Conexiuni Autentice cu Cristina Spînu – Invitat, violonistul Marinică Botea

Publicat de cristinaspinu, 27 iulie 2026, 19:53

Este absolvent al Universitații Naționale de Arte „George Enescu”, unde a studiat vioara.

Marinică Botea a făcut o mare pasiune pentru folclor încă din anii studenției.

Student fiind, a preluat conducerea muzicală a Ansamblului Folcloric Studențesc “Doina Carpaților”, a fost pentru câțiva ani, în paralel și dirijorul orchestrei profesioniste “Doina Moldovei” precum și a Ansamblul Folcloric de amatori “Firicelul” din Iași.

În peste 50 de ani de carieră, a înregistrat zeci de melodii (cântece populare vechi și noi, cântece de petrecere, valsuri și tangouri celebre, café-concert, romanțe). A îndrumat sute de studenți, unii dintre ei devenind nume importante în folclorul românesc.

Cu o discografie bogată, nenumarate apariții la televiziune, turnee în țară și străinătate, Marinică Botea se numără printre cei mai apreciați artiști români, cu o carieră artistică de excepție.

A participat cu success la festivaluri naționale și internaționale de folclor, unde a obținut nenumărate premii.

În 2022, cu ocazia aniversării a 50 de ani de activitate, maestrul Marinică Botea a lansat cartea autobiografică intitulată „Viața ca un spectacol” și cartea „Melodii instrumentale de joc din județul Iași”. Un an mai târziu a primit titlul de „Cetățean de onoare” a municipiului Iași.

Ascultați mai jos interviul realizat de Cristina Spînu cu Marinică Botea la Conexiuni Autentice!

(INTERVIU) Keo, Ovidiu Lipan Țăndărică și Alina Crișan, la Bună Dimineața cu Cristina Spînu (19.07.2026)

Publicat de cristinaspinu, 20 iulie 2026, 12:17

Lansată în 1972, piesa este compusă de regretatul Nicu Covaci, pe versurile  poetului Victor Cârcu. A fost inclusă pe albumul „Cei ce ne-au dat nume”, primul LP al legendarei formații Phoenix și totodată primul LP din istoria rock-ului românesc.

Noua versiune a acestei emblematice piese, interpretată de Keo, Ovidiu Lipan Țăndărică și Alina Crișan duce mai departe moștenirea lăsată de trupa Phoenix. Linia melodică, esența rock și motivele tradiționale au fost păstrate, adăugându-se o producție modernă, orchestrația acestei versiuni fiind realizată de Keo.

Cristina Spînu a stat de vorbă cu cei trei artiști la matinalul de week-end.

Ascultați mai jos interviul integral și urmăriți videoclipul piesei  „Nunta„!

(INTERVIU) Alina Pătrăhău (Asociația Dăruiește Aripi), la Bună Dimineața cu Cristina Spînu (05.07.2026)

Publicat de cristinaspinu, 5 iulie 2026, 14:52

În prezent, programul asociației se derulează în municipiul București și 9 județe din Dobrogea și Muntenia, având câteva proiecte implementate și în Iași.

Colaborarea dintre Asociația Dăruiește Aripi și Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sf. Maria” din Iași s-a materializat printr-un parteneriat strategic pe termen lung axat pe îmbunătățirea condițiilor din cadrul Secției de Oncologie și Hematologie Pediatrică. Asociația a făcut donații de echipamente medicale esențiale, vitale pentru tratarea pacienților cu diagnostice oncologice complexe.

La nivel național, Asociația Dăruiește Aripi, a realizat proiecte foarte importane, de referința fiind: Planul Național de Combatere a Cancerului (secțiunea cancere pediatrice), dezvoltarea Registrului Național de Onco- Hematologie Pediatrică (funcționează ca o aplicație în care orice medic pediatru poate accesa dosarul medical al copilului), platforma DARA (prima soluție digitală pentru asistența integrată) precum și Serviciul de oncologie pediatrică la domiciliu.

De asemenea, a realizat și prima Secție de onco-hematologie în regim ambulator, la Constanța.

Ascultați mai jos interviul realizat de Cristina Spînu cu Alina Pătrăhău (Asociația Dăruiește Aripi, https://www.daruiestearipi.ro) la matinalul de week-end!

(INTERVIU) Laurențiu Duță, la Top 20 Radio Iași cu Cristina Spînu (30.05.2026)

Publicat de cristinaspinu, 31 mai 2026, 14:29

Cristina Spînu a stat de vorbă cu Laurențiu Duță, care a mărturisit că refrenul piesei l-a scris în perioada sărbătorilor de iarnă, chiar în timpul unei întâlniri de familie. Retras cu chitara într-o cameră, a creat mare parte din piesa pe care a finalizat-o apoi împreună cu Mihai Budeanu, Viorel Șipoș și Theea Miculescu.

Ascultați mai jos interviul integral și urmăriți videoclipul piesei „Un sărut cât o viață”!

Conexiuni autentice cu Cristina Spînu – despre Industria de gaming din România. Invitați: Cătălin Marcu și Andrei Istrate

Publicat de cristinaspinu, 25 mai 2026, 16:51

Studiourile din România sunt cunoscute în special pentru munca de suport, iar tranziția industriei locale către crearea de jocuri originale este dificilă, accesul la finanțare reprezentând  o provocare majoră pentru echipele mici.

Din păcate, România este și una dintre puținele tări din Europa care nu beneficiază de niciun suport educațional specializat pe dezvoltarea de jocuri. Marea majoritate a celor care lucrează în industrie sunt autodidacți.

Invitații Cristinei Spînu la Conexiuni Autentice sunt doi importanți promotori ai industriei de gaming din România.

Cătălin Marcu, un antreprenor ieșean cu rezultate remarcabile în domeniu, cu ani buni de experiență în industria de gaming, dintre care 10 ani la Mobility Games, unul dintre cele mai importante studiouri independente de gaming din România, care a ajuns să dezvolte proiecte de milioane de euro.

Andrei Istrate, un om care și-a dedicat ultimii ani dezvoltării industriei prin proiecte importante –  Asociația Dezvoltatorilor de Jocuri  (RGDA), GameLab, GameDev Academy, Echo School sau GameDev Podcast.

(INTERVIU) Sebastian Barac (Gran Error), la Top 20 Radio Iași cu Cristina Spînu (23.05.2026)

Publicat de cristinaspinu, 24 mai 2026, 16:51

Cu un stil muzical fresh, ce îmbină influențe pop, dance și R&B, Antonia este una dintre cele mai apreciate artiste din România. De-a lungul timpului ea a lansat nenumărate hit-uri și a avut colaborări de succes cu nume importante din industria muzicală, printre care Faydee, INNA, Puya, Connect-R, Jay Sean, Alex Velea și Oscar.

Marcel Botezan și Sebastian Barac, sunt cei doi producători din spatele proiectului muzical Gran Error dar și sunt și mințile creative din spatele Play & Win, unul dintre cele mai prolifice proiecte muzicale din România. Ei au produs hit-uri internaționale pentru artiști precum INNA, Antonia, Flo Rida și mulți alții. În plus, cei doi au lucrat cu Akon, Nicki Minaj și Nick Jonas și au fost premiați de-a lungul carierei lor de peste 30 de ori.

Cristina Spînu a stat de vorbă cu Sebastian Barac despre ”Levitate”, propunere pentru Top 20 Radio Iași.

Acultați mai jos interviul integral și urmăriți videoclipul piesei ”Levitate”!

(INTERVIU) Loren și Tudor Turcu, la Bună Dimineața cu Cristina Spînu (10.05.2026)

Publicat de cristinaspinu, 10 mai 2026, 17:38

Loren este o artistă care a început să-și facă loc în industria muzicală de la noi cu piese pop-rock, bine primite de public. ”Rămas bun”, „Primul meu/ Prima ta” sau  „Vreodată”( în colaborare cu Misty) sunt doar câteva dintre piesele lansate de Loren în ultimii doi ani.

Tudor Turcu a devenit cunoscut după ce a câștigat sezonul 2 al emisiunii X Factor România (în anul 2012).

Pe lângă cariera muzicală (fost solist al trupei „Zoddiac” ), este și artist plastic activ, având propriul atelier de pictură.

De câteva luni, Tudor lucrează într-un studio din Germania și promite piese noi cât de curând, alături de noua sa trupă, numită SMS.

Ascultați mai jos interviul realizat de Cristina Spînu la matinalul de week-end cu Loren și Tudor Turcu și urmăriți videoclipul piesei ”Tu ești tot”!

Loren & Tudor Turcu – Tu esti tot (Official Music Video)

(INTERVIU) Keo, la Bună Dimineața cu Cristina Spînu (19.04.2026)

Publicat de cristinaspinu, 19 aprilie 2026, 12:52

Concursul se adresează tinerilor cu vârsta cuprinsă între 13 și 24 de ani, iar premiile sunt foarte atractive!

Din juriu fac parte și anul acesta: Keo, Alexandra Ungureanu, Eric Poppe, Radu Groza și Nic Weisz.

Concursul are loc la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, în Sala Cub, începând cu ora 14.00.

Un eveniment al Organizației Internationale a Francofoniei, în parteneriat cu Radio România Iași.

Mai multe detalii în legatură cu înscrierea și condițiile necesare participării la concurs, aflați din interviul realizat de Cristina Spînu cu Keo, la matinalul de week-end.

Conexiuni autentice cu Cristina Spînu – Invitat, psihoterapeut, neuroterapeut Gabriela Vrabie

Publicat de cristinaspinu, 24 martie 2026, 22:21

Conform statisticilor, acest sindrom se întâlnește la aproximativ 1 din 1.200 nou născuți, iar înțelegerea și acceptarea dificultăților cu care se confruntă aceste persoane poate avea un impact enorm asupra calității vieții lor, a familiilor şi a comunităților.

Ziua de 21 martie nu a fost aleasă întâmplător. 21 martie, a treia lună a anului, este o aluzie la unica triplare a celui de al 21-lea cromozom, cel care provoacă sindromul Down.

Ultimele date arată că în România trăiesc aproximativ 860.000 de persoane cu certificat de handicap, dintre care 75.000 sunt copii.

Invitată de Cristina Spînu la emisiunea ”Conexiuni Autentice”, Gabriela Vrabie, psihoterapeut, neuroterapeut și director adjunct al Colegiului Tehnic ”Ion Holban” din Iași, a vorbit despre nevoile speciale de îngrijire și educație ale copiilor cu dizabilități, dar și despre modul în care familiile acestor copii trebuie să abordeze și să gestioneze situațiile complicate prin care trec, pentru a ușura atât viața lor cât și a copiilor lor.

Ascultați mai jos interviul integral!

(INTERVIU) Doru Trifan, la Bună Dimineața cu Cristina Spînu (15.03.2026)

Publicat de cristinaspinu, 15 martie 2026, 22:53

Volumul de debut, sau o antologie semnificativă intitulată „100 de poezii” (2026), a apărut la Editura Cartea Românească Educațional. Este o poezie sinceră, pulsantă, a unui poet cu o privire lucidă asupra vieții, iubirii și destinului. În ansamblu, cartea lasă impresia unei confesiuni.

Ascultați interviul realizat de Cristina Spînu cu Doru Trifan la matinalul de week-end!

Conexiuni autentice cu Cristina Spînu – Invitat, Prof. Univ. Dr. Veronica Mocanu, Profesor de Fiziopatologie și Comportament Alimentar

Publicat de cristinaspinu, 23 februarie 2026, 20:29

Invitata Cristinei Spînu, la „Conexiuni Autentice” –  Veronica Mocanu – Profesor de Fiziopatologie și Comportament Alimentar, la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, medic primar endocrinolog

Veronica Mocanu este fondatoarea unui proiect extrem de important, „Traista cu Sănătate”, lansat în 2012. Scopul acestui program este educarea comunității cu privire la un stil de viață sănătos încă de la vârste fragede, început la Iași, dar care în prezent a ajuns în toată țara.

Despre alimentația sănătoasă, principiile care stau la baza curelor de slăbire, riscurile dietelor drastice, astăzi la ”Conexiuni Autentice”.

EXCLUSIV (VIDEO) Ministrul Fondurilor Europene, Dragoș Pîslaru, despre cum a reușit România să fie inclusă în mecanismul EastInvest pe ultimă sută de metri

Publicat de Lucian Bălănuţă, 21 februarie 2026, 15:52

Semnarea declarației de intenție are loc pe 26 februarie, în prezența președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și a vicepreședintelui executiv Raffaele Fitto, alături de premierii statelor participante. Într-un interviu acordat în exclusicitate colegului nostrum, Lucian Bălănuță, Ministrul Investițiilor și Fondurilor Europene, Dragoș Pîslaru, afirmă că România vizează trei regiuni de dezvoltare pentru mecanismul EastInvest și anume Nord-Vest, Nord-Est și Sud-Est – cu accent pe zonele de graniță și pe potențialul strategic al Mării Negre. Potrivit acestuia, mecanismul nu presupune alocări fixe pe țări, ci acces la finanțare prin intermediul băncilor europene și al Băncii de Investiții și Dezvoltare, cu posibilitatea de a multiplica fondurile prin combinarea instrumentelor financiare cu granturi din politica de coeziune. În paralel, România pregătește deja proiecte printr-un program derulat cu Banca Mondială pentru a crește capacitatea regiunilor de frontieră de a atrage investiții, inclusiv în perspectiva reconstrucției Ucrainei.

Lucian Bălănuță: Discutăm în exclusivitate cu Ministrul Investițiilor și Fondurilor Europene, Dragoș Pîslaru, despre ce înseamnă concret această decizie și ce proiecte ar putea fi finanțate. Bună ziua și mulțumesc pentru că sunteți alături de noi!

Dragoș Pîslaru: Bună ziua, mulțumesc mult pentru invitație!

Lucian Bălănuță: Domnule Ministru, pentru început, ce este pe înțelesul tuturor acest program? Uniunea Europeană a avut de mult timp preocupări în acest sens de a găsi soluții pentru regiunile aflate în proximitatea conflictului ruso-ucrainean, încă de la debutul războiului, în cazul de față. Aș dori să vă rog, pentru început, să vorbim de ce a fost creat acest mecanism la nivel european, ce probleme încearcă să rezolve și cum a reușit România să facă lobby pentru o astfel de inițiativă?

Dragoș Pîslaru: În primul rând, trebuie să înțelegem că, Comisia Europeană a acordat într-adevăr o atenție importantă flancului estic și este foarte clar acest lucru pentru că zona care e la granița de peste 3500 de kilometri, dacă stăm să ne gândim cu Rusia și Belarus, 1500 de kilometri cu Ucraina și 600 de kilometri la Marea Neagră, toată această zonă și regiunile care s-au aflat în proximitate au avut de suferit ca urmare a agresiunii rusiei în Ucraina. Atât prin faptul că au fost prima linie de preluare a refugiaților, a celor care au trebuit să fugă din calea agresiunii ruse, până la, evident, faptul că investițiile nu s-au mai materializat din această rațiune clară a proximității față de conflict.

Și atunci, după multă vreme în care cumva, au existat declarații, de data aceasta, pe 18 februarie, Comisia Europeană a lansat această strategie comprehensivă, o strategie complexă pentru a susține zonele, regiunile de la graniță, de la frontiera estică. Și bineînțeles sunt câteva puncte importante pe partea de securitate și reziliență, pe partea de creștere și prosperitate economică, și aici este cadrarea pentru EastInvest, acest mecanism special financiar despre care o să vorbesc mai mult, dar și discuții legate de inovare, de conectivitate și mai ales de măsuri sociale și mod în care oamenii vor fi sprijiniți. Ceea ce este important, mai ales că în spațiu public au fost foarte multe voci care au spus că, inclusiv la conferința de securitate de la München, cumva alte țări au fost mai active decât România în ceea ce înseamnă materializarea unei agende pentru zona de flanc estic și aici mă refer, mai ales, la Finlandia și Polonia.

Trebuie să știm acum că România a recuperat și că se află acum în prima linie și e foarte important că putem să fim parte în această inițiativă East-Invest. Este adevărat și cumva, dacă vreți, rămâne în premiera această informație, că pe data de 9 februarie, deci nu cu foarte multă vreme în urmă, formula de EastInvest era o formulă care era limitată strict la granița cu Rusia și Belarus. Erau Polonia, Finlandia și țările baltice care își făcuseră practic lobby la nivelul Comisiei Europene ca să demareze această inițiativă.

Și totul a plecat de la faptul că pe data de 26 februarie are loc Consiliul de Afaceri Generale, formatul Coeziune. Deci, practic eu oricum urmează să fiu la Bruxelles la acea dată și am primit o scrisoare în care am fost invitat ca observator la o reuniune în care prim-ministrii din zona pe care am menționat-o vin alături de băncile lor de dezvoltare și semnează acest protocol EastInvest. E momentul în care eu recunosc că am luat foc instantaneu pentru că era un lucru foarte clar că se spărgea flancul estic într-un flanc estic nordic și un flanc estic sudic.

Eu pot înțelege motivele pentru care să spunem Ungaria și Slovacia în acest moment nu sunt printre copiii preferați ai jocului de la nivel european și aici vă las pe dumneavoastră să gândiți și să vedeți care sunt motivele, bineînțeles legate de agenda relativ antieuropeană a guvernelor respective, dar una peste alta România este unul din aliații clari și cum să spun asumați, în această campanie de susținere a sprijinirii Ucrainei, nu mai spun până aici rolul important pe care România l-a avut în sprijinirea Moldovei și practic ideea că noi am fi fost săriți din poză era inacceptabil. Am vorbit cu vicepreședintele executiv Raffaele Fitto, am explicat cum stau lucrurile, am avut ocazia să-l cunosc și am o relație foarte bună cu domnia sa. Sunt convins că doamna vicepreședinte executiv Roxana Mînzatu a jucat un rol important și iată, de pe 9 februarie, în câteva zile, deci în două zile mai bine spus, pe 11, am primit semnale că se poate extinde această invitație și către România.

Imediat am vorbit cu Banca de Investiții și Dezvoltare a României pentru a demara instantaneu demersurile tehnice pentru că devenea a doua barieră. Dacă suntem pregătiți să semnăm am ajuns la concluzia că avem nevoie de un memorandum în guvern. Am explicat că nu există posibilitatea să nu-l avem și aici îi mulțumesc colegului Alexandru Nazare de la Finanțe că evident e domeniul domniei sale și am avut o colaborare excelentă am obținut memorandumul în govern, Ministrul Afacerilor Externe, prin reprezentanța permanentă au fost absolut la înălțime și iată ca să ajungem la zi, România nu doar că este acum parte din EastInvest, deci semnează în prima linie pe 26 februarie, dar prim-ministrul României, Ilie Bolojan, este invitat la eveniment. Participă alături de prim-ministri din țările baltice, din Estonia, Letonia și Lituania, la acest eveniment la care participă, bineînțeles, președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen, Raffaele Fitto, doamna Nadia Calvino de la Banca Europeană de Investiții.

Deci, practic este exact acel tip de lineup de prezență de care România are nevoie pentru a demonstra că suntem într-adevăr un actor proactiv și este un succes diplomatic al României, cumva, repet, având acea participare la Consiliul de Afaceri Generale și fiind legată cumva de coeziune, să nu uităm  Politica de Coeziune este cea în care punem acest echilibru între regiunile mai dezvoltate și regiunile mai puțin dezvoltate.

Este parte din ce avem în tratatul Uniunii Europene, pe partea de coeziune și cumva legată de domeniul de care răspund și aceasta este istoria: 18 februarie a fost dată comunicarea Comisiei și urmează pe 26 februarie să fie semnată această declarație de intenție.

Discutăm de 28 de miliarde de euro potențiale în instrumente financiare pentru investiții pe flancul estic în cazul nostru în trei regiuni de dezvoltare a României, Nord-Vest, Nord-Est și Sud-Est și cu un potențial important și pentru inițiativele pe care vrem să le avem în Marea Neagră. Vă aduc aminte de acel hub militar strategic în Marea Neagră pe care România îl susține și dorește să aibă poziție de leadership pe acest subiect. Lucruri importante, lucruri care arată faptul că atunci când România se așează bine și se aliniază pentru a putea fructifica acest tip de inițiative vine și succesul și participarea pe care noi o așteptăm.

Lucian Bălănuță: Să vorbim puțin și despre implicațiile pentru regiuni, cum ajung concret banii aceștia, EastInvest la proiectele din România și dacă există o competiție între state sau fiecare țară are să spunem o alocare clară, matematică?

Dragoș Pîslaru: Nu există, să spunem, o alocare tradițională de tipul fiecare țară primește o sumă de bani. O dată ce, însă, Banca de Investiții și Dezvoltare din România participă în acest cadru poate după aceea declanșa operațiuni de finanțare și vreau doar să dau niște exemple. În acest moment Banca de Investiții și Dezvoltare are de exemplu pentru că suntem la vocea Moldovei, avem până la urmă regiunea de Nord-Est, are, în acest moment, în pregătire și foarte aproape de derulare un program pe regiunea de Nord-Est pe politica de coeziune și pe 2021-2027 care se derulează prin ADR Nord-Est și practice, urmează să sprijine interprindere mici și mijlociii, IMM-urile, din Regiunea de Nord-Est cu niște condiții extrem de favorabile de finanțare cu componente de grant cu componente de garanții și bineînțeles cu subvenții de dobândă și mi se pare un lucru foarte important că noi putem arăta că deja avem instrumente, deja folosim astfel de oportunități. Prin urmare momentul acesta în care semnăm pentru acest mecanism care atenție înglobează Banca Europeană de Investiții, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Consiliului Europei. bineînțeles Banca Nordică pentru proiecte mai relevante pentru țările baltice.

Deci toată toată această platformă va deschide accesul la finanțare prin intermediul Băncii de Investiții și Dezvoltare pentru toate proiectele investiționale mai mici sau mai mari în regiunile de grăniță. Acum evident se pune problema cum avem de jos în sus proiectele care să fie ridicate. Și aici am o veste foarte bună.

Există în acest moment un program care se numește Bridge adică pod traduse din limba engleză cu Banca Mondială prin care am decis deja să alocăm 2,5 milioane de euro exact pentru pregătirea regiunilor de graniță. O dată pentru reconstrucția Ucrainei foarte important și doi, pentru a putea să există un acces mai bun la oportunitățile de finanțare. Deci cumva inițiativa europeană se potrivește cu ceea ce noi lucrăm deja ceea ce este foarte interesant că am fost și noi în sfârșit proactivi și nu a trebuit să așteptăm să ne dea tonul Europa astfel încât pe de o parte vom avea aceaste analize care se vor face la nivelul regiunilor de dezvoltare pentru ce fel de lucruri și care sunt nevoile legate de specificul acesta de regiuni de frontier.

Ca să fiu foarte concret, pentru regiunea de Nord-Est este de așteptat ca pe lângă acești bani de coeziune și instrumentul de care făceam referire pentru IMM-uri, să putem avea alte instrumente puse la dispoziție pentru investiții mai mari și mai mici pe specificul acesta de regiuni de graniță, pe proiecte de, să spunem, lucruri care țin de inovare de soluții energetice, bio-economie, lucruri care țin de lanțurile de valoare europene ca să consolidăm și să dezvoltăm potențialul regiunilor, pe instrumentele acestea financiare sunt mai puțin, să spunem, componente clasice de grant, dar sunt proiecte care creează un acces la finanțare extraordinar și la care noi putem cupla componente de grant din Politica de Coeziune actuală sau din ce vom avea pe 2028-2034 și este absolut excelent pentru că folosesc acest prilej să explic că România schimbă o paradigmă, schimbă pe deoparte ce avem în spațiu public de la un model de creștere pe consum, la un model de creștere pe investiții și aici e o dezbatere întreagă și se întâmplă sub ochii noștri acum și al doilea lucru pe care îl face pentru fondurile europene, schimbă privirea fondurilor europene de la ideea că iei un euro și îl duci mai departe, îl iei, un euro, și îi creezi multiplicare și creezi dintr-un euro, 3-4 euro și asta se face prin instrumente financiare și prin tipul acesta de mecanisme pentru care avem acum un exemplu cum ar fi EastInvest și asta este foarte important, e noua paradigmă de dezvoltarea României în care multiplicăm fondurile europene și nu în ultimul rând trecem de la o privire care este exclusiv legată intern către interiorul României într-o privire în care ne cuplăm la inițiative multistat, la proiecte multistat, la inovare, care se întâmplă la nivel european și în modul acesta România dacă există riscul în Europa cu mai multe viteze scopul nostru este să fim în grupul țărilor care au viteza cea mai mare, cum ar fi formatul E6 sau alte formate de acest tip. De aceea România odată trebuie să fie acolo și trebuie să fie acolo chiar și cu regiunile care sunt poate cel mai afectate de ceea ce se întâmplă în conflictul din zona estică și de aceea este foarte important să ne susținem aceste regiuni de frontiere nord-est, nord-vest, sud-est.

Lucian Bălănuță: Mai mult ca o clarificare pentru că înțeleg, în cazul regiunii Nord-Est, vioara întâi pentru facilitarea acestor fonduri va fi Agenția de Dezvoltare Nord-Est, în competiția aceasta de proiecte intră instituții publice, unități administrativ-teritoriale, dar și companii private. Cum e structurat programul în sine?

Dragoș Pîslaru: Ca să fiu foarte explicit, evident că preferința ar fi să folosim ADR Nord-Est pentru experiența pe care o are și pe ideea că va exista o continuitate. Noi sperăm, de fapt, este un lucru destul de clar și în negociările pe regulament pentru 2028-2034, că vom păstra politica de coeziune sau principiile politicii de coeziune. Vom avea programe regionale în continuare, deci va exista un program regional al regiunii Nord-Est și da, cred că Agenția de dezvoltare regională nord-est este o structură instituțională puternică care ar trebui să își continue această activitate.

Vedem ADR Nord-Est ca fiind o structură potrivită pentru derularea unor astfel de inițiative. În ceea ce privește lucrurile care sunt de eligibilitate, menționați public și privat, într-adevăr discutăm cu siguranță și de inițiative publice și chiar de proiecte de infrastructură până la urmă care se poată să fie eligibile, dar ceea ce este foarte important este că discutăm de consolidarea securității economice, de diversificarea economiilor regionale, de acțiuni pentru IMM-uri, de acțiuni care sunt în sferea de dezvoltarea capitalului uman și coeziune socială, deci o largă paletă de proiecte. Eu ce aș vrea să avem în perioada următoare este un echilibru între investiția în zona publică și în zona privată. Vă mărturisesc că până acum noi investim preponderent în zona publică, deci avem zona privată undeva la 20% din banii europeni și poate că n-ar fi rău mai ales prin folosirea de instrumente financiare să putem într-adevăr atrage mai multe investiții private, atât de la investitorii care deja există în Regiunea Nord-Vest, cât și poate prin atragerea de investitori în Regiunea de Nord-Est.

Am mai spus-o și cu alte ocazii în trecut, văd Regiunea de Nord-Est ca o placă turnantă crucială, capăt de pod pentru reconstrucția Ucrainei. Evident în același mod sunt și regiunile de Nord-Vest și de Sud-Est, dar Nord-Estul este chiar așezat unde trebuie, în ceea ce înseamnă plasarea în apropierea Republicii Moldova și Ucrainei și mi se pare că printr-un parteneriat cu Republica Moldova, care e unul natural, putem să ne pregătim împreună pentru zona aceasta de reconstrucție a Ucrainei și consolidarea Regiunii Nord-Est.

Lucian Bălănuță: Pentru că ați vorbit despre infrastructură și aici, îndeosebi în Regiunea de Nord-Est, am avut acea experiență cu Coridoarele Solidarității și sigur a fost necesară o finanțare pentru modernizarea infrastructurii, inclusiv cea feroviară până în Portul Constanța. V-aș întreba dacă acest instrument poate fi privit drept complementar la finanțările deja existente și ar putea să atragă la rândul său proiecte mai mari de infrastructură?

Dragoș Pîslaru: Motivul pentru care polonezii și finlandezii și bineînțeles țări baltice au creat această jucărie pe care voiau să o promoveze este că ei promovează deja în mod activ, ca în cadrul financiar multianual 2028-2034, să existe o finanțare robustă dedicată problemelor de securitate și de dezvoltare în flancul Est. Cu alte cuvinte și-au găsit deja un identificator care să-i desprindă din zona aceasta de politici tradiționale, pe care România în continuare o cere. Coeziunea să rămână cum e, agricultura să rămână cum e și polonezii, finlandezii și balticii au sesizat oportunitatea de a schimba discursul și a spune: noi vrem și noi coeziune alături de țări cum ar fi România, dar la noi flancul de est este crucial pentru că noi ținem până la urmă, piept acestei agresiuni a Rusiei și cumva pentru România este crucial să nu pierdem și acest narrativ pentru că avem cea mai lungă graniță cu Ucraina pe care o are vreun stat membru al Uniunii Europene și este vital ca pe lângă narrativele noastre clasice să fim și în poză cu inițiativele pe care Polonia, Finlandia și celelalte țări le au. De altfel, o să am o reuniune bilaterală pe data de 25 februarie cu ministra de coeziune din Polonia, în care vom discuta asta. Urmează o vizită la nivel înalt în Polonia.

Cred că Polonia este o țară parteneră tradițională și un prieten al României și va trebui să lămurim că este un interes comun al României și Moldovei, nu să creăm două agende diferite în care România rămâne undeva în sudul Uniunii și Polonia își creează flancul estic de nord. Așa cum spuneam mai devreme și atunci miza care este în programarea viitoare, vom avea ceea ce se numește Planul de Parteneriat Național și Regional în care deja în regulament sunt vizate alocări pentru regiunile de frontieră. Deci noi știm deja și asta este o veste foarte bună pentru regiune că vor exista niște alocări adiționale locurilor clasice pentru aceste aspecte care țin de regiunile de frontieră.

Și atunci, acum vedem poza totală. Crearea unui instrument cum ar fi EastInvest creează deja mental faptul că pe lângă instrumente financiare care n-au componente de grant, vii cu granturile din cadrul financiar multianual și cele două se cuplează pentru a crea acel efect de multiplicare pe care l-am menționat. Deci nu e vorba numai de ce deja se întâmplă sau deja poate s-a derulat și mai ales cum putem într-adevăr stimula dezvoltarea și folosi bugetul considerabil pe care îl avem la dispoziție în cadrul financiar multianual.

Lucian Bălănuță: Pe principiul acesta, programul SAFE, spre exemplu, atât de important și pentru construcția autostrăzilor A7 și A8, acele capete care se întâlnesc în zona Pașcani este operațional până în 2030. Dumeavoastră vorbeați deja de următorul exercițiu financiar multianual 2028-2034. Ce strategie ar avea România pentru a asigura continuitatea lucrărilor și după această dată atunci când se încheie programul SAFE?

Dragoș Pîslaru: Vă pot confirma că în inițiativele pe care le-a subliniat deja Comisia, pe 18 februarie, există inițiative cum ar fi Eastern Flank Watch, European Drone Defense, European Air Shield, European Space Shield. Toate aceste inițiative sunt inițiative care urmează să fie finanțate în următorul cadru financiar multianual. România va putea continua în finanțările pe care le va avea în 2028-2034 inițiative de tip SAFE. Adică asta este exact gândirea SAFE, a fost introdus pentru că nu putem să stăm să mai așteptăm până în 2028. Deci acesta este motivul. Dar dacă țineți minte exact cum a fost cu mecanismul de redresare și reziliență (n.r. PNRR) care pe lângă faptul că e în sine o facilitate, acum principiile sale vor fi aplicate în finanțările viitoare, acelea cu reforme investiții și cu ținte și jaloane, la fel și SAFE-ul va fi continuat sub o formă sau cealaltă în perioada 2028-2034.

Ne așteptăm la o continuitate de model de dezvoltare. Acum avem și ideea aceasta de a extinde finanțări de tip SAFE sau mecanisme tip SAFE și către state care nu sunt în Uniunea Europeană. Am văzut Canada de exemplu care a făcut joncțiunea la SAFE.

Deci discutăm de mecanisme pentru care vom avea ocazia să prelungim finanțarea. Așteptarea mea este ca în condițiile în care ne jucăm bine cărțile, pe de o parte bineînțeles și să implementăm bine proiecte programul SAFE, adică nu e secret din acest punct de vedere, vor exista finanțări de acest tip pentru a continua și a exista continuitate în investițiile de infrastructură. Din perspectiva mea nu există în acest moment vreun risc ca regiunea de Nord-Est să rămână cumva doar cu investițiile care sunt acum avute în vedere, ci văd o ocazie excepțională pentru a asigura complet zona aceasta de conectare a regiunii de Nord-Est, atât în nord cât și către Republica Moldova și mai ales finalizarea, evident prin sursele pe care le avem deja sau le vom avea la dispoziție, a conectării cu Transilvania, deci acea Autostradă a Unirii care e foarte importantă.

