Târg de vară la Ambasada Germaniei, în 16 iunie 2018

Publicat de Nicolae Tomescu, 14 iunie 2018, 11:53

Câştigul obţinut în urma vânzărilor la târg este destinat 100% unei cauze caritabile…

Vor fi oferite spre vânzare obiecte/lucruri personale (îmbrăcăminte, jucării, cărţi, ustensile de bucătărie, artizanat, etc.) ale angajaţilor Ambasadei şi ale membrilor familiilor acestora, dar şi băuturi, cârnaţi la grătar, salate, îngheţată…

Dumitru Oprea: „PSD-ALDE, exercitarea puterii discreționar fără a guverna deloc”

Publicat de Nicolae Tomescu, 14 iunie 2018, 11:43

(VIDEO LIVE) Festivalul Internațional „Mugurelul” 2018

Publicat de Nicolae Tomescu, 13 iunie 2018, 14:02 / actualizat: 14 iunie 2018, 7:56

Eurodeputatul PSD Victor Boștinaru: „Acordul nuclear iranian este esențial pentru neproliferarea nucleară”

Publicat de Nicolae Tomescu, 13 iunie 2018, 13:55

Astfel, conform eurodeputatului Victor Boștinaru: „Nu există nimic strategic în dezmembrarea realizărilor noastre, în dezmembrarea sistemului bazat pe reguli multilaterale sau în punerea în discuție a unor victorii diplomatice multilaterale de mare valoare.

Să fim clari, acordul cu Iranul cere Teheranului să elimine 98% din stocul de uraniu, să demonteze și să pună sub sigiliu două treimi din centrifugele sale, să plafoneze nivelurile de îmbogățire a uraniului sub nivelul necesar armelor și să înlăture miezul reactorului său cu plutoniu. Astăzi, regimul de inspecție de amploare al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică certifică faptul că Iranul și-a îndeplinit toate angajamentele.

Da, Planul Comun de Acțiune Globală este fundamental pentru neproliferarea nucleară și ar trebui să fie menținut cât mai mult timp posibil. Acest lucru este esențial pentru pacea și securitatea globală și este în interesul întregii comunități internaționale, inclusiv pentru SUA și Iran. Credibilitatea negocierii de către SUA a viitoarelor acorduri nucleare, în special cu Coreea de Nord, este în joc astăzi și nu pot decât să sper că acordul cu Coreea de Nord va fi la fel de ambițios ca și cel iranian, mai ales astăzi, după întâlnirea lui Donald Trump cu Kim Jong-un.

Prin urmare, ceea ce este cel mai important acum, este de a proteja companiile europene în lumina reintroducerii sancțiunilor de către Statele Unite. Astfel, Grupul S&D salută propunerea Comisiei Europene de a activa «statutul de blocare». Este de la sine înțeles că dialogul cu SUA ar trebui totuși să continue pentru a aborda aspecte separate precum prezența iraniană în Siria în sprijinul regimului sângeros al lui al-Assad și al dezvoltării armelor balistice.”

„Totodată – a mai subliniat eurodeputatul român – solicităm UE să ia toate măsurile necesare pentru a asigura Iranului beneficii economice tangibile, deoarece acestea sunt o parte esențială a acordului, inclusiv eliminarea tuturor obstacolelor care împiedică Banca Europeană de Investiții să finanțeze activitățile economice din Iran.”

Intervenția eurodeputatului Victor Boștinaru în plenul Parlamentului European

este disponibilă la acest link: https://youtu.be/qL_60nw-wLQ

Horia Andreescu în concerte extraordinare, la Iaşi şi Bucureşti, alături de pianiştii Daniel Goiţi şi Elisabeth Leonskaja

Publicat de Nicolae Tomescu, 13 iunie 2018, 13:33

În seara de 15 iunie, de la ora 19:00, în ultimul episod al Integralei concertelor și simfoniilor de Beethoven, inclus în stagiunea 2017-2018 a Filarmonicii „Moldova” din Iaşi, Horia Andreescu se întoarce la Casa de cultură a studenţilor unde dirijează Simfonia nr. 8 în fa major, op. 93 şi Simfonia nr. 5 în do minor, op. 67. Solist este pianistul clujean Daniel Goiţi, în Fantezia pentru pian, cor şi orchestră, op. 80, pentru care îşi dă concursul şi Corul academic Gavriil Musicescu, dirijat de Doru Morariu. Integrala Beethoven este urmată în sezonul următor de o integrală Brahms-Schumann, în viziunea dirijorală a lui Horia Andreescu. Stagiunea 2017-2018 a Filarmonicii “Moldova” din Iaşi a fost dedicată Centenarului Marii Uniri.

În 20 şi 22 iunie, Horia Andreescu va dirija concertul Filarmonicii „George Enescu” de la Ateneul Român, solistă Elisabeth Leonskaja, în care vor putea fi ascultate lucrările Clopotele la soroc de Felicia Donceanu, Concertul în la minor pentru pian şi orchestră de Grieg şi Simfonia a IV-a a Brahms.

„Concertele alături de Elisabeth Leonskaja sunt o bucurie de fiecare dată, sunt o dovadă de prietenie artistică, iar faptul că încă de când a câştigat concursul Enescu ea revine constant la Ateneu cred că este esenţial pentru publicul bucureştean.”

Horia Andreescu este dirijor principal al Filarmonicii „George Enescu” din București, orchestră pe care a dirijat-o prima oară în anul 1987. Până în 2010, pentru mai bine de 18 ani, a fost directorul artistic și dirijorul șef al Orchestrelor și Corurilor Radio România. În anii ‘80 și ‘90 a fost dirijor invitat permanent al unor importante ansambluri germane: Orchestra Radio din Berlin, Filarmonica din Dresda și Capela de Stat din Schwerin. Recunoscut mai ales pentru interpretările de referință ale capodoperelor lui Haydn, Beethoven, Berlioz sau Bartók și pentru relația privilegiată pe care o are cu superstarurile artei interpretative, Horia Andreescu este, în același timp, un remarcabil promotor al muzicii noi și al tinerelor talente. Este frecvent invitat să participe la jurizarea unor competiții internaționale, iar prin activitatea sa de profesor asociat al Universității Naționale de Muzică din București contribuie esențial la creșterea noilor generații de instrumentiști și dirijori.

De-a lungul timpului, a dirijat ansambluri de excepție precum Orchestra Gewandhaus din Leipzig, Capela de Stat din Berlin, Opera Comică din Berlin, Orchestra Simfonică din Londra, Filarmonica Regală din Londra, Orchestra Națională a Rusiei, Orchestra Simfonică BBC Scotland, orchestrele simfonice din Viena, Ierusalim, Rejkjavik, Alabama și Taipei, orchestrele radio din Viena, Leipzig, Hamburg, Köln, Copenhaga, Madrid, Katowice, Sofia și Ljubljana, cele trei ansambluri ale Radioului Olandez, orchestrele filarmonice din Amsterdam, Stuttgart, Budapesta, Johannesburg și Nagoya, orchestrele de cameră din Israel și Olanda, Orchestra Arenei din Verona, Collegium Musicum Copenhaga și ansamblul Modern din Frankfurt.

Reguli europene pentru un nivel comun de siguranţă în utilizarea dronelor

Publicat de Nicolae Tomescu, 13 iunie 2018, 13:11

Raportorul dosarului a fost deputatul român Marian-Jean Marinescu (PPE).

Marţi, 12 iunie 2018, deputaţii din Parlamentul European au aprobat o propunere agreată în noiembrie 2017 între Consiliul Uniunii Europene şi negociatorii Parlamentului European privind aplicarea unor principii comune la nivelul UE pentru asigurarea unui nivel comun de siguranţă în utilizarea dronelor şi pentru crearea unui cadru predictibil în care operatorii şi producătorii de drone să-şi poată dezvolta serviciile şi produsele. În prezent majoritatea dronelor sunt concepute şi utilizate conform unor reguli care diferă de la un stat la altul, ceea ce poate afecta dezvoltarea pieţei.

Conform noilor reguli, dronele trebuie să fie proiectate într-un mod care să permită operarea lor fără a reprezenta un pericol pentru oameni. Ţinând cont de riscuri precum cele legate de greutatea aparatului sau de zona de operare, dronele vor avea nevoie de caracteristici suplimentare precum posibilitatea de aterizare automată în cazul în care operatorul pierde contactul cu drona sau sisteme de evitare a coliziunilor.

Operatorii de drone trebuie să cunoască toate regulile care li se aplică şi să poată să utilizeze o dronă în condiţii de siguranţă, fără a reprezenta un pericol pentru oameni şi pentru utilizatorii spaţiului aerian. Aceasta înseamnă că unii operatori de drone vor trebui să fie instruiţi înainte de a utiliza o dronă.

Pentru a putea identifica operatorii de drone în cazul unui incident, aceştia vor trebui să fie incluşi în registre naţionale, iar dronele lor vor trebui marcate pentru identificare. Această regulă nu se aplică operatorilor celor mai mici drone.

Pornind de la aceste principii cheie, Comisia Europeană va fi responsabilă să dezvolte reguli mai detaliate la nivel european, precum stabilirea altitudinii maxime şi a limitelor de distanţă pentru zborul dronelor şi ce categorii de drone şi operare a dronelor vor avea nevoie de certificare în funcţie de riscurile pe care le ridică. Aceste reguli vor determina şi ce operatori au nevoie de instruire suplimentară, de înregistrare şi ce drone au nevoie de sisteme de siguranţă suplimentare.

Modernizarea regulilor de siguranţă în aviaţie
Pe lângă stabilirea unor reguli la nivelul UE pentru drone, modificările actualizează legislaţia UE în sectorul aviatic pentru menţinerea siguranţei în aviaţie la cel mai înalt nivel al UE şi asigură adaptarea regulilor la scopul urmărit. De asemenea, noile reguli sunt concepute ca măsuri prin care să poată fi gestionată creşterea traficului aerian prevăzută pentru următoarele decenii.

Modificările stimulează cooperarea între agenţia UE pentru siguranţa aviaţiei şi autorităţile naţionale în contextul evaluării riscurilor în ceea ce priveşte zborurile în zonele de conflict. Totodată, aceste modificări oferă mandat Comisiei să dezvolte standarde pentru descărcarea informaţiilor din registrele de zboruri în timp real, când un aparat de zbor are nevoie de asistenţă, pentru răspuns rapid în situaţii de urgenţă.

Etapele următoare
Textul a fost aprobat cu 558 voturi pentru, 71 împotrivă şi 48 de abţineri. Regulile trebuie să fie aprobate de miniştrii UE.

Background
Până acum, dronele cântărind mai puţin de 150 kg au fost reglementate la nivel naţional, ceea ce însemna condiţii de siguranţă şi de construcţie diferite pentru producători şi operatori.

Tehnologia privind utilizarea dronelor în sectorul aviaţiei civile ar putea ajunge la 10% din piaţa aviatică la nivelul UE în următorii 10 ani (circa 15 miliarde euro / an). Conform datelor Comisiei Europene, industria dronelor poate crea în jur de 150.000 de locuri de muncă în UE până în anul 2050.

Cea de-a XIX-a Reuniune a Asociației Senatelor din Europa

Publicat de Nicolae Tomescu, 13 iunie 2018, 13:05

La eveniment și-au anunțat participarea președinți și vicepreședinți ai camerelor superioare din Austria, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Republica Cehă, Elveția, Franța, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Slovenia și Spania, secretarul general al Consiliului Federal din Germania, precum și președintele Senatului irlandez, în calitate de invitat special.

La propunerea României (a președintelui Senatului), dezbaterea generală a reuniunii ASE de la București este dedicată temei “Rolul Senatelor într-o Europă confruntată cu provocări la adresa coeziunii economice, sociale și teritoriale”.

Informații suplimentare:

Asociaţia Senatelor din Europa a fost înființată în anul 2000, la inițiativa domnului Christian Poncelet, președintele Senatului Republicii Franceze, ca platformă de cooperare parlamentară la cel mai înalt nivel, având ca scop promovarea bicameralismului și consolidarea identității şi conştiinţei europene. Senatul României este membru fondator al Asociaţiei şi a mai găzduit o reuniune a ASE în anul 2007.

*

Welcome to the website of the 19th Meeting of the Association of European Senates!

We are honoured to host this high level event of parliamentary diplomacy in the year when Romania celebrates the Centenary of the Great Union of 1st December 1918.

The topic proposed this year for the general debate of the AES meeting in Bucharest is ”Current challenges to the economic, social and territorial cohesion in Europe: what role for the Senates?”.

The Senates, by virtue of their representative nature and their legislative, budgetary and control powers, have a decisive role in mobilizing efforts for an inclusive economic growth and a harmonious regional development, thus contributing to enhancing cohesion in each of our societies and at European level.

Cohesion, as a precondition for stability and sustainable development, requires a permanent adaptation of mentalities and policies to the changes in the political, economic, social, and security environment. The Senates’ commitment is absolutely indispensable to guarantee the legitimacy, accountability and effectiveness of measures intended to combat economic and social polarization, as well as other threats to the constitutional order, to the security of our states and of our citizens.

In a Europe where disparities persist we need, more than ever, strong parliaments, guarantors of democracy and good governance.

I am convinced that the debates of the AES meeting in Bucharest will highlight the many aspects that cohesion implies nowadays on the European continent, while confirming that, from this perspective also, the Senates have an essential contribution.

Călin Popescu-Tăriceanu
President of the Senate of Romania

Bârlad, 15 iunie 2018: „EMINESCU pentru inima mea”

Publicat de Nicolae Tomescu, 13 iunie 2018, 12:56

Grupul „Plaiuri bârlădene”, scriitoarele Dorina Stoica şi Ana Gabriela Balan, interpreţii de muzică folk Cornelia Munteanu şi Mihai Gheciu, Grupul vocal-instrumental „Ecou” (format din elevi de la Şcoala Gimnazială „Iacov Antonovici” şi de la Colegiul Naţional „Gheorghe Roşca Codreanu”, coordonaţi de profesorul Cornel Pleşu), întregesc momentul comemorativ.

Reprezentanții Centrului „Mihai Eminescu” invită persoanele care doresc să facă un gest simbolic, de frumoasă aducere aminte privind semnificaţia zilei de 15 iunie/sub aspect cultural, să depună flori la statuia Poetului din faţa Centrului „Mihai Eminescu” …

ACCESUL ESTE LIBER.

Daciana Sârbu – desemnată raportor la Parlamentul European în două domenii-cheie (politica de coeziune și agricultura)

Publicat de Nicolae Tomescu, 13 iunie 2018, 12:24

Politica de coeziune a UE rămâne un instrument important pentru dezvoltarea României, iar în perioada post-2020, ritmul dezvoltării trebuie accelerat. “Propunerea Comisiei privind bugetul de coeziune este una benefică pentru țara noastră, dar va conta enorm cum vor decurge negocierile la nivelul instituțiilor europene pe acest subiect și, ulterior, capacitatea de fructificare a acestor oportunități. Avizul se va axa în mod special pe elementele ce țin de încurajarea creșterii economice verzi și  energia sustenabilă, dar și pe sprijinirea inovației  și cercetării. Domenii foarte importante pentru țara noastră, precum gestionarea deșeurilor – unde avem foarte multe de recuperat pentru a atinge țintele europene – sau finanțarea proiectelor care contribuie la protejarea mediului vor intra sub incidența acestui raport, fiind incluse în capitolul economie circulară”,  afirmă Daciana Sârbu.

Raportul care privește domeniul agriculturii este, de asemenea, foarte relevant pentru România. „Combaterea practicilor comerciale neloiale din lanțul alimentar înseamnă, practic, întărirea poziției pe piață a producătorilor agricoli, și în primul rând a micilor producători, care în acest moment sunt lipsiți de putere de negociere și beneficiază extrem de puțin de pe urma muncii lor. De asemenea, unul dintre obiective este stabilirea unor obligativități în contractele dintre retaileri și fermieri, care să-i protejeze pe fermieri de rezilieri ale contractelor în ultimul moment.  E nevoie de legislație care să le ofere mai multă protecție și un cuvânt mai greu de spus atunci când vine vorba de valorificarea produselor pe care le obțin. Îmbunătățirea situației fermierilor, și în mod special a micilor fermieri, trebuie să fie un obiectiv al reformării agriculturii europene”, adaugă eurodeputata.

Daciana Sârbu este vicepreședintă a Comisiei de Mediu, Sănătate publică și Siguranță alimentară, precum și membră a Comisiei de Agricultură a forului european.

„Anatomii subiective”, expoziția de pictură a lui Eugen Dornescu

Publicat de Nicolae Tomescu, 13 iunie 2018, 12:10

Ieşean la origine, absolvent al Academiei de Artă din Iași (promoția 1981, clasa profesorului Dan Hatmanu), pictorul și graficianul Eugen Dornescu şi-a validat cu succes competenţele în numeroasele „ieşiri” publice de până acum, atât în țară, cât și în galerii de pe mai multe continente. Stabilit de ani buni la Sibiu, revine constant în locurile copilăriei, neuitând să-și răsfețe prietenii ieșeni cu câte o nouă expoziție. Cum se întâmplă și acum, iată, la Galeria „Dana”…

Liantul problematic al lucrărilor lui Eugen Dornescu este, înainte de toate, antropocentric; artistul pare preocupat de om, de obsesiile dubitative, dar şi de mărcile identitare ale acestuia. Personajele sale par croite în tiparul unui expresionism stilizat, în care se „citesc” drame, frici, spaime, încordări psihologice și tensiuni mentale vădit acutizate. În figurile gânditorului, strategului, șahistului – căutând a rezolva eternele conflictele dintre regi, pioni și nebuni – sunt vizibile grija sau preocuparea de sine, voluptatea rezolvării de probleme, jocurile solicitante ale minții. Pentru artistul sibian, gravul, tragicul, dramaticul, abisalul sunt categoriile estetice privilegiate. Convertite în registrul vizual, acestea rezonează cu acea tradiție filosofico-literară care i-ar putea așeza laolaltă pe Dostoievski, Cehov, Kierkegaard, Proust, Sartre, Camus sau Cioran.

Figuraţia liberă, redundanţa şi proliferarea motivelor miniaturale duc spre amplificarea „tensiunilor vizuale” menite a sublima detaliul, sporind totodată expresivitatea ansamblului. Cu rigoare calofilă de invidiat, Eugen Dornescu încearcă să ridice partea, fragmentul, secvenţialul, la demnitatea îmbogăţită a întregului. Este ceea ce şi reuşeşte strălucit, odată cu această nouă întoarcere „acasă”, la Iaşi.  (Petru BEJAN)

Halep vs Stephens 3-6; 6-4; 6-1, să încununăm „regina” la Roland Garros

Publicat de Nicolae Tomescu, 9 iunie 2018, 01:31 / actualizat: 9 iunie 2018, 18:34

Ora 16:11… începe finala, prima care servește este Stephens… game cedat (parcă) cu prea mare seninătate de Simona… oare căldura din Paris (însoțită de umiditate) va face, ea însăși, diferența? deocamdată, punctele se obțin foarte greu pe serviciul româncei, Halep are o ultimă minge bine gândită și face 1-1… nu cred că trebuie intrat în jocul americancei, un fel de „țăcăneală” șmecherească, vizând punctul ușor nevralgic al Simonei (backhand-ul)… nicio urmă de răutate când afirm că Stephens nu este îndrăgostită de prea multă dinamică în teren[1]; nici vorbă de dezvoltare intensă, schimbare continuă, bogăție de mișcare ci, mai curând, de o știință a lovirii mingii dintr-o poziție favorabilă… i-a ieșit în primele trei game-uri, ea a plimbat-o pe tenismena noastră, în loc să fie invers… ceva nu funcționează în jocul Simonei Halep… 7-0 la numărul erorilor neforțate… până deunăzi, suprafața preferată a lui Sloane Stephens rămânea hardul, la Paris a jucat fericit și pe zgură; nu trebuie ignorată nici tăria ei mentală… frustrare, atunci când observ fața ușor congestionată a marii noastre sportive (am privit cu atenție și alte chipuri, care s-au înclinat în fața condițiilor de joc, aș vrea ca oboseala Simonei să fie doar aparentă)… Pe întreg parcursul turneului, argumentul forte al Simonei l-a reprezentat returul / câştigase cel puţin 50% din punctele jucate în toate meciurile, având o medie de 56.83% la punctele obținute prin returnarea mingii pe durata competiţiei/… nu și astăzi, până la această oră (16:43)… Simona dă semne de revenire, dar nu domină… a avut posibilitate de re-break și de relansare a partidei, dar Stephens și-a adjudecat primul set…

Setul al doilea ar putea fi și ultimul, dacă Simona va oferi, în continuare, atâtea șanse adversarei sale… Serviciul nu „intră” la parametrii scontați; dacă ar reuși o servă mai apropiată de trendul jucătoarelor în forță (până acum, înregistra o medie de 1 as/meci, 2.33 duble greşeli, cu o frecvenţă de 62.66% la primul serviciu şi o eficienţă de 64,5 la mingile câştigate pe primul serviciu)… astăzi, statistica este sub datele prezentate anterior… 2-0 pentru americancă… cu greutate, Simona își face serviciul, este 1-2… în aproape două săptămâni de turneu, Halep a reuşit să-şi creeze 70 de oportunităţi de break, convertind 47 de astfel de şanse, ceea ce echivalează cu un procentaj de 67.1% mingi de break convertite în turneu (media de 55.5% pe meci); este timpul să câștige și pe serviciul lui Sloane Stephens… o face, la 0… poate fi întors meciul? 3-2, din noul „game alb”… numai Simona, singură acolo în teren, știe ce este de făcut, noi comentăm și ne implicăm emoțional… 4-2, de la 0-2… prea repede vine re-break-ul americancei (la 0)… șanse provocate, perseverență, dar și ghinioane și neîmpliniri (multe greșeli neprovocate de adversară)… presiunea psihică este uriașă, Simona cedează (se face 4-4) atunci când părea să aibă setul la îndemână... înregistrase, până astăzi, o medie de 19.66 lovituri direct câştigătoare pe meci şi 23.5 greşeli neforţate (numărul lor a crescut, vertiginos, într-o singură partidă)… cu emoții, 5-4… minge de set pe care o are și pe care o fructifică…

Setul decisiv, setul pentru trofeu: început greoi (dar ce poate fi ușor la un asemenea nivel, într-o asemenea fază a competiției?) 1-0… 2-0, pe serviciul lui Stephens… 3-0, adică menținerea ritmului, a schemei de joc care poate aduce victoria… dacă se face 4-0, nu mai văd decât victoria Simonei… 5-0, apoi Stephens se agață de un game și 5-1… Simona Halep a găsit, până la urmă, puterea să-și croiască propriul drum către Grand Slam; fiind lung și întortocheat, trebuia să înțeleagă sensul lucrurilor care i s-au întâmplat (trei finale pierdute); s-a cunoscut mai bine, a găsit răspunsuri la întrebări chinuitoare; și-a învățat atât de bine lecțiile, încât…

VICTORIE !!!