VARIANTA AUDIO

Un interviu realizat de Lucian BĂLĂNUȚĂ

(INTERVIU) Mihail, la Bună Dimineața cu Cristina Spînu (15.02.2026)

Publicat de cristinaspinu, 15 februarie 2026, 16:36

Artistul a devenit cunoscut în 2015, cu hitul „Mă ucide ea”, care a stat săptămâni în șir în top-urile radio. În timp, succesul său s-a datorat nu doar vocii sale aparte, ci și sensibilității artistice care se simte în fiecare piesă lansată.

Mihail le-a pregătit ascultătorilor săi o surpriză muzicală de neratat! Inspirat de sesiunea unplugged „Nuanțe”, artistul a gândit un turneu național cu accent pe emoție, autenticitate și chimie voce-chitară.

Turneul „Nuanțe Acoustic Tour”, are loc în perioada februarie-martie 2026. Pe 19 martie va ajunge la  Iași, iar pe 20 martie la Suceava.

Ascultați mai jos interviul realizat de Cristina Spînu cu Mihail la matinalul de week-end și urmăriți videoclipul piesei „În felul meu”!

Conexiuni autentice cu Cristina Spînu – Invitat, conf. univ. dr. Mihaela Gârlea

Publicat de cristinaspinu, 26 ianuarie 2026, 20:14

Mihaela Gârlea predă cursuri de canto la secția Compoziţie jazz și muzică ușoară, cursuri de Istoria Jazz-ului și Didactica Artei Vocale, fiind ea însăși o solistă vocală foarte apreciată și cu multă experiență, susținând de-a lungul carierei sale sute de concerte și recitaluri.

Preocuparea pentru muzica vocală s-a concretizat și în genul muzical religios, având lansate patru albume de muzică sacră.

Mihaela Gârlea are și propria revistă de educație și cultură – MIGALo și este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, în calitate de muzicolog.

(VIDEO) Acordul UE–Mercosur -interviu cu rectorul UAIC Iași, prof. dr. Liviu-George Maha

Publicat de Lucian Bălănuţă, 16 ianuarie 2026, 12:00

Susținătorii pactului îl consideră determinant pentru stimularea exporturilor europene, consolidarea economiei continentului și întărirea relațiilor diplomatice într-un context global marcat de incertitudine și protecționism.

În același timp, acordul a declanșat proteste în rândul fermierilor europeni, îngrijorați de un posibil aflux de produse agricole mai ieftine provenite din America de Sud.

L-am invitat astăzi pe rectorul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, profesorul și economistul Liviu-George Maha, pentru a explica și a limpezi aspectele spinoase ale acestui acord.

Lucian Bălănuță: Acordul UEM-Mercosur este cel mai amplu acord comercial negociat vreodată de Uniunea Europeană. Notam aici că schimburile comerciale dintre Uniunea Europeană și statele Mercosur depășesc anual 110 miliarde de euro, Uniunea fiind de altfel și unul dintre cei mai importanti parteneri economici pentru acest bloc din America de Sud. Cum ați explica, pe înțelesul tuturor, pe înțelesul publicului larg, ce este acordul UE-Mercosur și de ce este considerat unul dintre cele mai ambițioase proiecte ale Bruxelles-ului?

Liviu George-Maha: E un demers care apare oarecum firesc într-o evoluție pe parcursul mai multor decenii. Vorbim de Mercosur, vorbim de Uniunea Europeană. Trebuie să ne întoarcem la perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, când procesele de integrare economică regională s-au dezvoltat pe diferite continente.

Integrarea economică presupune un parcurs de unificare economică, de eliminare a barierilor comerciale, de eliminare a piedicilor în calea schimburilor, de bunuri, servicii, a circulației persoanelor, de liberalizare a circulației capitalului, a investițiilor. Deci un astfel de demers e un fenomen foarte complex care s-a produs în economia mondială, această integrare economică, concentrare la nivel regional la schimburilor. Pentru că noi economiștii susținem că liberul schimb este cel mai bun mod de a funcționa economic.

E imposibil să avem liber schimb la nivel global, așa cum menționați și dumneavoastră, protecționism și măsuri de natură tarifară, netarifară, conexate unor interesii politice sau geopolitice apar în multe zone ale globului. Și atunci, acum mai mulți ani, deci după cel de-al Doilea Război Mondial, a apărut acest fenomen, integrarea economică regională și au apărut blocuri comerciale. Uniunea Europeană e cea mai avansată formă de integrare la nivelul unui continent.

Deja am depășit faza Uniunii Economice și Monetare, discutăm de aspecte care țin de politic, deja de politică militară, de multe alte lucruri, de o politică de apărare comună, de politică externă, coordonată într-un anume fel. Deci am depășit sfera economicului. Dar astfel de demersuri au avut loc și pe alte continente.

S-a vorbit de acordul de liber schimb la nivelul continentului Nord-America, deci Mexic, Statele Unite, Canada, ASEAN în Asia de Sud-Est, au fost diverse forme de cooperare în Asia Pacific, în Africa. MERCOSUR este formula cea mai avansată, cea mai performantă în America Latina. Acolo MERCOSUR, deci o piață comună a Sudului. Aceasta e cumva semnificația denumirii, unde într-adevăr patru țări, Brazilia, Argentina, Uruguay, Paraguay, ulterior și altele au devenit membri sau membri asociați, unele țări sunt suspendate, dar aceste patru state reprezintă baza. Ce presupune integrarea economică? Mai mulți pași.

Așa cum am spus, unii încep cu liber schimb; a avea o zonă de liber schimb înseamnă doar a elimina barierele comerciale, adică să circule liber bunurile. Un pas mai avansat ar fi o uniune vamală.

Asta înseamnă că statele respective cad de acord să-i trateze pe ceilalți, pe cei din afară, cu aceleași măsuri, adică nu se limitează la circulația liberă a propriilor produse, ci extind abordarea unitară în ceea ce privește importurile din afară, după care intrăm pe elemente mai complexe, de liberalizare a circulației forței de muncă, capitalurilor, piața comună, apoi uniunea economică, politici comune. Aici ne aflăm în cazul Uniunii Europene când vorbim de politica comercială.

Politica comercială a Uniunii Europene, adică modul de abordare a importurilor și exporturilor sau a relațiilor cu alte țări, este o competență exclusivă a Comisiei Europene. Sub, într-adevăr, coordonarea, îndrumarea Consiliului, Comisia Europene este cea care negociază. De aceea și dumneavoastră ați menționat rolul Comisiei Europene și modul în care acest lucru a fost negociat, discutat și acum concretizat într-un acord.

Cam toți cei care au studiat fenomenul integrării economice la nivel regional au considerat-o un precursor al unei liberalizări generalizate a schimburilor, pentru că acesta ar fi obiectivul. Noi, consumatorii, ne-am dorit, fiecare dintre noi și cei care suntem aici, cei care ne ascultă, să cumpărăm produse cât mai ieftine, cât mai bune și cât mai ieftine, adică banii pe care îi avem din diferite surse să-i alocăm către cele mai eficiente, către modalitățile optime de a ne satisface nevoile, adică de a avea cea mai mare satisfacție în urma acestui consum. Liberul schimb ne oferă accesul la cele mai bune bunuri, pentru că orice taxă vamală, orice piedică scumpește aceste bunuri.

Deci acești, să spunem, teoreticieni au văzut integrarea regională ca o etapă în calea unei liberalizări generalizate sau mai extinse. De aceea, Acordul Mercosur-UE este un exemplu de acest tip, de extindere a integrării economice, de liberalizare a schimburilor de la nivelul, de la scara unui continent, la o zonă, un areal geografic mai mare. Să nu uităm că și acum 10 ani, când președintele Trump a venit în primul mandat, se afla în plină negociere un acord, un parteneriat transatlantic vizând comerțul și investițiile, acel TTIP, care viza o formulă de cooperare extinsă între Uniunea Europeană și NAFTA.

Deci era o formă similară de cooperare între două blocuri regionale. Deci, la nivelul acestui proces e oricum firesc. De la integrări regionale, la nivel continental, ajungem la formule de cooperare intercontinentale.

Lucian Bălănuță: Un potențial acord (n.r. TTIP) care, la ora actuală, este uitat într-un sertar și vorbim așadar despre protecționismul american, despre agresiunea Federației Ruse și despre nevoia Chinei de a se extinde în plan economic. Uniunea Europeană, în schimb, răspunde prin liber schimb. E mai mult o influență geopolitică decât un mecanism, un stimulant economic, la ora actuală, în contextul dat?

Liviu George-Maha: Cred că e un demers firesc în ceea ce a însemnat abordarea generală a politicii comerciale la nivelul Uniunii Europene, dar liberul schimb e și în ceea ce privește statele din imediata vecinătate, că au fost țări candidate, există țări asociate sau țări partenere, a fost politica de vecinătate, sunt aceste parteneriate extinse, aprofundate cu Moldova, cu Ucraina, cu Georgia, există un cadru de cooperare. Deci Uniunea Europeană are acest exercițiu al liberalizării progresive a relațiilor comerciale cu parteneri, inclusiv din categoria țărilor în dezvoltare, adică țări emergente sau țări, poate, cu un ritm dezvoltare mai scăzut, dar aflate în apropieri, în vecinătate.

Protecționismul, din păcate, nu e doar cum l-ați punctat, da, în acest context geopolitic, ne raportăm la Statele Unite, e o surpriză legată de aplicarea acestor tarife vamale pentru mulți analiști economici sau parteneri comerciali. S-a văzut reacția altor state când au apărut aceste decizii. Protecționismul ne-a însoțit în ultimii 5-6 ani și pe fondul pandemiei, și pe fondul crizei energetice, și pe fondul războiului din Ucraina și a celorlalte conflicte, adică tensiunile politice, problemele geopolitice raportate la diferite state au generat reacții de acest gen, protecționiste.

Deci e, din păcate, și o spun ca profesor de comerț internațional, din păcate, ne întoarcem la o atitudine, la o filozofie, la o paradigmă de care credeam că ne-am îndepărtat acum ceva ani. Din punct de vedere economic, nu e eficient. Din punct de vedere strategic, la nivelul unor state, sunt argumente care susțin integrarea unor astfel de politici într-o abordare mai largă a politicilor publice, pentru că noi economiștii susținem liberul schimb, susținem faptul că măsurile protecționiste afectează negativ consumatorul prin prețuri mai mari sau prin lipsa accesului la anumite produse, dar politicile publice vizează și alte interese, de la cele electorale până la cele poate, pe care le consideră autoritatea publică, drept strategice, sau care vizează orice alt obiectiv legitim la nivelul statului.

Lucian Bălănuță: Dacă tot vorbim despre componenta politică, urmează așadar ca acest acord să fie consființit în Parlamentul European, în parlamentele naționale ale statelor membre. Ce se va întâmpla cu prețurile ulterior, când această piață, iată, se deschide către aproximativ 270 de milioane de consumatori în America de Sud?

Liviu-George Maha: Analizând, trebuie să pornim de la schimburile comerciale actuale, pentru că ele arată o poziționare a celor două grupări, a celor două blocuri regionale. Așa cum ați spus, comerțul dintre Mercosur și Uniunea Europeană depășește 100 de miliarde de euro, pe bunuri, pentru că acolo lucrurile sunt mai sensibile și analizate în acest context.

Din fericire, e o balanță echilibrată. Cam cât sunt exporturile, tot atât sunt importurile. Ceea ce e important de subliniat e că exporturile Uniunii Europeane în țările Mercosur, peste 80%, poate 85%, chiar apropiat de 90%, sunt bunuri cu valoare adăugată mare.

Sunt bunuri manufacturate, sunt echipamente industriale, mașini, automobile, deci sunt produse chimice, produse prelucrate, care încorporează mai mult sau mai puțină tehnologie, care valorizează potențialul pe care economia europeană îl prezintă din perspectiva cercetării științifice, a inovației tehnologice, până la urmă, a unei infrastructuri economice care s-a dezvoltat în multe decenii și cu eforturi, inclusiv din bani publici, pentru că fondurile europene au fost orientate pe acest palier al dezvoltării regionale, dar și extinderea la o abordare strategică la nivel comunitar, în timp ce importurile sunt preponderent peste 80% produse agroalimentare sau materii prime, produse de la cafea, ceai sau țiței, petrol, deci sunt produse mai puțin prelucrate, termenii de schimb, din punctul meu de vedere ca profesor de comerț internațional, sunt favorabil în Uniunea Europeană, pentru că noi exportăm bunuri mult mai consistente din punctul de vedere al valorii adăugate, mult mai cuprinzătoare, aduc beneficii și importăm produse mai puțin prelucrate, e ideal, e un schimb corect, optim pentru noi. Din păcate, România nu este integrată în aceste fluxuri, așa cum ar trebui. Schimburile comerciale nu depășesc câteva sute de milioane, adică raportat la ponderea populației, teritoriului, chiar și a produsul intern brut al României, în total, cred că sunt de ordinul a 200-300 de milioane exporturi până la un jur de 400 de milioane importuri, deci avem un deficit, pe de o parte e de subliniat acest deficit, cred că importurile sunt duble față de exportul sau aproape și structura se păstrează, adică exportăm cam aceleași lucruri cu ce se exportă la nivel european, deci tot preponderând bunuri manufacturate, deci un nivel de prelucrare ridicat și importăm materii prime, produse agroalimentari în principal.

Deci structura e aceeași, e un avantajoasă, doar că avem un deficit, un deficit mare, se manifestă același deficit pe care îl avem pe tot ce înseamnă schimburi comerciale. Deci volum mic, volum redus și deficit. Cred că problema acestui acord din această perspectivă e o distribuire asimetrică a impactului, a efectelor, pentru că privind global, Uniunea Europeană clar are avantaje pe acest acord.

Dacă e să privim în detaliu pe țări sau pe sectoare de activitate, acolo ar apărea probleme, dar aici nu e neapărat problema economiei europene pentru că ea de zeci de ani trebuie considerată un tot unitar, până la urmă gradul de integrare al unei țări sau al unui agent economic sau modul în care piețele cooperează sau comunică e rezultatul unui complex de factor și trebuie să facem și noi lucruri în acest sens. Dar analiza corectă a ceea ce înseamnă acordul din perspectiva impactului, a Unii Europene, este unul pozitiv. Normal, nimic nu e 100% pozitiv.

Avem plusuri și avem minusuri. O analiză pe țări și pe sectoare va aduce la o asemenea concluzie.

Lucian Bălănuță: La o analiză prealabilă, să spunem, unde se situează România din acest punct de vedere să vorbim mai exact despre sectoarele în care, sigur, avem avantaje și oamenii de afaceri, companiile ar putea intra în relații comerciale cu companii din America de Sud, dar, pe de altă parte, avem și un sector agricol destul de înverșunat împotriva acestui acord. Cum găsim echilibru?

Liviu-George Maha: Ce lecții am putea extrage din tot acest mecanism? Cred că aceste avantaje și dezavantaje, România e un caz particular din această perspectivă. Poate chiar situația în care ne aflăm de a nu avea foarte multe schimburi, de a nu avea dependențe, pentru că acest acord, ca paranteză, e un lucru bun și prin faptul că reduce dependența Uniunii Europene de anumite piețe sau furnizori de produse. Pentru că e important și s-a văzut în ultimii 5-6 ani cât de important e să ai variante.

Variante de aprovizionare de la petrol până la produse agroalimentare, produse de bază sau chiar echipamente și așa mai departe. Armament se discută și tot așa. Deci e important să ai un partener serios și de care să te lege asemenea lucruri.

Dacă e să privim sectorial, România poate câștiga foarte mult prin creșterea gradului de integrare în ceea ce înseamnă lanțurile de producție la nivel european. Foarte multe firme românești sunt fie filiale ale unor companii multinaționale, companii care produc în Europa, produc și exportă către Mercosur, echipamente, mașini, automobile sau diferite alte produse. Unele subansamble, componente, piese, lucruri care stau la baza a ceea ce se exportă din Germania, din alte țări, se produc aici.

Prin creșterea exporturilor, e adevărat contorizate efectiv într-o altă țară, au de câștigat foarte mult și firmele românești care îi furnizează. Fie că e vorba de filiale ale acelor companii, fie că sunt firme de sine stătătoare. Capitalul românesc, firme care prin performanțe, prin tehnologie, prin inovații pot câștiga astfel de clienți.

Deci o creștere a gradului de integrare a economiei românești în ceea ce înseamnă lanțurile de producție, ar face să avem aceste avantaje pe care le putem folosi, avem o forță de muncă calificată, avem infrastructura, avem o experiență pentru că investițiile străine directe venite cel puțin în ultimii 20 de ani au creat o bază și știm și în Iași. Până la urmă Delphi este unul dintre principali agenți economici din Iași, Continentalul (n.r. Aumovio). Deci sunt firme serioase care fac parte din astfel de formule, că vorbim de bunuri efectiv, de bunuri produse manufacturate și atunci dacă vor câștiga firmele mamă, companiile în ansamblu, automat câștigă și filialele de aici.

Lucrurile se transferă mai departe pe orizontal pentru că aceste filiale, aceste companii au nevoie de materii prime, au nevoie de angajați, au nevoie de diferiți furnizori, angajează oameni și aceste lucruri fac bine economiei. E adevărat că pe sectorul agroalimentar pe agricultură impactul poate sau acum noi nu vorbim neapărat de un impact ci vorbim de riscuri. Aceste riscuri se vor produce mai mult sau mai puțin și în funcție de evoluția concretă și de anumite măsuri care pot fi luate pe parcurs.

Să nu uităm că acest lucru nu se aduce, de obicei, în discuții; discuția fiind, într-adevăr, cum ați spus, pasională sau destul de înverșunată pe subiect, că Uniunea Europeană, așa cum discutăm de politica comercială comuna, are și o politică agricolă comuna. Politica agricolă comună e una care are câteva coordonate mai rar aduse în discuție. Una dintre ele e mecanismul cotelor.

Cu alte cuvinte, fiind vorba de subvenții, fiind vorba de forme de sprijinire a fermierilor, respectiv a producătorilor din domeniu, Uniunea Europeană nu își permite să finanțeze oricât și atunci stabilește un maxim de cantitate pe diferite produse, raportându-se la necesarul populații europene și aceste cote sau această cantitate plafonată de produse subvenționate este distribuită statelor membre în funcție de posibilitățile de producții, respectiv se poate importa dacă producția internă nu acoperă. Mercosurului nu îi se alocă o cotă infinită de a exporta oricât pe piața europeană. Este tot o raportare la ceea ce înseamnă necesar și imposibilitate a agriculturii europene sau a economiei europene de a furniza acel produs.

Sunt stabilite aceste cote și perioadele de tranziție de peste 10 ani sunt calculate tocmai pentru a nu crea un efect imediat negativ care să producă, să bulverseze piața europeană. Oferă timp fermierilor, producătorilor europeni să se adapteze dacă sunt diferențe de cost sau diferențe de abordări. Deci, pe de o parte, mecanismul cotelor va proteja fermierii în ideea de a nu da peste cap imediat ceea ce e un establishment, o situație, să spunem, care funcționează în acest moment.

Un alt element vizează fondurile europene. Există finanțări, bugetul alocat politicii agricole comune este unul semnificativ. Sunt perioade de programare în care se apropia de o treime din ceea ce înseamnă fonduri europene în general.

Vorbim de politică agricolă în sensul subvenționării, și toți ascultători au auzit de subvenția pe hectar sau pe diferite produse, dar vorbim și de fondurile alocate dezvoltării rurale. Aceste mecanisme de finanțare vor merge mai departe. Cu atât mai mult în România unde există, din păcate, foarte importante decalaje între urban și rural și între nivelul de performanță economică din sectoarele industrial, servicii, respectiv agricultură și decalaje foarte mari în interiorul sectorului.

Din păcate, încă avem o proprietate funciară foarte fărâmițată. Sunt foarte mulți producători care produc pentru fermieri, care produc pentru propriul consum. Sunt ferme de subzistență, agricultură de subzistență lipsită de orice abordare legată de piață, eficiență redusă, productivitate, automat venituri reduse pentru fermieri și avem fermieri care pot concura cu orice fermier din Uniunea Europeană. Am avut ocazia și ca profesor, ca economist, dar și ca rector să particip la activități, să cunosc fermieri care pot concura cu orice fermier din Uniunea Europeană și e păcat că pe medie nu stăm atât de bine pentru că avem aceste două extreme. O abordare sectorială mult mai țintită în sensul de a nu-i dezavantaja pe cei care fac agricultură la nivelul celor performanți din vestul Europei, cred că ar fi oportună, pentru că îi plasează altfel de o poziție inferioară în termen de competitivitate și îi dezavantajează.

Deci, cred că e nevoie să ne aplicăm cu mai multă atenție pe astfel de mecanisme. De aceea negocierea cadrului financiar multianual 2028-2034, adică după 2027, că negocierile încep de anul acesta, așa, deci din punctul nostru de vedere, cred că o prioritate ar fi să eliminăm aceste riscuri și sunt lucruri pe care le putem face.

Lucian Bălănuță: Și ultima întrebare, profit de faptul că sunteți aici. Acordul acesta UE-Mercosur ar putea fi fructificat, sigur, indirect, din perspectivă universitară, a cercetării, a relațiilor care se pot consolida între universitățile din Uniunea Europeană, din România și cele din America de Sud?

Liviu-George Maha: E un aspect care ar trebui subliniat în acest context. Faptul că acordul face trimitere și la servicii. Comerțul cu servicii e unul clar în avantajul Uniunii Europene. Există un excedent, aici, cred că situația este inversă. Exporturile de servicii sunt duble ca valoare față de ceea ce importă Uniunea Europeană și din Mercosur.

Servicii de calitate, de nivel ridicat de complexitate, deci servicii complexe, nu, să spunem, logistică sau lucruri banale. În acest context, prevederile care țin de servicii, prevederile care țin de componenta de mediu, de colaborări economice, în sensul mai larg, drepturi de autor, cred că, indirect, pot oferi baze fără să existe prevederi concrete pe universități. Dar universitățile lucrează foarte mult pe cercetări, lucrează cu parteneri din mediu socioeconomic și, atunci, pe proiectele de colaborare parteneriate și dezvoltare tehnologică, deci pe această componentă inovativă, cred că vor apărea oportunități.

Deja, pe ceea ce înseamnă programul Erasmus, există, de mai mulți ani, o componentă extra comunitară și ea este dezvoltată tot mai mult. Pe rețele internaționale, grupul Coimbra și EC2U pe Alianța, din care facem parte, există activități dedicate Americii Latine, așa cum există pe Africa sau Asia, deci există premise pentru ca un astfel de acord să aducă beneficii și în plan academic.

Interviu difuzat în emisiunea Imperativ realizată de Lucian Bălănuță

(INTERVIU) Charles Shapiro, fost Ambasador al SUA în Venezuela: „Entuziasmul din Venezuela nu va dura fără o tranziție politică reală”

Publicat de Lucian Bălănuţă, 13 ianuarie 2026, 17:27

Lucian Bălănuță: Bună ziua și bine ați venit la Radio România Iași. Invitatul nostru de astăzi este Charles S. Shapiro, fost ambasador al Statelor Unite în Venezuela și diplomat american de carieră, cu decenii de experiență în America Latină și politica externă a SUA. Ambasadorul Shapiro a servit la Caracas între 2002 și 2004, într-una dintre cele mai turbulente perioade ale relațiilor bilaterale, și a rămas de atunci o voce importantă în domeniul securității, diplomației și competiției dintre marile puteri. Discutăm cu domnia sa într-un moment de tensiune extraordinară în relațiile dintre SUA și Venezuela, cu implicații de amploare nu doar pentru regiune, ci și pentru geopolitica globală, inclusiv în ceea ce privește China și Rusia. Domnule ambasador, bună ziua și vă mulțumim că sunteți astăzi alături de noi la Radio România Iași. Bună ziua!

Charles S. Shapiro: Este o plăcere. Vă mulțumesc pentru invitație.

Lucian Bălănuță: Din punctul dumneavoastră de vedere, pentru a începe discuția, ne puteți spune care credeți că este obiectivul strategic final al Washingtonului în Venezuela în acest moment: schimbarea regimului, limitarea influenței sau descurajarea rivalilor?

Charles S. Shapiro: Probabil că este vorba de toate acestea, în grade diferite. Iar dacă l-ați urmărit pe președintele Trump, știți că obiectivele sale par să se schimbe de la o zi la alta. Îl aveți pe Rubio, secretar de stat și consilier pe probleme de securitate, care îl sfătuiește într-un cadru aproape neoconservator. Îl aveți pe vicepreședinte, care, pe de altă parte, este foarte precaut în privința implicării SUA în străinătate, mai ales a implicării trupelor americane. Și îl aveți pe Stephen Miller, adjunctul șefului de cabinet al Casei Albe, a cărui preocupare dominantă este imigrația ilegală în Statele Unite și cum poate fi stopată. Așadar, este vorba de toate aceste lucruri, da.

Lucian Bălănuță: Au existat multe discuții legate de aprovizionarea cu petrol. Dacă petrolul Venezuelei s-ar orienta mai mult către SUA, ce ar însemna acest lucru pentru piețele globale de energie și pentru planificarea strategică a resurselor de către China?

Charles S. Shapiro: Ei bine, ați văzut aceleași lucruri pe care le-am văzut și eu, în cadrul marii întâlniri pe care am avut-o cu directorii unui număr de companii energetice americane — cred că au fost 17 sau 18 firme prezente. Un aspect esențial de reținut este că guvernul Statelor Unite nu forează petrol; acest lucru este făcut de companii private. Iar ele nu o fac ca pe un act caritabil, ci pentru a obține profit. În cazul Venezuelei, ar fi necesară o investiție estimată la 10 miliarde de dolari pe an — nu milioane, ci miliarde — pe o perioadă de zece ani. Asta înseamnă 100 de miliarde de dolari. Este o sumă foarte mare. Este mult chiar și pentru Statele Unite și sunt sigur că este mult și pentru România. Este o sumă foarte mare chiar și pentru Exxon Mobil, cea mai mare companie petrolieră din Statele Unite.Pentru astfel de companii, decizia nu este pur și simplu dacă să investească în Venezuela sau să nu facă nimic. Întrebarea reală este dacă să investească în Venezuela sau să aloce acești bani în altă parte. De exemplu, Exxon Mobil este puternic implicată în Guyana, țara vecină, care este mult mai stabilă. Deși investițiile sunt costisitoare și acolo, investițiile în Venezuela sunt și mai scumpe — și considerabil mai riscante. Așadar, dacă sunteți directorul general al Exxon Mobil, vă măriți investițiile în Guyana sau direcționați capitalul către o Venezuela riscantă, unde situația politică este instabilă și unde cadrul legislativ existent nu încurajează investițiile? În România, este posibil să fi cunoscut astfel de situații în trecut. Legile în sine sunt descurajatoare. Întrebarea este simplă: vreți să operați într-un asemenea sistem? Vreți să investiți într-un asemenea sistem?

Lucian Bălănuță: Vorbeam despre țările din America Latină. Cum credeți că vor fi modelate relațiile din regiune după aceste evenimente din Venezuela?

Charles S. Shapiro: În primul rând, oamenii vorbesc despre America Latină ca și cum ar fi un singur lucru, o singură entitate, când, de fapt, nu este. Dacă adăugați și țările din Caraibe, sunt 34 de state în America Latină și Caraibe. Unele au guverne de stânga sau de centru, altele de dreapta sau de centru. Unele au economii mici și populații reduse, în timp ce Brazilia are aproximativ 220 de milioane de locuitori și cea mai mare economie din regiune. Diferențele sunt enorme.
Alegerile prezidențiale recente din ultimele patru-cinci țări arată o deplasare spre dreapta-centru în America Latină. Dar cele mai mari și mai importante două țări — Brazilia și Mexic — au președinți de stânga-centru și nu dau semne că și-ar schimba pozițiile.

Lucian Bălănuță: Cum ar putea SUA să echilibreze presiunea asupra Venezuelei pentru a rupe legăturile cu China și Rusia fără a antagoniza și mai mult acești actori globali?

Charles S. Shapiro: Vedem deja acest lucru, dar nu îmi este clar care ar fi mecanismul prin care s-ar realiza. Când președintele Trump spune: «ei bine, noi conducem Venezuela», nu îmi este deloc clar, în acest moment, în ce fel anume conducem Venezuela. Ceea ce avem este faptul că Maduro și soția sa, care este membră a Adunării Naționale, au plecat. Însă oamenii lui Maduro sunt încă la putere, inclusiv Delcy Rodríguez, dar mai ales ministrul de interne, Diosdado Cabello, care este omul forte — a fost întotdeauna omul forte în interiorul chavismului, mișcarea politică denumită după fostul președinte Hugo Chávez. El controlează poliția. Iar Cabello este inculpat; se află în același dosar de inculpare cu Nicolás Maduro și Cilia Flores.
Așadar, există o mulțime de inconsecvențe, poziții ilogice, care s-ar putea clarifica în timp, în următoarele săptămâni. Suntem încă într-o fază foarte timpurie. Dar cum ar face Statele Unite acest lucru? Nu sunt deloc sigur. Este însă destul de clar ce își doresc să facă: să întrerupă livrările de petrol către Cuba. Cred că acest lucru va fi primul pas pe care îl vom vedea. În primul rând, Cuba nu plătea pentru acest petrol. Era, în esență, un cadou, Cuba trimițând în schimb personal — personal de securitate, medici, stomatologi, kinetoterapeuți, instructori de balet. Așa se făcea plata pentru petrol: nu în bani, ci în personal. Iar eu cred că acest aranjament se va încheia destul de rapid. Iar acest lucru va pune o presiune enormă asupra Cubei, pentru că, dacă va fi nevoită să înlocuiască petrolul venezuelean la prețurile pieței, în condițiile în care economia sa este deja în declin, situația va deveni extrem de dificilă pentru Cuba. Ați menționat China. Ei bine, dacă Statele Unite — să spunem că dintre companiile care s-au întâlnit cu președintele săptămâna trecută, două sau trei, sau șase, sau zece decid să se implice în Venezuela — își vor vinde petrolul pe piața internațională. Iar, foarte probabil, dacă prețul este potrivit, îl vor vinde Chinei. Nu cred că vindem petrol Rusiei. Nu cred nici că Venezuela vindea petrol Rusiei. Ceea ce Venezuela cumpăra de la Rusia era un diluant. Fără a-i plictisi pe ascultătorii dumneavoastră, petrolul venezuelean este foarte gros, un petrol greu. Se folosește acest diluant — un agent chimic — pentru a-l subția suficient încât să poată curge prin conducte. Apoi, când ajunge la rafinărie, diluantul este extras și trimis înapoi, printr-o conductă paralelă, către capul sondei.

Lucian Bălănuță: Pentru noi, europenii, este important și contextul războiului Rusia–Ucraina. Poate deveni Venezuela o monedă de schimb în confruntările mai largi dintre SUA și Rusia?

Charles S. Shapiro: Nu am nicio idee. Nu înțeleg. Adică nu înțeleg ce face președintele Trump în acest moment în negocierile cu Rusia privind Ucraina și războiul din Ucraina. Este, sincer, extrem de complicat. Totuși, vă spun chiar acum că puteți găsi acest lucru pe Spotify. Există o melodie apărută probabil marțea trecută, intitulată ¿Dónde están los comunistas? — Unde sunt comuniștii?. Iar primul vers este: ¿Dónde está China? ¿Dónde está Rusia? — Unde este China? Unde este Rusia?. Cine a spus că vor veni în ajutorul lui Maduro? Și nu au venit. Iar de aseară și până în această dimineață, încă o mie de oameni s-au filmat dansând și cântând pe această melodie pe TikTok. Este uriaș, pur și simplu uriaș. Ca să fac un pas înapoi, implicarea Rusiei în Venezuela a fost minimă din punct de vedere militar. Rusia nu are capacitatea economică sau militară necesară pentru a fi implicată serios în Venezuela sau chiar în Cuba, de altfel, care le este aliat încă din 1959. Aveau, cred, o singură navă pe an care făcea escală într-un port din Venezuela. Și, cred, două bombardiere care mergeau în Venezuela, stăteau acolo două zile și apoi plecau. Dincolo de atașații lor din ambasadă, nu cred că rușii au trupe acolo. Cel puțin nu am auzit pe nimeni vorbind despre trupe rusești în Venezuela. Au vândut echipamente Venezuelei, echipamente pe care venezuelenii, în mod evident, nu le-au utilizat foarte eficient. Au cumpărat un sistem rusesc de apărare antiaeriană extrem de complex și foarte scump. Sunt sigur că rușii au câștigat bani din această tranzacție, dar nu văd în ce fel ar fi ajutat Venezuela. China, la fel cum procedează și în Europa — nu pot vorbi despre România, pentru că nu cunosc suficient situația — este dispusă să acorde împrumuturi guvernelor pentru tipuri de proiecte pe care Statele Unite nu sunt dispuse să le finanțeze: construirea de autostrăzi, baraje, facilități portuare. Au făcut acest lucru în Venezuela și l-au făcut în întreaga Americă Latină și în Caraibe. Însă, cu excepția unei stații chineze de interceptare și culegere de informații de semnale din Cuba, care spionează Statele Unite, nu cred că China are trupe, nave sau avioane în America Latină și Caraibe. Desigur, în afară de atașații de apărare și personalul din ambasade.
Așadar, prezența Chinei este una economică, nu una militară

Lucian Bălănuță: Revenind la Venezuela, cât timp poate supraviețui o autoritate de tranziție fără o legitimitate internă clară?

Charles S. Shapiro: Aceasta este întrebarea perfectă la care ar trebui să se concentreze toată lumea. Uitați, venezuelenii sunt încântați. Majoritatea venezuelenlor din Venezuela și din afara Venezuelei. Apropo, o treime din țară a fugit. Așadar, sunt 9 milioane de venezueleni în afara unei țări care, la un moment dat, avea 32 de milioane de locuitori. Nu știu care mai este populația acum, având în vedere câți oameni au plecat. Și oamenii sunt pur și simplu foarte fericiți. Sunt în contact cu prieteni de acolo și cu venezueleni din întreaga lume. Și sunt pur și simplu încântați. Dar cât va dura asta? O săptămână, o lună, șase luni? Nu pot să răspund. Dacă, așa cum spune președintele Trump, „voi conduce Venezuela”… și o face prin Delcy Rodríguez, care a fost învestită, așa cum se numește ea însăși, președinte interimar, pentru că încă îl recunoaște pe Maduro ca președinte al țării… V-ar fi greu să găsiți un politician mai puțin respectat în Venezuela decât Delcy Rodríguez.
Și președintele are o întâlnire săptămâna aceasta, după ce săptămâna trecută a fost foarte rece față de Maria Corina Machado, laureată a Premiului Nobel pentru Pace, care, de fapt, este cel mai respectat politician din Venezuela. Așadar, avem această situație ciudată: oamenii sunt încântați că Maduro a plecat, dar sunt supărați că Delcy Rodríguez este președintele țării. Chaviștii sunt încă la putere. Și se vede în anunțul guvernului Delcy Rodríguez că vor elibera deținuți politici. În realitate, numărul celor eliberați este, după ce am văzut eu, poate 14 sau 15 persoane. Și, evident, ei și familiile lor sunt încântați.
Dar, conform organizațiilor neguvernamentale pentru drepturile omului, există peste 800 de prizonieri politici în Venezuela. Unde sunt aceștia? Care este evidența lor? Când vor fi eliberați? Evident, dacă este cineva din familia ta printre cei eliberați, te vei bucura pentru cei 14, dar nu pentru fiul tău, fratele tău, soțul sau soția care încă sunt închiși. Și cred că acest lucru se va intensifica în timp. Într-un fel, oamenii gândesc irațional că lucrurile se vor îmbunătăți peste noapte, că economia se va redresa peste noapte, că situația politică se va îmbunătăți peste noapte și că vom avea o democrație liberă și funcțională în Venezuela.
Și cred că mulți dintre acești oameni vor fi dezamăgiți. Este un proces dificil și complicat. Ați avut, la fel, acea experiență în România, nu? După căderea lui Ceaușescu, toată lumea se aștepta că totul va fi minunat peste noapte. Și sunt sigur că ați trecut prin tot felul de crize politice, crize economice. Cum gestionezi oamenii care au făcut parte din vechiul guvern, din vechiul stat? Ai nevoie de ei? Cât timp îi păstrezi? Povestiți-mi despre prizonierii politici din România. Cine îi deține? Toate aceste lucruri fac procesul extrem de complicat.

Lucian Bălănuță: Ultima întrebare: dacă ați putea sfătui decidenții de la Washington, care este cea mai mare greșeală pe care trebuie să o evite în viitorul apropiat?

Charles S. Shapiro: Ei bine, asta este o întrebare bună. Adică, eu cred că trebuie să se meargă spre democrație. Venezuela a avut 25 de ani de petrol și un guvern dictatorial. Este timpul să ai petrol și democrație. Venezuela nu va renunța la petrol — el este acolo în pământ. Este acest avantaj uriaș pe care îl are Venezuela pe scena internațională: cantitatea de petrol. Ar fi frumos să vedem încercându‑se o combinație între petrol și democrație.
Și provocarea va fi: cum faci asta? Cât de repede? Maria Corina Machado este programată să se întâlnească cu președintele Trump la Washington mai târziu în această săptămână. Nimeni nu mi‑a cerut opinia, dar o voi împărtăși cu tine.
Cred că trebuie găsit un mod de a pune cap la cap un grup de oameni — în spaniolă, cuvântul este notables, și sunt sigur că există un cuvânt similar în limba română — persoane respectate din punct de vedere politic, care nu sunt implicate direct în politică. Ar putea fi, știi tu, un rector de universitate, un avocat — nu tehnocrați, ci oameni cu influență. Oameni cu influență care nu fac parte nici din guvernul lui Maduro, nici din ceea ce urmează după. Lideri religioși — ar putea fi cardinalul sau un episcop, ar putea fi nunțiul papal, care să cheme oamenii la nunțiatură.
Dar să ai oameni care să negocieze o foaie de parcurs, nu ceva de tipul „puneți mâna pe toți acești oameni și arestați‑i”. Ci cum implementăm treptat o democrație într‑un sistem care a suferit sub un guvern jalnic, populist, autoritar și dictatorial timp de 25 de ani? Și asta aș face eu, să văd dacă se poate — adică sigur trebuie să existe o cale mai bună de a face asta decât să continui să lucrezi prin Delcy Rodríguez, tovarășa lui Nicolás Maduro.

Lucian Bălănuță: Domnule ambasador Charles Shapiro, vă mulțumim foarte mult pentru timpul și comentariile dumneavoastră. A fost o reală plăcere și onoare.

Charles S. Shapiro: Vă mulțumesc. Sper să vă fie de folos.

ENGLISH VERSION:

Lucian Bălănuță: Good afternoon and welcome to Radio Romania Iasi. Our guest today is Charles S. Shapiro, former United States ambassador to Venezuela and career American diplomat with decades of experience in Latin America and US foreign policy. Ambassador Shapiro served in Caracas from 2002 to 2004 during one of the most turbulent periods in bilateral relations and has since remained a leading voice on security, diplomacy and great power competition. We speak to him today at a moment of extraordinary tension in US-Venezuela relations with far reaching implications, not only for the region, but also for global geopolitics involving China and Russia. Dear Ambassador, good afternoon and thank you for being today with us at Radio Romania Iasi. Good afternoon.

Charles S. Shapiro: It’s a pleasure. Thank you for inviting me.

Lucian Bălănuță: From your point of view, to start our discussion, could you tell us please what do you believe is Washington’s ultimate strategic objective in Venezuela at this stage, either regime change, containment or deterrence of rivals?

Charles S. Shapiro: It’s probably all of the above to varying degrees.  And if you’ve been following President Trump, you know that I think what are his goals change from day to day. And you’ve got Rubio, Secretary of State and security advisor, advising him almost in a neoconservative framework. You’ve got the Vice President, who, on the other hand, is very wary of US involvement abroad, US troop involvement abroad. And you’ve got Stephen Miller, who’s the Deputy White House Chief of Staff, who’s overriding concern is illegal immigrants in the United States and how to get rid of them. And so this is all three of those. Yeah.

Lucian Bălănuță: And a lot of discussions were made related to the oil supply. And if Venezuela’s oil supply shifts towards the US, what does this mean for global energy markets and China’s strategic resource planning in this regard?

Charles S. Shapiro: Well, I mean, you’ve seen all the stuff I’ve seen in the big meeting that we had with the executives from a number, I think there were 17, 18 US energy firms that were there. The thing to keep in mind is that the United States government doesn’t drill for oil, private companies do. And they do it not as a charitable enterprise, but because they want to make money. And what’s required in Venezuela is an estimated investment of $10 billion, not million, billion dollars a year, over 10 years. So that’s $100 billion. And that’s a lot of money. It’s a lot of money in the United States. And I bet you that’s a lot of money in Romania. And it’s a lot of money for Exxon Mobil, the largest oil company in the United States. Because for them, it’s not just, do we put this money into Venezuela or do nothing? It’s do we put this money into Venezuela or do we invest somewhere else? For example, they’re heavily aged next door in Guyana, which is a much more stable nation, which I think the investment is expensive and the investment is expensive in Venezuela. And so if you’re the CEO of Exxon Mobil, do you increase your investment in Guyana or do you put your investment in risky Venezuela where the political situation is unstable, where the laws that are on the books are laws that are not encouraging investment? You in Romania may be familiar with a bunch of those from back when you were a kid, right? And the laws themselves are dissuasive. I mean, do you want to be in that system? Do you want to invest in that system?

Lucian Bălănuță: We were speaking about countries from Latin America. How would these relationships being shaped after this event from Venezuela?

Charles S. Shapiro: Well, first of all, people talk about Latin America as if it is a single thing, right? An entity, when in fact it’s not. You count all the Caribbean nations, there’s 34 countries in Latin America and the Caribbean. Some have left or center governments, some have right or center governments. Some have tiny little economies and small populations, while Brazil has what, 220 million people in the largest economy in Latin America. So it varies a great deal. The last presidential elections in the last four or five countries show a shift to the right of center among Latin American countries.

But the two biggest, most important Latin American countries, Brazil and Mexico, of course, I mean, their presidents have left the center and show no signs of changing their views.

Lucian Bălănuță:  And how might the US balance pressure on Venezuela to cut ties with China, Russia, without antagonizing those global actors further?

Charles S. Shapiro: I mean, you can see that happening. It’s not clear to me what would be the mechanism through which that would happen. I mean, President Trump saying, well, we’re running Venezuela. It’s not clear to me right now how we are running Venezuela. What you have is Maduro and his wife, who’s a member of the National Assembly, are gone. But Maduro’s henchmen are still in place, so including Delcy Rodriguez, but even more so the Minister of the Interior, Diostado Cabello, who is the strong guy, has always been the strong guy within Chavismo, the political movement, named after former President Hugo Chavez. He controls the police. And Cabello is indicted. He’s in the same indictment with Nicolas Maduro and Celia Flores. So I mean, there’s a whole bunch of inconsistencies, illogical positions that might sort out over time, over the next few weeks. I mean, it’s still very early days. But how would the United States do this? I’m not quite sure. Quite clearly, what they want to do is cut off oil to Cuba. I think you’ll see that first. First of all, Cuba wasn’t paying for the oil. So it was essentially a gift with Cuban sending personnel to Cuba, security personnel, doctors, dentists, physical therapists, ballet instructors.

And that’s how they were paying for the oil, not in money, but in personnel. And I think that will stop fairly quickly. And that’s going to put a huge amount of pressure on Cuba, because if it has to replace Venezuelan oil at market prices, while its economy is just shrinking, it’s going to be very, very difficult for Cuba.

You talked about China. I mean, if the United States, I mean, let’s say those companies that met with the president last week, you know, two or three or six or 10 of them decide they want to get involved in Venezuela, they’re going to sell their oil on the international market. And presumably, if the price is right, they’ll sell to China.

I don’t think we’re selling oil to Russia. I don’t think Venezuela was selling oil to Russia. What Venezuela was buying from Russia was a diluent.

Not to bore your listeners, but Venezuelan oil is very thick, heavy oil. And they use this diluent, a chemical, to dilute the oil enough that it will flow through the pipelines. And then when it gets to the refinery, they are able to extract the diluent and put it in a parallel pipeline back to the wellhead.

Lucian Bălănuță:  Okay. Also, for us Europeans, it is important to see different outcomes in relation to the Russia-Ukraine war. Could Venezuela become a bargaining chip in broader US-Russia confrontations elsewhere in the world? How do you see that?

Charles S. Shapiro: I have no idea. I don’t understand it. I mean, I don’t understand what President Trump is doing in negotiations with Russia over Ukraine right now and the Ukraine war. I mean, that’s really damn complicated. I will tell you right now, though, that you can find it on Spotify. There’s a song out that must have been made on Tuesday of last week, the title is Donde Están Los Comunistas? Where are the communists? And the first line is Donde está China? Donde está Rusia? Where’s China? Where’s Russia? Who said they were going to come to the assistance of Maduro? And they did not.

And it’s been like since last night and this morning, there are another thousand people putting themselves, dancing and singing to it on TikTok. I mean, it’s just huge, just huge. So to back up a little bit, I mean, Russia’s involvement in Venezuela was minimal from the military side.

Russia does not have the economic or military wherewithal to be very heavily involved in Venezuela or even in Cuba, for that matter. Which has been their ally since 1959. I mean, they had one ship a year that made a port call in Venezuela.

And I think two bombers that go to Venezuela, spend two days there and then leave. But beyond their attachés in the embassy, I don’t think the Russians have any troops. Not that I’ve heard anybody talk about troops in Venezuela.

They’ve sold equipment to Venezuela. Which the Venezuelans clearly did not use very well. I mean, they bought a very complicated, expensive Russian air defense system.

And I’m sure the Russians made money off the deal. But I can’t see that it helped Venezuela at all. The Chinese, like they do in Europe. I can’t speak to Romania because I don’t know enough about it. But they’re willing to make loans to governments for the sorts of things the US won’t do. To build highways, to build dams, to build port facilities.

And so they’ve done that in Venezuela and they’ve done that across Latin America and the Caribbean. But except for a Chinese signals intelligence listening station in Cuba, that spies on the United States, I don’t think the Chinese have any troops or ships or airplanes in Latin America and the Caribbean at all. Except for, you know, defense attachés and embassies.

You know, so China’s presence is an economic presence, not a military presence.

Lucian Bălănuță:  And coming back to Venezuela, how long can a transitional authority survive without this clear domestic legitimacy?

Charles S. Shapiro: That’s the perfect question that everybody ought to be focusing on. Listen, Venezuelans are delighted. Most Venezuelans in Venezuela and Venezuelans outside Venezuela. I mean, a third of the country has fled. So there’s 9 million Venezuelans outside of a country that at one point had 32 million people.

I don’t know what the population is now since so many people have left. And people are just happy as can be. You know, I’m in touch with friends there and friends and Venezuelans around the world.

And they are just delighted. But how long will that last? You know, a week, a month, six months? I can’t answer that. If, as President Trump says, you know, I’m going to be running Venezuela.

And he’s working through Delcy Rodriguez, who was sworn in as she calls herself the interim president, because she still recognizes Maduro as the president of the country. You’d be hard put to find a less respected politician in Venezuela than Delcy Rodriguez. And the president has a meeting this week that was very dismissive last week of Maria Corina Machado, the Nobel Peace Prize winner, who in fact is the most respected politician in Venezuela.

And so you’ve got this crazy situation where people are delighted Maduro is gone, but upset that Delcy Rodriguez is the president of the country, right? That the Chavistas are still in charge. And you see it in the Delcy Rodriguez government announced they were releasing political prisoners. In fact, there’s the number who’ve been released.

It’s something I saw, maybe it’s 14, 15 have been released. And obviously they and their families are delighted. But according to non-governmental human rights organizations, there’s more than 800 political prisoners in Venezuela. Where are they? Where’s the accounting for those people? When are they going to be released? Clearly, if they’re your family member, you’re going to be glad that the 14 got out, but not your son, your brother, your husband or wife who are still being held in jail.

And I think that will increase over time. I mean, people in a way, irrationally think that things are going to be better overnight, that the economy will turn around overnight, that the political situation is going to turn around overnight, and that we’re going to have a free and functioning democracy in Venezuela.

And I think a lot of those people are going to be disappointed, right? It’s a difficult and complicated process. I mean, you had that, again, you had that experience in Romania, no? After the fall of Ceaușescu, I mean, everybody wanted, you know, just thought everything was going to be wonderful overnight. And I’m sure you went through all kinds of political crises, economic crises, as you know, do you get rid of the people who are part of the former government, part of the former state? Do you need them? How long do you keep them on? Tell me about political prisoners in Romania.

I mean, who is holding them? All of that stuff makes it very, very complicated.

Lucian Bălănuță: And my last question, Ambassador, if you could advise today’s policymakers in Washington, what is the single most important mistake they must avoid from this point onward?

Charles S. Shapiro: Well, that’s a good question. I mean, I think they’ve got to move to democracy. I mean, Venezuela’s had 25 years of oil plus a dictatorial government. It’s time to have oil. Venezuela’s not going to move away from oil. I mean, it’s in the ground. It’s this huge advantage that Venezuela has internationally is the amount of oil. Be nice to see them try oil plus democracy.

And the challenge is going to be, how do you bring that on? How quickly? Maria Carina Machado is supposed to meet with President Trump in Washington later this week. Nobody has asked me my opinion, but I’m going to share it with you.

Is that there must be a way to put together a group of people, in Spanish, the word is notables, and I bet there’s a similar word in Romanian, of people who are respected politically, who are not directly involved in politics themselves, who could be, you know, a university rector, a lawyer, not technocrats, but people with influence. With influence who are not part of either the Maduro government, nor what comes next. Religious leaders, it could be the cardinal or a bishop, they could be the papal nuncio, could call people to the nunciatura.

But to have people negotiate a roadmap, not for an overnight, you know, take all these people and arrest them. But how do you gradually implement a democracy and a system that has been suffering from a miserable, populist, authoritarian, dictatorial government for 25 years? And that’s what I would do, and see if you could, I mean, there’s got to be a better way to do it than, you know, continuing to work through Delcy Rodriguez, the sidekick of Nicolás Maduro.

Lucian Bălănuță: Ambassador Charles Shapiro, thank you very much for your comments and for your time. It was a real pleasure and honor. Thank you very much.

Charles S. Shapiro: Well, thank you.I hope this is useful.

(INTERVIU) Natalia Gordienko, la Bună Dimineața cu Cristina Spînu (21.12.2025)

Publicat de cristinaspinu, 21 decembrie 2025, 11:01

Natalia este o artistă care se bucură de mare succes atât în Republica Moldova cât și în România.

În anul 2006, Natalia Gordienko a participat la Eurovision cu piesa ”Loca”, împreună cu Arsenium și Connect-R, iar în 2021 s-a calificat în finala Eurovision cu piesa ”Sugar”.

A studiat pianul timp de 7 ani, iar după ce a terminat liceul, perioadă în care a participat la numeroase concursuri muzicale naționale și internaționale, Natalia a intrat la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, la secția Pop și Jazz Vocal.

În 2010, Natalia a lansat primul album – „Time”, iar un an mai târziu și pe al doilea , intitiulat „Cununa de flori”. În anul 2015 a semnat cu FLY RECORDS pentru single-ul ”Summertime”.

În anul 2008 prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova i-a fost conferit titlul de „Artistă Emerită a Republicii Moldova”.

Cristina Spînu a stat de vorbă cu Natalia Gordienko la matinalul de week-end despre noul single dar, despre cum a fost anul 2025 pentru artistă și care sunt proiectele pentru anul viitor.

Ascultați mai jos interviul integral și urmăriți videoclipul piesei ”Noi doi”!

(INTERVIU) Alexandra Ungureanu, la Top 20 Radio Iași cu Cristina Spînu (20.12.2025)

Publicat de cristinaspinu, 21 decembrie 2025, 10:30

Prin versurile melodiei, artiștii vorbesc despre acea iubire care rămâne vie indiferent de cât de mult timp a trecut.

„Pe Drumul Meu” a fost compusă de Marian Ionescu, pe versurile Anei-Maria Păunescu.

Videoclipul conține elemente vizuale generate cu ajutorul inteligenței artificiale, create de William J. Black (WJB Media – companie americană).

Direcția 5 este o prezență extrem de îndragită pe scenele din România. Din 1991, când a luat ființă, a trecut prin mai multe schimbări de componență, dar și de stil muzical, păstrând totuși o linie generală de pop-rock melodic, cu influențe de soft rock și balade romantice.

Direcția 5 este cunoscută și pentru numeroasele colaborări cu nume importante din industrie precum Lidia Buble, Delia, Andra, Nicoleta Nucă sau Paula Seling.

Alexandra Ungureanu și-a început cariera în anul 2001 alături de formația Sistem, iar in 2004 a intrat în trupa Crush, lansând  în această formulă multe hit-uri („Aprinde dragostea”, „I need U More”, „Hello”).

După despărțirea de băietii de la Crush, Alexandra și-a început cariera solo și este, fără îndoială una dintre cele mai bune voci feminine din România.

La sfârșitul anului 2025, artista a lansat ”O sută de vieți”, o nouă coalborare cu Keo și „Pe Drumul Meu”, alături de Direcția 5, ambele piese prezente în Top 20 Radio Iași.

Cristina Spînu a stat de vorbă cu Alexandra Ungureanu, care a mărturisit că, pe lângă noile piese pe care le va lansa, va pregăti concertul aniversar – 25 de ani de carieră.

Ascultați mai jos interviul integral, și urmăriți videoclipul piesei „Pe Drumul Meu”!

(INTERVIU) Mariana Mihăilă, la Pulsul Zilei cu Cristina Spînu (18.12.2025)

Publicat de cristinaspinu, 18 decembrie 2025, 18:52

Pe parcursul anilor 2001-2004 a studiat la liceului teoretic „Petru Zadnipru”, unde a activat în cadrul Ansamblului vocal -instrumental. În paralel a frecventat Centrul de Creaţie „Ghiocel”, unde a urmat ore de canto, dans şi dicţie.

În anul 2003 a obtinut locul 1 la concursul „Ploaia de stele”, iar în 2005, premiul special „Simpatia publicului” la  festivalului internaţional „Două inimi gemene”.

În anul 2009 a lansat primul său album – ”Dulce mamă”.

Mariana Mihăilă a colaborat de-a lungul carierei sale cu Ian Raiburg, Anatol Dumitraș, Gheorghe Urschi și Ion Lincovschi, dar, pentru multe din melodiile pe care le interpreteaza își  scrie singură muzica și versurile.

În interviul acordat Cristinei Spînu, artista a mărturisit că datorează foarte mult familiei care îi este permanent alături, în toate proiectele sale, dar și cel mai sincer critic.

Ascultați mai jos interviul cu Mariana Mihăilă și urmăriți videoclipul piesei ”Îngerii cântau de sus””, interpretată împreună cu fiul său, Marius!

Conexiuni autentice cu Cristina Spînu – Invitat, Cristian Angel Oglan, terapeut holistic

Publicat de cristinaspinu, 15 decembrie 2025, 18:03

Această tehnică terapeutică a fost creată de Thomas Ambrose Bowen (1916-1982) în Australia. El a susținut că terapia ar putea „reseta” răspunsul organismului la durere, contribuind astfel la ameliorarea acesteia.

Terapia Bowen constă în efectuarea unor mișcări blânde în anumite puncte ale corpului și oferă un spectru larg de beneficii. Datorită abordării sale non-invazive, este potrivită pentru oricine, indiferent de vârstă sau starea de sănătate.

Osteopatia reprezintă o tehnică manuală care urmarește să îmbunătățească funcționarea corpului prin mobilizarea articulațiilor, mușchilor și țesuturilor, iar practicantul osteopat utilizeazș metode variate pentru a susține procesul natural de refacere și a reduce durerile.

Conceptul de osteopatie își are originea în Statele Unite, la sfârsitul secolului al XIX-lea, fiind dezvoltat de dr. Andrew Taylor Still. El a susținut ideea că oaselor, mușchii, nervii și organele interne influențează starea de bine, micile dezechilibre sau restricții putând modifica sanatatea globală.

Hirudoterapia este o terapie alternativă ce utilizează lipitorile medicinale. Aceste lipitori au salivă bogată în substanțe biologic active, precum hirudina, care prezintă efecte antiinflamatorii, analgezice, anticoagulante și de îmbunătățire a circulației sanguine. Aceste substanțe contribuie la subțierea sângelui și pot oferi beneficii în reducerea presiunii asupra sistemului cardiovascular.

Această formă de terapie are o istorie îndelungată și a fost utilizată în diverse culturi din întreaga lume pentru proprietățile sale vindecătoare.

Folosite încă din Antichitate, rolul lipitorilor în menținerea sănătății omului a făcut ca acestea să fie recunoscute drept „medicamente vii” şi să capteze atât interesul specialiștilor în hirudoterapie din Occident, dar şi al medicilor.

Inviatat la emisiunea ”Conexiuni autentice”, Cristian Angel Oglan, terapeut holistic (Terapie Bowen, Osteopatie, Masaj Visceral, Trigger point, Hirudoterapie) a vorbit detaliat despre aceste tehnici de terapie.

Pentru a afla cum funcționează aceste terapii, cui se adresează și ce afecțiuni pot fi ameliorate cu ajutorul lor, ascultați interviul integral realizat de Cristina Spînu!

(INTERVIU) Maria Nagy, la Bună Dimineața cu Cristina Spînu (14.12.2025)

Publicat de cristinaspinu, 14 decembrie 2025, 13:23

Maria a fost remarcată de poetul Adrian Păunescu, care a inclus-o în Cenaclul Flacăra. Debutul său oficial a avut loc în anul 1978, iar în 1982 a lansat primul album, care s-a vândut în peste 20.000 de exemplare, o performanță remarcabilă pentru genul folk.

În 1984, după un turneu cu Teatrul Constantin Tănase în Egipt, Maria Nagy a ales să rămână acolo. Succesul său a fost imens, susținând sute de concerte cu săli pline. A cântat pentru personalități marcante, printre care Omar Sharif, care venea frecvent la barul unde artista interpreta piese din repertoriul lui Edith Piaf. De asemenea, a avut angajamente în Maroc, unde a concertat pentru Prințul Charles, alături de alte vedete internaționale.

Maria Nagy s-a retras din muzică în 1998 și s-a stabilit în Ungaria, departe de lumina reflectoarelor. Timp de aproape 35 de ani nu s-a mai auzit nimic de ea în România, revenind abia în 2018.

Anul acesta, Maria Nagy a susținut un spectacol aniversar – 50 de ani de carieră  la  Teatrul de Revistă ”Constantin Tănase” și a cântat în deschiderea concertului Chris Norman la Sala Palatului din București.

Pe langă concertele susținute anul acesta, Maria Nagy a intrat și în studioul de înregistrări și a început să lucreze la un nou album.

Prima piesă deja a fost lansată – ”Inima pe jar”. Este o piesă compusă de Keo, cel care va scrie, de altfel materialul pentru întregul album.

Ascultați mai jos interviul realizat de Cristina Spînu cu Maria Nagy și piesa ”Inima pe jar”!

Melodia – ”Inima pe jar”!

(INTERVIU) Teodora Ipate și Laur Bubuianu (Ride the Magic – Accelerăm Binele de Crăciun la Madras!), la Bună Dimineața cu Cristina Spînu (14.12.2025)

Publicat de cristinaspinu, 14 decembrie 2025, 13:02

Scopul acestui eveniment este acela de a aduna daruri și a aduce bucurie de sărbători unor familii defavorizate din comuna Miroslava. Modul în care cadourile vor ajunge la copii este unul inedit: un mic convoi moto/ATV condus de Moș Crăciun și spiridușii săi va livra darurile adunate!

Pentru a vă înscrie pe lista donatorilor, și pentru a participa la evenimentul caritabil de pe 20 decembrie, intrați aici.

Mai multe detalii aflați din interviul realizat de Cristina Spînu cu Teodora Ipate și Laur Bubuianu, la matinalul de week-end.

(INTERVIU) Ștefan Orfescu, la Bună Dimineața cu Cristina Spînu (07.12.2025)

Publicat de cristinaspinu, 7 decembrie 2025, 20:07

Primul său album, intitulat „Despre noi„, a apărut în anul 2016.

Ștefan a început să cânte la vioară, la vârsta de 13 ani. Ulterior, și-a dat seama că vrea să-și construiască o carieră în muzică. A intrat la Conservator și a absolvit Secția de Pedagogie și Muzică Bizantină.

În ultimul an de facultate, a pus bazele unei trupe în care cânta alături de Nadine. A mai făcut parte și din formația Parlament, a colaborat cu Leo Iorga și Schimbul 3, și a fost chitarist în trupa de concerte a Alexandrei Ungureanu.

Cristina Spînu a stat de vorbă cu Ștefan Orfescu la matinalul de week-end despre piesa „Amintește-mi să uit”, dar și despre stadiul în care se află lucrul la noul album, al cărui titlu va fi ales în funcție de impactul pe care îl va avea fiecare piesă ce va fi lansată înainte de apariția sa.

De altfel, Ștefan a declarat că următorul single va fi lansat chiar la începutul anului viitor, în luna ianuarie.

Ascultați mai jos interviul realizat de Cristina Spînu cu Ștefan Orfescu, și urmăriți videoclipul piesei „Amintește-mi să uit”!

(INTERVIU) Keo, la Top 20 Radio Iași cu Cristina Spînu (29.11.2025)

Publicat de cristinaspinu, 30 noiembrie 2025, 15:57

Cei doi au mai lansat muzică împreună în trecut, una dintre cele mai de succes piese fiind “Cel mai frumos cadou”, un cântec de Crăciun, care a trecut cu siguranţă proba timpului, fiind una dintre piesele preferate de români în perioada sărbătorilor de iarnă.

„O sută de vieți” îmbină pop-ul contemporan cu o melancolie ce se potrivește foarte bine pe timbrul celor doi artiști. Piesa este însoțită de un videoclip filmat într-o estetică caldă, aproape cinematografică, care surpinde esența unei relații autentice, o relație care trece testul timpului.

Cristina Spînu a stat de vorbă cu Keo la TOP 20 Radio Iași despre piesa lansată împreună cu Alexandra, dar și despre proilectele muzicale la care mai lucrează până la sfârșitul acestui an. Keo a mărturisit că este în pregătire și o versiune de Crăciun a piesei ” O sută de vieți” pe care cei doi artiști ne-o vor prezenta foarte curând.

Ascultați mai jos interviul realizat de Cristina Spînu cu Keo și urmăriți videoclipul piesei „O sută de vieți„!

(INTERVIU) Cătălina Grama (JOJO), la Pulsul Zilei cu Cristina Spînu (26.11.2025)

Publicat de cristinaspinu, 26 noiembrie 2025, 17:24

Din distribuție fac parte: Carmen Tănase, Cătălina Grama Ipate, Doru Bem, Irina Antonie și Andrei Mateiu.

“Mireasă fără voie” este o comedie romantică care iți propune să descoperi cum iubirea se poate întâmpla din greșeală… dar asumat!

Cristina Spînu a stat de vorbă cu Cătălina Grama Ipate (Jojo) despre piesa “Mireasă fără voie”, pe care artista o joacă alături de colegii săi de aproape un an, cu mare succes la public, atât în România cât și în străinătate.

Spectacolul promite o seară plină de umor, cu multe răsturnări de situație și personaje memorabile.

Ascultați mai jos interviul integral realizat de Cristina Spînu cu Cătălina Grama (Jojo)!

Conexiuni autentice cu Cristina Spînu – Invitat, prof. univ. dr. Romeo Cozma

Publicat de cristinaspinu, 10 noiembrie 2025, 18:40

Publicul a avut ocazia să redescopere teme reprezentative din creația lui Romeo Cozma, reinterpretate într-o manieră orchestrală modernă, în aranjamentele semnate de fiul său, Robert Cozma, care i-a moștenit talentul și pasiunea pentru muzică, devenind trombonist, pianist, aranjor si compozitor de jazz.

Romeo Cozma a inițiat și coordonat Secția de Jazz și Muzică Ușoară din cadrul Universității de Arte „George Enescu” – Iași și este, de asemenea, fondatorul Clubului de Muzică „Richard Oschanitzky” din Iași.

În 2004, Romeo Cozma a primit titlul de Doctor în Muzică, în urma susținerii tezei de doctorat cu titlul „Ipostaze ale muzicii de jazz” la Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj- Napoca, devenind astfel primul muzician român cu această distincție în domeniul jazz-ului.

Urmăriți interviul realizat de Cristina Spînu cu muzicianul Romeo Cozma la emisiunea „Conexiuni autentice”!

(INTERVIU) Alina Crișan, la Bună Dimineața cu Cristina Spînu (02.11.2025)

Publicat de cristinaspinu, 2 noiembrie 2025, 16:37

Alina a părăsit ASIA în 2007 și, nu după mult timp a început colaborarea cu Direcția 5, alături de care a cântat mai bine de zece ani.

Deși relația sa cu membrii formației Direcția 5 este în continuare una foarte bună, Alina a considerat că este timpul pentru o nouă schimbare, optând pentru o carieră solo.

În interviul acordat Cristinei Spînu la matinalul de week-end, artista a mărturisit că anii pe care i-a petrecut alături de Direcția 5 sunt foarte importantanți, atât din punct de vedere al experienței căpătate din nenumăratele concerte live, cât și prin timpul petrecut în studioul de înregistrări, acolo unde și-a adus contribuția prin versuri sau idei muzicale.

Alina Crișan încheie acest an lansând primul single din cariera solo: „O viață și o zi”, piesă inspirată din viața personală.

Ascultați mai jos interviul integral realizat de Cristina Spînu cu Alege A.S.I.A și urmăriți videoclipul piesei „O viață și o zi”!