[1] În meciul cu Madison Keys am avut senzația unei filiații a actualul număr 10 WTA (începand de luni/11 iunie 2018/, locul 4 WTA, cel mai bun loc al carierei) cu alte tenismene afro-americance în privința surplusului de kilograme (de fapt, tendința există, dar pictorialul apărut /patru luni în urmă/ dezminte actualitatea unui subiect pe care, poate, nu ar trebui să-l abordez niciodată)…

*

Dacă Simona Halep este o tenismenă ale cărei calități rămân neschimbate în raport cu altele[1], variabile[2], Sloane Stephens este, fără teama de a exagera, o jucătoare inconstantă[3]… Poate, tocmai de aceea, cu atât mai periculoasă[4]…

Cred că Martina Navratilova[5] a sintetizat, cel mai aproape de adevăr, „desenul tactic” pe care trebuie să-l urmeze Simona Halep: românca pare nevoită să iasă din „zona de confort”, să joace toate șansele la maximum, nicidecum defensiv, bazat pe greșelile așteptate ale adversarei; ambele au stiluri similare, deși Stephens se dovedește mai puternică; ambele lovesc, în cea mai mare parte a timpului, „pe contră”; ambele finaliste preferă să joace de pe fundul terenului, dar trebuie să avanseze, să fie mai active[6], tocmai pentru că amândouă se apără foarte bine, pare greu să se reuşească, în meciul de astăzi, multe lovituri direct câştigătoare…

[1] Mereu între primele jucătoare ale lumii…

https://youtu.be/B8Y1kRnrBms

[2] Cu finale de Mare Șlem în portofoliu, (încă) niciun triumf…

[3] Cu apariții notabile în turneele de Mare Șlem/după anul 2014 (prezența în semifinalele de la Australian Open/victorie, în sferturi, împotriva Serenei Williams), chinuită în 2016 de o „fractură de stres la picior”, urmată de operație, a stat aproape un an departe de tenis, dar a revenit, în vara anului 2017, și a cucerit US Open iar, în 2018, Miami…

[4] Drumul americancei Sloane Stephens către finala din Paris:
T1: 6-2; 6-0 vs. Rus
T2: 6-2; 6-2 vs. Frech
T3: 4-6; 6-1; 8-6 vs. Giorgi (se putea opri în turul al III-lea, italianca a fost „la mai puțin de un pas” necesar pentru a o elimina pe Stephens, dar, nestăpânită cum o știm, a ratat…)

T4: 6-2; 6-0 vs. Kontaveit (dă de gândit în perspectiva meciului Simonei, tenismena din Estonia tocmai o eliminase pe Kvitova)
Sferturi de finală: 6-3; 6-1 vs. Kasatkina (pare și mai îngrijorătoare maniera de a învinge, rusoaica tocmai trecuse de Wozniacki)

Semifinale: 6-4; 6-4 vs Keys (ultima, mai neinspirată ca oricând)…

[5] Considerată, pe drept cuvânt, una dintre cele mai bune jucătoare de tenis din toate timpurile – a câștigat 167 de titluri WTA, 18 de „Grand Slam”…

Simona Halep are 30 de finale WTA jucate (a câștigat 16 și a pierdut 14) – comparația este forțată, competițiile de acum patru decenii nu seamănă cu tenisul actual…

[6] Niciuna nu vrea, în esență, să vină la fileu, din acest motiv pare greu să fie găsite deschiderile…

Pentru prima dată în Iași… o licitație de artă

Publicat de Nicolae Tomescu, 8 iunie 2018, 10:25

Va fi repatriată o operă de mare valoare, semnată de Nicolae Grigorescu!

Vernisaj și Conferință de presă

marți, 12 iunie, ora 12:00

„Palatul Culturii” din Iași

Horia-Roman Patapievici (Președinte „Artmark”) și invitații săi:

Paul Butnariu (Președinte „Camera de Comerț și Industrie”-Iași)

Felix Aftene (Președinte „Uniunea Artiștilor Plastici” din România – Filiala Iași)

„PRELUDIUL GLORIEI”, recitalul vocal instrumental din cuprinsul Festivalului Național „Remember Enescu”

Publicat de Nicolae Tomescu, 8 iunie 2018, 10:03

Muzeul „Vasile Pârvan” organizează o nouă întâlnire, ultima din stagiune, cu membrii Fundației Culturale „Remember Enescu”, colaboratori vechi și statornici ai instituției din Bârlad. Mihaela Tomescu, cea care, de mulți ani, reușește să adune, în jurul său și a muzicii, pe cei mai talentați tineri muzicieni din România, ne propune, spre ascultare, noi talente – în recital, atât tineri aflați la primii pași pe calea anevoioasă a învățării, cât și muzicieni cu mai multă experiență muzicală, obținută în urma participării la numeroase concerte, recitaluri, concursuri.

TUDOR JORA, MONICA ŞI EMILIAN RUSU-DONIGHEVICI, ANA RAICU, GHEORGHE ROBERT GHEORGHIU, MATEI   BĂDĂRUŢĂ, ANDREI BĂDĂRUŢĂ, DIANA BÂLCU, ANDREEA GAVRILUŢI, „TRIO ARMONIA”: MARIUS BĂDĂRUŢĂ, ANDREI BĂDĂRUŢĂ, MATEI BĂDĂRUŢĂ ne oferă adevărate bijuterii muzicale…

ACOMPANIAZĂ: EMILIA MOCANU, LAURA TURTĂ

În cadrul programului sunt audiate lucrări de: A. Helev, Beethoven, Flemming, W.A. Mozart, B. Dubosarski, Carmen Petra Basacopol, F. Schubert, P.  de Sarasate, J. Lowland, P. I. Ceaikovski, J. Brahms, G. Bizet, J. Kerestely, Francesco Cilea, G. Puccini,  Ch. Gounod…

PARTICIPĂ TINERI  INTERPREȚI  DE  LA:  ŞCOALA GIMNAZIALĂ DE ARTE  „NICOLAE TONITZA”-BÂRLAD, COLEGIUL NAŢIONAL DE ARTE „GEORGE APOSTU”-BACĂU, COLEGIUL DE ARTE  „CARMEN SYLVA”-PLOIEȘTI, LICEUL DE ARTE  „MARGARETA STERIAN”-BUZĂU…

Recitalul are loc duminică /10 iunie 2018/ (ora 11:00) la Pavilionul Expozițional „Marcel Guguianu”…

Bârlad, 9 iunie 2018: Conferința „Experimente cu privire la muzica preistorică”

Publicat de Nicolae Tomescu, 8 iunie 2018, 09:54

Dr. Adela Kovács, de la Muzeul Județean Botoșani, și Silviu Gridan, Asociația „ArheoVest” Timișoara, se referă la posibilul rol pe care l-au avut „vasele suport”, o categorie de vase ceramice „speciale” aparţinând Culturii Cucuteni; acest tip particular de vas ceramic apare frecvent în muzee, publicaţii şi rapoarte arheologice…

Tipurile de vase care fac obiectul conferinței au mai multe denumiri în literatura de specialitate: vase-suport, suport de fructiere, picior-suport. Din punct de vedere formal, se prezintă sub două tipuri generale, unele „monoclu” – respectiv cilindru simplu, şi altele „binoclu” realizat prin alăturarea a două piese cilindrice, unite prin punţi. Caracterul „special” al vaselor suport, este dat de caracteristicile constructive şi de posibilul mod de utilizare…

Sunt prezentate rezultatele experimentului, care a avut drept scop demonstrarea faptului că această categorie de vase ar fi putut avea rolul de suport pentru construirea unor instrumente de percuţie membranofone; cu alte cuvinte, vasele puteau fi utilizate ca vase-tobă…

Conferința are loc sâmbătă, 9 Iunie 2018, ora 11⁰⁰, la sediul central al Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad…

Întâlnirea internaţională a tinerilor  „Youth for Peace – 100 de ani de la încheierea Primului Război Mondial, 100 de idei pentru pace”

Publicat de Nicolae Tomescu, 7 iunie 2018, 13:58

Cine ştie mai multe despre trecut, poate înţelege mult mai bine prezentul şi poate clădi mult mai bine viitorul. În cadrul Workshop-ului, tineri cu vârsta cuprinsă între 18 şi 22 de ani pot discuta si transpune creativ diferite puncte principale ale temei cu reprezentanţi din domeniile economic, mass-media, politic şi cultural. Participanţilor le este pregătit un program cadru bogat, care cuprinde şi vizita la locurile memoriale şi de comemorare din Berlin. Punctul culminant şi încheierea le constituie înmânarea rezultatelor Workshop-ului unor înalţi factori politici de decizie.

Condiţiile de participare sunt următoarele:

• Motivaţie şi interes privind tema Primului Război Mondial precum şi concluziile pentru viaţa comună din Europa de astăzi
• Disponibilitatea privind confruntarea cu diferitele moduri de a privi lucrurile din punct de vedere cultural şi istoric în Europa şi vecinătatea ei
• Interes social şi civic şi angajament
• Domiciliul in Germania, Franţa, ţările membre ale Uniunii Europene, în ţările candidate la Uniunea Europeană sau ţările vecine Uniunii Europene
• Cunoştinţe de limbă engleză
• Vârsta cuprinsă între 18 şi 22 de ani
• Cunoştinţele de limba germană şi franceză sunt binevenite, dar nu constituie o condiţie.

Înscrierile pot fi făcute online accesând www.dfjw.org/youth-for-peace până în data de 17 iunie 2018. Confirmarea participării va fi transmisă până la sfârşitul lunii iulie 2018…

Dumitru Oprea: „Democrația românească în fața iliberalismului de Teleorman!”

Publicat de Nicolae Tomescu, 7 iunie 2018, 13:40

Astfel sunt evidente „grupurile care doresc progresul societății românești, dar și cele care vor întoarcerea noastră la o democrație nefuncțională, cu instituții puse în slujba unor interese meschine, personale și de grup. În acest moment, nu suntem în fața unei crize constituționale. Problema României nu este schimbarea unor articole din Constituție, ci una mult mai profundă, care ține de orientarea dată de actuala putere. Democrația nu poate fi considerată o stare ireversibilă. Din păcate, o constatăm în aceste zile!”, consideră parlamentarul ieșean.

Dumitru Oprea: „Politicile PSD-ALDE duc la suspendarea sau desființarea afacerilor”

Publicat de Nicolae Tomescu, 7 iunie 2018, 13:35

Halep vs Muguruza 6-1; 6-4, versiunea David vs Goliat (din tenisul feminin)?

Publicat de Nicolae Tomescu, 7 iunie 2018, 12:41 / actualizat: 7 iunie 2018, 18:25

Simona Halep începe așa cum trebuie să continue… prin agilitate și construcție; dacă Muguruza acoperă „zona”, dacă servește suficient de puternic și precis, dacă pune „stăpânire” pe minge, direcționând-o tare și decisiv, nu îi poți face față; Simona, în primele trei game-uri ale meciului, a demonstrat capacitatea de a lupta „sec” și eficient, s-a „agățat” de orice ocazie ivită; Muguruza a venit la fileu, căutând să închidă punctul cu voleul, o tactică prin care se distinge, clar, față de planurile anterioare de joc, dar a fost „pedepsită”… la un pas de 5-0, Halep „scapă” un retur în afara terenului; se face, în cele din urmă, 5-0… până acum, sunt îndeplinite și nevoia de agresivitate și nevoia de a nu face greșeli majore… în al șaselea game, au venit asemenea lucruri nedorite, Simona pierde serviciul, în loc să termine primul set cu un neverosimil 6-0… Muguruza nu are nevoie de prea multe „invitații” pentru a (re)intra în meci… 5-1, game important (ca, de altfel, tot ce se joacă astăzi), românca a evoluat extraordinar, 6-1 este argumentul… Muguruza nu și-a desăvârșit serva, până în clipa de față…

Setul al doilea consemnează primul game făcut de spanioloaică pe propriul serviciu… Va fi mai greu, infinit mai greu… 1-2, la un pas de 1-3, cu un lob reușit de Muguruza (publicul vrea spectacol și arată, prin reacții, că preferă „întoarcerea” meciului); apare și primul semn de nervozitate din partea Simonei, a fost aproape de a egala situația pe tabelă, dar a ratat, game-ul merge în „prelungiri”, cu multe răsturnări de situație, dar, din păcate, revine oponentei… nu se cuvine să dramatizăm (mai ales că românca își face serviciul), în fond este doar un break avantaj pentru „Goliat”… Muguruza a devenit „o alta”, rămân însă la opinia că schimburile lungi pun în evidență șansele Simonei… 4-4, Simona recuprează prin re-break… a avut 40-15 și două posibilități de a face 5-4, dar în tenis, la un asemenea nivel, orice revenire este posibilă; ce se întâmplă aduce cu, păstrând proporțiile, caracterul încordat al conflictului dintr-o operă dramatică; loviturile de backhand ale Muguruzei sunt devastatoare tocmai atunci când am vrea să ne revină tensiunea arterială la nivelul acceptabil; este posibil ca în acest game să se joace meciul… 5-4!!! Trei mingi de meci pentru Simona!!! Meci câștigat!!!

*

Simona Halep își păstrează poziția de lider mondial (indiferent de ce se întâmplă sâmbătă/9 iunie 2018/, în finala de la Roland Garros)…

Simona Halep devine singura jucătoare activă din WTA care va bifa a cincea prezenţă la Singapore /„Turneul Campioanelor”/ (după cele din 2014, 2015, 2016 şi 2017)…

*

Dacă ne gândim la mitologie, israeliţii vedeau un războinic uriaş, costumat de luptă pentru a intimida; în realitate, însă, acelaşi element care îl făcea pe Goliat gigant era şi sursa principalei sale slăbiciuni; nu este aceasta o lecţie importantă pentru bătăliile pe care le ducem cu tot felul de „giganţi”?

Aș vrea să cred, la puține ore înaintea marii confruntări din tenisul feminin… cele puternice şi pline de forţă nu sunt întotdeauna ceea ce par…

În afara unei agresivități tulburătoare, Garbine Muguruza nu putea să impresioneze în primele meciuri de la Roland Garros; adversarele au fost modeste – Fiona Ferro (pe care a întâlnit-o în turul al II-lea) este plasată dincolo de „linia” primelor 250 de tenismene WTA, Stosur s-a transformat într-o „umbră” a marii jucătoare de altădată, Lesya Tsurenko a abandonat… Muguruza are, însă, meritul de a ne fi arătat calitățile sale în partida din sferturi cu Maria Sharapova (6-2; 6-1); agresivă, cu serviciul eficient și cu plasament (al mingii) apropiat de perfecțiune, se simte cel mai bine pe zgură (titlul câștigat, în 2016, la Roland Garros), se remarcă în și prin raliurile din spatele terenului, lovind cu forță, plat, cu forehand-ul și cu backhand-ul; sportiva de 1,82 m (profită, la maximum, de înălțimea sa), impunătoare, cu sânge rece, are și momente de „picaj”, poate să adune multe greșeli neforțate atunci când nu îi funcționează jocul…

Inteligența tactică a Simonei Halep (pe care ne-o dorim calmă, lucidă și determinată) poate destructura jocul adversarei… Să conteze, în economia meciului de astăzi, și această diferență (370 de minute pe teren ale Muguruzei, față de cele 453 de minute petrecute de Simona Halep)? Românca a adunat mai multă experiență față de sezonul precedent; aparent, își coordonează mai fericit reacțiile la nivel psihic, are, fără îndoială, forța să întoarcă soarta unei partide; oboseala a afectat-o în momente-cheie (a pierdut la Melbourne la Roma, pe fondul respectivei probleme); mi-a rămas în minte și certitudinea că este, în câteva momente ale carierei, atât de vulnerabilă – ai impresia că o luptătoare de talia ei trăiește, uneori, într-o încăpâțânare sinucigașă (cu tenismena de dincolo de fileu – plasarea amândurora în același spațiu pare un tablou precum un colaj, total incongruent, suprarealist; faptul că devine total opacă demonstrează că, într-un anumit fel, își alege o acțiune total independentă, indiferent de consecințe)…

*

Potrivit unui comunicat oficial, semifinala este programată pe terenul „Philippe Chatrier” (central) și începe după ora 16:00 (ora României)…

Învingatoarea va ocupa, începând de luni (11 iunie), prima poziție în tenisul feminin… Dacă Simona Halep pierde partida cu Muguruza, pierde și locul 1 WTA în favoarea ibericei…

(NEWS ALERT) Tenis: Simona Halep s-a calificat în semifinalele turneului de la Roland Garros

Publicat de Nicolae Tomescu, 6 iunie 2018, 17:45

Halep (26 ani), finalistă anul trecut şi în 2014, a obţinut o victorie muncită, după două ore şi 14 minute.

Halep şi-a asigurat 780 de puncte WTA şi 560.000 de euro, iar în penultimul act o va înfrunta pe Garbine Muguruza, victorioasă cu 6-2, 6-1 în faţa rusoaicei Maria Şarapova, în alt sfert de finală. Muguruza (24 ani, 3 WTA) are 3-1 în meciurile directe cu Halep, pe care a învins-o în 2014, în turul al doilea la Wuhan, cu 2-6, 6-2, 6-3, în 2015 în Fed Cup, cu 6-4, 6-3, şi anul trecut în finală la Cincinnati, cu 6-1, 6-0. Singura victorie a Simonei s-a înregistrat în 2015, în optimi la Stuttgart, cu 3-6, 6-1, 6-3. Anul acesta, la Doha, în semifinale, iberica a beneficiat de retragerea româncei, accidentată.

Potrivit unui anunț oficial, meciul favoritei multor români începe la ora 15:00 (ora României)/prima partidă a zilei de pe arena „Suzanne-Lenglen”.

Simona Halep vs Angelique Kerber, istoricul întâlnirilor directe (câtă relevanță are acesta în ziua de grație 6 iunie 2018):

2018, Australian Open (hard): 6-3; 4-6; 9-7 pentru Halep
2016, Turneul Campioanelor (hard): 6-4; 6-2 pentru Kerber
2016, Cincinnati (hard): 6-3; 6-4 pentru Kerber
2016, Montreal (hard): 6-0; 3-6, 6-2 pentru Halep
2016, Wimbledon (iarbă): 7-5; 7-6(2) pentru Kerber
2016, FedCup (zgură): 6-2; 6-2 pentru Kerber
2015, Toronto (hard): 6-3; 5-7; 6-4 pentru Halep
2014, Doha (hard): 6-3; 5-7; 6-4 pentru Halep
2009, Saint Raphael (hard): 5-7; 6-2; 7-5 pentru Halep

De la aceeași oră se dispută și celălalt sfert de finală programat (proba de simplu feminin): Maria Sharapova vs Garbine Muguruza (pe arena centrală „Philippe-Chatrier”).

Marți 5 iunie a.c., Madison Keys (13 WTA) s-a calificat (7-6; 6-4, în detrimentul Iuliei Putințeva/98 WTA, Kazahstan/) pentru prima oară în semifinalele turneului (Grand Slam) de la Roland Garros (americanca devine, în statistici, cea mai tânără tenismenă de pe continentul nord-american care atinge semifinale în capitala Franței, de la Serena Williams/2003 încoace).

Și americanca Sloane Stephens (25 de ani, 10 WTA), cea care a învins-o pe Daria Kasatkina (21 de ani, 14 WTA), cu 6-3; 6-1, este calificată în semifinale…

Perechea Irina Bara/Mihaela Buzărnescu, în sferturi de finală la Roland Garros !

Publicat de Nicolae Tomescu, 4 iunie 2018, 13:51 / actualizat: 6 iunie 2018, 12:16

Mihaela Buzărnescu și Irina Bara au părăsit competiția de la Roland Garros în sferturile de finală ale probei de dublu feminin; ele s-au recunoscut învinse de Hao-Ching Chan (Taiwan) și Zhaoxuan Yang (China), scor 3-6; 6-1; 4-6…

*

Mihaela Buzărnescu și Irina Bara au trecut de optimile de finală ale probei de dublu de la Roland Garros…

Româncele au învins „cuplul” american Jennifer Brady/Vania King, scor 6-4; 6-3

În sferturi, Hao-Ching Chan/Zhaoxuan Chang (Taiwan/China)/pereche „cap de serie” numărul 8/ se anunță ca adversare redutabile…

Roland Garros, faza „optimilor”: Simona Halep vs Elise Mertens 6-2; 6-1

Publicat de Nicolae Tomescu, 4 iunie 2018, 10:57 / actualizat: 4 iunie 2018, 14:30

Test (aparent) complicat pentru Simona…

Mingile sunt mai grele, din cauza condițiilor meteo (amenințare de ploaie, cod galben de furtună), fapt care avantajează (teoretic vorbind) tenismena cu centrul de greutate „mai jos”… scurtele făcute pe fundul terenului, stânga-dreapta, o aduc în avantaj pe Halep; Mertens trebuie plimbată și ținută departe de interiorul terenului (devine o amenințare atunci când poate lovi „de sub minge”)… belgianca se luptă, din răsputeri, pentru a-și face serviciul, dar acuză o ușoară stare de iritare și de nerăbdare, iar mingile „plouate” primesc o ripostă necruțătoare… al doilea break reușit de româncă o aduce în postura de a servi pentru câștigarea setului… 6-2, după 35 de minute și un joc foarte solid al Simonei…

Setul al doilea începe cu al treilea break, apoi un serviciu dus la bun sfârșit pe greșelile neforțate ale adversarei… de la 1-1 (primul set), cu acel game foarte lung, ceva pare să se fi „rupt” în jocul belgiencei… al patrulea game părea compromis, inițial, de nerăbdarea Simonei, dar, tratat – până la urmă – cu maturitate și stăpânirea emoțiilor, a condus și la triumful din game-ul al cincilea (câștigat, la 0, pe serviciul lui Mertens)… am avut o tresărire la punctul pierdut de Simona cu o greșeală de începător (pe serviciul care putea închide meciul, dar a reintrodus-o în joc pe adversară)… Halep are șansa de a închide partida în mai puțin de o oră și o face (cu o dublă greșeală a belgiencei copleșite)…

https://youtu.be/inIj3Bh48Hk

Simona Halep atinge faza sferturilor de finală, Caroline Wozniacki este eliminată de rusoaica Daria Kasatkina[1]…

[1] După un meci disputat pe durata a două zile; jocul a început duminică seara (3 iunie 2018), dar a fost întrerupt la scorul de 7-6; 3-3 – din cauza lăsării întunericului/ocupanta locului 2 WTA i-a supărat pe spectatori după ce a cerut supervizorului turneului să oprească meciul, exact atunci când se afla într-o situație delicată (pierduse primul set și era 1-1 în setul secund); Wozniacki a susținut că este prea întuneric și nu se mai poate juca; supervizorul a refuzat să meargă în direcția propunerii danezei; câteva minute mai târziu, la 3-3, Wozniacki a cerut, din nou, întreruperea meciului, având și acceptul Kasatkinei; spectatorii s-au manifestat ostil, dar meciul a fost întrerupt/; partida s-a reluat după ce a fost consemnat sfârșitul meciului Simona Halep vs Elise Mertens; 20 de minute i-au fost necesare Kasatkinei pentru a câștiga trei game-uri la rând; 7-6 (5); 6-3 este scorul final în favoarea rusoaicei în vârstă de 20 de ani…

*

„Halep m-a bătut cu 6-0; 6-3 la Madrid, dar atunci am avut probleme medicale. Cu siguranță, astăzi este una dintre cele mai bune jucătoare pe zgură. Oricum, mi-am dat seama cum trebuie să joc împotriva ei și ce trebuie făcut pentru a câștiga. Nu am să o las să joace sau nu voi încerca să stau în schimburi de pe linia de fund, deoarece returnează tot. Dacă împing jocul mult în interiorul terenului, am o șansă bună să înving” (belgianca Elise Mertens  afirmase, la o conferință de presă, că a studiat atent, în ultimele 24 de ore, jocul Simonei Halep, mai mult, că știe cum trebuie procedat pentru a obține calificarea în sferturi)…

Mertens ocupă locul 16 în clasamentul WTA, fiind considerată o specialistă a jocului pe zgură (14 victorii și o singură înfrangere în 2018; două turnee câștigate, la Lugano și Rabat). La Paris, a avut parte de un start greoi (la fel ca Simona), fiind nevoită să revină de la 0-1 la seturi împotriva americancei Varvara Lepchenko (după ce aceasta și-a adjudecat tie-break-ul); Mertens a revenit și a câștigat setul secund, tot la tie-break, iar în „decisiv” nu a mai întâmpinat rezistență; a câștigat în turul al II-lea cu Heather Watson, iar în turul al III-lea a cedat doar 4 game-uri Dariei Gavrilova…

Simona Halep a întâmpinat rezistența acerbă a lui Alison Riske, doar în primul set (2-6); favorita noastră și-a revenit, dovadă evoluția scorului din următoarele două seturi /6-1; 6-1/; în turul al II-lea, a jucat împotriva lui Taylor Townsend (beneficiară de wild-card), neavând emoții, pierzând doar 4 game-uri pe parcursul întregului meci; în turul anterior optimilor, a avut un prim set dificil și ezitant împotriva Andreei Petkovic (din fericire, l-a adjudecat cu 7-5), setul al doilea (6-0) exprimând și starea fizică precară a adversarei (accidentată la 1-0 pentru Simona, germanca nu a mai fost în măsură să alerge pe teren)…

România a învins Portugalia, ocupând locul I în grupa de calificare la CE de handbal feminin

Publicat de Nicolae Tomescu, 3 iunie 2018, 20:04

România – Portugalia s-a jucat astăzi, 3 iunie, în Sala Sporturilor „Romeo Iamandi” din Buzău, și s-a încheiat cu victoria „tricolorelor”: 32-28 (19-13)/evoluția a fost modestă, dominată de euforia calificării și de o concepție tactică discutabilă (sistemul de principii, idei, reguli și norme ale antrenorului spaniol pare să funcționeze mai bine atunci când „dirijează” echipe de club)

În primele cinci partide din grupa a 4-a, România obţinuse următoarele rezultate: 36-25 și 28-25 cu Austria, 32-16 cu Portugalia, 25-30 şi 26-25 cu Rusia…

După meciul de astăzi și victoria dramatică a Rusiei în fața Austriei (26-25, cu gol înscris de rusoaice în ultimele 10 secunde), clasamentul grupei se prezintă astfel:

1. România 10 puncte; 2. Rusia 8 p (primele două echipe merg la CE, avantajul României fiind și calitatea de „cap de serie”); 3. Austria 6 p; 4. Portugalia 0 p…

Iată lotul convocat de Ambros Martin pentru ultimele două meciuri din calificări:

Yulyia Dumanska (SCM Craiova), Larisa Tamaș (HC Zalău), Cristina Laslo (HC Zalău), Melinda Geiger (Siofok), Denisa Dedu (Siofok), Andreea Adespii Molnar (HCM Râmnicu Vâlcea) – cea care a suferit o accidentare gravă în partida cu Portugalia, Laura Popa (Corona Brașov), Laura Chiper (Corona Brașov), Crina Pintea (HC Issy Paris), Raluca Băcăoanu (HCM Râmnicu Vâlcea), Ana Maria Dragut (HC Zalău), Laura Pristăviță (CSM Bistrița), Valentina Ardean Elisei (SCM Craiova), Aneta Udriștoiu (CSM București), Eliza Buceschi (Corona Brașov), Ana Maria Țicu (SCM Craiova), Daniela Rațiu (CSM Bistrița), Cristina Florica (HCM Râmnicu Vâlcea), Paula Vișan (HC Zalău), Cristina Neagu (CSM București) – nu a jucat cu Portugalia…

In Memoriam Alexandru Jula

Publicat de Nicolae Tomescu, 3 iunie 2018, 16:01

*

Alexandru Jula se născuse pe 24 iulie 1934, la Şimleul Silvaniei (județul Sălaj)…

Debutul în televiziune a fost consemnat pe 23 august 1962; la radio „a apărut” ceva mai târziu, pe 1 ianuarie 1963…

Din 1 octombrie 1954 a intrat în echipa Teatrului Muzical „Nae Leonard” din Galaţi, secţia „estradă”[2]…

Între 1965-1971 a colaborat şi la premierele[3] Teatrului „Constantin Tănase”-Bucureşti, numărându-se printre invitaţii permanenţi ai spectacolelor capitalei României…

Din 1972, preț de 8 ani, a fost cooptat şi în colectivul Teatrului „Fantasio” din Constanţa[4]…

Primul single (realizat în 1966, împreună cu Ionel Miron/„Electrecord”, „Ionel Miron şi Alexandru Jula”) a fost urmat de alte patru apariţii personale, dintre care discul editat în 1968 a înregistrat vânzări considerabile, conţinând piesele „Soţia prietenului meu”[5] , „Floare albă din Pireu” şi diferite cover-uri…

https://youtu.be/-VQdmVFKL3U

De-a lungul vieții sale de artist, a participat la festivaluri naţionale şi internaţionale (Mamaia/în 1965 şi 1969, Festivalul „Melodii ’79”/1979, Berlin/1968, Poznan/1978), fiind recompensat cu mai multe premii…

În anul 2002 a fost gratulat cu distincția[6] „Cetăţean de Onoare” al municipiului Galaţi…

[1] Maestrul s-a întors de la Cluj, unde își vizitase câteva rude, iar drumul foarte lung cu trenul, de aproape 15 ore, l-a obosit excesiv, mai ales că artistul avea o vârstă demnă (urma să împlinească 84 de ani în luna iulie) şi suferea de mai multe probleme cardiace (de mai bine de trei decenii); de altfel, Alexandru Jula ne-a întristat cu un alt episod medical complicat şi în anul 2017, însă atunci, din fericire, a trecut cu bine peste criza cardiacă… Alexandru Jula ajunsese, luni dimineaţă, la Spitalul Judeţean de Urgenţă-Galaţi, prezentând simptomele unui accident vascular cerebral; artistul a fost preluat (ca urmare a unui apel 112) din faţa blocului unde locuia, cu o ambulanţă şi transportat la spitalul menționat. Miercuri seara (30 mai 2018) au apărut, pe Facebook, informaţii potrivit cărora artistul ar fi murit… Se pare că artistul era ţinut în viaţă cu ajutorul aparatelor, având hipotensiune (valoare scăzută a tensiunii arteriale) şi probleme cu respiraţia…

Familia lui Alexandru Jula a postat, duminică 3 iunie, un mesaj pe contul de socializare al artistului în care confirmă decesul şi mulţumeşte tuturor pentru mesajele transmise: „Oameni frumoşi, familia vă mulţumeşte pentru gândurile şi iubirea transmisă. Ultimul lui zâmbet de ieri a fost pentru voi!”, iată mesajul postat de familia cântăreţului Alexandru Jula pe contul de Facebook al acestuia…

Decesul artistului a fost anunţat, duminică dimineaţa, şi de colegii lui de la Teatrul Naţional de Operă şi Operetă „Nae Leonard” din Galaţi, acolo unde Alexandru Jula a lucrat 64 de ani…

[2] Unde a debutat în spectacolul Sugestii şi reclamaţii cu piesele „E toamnă iar” (Ştefan Kardoş) şi „Povestea cu Ileana Cosânzeana” (Nicolae Kirculescu)…

[3] „Carnaval la Tănase”, „Aventurile unei umbrele”, „Al optulea magnific”…

[4] Alături de Ionel Miron şi de Ilona Moţica a montat spectacolul „Fantasio Studio 1”, jucat în stagiunile 1970/1971 şi 1971/1972 ale teatrului constănţean; tot alături de Ionel Miron a realizat spectacolul gălăţean „Doi pe un balansoar… muzical”, care a înregistrat peste 350 de reprezentaţii…

[5]  Nicolae Ceauşescu a cerut, în mai multe împrejurări, să i se cânte „Soţia prietenului meu” în cadrul unor petreceri private, după cum a mărturisit chiar artistul (pentru „Adevărul”, în urmă cu câţiva ani)… Trebuie să ştim că amintita piesă nu aparţine, de fapt, lui Alexandru Jula (care a cântat-o în adaptarea românească), ci francezului Enrico Macias…

[6] A primit 15 Diplome şi Medalii de Onoare, i-au fost dedicate articole în reviste româneşti, dar şi pagini în monografii prestigioase: „Sălaj – oameni şi fapte”, dicţionar biobibliografic, „Absida scenei”, de Aurel V. Zgheran, „Destine” de Elis Râpeanu, „Alexandru Jula” – în Colecţia „Patrimoniul  Muzical Românesc” şi „Alexandru Jula – Ultimul romantic”, ambele sub semnătura Oanei Georgescu, precum şi volumul „Lacrămă Ardealul – Romanul vieţii lui Alexandru Jula”, de Carmen Aldea Vlad…

Mihaela Buzărnescu vs Madison Keys 1-6; 4-6, pentru calificarea în „sferturile” de la Roland Garros

Publicat de Nicolae Tomescu, 3 iunie 2018, 11:56 / actualizat: 3 iunie 2018, 13:16

*

Mihaela Buzărnescu și-a dorit să participe în toate cele trei probe ale turneului parizian. Dacă, la dublu-mixt, a pierdut (împreună cu cu finlandezul Kontinen) din primul tur, la simplu a jucat fenomenal și a ajuns în optimi, performanță egalată la dublu feminin – prin eliminarea, cu eforturile adăugate ale Irinei Bara, a unor competitoare excelent poziționate în proba respectivă (Chan/Mattek Sands). Faptul că a avut meci (sâmbătă, 2 iunie) și l-a câștigat, pe lângă uzura fizică de care scriam în articolul precedent, poate conferi o și mai mare încredere în forțele proprii, menținând-o în atmosfera de concurs; în plus, Buzărnescu ar avea de partea ei constanța mai mare în raliuri, capacitatea de a juca pe contre, cu o lungime excelentă a mingiilor, punându-i probleme adversarei în clipa în care aceasta nu ar mai putea lovi din zona de confort și ar fi ținută mai mult în raliuri, silită să lovească din mișcare, în criză de timp (Keys nu gestionează, deocamdată, forța și potențialul pe care le deține)…

Americanca de 23 ani este mai puțin „prietenoasă” cu zgura (50 victorii și 30 înfrângeri pe acest tip de terenuri; 8-3 în 2018), suprafața de joc care nu avantajează stilul de joc foarte agresiv (unii folosesc și cuvântul excesiv), cu lovituri în forță, drept consecință cu un coeficient de risc devastator când pentru adversară când pentru propria evoluție. La actuala ediție, nu a cedat vreun set / cu Vickery (76 WTA) scor 6-3; 6-3, cu Dolehide (125 WTA) scor 6-4; 6-1 și Osaka (20 WTA) scor 6-1; 7-6 /. Anul trecut (2017) câștigase doar unul dintre cele cinci meciuri disputate pe zgură, iar în acest sezon a furnizat deja surprize neplăcute pe suprafața roșiatică, înclinându-se în fața rusoaicei Pavlyuchenkova (28 WTA) la Stuttgart sau Sorribes Tormo (114 WTA) la Madrid. Madison Keys a mai ajuns în optimile de finală ale turneului de la Paris doar o singură dată din cinci tentative; în 2016, pierdea (în fața olandezei Kiki Bertens) al patrulea meci de pe tabloul principal, din postura de mare favorită…

Simona Halep, calificare în optimi la Roland Garros

Publicat de Nicolae Tomescu, 2 iunie 2018, 11:51 / actualizat: 3 iunie 2018, 16:53

„Mă aștept la un meci greu, deoarece returnează tot și joacă plat. Așa că va fi un meci dificil. Luptă până la sfârșit și nu renunță nicio clipă. Dar și eu voi face la fel…” (Simona Halep)

Update: Simona începe ezitant, cu multe erori neforțate (inclusiv duble greșeli, forehand-uri și backhand-uri ratate, nepermis de ușor, din poziții favorabile); doar nivelul de joc (fluctuant) al adversarei i-a permis să rămână în meci (după 0-2), să ajungă la egalitate (4-4), apoi să preia conducerea prin al doilea break (5-4); cel mai neplăcut surprinde lipsa de inițiativă; apar, destul de rar, și punctele construite cu răbdare, demne de un lider WTA, dar erorile de neînțeles fac să fie restabilită egalitatea (5-5); serviciul continuă să reprezinte punctul nevralgic al româncei; mai mult, este deranjantă egalizarea valorilor, făcând inoportună expresia „deși cu o clasă peste…”; fără îndoială, primul set, echilibrat, a avut frumusețea lui, prin schimburi și supans (două mingi de set ale Simonei au fost „anulate” de Petkovic)… Setul al doilea a început diferit, în spiritul așteptărilor noastre/break al Simonei Halep, dar și cu accidentarea lui Petkovic (a avut nevoie de peste 10 minute de îngrijiri medicale)… treptat, cu jucătoarea din Germania incapabilă să reziste la efortul fizic, meciul s-a transformat într-o „execuție”…

În primele două tururi de la Roland Garros, Simona Halep a trecut de americancele Alison Riske (2-6; 6-1; 6-1) și Taylor Townsend (6-3; 6-1); Andrea Petkovic le-a invins pe Kristina Mladenovic/Franța (scor 7-6; 6-2) și pe Bethanie Mattek-Sands/S.U.A. (scor 6-0; 7-6); ajunsă la vârsta de 30 de ani (s-a născut în Iugoslavia/Bosnia-Herțegovina), Petkovic nu și-a mai adjudecat un trofeu WTA din 2015…

Mai este ceva de spus, în legătură cu acest meci… Departe de mine să neg faptul că Roland Garros este unul din cele mai importante turnee internaționale de tenis; dar organizatorii par agățați de prejudecățile lor – numai astfel poate fi interpretată decizia „înlăturării” Simonei de pe „Philippe Chatrier” (terenul central[1]) și plasării meciului său pe terenul 18 (ce-i drept, după vizionare am constatat că este unul onorabil)…

În optimi, Simona Halep vs Elise Mertens

*

Irina Begu a jucat (1-6; 3-6) mai întâi în turul al treilea de simplu feminin, împotriva favoritei publicului[2], franțuzoaica Caroline Garcia[3]; apoi, a pierdut și la dublu („colegă de suferință” cu Qiang Wang, scor 6-3; 7-5 pentru „favorita” nr. 3/Andreja Klepac şi Maria Jose Martinez)… Perechea româno-spaniolă Sorana Cîrstea/Sara Sorribes Tormo avea să fie învinsă de cuplul Hao-Ching Chan (Taiwan)/Zhaoxuan Yang (China), cu 6-2; 6-4, în optimile de finală ale probei feminine de dublu din cadrul turneului de tenis de la Roland Garros…

Am de exprimat o nedumerire… Într-adevăr, Mihaela Buzărnescu face un lucru uimitor[4], s-a înscris pe tabloul de simplu (unde a avut un parcurs extraordinar), la dublu feminin (alături de Bara, a bifat două victorii: 6-7; 6-3; 6-4 împotriva perechii Xenia Knoll&Anna Smith și 2-6; 6-3; 6-3 în dauna perechii Latisha Chan/Bethanie Mattek-Sands/meciul a durat două ore/calificându-se în optimi) și la dublu-mixt (Buzărnescu şi Kontinen[5] au fost învinşi de cuplul Yifan Xu/Oliver Marac, cap de serie 3, cu scorul 6-7; 6-3; 11-9/meciul a durat o oră şi 36 de minute); cât poate rezista Buzărnescu, din punct de vedere fizic, pe atâtea „fronturi”?

[1] Într-adevăr, pe terenul central de la Roland Garros s-au disputat meciurile Muguruza vs Stosur 6-0; 6-2, Sharapova vs Pliskova 6-2; 6-1, Nadal vs Gasquet 6-3; 6-2; 6-2 și Ramos-Vinolas vs Del Potro 5-7; …

[2] „Sunt şi foarte mulţi români, aşa că nu simt presiunea”, declara Irina, întrebată cât de complicat va fi să joace împotriva unei jucătoare din Hexagon: „Sunt vocali. Au fost foarte mulţi români la ultimul meci. Dar oriunde mă aflu, la orice turneu şi în orice colţ al lumii, sunt foarte mulţi români. Şi ei de fiecare dată ne-au ajutat şi cred că o vor face şi de data aceasta”…

[3] Înainte de meciul din 16-imile Roland Garros, Irina Begu i-a cerut sfaturi Simonei Halep, cea care a avut-o parteneră de antrenament pe a şaptea jucătoare a lumii: „Am întrebat-o şi am vorbit la modul general cu ea. Dar am jucat de atâtea ori cu Garcia, ştiu practic ce trebuie să fac(…)” Nimic nu a ajutat-o…

[4] Scriam pe 13 ianuarie 2018, în timpul finalei-maraton de la Hobart: „Pe timpul junioratului, a fost considerată o speranţă a tenisului românesc; una dintre cele mai valoroase junioare din lume, a ocupat locul 4 în clasamentul mondial; în 2006, a cucerit titlul de dublu (junioare) la Roland Garros (parteneră i-a fost Raluca Olaru)… Din nefericire, în 2013 şi 2015 a suferit două accidentări foarte grave, la genunchiul stâng; nimeni nu îi mai dădea vreo şansă să joace tenis. Retragerea, preț de trei sezoane (pe de o parte, ani de agonie), a fost transformată în ani de succes; şi-a continuat studiile, şi-a luat doctoratul în educaţie fizică şi sport; a oferit lecţii de tenis în Herăstrău, a fost, pentru o perioadă (atunci când îl înlocuia pe Răzvan Sabău), antrenoarea echipei României Under 16; cât se poate de sugestiv, persoana calificată care se ocupă cu antrenarea Monicăi Buzărnescu este chiar Mihai, tatăl ei (…) Într-adevăr, Mihaela Buzărnescu (cea mai în vârstă tenismenă, din ultimii 10 ani, care reușeste să pătrundă în Top 100 WTA/pentru prima oară), revenită în activitate, din ianuarie anul trecut (mai curând pentru a se menţine în formă decât cu mari planuri de a obţine mari succese), ne-a luat prin surprindere – cucerind 7 titluri ITF; în plus, la US Open, în august 2017, s-a calificat în premieră şi pe tabloul principal al unui turneu de Grand Slam; nimeni în lume nu a câștigat atâtea meciuri (70) în anul competițional 2017 (spre exemplu /nu foarte concludent, trebuie să păstrăm proporțiile/ liderul WTA, Simona Halep, a obținut 45 de succese)”…

[5] Partenerul Mihaelei are o carte de vizită impresionantă, fiind dublu câştigător al Turneului Campionilor (2016, 2017) şi deţinător al trofeului de la Australian Open 2017; Kontinen are în palmares şi un titlu la dublu-mixt, pe care l-a obţinut alături de britanica Heather Watson la Wimbledon 2017…

Buzărnescu vs Svitolina 6-3; 7-5… drumul triumfal al româncei către optimi

Publicat de Nicolae Tomescu, 1 iunie 2018, 15:39 / actualizat: 1 iunie 2018, 17:05

• Până la (15:40), în primul set, Buzărnescu demonstrează un nivel ridicat de concentrare, motivația sa este pe măsură, și-a depășit emoțiile firești, a lovit precis…
• Primul break al Svitolinei (setul al doilea, la scorul de 1-1) arată că nimic nu este decis….
• Sunt dueluri lungi purtate de pe linia defensivă, Mihaela încearcă scurtarea punctelor – câtă vreme Svitolina este recunoscută pentru jocul său de regularitate aproape impecabil…
• Bilanțul pe zgură al ucrainencei (aferent anului 2018): 9 victorii și 2 eșecuri… Va fi a treia partidă pierdută?
• „Un meci pe care mă bucur că-l voi juca, sper din tot sufletul să joc bine, să-mi fac traseul meu, iar rezultatul se va vedea la final. Mă bucur că voi juca pe o arenă mare și că am ajuns să înfrunt fete din Top 10. Îmi doream mult un astfel de meci” (declarația Mihaelei Buzărnescu înaintea partidei)… Pare-se că își confruntă propriile cuvinte cu evoluția din teren, a făcut re-break și 2-2 în setul secund… apoi revine extraordinar de la 0-40 pe serviciu…
• Buzărnescu a avut minge de 6-3; 4-2… dar să nu uităm că joacă împotriva Svitolinei, nr. 4 mondial, cea care a învins-o, atât de ușor, pe Simona Halep în finala turneului de la Roma…
• Tenisul înseamnă mult mai mult decât lovirea unei mingi… ce-i drept, o minge poate să producă diferența…  trag speranța că nu se va întâmpla în cazul meciului de față… Svitolina câștigă, prin break, dreptul de a conduce (5-4) și de a reveni? Mihaela reușește re-break-ul (5-5), joacă fantastic….
• 6-3; 6-5… un game până la o victorie miraculoasă… în tenis, fiecare pas este disputat, fiecare mișcare a ta trebuie pusă sub semnul întrebării de adversar… Minge de meci pentru Mihaela Buzărnescu! Victorie!!!