(INTERVIU) Ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu: Marea Neagră, prioritate strategică a UE. România urmărește amenajarea unui hub pentru securitate maritimă

Publicat de Lucian Bălănuţă, 16 octombrie 2025, 17:38

Lucian Bălănuță: Este Săptămâna europeană a regiunilor aici la Bruxelles și îmi face o deosebită plăcere să discut cu dumneavoastră. Ați avut la reprezentanța permanentă a României la Comisia Europeană, aici, la Bruxelles, o conferință organizată de către europarlamentarul Dan Barna, unde s-a discutat, printre altele, și despre strategiile de securitate maritime. Și cu siguranță ne interesează foarte mult strategia privind Marea Neagră. Avem inițiative, strategii, atât la Bruxelles cât și la Washington, cum ar putea România să fructifice la maximum această oportunitate, în așa fel încât să-și apere interesele de securitate?

Oana Țoiu: Suntem astăzi aici la Bruxelles, la conferința dedicată strategiei pentru Marea Neagră, cu un titlu destul de potrivit, considerăm, este timpul să livrăm. România a fost și continuă să fie parte din abordarea strategică a Uniunii Europene la Marea Neagră. De altfel, noi suntem printre cei care am inițiat acest efort în interiorul Uniunii Europene și în mai, în acest an, a fost această comunicare comună a Comisiei și a Cabinetului Vicepreședintei Kaja Kallas (n.r. Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate). De altfel, am avut-o alături de noi și astăzi pe comisara Marta Kos, responsabilă de extinderea Uniunii Europene, poate că cei care ne ascultă recunosc acest nume din multiplele vizite pe care le-a făcut în Republica Moldova pentru a asigura inclusiv legătura între Uniunea Europeană și Moldova, cât și o bună comunicare și reprezentare a investițiilor făcute de echipa europeană în țările din regiune și, specific, pe noi ne interesează foarte mult felul în care asta a generat un optimism și în Republica Moldova. Avem astăzi alături de noi grupurile europarlamentare care au o viziune comună în ceea ce privește importanța Uniunii Europene. A fost alături de noi și vicepreședintele grupului S&D, Victor Negrescu.

M-am bucurat să văd această largă susținere politică a grupurilor parlamentare, pentru că este foarte important ca subiectele de politică externă, specific Marea Neagră și abordarea strategică la Marea Neagră să aibă această largă susținere. Specific, pentru România, avem câteva ambiții proprii. Președintele Nicușor Dan a anunțat intenția României de a găzdui Hubul de securitate maritimă al Uniunii Europene și, în această direcție, lucrăm să putem să facem asta împreună cu Bulgaria.

De altfel, avem deja acțiuni comune cu Bulgaria și cu Turcia pe partea de deminare la Marea Neagră. Acest lucru este foarte important și pentru accesul comercial la Marea Neagră, dar și pentru proiectele pe care le avem acolo din perspectiva energiei. Poate nu toți știu că România este în acest moment principalul producător de gaze naturale din Uniunea Europeană și, de îndată ce vom putea să avansăm pe exploatarea gazelor de la Marea Neagră, proiect la care lucrăm deja alături cu parteneri și investitori internaționali, vom crește semnificativ această resursă, miza fiind să scadă propriile noastre costuri la energie, dar și să putem să fim furnizori pentru regiuni.

Lucian Bălănuță: La Bruxelles, la Săptămâna europeană a regiunilor, vicepreședintele executiv, Rafaelle Fitto, a punctat nevoia și anunțarea ulterioară a unui Pact pentru regiunile, statele cu frontieră estică. Și, din acest punct de vedere, regiunea de Nord-Est are la rândul său o serie de preocupări, îndeosebi legate de infrastructură rutieră, feroviară. Avem acest instrument SAFE, care vine să completeze atât coeziunea cât și apărarea militară. Cum vedeți dezvoltarea acestui instrument în așa fel încât să avem parte și de securitate și de o mai mare prezență în plan extern?

Oana Țoiu: Este excelentă întrebarea dumneavoastră. De altfel, împreună cu Cancelaria Premierului, cu Ministerul Transportului și Ministerul Apărării, discutăm despre cum putem să folosim această oportunitate a finanțării din SAFE pentru a duce la bun sfârșit proiecte care sunt esențiale pentru România, strategice, chiar de dinainte ca ele să aibă și o importanță din perspectiva mobilității militare.

Autostrăzile sunt poate cel mai la îndemână exemplu și cu finanțare din SAFE ne propunem să finalizăm această conexiune esențială cu Republica Moldova și prin Republica Moldova cu Ucraina. Un alt punct important este portul Constanța. Evident, importanța strategică a portului Constanța a fost văzută deja de mulți dintre partenerii noștri internaționali, odată ce a izbucnit conflictul, războiul pornit de Putin împotriva Ucrainei și această importanță, odată ce este percepută de mai mulți partenerii internaționali, este și un element care să ne motiveze, până la urmă, să facem investițiile și reformele necesare astfel încât portul Constanța să rămână cu acest rol și să poată să genereze pentru România și influență în regiune, dar mai ales venituri, până la urmă, pentru că odată ce este mai mult folosit și în procesul de reconstrucție și în fluxurile comerciale, asigură o importanță mai mare a României în aceste lanțuri logistice.

Lucian Bălănuță: Totodată, ați avut o întrevedere recentă, bilaterală, cu Secretarul de Stat american, Marco Rubio, și acest instrument SAFE pus la dispoziție de către Comisia Europeană este foarte diversificat. Ar putea România la ora actuală să-și canalizeze atenția și spre Statele Unite pentru a utiliza tranșa asociată statului nostru în vederea îmbunătățirii aspectelor de ordin militar?

Oana Țoiu: Există, în acest moment, la nivelul întregii Uniuni Europene un set de reguli care prevede că nu pot fi mai mult de 35% din componente sau de investiții de la alte state decât cele ale Uniunii Europene sau care au semnat un acord pentru a face parte din programul SAFE, ceea ce înseamnă că discuția pe care noi o avem cu Statele Unite ale Americii privește fie alte surse de finanțare prioritar, fie posibilitatea pentru abordări viitoare care pot fi similare abordării SAFE de a avea împreună investiții și a construi capabilități, a revitaliza, până la urmă, propria noastră industrie de apărare alături de parteneri strategici și investitori pentru a putea să facem acest tip de ofertă, nu doar pentru propria noastră înzestrare, dar și ca un mecanism de generare a resurselor economice, de creștere economică și competitivitate în ofertele pe care potențial le putem face, împreună, altor țări din Uniunea Europeană.

Lucian Bălănuță: Și la conferința aceasta s-a anunțat faptul că oficiali europenii au întreprins vizite în Ucraina îndeosebi la facilitățile, fabricile de dezvoltare a dronelor. Știm că România are la rândul său un interes de a dezvolta astfel de capabilități în parteneriat cu Ucraina. Ce pași concreți ar fi în această direcție?

Oana Țoiu: Există mai multe inițiative în acest moment care țintesc întărirea flancului estic. Fie că vorbim de inițiativa Eastern Sentry în format NATO, fie de Zidul de Drone, o propunere a președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. În ambele direcții, România este puternic implicată. În perspectiva producției comune de drone există două paliere. Primul dintre ele este cel privat. Există o încurajare a companiilor private de a construi împreună, de a folosi competența care a fost dezvoltată în această perioadă. Și există deja exemple pe piața din România și de colaborare română-ucraineană și de atragerea a investițiilor din Statele Unite ale Americii pentru acest lucru. A existat și un set de vizite și de discuții bilaterale a miniștrilor apărării ca să putem să avem această direcție aliniată.

Potențialul la producție comună de drone a fost unul dintre subiectele vizitei mele bilaterale în Ucraina. O să vedem cât de curând pași avansați în această direcție.

Lucian Bălănuță: Ați vorbit totodată despre ideea aceasta că eludarea, modul în care sancțiunile la adresa Federației Ruse sunt, să spunem așa, folosite ca un bypass, aspectul acesta să devină infracțiune. Aveți indicii privind modul în care s-a întâmplat lucrul acesta în România cu privire la companii românești sau exemple în această chestiune?

Oana Țoiu: Există o responsabilitate pe care o avem, toate statele Uniunii Europene, de a respecta decizia pe care am luat-o împreună și anume de a sancționa anumite companii care provin din Rusia și care prin profitul pe care îl generează la rândul lor finanțează acest război care, până la urmă, reprezintă un risc de securitate directă și pentru România. Până acum, în legislația noastră, acest tip de decizie de eludare a sancțiunilor fie prin prezentarea unor informații false, fie prin vânzarea produselor sau serviciilor către acest tip de companii din Rusia sau achiziționarea, contrar sancțiunilor stabilite la nivelul Unii Europene, de produse sau servicii de la acestea. Avem în acest moment o înăsprire a cadrului legal, o propunere legislativă care a fost dezvoltată de Ministerul Afacerilor Externe împreună cu Ministerul Justiției. Trebuie să recunoaștem aportul Ministerului Justiției, alături de experții noștri din Ministerul Afacerilor Externe, o decizie pe care am luat-o în guvern de a trimite această propunere către Parlament, pentru că este o modificare de Cod Penal și acesta este prerogativul principal al Parlamentului, de a modifica, a vota și a stabili legile care se aplică pe teritoriul României. Și nu doar atât, specific, această lege privește și eludarea sancțiunilor în afara teritoriului României, dacă vorbim de cetățeni sau de companii românești. Și pentru noi este foarte important, nu atât de mult, să fie un număr mare de oameni care să ajungă la închisoare pentru că fac asta, cât mai degrabă să funcționeze factorul de descurajare și să oprim acolo unde există aceste tentative de eludare a sancțiunilor, pentru că nu mai poate fi finanțat acest război cu bani din state care sunt la rândul lor expuse indirect unui risc de securitate.

Lucian Bălănuță: Și în final vă propun să punctăm și un eveniment important pe scena internațională de la începutul acestei săptămâni și anume prima fază a acestui acord de pace între Israel și Hamas, anunțată de către președintele american Donald Trump cu eliberarea ostaticilor, încetarea ostilităților armate în Fâșia Gaza. De-a lungul istoriei, România a menținut o relație echilibrată atât cu Israel cât și cu statele arabe din Orientul Mijlociu. Ce rol a avut, are sau mai are România în toată această dinamică de pace în Orientul Mijlociu?

Oana Țoiu: Ne-am bucurat de eliberarea ostaticilor și în același timp de deblocarea accesului la resursele umanitare atât de necesare în Fâșia Gaza. De altfel, tragedia acestor doi ani, morțile nenecesare, lipsa de acces uneori la elemente esențiale de sănătate sau de hrană, sunt niște elemente care, din păcate, au arătat și incapacitatea noastră colectivă internațională de a accelera acest proces necesar de pace. Așa că suntem recunoscători și optimiști că am ajuns în acest pas prin facilitarea Statelor Unite ale Americii, a câtorva state arabe. Turcia a fost și ea puternic implicată în acest proces.

În dreptul României, noi am contribuit și chiar și în perioada cea mai dificilă cu zboruri umanitare pentru copiii care aveau nevoie de acces la tratament oncologic în Fâșia Gaza. Și acest lucru, după distrugerea multor spitale, amenințarea medicilor, lipsa unor resurse esențiale, a devenit dificil, de-a binelea imposibil în Fâșia Gaza și atunci am ajutat unde am putut cu aceste zboruri umanitare. Vom continua să facem asta.

Urmează să continuăm acest efort parțial finanțat din resurse europene. Am discutat despre pașii viitor și în Statele Unite ale Americii și în întâlnirea bilaterală pe care am avut-o cu ministrul de externe german la București. Urmează să vedem în ce fel va fi construit planul și pașii viitori, dar din nou, atât România cât și celelalte state membre ale Uniunii Europene contribuim deja și prin angajamentul care a fost luat la nivelul Uniunii Europene, financiar, în partea de reconstrucție.

Ministrul român al afacerilor externe a participat la conferința „The Black Sea Strategic Approach: Time to Deliver”, organizată la Bruxelles de europarlamentarii Dan Barna și Ilhan Kyuchyuk. Evenimentul a reunit reprezentanți ai Comisiei Europene, ai Parlamentului European și ai statelor membre, precum și experți și membri ai societății civile.

(INTERVIU) Fondurile europene pot reduce decalajele regionale și educaționale – mesajul vicepreședintelui Comisiei Europene, Roxanei Mînzatu, la Bruxelles

Publicat de Lucian Bălănuţă, 16 octombrie 2025, 09:50

Lucian Bălănuță: În țara noastră există foarte multe probleme legate de domeniul educației, chestiuni ce țin de finanțare. Bursele studenților au fost limitate, profesorii se plâng de încărcarea normelor. Ce instrumente ar putea avea România, la nivel european, pentru a mai corecta din aceste dezechilibre?

Roxana Mînzatu: Uniunea Europeană sprijină statele membre, inclusiv România, prin funduri europene, sistemele educaționale, și vorbim aici nu numai de investiții în clădiri sau echipamente, școlare, pentru ateliere sau pentru cele de sport, dar vorbim de investiții în modernizarea programei, școlare, crearea de resurse educaționale, instruirea deascălilor, până la urmă, de multe ori, chiar și remunerarea deascălilor care sunt implicați în proiectele cu finanțare europeană.

Toate acestea reprezintă un suport pe care Uniunea Europeană îl oferă și e principala cale prin care sprijinim. În prezent, doar în actualul exercițiu 2021-2027, România are din Fondul Social European Plus parte din Politica de Coeziune, peste șapte miliarde de euro alocare și pentru partea de ocupare, de creare de locuri de muncă, dar și pentru partea de modernizare a sistemului educațional și combaterea abandonului școlar. Folosiți aceste fonduri inteligent, cu impact, este important ca fiecare apel, fiecare program de finanțare să fie gândit eficient, iar cei care îl accesează să implementeze proiectele la maxim de calitate.

Asta e important. Doi la mână, la nivel european, așa cum spuneam, Comisia Europeană nu are competențe, nu poate să vină și să spună unui stat membru ce să facă în zona educației, nu este o competență europeană, nu o pot spune nici în Danemarca, nici în Franța și nici în România, dar putem să ne stabilim o ambiție politică comună. Și asta discutam și cu miniștrii finanțelor, nu doar cei ai educației din alte state membre.

Vrem să fim mai competitivi, vrem să fim mai puternici față de China, față de Statele Unite. Cheia, pe termen lung, este educația. Și asta este important la nivelul întregii Unii Europene.

Dacă nu ne calibrăm investiția în mod coerent, sustenabil în sistemele educaționale, nu avem cum să sperăm la o competitivitate la rândul ei sustenabilă. Ea va fi pe termen scurt, cu anumite măsuri care să stimuleze industriile. Avem nevoie de oameni care să fie bine pregătiți și în învățământul vocațional, învățământ profesional, meseriași și în zona învățământului universitar.

Investim și cu Erasmus+, un alt program pe care îl coordonez. Investim în mobilitate, în crearea de resurse educaționale la nivel european. Ține și de fiecare stat membru să adere la această ambiție comună, căci educația este în centrul eforturilor economice pe care le realizează.

Lucian Bălănuță: Aveți și ca preocupare majoră o strategie privind combaterea sărăciei. Suntem la săptămâna europeană a regiunilor. Țara noastră, pe lângă disparitățile rural-urban, mai are totodată și disparități la nivel regional, îndeosebi regiunea de nord-est, de exemplu, regiunea Moldovei. Cum ar putea adresa această strategie și perspectiva regională la nivel european?

Roxana Mînzatu: Din nou, răspunsul trebuie să fie în primul rând prin folosirea inteligentă a banilor europene. Programul Incluziune și Demnitate Socială, care este alimentat și din Fundul Social European Plus, este un program care acum începe să-și producă efectele și prin care se pot dezvolta programe anti-sărăcie, deși nu îmi place acest termen.

Noi finanțăm, de exemplu, voucherele care au compensat scumpirile la costurile cu energia electrică, sau voucherele Sprijin pentru România, tichetele pentru persoane vulnerabile. Au fost finanțate și sunt finanțate din fondurile europene. Deci, deja facem lucruri în această direcție, dar trebuie să fie o strategie integrată.

Nu combatem sărăcia doar prin măsuri de sprijin social, ci și prin dezvoltare economică. Asta înseamnă accesarea tuturor oportunităților de finanțare prin programele regionale pe care le gestionează, în cazul dumneavoastră, Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Est. Foarte important sprijinul dat companiilor, infrastructurilor de sprijinire a afacerilor.

Este o abordare comprehensivă, cuprinzătoare, de care avem nevoie ca să diminuăm gradul de sărăcia unei regiuni. Investiția în infrastructură. Trebuie să ne uităm ce înseamnă PNRR, autostrada Moldovei.

Trebuie să ne uităm la investițiile pe care România își propune să le facă, inclusiv în cadrul acestui regulament SAFE, dedicat apărării europene, investiții în culoare de mobilitate rutieră cu uz dual și civil și militar. Ele vor deservi conexiuni în regiunea Moldovei. Deci se întâmplă lucruri, inclusiv în zona de infrastructură, de transport, cu bani europeni în mare parte și toate contribuie până la urmă la diminuarea gradului de sărăcie a unei regiuni.

Eu zic că Uniunea Europeană e foarte prezentă în modul în care poate fi soluționată și începe să fie soluționată această boală pe care, nu doar România, dar multe regiuni au sărăcia care încă afectează zeci de milioane de europeni. Noi trebuie să continuăm să lucrăm.

Lucian Bălănuță: Și pe scurt, ca să nu vă rețin și vă mulțumesc pentru timpul abordat, ați vorbit despre contextul acesta, ați conectat mobilitatea cu noțiunea de aptitudini, de educație. Cum ar putea fi fructificată în perioada următoare toată această chestiune, în așa fel încât să existe o dezvoltare uniformă la nivelul țării noastre?

Roxana Mînzatu: Sfatul meu pentru cei care vă urmăresc ar fi să se uite mai atent la programul Erasmus+. Pentru că e un program pe care lumea îl percepe ca fiind unul al mobilităților pentru studenție, e mult mai mult decât atât. Oferă oportunități și de dezvoltare educațională și pentru tineri care sunt în învățământul profesional, și pentru cadrele didactice, și din toate zonele educaționale.

Hai să vedem cum puteți să folosiți acest instrument. Urmăriți oportunitățile acestui program. Este un pic aparte, nu este doar oportunitate pentru studenți.

De la grădiniță până la universitate este o sursă de dezvoltare a calității oferte educaționale.

(INTERVIU) Liviu Teodorescu, la Top 20 Radio Iași cu Cristina Spînu (12.10.2025)

Publicat de cristinaspinu, 12 octombrie 2025, 22:28

A  reușit să-și lase amprenta în muzica românească prin timbrul special și prin talentul de a compune piese care au cucerit prin melodicitate și versuri consistente.

Piesa „O să te cuprind”, figurează în Top 20 Radio Iași și urcă în clasament în fiecare săptămână.

„O să te cuprind” vorbește despre tandrețe, sinceritate și frumusețea iubirii care nu are nevoie de nimic altceva decât de o inimă deschisă.

În interviul acordat Cristinei Spînu, Liviu Teodorescu a mărturisit că a compus această piesă pentru toți oamenii dragi din viața sa.

Ascultați mai jos interviul integral și urmăriți videoclipul piesei „O să te cuprind„!

(INTERVIU) Marian Ionescu, la Top 20 Radio Iași cu Cristina Spînu (13.09.2025)

Publicat de cristinaspinu, 14 septembrie 2025, 13:00 / actualizat: 15 septembrie 2025, 5:57

„2 Povești” este compusă de Marian Ionescu, pe versurile lui Dinu Olărașu.

Direcția 5 a luat naștere în 1991, Marian Ionescu fiind membru fondator și lider al trupei.

De-a lungul timpului, Direcția 5 a trecut prin mai multe schimbări de componență, dar și de stil muzical, păstrând totuși o linie generală de pop-rock melodic, cu influențe de soft rock și balade romantice.

Discografia formației este bogată, zecile de albume și sute de piese lansate care au cucerit publicul, indiferent de vârstă.

Direcția 5 este cunoscută și pentru numeroasele colaborări cu nume importante din industrie precum Lidia Buble, Delia, Andra sau Paula Seling.

Loredana, o artistă cu o carieră remarcabilă, care s-a reinventat în fiecare an și pentru fiecare generație, a abordat nenumărate genuri și stiluri, fie că a interpretat muzică pop, rock, populară, jazz, jamparale, blues sau musical.

Prin această noua piesă – „2 Povești”, Direcția 5 și Loredana readuc publicului esența colaborărilor lor: sinceritate, emoție și forța muzicii care unește generații.

Ascultați interviul realizat de Cristina Spînu cu Marian Ionescu la „Top 20 Radio Iași”, și urmăriți videoclipul piesei „2 Povești”!

(INTERVIU) Loren, la Bună Dimineața cu Cristina Spînu (07.09.2025)

Publicat de cristinaspinu, 8 septembrie 2025, 20:10

Loren este ”proiectul muzical” de suflet al lui Keo. Tânăra artistă a început să colaboreze cu Keo la 16 ani, ajungând foarte repede să fie „adoptată” de cuplul Keo/Misty. Dacă Keo este cel care se ocupă de muzică, Misty este cea care îi dă artistei sfaturi legate de stil, atitudine și look.

Și, iată, a venit și momentul ca cele două să intre împreună și în studio. Rezultatul: piesa „Vreodată”.

Ascultați mai jos interviul integral realizat de Cristina Spînu cu Loren, și urmăriți videoclipul piesei „Vreodată”!

(INTERVIU) Petran Paveliuc, la Bună Dimineața cu Cristina Spînu (24.08.2025)

Publicat de cristinaspinu, 24 august 2025, 15:02

„Toboșariada” face parte dintr-un proiect muzical mai amplu – „Iași Music Experience” .

Anul acesta evenimentul va avea loc pe 26 august în Grădina Palas, începând cu ora 19 și marchează și o premieră absolută: lansarea unui concurs național dedicat exclusiv toboșarilor.

Concursul este structurat pe două direcții – una națională, pentru toboșarii din afara Iașului și cei din Republica Moldova, și una locală, dedicată exclusiv muzicienilor ieșeni.

Anul trecut, aproape 100 de toboșari, de toate vârstele, au umplut Grădina Palas din Iași și au interpretat la unison 11 piese rock, cunoscute de toate generațiile.

Cristina Spînu l-a avut ca invitat la matinalul de week-end pe Petran Paveliuc, organizatorul evenimentului, care a oferit mai multe detalii legate de ediția din acest an.

Ascultați mai jos interviul integral!

#StareaEducației (INTERVIU) Mona Coțofan, profesor de Limba și literatura română:”Absența dramatică a elevului din centrul deciziilor este principala problemă a acestor schimbări din Educație. Școala s-a rezumat în această vară la norme, la buget, la bani și deloc la ceea ce are nevoie elevul ca să evolueze.”

Publicat de Gabriela Rotaru, 22 august 2025, 09:10

Colega noastră, Andreea Daraban, a discutat despre profesori, elevi, școală și despre cum se schimbă în tăcere sau cu zgomot lucrurile în interiorul unui sistem care ar trebui să formeze viitorul, cu doamna Mona Coțofan, profesor de Limba și literatura română la Colegiul Național”Vasile Alecsandri” din Iași, un observator atent și lucid al realităților din învățământ. Într-un text recent publicat pe blogul personal, Mona Coțofan a reușit să exprime frustrarea, oboseala, dar și speranțele unei întregi generații de cadre didactice.

Andreea Daraban: Ați început ultimul articol de pe blog cu o imagine literară, cea din vara în care mama a avut ochii verzi, romanul Tatianei Țâbuleac. Ce anume din acea carte v-a făcut să o aduceți în discuție în contextul acestui moment dificil din educație?

Mona Coțofan: E o carte pe care o am adesea în memorie pentru că în jurul ei am construit un dialog cu elevii din clasa căreia îi sunt diriginte și cu părinții acestora și a fost un dialog din care am avut foarte multe de învățat. Există în această carte o scenă în care tânărul, adolescentul Alexei, alergând printr-un lan în viteza bicicletei, nu mai reușește să vadă florile de mac și să se bucure de ele, fiindcă se transformă într-o dâră prelungă, sângerie. Mi s-a părut că, vara aceasta, în care școala a avut și ea ochii triști și plânși, așa cum îmi intitulam de altfel articolul de pe blog, în această vară nici noi n-am mai reușit să vedem frumusețea florilor de maci, la care ne gândim în fiecare vacanță, proiectându-ne activitatea pentru anul următor. Cred că fiecare profesor se gândește vara la elevii din clasa lui, aceia pe care îi cunoaște, la chipurile lor cunoscute și își proiectează întreaga activitate în funcție de nivelul, de așteptările și de nevoile acestor elevi. Ori în anul acesta, elevii noștri s-au transformat în niște dâre sângerii în goana aceasta, nu pedalând pe o bicicletă, ci pedalând uneori în van pe noua reformă sau schimbare de criză, așa cum ne-o prezintă Ministerul.

Andreea Daraban:  Ați vorbit despre faptul că vara aceasta s-a discutat mult despre școală, dar foarte puțin despre elevi. Cum explicați această absență a elevului din centrul deciziilor?

Mona Coțofan: Absența dramatică a elevului din centrul deciziilor, cred că este principala problemă a acestor schimbări, fiindcă școala s-a rezumat în această vară la norme, la buget, la bani, la cheltuieli, la deficit, la investiții, la criză și deloc la ceea ce are nevoie elevul ca să evolueze, să devină și să se încadreze într-un profil al absolventului pe care școala și-l asumă și care vara aceasta a fost uitat efectiv.

Andreea Daraban: Spuneați că ceea ce a reușit anul acesta ministerul, ajutat de sistem, a fost ”să ne transforme din profesori în angajați”. Ce ați dorit, de fapt, să spuneți prin asta?

Mona Coțofan: Îmi încep al 36-lea an din carieră și am ajuns până la această vârstă, e și ultimul an din cariera mea, pentru că intenționez să mă pensionez la cerere, dar n-am început niciodată anul școlar cu sentimentul că mă voi duce să muncesc pentru un salariu. Încă din primul meu an am avut emoția cunoașterii unor copii, ai părinților lor, m-am gândit la ce pregătesc pentru ei, ce schimb, ce n-a mers bine în anul precedent, ce îmi propun să modific, astfel încât lucrurile să meargă mai bine și evident că am avut în fiecare lună, ca orice profesor, așteptarea să-mi intre în cont plata pentru munca mea. Nu m-am gândit niciodată să-mi contabilizez numărul de ore, să văd dacă am parcurs cele 40 legale. Sentimentul a fost întotdeauna că le-am depășit, nu mi-am închis niciodată telefonul la ora 16. Am fost disponibilă, ca și colegii mei, pentru elevii noștri, la orice oră au avut nevoie de noi. Este primul an în care am simțit că sunt un angajat în pericol și chiar am fost în pericol pentru că în catedra noastră de Limba și literatura română de la Colegiul Național ”Vasile Alecsandri”, până acum câteva zile, eram într-un deficit de ore, care ar fi condus ca unul dintre noi să intre în completare de normă. Așa încât, vara aceasta a fost vara unui angajat în sistem, a unui angajat care a încercat un dialog surd, din păcate, cu sistemul, pentru că răspunsuri la temerile noastre nu am primit sau am primit  într-o foarte mică măsură.

Andreea Daraban: În ce fel vă afectează, pe dumneavoastră, profesor titular cu vechime, creșterea normei didactice de predare?

          ”E clar că în sistem ar trebui operate niște modificări. Nu sunt absurdă să nu le văd. Dar, dincolo de statisticile Ministerului, în sistem sunt oameni și în cazul fiecărei unități de învățământ în parte au existat situații particulare de oameni care au avut în vara aceasta propriile lor drame profesionale și personale, până la urmă.”

Mona Coțofan: Având peste 25 de ani vechime, beneficiam de prevederile legii, iar în primăvară, când s-a făcut vacantarea, vacantarea mea s-a făcut pe 16 ore. Sunt și îndrumător de practică pedagogică, prin urmare completarea normei mele se făcea din aceste activități, depășind, așa cum spuneam, cu mult numărul celor 40 de ore pentru care un profesor este plătit. Acum a trebuit să am 4 ore în plus. Colegii mei mai tineri aveau 18 ore și s-au văzut nevoiți să aibă 20. Acest plus de ore a fost foarte greu de acoperit, prin modificări la nivelul ofertei de opționale a școlii pentru școala noastră, pentru acest an școlar. În alte situații sau la alte discipline, această acoperire nu a putut fi posibilă. În spațiul public, am văzut și reacții, poate din partea celor care cunosc mai puțin sistemul, referitoare la protestul față de cele două ore în plus. Ce e atât de greu pentru un profesor să lucreze două ore în plus?  Nu e deloc greu să facă lucrul acesta. Nu despre asta este vorba, ci este vorba despre o anumită planificare, despre felul în care vrei să implementezi într-un sistem o asemenea reformă, după ce s-au parcurs pași importanți din calendarul de mișcare, peste noapte dând unor oameni, care erau liniștiți și deja se gândeau la ceea ce vor face în anul școlar următor, perspectiva nimicului, pentru că sunt colegi care au rămas fără ore.

Andreea Daraban: În școala în care activați, există profesori care și-au pierdut postul sau sunt nevoiți să-și completeze norma în alte școli?

Mona Coțofan: Există profesori titulari care sunt nevoiți să-și completeze norma în alte școli. Un tânăr profesor coleg de matematică se află în această situație și există și profesori suplinitori care aveau o normă la noi, în condițiile legale ale suplinirii și care nu vor mai avea aceste ore. Dintre ei sunt diriginți și copiii în toamnă vor constata că nu o mai au în fața clasei pe doamna pe care ei o știau și alături de care construiseră o legătură afectivă. Fiindcă, dincolo de statisticile ministerului, pe care le înțeleg, e clar că în sistem ar trebui operate niște modificări. Nu sunt absurdă să nu le văd. Le văd și le cunosc și le asum. Dar, dincolo de statisticile Ministerului, în sistem sunt oameni și în cazul fiecărei unități de învățământ în parte au existat situații particulare de oameni care au avut în vara aceasta propriile lor drame profesionale și personale, până la urmă.

Andreea Daraban: Creșterea efectivului de elevi într-o clasă este o altă măsură ce se dorește a fi implementată din toamna acestui an. Care ar fi raționamentele din spatele unei astfel de măsuri? Există beneficii de pe urma unei astfel de decizii? Pe cine avantajează?

Mona Coțofan: Este limpede că în clasă, ca profesor, ești interesat să produci învățare și evoluție la nivelul fiecărui elev. Timpul, din păcate, nu poate fi dilatat. Și atunci, în același interval de timp pe care un profesor îl alocă unui colectiv, să te ocupi de mai mulți elevi înseamnă să aloci fiecăruia dintre ei mai puțin. E un calcul matematic simplu. Această creștere a numărului de elevi, două bănci, cum spunea domnul ministru, uneori și cele două bănci creează o problemă, pentru că sunt spații școlare în care cele două bănci abia încap. Dar în cele două bănci sunt niște copii, care vin dintr-un alt colectiv poate, care sunt rupți din mediul lor de învățare, care vor trece prin dificultăți de acomodare. Nu se pune problema, neapărat, a acestei dificultăți în mediul urban. Există și acolo o problemă, cea a posibilității unor transferuri necontrolate.  Știm care este dorința părinților de a duce copilul la o școală bună, cotată cu performanțe deosebite. Problema cred că va fi foarte gravă în mediul rural. Și știm, de asemenea, care sunt discrepanțele, care sunt decalajele și putem să intuim care sunt efectele dezastruoase ale unei asemenea mișcări. Copiii rupți din mediul lor, transportați în altă unitate școlară, reacomodați cu un sistem față de care erau oricum neîncrezători și pe punctul abandonului școlar.

”Statul, dacă vrea profesori performanți, trebuie să-și asume formarea lor performantă încă de la nivelul formării inițiale și apoi pe toată durata formării continue.”

Andreea Daraban: S-a vorbit mult despre reformarea sistemului educațional, despre reducerea ratei de analfabetism funcțional, despre planurile cadru pentru liceu. Există pași concreți care s-au făcut în aceste direcții și care să fi ajuns deja în cercurile de profesori?

Mona Coțofan: Se fac evident eforturi, cu siguranță că și de la nivelul decidenților și de la nivelul unor organizații, care își asumă aceste obiective și care sprijină educația, dar se vorbește mai mult decât se face. E o mare problemă aceasta, pentru că nu poți să transformi cu aceleași mijloace, nu poți face reformă cu aceiași profesori care nu sunt ei înșiși reformați prin cheltuiala sistemului. Pentru că profesorii, poate că mulți dintre cei care sunt în afara sistemului nu știu acest lucru, se formează an de an pe cheltuială proprie. Își cumpără din proprii bani resursele, cărțile, accesează cursurile. Suma pe care ministerul, din când în când, a pus-o la dispoziție este neacoperitoare pentru nevoile reale ale unui profesor. Sigur, e foarte adevărat că și în sistem sunt mulți profesori care nu fac această formare constantă și consistentă de-a lungul carierei lor. Și aici, evident că trebuie schimbat ceva, dar statul, dacă vrea profesori performanți, trebuie să-și asume formarea lor performantă încă de la nivelul formării inițiale și apoi pe toată durata formării continue. Și aici e o discuție amplă, care s-ar putea purta despre mentoratul didactic. S-a discutat mult, dar în practică el nu va avea efectele scontate.

Andreea Daraban: Așadar, considerați că ar trebui schimbată și această modalitate de selecție a profesorilor și de pregătire inițială a lor? Se vorbea despre masteratul didactic. Ar fi asta o soluție?

Mona Coțofan: Cred că masteratul didactic, în afara unei formări inițiale pe domeniul de competență foarte solide, nu poate aduce plus valoare. Este opinia mea, fără să am vreo expertiză specială în acest domeniu.

Andreea Daraban:  Așadar, un masterat profesional ar fi mai indicat…

Mona Coțofan: Cred că o formare inițială mult mai temeinică și când mă gândesc la formarea inițială, nu mă gândesc doar la formarea academică în mediul universitar, ci, până la urmă, la bagajul de cunoștințe și competențele cu care vin tinerii studenți chiar din perioada liceului. Cred că lucrurile sunt înlănțuite și cred că un masterat didactic nu poate să aducă beneficii în afara unei formări pe domeniul de competență foarte, foarte riguroase. Din păcate, aici este multă suferință în sistem și vedem la rezultatele pe care le obțin profesorii la examenele de validare în carieră, de intrare în carieră. Ele pun cu adevărat niște semne importante de întrebare.

Andreea Daraban:  Aveți studenți în practică pe care îi coordonați?

Mona Coțofan: Da.

Andreea Daraban: Nivelul lor cum este?

Mona Coțofan: E un nivel variabil, de la serie la serie și de la grupă la grupă, dar ceea ce e important este faptul că ei fac această practică pedagogică în condiții realmente precare, pe care reușim în școală uneori să le asigurăm. Nu avem spațiu, un spațiu în care să discutăm cu studenții.  Colegii mei se plimbă pe culoarele școlii, cu studenți,  cu scaunele pe care să stea într-un colțișor,  să discute o lecție. Facem discuțiile uneori online, după programul școlar. Dacă ne gândim la felul în care este proiectat în lege mentoratul didactic, lucrurile se vor petrece la fel. Un profesor care este mentor și care se ocupă de activitatea lui didactică și are în grijă un tânăr intrat în sistem, dar care are propriile clase și propria activitate, nu-și pot găsi împreună timpul necesar, astfel încât ei să învețe realmente unul de la celălalt, pentru că și mentorul învață de la studentul său în foarte, foarte multe împrejurări. Ori pentru asta, întotdeauna, deși suntem cu toții de acord că lucrurile ar trebui să fie schimbate, ne oprim la resursele financiare, la bani. Și o educație făcută cu lucruri ieftine se dovedește foarte scumpă în final.

”Cred că ar trebui o autonomie reală a școlilor. Dar pentru a avea o autonomie reală a școliilor, este necesar să avem o depolitizare a școlilor și, aș mai spune eu, și o desindicalizare a lor, în sensul de a vedea obiectivele școlare, nu numai strict prin prisma obiectivelor sindicale.”

Andreea Daraban: Premierul Ilie Bolojan a declarat că în ultimii ani în Educație au fost luate măsuri precum reducerea normelor didactice, scăderea numărului de elevi din clasă și creșterea salariilor profesorilor. Însă, cităm,”n-am văzut, din păcate, o îmbunătățire globală a sistemului de învățământ”, spune domnia sa. Aceste măsuri, care urmează să fie aplicate, vor conduce la îmbunatățirea sistemului de educație?

Mona Coțofan: Am citit și eu declarația domnului prim-ministru, am citit și declarațiile domnulului ministru. Mărturisesc, cu puțină jenă, că am trăit o naivitate a vârstei mele. Am fost extraordinar de entuziasmată de venirea dumnealor în sistem și îmi dau seama acum că, în primul rând, nu cred că sunt familiarizați cu ceea ce înseamnă în realitate sistemul. Una este să-l vezi pe hârtie și alta este să-l trăiești, așa cum îl trăim noi, uneori, decenii întregi în școală. Realitatea este că normele profesorilor nu au scăzut. În virtutea legii, s-a aplicat destul de târziu și după suficiente frământări sociale această prevedere de reducere a numărului de ore pentru profesorii cu peste 25 de ani de vechime. Numărul elevilor în clasă a scăzut tot în virtutea legii și tot după nenumărate frământări. Aceste modificări au fost considerate, și ele sunt în mod real, resurse ale calității. Acum nu știu care mai este calitatea vizată, de vreme ce revenim la aceste măsuri. Comasarea școlilor, de asemenea, nu poate duce spre creșterea calității, iar rezultatele școlare, adevărat, nici pe mine nu mă mulțumesc la nivel de sistem, dar cauzele nu sunt, cred, cele pe care le identifică domnul prim-ministru, ci poate trebuie căutate și într-o subfinanțare constantă a învățământului, de cel puțin 36 de ani încoace,  de când îl cunosc eu, lucrând în sistem.

”Construim elevul, fiecare în ora lui didactică, fără să ne punem de acord asupra prototipului, asupra tiparului în care vrem să-l încadrăm în final. Îl abordăm fiecare la ora noastră, îl încărcăm la ora noastră cu sarcini de lucru, fără să știm câte mai are el din afară.”

Andreea Daraban: Care ar fi schimbările majore, în opinia dumneavoastră, care ar putea aduce progres semnificativ în procesul de învăţare a elevilor, în tot ceea ce înseamnă îmbunătăţirea felului în care profesorii se raportează la elevi, în felul în care ei predau şi aşa mai departe?

Mona Coțofan: În primul rând, cred că ar trebui să pornim cu o autonomie reală a școlilor. Dar pentru a avea o autonomie reală a școlilor, este necesar să avem o depolitizare a școlilor și, aș mai spune eu, și o desindicalizare a lor, în sensul de a vedea obiectivele școlare, nu numai strict prin prisma obiectivelor sindicale. De asemenea, cred că la nivel de mentalitate trebuie foarte mult intervenit. Noi nu avem o practică a lucrului colaborativ și asta se vede și în consecințele acestor schimbări, față de care au fost foarte puține luări de poziție cu argumente. Una e să fim supărați, să ne propunem grevă și alta e să venim cu justificări, cu o serie de contraargumente, cu date, cu dialoguri care ar putea să modifice în bine lucrurile. Deci, nu există această practică în sistemul nostru. Noi nu vedem elevul ca pe un produs comun al tuturor. O să recurg la o metaforă, pe care am mai valorificat-o și în alte contexte, dar poate că ascultătorii dumneavoastră n-au auzit-o. Există o poezie a Ninei Cassian care definește un animal făcut din improvizații, preluate de la toate celelalte animale din jurul lui. Și cumva așa un fel de animal defect este și elevul nostru, pentru că îl construim fiecare în ora lui didactică, fără să ne punem de acord asupra prototipului, asupra tiparului în care vrem să-l încadrăm în final. Îl abordăm fiecare la ora noastră, îl încărcăm la ora noastră cu sarcini de lucru, fără să știm câte mai are el din afară. Clar și aici trebuie făcute schimbări, dar nu ne întâlnim să discutăm despre felul în care împreună putem să construim acest elev, astfel încât el să se simtă până la urmă bine la școală, valorizat și să devină omul pe care noi vrem să-l livrăm societății.

Andreea Daraban: O ultimă întrebare, pe finalul dialogului nostru, veți fi la școală pe 8 septembrie?

Mona Coțofan: Eu voi fi la școala pe 8 septembrie. Știu că există o nemulțumire, știu că există un îndemn la grevă. Sigur, mă voi solidariza, nu sunt membră de sindicat, mă voi solidariza cu deciziile majoritare ale colegilor, dar așa cum am făcut-o și în greva precedentă, voi renunța la salariu, dacă asta presupune greva, dar nu voi renunța la ore. Voi fi alături de elevii mei, pentru că la 8 septembrie anul școlar este deja întemeiat pe o normare, pe o repartizare la clasă și nu văd ce mai putem schimba dacă nu am schimbat până acum. Sigur că putem să schimbăm pentru anul viitor din timp și cu analiză și cu dialog, dar eu voi fi la ore.

Varianta audio a interviului:

Mona Coțofan este profesor de Limba și literatua română la Colegiul Național ”Vasile Alecsandri” din Iași, are gradul didactic I, este autoare de auxiliare școlare,  mentor, metodist, cu experiență profesională de 35 de ani. 

(INTERVIU) Leonard Bîrcu și Andrei Gavrilița, la Bună Dimineața cu Cristina Spînu (13.07.2025)

Publicat de cristinaspinu, 13 iulie 2025, 14:10

Expoziția include o selecție din lucrările absolvenților studiilor de licență și master ai specializărilor Fotografie, video, procesarea computerizată a imaginii și Fotografie și artă video, din cadrul Facultății de Arte Vizuale și Design, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași. Opt absolvenți au fost selectați pentru a-și expune lucrările: Leonard Bîrcu, Cezara Pâțâligă, Andrei Gavrilița, Alexandru Cerbu, Dimitrie Hușanu, Monica Mengheriș, Andrei Popovici și Călin Ursuțu.

Expoziția poate fi văzută până pe data de 30 iulie 2025.

Profesori coordonatori: Lavinia German și Cătălin Soreanu.

Galeria Borderline Art Space, foto: Robert Bouariu

Leonard Bîrcu și Andrei Gavrilița, absolvenți ai studiilor de master din cadrul Facultății de Arte Vizuale, specializarea Foto-Video, au fost invitații Cristinei Spînu la matinalul de week-end.

Andrei Gavrilița și-a descoperit pasiunea pentru fotografie la 16-17 ani și, după ce a avut primul aparat foto și a început să facă și fotografii, a realizat că și-ar dori să facă din pasiunea sa o meserie. A venit din Republica Moldova la Iași și a urmat atât studiile de licență, cât și cele de master, la Facultatea de Arte Vizuale, specializarea Foto–Video. Din toamnă, Andrei intenționează să se înscrie și la doctorat.

Foto: Andrei Gavrilița

Leonard Bîrcu a mărturisit că a ales acest drum ceva mai târziu, nu imediat după terminarea liceului. Câțiva ani a fost polițist în București. Întodeauna, însă, a fost fascinat de lumea filmului. La 29 de ani a venit în Iași, unde a urmat studii de licență, apoi de master la Facultatea de Arte Vizuale, specializarea Foto–Video. În timpul facultății și-a dat seama că fotografia îl atrage și mai mult decât filmul și a ales fotografia.

Foto: Leonard Bîrcu

Ascultați mai jos interviul realizat de Cristina Spînu cu Leonard Bîrcu și Andrei Gavrilița la „Bună dimineața”!

(INTERVIU) Lidia Buble, la Top 20 Radio Iași cu Cristina Spînu (22.06.2025)

Publicat de cristinaspinu, 22 iunie 2025, 16:02

O voce inconfundabilă și un talent remarcabil!

Pe 12 iunie, Lidia Buble a lansat albumul de debut – „Fragil„, un album ce conține 11 piese, fiecare cu propriul mesaj, construind un univers sonor care trece prin iubire, pierdere, speranță și regăsire.

Melodiile au fost realizate împreună cu o echipă de producători și compozitori de suflet, despre care Lidia a vorbit în interviul acordat Cristinei Spînu, la Radio Iași.

Pe lângă hit-urile „Amândoi„, „Maria, Maria” sau „Buzele tale„, albumul aduce și compoziții noi, cu un sound fresh și personal. Printre ele se numară „Un bărbat mai bun”, „În curtea școlii” sau ”Indragostiți”.

Înaintea lansării, pentru a introduce publicul în universul albumului, Lidia a lansat și un scurtmetraj cinematic, o poveste vizuală intensă și emoționantă, în care artista se lasă văzută în cele mai fragile și autentice stări.

Un scurtmetraj confesiune, așa cum, de altfel, poate fi perceput întreg albumul ”Fragil”.

În interviul realizat de Cristina Spînu, Lidia Buble a vorbit cu mult entuziasm despre întreaga sa carieră dar și despre oamenii cu care a făcut echipă pentru realizarea primului său material discografic –  Adi Colceru și Radu Bolfea (ex Play & Win). Ea și-a exprimat bucuria și recunoștința și pentru colaborarea cu 3 Sud Est, pentru piesa ”Amândoi”.

Ascultați mai jos interviul integral realizat de Cristina Spînu cu Lidia Buble și urmăriți videoclipul piesei ”Amândoi”,  locul al doilea în acest moment în Top 20 Radio Iași!

(INTERVIU) Bogdan Călinescu, directorul IREF Paris: „Impozitarea progresivă este foarte dăunătoare investitorilor!”

Publicat de Lucian Bălănuţă, 5 iunie 2025, 11:49 / actualizat: 5 iunie 2025, 13:33

Lucian Bălănuță: Aș dori să vă întreb, pentru început, cum vedeți evoluția economică a României în ultimul deceniu? Este România mai capitalistă sau mai dependentă de stat?

Bogdan Călinescu: Eu aș spune că evoluția economică a României e foarte interesantă și pozitivă în în ultimii ani. Am și scris de altfel în Franța. Am dat exemplu României de mai multe ori. Dacă ne uităm simplu la cifre, totul este clar. PIB-ul României a crescut foarte mult în în ultimii ani. De altfel, este de cinci ori mai mare decât atunci când a intrat în Europa, PIB-ul pe cap de locuitor mă refer, ceea ce este enorm. În acest moment acest PIB îl depășește pe cel al Greciei, al Ungariei, se apropie de cel al Estoniei. Deci, România a făcut progrese absolut remarcabili în ultimii ani, însă în ceea ce privește partea capitalistă de stat, știți ca în ca poantele cu “o veste bună, o veste rea” – sunt și lucruri bune și lucruri rele. Au au fost făcute multe investiții publice care au costat foarte mulți bani. Esti corupție la nivel public, știți foarte bine acest lucru, însă au fost și investiții din partea societăților străine în România foarte mult în acești ultimi ani, deci care au contribuit de altfel la creșterea produsul intern brut. Deci sunt părți bune, dar și părți părți rele. Situația de astăzi este puțin dificilă.

Lucian Bălănuță: Într-adevăr și agenda publică la ora actuală este dominată de subiecte ce țin de fiscalitate, de motorul economic al României , îndeosebi legându-ne de faptul că avem un deficit bugetar îngrijorător. Inclusiv Comisia Europeană a transmis o serie de recomandări mai ferme în această privință. În opinia dumneavoastră, cum vedeți o rezolvare în acest sens? Pentru că există foarte multe aspecte ce țin de o eficientizare a cheltuielilor, o tăiere a cheltuielilor publice, dar în același timp și discuția legată de creșterea taxelor.

Bogdan Călinescu: Un lucru important, care e valabil altfel pentru toate țările membre Uniunii Europene, atunci  când se intră într-o organizație economică trebuie respectate anumite reguli. România și alte țări nu le-au respectat. Vorbesc și de Franța, de altfel, iar la un moment dat este nevoie să se facă reforme, reforme dificile, dure. Este cazul României astăzi, care are un deficit public foarte ridicat, în jur de 9% din PIB, în Franța e de 5,8%, însă datoria publică în Franța este de cam de 118%, în România, la jumătate, de 54%, deci amândouă țările trebuie să taie din cheltuielile publice, trebuie să reducă numărul de funcționari, trebuie să facă economii pentru a respecta tocmai aceste aceste reguli. Să nu uităm că în cazul României sunt zeci de miliarde de euro care vor trebui, vor fi cheltuiți până în 2027. Cred că e vorba de 85-86 de miliarde de euro, ceea ce este foarte mult. Și Bruxelles ar putea pedepsi România pe bună dreptate, dacă nu se fac aceste a aceste reforme.

Lucian Bălănuță: Și în această chestiune, cum ar putea România să construiască un plan credibil într-un timp foarte scurt, dar și ținând cont și de presiunile sociale de la noi din țară?

Bogdan Călinescu: Presiuni sociale sunt peste tot. În Franța, sindicatele fac grevă de fiecare data când e vorba de o reformă, ies în stradă, blochează drumurile sau trenurile, circulația trenurilor. Însă oamenii politici nu trebuie să cedeze. România în acest moment are nevoie de o coaliție care să fie eficientă, să dea drumul la acțiuni, reforme importante, să fie curajoasă. Este nevoie de acest lucru în România. Dacă oamenii politici nu sunt conștienți și nu spun adevărul. La institutul meu insistăm asupra faptului că trebuie spus adevărul poporului. Nu e deloc populism acest lucru. Este vorba de de spus care este situația economică și ce trebuie făcut. Trebuie ca statul să facă, să sacrifice, să taie din cheltuielile publice și să intre pe calea pe calea reformelor importante, costisitoare și din perspectivă socială, așa cum cum bine ați subliniat.

Lucian Bălănuță: Însă, dacă ar fi să trasăm câteva priorități în această privință, pentru că și președintele României, la ora actuală, vorbește despre priorități și a desemnat deficitul bugetar ca fiind una dintre prioritățile în materie de combatere. În definitiv, care ar fi acestea, cum le vedeți dumneavoastră?

Bogdan Călinescu:  Trebuie văzut exact unde sunt cheltuielile publici inutile, trebuie privatizat cât mai mult. Și când spune acest lucru nu e vorba doar de România, e vorba și despre Franța. Sunt țări care au nevoie de reforme radicale din acest punct de vedere. Deci trebuie văzut ce poate fi privatizat. Dar în ceea ce ce mă privește, trebuie văzut unde este risipă, dacă sunt administrații care nu folosesc la nimic. Trebuie sacrificii. Dacă nu, dacă nu se fac sacrificii, din când în când, reforma nu va putea fi făcută singură. Tendința politicienilor este să crească taxele, impozitele. La fel și în Franța. Chiar cei de dreaptă sau de stânga, nu contează. Preferă să facă asta decât să impună anumite reforme care sunt necesare. Dar asta nu folosește la nimic. Ați vorbit acum câteva minute despre situația fiscală. Dau ca un exemplu bun rata de impozitare unică care există în România și vrem să fie adoptată și în Franța. Din acest punct de vedere, este un lucru foarte bun pentru România. A contribuit la creșterea economică din ultimii ani. În Franța, impozitele pe venit se pot ridica până la 60-62%, ceea ce este absolut enorm. Plus că este o o incertitudine fiscală permanentă. Atunci când există o rată unică, știm exact cât vom plăti. Deci nu trebuie ca politicienii din România să schimbe acest lucru, trebuie să continue pe această cale.

Lucian Bălănuță: Haideți să deschidem dezbaterea aceasta, căci  într-adevăr este un subiect fierbinte, acela al impozitării progresive versus cota unică. Noi am avut la începuturi o impozitare progresivă, dar asupra muncii, nu a capitalului sau a venitului global și avem o experiență de ceva timp cu această cotă unică, iar discuțiile la ora actuală, în formatul acesta al partidelor care ar putea forma o coaliție de guvernare se apleacă și asupra perspectivei de a introduce o impozitare progresivă, spunându-se de fapt că România a ajuns la un nivel economic ce ar permite un soi de solidaritate social, dacă ne referim la unul dintre partidele care militează pentru această cotă progresivă. Cum vedeți această noțiune într-un plan mai amplu?

Bogdan Călisescu:  Sper să nu să nu fie schimbată situația de astăzi. E suficient să ne uităm la statistici, la evoluția României în ultimii ani, să vedem atunci de când a fost introdusă cota unică și până astăzi au crescut veniturile statului, adică creșterea economică, salariile au crescut enorm. Am discutat, am prieteni, am  colegi, sunt foarte mulți care câștigă foarte bine astăzi în România, se poate trăi, se trăiește mult mai bine ca înainte. Am dat exemplu PIB-ul pe cap de locuitor, în putere de cumpărare. Sunt regiuni, dee exemplu, regiunea București-Ilfov este a 5-a regiune din Europa ca putere de cumpărare pe cap de locuitor, după Luxemburg, o regiune din Irlanda etc. Este absolut incredibil, deci dacă schimbăm ceva care merge, va fi mult mai mult, mai dificil. Impozitarea progresivă este foarte dăunătoare investitorilor, celor care câștigă din ce în ce mai mult, pentru că atunci când muncim mai mult, e normal să câștigăm și mai mult. Și am să vă dau un exemplu coconcret.  La institutul pe care îl dirijez, cel de Cercetări Economice și Fiscale, am publicat un studiu statistic, acum câțiva ani, în care am arătat că dacă s-ar introduce o impozitare unică de 15% în Franța, statul ar câștiga. Veniturile statului ar fi mult mai mari decât în situația actuală, când sunt patru-cinci rate de impozitare. Deci cu cât impozite sunt mai mici, ca să rezumăm studiul, cu cât impozitul este mai mic, cu atât banii la buget intră mai mai mult, în cantitate mai mare. Deci sunt exemple clare , exemple economice, exemple din mai multe state, în care se vede clar că mai bine ca impozitul să fie mai mic.

Lucian Bălănuță: Mă gândesc și la compoziția politică la ora actuală, care a devenit și în România mai fragmentată decât de obicei. Partidele tradiționale au început să să piardă teren. S-a întâmplat și în Franța. Pe acest fond și ținând cont că unul dintre semnalele transmise în timpul alegerilor a fost legat și de inechitățile sociale, aici cum vedeți o soluționare a acestei problematici românești?

Bogdan Călinescu: Acest discurs este prezent în toate țările. Și în Franța, și în Statele Unite și  trebuie văzut întâi, în timp, cum au evoluat lucrurile. Nu cred că există cineva astăzi în în România care să spună că suntem mai săraci ca acum 15-20 de ani. Ar fi o minciună gogonată pe care orice căutare pe Google a ar desființa-o imediat. Sunt oameni care s-au îmbogățit, sunt și mafioți și trebui să spunem lucrurilor pe nume. Sunt oameni care câștigă sume enorme, am văzut de altfel și pensii nesimțite și salarii nesimțite. La unii nu știm de unde provin aceste venituri, dar asta este alt lucru. Trebuie combătută corupția, bineînțeles, dacă nu, comparăm pe cineva care fură sau face business mafiot, care câștigă sume enome cu altcineva care câștigă mult mai puțin. Deci trebuie combătută această această inechitate datorată furtului. Însă peste tot sunt inegalități, dar inechitatea a scăzut, în  general, pentru că a crescut salariul minim. A crescut și în România în ultimii ani. Este absolut evident și în Franța și în alte țări. Ceea ce este important este ca această creștere economică să fie mare. Asta contribuie la îmbogățirea tuturor cetățenilor. Asta nu înseamnă că nu vor fi și mâine și poimâine persoane care vor câștiga mai puțin decât alții. Și ceea ce este un lucru absolut normal, inevitabil într-o societate modernă, capitalistă, democratică. Numai în comunist spuneam că toți suntem egali, doar unii erau mai egali de cât ceilalți.

Lucian Bălănuță: Uitându-ne puțin și la tabloul acesta general, chiar cu o forțare a notei: 2024-2025 față de 2008, 2009, 2010, în perioada crizei financiare, crizei economice, unde ne aflăm? Există un pericol care să escaladeze în așa fel încât să ajungem într-un punct pe care l-am mai resimțit la un moment dat?

Bogdan Călinescu: Și în Franța și România este un risc. Într-adevăr, este un risc din cauza deficitului, a datoriei publice. În Franța sunt foarte mari probleme cu pensiile, natalitate a scăzut. Deci pensiile sunt plătite de cei care sunt în în câmpul muncii și nu sunt. Nu sunt fonduri de pensii în Franța. În România sunt, de exemplu, alt  aspect pozitiv. Și sistemul se poate prăbuși, în sensul că nu vor mai fi bani pentru plătirea pensiilor în România. Riscul cel mai mare este ca politicienii să impună scăderea salariilor. Vorbesc de privat. Din sectorul privat dacă se impun mărirea impozitelor și mărirea taxelor, asta ar bloca, ar stopa net creșterea economică a României și ar avea repercusiuni. Și nu știm ce consecințe, economicie dezastruoase vor vor urma în contextul globalizării. Să nu uităm, economiile europene și celelalte din restul lumii interconectate. Când o economare începe să tușească și celelalte vor fi afectate și se vor îmbolnăvi. Deci, atenție la acest lucru.

Lucian Bălănuță: Dincolo de componenta strict tehnică, România înregistrează probleme semnificative și în ceea ce privește colectarea TVA-ului  la ora actuală. Cum s-ar putea, în definitiv, corecta, pentru că problema trenează de foarte mult timp și este, să spunem așa, un capitol la care dacă am reuși să colectăm mult mai eficient TVA-ul, poate că și unele dintre problemele structurale ale României nu ar mai fi atât de pronunțate?

Bogdan Călinescu: Poate că rata TVA e prea mare. Atenție, eu sunt pentru impozite și taxe mici. cum le-am precizat de mai multe ori, însă sunt împotriva fraudei. Legea trebuie respectată, chiar dacă e proastă, deci fiecare trebuie să plătească. Însă trebuie să ne întrebăm de ce e fraudă frauda? Poate pentru că sigur sunt oameni care fură instinctive,  aș putea spune așa. Însă frauda fiscală există și pentru că taxele și impozite sunt prea ridicate, sunt prea mari. Există în Franța discuții de ani de zile, sunt date exemple nenumărate despre oameni de afaceri, că s-au îmbogățit și care preferă să plece din Franța, să stabilească în Elveția, în Belgia sau în Statele Unite, tocmai pentru a nu plăti sume exorbitante, sume enorme Fiscului. Deci frauda trebuie combătută, însă cauzele, de asemenea. Dacă nu se colectează impozitele cum trebuie, înseamnă că sunt prea ridicate, sunt și ele prea ridicate. Este un infern fiscal. Faptul că cineva pleacă că plătește prea mari impozite, e de înțeles. Și să meargă în altă țară unde plătește mai puține impozite, e de înțeles. Deci mai bine să scădem impozitele și taxele ca să reușim să plătească mai mulți oameni. Asta am am observat-o și în Franța. Să vă dau un exemplu concret, 55% din francezi nu plătesc impozitul pe venit. Mai mult decât jumătate în populația, ceea ce este absolut inadmisibil. Dar dacă s-ar scădea impozitele, ratele de impozitari, mai mulți ar intra în categoroa celor care plătesc, deci bugetul statului crește, veniturile statului ar crește, deci este o modalitate foarte bună de a combate această fraudă care nu este fraudă, de fiecare data,  este scăderea a impozitelor și taxelor.

Lucian Bălănuță: Și în final, vreau să fac apel și la preocupările dumneavoastră legate de politică de politici publice. Totodată, discuția aceasta despre combaterea evaziunii fiscale, despre perspectiva de a colecta venituri la stat într-un mod cât mai efficient a căpătat, în aceste zile, o altă componentă, și anume perspectiva de a introduce și serviciile de informații în lupta de a combate evaziunea fiscală, de a ridica noțiunea de evaziune fiscală la rang de strategie de apărare a țării. Cum vedeți acest aspect?

Bogdan Călinescu: Legea trebuie respectată, cum am precizat, însă atenție, atenție să nu fie poliție fiscală, să nu ajungem la abuzuri, să controlăm acolo unde nu trebuie frauda. Într-adevăr, frauda trebuie căutată, însă să ne ferim de abuz, pentru că ajungem la un stat dictatorial. Sunt pentru transparență, însă la transparență  totală e și un un risc, un risc mare să intrăm într-un stat care controlează și vede absolut totul, ceea ce nu este bine. Statul trebuie să fie mic, eficient, să se ocupe de ceea ce trebuie, iar de restul, sectorul privat îl poate face foarte bine.

Interviul în variantă AUDIO:

BOGDAN CĂLINESCU s-a născut la Iași. În 1990 a plecat în Franța pentru studii și a absolvit Institutul de Științe Politice din Paris (Sciences Po).

A condus Institutul Francez de Politici Publice (IFRAP), unde a lansat revista Société Civile. În prezent, este director al Institutului de Cercetări Economice și Fiscale (IREF) din Paris. Este și fondatorul și președintele asociației Entrepreneur Junior.

Predă la Universitatea din Pontoise un seminar dedicat dezinformării economice și politice.

A publicat mai multe cărți de succes în Franța sub pseudonimul Nicolas Lecaussin. Printre cele mai cunoscute se numără:
– Cet État qui tue la France (Plon, 2005)
– L’absolutisme efficace (Plon, 2008)
– Au secours ! Ils veulent la peau du capitalisme (First Editions, 2009)
– À quoi servent les riches (Lattès, 2012)

(INTERVIU) Keo, la Top 20 Radio Iași cu Cristina Spînu (31.05.2025)

Publicat de cristinaspinu, 1 iunie 2025, 15:12

Vocile celor dai artiști se completează foarte bine, Ioana, cu timbrul ei special și maniera de interpretare, aducând un farmec aparte acestei piese, compuse în stilul pop-rock modern inconfundabil al lui Keo.

Keo, care a mai avut colaborări de succes (Andreea Bălan, Puya sau Skizzo Skillz) și-a consolidat statutul în industria muzicală românească.  Colaborarea cu Alexandra Ungureanu la „Cel mai frumos cadou” a devenit un adevărat fenomen online.

În interviul realizat de Cristina Spînu la Top 20 Radio Iași, Keo a vorbit despre noua piesă dar a dat o veste bună și fanilor săi și ai Alexandrei Ungureanu: urmează în această vară o nouă lansare în această formulă!

Ioana Ignat nu a putut intra în direct, dar a ținut să fie totuși alături de ascultătorii Radio Iași printr-un mesaj, pe care îl puteți asculta la finalul interviului cu Keo.

Ioana Ignat este prezentă în Top 20 Radio Iași cu piesa „Prin București”, pe care a lansat-o recent în colaborare cu sora sa, Magda Ignat.

Ascultați mai jos interviul integral realizat de Cristina Spînu cu Keo și urmăriți videoclipul piesei „Așa ne dă dragostea”, propunere pentru Top 20 Radio Iași!

(INTERVIU) Ambasadorul american Daniel Fried, analist Atlantic Council: “Cu cât România este mai activă la Washington, cu atât mai bine. Cred că președintele Dan va fi un partener excelent pentru Statele Unite”

Publicat de Lucian Bălănuţă, 29 mai 2025, 08:31 / actualizat: 29 mai 2025, 10:19

Lucian Bălănuță: În primul rând, aș dori să vă întreb, din perspectiva dumneavoastră, cum ar putea influența rezultatul alegerilor prezidențiale din România rolul strategic al țării noastre în politica externă a Statelor Unite?

Amb. Daniel Fried: În primul rând trebuie să spun că Statele Unite nu au luat și nu ar trebui să ia poziție cu privire la persoana pe care poporul român o alege ca președinte. Au existat unele persoane asociate cu Donald Trump care păreau să îl favorizeze pe George Simeon, dar Statele Unite nu își asumă o poziție cu privire la rezultatul alegerilor. Așadar, vreau să clarific acest lucru. Acestea fiind spuse, cred că președintele Dan va fi un partener excelent pentru Statele Unite. Nu știu dacă povestea conform căreia președintele Trump și președintele Dan au vorbit la telefon este adevărată, dar sper că da.

Lucian Bălănuță: Președintele Dan a confirmat pe X și pe Facebook. Până acum, a fost doar confirmarea președintelui nostru.

Amb. Daniel Fried: Este o veste excelentă. Președintele Dan a condus o campanie, mi se pare mie, ca outsider, simultan pro-transatlantică, pro-europeană, pro-lume liberă, dar a candidat și ca reformist. Este cineva care poate schimba lucrurile în România și poate răspunde preocupărilor românilor, care au dus la înfrângerea coaliției aflate anterior la putere. Și chiar și persoane din afară, cum sunt eu, au observat acest lucru. Mi se pare interesant faptul că un candidat reformist nu trebuie să fie neapărat naționalist, cum sunt AFD în Germania sau partidul lui Le Pen în Franța. Poate fi un reformist democratic, cu o mentalitate transatlantică și orientat către o lume liberă. Este foarte interesant. Așadar, oamenii, americanii care au urmărit politica din Europa Centrală și de Est, au urmărit îndeaproape alegerile din România. Și a fost interesant să vedem cum poporul român a votat pentru doi outsideri care au ajuns în turul al doilea și apoi a votat pentru outsiderul care este pro-transatlantic și pro-european. A fost interesant. Și nu a fost o cursă strânsă. Dan a câștigat cu 10 puncte. Așadar, este impresionant. Cred că va fi un partener bun. Îmi place faptul că guvernele Statelor Unite și României au semnat o scrisoare privind coproducția, producția militară comună. Relațiile dintre SUA și România sunt pe cale să avanseze. Sper să fie așa. Și având în vedere că România se află la frontiera războiului, sunt încântat să văd că președintele Dan a început cu dreptul și îi urez mult succes.