Bjorn Borg afirma: „Nu există substitut pentru mobilitate”… Buzărnescu a dovedit acest lucru pe terenul de tenis de la Roland Garros…

*

În optimile Turneului („Grand Slam”)  de la Roland Garros: Mihaela Buzărnescu vs Madison Keys (ultima a depășit-o, în turul al III-lea, pe Naomi Osaka, scor 6-1; 7-6)…

Handbal feminin: România, a șasea calificare consecutivă la un Campionat European…

Publicat de Nicolae Tomescu, 31 mai 2018, 23:05

România și Austria s-au mai aflat, față în față, de trei ori în ultimul an; bilanțul era categoric în favoarea tricolorelor (3-0 la general), toate victoriile fiind obținute la cel puțin 5 goluri diferență…

După patru jocuri în Grupa 4 preliminară, Austria era la egalitate cu România, grație victoriei în detrimentul Rusiei, obținută în 2017, și avea nevoie de cel puțin două puncte în meciurile cu România și Rusia pentru a spera la calificare… Astăzi, 31 mai 2018, meciul a fost foarte echilibrat; România a avut la dispoziție lotul aproape complet (excepție făcând Perianu, Florianu și Zamfirescu), dar naționala condusă de Herbert Muller a demonstrat că poate reveni, cu eforturi reînnoite și scheme tactice tot mai bine puse la punct, în elita continentală…

În celălalt meci al grupei, Portugalia – Rusia 24-30 (14-15)…

După 5 (cinci) etape, România conduce grupa cu 8 puncte, urmată de Rusia, Austria (câte 6 puncte), Portugalia (0 puncte)…

Ultima etapă programează /3 iunie 2018/ meciurile Rusia – Austria şi România – Portugalia; deja calificată, România are cele mai mai șanse să termine pe primul loc în grupă…

La Turneul Final al Campionatului European de handbal feminin (Franţa, 29 noiembrie-16 decembrie 2018) se califică primele două clasate din cele 7 (şapte) grupe preliminare şi o echipă de pe locul 3 cu cea mai bună linie de clasament…

Trei românce au jucat, astăzi, în turul al II-lea al turneului de la Roland Garros…

Publicat de Nicolae Tomescu, 31 mai 2018, 23:00

Simona Halep (nr. 1 mondial)- Taylor Townsend/S.U.A. (locul 72 WTA) 6-3; 6-1

Aproape „fără istoric”… doar că la 5-1 și 40-0 în primul set, Halep a avut o cădere (5-3)…

 Următoarea partidă a Simonei Halep /se dispută sâmbătă/ privește preconizata rezistență a germancei Andrea Petkovic (locul 107 în clasamentul WTA)….

*

Angelique Kerber/Germania (locul 12 WTA) – Ana Bogdan (locul 66 WTA) 6-2; 6-3

Ana Bogdan rămâne cu cea mai bună performanță la un turneu de „Grand Slam”, Kerber a fost prea puternică pentru reprezentanta noastră…

*

Shuai Zhang/China (locul 27 WTA) – Irina Begu (locul 40 WTA) 3-6; 4-6

În primul set, Irina a servit bine, s-a așezat perfect pe loviturile de forehand; chinezoaica a preluat inițiativa în actul secund, a redus din numărul greșelilor neforțate (43 în total), a preluat conducerea cu 3-1, dar Begu a câștigat 4 game-uri consecutive, ajungând în postura de a servi pentru meci (și-a creat o șansă, pe care a ratat-o după cel mai frumos schimb); a închis partida (de o oră și 55 de minute) pe serviciul advers…

Faza următoare a competiției îi aduce alt adversar de calibru, Caroline Garcia (Franţa, 7 WTA)…

*

Reamintesc faptul că Mihaela Buzărnescu s-a calificat ieri, fără emoții, scor 6-1; 6-2, în detrimentul suedezei Rebecca Peterson (97 WTA), urmând să o întâlnească în turul al III-lea pe Elina Svitolina…

*

În primul tur al probei de dublu, Irina Bara şi Mihaela Buzărnescu au învins perechea Knoll/Smith cu 6-7; 6-3; 6-4… Raluca Olaru a fost eliminată în primul tur al probei de dublu; românca a jucat alături de bielorusa Vera Lapko, dar cehoaicele Krejicova şi Siniakova, favoritele nr. 6, au câştigat în trei seturi (scor 5-7; 6-3; 6-2)…

Taylor Townsend afirmă că propriile sale încercări vizează modelarea jocului după  cel al Martinei Navratilova (pe care o admiră); americanca a fost cea mai bună din lume la junioare, dar, în ultimii ani, cariera sa a regresat; cea mai grea perioadă se suprapune anului 2012, atunci când USTA/forul american de tenis/ i-a retras sprijinul (la puțin timp după ce câștigase titlul de junioare la Australian Open), motivând că tenismena era supraponderală (faptul a însemnat ratarea șansei de a participa, în premieră, la US Open); cu kilograme peste greutatea normală, s-a dovedit capabilă să obțină și trofeul pentru junioare de la Roland Garros…

Angelique Kerber, fost lider mondial, are un parcurs bun în sezonul actual, ajungând în semifinalele turneului de la Australian Open (învinsă de Simona Halep); în turneele WTA „Premiere” (Miami, Indian Wells, Roma) s-a oprit, de fiecare dată, în sferturile de finală… adevărat, și pentru Ana Bogdan, ultimele turnee au reprezentat cele mai bune rezultate ale sezonului, românca ajungând în semifinale la Bogota și Monterrey.

Zhang a câștigat 24 de titluri single /20 în circuitul ITF , două la WTA Tour, „Guangzhou International Women’s Open”, două WTA 125/; la dublu, a cucerit 13 titluri (8 ITF, 4 WTA, 1 WTA 125s); ca statistică, demnă de reținut (nu de venerat), chinezoaica a câștigat primul său meci single într-un turneu de „Grand Slam” la Australian Open 2016, atunci când a eliminat-o pe Simona Halep în drum către sferturile de finală (să ne amintim, fără plăcere, de alt meci Zhang-Halep, epuizat în 59 de minute/6-0; 6-3/ optimi la „China Open”, competiție „Premier Mandatory”)…

Să-l (re)descoperim pe Haydn…

Publicat de Nicolae Tomescu, 31 mai 2018, 10:50

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=8omYmytYvlo[/youtube]

Noțiunea abstractă folosită pentru a exprima cantitatea își păstrează semnificația în ceea ce îl privește pe Joseph Haydn. Dar primează însușirile și laturile esențiale în virtutea cărora eroul evocării mele se deosebește de alții…

Totalitatea compozițiilor au fost reunite, în anul 1957, de Antony von Hoboken, în „Catalogul Hoboken” (Hoboken-Verzeichnis, prescurtat: Hob.). Urmează o selecție a principalelor sale creații: 104 simfonii, 83 cvartete de coarde, peste 20 trio-uri pentru instrumente cu coarde, 120 trio-uri pentru diferite combinații instrumentale, peste 60 sonate pentru pian un mare număr de concerte pentru diverse instrumente (vioară, pian, violoncel, trompetă, oboi, orgă etc.) și orchestră, mai multe oratorii[1], 14 messe[2], peste 100 divertismente[3], Cassațiuni?, Nocturne, 13 opere în stil italian. Joseph Haydn este și autorul melodiei imnului național al Germaniei, compusă, inițial, în onoarea împăratului Francisc al II-lea al Austriei în timpul războaielor napoleoniene[4].

Născut la 31 martie 1732 (trece la cele veșnice/Viena, 31 mai 1809), în Rohrau an der Leitha[5], provenind dintr-o familie modestă[6], Joseph Haydn este admis în corul catedralei din Viena (Stephansdom) la vârsta de opt ani și cântă până la vârsta de 17, atunci când, odată cu schimbarea vocii, este concediat. În perioada 1749-1759, timp de zece ani, Joseph Haydn își câștigă existența ca muzician liber. Studiază (autodidact) teoria muzicală și contrapunctul, primește ocazional lecții de la renumitul compozitor italian Nicola Porpora (mai mult, începe să compună diverse fragmente muzicale). În 1755, este angajat de baronul Karl Josef von Fürnberg, pentru care compune primele sale cvartete de coarde. Din anul 1759, funcționează ca director muzical în serviciul contelui Ferdinand Maximilian von Morzin[7].

Anul 1761 reprezintă un punct de cotitură în viața lui Joseph Haydn, fiind angajat în calitate de conducător muzical secund ( în 1765, Haydn îi va prelua poziția de Prim-Kapellmeister – șef de orchestră). Haydn diversifică și mărește componența orchestrei la circa 30 de instrumentiști; cu toate obligațiile ce decurgeau din funcția avută, se bucura de suficientă libertate să experimenteze cu orchestra, să-și dezvolte și să-și perfecționeze propriul său stil, așa cum mărturisește el însuși într-o convorbire cu primul său biograf, Georg August Griesinger. În această izolare creatoare, Haydn pune bazele a două genuri importante ale muzicii clasice, simfonia și cvartetul de coarde, compune un mare număr de piese muzicale simfonice, opere și muzică de cameră. După moartea prințului Nikolaus Joseph Esterházy în anul 1790, urmașul acestuia desființează orchestra. Haydn primește o pensie permanentă de 1.400 guldeni și se mută la Viena. Acceptă oferta impresarului englez, Johann Peter Salomon[8], pentru a dirija un ciclu de concerte la Londra[9], în stagiunea 1791/1792. Viața muzicală din Londra era activă și variată, îmbogățită printr-un flux, constant, de artiști din străinătate. La data de 7 februarie 1791 a avut loc prima seară muzicală[10], în care s-a cântat o operă a compozitorului; nu a fost prima simfonie londoneză, ci o lucrare mai veche, cantata Ariana la Naxos, scrisă cu zece ani în urmă. Primul concert simfonic[11] – din seria de douăzeci, prevăzute în contract – a avut loc pe data de 11 martie 1971; publicul englez, recunoscut pentru răceală (până la atitudine lipsită de atenție și de bunăvoință), a fost mai mult decât mulțumit. Cele douăzeci de concerte prevăzute au continuat[12], cu regularitate, pe toată durata primăverii și a verii anului 1791,. În acest interval s-au cântat cele șase simfonii compuse atunci la Londra, dar și numeroase simfonii vechi, necunoscute publicului londonez. În cadrul fiecărui concert, la cererea publicului care era din ce în ce mai dornic de piese noi, au fost interpretate cvartete, cantate, serenade, o multitudine de alte lucrări improvizate. Prezența lui Haydn la Londra a stârnit simpatie de nedescris, astfel încât numeroase persoane, din diferite cercuri sociale, au cerut autorităților să „facă un gest, ceva care sa demonstreze public admirația și recunoștința Angliei față de marele artist”[13]. Cele trei zile muzicale s-au încheiat[14] cu câte un concert simfonic în care s-au interpretat lucrări ale compozitorului. Ultimul concert susținut de Haydn la Londra în prima sa călătorie a fost cel din ziua de 15 iunie 1792. Haydn s-a întors la Viena, pentru puțină vreme, întrucât, în vara anul 1793 o nouă ofertă[15] trimisă din Londra de Salomon a ajuns la Viena. Haydn a acceptat-o; a doua călătorie la Londra era stabilită pentru începutul anului 1794[16]. Cel de-al doilea turneu din Londra a durat optsprezece luni[17]. Timp de un an și jumătate[18], Haydn a susținut alte douăsprezece concerte simfonice, douăzeci de concerte cu program variat,  luat parte la nenumărate manifestări muzicale[19]. A fost primit cu aceeași căldură. Diferența era făcută de scopul compozitorului: el nu ș-a mai propus să cucerească publicul, ci să-și stabilească o reputație incontestabilă. Cele două călătorii au schimbat viziunea lui Haydn despre lumea din jur, dar și modul său componistic. Haydn însuși a realizat schimbarea structurală realizată, atât în interiorul său, cât și în creația sa. A numit ultimele sale șase simfonii „simfonii de tranziție”. Seria simfoniilor nr. 99-104 se diferențează de precedentele șase simfonii londoneze, prin elemente inovatoare ce apar în esența lor; putem vorbi de o „neobișnuită nuanță de tristețe”, unde simțul ludic, cu care ne-a obișnuit compozitorul, cedează în favoarea seriozității; temele ultimelor simfonii nu sunt depresive, doar că se dovedesc mai profunde.

Deși recunoscut, încă din timpul vieții, drept unul dintre cei mai mari compozitori ai epocii, renumele său a suferit un recul pe parcursul secolului al XIX-lea. Creșteau, și în privința receptării, creațiile lui Ludwig van Beethoven, Richard Wagner… Mai ales în spațiul de limbă germană, denumit, adesea, „Tata Haydn” („Papa Haydn”), în cercuri ale adepților muzicii romantice, se sublinia desuetudinea și, în parte, naivitatea muzicii sale, spre deosebire de Anglia – unde prețuirea i-a rămas neștirbită, după prezența concertistică la Londra. De abia în secolul al XX-lea, renumele nu s-a mai transformat în altceva decât recunoașterea valorii. Am o explicație paradoxală, posibil de aplicat și în ceea ce privește moartea geniului muzical…

Elssler, slujitorul lui credincios, prieten al compozitorului și cronicar al lucrărilor sale, ne convinge de faptul că Haydn s-a stins „liniștit și împăcat”, așa cum trăise. Vânător și pescar entuziast, considera că pacea îi venea de la Dumnezeu. Vi de pare ieșit din comun că s-a aventurat într-un gen de muzică total diferit, în pofida vârstei sale înaintate? Haydn nu a fost, niciodată, promotorul lucrurilor obișnuite. Doar că a dus o existență fără sumețire.

Cât despre marea trecere… Moare în aceeaşi zi cu (faimosul) general Lannes, vechi camarad şi prieten al împăratului Napoleon. Într-o noapte a sfârşitului de mai, suveranul francez era profund îndurerat la primirea veştii morţii viteazului său ostaş pe câmpul de luptă, în timp ce dispariţia discretă a lui Haydn, în propriul pat, se pare că îl lăsase rece. Dispoziţiile lui Napoleon par să fi fost simple şi clare: funeralii militare pentru generalul Lannes, sigilarea rapidă a lucrărilor compozitorului (pentru a nu se risipi nimic). Napoleon ocupase întreaga Austrie şi scăpase, ca prin urechile acului, de un atentat împotrivă-i. Haydn este înmormîntat în grabă, fără niciun fel de onoruri. Peste câteva zile însă, ziarele pariziene anunţau cititorii francezi de moartea, la Viena, a ilustrului compozitor, căruia i se acorda respectul cuvenit la Paris dintr-un motiv foarte simplu: era membru al Institutului Franţei. Austriecii l-au comemorat abia peste două săptămâni (Viena, 15 iunie 1809, Schottenkirche), ceremonie organizată tot de autorităţile franceze. Mulți trăgeau speranța că o să participe împăratul însuși. Nu a venit. În schimb, a participat un întreg mănunchi de generali (Marmont şi Davout, cei din imediata apropiere a lui Napoleon). Cine mai ştie astăzi de generalii dictatorului care pretindea că urăște ingratitudinea, cel mai urât defect al inimii? Cine nu îl cunoaște de Joseph Haydn? Vienezii nu s-au înghesuit la ceremonie, amestec de frică, dar şi de ură disimulată; moartea lui Haydn coincidea cu execuţia lui Frederic Staps, junele austriac care încercase să-l asasineze pe Napoleon…

Poate că aşa era dat să înceapă intrarea în posteritate a marelui muzician, unul dintre stâlpii de bază ai clasicismului european, figură de referinţă a întregii istorii a muzicii, dar şi un model de creator. Terminând Sonata pentru violoncel şi pian op. 69, imediat după moartea lui Haydn, Beethoven notează pe partitura lucrării: „între lacrimi şi inima cernită”, ca semn al mâhnirii produse de moartea lui Haydn…

feature: N. Tomescu și Erika Engel

[1] Spre exemplu.: Die Schöpfung (Creația), Die Jahreszeiten (Anotimpurile)…

[2] Printre care Missa in tempore belli, Nelsonmesse, Harmoniemesse, Schöpfungsmesse…

[3] Divertimenti.

[4] Și introdus, apoi, ca „mișcare a doua” în Cvartetul de coarde op. 76 Nr. 3 (Hob. III:77), cunoscut sub numele de „Kaiserquartett” (Cvartetul de coarde op. 76 Nr. 3 (Hob. III:77)/Cvartetul imperial.

[5] Sat la răsărit de Viena…

[6] Tatăl lui, Mathias Haydn, era rotar, iar mama, Anna Maria Koller, fusese, înainte de a se căsători, bucătăreasă la familia contelui Karl Anton Harrach…

[7] Lukawitz, în apropiere de orașul Pilsen (actuala Cehie). Acolo se căsătorește, în 1760, cu Maria Anna Keller.

[8] Contractul pe care l-a semnat Haydn prevedea douăzeci de concerte pe care urma să le dirijeze. Fiecare concert trebuia să conțină o audiție a unei lucrări noi proprii. Haydn trebuia să compună o operă lirică pentru directorul de teatru Gallini, co-asociatul lui Salomon; și încă șase simfonii noi pentru concertele organizate de Salomon.

[9] Haydn știa câteva lucruri despre Anglia: faptul că Mozart a cucerit Londra, la doar nouă ani; că Haendel a trăit o bună parte din viață și a murit la Londra; tot acolo, Haydn avea un editor, Forster, care îi tipărise câteva cvartete și simfonii (a primit un onorariu apreciabil).

În data de 15 decembrie 1790 Haydn a părăsit Viena însoțit de Salomon, îndreptându-se spre Londra; au călătorit prin Munchen, Wallerstein, Bonn și Calais, de unde s-au îmbarcat pe un vas mai mic, care făcea cursa între coasta Franței și cea a Angliei. Au ajuns în Londra în data de 2 ianuarie 1791. Haydn s-a stabilit în aceeași casă în care a trăit Salomon, iar, mai târziu, din cauza zgomotului existent s-a mutat într-o suburbie.

[10] Activitățile lui Haydn pot fi reconstituite prin intermediul scrisorilor sale către Genzinger și Polzelli, precum și pe baza observațiilor și anecdotelor notate în carnețelele proprii.

[11] În vederea evenimentului reprezentat de ciclul de concerte al lui Haydn, numărul instrumentiștilor a fost ridicat la patruzeci și unu: șaisprezece viori, șase viole, patru violoncele, patru contrabasuri, apoi instrumentele de suflat și instrumentele de percuție. Pentru concertul simfonic de deschidere, Haydn a compus primele două simfonii din seria celor douăsprezece compuse la Londra în cadrul celor două călătorii efectuate. Prim violonistul era Salomon. La Londra, nu se introdusese încă obiceiul ca dirijorul să dirijeze de la pupitru, astfel încât Haydn a dirijat de la pian, „punctând din când în când armonia prin acorduri”. Programul primului concert simfonic a fost alcătuit din două părți: în prima parte s-a regăsit o simfonie compusă de Mozart, iar în partea a doua s-au regăsit primele două simfonii londoneze, simfonia nr. 93 și simfonia nr. 94. Între cele două simfonii din partea a doua a concertului s-a intercalat un „ catch în gen italian scris de Haydn, lucrare compusă pentru șapte voci”.

[12] Unul pe săptămână…

[13] Astfel, Haydn a fost numit doctor honoris causa al Universității Oxford. Evenimentul s-a desfășurat în zilele de 5,6, 7 iulie 1791. Numirea propriu-zisă a avut loc în ultima zi a evenimentului.

[14] În ultima seară a fost executată simfonia nr. 92-Oxford, în sol major. Lucrarea, compusă în 1783, la Esterhaz, poartă acest nume întrucât acolo a fost locul primei audiții.

[15] Oferta cuprindea un nou contract, în care erau prevăzute numeroase evenimente muzicale dar și compunerea unui alt ciclu de șase simfonii.

[16] În data de 15 ianuarie 1794, compozitorul a plecat spre Anglia; a ajuns în capitala în data de 4 februarie 1794.

[17] În Londra a compus 12 simfonii Simfoniile Londoneze – și șase cvartete de coarde care constituie unele din cele mai importante creații ale sale. La Londra, Haydn redescoperă genul vocal simfonic-oratoriu, gen pe care îl mai abordase o singura compunând oratoriul Il ritorno di Tobia. Haydn compune la Londra alte două oratorii, lucrări ce devin reprezentative pentru creația sa: Creațiunea și Anotimpurile. Cele mai cunoscute dintre Simfoniile londoneze sunt: Simfonia surpriză (Hob. I:94), Simfonia cu „lovitură de timpan” (Nr. 103), Simfonia Militară (Nr. 100) și Simfonia Ceasornicul (Nr. 101).

[18] A doua călătorie în Anglia a compozitorului a luat sfârșit în data de 15 august 1795.

[19] În cele douăsprezece concerte simfonice, programul prevedea șase lucrări „inedite”, ca și în cazul primei călătorii, compuse special pentru al doilea turneu din Anglia. Simfoniile poartă numerele 99-104, completează ciclul celor douăsprezece simfonii „londoneze” și încheie întreaga creație simfonică a compozitorului. Din seria simfoniilor nr. 99-104, simfonia nr. 99 a fost compusă la Viena, în vara anului 1793; celelalte au fost compuse la Londra între anii 1794-1795.