Lucian Bălănuță: Și vă așteptați, indiferent de aceste alegeri prezidențiale, la o recalibrare a abordării regionale a Washingtonului, la schimbări în cooperarea militară sau în prioritățile de apărare între SUA, România, flancul estic, să zicem?

Amb. Daniel Fried: Aceasta este o întrebare care depășește România. Și nu vă pot da un răspuns, deoarece cred că administrația Trump dezbate intern această problemă și altele. Administrația Trump dorește ca Europa să-și mărească cheltuielile pentru apărare și să-și dezvolte capacitățile de apărare. Astfel, Europa poate face mai mult pentru a se apăra, în loc să se bazeze pe SUA. Acum, România, la fel ca Polonia, se pregătește, face deja acest lucru și cred că administrația Trump apreciază acest lucru. Dar nu știu care vor fi deciziile cu privire la o eventuală retragere a forțelor americane din Europa. Cred că ar fi o decizie nechibzuită. În timp ce războiul ruso-ucrainean continuă și Rusia amenință, uneori angajându-se în sabotaje împotriva Europei. Așadar, cred că ar fi o decizie nechibzuită, dar nu contează ce cred eu. Administrația Trump dezbate problema solidarității militare și de securitate transatlantice, nu știu la ce concluzie vor ajunge. Dar România, deoarece cheltuiește mult pentru apărare, deoarece Europa trebuie să-și asume mai multe responsabilități, are șanse mari să mențină o relație bilaterală bună, chiar și în domeniul securității, cu SUA. Sper că așa va fi, deoarece nu există niciun motiv întemeiat pentru ca SUA să-și slăbească legăturile cu Europa, chiar dacă avem și alte responsabilități în lume. Dacă Europa se mobilizează și este gata să-și asume o parte mai mare din povara apărării, să construiască capacitatea necesară, acest lucru va crea circumstanțele pentru o relație transatlantică solidă în viitor, pentru care Trump ar putea să-și asume meritul. El ar putea spune: „Am presat europenii, la fel ca alți președinți, dar eu am reușit, iar alți președinți nu”. Așadar, dacă Trump ajunge la această concluzie, am putea ajunge într-un punct decent în relațiile transatlantice, dar va fi nevoie de eforturi. Și există oameni în lumea lui Trump care consideră că Europa este totuși o risipă de resurse pentru Statele Unite și că prioritățile noastre se află în altă parte. Deci, această dezbatere continuă. Dar cred că Europa este în măsură să influențeze această dezbatere. Și România poate ajuta. Cu cât România este mai activă la Washington, cu atât mai bine.

Lucian Bălănuță: Ați vorbit și despre Polonia, care s-a poziționat ca un actor cheie în domeniul securității în Europa de Est, în special în sprijinul Ucrainei. Vedeți o continuitate în această abordare, indiferent de cine va câștiga președinția?

Amb. Daniel Fried: Cred că da. Adică, îl cunosc pe unul dintre candidații la președinție, domnul Trzaskowski. Îl cunosc de ceva vreme. Pe celălalt nu îl cunosc. Acum, Nawrocki este, din toate punctele de vedere, un susținător puternic al NATO, un susținător puternic al relațiilor cu Statele Unite. Și există un consens în Polonia că armata poloneză trebuie consolidată. Cred că acest consens va continua. Și atunci Polonia, indiferent cine va fi ales, va fi un partener excelent pentru Statele Unite. Acum, cred că președintele Dan, înainte de a fi învestit, a vizitat Polonia și și-a exprimat sprijinul pentru domnul Trzaskowski. Acum, dacă Nawrocki câștigă, s-ar putea să fie nevoie de ceva eforturi pentru a construi relații bune cu Nawrocki și echipa sa, și sunt sigur că România este conștientă de acest lucru. Dar cred că există multă bunăvoință între Polonia și România. Polonezii nu au uitat că, în 1939, România a permis armatei poloneze în retragere să treacă în siguranță prin România și să ajungă în Franța. România nu era obligată să facă acest lucru, și totuși l-a făcut. Zeci de mii de soldați polonezi au supraviețuit pentru a lupta pentru libertate și eliberarea Europei, ceea ce au și făcut. Deci, există o anumită bunăvoință istorică. Polonia și România sunt ancorele nordice și sudice ale flancului estic sau frontului estic, ambele membre NATO, ambele conștiente de natura agresiunii rusești. Ambele au amintiri istorice precise. Cred că România și Polonia pot colabora, sper că o vor face, pentru a ajuta Occidentul să învingă agresiunea lui Putin și să sprijine Ucraina.

“cred că la un moment dat, britanicii și francezii ar putea fi nevoiți să acționeze pe cont propriu, fără a cere permisiunea Rusiei.”

Lucian Bălănuță: Și cu forțele ruse care încă controlează o parte semnificativă a teritoriului ucrainean, care sunt opțiunile diplomatice realiste disponibile pentru Ucraina și partenerii săi?

Amb. Daniel Fried: Esența planului lui Trump ar putea funcționa, și anume încetarea focului și securitatea Ucrainei. Aceasta este esența planului. Nu cred că Ucraina va putea să-și elibereze în curând întreg teritoriul. Dar cred, de asemenea, că nimeni nu ar trebui să recunoască anexarea Crimeei sau a oricărei alte părți a teritoriului ucrainean de către Rusia. Ar trebui să aplicăm agresiunii ruse aceleași principii pe care le-am aplicat ocupației sovietice a statelor baltice. Doctrina Welles, care spunea că nu o vom recunoaște. Acum, în prima administrație Trump, secretarul de stat de atunci, Mike Pompeo, a emis propria sa declarație despre Crimeea, care a fost modelată după Declarația Welles, afirmând că nu o vom recunoaște. Nu o vom recunoaște ca teritoriu rus. Ar trebui să menținem această poziție. Deci, ceea ce discutați în acest plan al lui Trump este o Ucraina liberă, cu suficient sprijin în materie de securitate pentru a fi viabilă și pentru a împiedica rușii să reia războiul. Și, chiar dacă este o analogie imperfectă, Ucraina ar putea deveni Germania de Vest a începutului secolului XXI. Și știm cum s-a terminat asta. Germania a fost reunificată. Agresiunea sovietică a eșuat. A durat doar 45 de ani. Acum, nu știu cât timp va dura reunificarea Ucrainei. Și cred că schița acordului politic al lui Trump pe care l-am menționat nu este o pace justă. O pace justă ar fi eliberarea întregului teritoriu ucrainean de sub ocupația rusă, plus plata de către Rusia a despăgubirilor pentru daunele cauzate. Acest lucru nu este probabil. Deci, nu va fi o pace justă, dar ar putea fi o pace durabilă. Acum, este de asemenea posibil să nu existe deloc un sfârșit oficial al războiului. Cu ce ne vom alege? Cu o situație de tipul celei din Coreea, cu un armistițiu, dar fără acord? Dar un armistițiu care durează și se menține, este posibil. Pentru ca acesta să se mențină, pentru ca un astfel de armistițiu să se mențină, este nevoie de securitate pentru Ucraina. Acum, britanicii și francezii au vorbit despre conducerea unei coaliții a celor dispuși, o forță militară în interiorul Ucrainei pentru a sprijini încetarea focului. Rușii urăsc acest lucru. Iar britanicii și francezii au spus că sunt dispuși să o facă, dar au nevoie de sprijinul american. Acordul nu a fost încă încheiat. Și, bineînțeles, Putin urăște acest lucru. Și dacă condiția britanicilor și a francezilor este ca SUA să ofere sprijin, americanii, Trump ar putea, în cele din urmă, să facă acest lucru. Dar dacă cealaltă condiție a lor este ca Rusia să accepte încetarea focului, Putin s-ar putea să nu o facă niciodată, pentru că nu vrea să vadă forțe occidentale în Ucraina. Așadar, cred că la un moment dat, britanicii și francezii ar putea fi nevoiți să acționeze pe cont propriu, fără a cere permisiunea Rusiei. Acum, s-ar putea să nu dorească să facă asta, dar dacă vrei să vezi o pace stabilă în Ucraina, o pace durabilă, este nevoie de sprijin în materie de securitate pentru Ucraina și nu ca Ucraina să rămână într-o zonă gri de insecuritate. Asta nu va funcționa. Deci, sunt multe de făcut. Dar planul lui Trump ar putea funcționa. Problema este că Putin nu este interesat de acest plan. El a refuzat încetarea focului propusă în repetate rânduri de Trump, iar Trump, din motive pe care nu le înțeleg și care nu au fost niciodată clarificate, nu impune sancțiuni. El amenință că o va face, dar nu o face. Având în vedere această ezitare, Putin nu va răspunde cu siguranță prin negocieri serioase sau prin acceptarea încetării focului. De ce ar face-o? El nu va acționa decât dacă simte că este nevoit să o facă. Și pentru a-l face să simtă că trebuie să acționeze, noi, americanii și Uniunea Europeană, trebuie să exercităm mai multă presiune asupra Rusiei, iar noi avem opțiuni. Există modalități perfect valabile de a viza veniturile Rusiei din exportul de petrol. Și trebuie să o facem, nu doar să vorbim despre asta. Așadar, pentru a ajunge acolo unde Trump spune că vrea să ajungă, trebuie să acționăm. Și asta nu ține de România. Nu ține de Europa. Ține de Trump. Și pur și simplu nu știu când sau dacă vom ajunge acolo. Dar există oameni în administrație și oameni din lumea lui Trump care fac presiuni pentru acțiuni mai puternice, precum și o serie de membri pro-Trump ai Congresului și senatori. Și în ultimele zile, Trump și-a exprimat din nou frustrarea față de refuzul obstinat al lui Putin de a negocia serios.

Lucian Bălănuță:  Având în vedere intensificarea recentă a operațiunilor militare și a atacurilor transfrontaliere, în ce măsură va mai fi președintele Donald Trump interesat să medieze un acord de pace?

Amb. Daniel Fried: Ei bine, este o întrebare foarte bună. Trump a sugerat ocazional că ar putea pur și simplu să renunțe, că s-a săturat și, din păcate, a dat vina atât pe ruși, cât și pe ucraineni, când de fapt rușii, și nu ucrainenii, sunt cei care stau în calea păcii. Trump spune asta și nu pot să ignor acest lucru. Ar putea renunța, dar va fi acuzat, pe bună dreptate, că cedează în fața lui Putin, că îl lasă pe Putin să-l intimideze și să-l domine. Și nu cred că vrea asta. Ar părea slab și vulnerabil. Iar el urăște să pară slab și vulnerabil. Așadar, din aceste motive, s-ar putea să nu renunțe. Dar nu pot garanta asta, aș vrea să pot, dar nu pot. Ceea ce înseamnă că Europa, inclusiv România și Polonia, trebuie să colaboreze pentru a găsi modalități de a sprijini Ucraina, chiar dacă Statele Unite fac acest lucru. Dacă renunțăm la diplomație, dar suntem dispuși să vindem arme Ucrainei, Europa ar putea fi nevoită să intervină. Spun acest lucru fără plăcere și fără mândrie ca american. Dar dacă aș fi european, m-aș pregăti pentru toate eventualitățile, inclusiv pentru cele care nu-mi plac. Totuși, cred că există o șansă rezonabilă ca Trump, în cele din urmă, să decidă să exercite mai multă presiune asupra Rusiei și să ofere mai mult sprijin Ucrainei, caz în care planul său ar putea funcționa și el ar putea ieși învingător. Dar dacă se va întâmpla acest lucru, pur și simplu nu pot spune.

Despre Daniel Fried

Daniel Fried este un diplomat american cu o experiență de peste patruzeci de ani în politica externă a Statelor Unite, specializat în Europa Centrală și de Est, precum și în relațiile cu Rusia. A avut roluri importante în administrațiile președinților Clinton și Bush, contribuind la modelarea politicii americane față de regiune în perioade cheie de tranziție post-comunistă.

Ca Ambasador al SUA în Polonia, Fried a susținut consolidarea democrației și a reformelor economice, întărind legăturile transatlantice. Între 2005 și 2009, în calitate de Secretar de Stat adjunct pentru Europa și Eurasia, a fost implicat activ în extinderea NATO, promovând integrarea statelor europene în structurile occidentale.

În perioada 2013–2017, ca și Coordonator pentru Politica de Sancțiuni în Departamentul de Stat, Fried a coordonat impunerea unor sancțiuni complexe și extinse împotriva Rusiei, colaborând cu aliații europeni și cu alte state-cheie, precum Canada și Japonia.

În prezent, este Weiser Family Distinguished Fellow la Atlantic Council, unde contribuie la dezvoltarea politicilor transatlantice, și profesor asociat la Universitatea din Varșovia. Este, de asemenea, membru al Consiliului Director al National Endowment for Democracy.

ENGLISH VERSION OF THE INTERVIEW

In a tense regional context and with a security architecture under pressure from the conflict in Ukraine, former US ambassador to Poland and advisor to several US administrations, Daniel Fried, offers an assessment of Romanian-American relations following the election of Romania’s new president. In an interview with Lucian Bălănuță, current analyst at the prestigious Atlantic Council think tank, he notes the victory in Romania’s presidential election of a pro-transatlantic and reformist outsider as a positive sign. Fried appreciates the fact that Romania is investing heavily in defense and can become a key player in maintaining a solid relationship with the US, even at the heart of the debates in Washington about America’s role in Europe. Possible scenarios for a ceasefire and armistice are explored, including the role of the British and French-led coalition. At the same time, the analyst warns that Ukraine’s future depends on real security guarantees, and Romania and Poland can make a decisive contribution to shaping a lasting peace in the region.

Lucian Bălănuță: First of all, I would like to ask you, from your perspective, how might the outcome of Romania’s presidential elections influence our country’s strategic role in US foreign policy?

Amb. Daniel Fried: Well, first I have to say that the United States did not and should not take a position on whom the Romanian people elect to be their president. Now, there were some associated with Donald Trump who seemed to be, who seemed to favor George Simeon, but the United States does not take a position on the result of elections. So, I want to make that clear. All that said, I think President Dan is going to be a great partner for the United States. I don’t know whether the story that President Trump and President Dan spoke by phone is accurate, but I hope it is.

Lucian Bălănuță: President Dan confirmed on X and on Facebook. It was only the confirmation of our president by now.

Amb. Daniel Fried: That’s great news. President Dan ran a campaign, it seems to me as an outsider, simultaneously pro-Transatlantic, pro-Europe, pro-free world, but also ran as a reformist candidate. That is somebody to change things in Romania and address the concerns Romanians have that resulted in the defeat for the previously ruling coalition. And even outsiders like myself noticed this. It’s interesting to me that a reformist candidate does not have to be a nationalist like AFD in Germany or Le Pen’s party in France. It can be a democratic, transatlantic-minded, free-world-minded reformer. That’s very interesting. So, people, Americans who have followed politics in Central and Eastern Europe, followed the Romanian elections closely. And it was interesting to see how the Romanian people voted for two outsiders to go to the second round and then voted for the outsider who’s pro-Transatlantic and pro-European. That was interesting. And it was not a close race. Dan won by 10 points. So that’s impressive. I think he’ll be a good partner. I love the fact that the government of the United States and Romania have signed a letter about co-production, co-military production. U.S.-Romanian relations are poised to advance. I hope they do. And considering that Romania is on the frontier of war, so I am delighted to see President Dan off to a good start, and I wish him every success.

Lucian Bălănuță: And do you expect, regardless of these presidential elections, any recalibration in Washington’s regional approach, any shifts in military cooperation or defense priorities between the US, Romania, the eastern flank, let’s say?

Amb. Daniel Fried: This is a question larger than Romania. And I can’t give you an answer because I believe the Trump administration is internally debating this issue and others. The Trump administration wants Europe to step up with defense spending, and it wants Europe to develop defense capabilities. So, Europe can do more to defend itself rather than relying on the U.S. Now, Romania, like Poland, is preparing, is already doing that and I think the Trump administration appreciates it. But I don’t know what the decisions will be about possible withdrawal of U.S. forces from Europe. I think that would be ill-advised. While the Russo-Ukraine war is going on and while Russia is threatening, sometimes engaged in sabotage against Europe. So, I think it would be ill-advised, but it doesn’t matter what I think. The Trump administration is debating the issue of where transatlantic military and security solidarity, I don’t know where they will come out.

But Romania, because it is spending a lot on defense, because it is for Europe to take more responsibility, has a good chance of maintaining a good bilateral relationship, even in the security area with the U.S. I hope so, because there is no good reason for the U.S. to weaken its ties with Europe, even though we have other responsibilities in the world. If Europe is stepping up and ready to assume more of the burden of defense, build the capacity that is needed, that produces the circumstances for a solid transatlantic relationship going into the future that Trump could take credit for. He could say – I pushed the Europeans like other presidents, but I succeeded and other presidents didn’t. So, if that’s where Trump ends up, we could end up in a decent place in transatlantic relations, but it will take an effort. And there are people in Trump’s world who think that Europe is nevertheless a waste of resources for the United States and that our priorities lie elsewhere. So, this debate is going on. But I think Europe is in a position to affect this debate. And Romania can help. The more active Romania is in Washington, the better.

Lucian Bălănuță: You have also spoken about Poland and Poland has positioned itself as a key security player in Eastern Europe, especially in support of Ukraine. Do you see continuity in this approach, regardless of who wins the presidency?

Amb. Daniel Fried: I think so. That is, I know one of the presidential candidates, Mr. Trzaskowski. I’ve known him for a while. I don’t know the other one. Nawrocki is, by all accounts, however, a strong supporter of NATO, a strong support of the relations with the United States. And there is a consensus in Poland that Poland’s military needs to be built up. I think this consensus will continue. And then Poland, whoever is elected, will be a great partner for the United States. Now, I believe that, President Dan, I think before he was inaugurated, visited Poland, expressed his support of Mr. Trzaskowski. Now, if Nawrocki wins, there may be some work to do to build good relations with the with Nawrocki and his team and I’m sure Romania is aware of that. But I think there is a lot of goodwill between Poland and Romania. The Poles have not forgotten, that in 1939, Romania allowed the retreating Polish army, safe passage through Romania and on to France. Romania didn’t have to do it, and yet they did. Tens of thousands of Polish soldiers lived to fight for freedom and the liberation of Europe, which they did. So, there’s some goodwill historically. Poland and Romania are the northern and southern anchors of the eastern flank or the eastern front, both NATO members, both well aware of the nature of Russian aggression. Both have historical memories which are accurate. I think Romania and Poland can work together, I hope they do, to help the West defeat Putin’s aggression and support Ukraine.

Lucian Bălănuță: And with the Russian forces still controlling a significant portion of Ukrainian territory, what are the realistic diplomatic options available for Ukraine and its partners?

Amb. Daniel Fried: The core of Trump’s plan could work, that is a ceasefire in place plus security for Ukraine. That’s the heart of it. I do not think Ukraine will be able to liberate all of its territory soon. But I also believe that no one should recognize Russian annexation of Crimea or any other piece of Ukrainian territory. We should apply to the Russian aggression the same principles we applied to Soviet occupation of the Baltic states. The Welles Doctrine, which said, we are not going to recognize it. Now, in the first Trump administration, the then Secretary of State Mike Pompeo issued his own declaration about Crimea, which was modeled on the Welles Declaration, stating that we would not recognize it. We would not recognize it as Russian territory. We should maintain that position. And so what you’re talking about in this Trump plan is a free Ukraine with enough security support to be viable and prevent the Russians from restarting the war. And so even though it’s an imperfect analogy, Ukraine could become the West Germany of the early 21st century. And we know how that ended. Germany was united. Soviet aggression failed. It just took 45 years. Now, I don’t know how long it will take for Ukraine to be reunited. And I think that the outline of the Trump political settlement that I mentioned is not a just peace. A just peace would be the liberation of all Ukrainian territory from Russian occupation, plus Russia paying reparations for the damage it’s caused. This is not likely. So, it won’t be a just peace, but you could have a sustainable peace. Now, it is also possible, there will be no formal end of the war at all. What we will end up with? Is it a kind of Korea type situation with an armistice, but no settlement. But an armistice that lasts and holds, that’s possible. To make it hold, to make such an armistice hold, there needs to be security for Ukraine. Now, the British and French have talked about leading a Coalition of the Willing, a military force inside Ukraine to support a ceasefire. The Russians hate this. And the British and France have said they’re willing to do it, but they need American backup. That deal has not yet come together. And of course, Putin hates it. And if the British and French condition is that there be American support, the Americans, Trump might, in the end, do that. But if their other condition is that rhere has to be a Russian accepted ceasefire, Putin may never do it, because he doesn’t want to see Western forces inside Ukraine. So, I think at some point, the British and the French may have to act on their own without asking Russia’s permission. Now, they may not want to do that, but if you want to see a stable peace in Ukraine, a lasting peace, it needs to be security support for Ukraine and not have Ukraine hanging out in a gray zone of insecurity. That won’t work. So, there’s a lot of work to be done. But Trump’s plan could work. The trouble is, Putin has no interest in the plan. He has refused a ceasefire that Trump keeps proposing and Trump, for reason which I don’t understand and have never been made clear, is not imposing sanctions. He threatens to, but he doesn’t do it. Given that hesitation, Putin will certainly not respond by negotiating seriously or accepting a ceasefire at all. Why would he? He’s not going to act unless he feels he has to. And to get him to feel he has to, we need to, we, the Americans and the European Union, need to put more pressure on Russia, and we have options. There are perfectly good ways to go after Russia’s income from the export of oil. And we need to do it and not just talk about it. So, to get where Trump says he wants to go, you have to take action. And that’s not on Romania. It’s not on Europe. It’s on Trump. And I just don’t know when or even if we will get there. But there are people in the administration and people in Trump world who are pushing for stronger action, as well as a number of pro-Trump members of Congress and senators. And in the last couple of days, Trump has once again expressed frustration with Putin’s stubborn refusal to negotiate seriously.

Lucian Bălănuță: Also given the recent intensification of military operations and cross-border attacks, to what extent will President Donald Trump still be interested in brokering a peace deal?

Amb. Daniel Fried: Well, that’s a very good question. Trump has occasionally suggested that he could just walk away from it, that he’s tired of it and he has unfortunately blamed both the Russians and Ukrainians when it is the Russians, not the Ukrainians, who are the obstacles to peace. Trumps says that and I can’t dismiss it. He could walk away, but he will be accused, rightly so, of caving Putin, of letting Putin intimidate him and dominate him. And I don’t think he wants that. He would look soft and weak. And he hates looking soft and weak. So, for those reasons, he may not walk away. But I can’t guarantee that, I wish I could, but I can’t. Which means Europe, Romania included, Poland included, has to work together to figure out ways to support Ukraine, even if the United States does that. If we walk away from the diplomacy, but are willing to sell weapons to Ukraine, Europe may have to step up. I say this with no pleasure, or pride as an American. But if I were a European, I would be preparing for all eventualities including the ones I don’t like. Still, I think there is a reasonable chance that Trump, in the end, will decide to put more pressure on Russia and provide more support for Ukraine, in which case his plan could work and he could come out a winner. But whether that happens, I simply cannot say.

(INTERVIU) Mihai Pocorschi (VH2), la Bună Dimineața cu Cristina Spînu (09.02.2025)

Artiștii de la VH2, în noua formulă: Doru Todoruţ - voce, Mihai Pocorschi, Vladimir Pocorschi, Gabi Golescu și Victor Vrabete, au lansat prima piesă de la moartea lui Gabriel Cotabiță, intitulată „Mai stai o zi”.

Publicat de cristinaspinu, 9 februarie 2025, 20:57

Doru Todoruț (ex Deepcentral) s-a alăturat trupei VH2, celebra formație înființată de regretatul Gabriel Cotabiță și Mihai Pocorschi acum două decenii. Până în 2018, Gabriel Cotabiță a cântat în trupă, dar a decis să se retragă din cauza problemelor de sănătate de care suferea.

Cristina Spînu a stat de vorbă la matinalul de week-end cu Mihai Pocorschi despre noile proiecte VH2 și a descris „Mai stai o zi”, ca pe o piesă pe care să o asculţi atunci când ai nevoie de speranţă şi linişte, rămânând fidelă stilului unic VH2, care defineşte trupa de peste 20 de ani.

“Mai stai o zi” este prima dintr-un total de şase piese noi anunţate pentru anul 2025, iar trupa urmează să plece într-un turneu de promovare în cadrul căruia fanii vor regăsi şi piesele mai vechi.

Ascultați mai jos interviul integral realizat de Cristina Spînu cu Mihai Pocorschi și urmăriți videoclipul piesei „Mai stai o zi”!

(INTERVIU) Randi, la Top 20 Radio Iași cu Cristina Spînu (25.01.2025)

Publicat de Gabriela Rotaru, 26 ianuarie 2025, 06:59 / actualizat: 26 ianuarie 2025, 17:23

„No Sleep” este lansată alături de un videoclip cu puternice influențe SF și elemente ce par inspirate de filmele „Matrix”. Randi este conectat la o mașinărie și experimentează diferite amintiri cu persoana iubită, iar Eneli și Marius Moga sunt maeștri păpușari, controlând mintea lui Randi. Cu toate acestea, povestea videoclipului ia o turnură neșteptată, iar finalul este surprinzător.

Cristina Spînu a stat de vorba cu Randi la Top 20 Radio Iași despre noua piesa Morandi, „No Sleep”, dar și depre proiectele de anul acesta.

Randi a mărturisit că a muncit muncit intens alături de Marius Moga în ultima jumătate de an pentru un nou album marca Morandi. Iar, „No Sleep” este prima piesă lansată din acesta proiect.

Cei doi artisti pregătesc, de altfel, un turneu internațional în țările unde melodii precum „Beijo (Uh-La-La)”, „Angels” sau „Love Me” au făcut furori la radiouri și în cluburi.

Trupa Morandi s-a înființat în anul 2004 și a scos, în anii de activitate, trei albume: „Reverse” (2005), „Mind Fields” (2006) și „N3XT” (2007).

Ascultați mai jos intreviul integral realizat de Cristina Spînu cu Randi și urmăriți videoclipul piesei „No sleep„!

#StareaEducației (INTERVIU) Performanță pentru două eleve de clasa pregătitoare de la Școala “Carol I” din Iași! Acestea vor reprezenta România la Campionatul Mondial de Șah din Serbia. Claudia Cărăușu, director al instituției: „Este de datoria noastră, a școlii actuale, atunci când descoperim valoarea, să o șlefuim și să o valorizăm.”

Publicat de Andreea Drilea, 23 ianuarie 2025, 10:52

România are o tradiție în șah și a fost una dintre națiunile de top pe plan mondial, atât la nivel individual, cât și pe echipe. Performanțele țării noastre în acest domeniu sunt remarcabile.

Țara noastră a avut succese considerabile și la competițiile internaționale de șah pentru juniori, unde tinerii talentați au demonstrat abilități excepționale și au adus țării multe medalii și titluri. Anul acesta, două eleve de la Școala Primară “Carol I” din Iași, vor reprezenta țara noastră la Campionatul Mondial de Șah din Serbia, ce se va desfășura în perioada 19-29 martie, după ce au obținut premii la Campionatul Național Școlar “Elisabeta Polihroniade”, competiție ce s-a desfășurat în perioada  2-7 ianuarie. Evenimentul a reunit peste 300 de participanți, organizați în șase categorii de vârstă, atât pentru băieți, cât și pentru fete.

Ermina Ioana Covalciuc și Ruxandra Maria Teslariu sunt eleve în clasa pregătitoare și fac parte din clubul de șah “CarolȘah” al Școlii Primare “Carol”. Ioana este campioană națională la categoria fete U7, iar Ruxandra vice-campioană națională la aceeași categorie. Ele sunt antrenate de domnul Emanuel Chifor, absolvent al școlii “Carol”, de profesie medic. Toți trei, alături de doamna director al Școlii “Carol I” din Iași, doamna Claudia Cărăușu, au acceptat invitația colegei noastre, Andreea Daraban, de a fi alături de ascultătorii Radio Iași.

Andreea Daraban: În primul rând, felicitări pentru această performanță deosebită!  Ioana, tu de când joci șah?

Ermina Ioana Covalciuc: De un an și jumătate.

Andreea Daraban: Acum câți ani ai?

Ermina Ioana Covalciuc: Șase ani. 

Andreea Daraban: Cam de la 4 ani ai început să joci șah și de când ai intrat la școala “Carol I”  faci parte din clubul de șah?

Ermina Ioana Covalciuc: Da.

Andreea Daraban:  De atunci te pregătești intens, bănuiesc, pentru a participa la competiții. Ruxandra, tu când te-ai apucat de șah? 

Ruxandra Maria Teslariu: M-am apucat la 5 ani …

Andreea Daraban: … și ai făcut încă de la grădiniță șah?

Ruxandra Maria Teslariu: Da.

Andreea Daraban: Ai frățiorii tăi cu care te antrenezi în plus față de ce faci la școală, așa povesteai anterior…

Ruxandra Maria Teslariu: Da.

Andreea Daraban: Ioana, spune-mi, te rog, te-ai antrenat mult pentru competiția la care ai participat, acum, de curând?

Ermina Ioana Covalciuc: Da, foarte mult!

Andreea Daraban: De câte ori pe săptămână faceți șah la școală, la club?

Ermina Ioana Covalciuc:  5 ore în două zile…

Ruxandra Maria Teslariu: …într-o zi facem două ore și intr-o zi facem 3 ore.

Andreea Daraban: Am înțeles. Deci faceți 5 ore pe săptămână, într-o zi faceți 2 ore de șah, în altă zi 3 ore. Și vi se pare greu?

Ruxandra Maria Teslariu: Nu, nu! 

Andreea Daraban: Ce vă place cel mai mult la jocul acesta?

Ermina Ioana Covalciuc: Este un sport de gândire și ne ajută să fim buni și la matematică și să mergem și la mondiale.

Andreea Daraban: Aveți emoții?

Ermina Ioana Covalciuc: Nu!

Andreea Daraban: Cum vă pregătiți voi pentru campionatul mondial de șah? Ce faceți ?

Ermina Ioana Covalciuc: Facem multe fișe din caiet…

Andreea Daraban: … faceți și din caiete, deci nu vă jucați doar cu piesele, lucrați și pe caiet?

Ermina Ioana Covalciuc: Jucăm partide și intrăm pe chess.ro și mai jucăm si online.

Ruxandra Maria Teslariu: Și eu mai joc cu frații mei mai mari..

Andreea Daraban: Și ei sunt pasionați de șah?

Ruxandra Maria Teslariu: Da.

Andreea Daraban: Ioana,  tu cu cine mai joci acasă?

Ermina Ioana Covalciuc: Cu mama și cu tata.

Andreea Daraban: Tu nu ai frați și surori?

Ermina Ioana Covalciuc: Doar o “soră câine”…E mai mare decât mine…

Andreea Daraban: …și nu joacă șah. O vei învăța și pe ea până la urmă șah,  nu crezi? (fetițele râd.)

Andreea Daraban: Domnule Emanuel Chifor, sunteți antrenorul clubului de șah de la Școala “Carol”. Faceți asta din pasiune, pentru că dumneavoastră sunteți de profesie medic. Cum ați ajuns să antrenați elevii de la clubul de șah de la Școala “Carol”?

Emanuel Chifor: Este o pasiune pe care împărtășesc copiilor în continuare. Eu sunt șahist, de mic am făcut șah de performanță, am obținut și eu numeroase premii ca jucător de șah și cu toate că sunt medic, încerc să împărtășesc pasiunea către șah și micilor copilași și elevilor Școlii “Carol”, întrucât și eu sunt un fost absolvent al școlii și sunt legat sufletește de această școală.

Andreea Daraban: De cât timp sunteți antrenorul clubului de șah de la școala “Carol”?

Emanuel Chifor: De mulți ani, de înainte de pandemie, 5-6 ani, cel puțin.

Andreea Daraban: Nu vă e greu să vă împărțiți între activitatea aceasta de la școală și profesia pe care o aveți și care este una solicitantă?

Emanuel Chifor: Ba da, într-adevăr, este foarte greu, dar pasiunea pentru șah și bucuria de a împărtăși copiilor și de a colabora cu ei mă umple de energie și îmi de putere să mă împart pe aceste două planuri.

Andreea Daraban: Ce considerați că e cel mai greu pentru copii, în cadrul acestor competiții?

Emanuel Chifor: Șahul îi învață să piardă, să piardă într-un mod frumos și să învețe din greșeli. Asta cred că la vârsta lor este cel mai important lucru și asta îi învață să evolueze.

Andreea Daraban: Reușiți să gestionați eșecurile? Copiii sunt copii, știm foarte bine că atunci când pierd se supără.

Emanuel Chifor: Bineînțeles, asta este o parte importantă în progresul lor. De asta noi, după fiecare partidă jucată la campionatul național, partidele sunt notate de către ele, cu toate că sunt mici, ele deja știu să scrie și analizând partidele învățăm din greșeli și învățăm și să gestionăm momentele grele din timpul unui concurs.

Andreea Daraban: Sigur, despre beneficiile jocului de șah se tot vorbește, însă pot face performanță toți cei care aleg acest joc sau ce calități ar trebui să aibă un copil pentru a ajunge campion?

Emanuel Chifor: Principalul antrenament este studiul individual, pe lângă orele de la club, dar și perseverența, ambiția sunt lucruri care fac un campion să continue și să performeze.

Andreea Daraban: La Școala “Carol” aveți întâlniri cu elevii de două ori pe săptămână, 5 ore pe săptămână de șah. Cum e structurat clubul?

Emanuel Chifor: În principiu, sunt copiii cărora le place suplimentar șahul și care vor să performeze. Ei participă la acest club întocmai pentru a se pregăti pentru competiții, pentru a-și dezvolta și pasiunea pentru șah.

Andreea Daraban: Sunt primii copii pe care îi coordonați pentru a ajunge la Campionatul Mondial sau ați mai avut astfel de performanțe anterior?

Emanuel Chifor: Am mai avut astfel de performanțe anterior. Am lucrat, cred, că o știe toată lumea pe Miruna Lehaci, care e ieșit campioană mondială în timp ce lucram împreună ”cot la cot” pentru aceste performanță. Mai sunt și alți mici campioni care au ajuns la campionate europene sau mondiale, precum Darie Cleopatra sau mulți alți campioni naționali.

Andreea Daraban: Cum vă pregătiți pentru Campionatul Mondial din Serbia? Cum se desfășoară antrenamentul? E unul special pentru acest campionat?

Emanuel Chifor: Bineînțeles, o să avem o serie de competiții bine alese pentru a atinge punctul maxim de eficiență și de concentrare la acest Campionat Mondial, precum și sesiuni intense de antrenamente, pe lângă competiții.

Andreea Daraban: Așa cum spuneam și la început, alături de noi este și doamna profesoară Claudia Cărăușu, director al Școlii “Carol” din Iași. Iată, instituția promovează o serie de proiecte educaționale care nu rămân fără rezultate: Clubul de Șah, Clubul de Robotică, ce a dat campionii mondiali la robotică, Clubul de excelență Limba și Literatura Română, ș.a.m.d. Mai aveți și alte proiecte, doamna director?

Claudia Cărăușu: Avem, pentru că Școala “Carol I” a fost o școală model, a rămas o școală model, cred că își păstrează acest destin de reprezentativitate și acum, în contemporaneitate. Este de datoria noastră, a școlii actuale, și aici vorbesc generic, atunci când descoperim valoarea, să o șlefuim și să o valorizăm. Personal, sunt preocupată de tot ce înseamnă diversitate. Am învățat când am venit la Școala “Carol”, ca director, de la Liceu de Informatică, unde sunt profesor, că școala primară este locul de unde se pornește sau se dă startul în a deveni oameni mari. Cei care ne ascultă, nu ne pot vedea, însă eu pot descrie că alături de noi sunt două fetițe care abia ajung la colțul mesei, dar pe fruntea cărora va scrie România. Și va scrie România nu oricum și nu oriunde, ci în cel mai spectaculos sport al minții, șahul. Vorbim de două fetițe mici de statură, subțirele ca niște fluturași, care au o gândire extraordinar de bine structurată și care nu fac decât să ne onoreze comunitatea “Carol”, să ne onoreze pe noi ca dascăli, să-și facă mândrii părinții, dar în același timp să mulțumească, așa cum pot ele, cu mânuțele lor și prin mutările lor, pe cel care a fost absolventul școlii “Carol”, actualul antrenor. Cred că destinul generațiilor face să existe puncte de interferență. Emanuel a fost absolventul școlii “Carol”, un tânăr modest, astăzi îl vedem un antrenor de succes. Un medic care a învățat să dăruiască sănătate. În cazul clubului de robotică, vedem o generație precedentă care oferă, iar actuala generație primește. Ce poate fi mai frumos? Eu vreau să-i mulțumesc personal, să-i mulțumesc în numele comunității “Carol”, pentru că face acest efort și îl face de foarte mult timp. Îl face benevol și îl face indiferent de nivelul de vârstă al copiilor. Acum vorbim de copii de clasa pregătitoare, fluturașii de la colțul mesei, cum îmi place mie să-i numesc, extrem de isteți, cu mânuțe agere, dar cu minte sclipitoare. O face și cu copiii de clasa a IV-a. Important este că acest sport, cu certitudine le va dezvolta acele competențe care duc spre domenii de gândire. Mi-a plăcut foarte mult întrebarea dumneavoastră și abordarea aceasta din sfera prefigurării unui eșec. Cred că orice sport pe care trebuie să îl practicăm, și vorbeam anul trecut de robotică, când am venit aici și nu știam că vom fi campioni mondiali. Ca o paranteză, ne-ați purtat noroc, poate ne purtați și acum. Cred că este foarte important să ne educăm în spiritul faptului că adversarul niciodată nu este o persoană. Adversarul este o problemă pentru care adevărații profesioniști găsesc soluții, indiferent cât de mic sau mare ești.

Andreea Daraban: Cum le veți sprijini pe aceste două fetițe drăguțe pentru campionatul din Serbia?

Claudia Cărăușu:  În primul rând, doamna director are întotdeauna ceva minunat și extraordinar pe masă. Fetițelor, ce am eu pe masă tot timpul și ce mâncați voi tot timpul când veniți la mine în cabinet? Ce este acolo?

Fetițele: Bomboane magice.

Claudia Cărăușu: Întotdeauna, pe biroul meu, sunt bomboane magice. Este stimulentul meu pentru magia faptelor lor, și nu numai a lor, pentru toți copiii din școala “Carol”, pentru că sunt foarte atentă să descopăr, indiferent de domeniu, acolo unde se depune muncă adevărată, copilul care se duce spre performanță. Eu nu pot oferi multe, dar bomboane magice, să știți, că pot oferi. Am un proiect foarte frumos, se numește Ziua performanței. Toți copiii care, pe parcursul unei luni de zile, primesc certificări prin diplome la tot felul de competiții de muzică, de șah, de matematică, competiții școlare sunt premiați în cancelaria școlii “Carol” de întregul corp profesoral. Este un moment de mândrie pentru el. Ajungi în cancelaria școlii în două situații: ori când face o boacănă, dar nu e cazul,  ori când aduci un rezultat cu care te mândrești și atunci toți copiii sunt invitați în cancelaria școlii. O dată pe an ne întâlnim la “Seara performanței caroliștilor”. Îmi place să spun că am 550 de copii. În seara performanței, cred că am vreo 250, triați la sânge. Sunt de acord cu faptul că nu trebuie să dăm note sau să facem ierarhizări, dar nu sunt de acord să nu stimulăm valoarea. Copiii aceștia au renunțări la copilărie, au momente în care se gândesc, în cazul fetițelor, la partide de șah. Așa cum au spus, au caiete pe care le completează și ele abia sunt în clasa pregătitoare, când cei mici abia învață semnele grafice. Ele învață mutările tehnice pe caiete. Nu se poate să nu-i valorizăm. Ca ele sunt copii în diverse domenii și este de datoria mea, ca manager, să-i felicit, să-i valorizez, să le mulțumesc pentru munca depusă și să le transmit ideea că parcursul lor întotdeauna este susținut de oamenii mari, fie de părinți, fie de profesori.

Andreea Daraban: Doamna director, ați vorbit extraordinar de frumos,  se vede că iubiți comunitatea de elevi de la “Carol” și că le sunteți aproape mereu. Eu voiam să le mai întreb, pe final, pe cele două campioane naționale, ce vor reprezenta România în Serbia, ce vă doriți să câștigați acolo? Cu ce vreți să vă întoarceți?

Fetițele:  Cu locul I!

Andreea Daraban: Eu sper să vi se îndeplinească acest vis și să vă întoarceți de acolo pe locul întâi, să fiți pe podium și să veniți cu diplome, cu medalii și cu trofee. Eu sunt sigură că vom mai auzi de voi. Așa este, veți continua cu șahul, nu? 

Fetițele:  Da!

Claudia Cărăușu: Mulțumim și noi și sperăm să venim la dumneavoastră cu acele trofee obținute de copii mici într-o competiție foarte mare, cu un antrenor tânăr, dar plin de înțelepciune.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Sorin Borodi, profesor de matematică: “Meditațiile, în ultimă instanță, înseamnă o cvasidresură. Sunt cultivate niște automatisme, care au, într-o anumită măsură, valoarea lor. Însă în momentul în care acest stil de învățare a matematicii primează în fața învățării logice și cu aplicabilitate în viața reală, toată lumea are de suferit.”

Publicat de Andreea Drilea, 8 decembrie 2024, 05:59

Andreea Daraban:  Trebuie să spunem încă de la început că această platformă online Genizz, dedicată atât elevilor, profesorilor, cât și părinților, poate genera un plan de pregătire personalizat la matematică pentru elevi. Totodată, acesta poate fi completat cu sinteze și exerciții din toate capitolele importante. De asemenea, elevul își poate evalua progresul la această disciplină în vederea susținerii examenului de Evaluare Națională. Domnule profesor, am să vă rog să ne descrieți puțin cum funcționează această platformă și cum se desfășoară lecțiile de matematică pe care le susțineți.

Sorin Borodi: Aș veni chiar de la început cu o mică rectificare. Platforma e în curs de dezvoltare și deocamdată avem doar chestiuni aplicative pe platformă. E bine să spun că nu sunt eu principalul personaj din spatele platformei. Eu mă ocup doar de partea științifică, de conținutul în sine. De la început am apreciat foarte mult faptul că este oferit gratuit acest ajutor. Utilizarea e un lucru elementar, e foarte simplă. Profesorul sau elevul sau părintele accesează genizz.ro și din acel moment, după pașii obișnuiți, unde ți se cere să-ți confirmi e-mailul, cel care accesează poate deja să utilizeze ce oferă platforma. În plus față de o multitudine de alte apariții în această direcție, pentru că există, bineînțeles, multe alte platforme și valoroase, în plus, oferim o anumită sistematizare a cunoștințelor. În același timp, un lucru, credem noi, inedit, este faptul că elevul poate din start să se autoevalueze și astfel poate să constate într-un mod mult mai eficient progresul. Deocamdată punem la dispoziție doar exerciții și ceva noțiuni teoretice. Însă, va urma într-un viitor, nu foarte îndepărtat, și o parte a platformei în care vom oferi și lecții. Am încercat, chiar dacă în totalitate nu-i posibil, însă am încercat să ne legăm cât mai mult de viața reală, de exerciții cu aplicare imediată în viața reală, pentru că, făcând legătura cu rezultatele obținute de elevii noștri la testările PISA, care nu sunt deloc îmbucurătoare și nici la orizont se pare că nu vedem o îmbunătățire a situației. Ce constat eu de mulți ani, și e o mică bătălie pe care o port, matematica predată în România și matematica ce face obiectul examenelor e lipsită de conținut practic. Într-adevăr, recunosc, nu-i posibil să înveți matematică numai și numai bazat pe chestiuni practice. E nevoie și de acea componentă de abstractizare. Asta este o parte importantă a educației matematice. Însă, ținând cont că vorbim de matematică ce se adresează unor elevi de gimnaziu, nu-i permis, zic eu, să lipsească partea de aplicabilitate, pentru că elevul altfel, oricât ar fi de interesat, în momentul în care vede că ceea ce învață el la această disciplină nu este util în viață, abandonează. Avem într-adevăr un procent infim de elevi care sunt capabili de performanță și pe care partea aceasta de aplicabilitate în viața de zi cu zi îi interesează mai puțin.

Andreea Daraban: De ce nu reușesc elevii români să ia note mari la matematică? Care să fie explicația?

Sorin  Borodi:  Motivele sunt complexe. Însă unul dintre ele, este tocmai cel pe care l-am atins adineauri: lipsa de aplicabilitate practică a matematicii predate la noi.  Nu cumva să se înțeleagă că arunc eu aici vina pe profesori, ba dimpotrivă, ei fac ce pot. Însă, odată ce conținutul examenului așa ceva cere, noi, profesorii, nu ne putem îndepărta prea mult de aceste obiective. Deci avem o țintă, un examen care are o programă precisă. Mai mult de atât, avem mulți ani în urmă cu exemple clare de subiecte, vedem ce tipuri de probleme s-au dat și atunci nu poți să te îndepărtezi, să atingi multe lucruri, care altfel poate ar fi foarte interesante pentru elevi. E un cerc vicios. Profesorii spun că ar încerca să mai iasă puțin din zona aceea de teoretizare pură și să atingă și partea practică, dar la examen, ia uite ce se dă!  Pe de altă parte, autorii subiectelor, Serviciul Național de Evaluare, zice ”păi, nu putem elabora niște subiecte cu conținut practic, pentru că n-a fost predată matematica în acest mod”. Și atunci, din acest cerc vicios și foarte păgubos pentru educația matematică din România, uite că nu putem ieși.

Andreea Daraban: Unii experți educaționali vorbesc despre faptul că elevilor li se inhibă gândirea creativă, învățând atât la școală, cât și la meditații, niște scheme mecanice, iar când se află pe un teren necunoscut nu mai știu cum să se descurce. Le lipsește gândirea logică.

Sorin Borodi: Bineînțeles, pentru că meditațiile, în ultimă instanță, înseamnă o cvasidresură. Sunt cultivate niște automatisme, niște algoritmi. Bine că au și aceștia, într-o anumită măsură, valoarea lor. Însă în momentul în care acest stil de învățare a matematicii primează în fața învățării logice și cu aplicabilitate în viața reală, toată lumea are de suferit.

Andreea Daraban: Nivelul elevilor român la matematică intră în declin în timpul anilor de gimnaziu, arată raportul TIMSS 2023, publicat săptămâna aceasta.  De ce oare? Ce se întâmplă odată cu trecerea la gimnaziu?

Sorin Borodi:  Am văzut rezultatele prezentate în acest raport și într-adevăr, s-a constatat că la nivelul clasei a IV-a stăm binișor. Dacă rețin bine, ocupăm locul șase între țările participante la această examinare. În orice caz, nu suntem într-o poziție codașă și lucrurile, într-adevăr, cum zicea și raportul, se schimbă radical la gimnaziu. Pentru că în momentul trecerii la gimnaziu, vedeți dumneavoastră, are loc un adevărat șoc pentru elev. Și nu doar în ceea ce privește matematica. Materia e extraordinar de încărcată.

Andreea Daraban: Ar trebui schimbată programa pentru gimnaziu?

Sorin Borodi: Da, pentru că toți profesorii, de mulți ani ne plângem că trebuie să galopăm, ăsta e cuvântul, fără nicio exagerare, să galopăm prin materie. Nu există acele ore care ar fi obligatorii pentru fixare. Nu există așa ceva, ceea ce e dezastruos pentru priceperea materiei în ceea ce-l privește pe elev. Acesta este un motiv. Am spus, motivele sunt complexe. Deci când trebuie să analizăm cauzele eșecului în matematică, acestea sunt multe. Vina poate fi împărțită. O parte din cauze se regăsesc la familia elevului. O parte din cauze ne aparțin nouă, profesorilor și o mare mare parte în societate, în vremurile pe care le trăim. La tot pasul copilul vede lucruri mult mai atractive decât ceea ce i se predă în  clasă.

Andreea Daraban: Aveți o experiență vastă la catedră? S-a schimbat matematica de-a lungul anilor? S-au introdus noțiuni noi? Spuneați că e mult mai încărcată programa la gimnaziu.

Sorin Borodi: Într-adevăr, la unele lucruri s-a renunțat. Însă acum ce vedem de fapt? Vedem multe tipuri de exerciții care în trecut le întâlneai doar la olimpiadă, iar acum le vedem prezentate ca fiind exerciții curente pentru activitatea la clasă. Deci în ceea ce privește dificultatea, chiar dacă în anumite capitole putem zice că nu s-a schimbat substanțial, deci schimbări enorme nu au avut loc. Conținuturile sunt într-un procent de 75-80% aceleași ca în urmă cu 30-40 de ani. Ceea ce ne preocupă este că îi pierdem pe marea majoritate a elevilor. Mulți dintre ei ajung să urască timpuriu matematica. Eu zic că matematica trebuie să ofere în școala generală, atenție, nu mă refer la matematica din alte sfere, trebuie să ofere elevului și acea aplicabilitate, să vadă la ce este utilă.

Andreea Daraban: Cum ar trebui să arate examenul la matematică la Evaluarea Națională, în opinia dumneavoastră?

Sorin Borodi:  Am elaborat în urmă cu câțiva niște subiecte, după cum cred eu că ar trebui să fie. Ar trebui cel puțin jumătate din subiecte să aibă legătură directă cu viața de zi cu zi, cu practica.

Andreea Daraban:  Cum vi s-a părut examenul din acest an? Mulți s-au plâns că au fost foarte multe probleme de geometrie, mulți s-au plâns că n-au avut timp.

Sorin Borodi: Da, acel tip de probleme care au început să apară în subiect de doi, trei, poate patru ani, acelea sunt probleme pe care profesorul în clasă nu are cum să le atingă. Acel tip de probleme, problemele acelea de geometrie plană, în special la acestea mă refer, nu ai când să le atingi în clasă pentru că tu ai predat „Teorema lui Thales” în maximum o oră. Mai mult, nu poți să stai și trebuie să mergi mai departe. Acele probleme, ca să ajungă elevul să le înțeleagă și să fie capabil să le rezolve, nu-i posibil în felul în care funcționează lucrurile în zilele noastre.

Andreea Daraban:  În opinia dumneavoastră, ar trebui aerisită programa și schimbată modalitatea de Evaluare Națională la disciplina matematică?

Sorin Borodi: Eu aș impune, cu titlu de obligativitate, după fiecare lecție sau măcar după fiecare unitate de învățare, să urmeze o parte cu aplicații practice, însă 100% practice. Deci nu forțate să pară doar legate de viața de zi cu zi. Să vadă elevul plusul ce i l-a dus, să vadă la ce poate folosi cunoștințele din ultimele lecții. Ar trebui făcute restructurări în programă, pentru că sunt câteva chestiuni oarecum lipsite de logică, anumite noțiuni care poate depășesc puterea de înțelegere a elevului la o anumită vârstă, anumite fragmentări de capitole inutile, după părerea mea. Deci ar trebui făcute niște restructurări serioase în programă. Dacă constatăm că avem noțiuni care nu se pretează sub nicio formă în a le da o aplicabilitate practică, pur și simplu să renunțăm la ele, atunci să le transferăm ciclurilor superioare de învățământ, la liceu. În această situație s-ar putea încadra capitolul funcții din clasa opta, la care într-adevăr e destul de greu să găsim aplicabilitate practică dacă ne mișcăm doar în cadrul matematicii. Dacă acceptăm o interdisciplinaritate, atunci da, le găsim, zeci, sute, mii de aplicații. Însă cu asta ating altă problemă: acea interdisciplinaritate  pe care nu prea o văd într-un viitor apropiat posibilă.

Varianta audio a interviului:

Sorin Borodi este profesor de matematică la Şcoala Gimnazilală “Ion Creangă” din Cluj-Napoca. Cu o vechime la catedră de peste 30 de ani, are o bogată activitate în această specialitate, fiind coautor al unor manuale şi  auxiliare apărute de-a lungul anilor. Are numeroase probleme propuse la Olimpiada de Matematică. A câștigat mai multe premii pentru diverse softuri educaționale. Este o prezență online binecunoscută pe tărâmul matematicii, publicând într-o perioadă îndelungată, pe diverse site-uri de specialitate, numeroase materiale utile tuturor elevilor din țară.

(INTERVIU) Procurorul șef european, Laura Codruța Kövesi, despre deficitul de încasare a TVA: „O treime din ceea ce statul ar trebui să încaseze se duce în mâinile infractorilor”

România are un deficit de încasare a TVA de 36%, dublu față de media Uniunii Europene, iar aceste pierderi, cauzate în principal de fraudă, reprezintă un pericol pentru economia națională. Afirmația a fost făcută de procurorul șef al Parchetului European, Laura Codruța Kövesi, într-un interviu acordat în exclusivitate colegului nostru, Lucian Bălănuță. Invitată de Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași pentru a susține o conferință în fața studenților și a comunității academice, ea a subliniat faptul că grupurile de crimă organizată profită de slăbiciunile sistemului și de detectarea scăzută a acestor fraude, fapt accentuat de reorientarea unor rețele tradiționale, precum mafia internațională, către fapte ilicite cu fonduri europene și TVA. Totodată, Laura Codruța Kövesi a descris cum aceste grupuri operează fără granițe și inundă piața europeană cu activități ilegale precum frauda cu TVA, cauzând pierderi anuale estimate la 50 de miliarde de euro pentru întreaga Uniune Europeană. Procurorul șef european a mai precizat că biroul regional înființat la Iași se ocupă, îndeosebi, de fraude cu fonduri europene, iar o provocare importantă o reprezintă criminalitatea transfrontalieră.

Publicat de Lucian Bălănuţă, 28 noiembrie 2024, 08:01

Lucian Bălănuță: Conferința susținută în fața studenților Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași s-a intitulat „Grupurile de criminalitate organizată: o amenințare sistemică la adresa intereselor financiare ale UE”. Cum acționează aceste grupuri?

Laura Codruța Kövesi: Din păcate, constatăm, la nivelul activității noastre, crima organizată a devenit mult mai puternică și devine din ce în ce mai puternică și din punct de vedere financiar, fraudând bugetul Uniunii Europene, dar și bugetele naționale. Vedem în activitatea noastră că aceste grupuri organizate nu mai sunt deloc naționale, componența lor este realizată din persoane care au diverse naționalități și nu doar din interiorul Uniunii Europene, dar și din afara Europei. Sunt foarte flexibile, au acces la resurse foarte mari și imaginați-vă: dacă vorbim doar de frauda cu TVA, conform estimărilor Europol, în fiecare an se pierd anual 50 de miliarde de euro doar prin frauda cu TVA și toți acești bani ajung în mâinile grupurilor organizate an de an. Am observat în ultima perioadă de timp că inclusiv mafia care opera până acum în domeniile pe care le știa în trafic de droguri, trafic de persoane și-a reorientat activitatea către fraudele financiare, în special frauda cu fonduri europene și frauda cu TVA. De ce? Pentru că, așa cum ne-a spus un martor din interiorul mafiei, este mult mai simplu și mai puțin riscant. Sunt state membre în care nivelul de detecție este foarte scăzut. Ei exploatează aceste vulnerabilități, au acces în a angaja foarte mulți consultanți financiari, avocați, care le pot da îndrumări, cum să înființeze societăți comerciale în țări în care deschiderea unui cont bancar este mult mai facilă și care reușesc, în fiecare an, să acționeze coordonat și să comită aceste fraude cu TVA pe teritoriul Uniunii Europene. Și atunci când spun că nu există o țară curată, este ceea ce noi vedem în activitatea noastră. Aceste fapte se comit peste tot.

Lucian Bălănuță: La noi în țară, spre exemplu, de aproximativ jumătate de an a fost promulgată o lege prin care este dezincriminată evaziunea fiscală în limita a un million de euro, dacă acest prejudiciu este plătit. În ce măsură afectează această schimbare activitatea dumneavoastră?

Laura Codruța Kövesi: Am avut o reacție și la acel moment o am și acum. Această clauză de impunitate nu este, din perspectiva mea, cea mai bună metodă de a lupta cu frauda cu TVA. Dacă ne uităm la deficitul de TVA în România este de 36% – dublu față de orice alt stat membru al Uniunii Europene. Asta înseamnă că o treime din ceea ce statul ar trebui să încaseze se duce în mâinile infractorilor. Competența noastră apare atunci când avem o fraudă cu TVA de peste 10 milioane de euro. Dar pentru a ajunge la această valoare a prejudiciului, activitatea infracțională se desfășoară în timp și vedem că, în general, atunci când este vorba de fraudă cu TVA, cel care înființează o companie financiară în scopuri de a comite fraude nu comite o dată infracțiunea și după aceea se oprește. Nu comite, comite comite! și dacă se poate, întotdeauna, în acest carusel intervine de cele mai multe ori și un alt teritoriu, un alt stat membru, pentru că este mult mai dificil de verificat. Și atunci care este mesajul statului roman? Pentru că tu poți să comiți aceste fraude, să ai, nu știu, un beneficiu, haideți să zicem, de 10, 20, 30 de milioane de euro. Probabil la ultimul act ești depistat, ai prejudiciu, ți se stabilește sub un milion, plătești, dar rămâi cu toată cealaltă sumă pe care de-a lungul anilor tu ți-ai însușit-o în mod nelegal. Deci nu cred că este semnalul cel mai potrivit și mai mult decât atât, aceste informații nu ajung niciodată în cadrul autorității judecătorești. Ele rămân la nivelul Administrației Financiare sau a celor care, în primă fază, detectează aceste infracțiuni și nu are nimeni un control. Orice decizie a unui procuror, spre exemplu, se poate contesta în fața unui judecător și judecătorul decide dacă au fost îndeplinite condițiile, dar în acest caz acest lucru nu se întâmplă. Deci sunt mai multe probleme acolo. Dar în primul rând, cred că este de semnalul pe care statul român îl dă. Toți ne plângem că nu sunt bani la buget. Toți ne plângem că este inflație, dar tot ce înseamnă încasare de TVA, înseamnă încasare la bugetul de stat. Atunci când Parchetul European sechestrează bunuri într-o fraudă cu TVA, tot ce este sechestrat merge în bugetele naționale. Și, ca să vă dau un exemplu, în cursul anului trecut am avut ordine de sechestrare aprobate de judecător pentru suma de 1,5 miliarde de euro. În momentul în care în dosarele noastre se pronunță hotărâri definitive, toate aceste sume de bani merg în bugetele naționale.

Lucian Bălănuță: Ați avut, de-a lungul timpului, intervenții legate de importanța cercetării criminalității financiare. Astăzi, în cadrul conferinței de la universitate, ați punctat și momente ce țin de vulnerabilități, de dezinformare. La noi în țară există un astfel de moment și dileme asociate noțiunii de finanțare. Știu că Parchetul European a deschis deschis, recent, o anchetă legată de un context electoral al alegerilor europarlamentare din 2019. Strict tehnic, ce înseamnă această utilizare sau mascare a fondurilor europene în scop electoral?

Laura Codruța Kövesi: Deci, nu pot să vorbesc despre cazuri concrete, dar am observat în activitățile noastre că, spre exemplu, cei care comiteau fraude cu fonduri europene sau chiar și fraudă cu TVA, au fost situații în care sumele de bani obținute au fost investite în campaniile electorale. Și este ceva ce noi anchetăm, pentru că în astfel de situații nu anchetez doar frauda în sine, ci anchetez și o posibilă spălare de bani. Deci, vedem că cei care comit aceste fraude și în special grupurile de criminalitate organizată trebuie să spele produsul infracțional. Și atunci nu întotdeauna aleg să spele produsul infracțional prin activități legitime. De cele mai multe ori, apelează la alte tipuri de infracțiuni pentru a ascunde proveniența reală a la banilor.

Lucian Bălănuță: România a început să absoarbă bani prin intermediul Planului Național de Redresare și Reziliență. Sunt fonduri consistente și sunt proiecte numeroase. În același timp, Parchetul European a deschis și o serie de anchete asociate cadrului PNRR. De multe ori avem tendința să credem că fondurile europene sunt foarte dificil de fraudat. Până unde merge creativitatea celor care încearcă acest lucru?

Laura Codruța Kövesi: Până foarte departe ar fi răspunsul. Pentru că întotdeauna cei care comit astfel de fraude sunt foarte inventivi și întotdeauna știu că nu există un sistem perfect. În ceea ce privește fondurile PNRR în România, am observat o tendință foarte periculoasă, care pune chiar în pericol posibilitatea statului român de accesa cât mai multe fonduri europene. Practic, statul român pierde, pentru că în momentul în care ai un proiect european și se identifică o fraudă, statul român plătește banii înapoi Comisiei Europene, iar proiectul probabil va fi finalizat sau dacă este finalizat, atunci e cu fonduri din bugetul național. Deci, întotdeauna atunci când ai o fraudă, statul român pierde. Și am să vă dau un exemplu: deși procedura pusă în practică pentru accesarea acestor fonduri, în special pe PNRR, probabil statul român a gândit, la acel moment, că este o procedură bună, s-a dovedit, în realitate, că există o fraudă sistemică a acestor fonduri și am observat în anchetele noastre; chiar și mafia italiană a fost implicată în astfel de fraude. De ce? În momentul în care aceste proiecte, haideți să luăm un exemplu, pentru construirea unei grădinițe într-o anumită localitate, cei care aplicau pentru obținerea de fonduri europene trebuiau, conform procedurii, să depună o dovadă că o experiență similară sau că cifra de afaceri a companiei le permite să facă această construcție. În realitate, cu ajutorul mafiei italiene, a fost constituită o așa-zisă companie de consultanță, care în realitate era o fabrică de eliberat certificate. Compania care dorea să acceseze un proiect european, trebuia să facă dovada că a făcut o construcție similară. Și atunci cei care fraudau, cei care doreau să ia proiectul, se adresau acestei companii, care avea în baza de date, numele a peste 2.000 de companii și primea un certificat că au construit o grădiniță în Spania sau în Irak sau în Franța sau că au făcut un pod într-un alt stat membru. Cu siguranță, funcționarul care verifica această procedură nu putea verifica ce este în spatele acestui certificat sau primea un certificat că da, are o cifră de afaceri necesară și poate aplica la proiect. În realitate, utilizând toate aceste documente false, ei obțineau pe nedrept aceste fonduri și de foarte multe ori am văzut că lucrările, în realitate, nu s-au finalizat. În momentul în care noi, în Parchetul European, am văzut că aceasta este o problemă sistemică și statul român pierde bani, am și trimis o scrisoare Ministerului Finanțelor la acel moment, prin care am cerut să ia măsuri și să schimbe această procedură, pentru că am văzut că se întâmplă într-un mod sistemic. Din fericire, acest lucru s-a întâmplat și să sperăm că acum numărul fraudelor cu fonduri europene, cel puțin pe acest segment, va fi eliminat.

Lucian Bălănuță: Dar până la acest punct, unde ne situăm din această perspectivă?

Laura Codruța Kövesi: Este greu să facem un clasament. Pot să spun că în România, în ceea ce privește detectarea fraudelor cu fonduri europene, nivelul este relativ bun. Noi primim aceste informări din partea autorităților naționale. Avem alte state care pot fi date ca exemplu pozitiv. Unul dintre ele este Italia, pentru că Guardia di Finanza, au un sistem foarte bun pus în practică, de a detecta, dar din păcate, nu în toate statele membre, nivelul de detectare a acestor fapte este la fel de bun.

Lucian Bălănuță: Un moment care a generat dileme la nivel național, dar și în plan european, a fost cel asociat cu achiziția, cu negocierea și, ulterior, achiziția vaccinurilor anti-COVID, așa-numitul scandal Pfizer-Gate. Știu că Parchetul European anchetează acest caz de ceva timp. Dacă ne puteți spune care ar fi noțiunile de interes public ce pot fi comunicate la ora actuală, ce progrese s-au făcut în această anchetă?

Laura Codruța Kövesi: La acest moment nu putem comunica absolut nimic din interiorul anchetei. Este o cauză complexă. Cu siguranță când avem ceva de comunicat o să facem proactiv.

Lucian Bălănuță: Vizează și chestiuni europene și naționale?

Laura Codruța Kövesi: Nu pot să fac niciun comentariu.

Lucian Bălănuță: Revenind puțin la problematica fondurilor europene, a PNRR-ului, dar și a liniilor de finanțare clasice, anchetele acestea derulate de Parchetul European pun în pericol statul românesc în privința accesului ulterior la la alte instrumente financiare?

Laura Codruța Kövesi: Nu, dimpotrivă. Noi ajutăm statul român să evite pagubele și să evite irosirea banului public. Asta este ceea ce face Parchetul European și v-am dat un exemplu prin care încercăm să sistăm acest lucru. Mai mult decât atât, prin activitatea noastră noi recuperăm, noi ajutăm la recuperarea prejudiciilor prin ceea ce facem noi prin sechestrele instituite. De fapt, noi ajutăm statul român să recupereze aceste bunuri. Aș vrea să văd aceeași determinare și pe ceea ce înseamnă frauda cu TVA. Din păcate, aici, România are un nivel de detecție foarte scăzut și vedem cum infractorii se adaptează. Și din punctul acesta de vedere, România nu este foarte bine apărată. Am observat în anchetele noastre că s-au constituit inclusiv platforme online în România, ceea ce le permite fraudatorilor cu TVA să comercializeze bunurile mult mai ușor, mult mai rapid și să se se sustragă de la un eventual control. Și acest lucru nu este bun. Noi toate aceste lucruri le-am semnalat. Și așa cum și în alte state membre, rolul Parchetului European este de a ajuta în primul rând, de a stopa fraudele și de a recupera prejudiciile, același lucru se întâmplă și în România.