Roland Garros: Halep revine și câștigă meciul cu Alison Riske 2-6; 6-1; 6-1… Buzărnescu a obținut calificarea în turul al III-lea

Publicat de Nicolae Tomescu, 30 mai 2018, 12:44 / actualizat: 30 mai 2018, 14:13

Primul set (pierdut cu 2-6, după ce Simona a fost condusă cu 5-0) adunase 42 de minute fără niciun înțeles (din perspectiva tenisului la care aspiră numărul 1 mondial); Halep a revenit, de partea cealaltă nu a mai existat nicio şansă (6-1 în setul doi, după 24 de minute, 6-1 în setul trei, după 28 de minute)… Operația aritmetică relevă faptul că, de la 0-5 (game-uri câștigate) au urmat 14 în dreptul Simonei-3 pentru Riske și, finalmente, s-a ajuns la 14-8/general…

În circuitul WTA, Simona Halep și Alison Riske se confruntaseră de două ori, ambele partide fiind câștigate de româncă (în 2015, la Roma, Simona s-a impus în două seturi, însă toamna trecută, la Beijing, a avut nevoie de set decisiv)… Riske are în palmares un singur trofeu WTA (Tianjin, în 2014), cea mai bună clasare din carieră fiind locul 36 (în mai 2017); săptămâna trecută, tenismena din S.U.A. a ajuns până în finala turneului de la Nurnberg (învinsă de suedeza Johanna Larsson)…

Înainte de intrarea pe terenul „Philippe Chatrier”, Simona își cunoaștea adversara din turul al II-lea – altă americancă, Taylor Townsend (22 de ani, 72 WTA)…

*

Mihaela Buzărnescu vs Rebecca Peterson 6-1; 6-2

În ultimii ani, Rebecca Peterson (din Suedia) a avut rezultate mai bune pe ciment (hard) decât pe zgură, cariera sa înregistrând rezultate superioare pe suprafețele rapide; ca stil de joc, este o tenismenă de regularitate de pe linia din spatele terenului, caracterizată de constanță și anduranță, dar fără arme redutabile…

Mihaela (care a demonstrat, în meciul de față, că poate servi eficient și poate găsi unghiuri perfecte, agresiviatatea nefiindu-i pusă la îndoială) obține o victorie meritată și așteaptă, în turul al III-lea (pentru ea, cea mai mare performanță, de până acum, în categoria turneelor de Grand Slam), învingătoarea meciului Elina Svitolina (Ucraina) vs Viktória Kužmová (din Slovacia)…

*

Alexandra Dulgheru vs Anett Kontaveit 5-7; 2-6

Este evidentă evoluția tenismenei Anett Kontaveit (Estonia) în sezonul pe zgură (/semifinală la Roma, pierdută cu Svitolina/, /învinsă în trei seturi de Petra Kvitova, la Madrid/, /eliminată de Karolina Pliskova, la Stuttgart, în semifinale/); la ultimele trei turnee, a cedat, onorabil, în fața jucătoarelor care aveau să câștige trofeul; Kontaveit returnează agresiv și beneficiază de un serviciu destul de puternic și de precis…

Dulgheru, Buzărnescu, Begu și Bogdan… în turul al II-lea la Roland Garros

Publicat de Nicolae Tomescu, 29 mai 2018, 21:50

Mihaela Buzărnescu s-a calificat după o victorie, cu date care privesc normalitatea, în detrimentul Vaniei King (scor 6-3; 6-3); începutul primului set i-a adus break-ul, dar a fost egalată la 2 (de jucătoarea ieșită din formă – inclusiv din cauza accidentărilor/locul 1.276 WTA/, deși, cândva, fusese o prezență de top a circuitului de dublu); prin obținerea altor două break-uri, scorul a devenit 6-3; în setul doi, a condus cu 3-1, a fost egalată, după care a câștigat trei game-uri la rând, reușind break-ul care a pus capăt disputei; românca o întâlnește pe Rebecca Peterson (locul 97 WTA, venită din calificări), jucătoare care a eliminat-o, în primul tur, pe imprevizibila Su-Wei Hsieh (scor 6-4; 6-3)..

*

Simona Halep vs Alison Riske (27 de ani, 83 WTA), programat ca ultim meci (29 mai) pe arena „Philippe Chatrier”, va deveni, din cauza decalajului intervenit în programul zilei de astăzi (ploaia căzută după prânz), primul al zilei de miercuri 30 mai (în jurul orei 12:00)…

Irina Begu a jucat împotriva slovacei Anna Karolina Schmiedlova (a doua partidă de pe terenul cu numărul 4)… Calificarea în turul al II-lea a presupus și dramatism: românca (în vârstă de 27 ani, 41 WTA) s-a impus, după trei ore şi 19 minute epuizante, cu 6-4; 5-7; 9-7; în primul set, Begu s-a desprins la 3-1, a fost egalată (3-3), a reuşit un nou break şi a încheiat setul cu 6-4; condusă cu 3-1 în setul al doilea, Begu a restabilit egalitatea (3-3), dar şi-a pierdut serviciul la scorul de 5-6; în „decisiv” , Schmiedlova a condus cu 2-0, 3-1 şi 5-2, Irina însă a reuşit să recupereze şi a egalat (5-5), a trecut în avantaj (6-5), nu a fost în măsură să încheie meciul pe serviciul său, dar, după ce a ratat două mingi de break la 6-6, a câştigat împotriva serviciului advers şi a fructificat a patra minge de meci (9-7)…

Tot pe terenul 4 s-a desfășurat meciul dintre Ana Bogdan și Marketa Vondrousova/Cehia; cu scorul de 6-3;1-6; 6-4, după o oră și 55 de minute, românca accede în turul al II-lea (urmând să verifice, într-o măsură și mai mare, calitatea tenisului său în fața germancei Angelique Kerber)…

Sorana Cîrstea a înfruntat-o pe Daria Gavrilova (în primul meci al zilei de pe terenul cu numărul 6, cu începere de la ora 12:00), dar a fost nevoită să parăsească turneul parizian de Grand Slam; a fost 6-4; 6-7; 3-6, după un meci „pe muchie de cuțit” , întrerupt aproximativ o oră din cauza ploii…

[1]  În vârstă de 28 de ani, fosta ocupantă a locul 26 (anul 2011) nu mai reușise calificarea pe tabloul principal al unui Grand Slam de la ediţia 2016 a French Open; cea mai bună performanţă rămâne calificarea în turul al III-lea/la Roland Garros, Wimbledon şi US Open… Stilul de joc al româncei care a suferit (un destin oarecum asemănător Mihaelei Buzărnescu)? Aleargă, returnează, transpiră, partidele ei sunt obositoare, nu excelează în privința serviciului, nu are multe „winners” , practică un fel de „wall-tenis”, luptă precum un gladiator…

[2] Și cu oboseala… „Resurse am la inimă. Acum să sperăm că (o să pot) și fizic. De asta încerc să pun accent pe recuperare, tot ce pot să fac să fiu fizic la un nivel bun. Nu pot să spun că sunt fresh acum. Nu cred că este zi în care să nu ne doară câte ceva. De asta trebuie să am grijă de genunchi; ei se mai umflă când am meciuri lungi, grele, dar partea bună e că după tratament și antiinflamatoare, a doua zi pot să o iau de la capăt(…)Sunt țări care au condiții să aibă atâtea fete pe tablou și nu au. Fetele din România chiar au valoare și mă bucur că s-a văzut aici” (declarația Alexandrei Dulgheru)…

In Memoriam Constantin Milică

Publicat de Nicolae Tomescu, 28 mai 2018, 16:18 / actualizat: 29 mai 2018, 14:43

„Literatura de specialitate din aceste două domenii ar fi fost, indiscutabil, mult mai săracă fără neobosita sa contribuție științifică. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Iași îi datorează enorm Profesorului pentru munca sa uriașă, pentru resursa umană calificată pe care acesta a format-o în cei aproape 60 de ani de activitate puși în slujba crezului său – acela de a cerceta neîntrerupt, de a elabora preparate fitoterapeutice și, mai ales, de a face bine. Profesorul Milică a fost plămădit dintr-un aluat în care se adunau, miraculos, toate virtuțile. Era un amestec de rigoare, de temeinicie, de înțelegere a firii omului, de bunătate și de iubire, de multă iubire pentru semenii lui” (comunicatul USAMV Iași)…

Cu adevărat,

Constantin Milică publicase circa 300 de lucrări ştiin­ţifice, aproape 40 de tratate şi monografii, peste 800 lucrări de specialitate; a înregistrat, deopotrivă, sute de secvențe radio şi  tv (mai ales pentru Radio Iași),

a alcătuit cursuri universitare, și, ceea ce este esențial, a fost căutat de câteva milioane de persoane pentru sfaturi legate de sănătate[2]…

„Drumul meu în viaţă a fost croit numai prin studiu şi învăţătură. N-am avut niciun alt ajutor. Am intrat la Timişoara, la facul­tatea de horticultură, şi da­torită mediilor mari, am fost declarat bursier al de­ca­nului. El selecta primii cinci studenţi din fiecare an şi le asigura casă, masă şi cursurile bătute la maşină. Poate că n-a fost prea co­rect cum a pro­ce­dat, că ne-a asigurat condiţii nu­mai nouă, celor mai buni, în vreme ce ceilalţi colegi s-au descurcat cum au pu­tut, dar nu vreau să insist pe asta. Vreau să vă semnalez un alt as­pect ce ţinea de şcoala de altădată, de atmosfera în care trăiau stu­denţii de atunci. Balul Bobocilor era o manifes­taţie desfă­şu­rată după mo­delul univer­sităţii din Heidelberg. In­trarea stu­denţilor de anul întâi în rândul celorlalţi se făcea cu mare fast. Studen­ţii mai mari erau în­şiraţi pe două coloane, care tre­ceau de o jumătate de kilometru. Printre aceste rânduri tre­ceau cei proas­păt admişi, prilej de în­ghiontiri, glu­me, din par­tea celor mari. Când ajun­geai la capătul rându­lui, te aşteptau decanul, recto­rul şi prefectul de Timi­şoa­ra, dar şi alte per­sona­lităţi din oraş. De­canul Con­stantinescu pu­nea mâ­na pe capul bobocu­lui şi îl boteza cu un nume, o poreclă pe care i-o dă­dea după ce în prea­labil a studiat dosarul fiecăruia. Mie mi-a zis Puşti ge­nial, Copil minune, pentru că a văzut din do­sar că am învăţat singur, în condiţii foarte grele, ca să pot ab­solvi două clase într-un an. Parcă mi-e şi jenă de po­recla asta, care astăzi se dă pentru alte în­suşiri. Mai vreau să spun că în vremea aceea, deşi erau condiţii foarte grele după război, învăţământul era foarte respectat şi cei care studiau erau preţuiţi, li se dădea importanţa me­ritată, erau băgaţi în sea­­mă şi făcuţi să simtă că fac parte dintr-o elită. Elita culturii. Acolo, la Timişoara, s-a schim­­bat via­ţa mea. Am înţeles profund care este drumul pe care trebuie să rămân. Acela al studiului şi al învăţăturii, al cerce­tării tainelor vieţii. M-am trans­fe­rat la Bucureşti, la Horticultură, şi m-am specia­lizat în Fiziolo­gie şi Biochimie. Din anul trei de studii, am fost nu­mit şi asistent. A fost o mare res­ponsabilitate pentru mine, să fac lucrări practice şi de laborator cu stu­denţi care erau doar cu un an mai mici decât mine. Pot să spun că n-am avut copilărie, din cauza condiţiilor grele de acasă, dar, în acelaşi timp, pot să spun şi că n-am avut o viaţă de student obişnuită, ca ceilalţi. Eu nu-mi permi­team să mă plimb cu o studentă de mână, să merg cu ea de gât, cum făceau colegii mei. Eu eram de-acum cadru didactic şi umblam la costum şi la cravată. După ab­solvire, am rămas mai departe asis­tent la Facul­tate, apoi m-am înscris şi la doctorat, la Academia Română, şi am susţinut exa­me­nul cu aca­de­micianul Traian Săvu­les­cu. Am fost singurul doc­to­rand pe care l-a avut Traian Săvules­cu. M-a ales din­tr-un grup de zece candi­daţi şi apoi m-a oprit la Aca­de­mie. La 25 de ani, am fost numit di­rec­torul Institu­tu­lui de docu­mentare ştiinţifică şi reprezentantul României la Institutul In­ternaţional de la Roma şi apoi de la Ber­lin. În 1973, la solici­tarea Rectora­tului Universităţii Agronomice din Iaşi, m-am trans­ferat aici, unde, după un concurs serios, am ocupat postul de pro­fesor la Horticultură şi Agronomie. Mă întorceam cumva pe plaiuri na­tale, la 42 de ani, cu 216 lucrări ştiinţifice publicate”…

Constantin Milică a fost membru al colectivelor care obținuseră 6 brevete OSIM pentru soiuri de grâu şi produse alimentare sau cosmetice. Totodată, a asigurat coordonarea, la nivel național, a documentării din domeniul agriculturii[3]. La Universitatea de Agronomie „Ion Ionescu de la Brad”-Iași a format resursa umană în domenii interdisciplinare[4]. În anul 2015, primea titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius” din Constanța (la propunerea Facultății de Științe ale Naturii și Științe Agricole)…

Profesorul nu a exclus, nicio clipă, relația între zidirea curată a trupului şi zidirea spi­rituală a sufletului; potrivit concepției sale, postul are un impact pozitiv asupra îmbunătăţirii sănătăţii depline[5]. Insista, totodată, pe faptul că alimentaţia predominant vegetală poate înlocui parţial sau total consumul de carne şi grăsimi animale, periculoase pentru sănă­tate[6]. Constantin Milică a studiat, de-a lungul anilor, zeci, sute de plante care pot fi încadrate categoriei de plante aro­matice şi medicinale. Din perspectiva sa, fiecare plantă ascunde un strop de sănătate. A cercetat şi compoziţia chimi­că a medicamentelor – multe din substanţele folosite la prepararea lor nu pot fi metabolizate de organis­mul uman, din lipsa enzimelor corespunzătoare; organismul omului nu are enzime corespunzătoare pentru asimilarea tuturor substanţelor chimice pre­zente în medicamente; în acest fel produsele de sinteză chimică rămân depozitate în ficat, rinichi, creier, provocând grave tulburări[7]…

„Amestec(ul) de rigoare, de temeinicie, de înțelegere a firii omului, de bunătate și de iubire” l-a ajutat să fie activ (și după ce devenise octogenar), (aparent) neobosit, să ţină con­ferinţe publice, consultaţii, să primească bolnavi – reușind să aducă vindecare în multe cazuri foarte grave…

Toți oamenii mor, este adevărat; dar mi se pare că doar unii trăiesc cu adevărat…

*

De marți, 29 mai a.c., trupul lui Constantin Milică este depus în capela Bisericii „Sfântul Nicolae” din Copou (din incinta Facultății de Agronomie); înmormântarea are loc, cel mai probabil, miercuri, 30 mai, la Cimitirul „Eternitatea” din Iași…

[1] Valorificarea plantelor medicinale şi aromatice sub aspect fitoterapeutic – iată direcția de cercetare care a devenit, odată cu curgerea vremii, axă predominantă a preocupărilor ştiințifice ale profesorului Constantin Milică, un cunoscător genial al me­ca­nismelor prin care plantele pot fi de folos omului…

[2] Cererile, în­trebările şi solicitările de tratament au venit din peste 170 de ţări, din cele mai îndepărtate locuri de pe glob, din America până în Australia, din Qatar până în Filipine, din Republica Dominicană până în Surinam, Martinica, Burkina Faso, Insulele Fe­roe, Nepal, Congo, Guinea…

[3] A realizat, sub egida Bibliotecii Academiei Române, lucrarea monografică monumentală despre grâul ca plantă de cultură, precum şi o serie de lucrări de biblioteconomie editate în colaborare cu academicianul Virgil Cândea…

[4] Chimie, biochimie, fizică, biofizică, genetică, fitopatologie, pomicultură, floricultură, viticultură, botanică farmaceutică, farmacognozie etc.

[5] „Din punct de vedere religios, posturile sunt con­siderate perioade mai lungi sau mai scurte de pocăinţă şi rugăciune pentru iertarea păcatelor, de su­punere ne­condiţionată faţă de voinţa lui Dumne­zeu, de la care se aşteaptă îndurare, sprijin în viaţă şi mântuirea sufle­telor. Postul alimentar, în care se înlocuiesc alimen­tele de origine animală cu alimen­te vegetale, pe lângă semnificaţia lui spirituală, de post al Crăciunului, constituie şi un mijloc de detoxificare a organismu­lui, şi implicit a sângelui, cu rol foarte important pen­tru sănătate. Prin cură­ţirea corpului are loc re­glarea tranzitului intesti­nal, facilitarea activităţii fi­catului şi a vezicii biliare, reechilibrarea profilului aci­do-bazic, încetinirea oxi­­dării ţesuturilor, întărirea imunităţii, tonifierea func­ţiilor fiziologice vitale şi sporirea vitalităţii or­ganis­mului în lupta cu bolile în continuă extindere.”

[6] „Alimentaţia bătrânilor noştri era formată din produsele obţinute în grădinile proprii, carnea pro­venea de la animalele crescute în gospodărie, lac­tatele, de asemenea, erau naturale. Carnea, de obi­cei, se mânca doar de săr­bători şi duminica, în rest, legume şi legumi­noa­se, cereale şi fructe. Pâi­nea era din făină in­tegrală. Acuma punem făi­nă ce se cheamă trei nule, care nu mai con­ţine nimic hrănitor din bo­bul de grâu. E doar un bulgăre de amidon în alua­tul acela care ajunge în stomac şi rămâne aco­lo, blocând buna digestie. Tărâţele care asigură bu­na digestie, vitaminele şi mineralele prezente în coa­ja cerealelor sunt a­cum înlăturate. Cel mai mare rău! Pâinea neagră, intermediară, graham, acestea sunt bune. Din pă­cate, schimbarea stilu­lui de viaţă, modernismul au influenţat şi ali­men­taţia, gusturile alimen­ta­re. Din lipsă de timp, omul modern alege în gra­bă alimentele proce­sate in­dustrial, bazate pe carne, fast-food-uri, hambur­geri, grăsimi animale, con­ser­ve, mezeluri, produse zaharoase rafinate, răcori­toa­re şi alcooluri sintetice. Acestea sunt intens proce­sate termic şi chimic, ul­trarafinate, prea mult sărate şi îndulcite. Cele mai intens procesate sunt produ­sele din carne provenite de la animalele cres­cute în ferme închise, îngrăşate cu nutreţuri mo­dificate şi sti­mulente de creştere. Dăunătoare sunt şi îngrăşă­mintele chimice, pesticidele, folosirea aditivilor sintetici (a acelor E-uri, cum sunt cunos­cute) care modifică proprietăţile şi calităţile orga­noleptice ale alimentelor. S-ar putea vorbi mult pe această temă, le putem lua pe rând, ca să intrăm în detalii care să îi ajute pe cititori să-şi alcătuiască un regim ali­mentar potrivit cu vârsta, afecţiunile de ca­re suferă, stilul de viaţă etc. Trebuie neapărat să vor­bim des­pre postul alimentar, care sprijină vindeca­rea, des­pre apa pe care o bem, des­pre rolul vitami­nelor, al carotenoizilor, al antocia­nilor în prelun­girea vieţii. Eu pot doar să vă mai spun că în fiecare zi am pe masă ceea ce am numit Salata curcubeu – o salată din legume şi fructe crude, de toate culo­rile.”

[7] „Sigur că e mult mai comod să iei nişte pastile de câteva ori pe zi şi gata, să crezi că te vei vindeca” – ne povățuia ilustrul profesor; „Plantele conţin prin­cipii active asemănătoare cu cele prezente în celu­lele omului, ceea ce le face perfect asimilabile şi fără efecte secundare. Insist să reamintesc faptul că fitoterapia este tratarea ştiinţifică cu principii active din plante, adică, săruri minerale, vitamine, acizi organici, uleiuri eterice. Nu folosim plantele la mo­dul empiric. În alcătuirea reţetelor şi a preparatelor mele m-am orientat şi după informaţii luate din experienţa altor popoare. Pentru a trata o anumită afecţiune am ales doar acele specii de plante care se regăsesc în cel puţin 4 reţete similare din 4 ţări diferite. În acest mod, am selectat foarte serios speciile de plante pe care le folosesc, bazându-mă şi pe experienţa altor culturi.”

Idol al unei generaţii cu atitudine?

Publicat de Nicolae Tomescu, 28 mai 2018, 14:00

Ca actor, a jucat în numeroase filme de scurt și lung-metraj și a interpretat roluri de referință în spectacolele de teatru ale unora dintre mai importanți regizori români.

Debutase (1994) cu un rol de figurație în Nobody’s children. În 1999, a jucat rolul unui refugiat din fosta Iugoslavie în pelicula austriacă Nordrand (regizată de Barbara Albert). În 2001, Tudor Chirilă a fost „guest star”[3] într-un episod al serialui german Kommissar Rex. În 2004, a filmat[4] pentru Milionari de weekend (în regia lui Cătălin Saizescu). Doi ani mai târziu, primește rol[5] în filmul lui Tudor Giurgiu, Lagături bolnăvicioase. Între 2006 și 2012, a filmat mai multe scurtmetraje românești – printre care Eu sunt eu (în regia Monicăi Istrate) și Love Marketing (în regia lui Andrei Sota), după un scenariu propiu. În 2014 a avut loc premiera peliculei grecești The Enemy Within (regizată de Yorgos Tsemberopoulos), în care Tudor Chirilă se pliază pe rolul unui șef de bandă. În același an, a fost lansat scurt-metrajul The Couch (filmat în Marea Britanie și regizat de Emre Kayiș).

Tudor Chirilă a colaborat cu unii dintre cei mai valoroși regizori români de teatru (Alexandru Tocilescu, Alexaandru Darie, Alexandru Dabija, Iarina Demian, Gelu Colceag, Horațiu Mălăele). A debutat, în anul 1995, cu „Trupa pe butoaie”, proiectul UNITER de teatru itinerant coordonat de regizorul Victor Ioan Frunză. Din 1996, face parte din trupa „Teatrului de Comedie”. În 2004, a caștigat un premiu UNITER pentru rolul Malvolio din A douăsprezecea noapte de William Shakespeare (în regia lui Gelu Colceag), fiind cel mai tânăr actor care a obținut amintita distincție până în momentul de grație. Totodată, Tudor Chirilă a semnat ilustrația muzicală pentru mai multe spectacole de teatru: Trei femei înalte de Eduard Albee (în regia lui Vlad Massaci, 1997), O, tată, sărmane tată, mama te-a spânzurat în dulap iar eu sunt foarte trist, de Arthur Kopit (în regia Iarinei Demian, 2000), A fost odată în Brooklyn de Neil Simon (în regia Iarinei Demian, 2002), Chirița of Bârzoieni (în regia și adaptarea Iarinei Demian/2004, după un text de Vasile Alecsandri; Tudor Chirilă a compus muzica, împreună cu Gelu Ionescu), O lume pe dos (în regia Iarinei Demian, 2010), Prizonierul din Manhattan (în regia Iarinei Demian, 2012)

Tudor Chirilă s-a implicat în campanii sociale. În 2005, a fost inițiatorul campaniei „Live pentru viață”, prin care s-au strâns donații pentru sinistrați. A susținut campania de strângere de fonduri pentru copiii bolnavi de cancer „Nu mă ignora”, inițiată de „Asociația Salvează Vieți”. Alături de „Agenția de Vise”, compania sa de management și booking artistic, a derulat proiecte cu impact social și cultural, printre care „Chirilă în licee” – turneu de mentorship în liceele din București[6], „Cruciada Culturii”[7], Premiile „Ioan Chirilă”[8] etc.

În 2012, a publicat prima sa carte, Exerciții de echilibru, care a reunit selecția celor mai bune texte de pe blogul personal (www.tudorchirila.blogspot.com).

În 2014, a devenit antrenor și jurat la „Vocea României” (alături de Loredana Groza, Smiley și Marius Moga). Una din marile lecții, ascunse privirii superficiale (din povestea Vocea Românei), cu trei ediții consecutive în care antrenorul Chirilă a triumfat? Succesul vine mai lesne către cei care nu-l caută cu tot dinadinsul, către cei pentru care rezultatul final reprezintă o consecință, nu un scop în sine, către cei mânați mai degrabă de încredere decât de frică și care fac lucrurile pentru că au sens, pentru că se bucură făcându-le, pentru că vor să iasă din zona de confort, să se provoace pe ei și pe alții…

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=IcJOo5OEJjM[/youtube]

https://youtu.be/e2PR04EW6EA

Între timp, a ajuns unul dintre cei mai vocali artişti – atunci când se dezbat evenimentele de pe scena politică, criticându-l acerb, în mai multe „reprize”, pe liderul PSD Liviu Dragnea/nu numai pe tema enunțată în ianuarie anul curent: „Oamenii ies în stradă împotriva modificării legilor justiției și a celor de la codul de procedură penală care dacă trec așa cum au fost votate în Parlament vor transforma România în Disneylandul corupților”; „1.427 de magistrați împotriva modificărilor sfidătoare ale comisiei Ciordache. Între timp un individ condamnat la 8 ani de închisoare se joacă cu banii românilor din pilonul 2 de pensii. Ne merităm soarta e una, dar să încercăm s-o schimbăm e alta. Și ca să nu ne mai merităm soarta asta cred că ar trebui să ne schimbăm noi. Măcar un pic”, posta Tudor Chirilă, pe contul său de Facebook, în ziua de 22 mai 2018…

[1] A văzut lumina zilei în 28 mai 1974/București.

[2] „Vama Veche”, formație românească de muzică rock, ai cărei membri fondatori (septembrie 1996) au fost Traian Bălănescu (claviaturi), Liviu Mănescu (bass) și Tudor Chirilă (vocal) – Ionel „Tase” Tănase (baterie) a colaborat numai pentru primul lor album, locul său în formație fiind luat de Răzvan „Lapi” Lupu –, s-a dorit non-conformistă și deschizătoare de drumuri, intenție cel mai bine ilustrată albumul conceptual, o operă rock, care a dat naștere unui spectacol; Am să mă întorc bărbat stârnea controverse la lansare (narează povestea unui tânăr, Andrei Gavrilă, recrutat în cadrul stagiului militar obligatoriu, care sfârșește prin a se sinucide cu puține zile înainte de a se întoarce acasă, din cauza numeroaselor suferințe si umiliri îndurate pe parcursul celor 12 luni de armată); albumul a marcat și începutul colaborării cu chitaristul Eugen Caminschi, devenit membru cu drepturi depline. În toamna lui 2006, trupa s-a despărțit, iar, în decembrie 2006, Traian Bălănescu, Răzvan „Lapi” Lupu și Liviu Mănescu au acționat în instanță membrii trupei „Vama”, pentru încălcarea drepturilor de autor asupra pieselor „Vama Veche” (ca urmare a unei decizii a ICCJ, pronunțată în martie 2010, Tudor Chirilă și „Vama” nu mai aveau voie să interpreteze piesele compuse de membrii „Vama Veche” fără acordul foștilor colegi. În vara anului 2010, cele două trupe, „Vama” și „Trupa Veche” – formate în urma despărțirii din 2006, au ajuns la un acord, ambele fiind în drept să interpreteze cântecele din repertoriul formației „Vama Veche”…

[3] Interpretând rolul lui Dimitrij…

[4] Alături de Andi Vasluianu, Maria Dinulescu și Mihai Bendeac… Tudor Chirilă a interpretat rolul lui Godzi, tânăr care, forțat de circumstanțe, devine complicele unui furt.

[5] Alături de Maria Popistașu și Ioana Barbu…

[6] În 2009, Tudor Chirilă a inițiat un proiect de mentorship care s-a desfășurat sub forma unui turneu în 20 de licee din București sub sloganul „Descoperă ce-ți place”; în cadrul campaniei, s-a întâlnit cu peste 5.000 de liceeni cărora le-a vorbit despre el, despre importanța descoperirii propriilor valori și talente din timp, despre cum le pot folosi în viitor; proiectul a avut ca urmare un studiu realizat de psihologi si sociologi cu scopul de a arăta care sunt modelele aspiraționale ale liceenilor din București.

[7] În 2010 Tudor Chirilă a susținut „Cruciada Culturii”, o mișcare inițiată de „Agenția de vise” (se adresează tuturor celor care își doresc ca arta să fie ridicată, din nou, la adevărata ei valoare). Unii dintre cei mai importanți artiști internaționali de muzică clasică – Sarah Chang, Joshua Bell, Sam Haywood, Lily și Misha Maisky, Cvartetul „AdLibitum” au susținut recitaluri la București, la care au participat peste 3.000 de melomani…

[8] Ioan Chirilă, tatăl lui Tudor, s-a născut în orașul Ismail din sudul Basarabiei (localitate care aparține, în prezent, Ucrainei). În 1940, la vârsta de 15 ani, Ioan Chirilă a trecut Dunărea, împreună cu familia, s-a stabilit în Galați, apoi la Brăila și, în sfârșit, în București. Din anul 1951 a lucrat ca redactor sportiv la Editura „Uniunii de Cultură Fizică și Sport”, pentru ca din 1959 să activeze ca jurnalist la cotidianul „Sportul popular” – transformat, după 1989, în „Gazeta Sporturilor”; Ioan Chirilă a îndeplinit pe rând funcțiile de redactor (1959-1961), șef de rubrică (1961-1971), publicist comentator (1971-1978), șef de secție (1978-1993), director general (1993-1999). Din anul 1997 a lucrat ca senior-editor la cotidianul „Pro Sport”. A participat la nouă turnee finale ale Campionatului Mondial de Fotbal și la două ediții ale Jocurilor Olimpice de vară. În anii ’70, a deținut – la Radiodifuziunea Română – o rubrică permanentă, în calitate de comentator. Cunoscut sub porecla de Nea Vanea, Ioan Chirilă rămâne autorul a 27 de volume de publicistică închinate unor sportivi sau evenimente sportive, scrise într-un stil original, colorat (Șepcile roșii, World Cup ’66, Argentina, Și noi am fost pe Conte Verde etc). De multe ori, reflectarea evenimentului sportiv reprezenta un pretext pentru reportaje literare sui-generis, evocându-se, emoționant, locurile, oamenii obișnuiți și artele. Cărțile sale au fost editate în tiraje impresionante (Nadia, spre exemplu, vânzându-se în 300.000 de exemplare)…

Și societățile evoluate suferă de boli incurabile…

Publicat de Nicolae Tomescu, 28 mai 2018, 13:20

Drept consecință, autoritățile de la Tokyo se află în fața unei situații inedite. Plângerile penale împotriva persoanelor de vârsta a III-a și arestările în privința respectivei categorii sunt tot mai numeroase; femeile, îndeosebi, recurg la infracțiuni minore (furturi din magazine, 9 din 10 femei în etate pleacă din supermarketuri cu produse având valoare redusă, fără să plătească) pentru a ajunge la închisoare[3]; una din cinci deținute este trecută de 65 de ani[4]…

În general, aceste femei sunt vulnerabile din punct de vedere economic; jumătate (care suportă singurătatea) trăiește în sărăcie, prin comparație cu procentajul bărbaților aflați în aceeași situație – doar 29%… Instituțiile guvernamentale și sectorul privat nu au dezvoltat programe de reintegrare reală pentru pensionari… În 2016, Parlamentul din Japonia a adoptat o lege prin care seniorii recidiviști beneficiază de sprijin din partea serviciilor sociale; de atunci, parchetele și penitenciarele trebuie să lucreze împreună cu agențiile guvernamentale pentru a le acorda persoanelor vârstnice asistența de care au nevoie.

Problemele grave cu care se confruntă femeile japoneze de vârsta a III-a (cele care caută „confortul închisorii”) se află dincolo de atribuțiile sistemului…

[1] „Ele pot avea o casă. Pot avea familie. Dar asta nu înseamnă ca au un loc unde să se simtă acasă. Nu se simt înțelese; cred că sunt văzute doar ca niște persoane care se ocupă de treburile gospodăriei”, afirma Yumi Muranaka, directorul închisorii „Iwakuni”, aflată la 30 de mile de Hiroshima…

[2] În ultimele decenii, a scăzut dramatic interesul familiilor, interseul comunității față de seniorii japonezi… Între 1980-2015, numărul bătrânilor care trăiesc singuri a crescut de 6 ori, ajungând (astăzi) la 6 milioane… Un sondaj, comandat de guvernul nipon (2017), dezvăluia că dintre persoanele vârstnice care comit furturi neînsemnate din magazine jumătate locuiește în condiții de singurătate, 40% nu au familie sau vorbesc, rar, cu rudele…

[3] „Închisoarea este ca o oază pentru mine, un loc pentru relaxare și confort. Nu am libertate, dar nici nu am nimic de care să mă tem. Aici sunt mulți oameni cu care vorbesc. Am trei mese pe zi. Fiica mea mă vizitează o dată pe lună și îmi spune: «Nu îmi pare rău pentru tine. Ești patetică». Cred că are dreptate”, declara o femeie de 78 de ani. A furat o băutură energizantă, cafea, ceai, un bol cu orez și un mango. A treia oară a fost condamnată la 1 an și 5 luni de închisoare. „Acum locuiesc singură. Eram obișnuită să stau împreună cu familia fetei mele și mi-am cheltuit toate economiile având grijă de un ginere abuziv și violent”, mărturisea F, de 89 de ani. A furat orez, căpșuni și medicamente pentru răceală. A fost condamnată la un an și jumătate de închisoare. Chiar dacă au un cămin, se simt, uneori, inutile. „Mă simțeam foarte singură. Soțul meu îmi dădea mulți bani și oamenii îmi spuneau ce norocoasă sunt, dar nu bani voiam. Nu m-au făcut deloc fericită. Prima dată când am furat a fost acum 13 ani. Am intrat într-o librărie și am luat o carte. Am fost prinsă, dusă la secție și interogată de un ofițer de poliție. A fost așa drăguț. A ascultat tot ce am avut de spus. Am simțit că sunt ascultată pentru prima oară în viața mea. La sfârșit, el m-a luat ușor de braț și mi-a spus: «Înțeleg că te-ai simțit singură, dar să nu mai faci asta». Nu vă pot spune cât mă bucur acum că lucrez în fabrica închisorii. Alaltăieri, când am primit complimente pentru cât de eficientă și meticuloasă sunt, am înțeles bucuria de a munci. Îmi pare rău că nu am lucrat niciodată. Viața mea ar fi fost diferită. Mă bucur mai mult de viața mea în închisoare. Când am ieșit a doua oară, am promis că nu mă voi mai întoarce. Dar, când am fost afară, am devenit nostalgică după timpul petrecut aici”, povestea N, de 80 de ani, femeia cu soț, doi băieți și șase nepoți. A furat hârtie igienică, crochete și un evantai. A treia oară sentința a fost de 3 ani și 2 luni închisoare… Altele spun că se simt inutile, iar închisoarea le oferă șansa de a face ceva folositor. „Când eram tânără nici nu mă gândeam să fur. Tot ce am, am obținut muncind din greu. Am lucrat într-o fabrică de cauciuc timp de 20 de ani și ca îngrijitoare la un spital. Am fost mereu strâmtorați cu banii, dar tot am reușit să-l trimitem pe fiul nostru la colegiu. Soțul meu a făcut un atac cerebral cu 6 ani în urmă și de atunci este la pat. Suferă și de demență, halucinații și paranoia. A trebuit să-i acord multă îngrijire psihică și emoțională pentru vârsta mea. Dar nu am putut să vorbesc despre stresul meu cu nimeni pentru că mi-a fost rușine. Am fost închisă pentru prima oară când aveam 70 de ani. Când am furat, aveam bani în portofel. Atunci m-am gândit la viața mea. Nu mai voiam să merg acasă și nu aveam nicăieri altundeva unde să mă duc. Ajutorul pe care îl primesc în închisoare a fost singura cale. Viața mea este mult mai ușoară aici. Pot fi eu însămi, pot să respir, chiar dacă este temporar. Fiul meu îmi spune că sunt bolnavă și ar trebui să fiu internată într-un spital de boli psihice. Dar nu cred că sunt bolnavă. Cred că am furat din cauza anxietății”, se confesa T (80 de ani, soț și doi copii). Furase icre de cod, semințe și o tigaie. A patra oară instanța s-a pronunțat pentru 2 ani și jumătate de închisoare… „Soțul meu a murit anul trecut. Nu am avut copii, așa că am rămas total singură. Am fost la supermarket să cumpăr legume și am văzut un pachet cu carne de vită pe care am vrut să-l cumpăr, dar nu mi-l permiteam. Așa că l-am luat”, iată explicația altei deținute.. „A fost greu când am realizat că va trebui să trăiesc cu 1.000 yeni/circa 9 dolari/ pe zi. Nu mă așteaptă nimic bun afară” (K, de 74 de ani, cu soț și o fiică; a fost condamnată a treia oară)… Motivările sentințelor sunt secrete…

[4] Costurile cresc într-un ritm alarmant… Cheltuielile medicale anuale legate de îngrijirea vârstnicilor au ajuns la peste 6 miliarde yeni (ceva mai mult de 50 milioane dolari) în 2015, superioare cu 80% deceniului anterior… A fost angajat personal specializat pentru a-i ajuta pe deținuții vârstnici să-și facă baie și să meargă la toaletă, dar numai pe timpul zilei, noaptea, sarcinile sunt îndeplinite de gardieni, ceea ce a provocat nemulțumirea ultimilor (o treime a gardienilor care lucrează în închisorile de femei renunță la serviciu în maximum 3 ani)…

Real Madrid vs FC Liverpool 3-1 (0-0) în finala „UEFA Champions League”

Publicat de Nicolae Tomescu, 26 mai 2018, 23:46

Câștigătoare, pentru a 13-a oară, a trofeului…

Prima echipă care cucerește, de trei ori la rând, cea mai importantă competiție a cluburilor de fotbal…

Desfășurat pe Stadionul „Olimpic” din Kiev, meciul a presupus și un gol uimitor (performanța galezului Gareth Bale)…

Dar…

Două „erori de cartier” au decis finala „UEFA Champions League”…

Minutul 51: Gafă a portarului Karius, cel care a trimis mingea direct în piciorul lui Benzema (să spunem, altfel, că francezul a blocat o repunere aparținând germanului care apără poarta lui Liverpool)…

Minutul 83: Gareth Bale reușea „dubla”, cu un şut de la 30 de metri – pe care portarul Karius l-a scăpat în plasă…

De „remarcat” și contribuția lui Sergio Ramos García la distrugerea jocului ofensiv al adversarilor, prin accidentarea (premeditată?) a celui mai important atacant al lui Liverpool (Mo Salah)…

Românce la Roland Garros…

Publicat de Nicolae Tomescu, 26 mai 2018, 23:34

Alexandra Dulgheru (locul 160 WTA) joacă împotriva americancei Christina Mchale (numărul 85 mondial); partida dintre cele două desemnează a patra confruntare de pe terenul 9, după Petra Martic vs Yafan Wang şi alte două meciuri de simplu masculin (Martin Klizan – Laslo Djere, Guido Andreozzoli – Taylor Fritz); primul meci de pe terenul 9 începe la ora 12:00, drept consecință evoluția Alexandrei Dulgheru nu poate fi surprinsă mai devreme de 17:30 (ora României); Dulgheru a trecut vineri, 26 mai, de ultima rundă a calificărilor, învingând-o pe germanca Tamara Korpatsch (23 ani, 145 WTA) cu 6-1; 5-7; 7-6 (7)/meci-maraton de două ore şi 46 de minute…

Pe tabloul principal de simplu au intrat cinci românce din „top 100”: Simona Halep (1 WTA), Mihaela Buzărnescu (32 WTA), Irina-Camelia Begu (41 WTA), Sorana Cîrstea (45 WTA), Ana Bogdan (65 WTA); Monica Niculescu (61 WTA) nu participă din cauza unei accidentări…

Trebuie menționat, fără a induce panica, faptul că s-a accidentat și Sorana Cîrstea… în sfertul de finală de la Nurnberg, susținut împotriva americancei Alison Riske (viitoarea adversară a Simonei Halep de la Roland Garros), fiind nevoită să abandoneze în debutul setului decisiv și să rateze prezența în semifinalele competiţiei din Germania…

Succes românesc la WTA Strasbourg

Publicat de Nicolae Tomescu, 26 mai 2018, 23:01

Româncele avuseseră un parcurs impecabil, eliminându-le, în primul tur, pe principalele favorite/chinezoaicele Chan și Yang/, apoi au profitat de statutul lor de cap de serie și au ajuns în finala pe care au câștigat-o (cu 7-5; 7-5) în fața perechii formate din Anastasia Rodionova și Nadiya Kichenok; partida a fost echilibrată, cu multe break-uri și o mulțime de răsturnări de situație, dar, sprijinite de un procentaj excelent al primului serviciu (peste 76 %), Buzărnescu și Olaru au fructificat a doua minge de meci (după o oră și 49 de minute)… 

26 mai 1986: Comunitatea Europeană adoptă Steagul european…

Publicat de Nicolae Tomescu, 26 mai 2018, 22:31

După cum scriam, steagul a fost adoptat – la începuturi – de Consiliul Europei (8 decembrie 1955), proiectul câștigător aparținându-i lui Arsène Heitz; Consiliul Europei a dorit ca acest steag să fie folosit de alte organizații regionale care doreau integrarea europeană…

Pe 26 mai 1986, Comunitatea Europeană l-a adoptat. De asemenea, Uniunea Europeană/înfințată prin Tratatul de la Maastricht, în 1992 – pentru a înlocui Comunitatea Europeană și a-i prelua atribuțiile/ a adoptat steagul; de atunci, utilizarea lui a stat sub controlul Consiliului Europei și al Uniunii Europene…

Steagul apare pe aversul tuturor bancnotelor euro, stelele pe monedele euro, deopotrivă pe permisele de conducere și plăcuțele de înmatriculare eliberate în țările membre ale UE. Numărul stelelor de pe steag este fix (12), și nu are legătură cu numărul de state membre ale Uniunii. În 1953, Consiliul Europei reunea 15 membri; s-a propus atunci ca steagul să aibă câte o stea pentru fiecare membru, să nu se schimbe la aderarea unor noi aspiranți; Germania de Vest a obiectat în privința acestei măsuri – unul dintre membri era regiunea Saarland (disputată), iar o stea proprie ar fi implicat suveranitatea respectivei regiuni; Franța a obiectat la un proiect cu paisprezece stele, deoarece acest lucru ar fi implicat integrarea Saarland-ului în Germania; finalmente, a fost adoptat numărul 12, ca simbol al perfecțiunii[1]…

Proporţiile steagului

[1] În decembrie 2009, Mirosław Piotrowski, în numele Grupului ECR. – (PL) declara:  „Doamnnă președintă, având în vedere faptul istoric că părinții fondatori ai Uniunii Europene au fost creștin-democrați: Konrad Adenauer, Alcide de Gasperi, Robert Schuman și Jean Monnet, care și-au fondat construcția pe valori și simboluri creștine, vă reamintesc că drapelul adoptat de Uniunea Europeană, care înfățișează un cerc de 12 stele aurii pe un fundal albastru și care atârnă în spatele dumneavoastră, doamnă președintă, se referă la cele 12 stele de deasupra capului Sfintei Fecioare Maria – Revelația Sfântului Ioan, capitolul 12”…

Dumitru Oprea: „Cum garantează autoritățile române securitatea alimentară a populației?”

Publicat de Nicolae Tomescu, 25 mai 2018, 12:04

În aceste condiții, deputatul PNL solicită Ministrului Sănătății informații despre acțiunile desfășurate, în ultima perioadă, de Direcțiile de Sănătate Publică pentru verificarea respectării de către unitățile de alimentație publică a standardelor de igienă și conformitate. De asemenea, Ministerul Sănătății trebuie să prezinte măsurile pe care le va lua, în colaborare cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, în vederea eliminării cauzelor ce pun în pericol sănătatea populației.

Iordania. O țară binecuvântată

Publicat de Nicolae Tomescu, 25 mai 2018, 11:50

*

Spaţiu geografic plin de semnificaţii, Iordania se află în Ţara Sfântă, un loc esențial pentru cele trei mari religii monoteiste, supranumit în Biblie „Grădina Domnului” (Coranul îl consideră „începutul binecuvântat al tuturor”). Pentru aproape jumătate din omenire, aici se află izvorul spiritualităţii şi al credinţei.

Drept consecință, am urmat traseul biblic care străbate peisaje mirifice prin valea Iordanului, pe malul Mării Moarte, în Wadi Al-Kharrar, locul unde se presu­pune că a avut loc botezul lui Isus, pe Muntele Nebo, unde Moise a zărit, chiar înainte de moarte, Pământul Făgăduinţei; oraşul regal Amman, metropolă unde modernitatea se întrepătrunde cu tradiţia, a reprezentat mai mult o rampă de lansare către fostul oraş roman Gerasa (actualul Jerash), către Petra, orașul nabateean ferecat în piatră; am urmat drumul parcurs de Lawrence al Arabiei, prin canioane şi peste podurile pustii de piatră din Wadi Rum, am privit, de pe Muntele Nebo, văile biblice ale Iordanului şi Marea Moartă…

*

Prima zi: 27 decembrie 2007, București-Amman

Decolare către Amman (la ora 23:25). Sosire în capitala Iordaniei…

Nu pune nimeni la îndoială faptul că Amman este un oraş al contrastelor. Cunoscut în Vechiul Testament sub numele de Rabath-Ammon, capitala ţinu­tului, iar, în timpul romanilor, sub denumirea de Filadelfia, a fost ridicat pe 7 coline [jabal], ceea ce ne duce cu gândul la Roma antică. În limba arabă, s-ar traduce prin loc aflat în siguranță, loc sigur…

După aterizarea din jurul orei 1:00, pe aeroportul „Regina Alia”, ne-am deplasat cu autocarul pe o distanță de 32 de Km și am surprins, în plină noapte, realități și realități. Se poate vorbi despre o dezvoltare rapidă, Amman întinzându-se în zilele noastre pe 19 coline. Datorită nuanţei specifice a edificiilor, capitala a primit supranumele de „Oraşul alb”. Pe dealurile abrupte stau înşira­te, una lângă alta, case cu 6 (şase) pereţi şi acoperiş plat, uneori orbitor de albe, alteori de un alb murdar. Construcţiile se găsesc mai ales în zonele usca­te şi fierbinţi, fiind un element ce diferenţiază Amman-ul de alte oraşe asemănătoare (mai pot fi întâlnite în Mali sau în Niger); în completarea peisajului mirific, poate fi invocat haosul din centru, unde se înal­ţă minaretele, se înfățișează tarabele pline cu dulciuri, rui­nele antice, care coexistă cu edificiile moderne, cu multe clă­diri noi și lanţuri hoteliere internaționale. Politica lui Abdullah al II-lea s-ar concretiza într-un soi de protecționism, o descurajare subtilă a posibililor investitori străini de a-și crea imperii imobiliare (în zona în care am fost cazați, un apartament ajungea la 300.000-400.000 de dolari, fără să depășească suprafața de 200 metri pătrați). Reprezentantul Dinastiei hașemite (de altfel, cu o educație bine conturată în S.U.A.), gândește o politică pe care o putem plasa sub semnul demagogiei, dar care nu ar trebui confundată cu esența comunismului românesc de altădată. Abdullah al II-lea și-a propus ca fiecare iordanian să dețină un spațiu de locuit (distribuirea caselor/apartamentelor se face după criterii despre care nu avem prea multe informații), cert este că iordanianul aflat în suferință financiară poate spera. În rest, o lume așezată, de o politețe oarecum rece, foarte civilizată, spre deosebire de ceea ce am întâlnit, în 2006, în Egipt/acolo unde toți te luau în primire, nu pentru că te-ar fi respectat, ci pentru că sărăcia îi îndemna să tragă cu ochiul la banii turiștilor. Iordanienii te privesc fără insistență supărătoare, te ajută fără să pretindă recompense…

Dincolo de orice altă constatare, cred în dialogul civilizațiilor, al modelelor culturale diferite, al religiilor diferite; trebuie spus că, în jurul orei 3:00, priveam către lumina verde a minaretului din preajma hotelului și m-am lăsat învăluit de credință; planeta ne poate îngădui pe toți; dacă în Casa Domnului are loc fiecare, la strădania de a-i înțelege pe ceilalați se ajunge mai greu…

*

Ziua a doua: 28 decembrie 2007, Amman-Jerash

După micul dejun, vizităm Jerash. Strada cu coloane, amfiteatrul și forumul roman definesc orașul construit în secolul IV d.Cr., probabil în timpul domniei împăratului Dioclețian. Orice definiție limitează: de fapt, Jerash înseamnă o călătorie în timpuri romane, o mândrie pentru iordanienii de astăzi care vorbesc despre:

• Arcul lui Hadrian, un monument construit pentru a comemora vizita împăratului la Gerasa (în anul 129 d.Cr.).
• Hipodromul, o arenă masivă, având 245 m lungime și 52 m lățime, care putea găzdui 15.000 spectatori.
• Pereții orașului și poarta din Sud, pereții fiind bizantini, având o lungime totală de 3.456 metri iar poarta (datând din anul 130 d.Cr.) – cea prin care poți intra în Jerash.
• Piaţa ovală măsoară 90×80 metri, cuprinde două altare, în mijloc, și o fantână adăugată în secolul al VII-lea d.Cr.
• Strada colonadelor, încă țintuind urma roţilor lăsată de trăsuri, chiar dacă s-a trezit remodelată în jurul anului 170 d.Cr.; coloanele ionice au fost înlocuite cu tot felul de coloane corintice extrem de elaborate.
• Macellum, se află în stânga străzii colonadelor, marcând intrarea în piaţă.
• Tetrapilonul din Sud, sudul Decumanuslui, a fost marcat de 4 piedestale (încă vizibile), ce serversc drept suport pentru coloane şi, probabil, pentru întreaga structură piramidală.
• Podul din Sud conduce spre un cartier rezidenţial al Gerasei; cea mai mare parte este îngropată sub orașul actual.
• Casele Ummayade, din partea vestică a Decumanuslui sudic, un cartier care a fost locuit între anii 660 şi 800 d.Cr.; podul din Sud conducea la un cartier rezidenţial și spre poarta estică.
• Catedrala, aflată aproape de Cardo, în stânga, lângă un monument datând din secolul II d.Cr., templul roman al lui Dionysos; în secolul IV, templul a fost reconstruit ca biserică bizantină, denumită acum Catedrala.
• Biserica Sfântului Teodor a fost construită în anul 496 d.Cr.; între biserică și intrarea vestică a Catedralei se găsește o piaţă, cu o fântână în mijlocul ei.
• Nymphaeum, fântâna construită în 191 d.Cr., a fost dedicată nimfelor. Fântânile reprezentau un lucru obişnuit în oraşele romane, evidenţiind grandoarea așezărilor; apa curgea din capetele a 7 (șapte) lei pin bazine mici din trotuar.
• Propylaeum – inițial, procesiunea către templul lui Artemis se desfăşura dincolo de râu, într-o parte a Gerasei, acoperită de oraşul modern Jerash.
• Esplanada templului – monumentul conduce spre o terasă în formă de U, unde fusese construit un altar în aer liber.
• Biserica bizantină Propylaeum, construită în secolul al VI-lea d.Cr. – coloanele au fost folosite ca o parte a bisericii.
• Moscheea Ummayadă, considerată a fi unica moschee, cunoscută, a Jerash-ului, a fost construită în secolul al VII-lea sau al VIII-lea d.Cr.
• Băile vestice au acoperit o porţiune de 50×70 metri; tipice pentru cel de-al doilea secol al mileniului I d.Cr., băile au constituit un complex impozant, cuprinzând o gamă întreagă de facilităţi.
• TetrapiIonul Nordic, cel de-al doilea tetrapilon, construit în timpul reproiectării Jerash-ului, probabil ca o intrare spre Teatrul din Nord; mai târziu, a fost dedicată Iuliei Domna, soţia siriană a împăratului Septimius Severus.
• Strada colonadelor din Nord, demne de reţinut fiind coloanele ionice.
• Poarta nordică datează din anul 115 d.Cr. Teatrul din Nord, construit în anul 165 d.Cr., era folosit inițial pentru reprezentanţii poporului, loc de întâlnire a consiliului oraşului; în anul 235 d.Cr., teatrul și-a dublat capacitatea.
• Biserica Episcopului Isaia, biserica bizantină ridicată în anul 559 d.Cr., a fost folosită până la cutremurul din 749 d.Cr.
• Camera din interiorul micului templu al lui Artemis (fiica lui Zeus și sora lui Apollo), zeiţa oraşului Gerasa, templu construit, inițial, din marmură, conţine un mormânt în care se consideră a fi o statuie a zeiţei.
• Cel puţin 15 biserici bizantine au fost descoperite în Jerash, dintre care 3, cele mai frumoase, sunt grupate în jurul unui atrium. În Nord, Biserica Sfântului Cosmos și Sfântului Damian are cea mai frumoasă podea din mozaic văzută în Jerash. O inscripţie datează mozaicul ca fiind din anul 553 d.Cr, iar imaginea include biserica paznicului Teodor împreună cu soţia sa, Georgia, rugându-se cu braţele depărtate. În centru, biserica lui Ion Botezatorul datează din anul 531 d.Cr. Podeaua sa din mozaic include imagini ale celor patru anotimpuri, plante și animale, deopotrivă cu oraşele Alexandria și Memphis din Egipt. Biserica Sfântului Gheorghe, în Sud, a fost construită în anul 530 d.Cr., continuând să fie folosită după cutremurul din 749.
• În privința Bisericii Sfântului Genesius, podeaua mozaicată datează din anul 611 d.Cr., cu trei ani înainte de invazia persană.
• Teatrul din Sudul fostei așezări romane Gerasa (sunt şi influenţe greceşti), construită în timpul domniei împărătului Domițian (între anii 90-92 d.Cr.), putea găzdui mai mult de 3.000 de spectatori, având o acustică remarcabilă; astfel, un vorbitor din centrul orchestrei poate fi auzit de întreg auditoriul, fără a ridica vocea.
• Templul Iui Zeus, construit în anul 162 î.Cr., este așezat pe pământurile sacre. Iniţial, o piatră din esplanade servea drept locul ideal pentru rugăciuni și, datorită înălțimii sale, a fost transformată într-un naos (anii 100-80 înainte de Cristos); naosul a fost modificat între 69-70 d.Cr. și în al doilea secol, în timpul domniei împăratului Hadrian.
• Finalmente, pentru descrierea Gerasei, Muzeul conţine o fascinantă colecţie de artefacte, inclusiv bijuterii de aur, monede, vase de sticle și, probabil, lucrul cel mai neobişnuit – bilete de teatru din ceramică.

*

Ziua a treia: 29 decembrie 2007, Amman-Muntele Nebo-Marea Moartă

După micul dejun, pornim spre sud de Amman, unde vizităm Madaba şi Muntele Nebo (muntele profetului Moise), cel mai înalt din lanţul muntos Moabit; a fost centru de pelerinaj din cele mai vechi timpuri creştine. Menţionat în Biblie, Nebo este considerat, prin tradiţie, locul în care se află mormân­tul lui Moise. Legenda afirmă că, înainte de a muri, proorocul a zărit Pământul Făgăduinţei din vârful muntelui. De aici, la 10 kilometri vest de Madaba, se întinde o panoramă nemărginită a Mării Moarte, a văii Iordanului, se vede scăldat în verdeaţă Ierihon-ul, iar, atunci când este senin, se pot distinge Betleem-ul şi Ierusalim-ul. Pe unul dintre cele două vârfuri Siyagha s-au păstrat, reconstruite parţial, ruinele bisericii ridicate în anul 390 şi refăcute, ulterior, în secolul al VI-lea, sub forma unei bazilici bizantine; în interiorul bisericii se află un mozaic în care sunt reprezen­taţi agricultori sau sunt ilustrate scene de vânătoare.

În Madaba recităm poezia celui mai fin mozaic bizantin din lume, totodată faimosul mozaic din secolul VI d.Cr. – care reprezintă harta Palestinei. Madaba se ițește într-o oază, la răsărit de Marea Moartă. Fortăreaţă biblică a moabiţilor din secolul al IX-lea î.Cr. şi important centru al creş­tinătăţii din perioada bizantină, are ca prin­cipală atracţie vestita hartă-mozaic din seco­lul al VI-lea, descoperită în anul 1884 în pardoseala unei biserici datând din epoca creştinismu­lui timpuriu, transferată ulterior în Biserica Sfântul Gheorghe, numită şi Biserica Hărţii. S-a păstrat un fragment cu dimen­siunile de 15×6 metri, repre­zentând harta Pământului Sfânt – cu regiunile învecinate şi planul Ierusalimului. Mozaicul înfăţi­şează, printre altele, apele fluviului Iordan – pline cu peşti, bărci plutind pe Marea Roşie, clădirile Ierusalim-ului, ale Nablus-ului şi ale Kerak-ului. Oraşele şi satele sunt localizate cu o corectitudine exemplară…

Ne îndreptăm către Marea Moartă, loc situat la 400 m sub nivelul mării. Timp liber pentru plajă, înnot și binevenitele băi de nămol.

Continuăm drumul spre Al Maghtas, cunoscut ca fiind locul originar unde Isus Cristos a fost botezat de loan Botezătorul. În Wadi Al-Kharrar, conform datelor preluate de pe amintita hartă mozaică din secolul al VI-lea, descoperită în secolul al XIX-lea la Madaba, se află o peşteră denumită Safsafas, locuită cândva de însuşi Ioan Botezătorul. Aici, în opinia anumitor cercetători, ar trebui situat locul biblic Betania (Batabara), în care Ioan Botezătorul i-a botezat pe cre­dincioşii evrei. Teritoriul are o valoare culturală şi religioasă aparte, fapt demonstrat cu ocazia Anului Jubileului, când guvernul iordanian a demarat lucrările privitoare la crearea unui „Parc al Botezului” situat pe malurile Iordanului, ca „simbol al coexistenţei religioase paşnice în Orientul Apropiat”.

Iordanul biblic şi Marea Moartă se află, în clipa de faţă, în pragul unei catastrofe ecologice, fiind ameninţate de un fenomen de uscare numit desecare totală. Cu toate că sunt poluate, apele Iordanului irigă pământurile şi potolesc setea oamenilor. În ultima jumătate de veac, debitul apelor Iordanului s-a dimi­nuat cu 90%. Acest pericol nu se referă numai la apele Iordanului, ci şi la bazinul Mării Moarte, care nu mai este alimentat de fluviu. Nivelul din acest rezervor, care conţine cea mai sărată apă din lume, scade anual cu 1 (un) metru. Prin urmare, Marea Moartă poate să dispară în totali­tate în decursul a mai puţin de cinci decenii. Experţii cer să fie adoptate măsuri şi să se întreprindă acţiuni de pre­venire naturală a catastrofei; a fost propusă demararea unor lucrări hidrografice şi geotehnice, cu sco­pul de a mări debitul Iordanului. Există totuşi şi unele păreri legate de necesitatea cuprinderii întregii văi a Iordanului într-o amplă acţi­une de protecţie şi trecerea ei pe Lista Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural UNESCO.

Cu asemenea gânduri plecăm spre Petra, pentru cazare şi cină.

*

Ziua a patra: 30 decembrie 2007, Petra

Treci printr-un defileu din piatră roz-portocalie, lat de până la 10 metri şi lung de 3 km… Natura este fascinantă, încât, în clipa în care se iveşte „Visteria”, accepți că există un miraj al călătoriilor… Într-adevăr, deschiderea este uimitoare… Brusc, defileul ia sfârșit și face loc unui templu roman săpat în stâncă…

Și din bucuria de a mărturisi, vizităm „Oraşul Roz”, săpat în piatră, un loc magnific făurit de mâna omului şi de natură, fosta capitală a regatului Nabateean, cel mai vizitat obiectiv din Orientul Mijlociu. Cercetările arheologice au demonstrat că nabateenii stăpâneau principii avansate de hidraulică şi hidrotehnică; izvoarele naturale aflate în apropierea Petrei asigurau necesarul de apă numai pentru o parte a populaţiei; dezvoltarea intensă a oraşului, care a însemnat şi o creştere semnificativă a populaţiei, a făcut necesară refacerea, de către nabateeni, a sistemului de apeducte şi cisterne săpate în stâncă, pentru a depozita valoroasa apă (în pereţii abrupţi ai defileului Sik se pot vedea şi acum apeducte şi canale săpate în stâncă, prin care apa era transportată de la un baraj unde se strângeau precipitaţiile).

Locuitorii Petrei au dispărut, misterios, la începutul mileniului I. Până în anii ’80 ai secolului trecut, beduinii locuiau în oraşul de piatră. Încă puţin cunoscut, neinvadat de turişti (aproape 500.000/an), Petra era locul în care călătorii, când ajungeau, întâmplător, erau primiţi cu generozitate şi invitaţi imediat să-şi petreacă noaptea alături de familiile de beduini într-una dintre cavernele frumos sculptate de acum 2.000 ani. Beduinii locuiesc în Petra de peste 500 de ani. În 1980, beduinii au fost strămutaţi împotriva voinţei lor în Umm Sayhoum, un sat construit special pentru ei de către guvernul iordanian; locuinţele sunt goale; deşi mari, nu au nici un fel de mobilă. Majoritatea familiilor, deşi are apartamente în sat, continuă să locuiască în Petra, ceea ce pare sinonim cu libertatea. Uimitor este faptul că, deși modul lor de viaţă tradiţional a fost distrus, beduinii au rămas prietenoşi cu vizitatorii; sunt oameni ospitalieri şi generoşi, ascultă cu plăcere poveştile călătorilor, povestesc, la rândul lor, despre modelul cultural beduin; turismul a luat locul agriculturii, caii şi cămilele sunt animale folosite mai mult ca atracţie turistică decât în scopuri tradiţionale; chioşcurile cu sandwichuri şi coca-cola, corturile cu suveniruri, tejghelele cu cărţi poştale sunt pe toate potecile; aprovizionarea se face cu măgăruşi (numai ei pot să urce pe stâncile înalte cu greutăţile în spinare), copiii aleargă liber de la un monument la altul, se urcă pe stânci şi rămân suspendaţi deasupra unor prăpăstii nebănuite; alteori, femeile beduine îşi alăptează copiii lângă tejghea şi, ceva mai încolo, în umbră, fie într-o peşteră sau sub un cort; nu te miri când, la o oarecare distanță vezi printre pereţii impunători, printre temple şi coloane ionice, capre păscând sau copii care îndeamnă câteva cămile.

*

Ziua 5: 31 decembrie 2007, Revelion

Mic dejun. Plecăm spre Aqaba, renumita stațiune iordaniană de la malul Mării Roşii. Cazare, apoi timp liber în Aqaba. Cumpăraturi (Aqaba este zonă liberă), sporturi nautice, plajă, soare și scufundări – iată oferta staţiunii.

{ai-Urdunnm, în arabă), aşa cum se mai numeşte Regatul Haşemit al Iordaniei, este o ţară aflată în sud-vestul Asiei; are graniţă comună cu Siria, Irak, Arabia Saudită şi Israel. De asemenea, Iordania are o mică ieşire la mare (de 26 de kilometri), un fragment de plajă spre Marea Roşie (golful Aqaba). Localitatea israeliană Eilat, situată pe ţărmul Mării Roşii, se află la numai 2 (doi) kilometri distanţă de staţiunea Al-Aqaba. Timp de 45 de ani, cele două oraşe au trăit în izolare. De abia în 1994, deschiderea unui punct de frontieră a făcut posibilă reluarea contactelor.

Seara începe Revelionul… Muzică, dans, bună dispoziţie… La Mulţi Ani 2008! Dintr-un altruism pe care până și jurnaliștii l-ar înțelege, nu m-am integrat distracției, ci am adus ofrandă ascultătorilor Radio Iași. Prin relatări, am vrut să-mi unesc singurătatea cu generozitatea; se adaugă datoria de a vorbi despre miracolul unei țări născute parcă din piatră; peste tot dai de gresie, calcar pietrificat, stânci, munți golași de o sălbăticie aparte dar și de o constelație pentru care Biblia pare o carte a prezentului. Mentalitatea unui român se acomodează greu cu asemenea contraste; este dificil să accepți deschiderea și știința în organizarea turismului, faptul că drumurile iordaniene nu au termen de comparație cu străzile românești – bombardate de indolență și afaceri presărate pe rănile adânci ale sărăciei altora…

*

Ziua a șasea: Deșertul Wadi Rum

Mic dejun. Timp liber până în jurul orei 13:00. Pornim spre Wadi Rum, magnificul deşert al Iordaniei, mergând pe urmele lui Lawrence al Arabiei. Din loc în loc, apar nişte formaţiuni bizare din gre­sie roşie. Sub efectul eroziu­nii, stâncile au luat forma unor arcade, podeţe, turnuri, canioa­ne pitoreşti; se văd dune roşietice şi micuţe oaze. Acesta este Wadi Rum, consi­derat cel mai frumos deşert din lume. Stâncile cu forme ciuda­te lucesc pe parcursul zilei în toate culorile curcubeului, dar cel mai frumos arată în tim­pul răsăritului şi al apusului. Wadi Rum este un loc perfect pentru iubitorii naturii sălbatice. Peisajul este dur, apropiat deșerturilor americane Colorado sau Utah. Wadi Rum ocupă un întins şes uscat [wadi] de câţiva kilome­tri. În apropierea lui, aparţinând lanţului muntos Jabal Asz-Szara, se află cel mai înalt vârf muntos al Iordaniei, Jabal Rum, cu o înălţime de 1.738 de metri.

Aici au venit nabateenii, arabii, tamuzii şi kufii (urmele prezen­ţei lor au fost săpate în piatră); în defileul Khazal se află multe inscripţii tamaide. Fiecare perete de stân­că, defileu sau peşteră stau ca măr­turie a trecutului. În peşterile şi grotele aflate în apropiere de Jebel Kazali, spre care ne con­duce un îngust sig, se văd sculp­turi beduine. Tot acest areal este plin de inscripţii şi desene. La umbra stâncilor, se află o mică aşezare, care poartă denumirea de Rum; locuiesc aproape 30 de familii de beduini, grupul cel mai mare reprezentându-l membrii tribului Howeitat (susţin că sunt urmaşii lui Mahomed); ei se ocupă de creşterea caprelor şi a oilor, rătăcind, dintr-un loc în altul, în căutare de păşuni bogate. Deși majoritatea populaţiei s-a opus acțiunii moder­nizatoare, sunt şi oameni care au schimbat turmele de capre şi cirezile de cămile pe autoturisme cu tracţiune inte­grală şi telefoane mobile; ei oferă serviciile de ghid şi de găzduire a turiştilor.

Vizitarea deşertului este o expe­rienţă incitantă. La Izvoarele lui Lawrence (doi kilometri sud-vest de Rum) pot fi admirate inscripţiile nabateene săpate în stâncile din apro­pierea izvorului, unicul copac din regiune, precum şi rui­nele templului nabateean din secolul I d.Cr, compuse dintr-o curte interioară înconjurată pe cele trei laturi de locuinţe. Explorarea cheilor îngus­te, Jabal Khazal, Siq Al-Barrah, lungi de câţiva kilometri şi înal­te de câteva sute de metri, poate însemna un exces de ambiție (la fel precum străbaterea canionului Al-Barrah, lung de cinci kilometri). Piscurile stâncoase şi poduri­le de piatră suspendate – Jabal Wadak, Jabal Umm Frus, Jabal Burdah – atrag alpiniştii. În plus, aici se află dunele roşii şi un izvor care picură (denumit Kattar).

*

Uitându-ne (astăzi) la peisajul pustiu, cu greu ne putem închipui că aici a fost ţara unde curgea lapte şi miere, ţara promisă israeliţilor de către Yahve. Modificarea climei, păşunatul excesiv, defrişarea masivă a pădurilor au transformat aceste locuri, odinioară bogate, în pustiul de acum. Dar creştinii, musulmanii şi evreii au aceeaşi convingere: Iordania este o ţară binecuvântată, cu o cultură care deschide porți succesive, cu o istorie milenară…

Nicolae Tomescu

Cea mai mare catastrofă produsă pe şoselele din România

Publicat de Nicolae Tomescu, 24 mai 2018, 11:50

Luni, 24 mai 2004, ora 4:00 dimineața, pe Drumul European E85, în apropiere de localitatea Mihăilești din județul Buzău, Florin Marcu, șoferul unui camion aparținând firmei MIH Transcom SRL din Dolj, pierdea controlul vehiculului și intra în șanț. Camionul transporta azotat de amoniu (400 de saci, cântărind 20 de tone), de la Combinatul Chimic Doljchim către Societatea Agricolă BEEARSEN din Piatra Neamț. Potrivit martorilor oculari, accidentul ar fi avut drept cauză explozia unui cauciuc al autocamionului…

La ora 04:56, o persoană neidentificată, aflată în trafic pe DN Urziceni-Buzău, a anunțat (telefonic) Inspectoratul de Poliție al Județului Buzău, prin trunchiul central telefonic 955: lângă localitatea Mihăilești, pe sensul de mers către municipiul Buzău, „se află răsturnat un TIR, iar din cabina autovehiculului iese fum”. După preluarea mesajului, ofițerul de serviciu din dispeceratul poliției județene a anunțat pompierii militari. Concomitent, prin dispeceratul IPJ Buzău era avertizat șeful postului de Poliție din comuna Mihăilești, care a ajuns la locul producerii accidentului (ora 05:05) și a informat dispeceratul IPJ Buzău („din cabina autotrenului ies flacări, nu sunt victime omenești, încărcătura constă în saci cu azotat de amoniu, este necesară intervenția, de urgență, a pompierilor”). S-au luat, chipurile, măsuri pentru îndepărtarea curioșilor și pentru dirijarea circulației. Din momentul sesizării, 24.05.2004, ora 04:56-04:57, a fost alarmată subunitatea de intervenție, s-a stabilit participarea la misiune cu două autospeciale (ieșirea din unitate era consemnată la ora 05:00, parcurgerea celor 36 km până la locul producerii evenimentului efectuându-se în condiții de ploaie). La ora 5:30, soseau două echipaje de pompieri din Buzău, șeful postului de Poliție și doi ziariști ai postului de televiziune Antena 1 (cameramanul Ionuț Barbu și reporterul Elena Popescu). Au fost inițiate procedurile pentru stingerea incendiului, concomitent cu evaluarea situației de către comandantul gărzii de intervenție și transmiterea datelor despre aceasta la dispeceratul Grupului de Pompieri. Pe timpul pregătirii, la circa 60-90 de secunde din momentul sosirii pompierilor, au avut loc cele două explozii (prima, la ora 05:47:42, urmată, la 1 minut și 2 secunde, de o alta), ambele fiind înregistrate și de stația seismică Istrița, componentele autotrenului împrăștiindu-se pe o rază de aproximativ 400 m față de locul producerii deflagrației, identificat prin craterul produs…

*

18 morți:

Ion Tudose, 34 de ani, din comuna Mihăilești/Buzău

Doru Mihai Mihalache, căpitan, 33 de ani/Buzău

Romeo Necula, maior post-mortem, 35 de ani, comuna Vernești/județul Buzău

Georgian Medeleanu, locotenent post-mortem, 21 de ani, comuna Blăjani/județul Buzău

Nicolae Jianu, locotenent post-mortem, 25 de ani, comuna Rușețu/județul Buzău

Florin Valentin Oprea, locotenent post-mortem, 21 de ani, comuna Blăjani/județul Buzău

Valentin Cezar Manta, locotenent post-mortem, 21 de ani, comuna Tisău/județul Buzău

Liviu Stan, locotenet post-mortem, 23 de ani, comuna Tisău/Buzău

Elena Popescu, redactor-șef, 26 de ani, comuna Valea Râmnicului/județul Buzău

Ionut Ovidiu Barbu, cameraman, 25 de ani/Buzău

Daniel Pelmuș, 37 de ani, din comuna Mihăilești/județul Buzău

Rica Ionescu, 34 de ani, din comuna Mihăilești/județul Buzău

Emil Șerbu, comuna Valea Râmnicului/județul Buzău

Camelia Simion, 50 de ani, Râmnicu Sărat (Buzău)

Alin Magearu, 37 de ani, din Buzău

Valentin Magearu, 23 de ani, din Buzău (fratele lui Mihai)

Marian Ailincăi, 26 de ani, din Roman (Neamț)

Marcu Florin, 36 de ani, din Craiova, șoferul TIR-ului…

*

Rămășite umane și resturi ale camionului au fost împrăștiate pe o rază de peste un kilometru. Șoseaua era distrusă pe o lungime de 35 de metri, ca urmare a exploziei formându-se un crater cu adâncimea de 7 metri și un diametru de 21 de metri. Pagubele au fost evaluate la 269.000 de lei. În jurul orei 6:00, la fața locului apăruseră echipaje ale poliției buzoiene, urmate de specialiști de la Protecția civilă. Reprezentanți ai Procuraturii județului Buzău împrejmuiau zona pe un diametru de 400-500 de metri. În jurul orei 9:30, a sosit un pluton de jandarmi pentru a strânge rămășițele. La 5 ore de la producerea exploziei, ancheta se închide[1]buldozerele începeau astuparea craterului și se trecea la repararea șoselei…

Alături de cronologia faptelor, au ieșit la iveală disfuncții instituționale, o lipsă de compasiune din partea autorităților față de tragedia unor oameni… La producerea unei catastrofe rutiere în care este implicat un autovehicul care transportă substanțe periculoase, planurile de intervenție ale structurilor abilitate din cadrul Ministerului Administrației și Internelor prevăd, în principal, culegerea datelor și informațiilor despre accident (timpul și locul producerii, tipul mijlocului de transport etc.); înștiințarea autorităților publice locale interesate (primăria de pe raza căreia s-a produs accidentul, serviciul de ambulanță, cel mai apropiat spital, agenția pentru protecția mediului, poliția, pompierii, protecția civilă); adoptarea măsurilor în primă urgență (redirijarea traficului rutier în zona producerii accidentului, identificarea substanței periculoase, interogarea șoferului și a însoțitorului, consultarea documentelor de transport, identificarea etichetelor și indicatoarelor inscripționate pe vehicul etc.); aplicarea măsurilor de protecție și intervenție pe măsura sosirii forțelor de intervenție: scoaterea victimelor din zona accidentului; acordarea primului ajutor, a asistenței medicale de urgență; transportarea la spital a victimelor; asigurarea pazei zonei; îndrumarea circulației; neutralizarea și curățenia zonei; ridicarea vehiculului avariat; controlul și supravegherea în zonă; restabilirea circulației…

[1] Cei trei reprezentanţi ai firmelor care au asigurat transportul şi livrarea azotatului de amoniu – Ionel Ionuţ Neagoe, administratorul „Ney Transport SRL”, Mihai Gună, patronul „Mihtrans SRL” şi Ion Gherghe, fost director al combinatului „Doljchim” din Craiova –, au fost condamnaţi la câte patru ani de închisoare cu executare…

https://youtu.be/VtliSXkmnCU

Întrevederea Gabrielei Crețu, președintele Comisiei pentru afaceri europene a Senatului, cu Gunther Krichbaum, președintele Comisiei pentru afacerile Uniunii Europene a Bundestag-ului

Publicat de Nicolae Tomescu, 24 mai 2018, 11:26

Comunicat de presă

Senatorul Gabriela Crețu, președintele Comisiei pentru afaceri europene a Senatului, a avut o întrevedere cu Gunther Krichbaum, președintele Comisiei pentru afacerile Uniunii Europene a Bundestag-ului (Germania).

Discuțiile au prilejuit o trecere în revistă a priorităților aflate pe agenda COSAC, a evoluțiilor la nivel european și a perspectivelor pe care le oferă deținerea de către România, pentru prima dată de la aderarea la Uniune Europeană, a președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene.

Gabriela Crețu a subliniat importanța continuării politicii de coeziune, în scopul prevenirii inegalităților și susținerii reformelor structurale menite să genereze creștere economică și locuri de muncă. Totodată, a fost invocată necesitatea apărării, de către statele membre, a valorilor comune și a unității proiectului european.

Președintele Comisiei pentru afacerile Uniunii Europene a Bundestag-ului German a menționat importanța cooperării cu statele din Balcanii de Vest  și a arătat că este în interesul statelor din regiune și al Uniunii Europene, în ansamblu, promovarea cooperării economice și dezvoltarea proiectelor de infrastructură, România jucând un rol important în acest sens.

Eurobarometru PE: sprijinul faţă de UE este la un nivel record, cu un an înaintea alegerilor europene din luna mai 2019

Publicat de Nicolae Tomescu, 24 mai 2018, 10:53

Cel mai recent sondaj Eurobarometru arată că 67% dintre europeni (comparativ cu 64% în Octombrie 2017, în cadrul studiului Eurobarometru anterior), respectiv 71% dintre români (61% în Octombrie 2017) consideră că ţara lor a beneficiat de pe urma calității de membră a UE. Nivelul de 67% este unul record în ultimii 35 de ani. Studiul a fost efectuat în perioada 11-22.04, prin metoda interviu faţă în faţă, pe un eşantion de 27601 persoane la nivel european (1038 în România).

Indicatorul care măsoară sprijinul cetățenilor pentru apartenenţa ţării lor la UE a fost în mod constant la un nivel înalt de-a lungul timpului. În 2018, acest nivel se consolidează, 60% dintre cetăţenii UE (faţă de 57% în Octombrie 2017) considerând că apartenenţa ţării lor la UE este un lucru bun. 59% dintre români sunt de părere că apartenenţa României la UE este un lucru bun, o creştere importantă de 11 puncte procentuale faţă de nivelul de 48% înregistrat în Octombrie 2017.

Românii sunt printre cei mai optimişti în privinţa viitorului UE, 52% (faţă de 38% în Octombrie 2017) considerând că lucrurile merg în direcţia bună în UE, în timp ce media europeană este de 32% (31% în Octombrie 2017). 48% dintre europeni (47% în Octombrie 2017), respectiv 43% dintre români (42% în Octombrie 2017) cred că vocea lor contează la nivelul UE.

32% dintre europeni, respectiv 43% dintre români au identificat corect anul 2019 ca an de desfăşurare a viitoarelor alegeri europene, în timp ce 50% (55% în România ) se declară interesaţi de acestea. Respondenții la nivel UE văd procesul Spitzenkandidaten (candidaţi cap de listă pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene) drept un element important pentru viaţa democratică a Uniunii Europene. Aproape jumătate dintre europeni (49%, UE 27 – fără Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord) şi 55% dintre români spun că acest proces i-ar încuraja să meargă la vot la următoarele alegeri europene. În plus, o largă majoritate (70% în UE 27 şi 55% în România) consideră că acest proces are sens doar dacă este însoţit de o dezbatere reală pe teme europene, inclusiv despre viitorul UE.

Referitor la temele pe care şi le-ar dori discutate în campania electorală pentru alegerile europene, 49% dintre europeni UE 27 (37% dintre români) menţionează lupta contra terorismului ca prioritate. Alte teme enumerate sunt: combaterea şomajului în rândul tinerilor (48% în UE 27 şi 48% în România), imigraţie (45% în UE 27 şi 22% în România), economie şi creştere economică (42% în UE 27 şi 52% în România) protecţia mediului şi lupta împotriva schimbărilor climatice (46% în UE 27 şi 47% în România), promovarea drepturilor omului şi democraţiei (32% în UE 27 şi 38% în România) şi protecţia socială (32% în UE 27 şi 37% în România).

În ceea ce priveşte funcționarea democraţiei în UE, 46% dintre europeni, respectiv 54% dintre români se declară satisfăcuți în timp ce 55% dintre europeni, respectiv 32% dintre români se declară satisfăcuți de funcționarea democraţiei din propria ţară.

50% dintre europeni, respectiv 42% dintre români consideră că apariţia unor partide noi care protestează împotriva establishment-ului politic NU reprezintă o amenințare la adresa democraţiei, în timp ce 38% dintre europeni, respectiv 45% dintre români consideră că apariția acestor partide REPREZINTĂ o ameninţare la adresa democraţiei. 70% dintre europeni, respectiv 54% dintre români consideră că doar a fi împotriva a ceva nu este suficient şi nu aduce nicio îmbunătățire, iar 56% dintre europeni şi români cred că aceste forţe politice noi pot aduce o schimbare reală.

În general, rezultatele studiului arată o creştere a interesului şi a sprijinului faţă de Uniunea Europeană, precum şi a convingerii că cetăţenii europeni pot influența viitorul UE prin participarea la alegerile europene de anul viitor.

Detalii complete despre acest studiu sunt disponibile AICI.

Un an până la Alegerile Europene din 2019

Publicat de Nicolae Tomescu, 24 mai 2018, 10:46

Preşedintele Tajani a anunţat începutul numărătorii inverse până la viitoarele alegeri europene, care vor avea loc în mai 2019, moment în care se vor alege, prin intermediul sufragiului universal, cei 705 membri ai Parlamentului European, şi, indirect, Preşedintele Comisiei Europene.

În următoarele 12 luni, dezbaterea privind viitorului Europei va implica cetăţenii la nivel naţional şi local de pe întreg continentul.

Parlamentul European se află în centrul dezbaterii privind tipul de Europa pe care îl dorim. Începând cu luna ianuarie a acestui an, liderii guvernelor statelor membre au fost invitaţi să discute viziunea lor asupra Europei cu deputaţii europeni.

Între timp, la începutul lunii iunie, Parlamentul va găzdui mai mult de 8.000 de tineri (reprezentând noua generaţie) în Strasbourg, pentru a discuta despre speranţele şi temerile pe care le au în legătură cu viitorul Europei, precum şi despre calea de urmat.

Preşedintele Antonio Tajani a declarat: „Europa se află într-un moment foarte important din istoria sa, odată cu ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană şi ascensiunea mişcărilor anti-europene din alte ţări.

Conform ultimului sondaj Eurobarometru, 50% dintre europeni se declară interesaţi de alegerile europene, în ciuda faptului că numai unul din trei ştiu când acestea vor avea loc. Până în luna mai 2019, toată lumea ar trebui să cunoască data sau să fie conştientă de deciziile ferme care trebuie luate cu privire la direcţia de urmat a continentului nostru.”

Evenimente „Polirom Junior”, la „Șotron. Festivalul copilăriei”-ediția a V-a

Publicat de Nicolae Tomescu, 24 mai 2018, 10:05

Sîmbătă, 2 iunie, la ora 16:00, este programat un atelier de lectură și dezbatere dedicat volumului Aventurile lui Pipì, maimuţica roz, de Carlo Collodi, traducere din limba engleză de Lidia Mihaela Dumitru; versiune adaptată şi dezvoltată de Alessandro Gallenzi; ilustrată de Axel Scheffler.

Participă: prof. Carmen-Mirela Buburuzanu și elevii Şcolii Generale „B.P.Hasdeu” din Iaşi

Duminică, 3 iunie, ora 16:00, are loc un atelier de lectură și dezbatere dedicat volumului Lungul drum către Santa Cruz, de Michael Ende, traducere din limba germană de Dragoş Dinulescu; ilustraţii de Regina Kehn.

Participă: prof. Carmen-Mihaela Pelin, prof. Daniela Trifescu și elevii Şcolii Generale „Vasile Conta” din Iaşi

Ambele evenimente se desfășoară pe Scena din Grădina Muzeului „Vasile Pogor” din Iași, în cadrul Clubului de lectură „Să citim împreună”; sunt moderate de conf. dr. Emanuela Ilie, inițiatoarea și coordonatoarea clubului…

Aventurile lui Pipì, maimuţica roz, de Carlo Collodi

Cînd eşti o maimuţică poznaşă, curioasă şi… rozalie ca petalele de trandafir, viaţa nu are cum să fie plictisitoare în universul pădurii. Totuşi, pare o idee ispititoare să explorezi şi lumea de dincolo de marginile sale şi să te arunci cu capul înainte în orice aventură. Deşi… cine ştie ce ţi se poate întîmpla? Să-ţi pierzi coada între fălcile unui crocodil, să devii servitorul unui băieţel adorabil, să fii răpit de o bandă de hoţi sau chiar să ajungi… împărat. Nimic nu e imposibil şi totul se sfîrşeşte cu bine atunci cînd spui adevărul şi te ţii de promisiuni.

Carlo Collodi (pseudonimul lui Carlo Lorenzini; 1826-1890), ziarist și scriitor italian, este celebru pentru povestea lui Pinocchio, păpușa de lemn care a prins viață și a încîntat copiii din toată lumea. În 1881, Carlo încearcă să publice primele pagini din Pinocchio la secțiunea pentru copii a ziarului unui prieten. Povestea are succes și este publicată în foileton pînă în 1882. În 1883, apare în volum prima ediție a aventurilor lui Pinocchio, iar în 1892, prima traducere în limba engleză. În 1940 apare prima versiune animată, un film Disney devenit repede celebru. În tot acest timp, Collodi a continuat să scrie piese de teatru și povestiri și a fondat un ziar de satiră, Il Lampione, iar cărțile lui pentru copii au fost folosite ca material didactic. Moare în 1890, la Florenţa.

Lungul drum către Santa Cruz, de Michael Ende

Într-o zi mohorîtă de luni, Hermann, un băiețel de opt ani, o pornește ca în fiecare zi către școală, supărat că părinții nu-i mai dau atenție decît ca să-i spună ce nu face bine. Numai că, de data asta, drumul lui se transformă într-o aventură care îi dezvăluie o mulțime de posibilități. Ar putea să fugă din oraș și să devină gangster (Ooo, daaa, așa le-ar trebui părinților!) ori să lupte în Legiunea străină și să se umple de glorie, sau mai bine să călătorească în timp, să se îmbogățească (are-n buzunar șase mărci din care poate să facă un milion, știe și cum)… Sau să fie curajos și să salveze oameni aflați în primejdie, să se lupte cu șerpi uriași…

Michael Ende (1929-1995) este unul dintre cei mai populari autori germani de literatură pentru copii. A scris piese de teatru, poezii şi romane fantastice, dintre care multe au fost dramatizate sau ecranizate. Momo (1973; Polirom, 2012, 2016, 2017) a fost distins în 1974 cu Deutscher Jugendliteraturpreis. De acelaşi autor: Jim Knopf und Lukas der Lokomotivführer (1960), Lirum Larum Willi Warum (1978), Die unendliche Geschichte (1979; Poveste fără sfîrșit; Polirom, 2005, 2016), Der Spiegel im Spiegel. Ein Labyrinth (1984), Die Geschichte von der Schüssel und vom Löffel (1990).

Iași, 30 mai: Dan Alexe despre romanul „Pantere parfumate”

Publicat de Nicolae Tomescu, 24 mai 2018, 09:56

Vorbesc, alături de autor: Georgeta Condur, Alexandru Călinescu, Florin Cîntic

Moderează: Radu Cucuteanu

Yann Tiersen interpretat de Ana-Mihaela Cebotar

Un cuplu de îndrăgostiţi români traversează Rusia lui Putin, de la Moscova spre Marea Caspică, în jos pe Volga, apoi prin Daghestan, Cecenia şi Georgia, pînă la Marea Neagră, pe urmele lui Alexandre Dumas. El, naratorul, se străduieşte să facă un film documentar care să reconstituie puţin cunoscuta călătorie a lui Dumas prin Rusia şi Caucaz; Eva, artistă conceptuală bucureşteană, îşi tîrîie după el sexualitatea neînfrînată, curioasă de orice experienţe. Pantere parfumate este un road-novel baroc prin Rusia şi Caucaz, pe un fundal geopolitic mustind a sex, moarte şi sumedenie de detalii culturale, istorice şi etnografice. Romanul ne duce în Kalmîkia mongolilor budişti, ne face să simţim duhoarea de petrol a Mării Caspice şi ne aruncă fără menajamente în atrocele război al guvernului pro-moscovit din Groznîi împotriva islamiştilor ceceni de la munte. Delicata ţesătură a cuplului nu rezistă însă rigorilor călătoriei, degradării relaţiei afective şi nici fluviilor de alcool pe care cei doi trebuie să le ingurgiteze împreună cu protectorii lor din mafia cecenă.

Dan Alexe este scriitor, cineast, lingvist şi călător. A publicat teatru (Lumea ca spoială şi împovărare, împreună cu Luca Piţu, Opera Magna, 2012), povestiri (Miros de roşcată amară, Humanitas, 2014; În punctul lui rebbe G., Polirom, 2016), eseuri culturale (Dacopatia şi alte rătăciri româneşti, Humanitas, 2015). Filmele lui documentare au obţinut cîteva dintre cele mai importante distincţii internaţionale. A realizat Ghazavat (1992, primul documentar despre Cecenia), Howling for God (1997, Iubiţii Domnului, despre viaţa în confreriile mistice sufi) şi Cabală la Kabul (2007, despre Afganistanul de azi văzut prin duşmănia dintre ultimii doi evrei din Kabul). Howling for God a primit premiul FIPRESCI la festivalul IDFA din Amsterdam (1998). Cabală la Kabul a obţinut, printre altele, premiul Nanook al Festivalului de Film Etnografic din Paris (2007) şi marele premiu al festivalului Astra din Sibiu (2008). Dincolo de caracterul ludic şi baroc al prozelor şi filmelor sale documentare, preocuparea majoră a lui Dan Alexe rămîne în permanenţă limbajul însuşi, Logosul, Vorba.

Dumitru Oprea: „Revolta pseudo-politicienilor PSD-ALDE în Anul Centenar”

Publicat de Nicolae Tomescu, 23 mai 2018, 13:41

„Memorial Day” („Ziua Memorială” sau „Ziua Eroilor”)

Publicat de Nicolae Tomescu, 23 mai 2018, 10:40

Evenimentul are loc vineri, 25 mai, de la ora 10:00, și marchează „Memorial Day”, ziua dedicată militarilor americani căzuți la datorie. La ceremonie participă oficiali civili și militari, români și americani, precum și ambasadori și atașați militari acreditați în România.

„Memorial Day” (Ziua Memorială sau Ziua Eroilor) este o sărbătoare oficială, la nivel federal, în Statele Unite ale Americii, fiind sărbătorită în ultima zi de luni din mai/28 mai 2018. Denumită în trecut și „Decoration Day”, comemorează soldații americani care au murit în luptă sau în serviciul militar. A fost introdusă pentru a cinsti soldații unioniști uciși în Războiul American de Secesiune – dar a fost extinsă după Primul Război Mondial, pentru a onora memoria tuturor americanilor care au murit în războaie.

Monumentul din Parcul „Kiseleff”, inaugurat pe 1 octombrie 2007, a fost construit cu sprijinul unei celebre instituţii americane, „Vechea şi Onorabila Companie de Artilerie din Massachusetts”; fondată în anul 1638, pentru a-i apăra pe coloniştii britanici, compania este considerată prima unitate militară din emisfera vestică; în ultimii 300 de ani, soldaţii ei au participat la cele mai importante confruntări în care au fost implicate Statele Unite – luptele de la Bunker Hill şi Yorktown, războiul din anul 1812, Războiul de Secesiune, Primul şi Al Doilea Război Mondial, precum şi în războaiele din Coreea, Vietnam şi Golful Persic…