Lucian Bălănuță: Ați vorbit în conferință și despre construcția Parchetului European și despre birourile existente în România, unul dintre aceste birouri, la Iași. Ce ne puteți spune despre activitatea procurorului delegat european de la Iași?

Laura Codruța Kövesi: Deci, noi avem în acest birou, la Iași, avem trei procurori europeni delegați, avem și ofițeri de poliție și un expert financiar care ne ajută în investigațiile noastre. Competența acestui birou este, la fel ca și competența celorlalte trei birouri care sunt la Timișoara, la București și la Cluj – competență generală. Deci, ei au avut încă de la începutul biroului foarte multe dosare în lucru. Marea majoritate dintre ele, aș putea spune 90% dintre ele, au fost fraude cu fonduri europene. Avem toate datele statistice pe raportul annual și oricine dorește date concrete se poate informa de acolo.

Lucian Bălănuță: Există o intensitate, să spunem, mai evidentă când vine vorba despre unul dintre cele patru birouri regionale?

Laura Codruța Kövesi: Nu în general, între cele patru birouri observăm că tipologiile care le investigăm sunt cam aceleași. Deci nu aș putea spune că avem, eu știu, dosare mai interesante într-unul dintre birouri sau celelalte. Ce pot să spun, spre exemplu, diferența dintre Iași și București. Poate la Iași investigăm mai mult fonduri europene direcționate spre agricultură, pentru că și este o zonă mai mult agricolă. Și aici sunt mai multe subvenții, dar în general sunt cam aceleași tipologii, nu vedem ceva foarte diferit. O altă provocare este frontiera de est, pentru că România are graniță externă. Și aici am avut câteva dosare de contrabandă care au fost investigate de colegii de la Iași. Din această perspectivă, cred că activitatea lor este puțin mai intensă față de Cluj, spre exemplu, unde nu avem o frontieră externă șii din perspectiva infracțiunilor cu fraudă cu TVA.

Lucian Bălănuță: În România ne aflăm și într-un moment al unui declin de încredere în stat, în mecanismele statului, în instituții. Am avut recent și o declarație în sensul acesta de Ziua Justiție a Procurorului General cu privire la justiție. Dar oricum, contextul actual presupune un soi de lipsă de încredere, aspect remarcat și de dumneavoastră în cadrul conferinței de la Iași. Cum se poate rezolva? Cum se poate restabili această încredere în instituții, pentru că ați fost Procuror General al României, Procuror Șef-Anticorupție, acum reprezentați sistemul de justiție la nivel european.

Laura Codruța Kövesi: Cheia eficienței este să câștigi încrederea oamenilor. Dacă oamenii nu au încredere într-o instituție, nu se vor adresa acum. Eu pot să vă spun doar din perspectiva Parchetului European, pentru că nu vreau să comentez ce se întâmplă în justiția din România. Nu este rolul meu să evaluez asta, dar ca Parchet European, suntem o instituție tânără, avem 3 ani și câteva luni de când suntem operaționali și am văzut cum această încredere în Parchetul European a crescut încet-încet în toate statele membre. Și de ce zic acest lucru? Pentru că văd că numărul sesizărilor care ne vin de la cetățeni este foarte mare. Primim peste 2000-3000 de sesizări de la cetățeni în fiecare an și observăm că numărul acestora este mai mare sau chiar egal uneori cu numărul de sesizări pe care le primim de la autoritățile naționale. Deci, cumva oamenii au început să realizeze ce este Parchetul European și ni se adresează. Singurul mod în care poți să câștigi încrederea oamenilor nu este să ai un birou bun de PR sau să comunici, eu știu, pe social media, într-un fel sau altul. Cred că rezultatele pe care le ai și anchetele pe care le faci îți aduc sau nu încredere. Și aici este rolul nostru, ca procurori, judecători, ofițeri de poliție, să ne facem treaba cât mai bine în fiecare zi, în toate cazurile. Și atunci cu siguranță și oamenii vor vor crede noi. Și cel mai important cred că este să arătăm că legea este egală pentru toți și asta este ceea ce încercăm în fiecare zi să facem în Parchetul European. Pentru că dacă legea este egală pentru toată lumea și suntem o instituție independență, cu siguranță și oamenii vor crede noi. Este un efort colectiv pe care nu trebuie să-l facă șeful instituției sau un procuror anume, pentru că nu câștigi încrederea oamenilor cu o singură condamnare definitivă. Este un efort și avem o responsabilitate toți cei care lucrăm în acest sistem.

Lucian Bălănuță: Un aspect pe care l-ați subliniat în conferință este legat de resursele semnificative de care beneficiază, în mod inerent, organizațiile de crimă organizată, în contrast cu resursele de care beneficiază un birou, inclusiv biroul Parchetului European. Cum combateți acest aspect? Cum se poate rezolva această chestiune?

Laura Codruța Kövesi: Da, întotdeauna o să avem resurse limitate. Din nefericire, Parchetul European de la început a avut o problemă cu bugetul, că nu a fost prevăzut un buget care să asigure necesitățile pe care noi le-am avut la acel moment. Dar aici niciodată nu trebuie să ai tendința să gândești că noi o să avem aceleași capabilități financiare pe care le au grupurile organizate și atunci strategia noastră trebuie să fie diferită și strategia noastră este să ne concentrăm pe bani, să nu fim în expectativă: așteptăm cineva, comite o faptă și după aceea mergem să recuperăm bunurile. Nu! Trebuie să știm de la început. Aceste grupuri au o putere financiară foarte mare și există o tendință, din păcate, am văzut-o în foarte multe state member, de a considera că există două lumi separate. Una este traficul de droguri, traficul de persoane, altceva este frauda financiară și în general oamenii consideră frauda financiară ca nefiind o infracțiune gravă, că nu-i afectează, dar nu pot exista grupurile de trafic de droguri, grupurile organizate, nu pot exista fără fără bani, fără finanțe. Și atunci strategia noastră în EPPO este să ne concentrăm pe bani și să încercăm să-i lăsăm fără capacitate financiară. De aceea, în toate anchetele noastre, primul lucru este cum putem confisca bunuri, cum putem sechestra bunuri, cum putem indisponibiliza bunuri. Și avantajul pe care noi îl avem în comparație cu orice parchet național sau cu orice autoritate națională este că noi nu avem frontiere și avem acces la aceste informații foarte repede, ceea ce ne face să fim și foarte eficienți. Într-un singur dosar în care sunt anchetați membri ai grupurilor mafiote din Italia, Camorra și Coza Nostra, într-un singur dosar, acum câteva săptămâni, am pus în executare un ordin de sechestru de 520 de milioane de euro, de jumătate de miliard de euro într-un singur dosar.

Lucian Bălănuță: Și la final, pentru că această conferință s-a adresat îndeosebi studenților, care a fost mesajul dumneavoastră și ce îi îndemnați să facă în perioada următoare?

Laura Codruța Kövesi: Mesajul meu a fost să nu se teamă, să fie optimiști, să nu lăsăm fatalismul, cinismul și negativismul să ne ocupe viața. Pentru că atunci când ești optimist și crezi în ceva, trebuie să faci un pas înainte. Când ești fatalist faci un pas înapoi. I-am încurajat să-și urmeze o carieră profesională care să fie bazată pe onestitate, pe cinste, pe respectarea legii. Și da, desigur, i-am îndemnat să meargă la vot!

ENGLISH VERSION

Lucian Bălănuță: The conference held in front of the students of „Alexandru Ioan Cuza” University in Iași was entitled „Organized Crime Groups: A Systemic Threat to the EU’s Financial Interests.” How do these groups operate?

Laura Codruța Kövesi: Unfortunately, we observe that, at the level of our activity, organized crime has become much stronger and is becoming increasingly powerful financially, defrauding the EU budget as well as national budgets. In our work, we see that these organized groups are no longer national at all; their membership consists of people with various nationalities, not only from within the EU but also from outside Europe. They are very flexible, have access to significant resources, and, for example, when talking about VAT fraud, according to Europol estimates, 50 billion euros are lost every year just through VAT fraud, with all this money ending up in the hands of organized groups annually. Recently, we’ve noticed that mafias that previously operated in drug and human trafficking are now shifting their focus toward financial fraud, specifically European fund fraud and VAT fraud. Why? Because, as an insider witness told us, it’s much simpler and less risky. There are member states where the detection level is very low. They exploit these vulnerabilities, hiring many financial consultants and lawyers who guide them on how to set up businesses in countries where opening a bank account is much easier, managing to act coordinated and commit these VAT frauds across the EU each year. And when I say there’s no clean country, it’s what we observe in our work. These acts are committed everywhere.

Lucian Bălănuță: In our country, for instance, about half a year ago, a law was enacted that decriminalizes tax evasion up to one million euros if the damage is paid. How does this change affect your activity?

Laura Codruța Kövesi: I had a reaction at that time and still have it now. This impunity clause is not, from my perspective, the best method to fight VAT fraud. If we look at the VAT gap in Romania, it’s 36%—double that of any other EU member state. This means that one-third of what the state should collect goes into the hands of criminals. Our competence appears when we have VAT fraud over 10 million euros. But to reach this level of damage, the criminal activity is carried out over time, and we generally see that when it comes to VAT fraud, the person who sets up a company for fraudulent purposes doesn’t just commit the fraud once and then stop. They keep committing, repeating it as often as possible. And often, another territory, another member state is involved in this carousel because it’s much more challenging to verify. So, what’s the message from the Romanian state? You can commit these frauds, gain, let’s say, 10, 20, 30 million euros; perhaps you’re caught at the last act, you have damage under a million, pay it, but still keep all the other illicitly gained amounts over the years. So, I don’t think it’s the most suitable signal. Moreover, this information never reaches judicial authorities; it stays with the Financial Administration or those initially detecting these offenses, and no one has control. Any prosecutor’s decision can be contested in front of a judge, and the judge decides if conditions are met, but this doesn’t happen here. There are several problems, but first, it’s about the message the Romanian state sends. We all complain there’s no money in the budget, there’s inflation, but all VAT collection means income for the state budget. When the European Prosecutor’s Office seizes assets in a VAT fraud, everything seized goes to national budgets. For example, last year, we had judge-approved seizure orders for 1.5 billion euros. When final decisions are made in our cases, all these sums go into national budgets.

Lucian Bălănuță: You have consistently emphasized the importance of investigating financial crime. Today, at the university conference, you highlighted vulnerabilities and misinformation moments. In our country, we experience such moments, and dilemmas associated with the funding notion exist. I know the European Public Prosecutor’s Office recently opened an investigation linked to the electoral context of the 2019 European Parliament elections. Technically, what does this utilization or masking of European funds for electoral purposes mean?

Laura Codruța Kövesi: I can’t discuss specific cases, but we’ve noticed in our activities that, for example, those committing fraud with European funds or even VAT fraud have used the obtained sums to fund electoral campaigns. It’s something we investigate because in such cases, we don’t only investigate the fraud itself but also possible money laundering. We see that those who commit these frauds, especially organized crime groups, have to launder the proceeds. They don’t always choose to launder the proceeds through legitimate activities. Often, they resort to other types of crimes to conceal the real source of the money.

Lucian Bălănuță: Romania has started absorbing funds through the National Recovery and Resilience Plan (RRP). These are substantial funds, and there are numerous projects. At the same time, the European Public Prosecutor’s Office has opened several investigations related to the PNRR framework. We often tend to believe that European funds are very difficult to defraud. How far does the creativity of those attempting this go?

Laura Codruța Kövesi: Quite far would be the answer. Because those committing such frauds are always very inventive, knowing that no system is perfect. Concerning PNRR funds in Romania, we’ve noticed a very dangerous trend that endangers the Romanian state’s ability to access as many European funds as possible. The Romanian state loses because when you have a European project and fraud is identified, the Romanian state has to return the money to the European Commission, and the project may be finished or, if it’s completed, it will be funded from the national budget. Therefore, whenever there’s fraud, the Romanian state loses. I can give you an example: even though the procedure established for accessing these funds, especially those under the PNRR, may have seemed good at the time, it has shown in reality that there is a systemic fraud involving these funds. In our investigations, we’ve seen that even the Italian mafia has been involved in such fraud. Why? When it comes to a project, for example, building a kindergarten in a certain locality, those applying for European funds were required, as per the procedure, to provide proof of similar experience or that the company’s turnover allows them to carry out this construction. In reality, with the help of the Italian mafia, a so-called consultancy company was set up, which was actually a factory for issuing certificates. The company wishing to access a European project had to prove that it had completed a similar construction. So, those committing the fraud would address this company, which had a database with the names of over 2,000 companies and would receive a certificate stating that they had built a kindergarten in Spain or Iraq or France or that they had constructed a bridge in another member state. Naturally, the official verifying this procedure couldn’t investigate what was behind this certificate or receiving a certificate stating, yes, they have the necessary turnover and can apply for the project. In reality, using all these false documents, they obtained these funds unjustly, and very often, we saw that the works, in fact, were not completed. Once we at the European Public Prosecutor’s Office realized this was a systemic problem and that Romania was losing money, we even sent a letter to the Ministry of Finance at that time, asking them to take measures and change this procedure because we saw it was happening systematically. Fortunately, this has happened, and we hope that now the number of frauds related to European funds, at least in this segment, will decrease.

Lucian Bălănuță: But up to this point, where do we stand from this perspective?

Laura Codruța Kövesi: It’s hard to rank. I can say that in Romania, regarding the detection of fraud with European funds, the level is relatively good. We receive information from national authorities. We have other states that can serve as positive examples. One of them is Italy, as Guardia di Finanza has a very good system for detection, but unfortunately, the detection level of these acts is not as good in all member states.

Lucian Bălănuță: A moment that generated dilemmas at the national level as well as in the European context was the one associated with the negotiation and, subsequently, the acquisition of COVID vaccines, the so-called Pfizer-Gate scandal. I know the European Public Prosecutor’s Office has been investigating this case for some time. If you could inform us about public interest notions that can currently be communicated, what progress has been made in this investigation?

Laura Codruța Kövesi: At this moment, we cannot communicate anything from the inside of the investigation. It is a complex case. Certainly, when we have something to communicate, we will do so proactively.

Lucian Bălănuță: Does it involve both European and national issues?

Laura Codruța Kövesi: I cannot make any comments.

Lucian Bălănuță: Returning briefly to the issue of European funds, PNRR, and traditional funding lines, do these investigations conducted by the European Public Prosecutor’s Office endanger the Romanian state regarding access to other financial instruments in the future?

Laura Codruța Kövesi: No, on the contrary. We help the Romanian state to avoid damage and prevent the waste of public money. That is what the European Public Prosecutor’s Office does, and I gave you an example of how we try to stop this. Furthermore, through our activities, we help recover damages by means of the seizures we undertake. In fact, we assist the Romanian state in recovering these assets. I would like to see the same determination in tackling VAT fraud. Unfortunately, Romania has a very low detection level here, and we see how criminals adapt. From this perspective, Romania isn’t very well protected. We’ve noticed in our investigations that online platforms have been set up in Romania, allowing VAT fraudsters to sell goods much more easily, quickly, and evade any potential control. This is not good. We have flagged all these issues. And as we do in other member states, the role of the European Public Prosecutor’s Office is primarily to help stop fraud and recover losses, and the same is true in Romania.

Lucian Bălănuță: You spoke in the conference about the construction of the European Public Prosecutor’s Office and the existing offices in Romania, one of which is in Iași. What can you tell us about the activity of the European delegated prosecutor in Iași?

Laura Codruța Kövesi: In this office in Iași, we have three European delegated prosecutors, along with police officers and a financial expert who assist in our investigations. The competencies of this office are the same as those of the other three offices located in Timișoara, Bucharest, and Cluj—general competencies. From the beginning of its operations, this office had many cases to handle. I could say that about 90% of these cases involved fraud with European funds. We have all the statistical data in our annual report, and anyone who wishes to see specific data can find it there.

Lucian Bălănuță: Is there a more evident intensity concerning one of the four regional offices?

Laura Codruța Kövesi: Generally, we don’t see significant differences between the four offices; the types of cases we investigate are quite similar. I wouldn’t say that we have, for instance, more interesting cases in one office compared to the others. However, one example of difference could be that in Iași, we might investigate more European funds directed towards agriculture because it is a more agricultural area, meaning there are more subsidies. But overall, the patterns we see are quite similar across the offices. Another challenge we face is the eastern border, as Romania has an external border. In this regard, we have had a few smuggling cases investigated by our colleagues in Iași, making their activity a little more intense compared to Cluj, where we don’t have an external border, especially regarding VAT fraud.

Lucian Bălănuță: In Romania, we are also experiencing a decline in trust in the state, in the mechanisms of the state, and in institutions. We recently had a statement on this matter during the Justice Day by the General Prosecutor regarding the justice system. Yet, the current context suggests a sort of lack of trust, a fact also noted by you during the conference in Iași. How can this be resolved? How can trust in institutions be restored since you have been the Prosecutor General of Romania, Chief Anti-Corruption Prosecutor, and now you represent the justice system at the European level?

Laura Codruța Kövesi: The key to efficiency is to gain people’s trust. If people do not trust an institution, they will not approach it. I can only speak from the perspective of the European Public Prosecutor’s Office, as I do not wish to comment on what is happening with the justice system in Romania; that is not my role to evaluate. However, as the European Public Prosecutor’s Office, we are a young institution, operational for just over three years, and we have seen how this trust in the European Public Prosecutor’s Office has gradually grown across all member states. Why do I say this? Because we notice that the number of reports we receive from citizens is very high. We receive over 2,000 to 3,000 reports from citizens every year, and we are observing that this number is sometimes equal to or even greater than the number of reports coming from national authorities. People are beginning to realize what the European Public Prosecutor’s Office is and are turning to us. The only way to gain people’s trust is not to have a good PR office or to communicate through social media in a particular way. I believe that the results you achieve and the investigations you conduct bring you trust, or they do not. And here, it is our role—as prosecutors, judges, police officers—to do our job as well as possible every day, in every case. Then surely, people will trust us. Most importantly, we must demonstrate that the law is equal for everyone, and that is what we strive to do every day in the European Public Prosecutor’s Office. Because if the law is equal for everyone and we are an independent institution, then people will trust us. It’s a collective effort that shouldn’t be solely the responsibility of the head of the institution or a specific prosecutor, as you do not gain people’s trust through a single definitive conviction. It’s a collective effort, and we all have a responsibility in this system.

Lucian Bălănuță: One aspect you highlighted in the conference is the significant resources that organized crime organizations inherently possess, in contrast to the resources available to an office such as the European Public Prosecutor’s Office. How do you combat this issue? How can this matter be resolved?

Laura Codruța Kövesi: Yes, we will always have limited resources. Unfortunately, the European Public Prosecutor’s Office has had a budget problem from the outset because there was no budget provision to meet our needs at that time. However, we should never think that we will have the same financial capabilities as organized groups. herefore, our strategy must be different, and our strategy is to focus on the money. We cannot be passive; we should not wait for someone to commit an act and then go after recovering the assets. No! We need to know from the outset that these groups have significant financial power, and unfortunately, we’ve seen in many member states a tendency to view organized crime as two separate worlds: one being drug trafficking and human trafficking, and the other being financial fraud. Many people perceive financial fraud as not being a serious crime that affects them, but organized drug trafficking and crime cannot exist without funds and finance. Thus, our approach in the European Public Prosecutor’s Office is to prioritize targeting financial resources and try to deprive these groups of their financial capabilities. That is why, in all our investigations, our first step is about how we can confiscate assets, how we can seize assets, and how we can immobilize assets. The advantage we have compared to any national prosecutor’s office or any national authority is that we do not have borders, and we can access this information very quickly, making us efficient. For instance, in a single case involving members of mafia groups in Italy, such as the Camorra and Cosa Nostra, we recently executed a seizure order of 520 million euros—a half a billion euros—in just one case.

Lucian Bălănuță: Finally, since this conference was primarily aimed at students, what was your message to them, and what would you encourage them to do in the coming period?

Laura Codruța Kövesi: My message was not to be afraid, to be optimistic, and not to let fatalism, cynicism, and negativity take over their lives. Because when you are optimistic and believe in something, you need to take a step forward. When you are fatalistic, you take a step back. I encouraged them to pursue a professional career based on honesty, integrity, and respect for the law. And yes, of course, I encouraged them to vote!

(INTERVIU) Lukas Aubin, Institut de Relations Internationales et Stratégiques: „dacă Donald Trump decide să nu mai sprijine Ucraina, Uniunea Europeană nu va mai putea susține Ucraina nici ea.”

Institutul Francez din România la Iași a găzduit, zilele acestea, la Palatul Braunstein, o serie de conferințe ale cercetătorului Lukas Aubin pe tema „Geopolitica Sportului”, în care autorul a explorat intersecția dintre sport și relațiile internaționale în contextul geopolitic actual. Aubin, doctor în studii slave, deține un dublu master franco-rus în geopolitica spațiului post-sovietic, obținut la Universitatea Rusă de Stat de Științe Umaniste din Moscova și la Institutul Francez de Geopolitică din Paris. Teza sa de doctorat, „Sportokratura în Rusia: guvernarea prin sport în era lui Vladimir Putin, 2000-2020”, a pus în evidență modul în care sportul a fost utilizat ca instrument de influență politică în Rusia. De asemenea, Lukas Aubin este director de cercetare la Institutul de Relații Internaționale și Strategice (IRIS) și autor al mai multor lucrări de specialitate, inclusiv „Géopolitique du sport” și „Géopolitique de la Russie”. Într-un interviu acordat colegului nostru, Lucian Bălănuță, cercetorul francez a discutat despre rolul sportului în contextul războiului ruso-ucrainean și a analizat situația actuală a conflictului de la granițele Uniunii Europene, oferind perspective asupra evoluțiilor din plan militar și diplomatic.

Publicat de Lucian Bălănuţă, 23 noiembrie 2024, 12:07

Lucian Bălănuță: Pentru început, vreau să vă întreb, având în vedere preocuparea dumneavoastră de cercetare legată de utilizarea sportului ca instrument de soft power, cum vedeți evoluțiile legate de dezvoltarea infrastructurii sportive de către Rusia în ultimii 10 ani, evenimentele internaționale pe care le-a organizat și găzduit, în ce măsură ar putea îmbunătăți poziția lor geopolitică în arena internațională în contextul actualelor tensiuni și a situației geopolitice?

Lukas Aubin: Este o întrebare foarte interesantă, pentru că de aproximativ un deceniu există, evident, există o mare problemă în zona geopolitică și sportivă cu Rusia. Între 2015 și 2020 am avut deja acel scandal legat de dopajul instrumentat la nivel de stat, iar apoi, din 24 februarie 2022, avem războiul dintre Ucraina și Rusia. Comitetul Olimpic Internațional (CIO) a avut ideea de a exclude Rusia de la Olimpiade, dar și din alte mari evenimente sportive. Ca reacție, puterea rusă și Vladimir Putin au decis să încerce crearea unui alt sistem sportiv, un alt model sportiv. Am putea spune că este un microcosmos al sportului internațional. Au încercat să creeze trei evenimente internaționale: Jocurile Viitorului, Jocurile BRICS și Jocurile Prieteniei. Este interesant, pentru că au încercat să regândească un pachet de noi evenimente sportive din trecutul sovietic, înainte de Al Doilea Război Mondial. Sub Lenin și apoi Stalin, aveam în URSS așa-numita Spartakiada (n.r. întrecere sportivă de mase, care angajează mai multe sporturi), iar astăzi avem noile jocuri ale Rusiei. Din punct de vedere geopolitic, poate fi interesant, pentru că poate fi un simbol. Ideea pentru Vladimir Putin este de a arăta că poate crea propriul său model, poate folosi sportul fără CIO, fără FIFA, fără Cupa Mondială, fără Olimpiade, de exemplu. Dar adevărul este că astăzi este imposibil să concurezi cu Olimpiada și Cupa Mondială de Fotbal. Este pur și simplu imposibil, pentru că jumătate din omenire se uită la ele la televizor. Cine știe despre Jocurile Viitorului? Cine știe despre Jocurile BRICS? Cine știe despre Jocurile Prieteniei? Nu multe persoane, iar din perspectiva mea, ideea Rusiei este mai mult simbolică, dar pe termen mediu sau lung, ar dori să revină la sistemul sportiv tradițional. Ideea ar fi să se reintegreze în CIO în mod clasic, în FIFA, la fel. Așadar, suntem acum într-o asemenea postură, dar din perspectiva mea, nu va dura mult până când Rusia se va întoarce, desigur, pe măsură ce războiul se va încheia.

Lucian Bălănuță: Și Rusia, în misiunea sa de a replica aceste evenimente, competiții și instituții, crește, în principal, diviziunile existente între țări, între națiuni. Simțiți că, la un moment dat, sportul ar putea spori posibilitatea de reconciliere între două țări cum ar fi Rusia și Ucraina?

Lukas Aubin: Din perspectiva mea, avem două căi. Prima ar fi dezintegrarea sistemului sportiv așa cum îl știm astăzi. Asta înseamnă că am putea asista la o atomizare a sportului și am putea vedea, de exemplu, țările occidentale intrând în competiție între ele și țările non-occidentale, exclusiv între ele. Aceasta ar fi o posibilitate. De fapt, Vladimir Putin încearcă acum să facă ceva de genul acesta. Dar cealaltă variantă este că, dacă sportul poate fi folosit pentru a diviziunile între țări, ar putea crea, în schimb, și o legătură între cele două lumi. Din perspectiva mea, dacă anul viitor, în 2025, avem un acord de pace între Ucraina și Rusia sau un armistițiu între Ucraina și Rusia, organizațiile internaționale sportive ar putea fi primele care să reconecteze cele două țări. Am mai văzut asta în trecut și cred că am putea să o vedem și în viitor. Însă trebuie să înțelegem că ne aflăm într-o nouă eră mondială, o lume multipolară, iar CIO-ul, FIFA și organizațiile internaționale sportive în general s-au născut în țări occidentale, au sediul în Elveția și au, în general, un punct de vedere și o opinie occidentale. Întrebarea mea este dacă reușesc să intre în această nouă eră, de fapt, alături de țările non-occidentale, de țările occidentale, cu noi viziuni politice, cu totul? Pentru moment, nu avem răspunsul.

Lucian Bălănuță: Ați menționat anterior despre anul 2025 ca posibil an pentru începerea, să spunem, a unor negocieri de pace. Există un discurs politic actualizat și în Federația Rusă și în Ucraina, și desigur, în interiorul Uniunii Europene, iar acum în Statele Unite, având în vedere mandatul viitor al președintelui Donald Trump. Cum ar putea aceste canale diplomatice să funcționeze pentru a spera că, în cele din urmă, să existe un acord de pace între Ucraina și Rusia?

Lukas Aubin: E greu de spus acum. Din perspectiva mea, nu trebuie să supraestimăm sportul și importanța acestuia în geopolitică și în afacerile internaționale. Desigur, acesta este subiectul meu, dar nu vreau să-i ofer o importanță exagerată. În prezent, cred că nu există nimic mai bun decât o relație diplomatică clasică. Și cred că anul viitor, după ce Donald Trump va ajunge la Washington, va încerca, împreună cu Vladimir Putin și poate cu Uniunea Europeană și Volodymyr Zelenskyy, să găsească un acord de pace, ceea ce va fi foarte greu de realizat, deoarece Donald Trump a pregătit un plan de pace, dar acest plan nu se potrivește intereselor nici ale lui Volodymyr Zelenskyy, nici ale lui Vladimir Putin, astfel încât totul trebuie să fie reconstruit. De fapt, cred că acum este greu să facem previziuni în ceea ce privește viitorul acestui război. Poate în 2025 se va încheia, poate va începe un alt război. Trăim acum în vremuri dificile și nu vreau să încerc să prezic viitorul.

„…dacă Donald Trump decide să nu mai sprijine Ucraina, Uniunea Europeană nu va mai putea susține Ucraina nici ea.”

Lucian Bălănuță: Având în vedere acest moment critic al unui război aproape de granițele Uniunii Europene și având în vedere poziția Franței de a încuraja înarmarea și de a căuta o soluție de apărare care să nu depindă în principal de Statele Unite, cum vedeți aceste evoluții în termeni de apărare în cadrul Uniunii Europene?

Lukas Aubin: Nu sunt foarte optimist, deoarece suntem 27 în Europa și cele 27 de țări din Uniunea Europeană ar trebui să fie unite în acest context și să încerce să creeze o armată europeană pentru a face față noilor probleme din punct de vedere geopolitic în secolul XXI. Dar acum vedem că nu avem multe decizii importante în această direcție și că Uniunea Europeană încă este conectată cu Statele Unite, cu NATO. Și o mare problemă cu care ne confruntăm acum este, desigur, faptul că Donald Trump revine, iar politica sa este foarte diferită de politica lui Joe Biden, de exemplu. Așadar, nu văd o adaptare din partea Uniunii Europene la noile probleme geopolitice. Din perspectiva mea, ceea ce observ acum este că văd mai multe diviziuni în interiorul Uniunii Europene decât uniuni. Sigur că putem observa că Joe Biden, Emmanuel Macron, de exemplu, încearcă să continue să sprijine Ucraina. Dar în franceză, avem o vorbă „le chant du cygne” – „cântecul lebedei”. Și, în opinia mea, dacă Donald Trump decide să nu mai sprijine Ucraina, Uniunea Europeană nu va mai putea susține Ucraina nici ea.

Lucian Bălănuță: Vorbind despre realitatea de pe teren și despre urmările deciziei Statelor Unite de a permite Ucrainei să folosească rachete în interiorul teritoriului rus, în special în zona Kursk, și despre decizia Federației Ruse de a utiliza arme mult mai puternice pentru a ataca Ucraina. Vor schimba aceste evoluții ceva în ceea ce privește găsirea unei soluții pentru acest conflict?

Lukas Aubin: Din perspectiva mea, această decizie din partea lui Joe Biden vine prea târziu. Va fi foarte greu să vedem trupele ruse retrăgându-se din Donbas, în special. Așadar, din perspectiva mea, este, cum s-ar spune, „cântecul lebedei” și mi se pare greu de imaginar că Donald Trump va continua să permită acest lucru odată ce va ajunge la putere în două luni. Întrebarea acum este care este linia roșie pentru Rusia înainte de a folosi arme nucleare, de exemplu. Putem vedea că nu este acum, nu este cu această permisiune din partea lui Joe Biden, dar ne putem imagina că va exista o escaladare în următoarele două luni între Rusia și nu neapărat Ucraina, ci între Rusia și țările occidentale. De asemenea, trebuie să adăugăm un fapt important: acum avem trupe nord-coreene pe teren. Asta înseamnă că, dintr-o parte, avem trei țări împotriva Ucrainei și a țărilor occidentale. Așadar, observăm că suntem la începutul unori războaie mai mari decât ne-am gândit anterior, dar, așa cum am spus înainte, nu vreau să prezic viitorul, pentru că acum totul este instabil și este destul de greu de anticipat. Totul depinde de modul în care percepem situația, fie că o vedem pe jumătate plină sau pe jumătatea goală a paharului, dar în prezent, este mai mult concentrată pe jumătatea goală decât pe cea plină.

Lucian Bălănuță: Vorbind despre jumătatea goală a acestui pahar în această privință, la începutul războiului, țările occidentale, Statele Unite transmiteau un mesaj conform căruia vor susține Ucraina până la victorie. În prezent, după aproximativ trei ani de război, credeți că ar putea exista o tendință mai mare spre ideea de a negocia un acord care să însemne, în cele din urmă, unele concesii teritoriale?

Lukas Aubin: Da, cred că da, din punctul meu de vedere. Acum este foarte greu de imaginat că Ucraina va recâștiga Donbasul, este foarte greu de imaginat, având în vedere economia și armata rusă. Va dura ceva timp, de fapt. Dar nu cred că țările occidentale au timp și nu cred că nici nu își doresc acum, din punct de vedere politic. Așadar, din perspectiva mea, ideea ar trebui să fie negocierea teritoriilor pe care Putin le-a obținut în ultimii trei ani și, de asemenea, trebuie să ne imaginăm că fiecare metru pătrat câștigat acum de armata rusă este foarte greu de cedat, e dificil de imaginat că Vladimir Putin va renunța la el ulterior. Problema pentru Ucraina acum este să încerce să încheie acest război cât mai repede posibil, mai ales pentru că Trump revine și, de asemenea, pentru că, într-un fel, Vladimir Putin câștigă teritoriu, metru pătrat cu metru pătrat. Întrebarea-cheie în acest moment este: ce ar fi dispus Vladimir Putin să accepte în acest context? Va înceta el să avanseze? Nu sunt foarte sigur în legătură cu asta. Așa cum am spus anterior, el a angajat aproximativ 10.000 de soldați nord-coreeni acum câteva săptămâni. Economia sa este acum o economie de război și el încă vrea „să denazifice și să demilitarizeze” Ucraina. Așadar, în acest moment, cea mai mare necunoscută este ce își dorește exact Vladimir Putin în acest context și dacă va fi atras să negocieze.

Un interviu realizat de Lucian Bălănuță

ENGLISH AUDIO VERSION: