A fost anunțată, oficial, moartea președintelui iranian Ebrahim Raisi
Foto: Iran's newly elected President Ebrahim Raisi speaks during his swearing in ceremony at the Iranian parliament in the capital Tehran on August 5, 2021. - Raisi takes the oath before parliament today with Iran facing an economy battered by US sanctions, a grinding health crisis and thorny negotiations on its nuclear programme. (Photo by Atta KENARE / AFP)
Publicat de nicolaetomescu,
20 mai 2024, 17:22 / actualizat: 21 mai 2024, 12:51
Resturile carbonizate ale elicopterului care s-a prăbușit duminică (în acesta se aflau Raisi, ministrul de externe Hossein Amirabdollahian, alți șase pasageri + echipajul) au fost găsite astăzi dimineața (căutarea de peste noapte s-a produs în condițiile unui viscol neobișnuit). Imaginile difuzate de televiziunea de stat iraniană au arătat resturi împrăștiate pe un deal învăluit în ceață, în timp ce imagini sub incidența „IRNA” arătau lucrători ai „Semilunii Roșii” purtând un cadavru acoperit pe o targă. De-a lungul întregii nopți, echipele de salvare s-au luptat cu ploaia, viscolul și terenul dificil pentru a ajunge la epavă (primele ore ale zilei de luni). Videoclipul înfățișa o echipă de salvare (oamenii purtând jachete fosforescente și lanterne speciale) înghesuită în jurul unui dispozitiv „GPS”, în timp ce căuta supraviețuitori pe un versant negru precum bezna. Anterior, postul național și-a întrerupt toate programele (obișnuite) pentru a arăta cum „iranienii se roagă pentru Raisi”.
„Liderul Suprem”, Ali Khamenei (85 de ani, aflat la putere din 1989), în finalul unei analize privind politica externă și a programului nuclear, declara că prim-vicepreședintele Mohammad Mokhber (apropiat al ayatollahului) va prelua funcția de președinte interimar (informează agenția oficială de presă „IRNA”); după moartea lui Amirabdollahian, Ali Bagheri Kani, ministrul-adjunct de externe, a fost numit ministru interimar; „Anunț cinci zile de doliu și ofer condoleanțe poporului îndrăgit al Iranului”, a spus Khamenei într-un comunicat.
Conform constituției Republicii Islamice, noile alegeri prezidențiale trebuie să aibă loc într-un interval de 50 de zile. Înainte de orice, candidații trebuie să fie examinați de „Consiliul Gardienilor” (organ de supraveghere, de o duritate implacabilă, care a „descalificat”, deseori, chiar oficiali proeminenți – conservatori și moderați, ceea ce înseamnă că este puțin probabil ca direcția generală a politicii iraniene să cunoască modificări.
Reamintesc faptul că, în sistemul politic dual al Iranului, împărțit între „universul” clerical și guvern, Khamenei, mentorul lui Raisi, este cel care deține puterea de decizie în toate chestiunile majore. Victoria lui Raisi într-un scrutin „strâns gestionat”/din 2021/ a adus toate „ramurile” puterii sub controlul adepților liniei dure, după opt ani în care președinția fusese deținută de Hassan Rouhani (pragmatic) și după un acord nuclear negociat cu marile puteri (inclusiv cu Washington-ul). Cu toate acestea, poziția lui Raisi putea fi afectată de protestele fără precedent împotriva guvernării clericale /ca urmare a morții femeii kurde Mahsa Amini, în vârstă de 22 de ani, aflate atunci în custodia poliției, deopotrivă ca o consecință a eșecului de a îndrepta, într-o direcție fericită, economia Iranului, blocată de sancțiunile occidentale/. Raisi ajunsese, ieri 19 mai 2024, la granița cu Azerbaidjan – pentru inaugurarea barajului „Qiz-Qalasi” (proiect comun).
text: Nicolae Tomescu
FOTO: creator ATTA KENARE ATTA KENARE; Sursă: „AFP”; drepturi de autor: „AFP or licensors”
Publicat de nicolaetomescu,
14 mai 2024, 09:30 / actualizat: 24 mai 2024, 7:32
Agenda electorală (L+PE)
Alegeri locale
Durata: 3 – 5 minute, la 11:00 şi 18:00 (luni – vineri); 18:00 (sâmbătă şi duminică)
Alegeri europarlamentare
Durata: 5 minute, ora 13:00 (de luni până duminică, pe toată durata desfășurării campaniei electorale)
Tehnica votării (L+PE)
Durata: 3 minute
ora 16:03 (de luni până vineri, în ultima săptămână de campanie electorală, după buletinul de știri)
Tribuna electorală (L+PE)
Alegeri locale
Durata: 50 de minute
Interval orar 11:10-12:00 (în zilele de luni-vineri)
Alegeri europarlamentare
(preluare în direct de la Radio România Actualităţi
în zilele de marți și de vineri /săptămânile 1 şi 3/
luni, marţi şi vineri în săptămânile 2 şi 4 ale campaniei/)
Durata: 55 de minute
Interval orar: 17:05 – 18:00
Dezbateri electorale (L) Vezi „Anexa la ofertă…”
*
Imprimările care privesc emisiunea „La microfon partidele parlamentare” sunt difuzate în același spațiu orar; mesajele care țin, strict, de campania electorală sunt integrate ofertei (cele care ajung, la Radio Iași, până în ora 9:00 sunt difuzate în ziua respectivă, celelalte vor fi programate pentru ziua următoare)…
*
Anexă la oferta de reflectare a Campaniei Electorale pentru Alegerile Locale la Studioul Teritorial Radio Iași
Urmare a rămânerii definitive a candidaturilor şi a comunicării primite de la Biroul Electoral Central referitor la numărul de liste complete depuse în circumscripţiile din România de către competitorii electorali, în conformitate cu prvederile legale incidente, repartizarea timpilor de antenă pentru fiecare formaţiune politică precum şi dezbaterile organizate la Studioul Teritorial Radio Iași sunt următoarele:
Timp de antenă: 1,81 secunde / listă
Total liste complete depuse în Moldova: 1.485
PNL – 575 liste x 1,81 = 1.041 secunde (17 minute și 21 de secunde)
PSD – 593 de liste x 1,81 = 1.073 secunde (17 minute și 53 de secunde)
Alianța pentru Unirea Românilor – 191 liste x 1,81 = 346 secunde (5 minute și 46 de secunde)
Alianța Dreapta Unită /USR, PMP, Forța Dreptei/ – 83 de liste x 1,81 = 150 secunde (2 minute și 30 de secunde)
UDMR – 3 liste x 1,81 = 6 secunde
Grupul Minorităților Naționale – 7 liste x 1,81 = 13 secunde
Uniunea Salvați România – 33 de liste x 1,81 = 1 minut
Total timp exprimare: 44 de minute și 49 de secunde / ediție
Notă: Partidele S.O.S. România, PMP, Partidul Forța Dreptei (ca formațiuni de sine stătătoare și neparlamentare) nu au depus numărul suficient de liste complete în circumscripțiile electorale din Moldova; ele nu beneficiază de timp de antenă în emisiunile de promovare (mesaje electorale).
Dezbaterile organizate de Studioul Regional Radio Iași:
cu durata de 50-90 de minute; interval orar 14:10 – 15:00… (programate în zilele de luni, miercuri și vineri); dezbateri pentru unele primării din municipii reședință de județ /Iași, Bacău/; ediții de dezbateri pentru Consiliile Județene din Bacău, Botoşani, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui, Vrancea.
Consiliul Judeţean:
Suceava… 15 mai 2024… 50 de minute
Vrancea… 17 mai 2024… 60 de minute
Botoșani… 20 mai 2024… 60 de minute
Vaslui… 22 mai 2024… 70 de minute
Iași… 24 mai 2024… 80 de minute
Neamț… 27 mai… 80 de minute
Galați… 29 mai 2024… 90 de minute
Bacău… 31 mai… 90 de minute
Oraşul:
Bacău… 3 iunie 2024
Iași… 5 iunie 2024
De invitarea candidaților (pentru fiecare dezbatere) răspund Nicolae Tomescu și Mihaela Munteanu.
Organizatorii /Casa de Cultură Rădăuți, Primăria Rădăuți, Primăria Comunei Horodnic de Sus și Asociația „Klavier ART”/ se adresează tinerilor care studiază pianul în instituțiile de specialitate și în mediul privat;
Director concurs – Ovidiu FOCA
Director artistic – prof. dr. Corina RĂDUCANU.
Juriul este alcătuit din personalități de seamă ale muzicii clasice din țară și de peste hotare: prof. Gabriela STEPAN (Colegiul Național de Muzică „George Enescu”-București) – președinta de onoare a juriului; prof. univ. dr. Verona MAIER (Universitatea Naţională de Muzică-Bucureşti) – președinta juriului; conf. univ. dr. Andrei ENOIU-PÂNZARIU (Universitatea Națională de Arte „George Enescu”-Iași); lect. univ. dr. Elena TUREA (Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice-Chişinău); pianiștii Corina RĂDUCANU și Eugen DUMITRESCU (Asociația „Klavier ART”).
Premiile ediției 2024 /cu două secțiuni (profesioniști și hobby/pian complementar) și 10 categorii de vârstă/ însumează peste 15.000 lei, datorită generozității sponsorilor și organizatorilor. Premii speciale sunt oferite de Muzeul Național „George Enescu”-București, Protopopiatul Rădăuți și Sindicatul Învățământ Bucovina.
S-au înscris concurenți din România, Republica Moldova și Ucraina. Deschiderea Concursului Internațional de Interpretare pianistică „Bucovina Muzicală” se desfășoară vineri, 26 aprilie 2024, ora 10:00, la Casa de Cultură „Sfântul Ioan Gură de Aur” din Horodnic de Sus, cu vernisarea expoziției prezentate de Muzeul Național „George Enescu”- București /intitulată „Muzica de cameră a lui George Enescu”/, urmată de probe de concurs. În aceeași seară, de la ora 18:00, are loc, la Casa de Cultură din Rădăuți, recitalul Tamarei SINIGUR (Republica Moldova) laureată cu „Marele Premiu” al ediției 2023. Sâmbătă sunt programate probele de concurs la Casa de Cultură Rădăuți și, de la ora 18:00, „Gala laureaților”…
Fotbalul inspiră, produce „mutații” interioare, dezlegări de sensuri; vorbește despre oameni, alegeri, bucurie, renunțări, dureri, obstacole, chiar „bătălii înverșunate”; toate îmi oferă „combustibil” interior pentru a parcurge drumuri ocolite îndeobște (puține alte „fenomene” mă vor ține captiv în fața „micului ecran”, așa cum s-a întâmplat, cu fotbalul, în perioada 20 noiembrie-18 decembrie 2022); prin răbdare, încredere și entuziasm, „eroii” (crescuți în întreaga lume) trezesc în mine puterea de „a reteza capetele” prejudecăților, aroganței profesionale, lipsei de speranță; îmi aduc, mai aproape, exemple ale solidarității /asta presupun echipele/ care au avut curajul să abandoneze comodități și să plece în „călătorii magice”, după ce înlăturaseră „iluziile vieții obișnuite”; pasiunea, dăruirea, sacrificiile, poveștile, strălucirea, îndârjirea celor care au luat, în primire, „darul” de a fi sportiv, nu pot trece (pe lângă un jurnalist) fără a-i modifica felul de a fi. Scutur „prea-plinul” plictiselii și reținerii, pentru cei pregătiți să înțeleagă – în completarea ideii potrivit căreia „informația este precum ceasurile”; cu spiritul treaz, am aprins „o scânteie a Sensului”, în sterilitatea gândirii din relatările sportive (care amenință, până la refuz, îndeosebi „lumea” Internetului)…
Include lista linkurilor (documentarea prealabilă primea, drept însoțitor, „cronica” meciurilor în desfășurare, cu publicarea „întregului” la câteva secunde după „epilog” – pe profil și pagină de Facebook)
Atunci când jonglăm cu nuanțele, smulgerea rădăcinilor, tulburarea răbdării zilelor unor locuri și comunități, pot fi compensate, oarecum, de ideea potrivit căreia multă frumusețe ia naștere din apă (modelul meu de analiză); marele public, cât și o parte din exegeză, nu mai receptează, chiar sub influența stilului polemic al rețelelor de socializare, atacul la adresa constituirii artificiale a unor acumulări de apă care afectaseră viața unor oameni, dar au adus și beneficii însemnate; accept faptul că măsurilor (mai vechi) nu le pot fi retrase consecințele; nu am știință dacă „maeștrii gândirii democratice” se simt nevoiți să-și propună configurarea unor proiecte care țin seama de trecut și oferă detalii despre ceea ce poate deveni o întindere de apă stătătoare închisă între maluri…
Lacul „Colibița”, format prin inundarea controlată a unui sat, are o suprafață care țintește 300 de hectare (bazinul hidrografic are peste 100 km²). La el am ajuns parcurgând drumul dinspre Vatra Dornei către Bistrița, trecând de „Bârgaie” (Mureșenii Bârgăului, Tiha Bârgăului, Prundu Bârgăului, Susenii Bârgăului, Mijlocenii Bârgăului, Josenii Bârgăului, Rusu Bârgăului/le-am menționat pe toate, întrucât deviasem, cu premeditare, înspre Sângeorz Băi și Valea „Cormaia”/inclusiv întoarcerea pe traseu); din Prundu Bârgăului, vis-à-vis de biserică, trebuie urmat drumul prin Bistrița Bârgăului; la circa 7 Km de localitatea invocată apar barajul de acumulare și lacul Colibița…
Credeam că pot să fac înconjurul acestuia, pornind și dinspre barajul construit pe cursul „Bistriței Ardelene” (într-o zonă de „chei”, la îngemănarea munților „Călimani” și „Bârgăului”); admirând doar stăvilarul ridicat (perioada 1979-1991) din anrocamente (andezite vulcanice); părăsind, dintr-o anume clipă, drumul forestier, am încercat o senzație de greață la vederea construcțiilor ridicate sub cota expropiată a lacului; acesta a devenit captiv, „arestat de interesele private având binecuvântarea reprezentanților Statului Român”…
De regulă, deasupra zidului apei nu mai pendulează mare lucru. Dacă barajul a distrus modul de viață al oamenilor din satul inundat/din jur (pe alții i-a împins, asemenea unei „vrăji”, în brațele nemiloase ale comercialului), noua etică de conservare ecologică s-ar traduce prin formula „apă, aer, sol, baza vieții”… În mireasma aerului de sfârșit al „gustar”-ului, nu am urmat „cântecul adâncului”, am văzut și filmat „oglinda lucie”a Lacului Colibița – fără să confirm dacă apa este limpede ca lacrima, i-am întrezărit micile insule pe suprafață… Deocamdată, contează faptul că studiile au măsurat 90 micrograme/m3 valoare medie a concentrației maxime de ozon în „zona” Colibița[1] (respectiva „cotă” poate fi întâlnită doar în Munții Alpi). Până când va scădea, dramatic…
[1] În România, valoarea medie a concentrației maxime de ozon este de 72,6 micrograme/m3…
Muzica: Ludovico Einaudi, Daniel Hope, I Virtuosi Italiani / In A Time Lapse ℗2013 Ludovico Einaudi
„Cheile Lucavei” se află în partea nord-vestică a județului Suceava, în versantul estic al „Obcinelor Mestecănișului” (grupă muntoasă din „Carpații Maramureșului și Bucovinei”), în bazinul inferior al „văii Lucavei” (afluent de dreapta al râului „Moldova”), în partea sud-vestică a satului Moldova-Sulița. Cheile s-au format prin străpungerea de către „pârâul Lucava” a masivului calcaros mezozoic aparținând sinclinalului „Rarău”; stâncării și versanți abrupți cu înălțimea de 75 de m mărginesc „valea Lucavei”; lungimea cheilor nu depășește 1 km, dar compensează printr-un fel de farmec peisagistic… Drumul nemodernizat DJ86 care străbate cheile în lungul „văii Lucava” uneşte centrul comunal de herghelia cu cai huţuli de la Lucina…
Gradul în care îmi ascult intuiția este influențat de cât de mult accesez rațiunea atunci când iau decizii (aceasta funcționează dacă am toate datele problemei, ceea ce, în viața reală din România, se întâmplă rar); filmam, pe 25 august 2022, ieșirea/intrarea în așa-numitele chei, după ce trecusem pe la herghelie, intuind că vor „răsări” și mașinile încărcate cu material lemnos…
Viața, oamenii rezervă surprize. Cea mai mare ar fi intrarea în normalitate. Din perspectiva unora, lipsa suferinţei, existenţa unui soi de fericire, capacitatea de a iubi sunt componentele de bază ale normalităţii; sau poate ceva care nu dezvoltă extreme, din cuprinsul sistemului nelipsind dinamica, câtă vreme orice sistem tinde să se conserve şi să se dezvolte în acelaşi timp, conservarea ajutând la păstrarea integrității, dezvoltarea ducând la expansiune, la supravieţuire într-un lanţ trofic natural?
Eram sceptic, la ieșirea din Dorna Arini, după ce „Salvamontul” îmi domolise dorința de a cunoaște „Băuca” („Duruitoarea” de Suceava) și „Tihu” /două cascade care nu vor sta mult timp pe raftul absențelor/… Plecam înspre județul Bistrița-Năsăud, gândindu-mă tot mai puțin la doctrina filosofică potrivit căreia nu se poate obține o cunoaștere sigură despre cum sunt lucrurile în realitate…
Venind dinspre Gura Humorului, la intrare înCâmpulung Moldovenesc, drumul european E58 se întretaie cu un drum pietruit /„Valea Caselor”/, și se așterne agale de-a lungul pârâului cu același nume: lași casele în urmă, drumul se îngustează; după aproximativ 4 kilometri de frumuseți autentice se ajunge la o intersecție – o plăcuță atenționează că în 400 de metri ajungi în Cheile „Moara Dracului”… Depășind zona de podețe (leagă cei doi pereți verticali din chei), te poți aventura pe traseul către culmile Rarăului…
Povestea Cheilor „Moara Dracului” (județul Suceava) derivă din morfologia masivului Rarău; mai mult, nu a fost atinsă baza dolomitică (rezistența rocilor la carstificare, deopotrivă debitul redus al pârăului-creator); cheille depun mărturie asupra trecutului geologic – cu peste 250.000.000 de ani în urmă, masivul întreg suferea exondări/ridicări deasupra mării/, sinclinal suspendat/inversiune morfologică tipică/; amprenta mării de odinioară, eroziunea mecanică, dizolvarea (proces chimic specific calcarelor), fisurile din pereți (intrarea în chei și în sectorul terminal), surplombe și scobituri de marmite, toate acestea țin de domeniul evidenței…
Uneori, trebuie să mergi departe (abaterile nu prea sunt indicate, dar poți surprinde imagini de poveste) pentru a dobândi sentimentul muntelui, deplinătatea libertății interioare… Așa gândeam, prin pădure/lângă Sucevița…
Pe 24 august 2022, având drept reper șoseaua care duce la Ciumârna, după parcurgerea a 1,5 km, dincolo de „Popasul Turistic «Bucovina»”, pe partea dreaptă (ca sens de mers), la capătul unui drum forestier închis cu o barieră și păzit, strașnic, de „tăietorii autorizați ai pădurilor”, urmând, îndeaproape (preț de 20 de minute), pârâul „Rusca”, am filmat Cascada („Sucevița”) de aproape 8 metri înălțime…
De-a lungul „văii Cormaia” (județul Bistrița-Năsăud) se află mai multe căderi de apă care izvorăsc din Munții „Rodnei” și se scurg, pe versanții stâncoși, direct în „Cormaia” (afluent al râului „Someșul Mare”)…
Accesul la baza „Cascadei Cheilor” – situate la vreo 4 km de orașul Sângeorz Băi – privește orice vehicul, prăvălirea ultimă a apei măsurând între 20-30 m, însă un traseu /amenajat pe o distanță de aproximativ 1 km /pe versant/ prezintă și zone mai greu accesibile („trepte intermediare”), parcurgerea lui făcându-se pe proprie răspundere…
Nu mă las îmbătat de mărturisiri, adun adevăruri despre frumusețea Naturii, pentru ca aceasta să nu fie risipită de cei care cred doar în „propria lor lume”…
Dorința de cunoașterese înalță cu fiecare întâlnire; omul dezvăluie, cu adevărat, doar atunci când înțelege…
Iată mărturiile unora care au învățat, în condiții dincolo de obișnuit, să furnizeze informații pe cât de reale, pe atât de folositoare…
Ceahlăul nu este doar munte, se referă și la măreție, cutezanță, poezie, Natură; cel mai des menționat de scriitori/prozatori/poeți/în lucrări literare/semnate de geografi sau istorici/, situat îngrupa centrală a „Carpaților Orientali” (ocupând o suprafață de 289 km2), cu o trăsătură a climatului care se referă laschimbarea, neașteptată, a vremii, nu se preface, opune „rezistență” numai dacă îi este refuzată sinceritatea binevoitoare…
Eu unul am urcat, părăsind staţiunea Durău, traversând, pe traseul „cruce albastră” (în legătură cu alt traseu), o porțiune de șosea, o potecă dedeasupra pârtiei de schi („Poiana Soarelui”), îmbrățișam „monotonia” pajiștilor subalpine de păiuș (ierburi perene erbacee cu smocuri), întreruptă de „petele” florilor, avene (prăpastie circulară formată în roci calcaroase, în care se scurg, adesea, apele de suprafață) și ogașe (formațiune a eroziunii de adâncime neramificată, cursuri de apă temporare, cu dimensiuni mai mici decât cele ale unui torent)…
Drumul prin „Piciorul lui Bucur” nu m-a purtat către prea multe albii ale pâraielor pe care să mă văd nevoit a le traversa în „atacuri” frontale (cum se întâmpla, altădată, în alte locuri), dar m-am bucurat de ceva fire de apă, mai ales de pădurea de conifere presarată cu foioase; între 1990-1995, din cauza micşorării suprafeţei acoperite cu jneapăn şi a distrugerii platoului central prin campări excesive, debitul izvoarelor scăzuse semnificativ, unele dispărând complet, faptul contribuind la reducerea, considerabilă, a numărului de animale specifice zonei înalte);
Se spune că peCeahlăuar fi trăit, cândva, un neam de uriaşi, „popor de oameni grozav de înalţi şi de tari”; dar că, mai întâi, a dat în ei o molimă de s-au prăpădit bătrâni şi tineri; ar fi scăpat doi, o fată şi un băiat, care au început să ridice fiecare câte un turn, doar i-o vedea şi oamenii dinspre „Soare Răsare”; în ziua în care „codrul îşi schimbă faţa verde”, pereţii au trosnit, deopotrivăs-au prăbuşit nori de zloată şi de gheaţă/curmând orice viaţă pe tot cuprinsul muntelui/; „oamenii din vale” au zidituriașilor mormânt de piatră, cinstindu-le amintirea (în fiecare an); turnului mai mare îi zice „Toaca”, celuilalt îi spune „Panaghia”[1]… Blocurile mari de stâncă înlătură trucajul cuvintelor și ideilor; „Răul” nu mai încape, gândurile negre se·luptă ca un puzzle flasc ale cărui piese, risipite, s–au deformat și destrămat, văzând cu ochii, în fața Naturii – „meșterul” care a modelat chipul pietrei și s-a întrecut pe sine…
În puncte de convergență(răspântii) ale mai multor trasee, semnele de marcaj, direcțiile de mers, timpul de parcurgere, mi-au lămurit, prin asociere, și gradul de dificultate – cel mediu presupunedurata traseului între 4-8 ore, diferenţă de nivel de la 500 la 1.000 m, efort fizic susţinut pe anumite porţiuni, condiţie fizică bună…
Cățărarea s-a produs fără coardă, fără niciun alt mijloc de asigurare (evitasem elementele de siguranţă din apropiere/lanţuri, „mâini curente”/), m-am bazat, „confruntându-mă” doar cu o suprafață restrânsă, pe cunoștințe tehnice modeste (auto-asigurare), pe forma sportivă, pe concentrare…
[1]Panaghia (greacă: Παναγία, la feminin panágios, pan- + hágios, însemnînd Prea-sfântă) este un titlu acordat Maicii Domnului (cunoscut și sub forma Panayia sau Panagia; folosit în cazul unor exprimări asociate cu Maica Domnului în confesiunea ortodoxă) mai ales în Creștinismul Ortodox. Cea mai frumoasă povestedespre Panaghia ne-o dăruieşte Calistrat Hogaş /care a auzit-o, la rându-i, prin peregrinările sprin Munţii Neamţului/: „Soarele a văzut-o şi, de pe culmile cele mai de sus ale pământului, Panaghia a văzut pe Soare. Şi amândoi s-au îndrăgostit: şi ceasuri întregi se oprea soarele din calea lui în răscrucile cerurilor ca s-o privească, înfăşurând-o în razele sale. Şi până într-atâta s-a mărit ziua şi noaptea aşa de tare s-a micşorat, că, mai pe ce să-şi dea amurgul mâna cu zorile(…). Şi s-a tânguit noaptea lui Dumnezeu şi Dumnezeu s-a mâniat şi a pedepsit pe Soare să nu mai răsară de acum înainte decât îmbrobodit de neguri, spre a nu mai ispiti cu farmecul tinereţii sale sufletele slabe ale muritorilor şi nici să mai zădărnicească, după voia patimilor lui, cereştile şi neclintitele întocmiri de veacuri ale mâinilor sale. Panaghia se prefăcuse în stâncă. Se zice, însă, că inima ei nu s-a împietrit, că şi acum se îmbată, totuşi, de razele Soarelui, de strălucirea florilor, de lunecarea norilor pe aripile lor albe, de vânturile dulci şi mângâioase ale Răsăritului şi Apusului…”
În cuprinsul proiectului „Cascadele României”, trecutul experiențelor mele vă stă la dispoziție, puteți scruta o amintire, cât vreți și cum vreți… „Visez” mereu, fără să-mi fie teamă că până prind imaginea și cuvântul acestea m-au părăsit; oricum, clipa – în relație cu așchii din ce vă propun – rămâne timp viu, unic în felul său, în care viața poate fremăta, paradoxal, a plinătate/încântare…
Considerată a fi una dintre cele mai frumoase, Cascada „Șerbota” are aproximativ 80 m înălțime și 10 m lățime…
Am ales, „desigur”, cel mai greu dintre traseele către 1.410 m altitudine.. Din Porumbacu de Sus, observasem un indicator triughi albastru la stânga/traseul care duce la „Cabana Negoiu”/trebuie mers înainte, nu se traversează podul de beton/; din Porumbacu de Sus, reper fiind un drum național asfaltat, parcurgeam distanța către Porumbacu de Jos, apoi vreo 20 km de drum forestier (de-a lungul acestuia, două bifurcații – la prima, ambele drumuri se întâlnesc în același punct, am făcut, în două rânduri, dreapta), cu porțiuni semnificative în care te vezi risipind totul pentru a relua aceeași greșală…
Credeți că „repetiția” temei, chiar și în altă formă, privează înțelegerea? Uneori, ascensiunea către unele cascade înseamnă o luptă cu limitele care nu sunt atât în afara noastră, cât înlăuntrul propriei ființe. Dacă reușim contopirea creațiilor înălțate cu „vârful către Dumnezeu” și cu „abisurile care se prăvălesc în interiorul nostru”, avem șansa să înregistrăm „recorduri”, să credem în vocația de „alpinist” sau doar să fim „sportivi”, luîndu-ne răgazul de a urmări conturul munților în deplina lor monumentalitate. Nu trebuie să mergi departe pentru a ajunge la tine însuți/însăți, să dobândești sentimentul muntelui, deplinătatea libertății interioare. Eu unul nu complotez cu dezastrul instituțional, „evadez” (pentru mine și pentru public) alături de prieteni, dar trebuie să fiu atent la factorul timp (chestiuni impuse de mine, de rigoarea delegației, de regimul de viață al celor care mă însoțesc și au rol important la volanul mașinii); astfel am urcat către și coboram dinspre „Vânturătoarea”/Caraș-Severin/ în 135 de minute; în „cazul Șerbota”/din județul Sibiu, 165 de minute (ambele situații au inclus cele 30 de minute ale „sesiunii de filmări”)…
Frumusețea urcușului către „Negoiu” și „Șerbota” este „redată” de haina vegetală (păduri mixte/de fag și de conifere/, pajiști, jneapăn, mesteacăn, plop tremurător, salcie căprească, dar și afini, muri, zmeuri, merișori, care conțin fructe; florile întâlnite sunt pline de culoare)…
Drumul urmat în apropiere de cascadă este unul accidentat, doar traseul lui șerpuit străbate un teren în pantă; se trece și prin golul alpin, printr-o zonă cu „lespezi”, formată din șisturi cristaline, iar, la sfârșit, devine de-a dreptul pietros, în plus dezvăluie o vegetație nealterată… Nu ascund faptul că „Șerbota” își protejează „flancurile”, dar cel mai mult contează „zâmbetul” ei, răspântie care mi-a „legănat” gândurile…
Liveni[1]– Mihăileni[2] – Dorohoi[3] – Tescani[4] desemnează forța unui patrulater în care și-a extras, în care s-a mișcat și care i-a oferit cele mai bogate resurse de creație geniului muzical George Enescu… S-a născut într-un spațiu fermecător, care începe cu localitatea natală (Liveni), se abate pe la Cracalia (în vecinătate, acolo unde a copilărit, până la plecarea către Viena), trece prin vechiul târg al Mihăilenilor (prin curtea casei bunicilor materni), se întoarce la Dorohoi (în căsuța de lângă gară, unde a locuit o vreme), ia drumul spre Bacău, oprindu-se la Tescani (splendidul conac al părinților Mariei Cantacuzino)…
A apărut în primul său concert pe când avea 5 ani (primele îndrumări muzicale le-a primit din partea părinților săi și a vestitului lăutar Niculae Chioru); a studiat la Conservatorul din Viena și la Conservatorul din Paris; turneele în mai multe țări europene au devenit ceva obișnuit; lua parte la seratele muzicale organizate de Regina Elisabeta a României…
Din primii ani ai secolului XX datează cele două Rapsodii Române (1901-1902), unde este evidentă influența folclorului românesc… Componistic, Enescu oscilează între stilul romantic monumental (al lui Richard Wagner), influențele muzicii franceze, tendințele neo-baroce și exprimarea modernă, cu totul personală, din opera Oedip (creație dramatică și muzicală pe care a dedicat-o Mariei Tescanu Rosetti)…
Film documentar de Nicolae Tomescu
În anii Primului Război Mondial s-a desfășurat prima ediție a concursului de compoziție „George Enescu”, în cuprinsul căruia geniul muzical oferea câștigătorilor sume importante din veniturile proprii, deopotrivă cu șansa interpretării pieselor în concerte. Și astăzi, opera enesciană este pusă în valoare prin festivalul internațional care îi poartă numele…
Cu activitatea împărțită între România și Franța, pianist rafinat (apreciind posibilitățile polifonice ale pianului, în comparație cu vioara), a fost și pedagog – Yehudi Menuhin păstrînd un adevărat cult pentru Enescu, considerîndu-l părintele său spiritual…
În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, rămas în București, a avut o activitate dirijorală bogată; după Marea Conflagrație Mondială, auto-exilat, trece la cele veșnice în noaptea dintre 3 și 4 mai 1955, înmormântat fiind în cimitirul „Père-Lachaise” din Paris…
[1] La margine de moșie, într-o căsuță cu cerdac, afectuoasă, cumpărată și dăruită părinților lui Enescu de unchii Gheorghe și Eufrosina Cosmovici din Corlăteni, cu o livadă seducătoare, dincolo de parapetul pomilor și valurile colorate ale câmpurilor, întâmplări neprevăzute nu au tulburat intensitatea celor mai duioase amintiri ale șederii în țară. George Enescu a părăsit această casă pe când împlinise trei ani; părinții s-au mutat într-un conac impunător, la Cracalia (satul vecin). Ultima vizită la Liveni a avut loc în 1946. Oricum, locul nașterii i-a rămas întreaga viață în suflet, ca un leagăn drag. Clădirea a fost restaurată, fără să i se schimbe forma inițială, încă din 1956-1957, înainte de a fi declarată muzeu memorial. În 1957, la numai doi ani de la moartea lui George Enescu, autoritățile vremii au transformat-o în muzeu, primadintre instituțiile care se ocupă cu strângerea, păstrarea, cercetarea, punerea în valoare și expunerea obiectelor de interes dedicate memoriei compozitorului (dintre cele existente în România). A suferit o nouă restaurare în 1989; în 1998, învelitoarea de tablă a fost înlocuită cu draniță, în 2013 a fost refăcut cerdacul… Astăzi, Căsuța din Liveni funcționează ca secție (externă) a Muzeului Județean Botoșani. Dăinuie în tiparele sale originale, păstrează cel mai prețios inventar, reconstituind fidel epoca și atmosfera casei familiei Enescu. Camera părinților, bucătăria, salonul și camera mică a copilului de odinioară, toate se bucură de decorul original, de piese de mobilier ce au aparținut familiei; neprețuite scoarțe moldovenești, restaurate de curând, decorează pereții, în practica îndelungată a locului… Prima și ultima impresie privește simplitatea… Emblemă a modestiei, a bunului simț, a înțelepciunii (inclusiv sociale), George Enescu era un om generos, care a conservat simplitatea la Liveni, dar a construit, ca prelungire, Spitalul de Copii (clădirea veche) din Botoșani, a donat bani pentru Teatrul din Dorohoi; la inițiativa lui a fost cumpărată prima orgă de concert la Ateneul Român din București (a inițiat colecta de fonduri în acest scop), a donat bani pentru asfaltarea drumului de la Liveni la Cernăuți; în anul secetei răvășitoare din Moldova (1946), se pare că ar fi trimis țăranilor din Botoșani două vapoare cu grâu (evident, n-au ajuns niciodată la destinație)…
Film documentar de Nicolae Tomescu
[2] Localitatea Mihăileni se află în vecinătatea graniței cu Ucraina, la 5 km de punctul de vamă Siret (județul Botoșani)… Integrată specificului etnografic al zonei, o locuință sobră și simetrică (se presupune că a fost ridicată între 1775-1830) a aparținut familiei Mariei Cosmovici, mama lui George Enescu. Aici se păstrează un număr impresionant de scrisori trimise de geniul muzical mamei sale, care se retrăsese în casa de la Mihăileni (către sfârșitul vieții). Vacanțele compozitorului erau împărțite între casa natală din Liveni și casa din Mihăileni, acolo unde Enescu a compus „Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră op.8” (în noiembrie 1901), „liedurile Plugar” și „Die Nächtliche Heerschau”…
[3] În Dorohoi funcționează Muzeul „George Enescu” (inaugurat în anul 1957 şi reorganizat în 2005), într-o clădire ridicată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nimeni alta decât casa lui Costache Enescu, tatăl compozitorului. George Enescu (1881-1955) a locuit aici nouă ani/vezi (Video) Muzeul „George Enescu” din Dorohoi…
Film documentar de Nicolae Tomescu
[4] Prin Actul de donaţie făcut de Maria Cantacuzino-Enescu, în 1947, conacul familiei trebuia să devină aşezământ cultural. În 1980, a fost inaugurată „Casa Memorială Rosetti – Enescu” din incinta imobilului principal, devenită, în 1990, „Centrul de Cultură”-Tescani, apoi, din 1993, Centrul de Cultură „Rosetti Tescanu – George Enescu”. Către sfârșitul primului deceniu al secolului al XXI-lea, conacul din Tescani și-a pierdut personalitatea juridică, devenind secția „Dumitru şi Alice Rosetti Tescanu – George Enescu”…
#InfoEconomic: profesor universitar doctor Cristian Popescu, prodecan al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor: ”pentru a ajunge la ținta de deficit bugetar pe care Comisia Europeană a recomandat-o Guvernului României, va fi nevoie de măsuri drastice în ceea ce privește fiscalitatea și în ceea ce privește limitarea cheltuielilor publice”
La jumătatea lunii noiembrie, Comisia Europeană a redus la 1,4% de la 3,3, anterior, estimările privind creșterea economiei românești în acest...
#InfoEconomic: Horia Popa, CEO Singularity9, companie de IT din SUA: pentru ca Iașiul să urce în clasamente de profil, ”firmele din oraș ar trebui să se ducă în zona de excelență, să facă mai vizibilă zona de performanță în tehnologia informației”
Horia Popa este ieșean, specialist în IT și, din această postură profesională, a deschis o companie în Statele Unite ale Americii; numele ei,...
#StareaEducației (INTERVIU) Marius Manea, șeful Centrului de Consiliere, Evaluare și Prevenire Antidrog Iași: “Vârsta celui mai mic consumator de droguri, la Iași, este de 15 ani. Bariera dintre consumul ocazional și cel dependent este practic invizibilă.”
Consumul de droguri în rândul adolescenților și tinerilor reprezintă una dintre problemele majore ale societății în care trăim. Cifrele...
#InfoEconomic: Dan Zaharia, fondator Fab Lab Iași: în Moldova, ”suntem ca într-un deșert economic; practic, într-o regiune cu 4 milioane de locuitori, avem un singur județ care se află în top șase sau în top zece”
Realizarea de componente auto, producția de medicamente, dezvoltare a de soluții software, servicii conexe în domeniul IT, distribuție, comerț,...
#StareaEducației: (INTERVIU) Ioana Chicet Macoveiciuc: “Orice carte citită este un câștig. Înțelegerea a ceea ce citești este materie de examen în Olanda.”
Ioana Chicet-Macoveiciuc, cunoscută și ca ”Prințesa Urbană”, s-a numărat, anul acesta, printre scriitorii invitați la cea de-a XII-a...
#InfoEconomic: Ioana Amăriuței Popa, fondator Story Seeker, specialistă în marketing digital: ”site-ul companiei este cel care convinge; de acolo își iau potențialii clienți încrederea în ceea ce facem ca business”
Marketingul digital este esențial în atragerea clienților, în creșterea unei afaceri. De altfel, o statistică prezentată la începutul acestui...
Vlad Grecu (Universitatea de Arte Târgu Mureș): Un mediu safe este un mediu în care ai certitudinea că orice ai face nu va fi văzut ca o greșeală, ci ca parte a unui proces în care creștem cu toții
Prima ediție a Festivalului Național al Școlilor de Teatru, de la Iași, a ajuns la final. La inițiativa Facultății de Teatru, din cadrul...
Stoparea actualei tendințe de scădere a cotei de piață și stabilizarea acestui indicator la o valoare de 2,2-2,3%,
Din toamna anului 2020 până în toamna anului 2021, cota de piață Radio Iași a scăzut de la 2,7% la 2,2 %. Având în vedere acest indicator, dacă am păstra actuala tendință de scădere, în toamna anului 2022 Radio Iași ar ajunge la o cotă de piață plasată între 1,8-1,9%. Ne propunem, ca prim obiectiv, stoparea actualei tendințe de scădere a cotei de piață, totodată stabilizarea acestui indicator la o valoare de 2,2-2,3%, urmând ca, în următorii 3 ani, să stabilim drept obiectiv depășirea unei cote de piață de 3%.
Menținerea unei cote de piață de peste 1% în rândurile publicului comercial
Scăderea cotei de piață privește, îndeosebi, înjumătățirea cotei de piață la nivelul publicului comercial /de la 2,2 % în 2020 la 1,1% în 2021/. Având în vedere concurența acerbă, deopotrivă calitatea semnalului FM, recucerirea acestui segment va fi foarte dificilă și de durată. Separarea parțială/completă a plajelor AM-FM poate fi una dintre soluții. Din acest motiv, menținerea, pentru anul 2022, a unei cote de piață de peste 1% în rândurile publicului comercial reprezintă un alt obiectiv pe termen scurt.
Cota de piață de peste 4% în zona rurală
Cel mai mare market share este înregistrat în segmentul de populație rurală, acolo unde Radio Iași obținea, în toamna anului 2021, o cotă de piață de 4,1%. Deși ridicat, acest indicator este în scădere; în toamna anului 2020, avea o valoare de 5,1 % față de 4,1% (cât este acum). Dacă s-ar păstra tendința actuală, am ajunge ca în anul 2022 să înregistrăm 3,3-3,4%, însă obiectivul propus privește păstrarea unui cote de piață de peste 4% în zona rurală.
Continuarea procesului de scădere a mediei de vârstă a ascultătorilor, dar păstrarea vârstei medii în segmentul 50-55 ani
Conform ultimului studiu, vârsta medie a ascultătorilor Radio Iași ar fi de 53,4 ani. Scăderea sub 50 de ani înseamnă intersectarea cu publicul posturilor comerciale, ar putea fi realizată odată cu scăderea cotei de piață.
Creșterea mediei de vârstă ar asigura, pe termen scurt, un market share mai ridicat, pe termen lung însă ar avea efecte negative.
Din aceste considerente, ne propunem continuarea procesului de scădere a mediei de vârstă a ascultătorilor, dar păstrarea vârstei medii în intervalul 50-55 ani /cel puțin până când poate avea loc o separare, fie și parțială, a plajelor AM-FM/.
Fidelizarea actualilor ascultători și creșterea duratei de ascultare
În privința indicatorului daily reach, constatăm o scădere de la 357.000 de ascultători unici pe zi la 346.000. Având în vedere acest indicator, corelat cu scăderea serioasă a cotei de piață, putem conchide că pierderea market share s-a datorat nu atât scăderii numărului de ascultători cât scăderii duratei alocate ascultării Radio Iași. De aici, un alt obiectiv prioritar îl reprezintă fidelizarea actualilor ascultători, implicit creșterea duratei de ascultare.
Creșterea numărului de ascultători unici pe zi la peste 350.000
Păstrarea unui număr de peste 350.000 pe zi (în clipa de față, este 346.000) desemnează un alt obiectiv foarte important, care va asigura succesul pe termen lung.
Separarea parțială/completă a plajelor AM_FM reprezintă singura posibilitate de menținere, chiar de creștere a indicatorilor de audiență pentru Radio Iași, în condițiile unei tendințe semnificative de scădere a acestor indicatori – evidențiată de studiile anilor 2020 și 2021. Separarea trebuie să se facă treptat, astfel încât să nu producă pierderi în segmentele fidelizate; totodată, separarea ar permite accesul Radio Iași la segmentele comerciale.
Acest proces trebuie permanent monitorizat și adaptat pe parcurs, trebuie să răspundă, cât mai fericit, cerințelor unui public mai tânăr, mai activ, mai dinamic.
Asigurarea calităţii şi competitivităţii produselor editoriale RADIO IAŞI
Ţinte pentru 2022-2025:
Îmbunătăţirea calităţii sunetului şi a calităţii recepţiei
Ajustarea permanentă a programelor (grilelor) în funcţie de: audienţă, calitate, creativitate, interactivitate cu publicul
Obiectivele «proiectului de audienţă»:
Monitorizarea permanentă a structurii socio-demografice a ascultătorilor Radio Iaşi pe plajele AM şi FM, precum şi a preferinţelor şi obiceiurilor de consum media a acestora, atât la nivel urban cât şi în mediul rural;
Identificarea/definirea cu exactitate a segmentelor de public comercial (target al plajei FM)
Identificarea segmentului/segmentelor este esenţială – trebuie să ţină seama de actuala structură a ascultătorilor de pe FM /în același timp, politica editorială trebuie să fie adaptată cerințelor ascultătorilor din FM/
Evaluarea şi conceperea de strategii cu scopul minimalizării riscurilor în ceea ce priveşte pierderea actualilor ascultători din segmentele ne-comerciale pe plaja FM; o cât mai mare atenţie în privinţa procesului de restructurare AM;
Păstrarea actualei cote în rândurile segmentului cu vârsta de peste 61-75 de ani și în segmentul 51-60 de ani;
Identificarea poziției de pe piață, a evoluției pe plan regional, a evoluției pe plan local;
Poziţionarea pe piaţă va fi realizată în funcţie de următorii indicatori de bază: cote de piaţă obţinute pa baza daily reach, rating-ului, weekly reach, dar şi pe baza preferinţelor/atitudinii publicului;
Identificarea aşteptărilor, preferinţelor, domeniilor de interes ale segmentelor-ţintă, în directă legătură cu grila de programe.
Consolidarea ofertei de produse FM (grile şi formate muzicale net distincte de liniile AM). Ar fi de preferat separarea completă a plajelor de audiţie.
Formatul muzicalRadio Iaşi Clasic: „Adult Contemporary”, „Ethnic”, combinaţie (explozivă) cu „Popular”, „Talk”, „Full Service”, „Classical music”. Radio Iaşi FM: conceptul european actual al formatului „Mix Adult Contemporary”;
Transformarea deplină a formatelor de emisiuni, desăvârşirea gradului „live” şi de interactivitate;
Gândirea de marketing, inclusă în modul de proiectare a grilelor şi de desenare a formatelor;
Cercetări calitative prin intermediul cărora să putem testa efectiv vocile, stilul de prezentare şi modul de interacţiune al prezentatorilor Radio Iaşi.
Eventual, alocarea de resurse pentru plata unor freelanceri.
Consolidarea proiectelor de calitate:
muzica tradiţională: dezvoltare în playlist-uri şi secvenţe radio speciale.
calitatea limbii române: îmbunătăţire, înlăturarea greşelilor flagrante şi repetate; rezultatele monitorizărilor ar trebui să conteze pentru procesul de evaluare internă.
Tratarea fenomenului cultural în spaţii şi registre digerabile
reportajul şi documentarul (inclusiv documentarul VIDEO): formarea unor echipe complexe.
*
PUNCTE SLABE:
I.
Disparități regionale
1)
Disparități regionale
2)
Disparități regionale
(consecințe)
Cea mai mică pondere a salariaților
Pondere foarte scăzută a celor care lucrează în sectoare bazate pe cunoaștere
Declin al oportunităților de muncă + declin al cererii de muncă
Speranță de viață și niveluri ale veniturilor scăzute
Rate ale migrației nete interne puternic negative
Dezavantaje socio-economice
Structuri economice nefavorabile
Locații periferice
(județe amplasate lângă granița estică)
Dezavantaje în procesul transformării
II.
Conducerea S.R.R. nu poate cere performanţă în presupusa noastră relaţie cu spaţii (importante, mai ales din judeţele Galaţi şi Vrancea) în care, de fapt, Radio Iaşi nu a existat și nu există.
Practic, semnalul nostru FM se recepționează, în condiții corecte de calitate, doar pe suprafețe limitate din Modova (Nord și Centru). Nu mai putem vorbi despre recepție în sudul municipiilor Vaslui și Bacău. Aglomerari urbane importante (Bârlad, Galați, Focșani) nu beneficiază de oferta editorială Radio Iași.
Din peste 4.000.000de ascultători potențiali (creditarea Radio Iași în și prin studiile de audiență), puțin peste 2.000.000 au acces la programele din FM/incluzându-i pe acei oameni care locuiesc în zone cu acoperire slabă sau acceptabilă/.
Încă din 2007, prin intermediul unor adrese înaintate conducerii S.R.R., consideram necesar să fie alocate, Studioului Regional Iași, două frecvențe FM ale căror emițătoare să fie amplasate în Vrancea (Galați) și Bacău (Neamț), constatând că pentru RRA și RRC erau funcționale frecvențe (Măgura Odobești, Bârlad, Bacău, Zona Galați-Topolog, Zona Galați-Văcăreni)…
RRA
Măgura Odobeşti ……………. 102,5 MHz
RRC
Măgura Odobeşti …………………. 101,0 MHz
Bârlad ………………………………… 103,9 MHz
Bârlad ………………………………………..102,8 MHz
Bacău ………………………………….. 98,8 MHz
Bacău ……………………………………….. 101,8 MHz
Zona Galaţi (Topolog) ……. 105,0 MHz
Zona Galaţi (Topolog) …………….103,0 MHz
Zona Galaţi (Văcăreni) ……. 106,4 MHz
Zona Galaţi (Văcăreni) …………… 101,6 MHz
Mi se pare esenţială și ideea alocării frecvenţelor FM în zona Bârlad-Focşani-Brăila (finalizarea acestui proces ar asigura acoperirea uniformă, cu semnal radio, a întregii Moldove).
Chiar dacă puterea emițătorului AM se află cu mult sub capacitatea maximă, deși sunt autorul unor proiecte îndrăznețe, am învățat, deopotrivă, să prețuiesc ceea ce avem şi să privesc spre alte oportunități doar după ce mi-am „securizat” activitatea curentă; „desfințarea AM” nu înseamnă adaptarea, rapidă, la nou, deciziile şi acţiunea depind, în mod direct, de disparitățile socio-economice regionale, de situaţia economică şi financiară a corporației (inclusiv lipsa sa de consecvență), de cercetarea atentă a pieţei, prin analiza riscurilor care pot să apară şi a găsirii planurilor eficiente de răspuns – toate acestea nu ne îndreptățesc să renunțăm la emițătorul AM…
Addenda
Separarea plajelor de audiţie AM_FM (proiect Nicolae Tomescu) s-a impus, în perioada 2007-2012, ca efect al politicii privind scăderea mediei de vârstă. În FM erau abordate segmentele mai tinere de populaţie, diminuându-se riscul pierderii altor categorii prin reconstrucţia AM-ului. Fiecare plajă a primit proiecţia unei grile de programe adecvate; pornind de la nevoile şi aşteptarile publicului vizat, exprimate în şi prin studiile naţionale/regionale, a devenit solubilă chestiunea găsirii unor formate care să se adreseze, în aceeaşi măsură, segmentelor tinere cât şi segmentelor cu vârstă mai ridicată. Schimbările, atât de fond cât şi de formă, în ceea ce priveşte politica editorială, precum şi eforturile depuse la nivel de promovare, se concretizau într-o imagine din ce în ce mai bună pentru Radio Iaşi, care a ajuns să fie perceput drept postul preferat al celor mai mulţi ascultători din Moldova.
Una dintre cele mai mari realizări a reprezentat-o atingerea obiectivului stabilit: scăderea vârstei medii a ascultătorilor Radio Iaşi, de la peste 55 de ani /în 2006/ la 45.7 ani /în 2010/;
Conform strategiei (permanente) în domeniul cercetării audienţei, siguranţa valorificării unor decizii manageriale şi elementele noii strategii au găsit, în perioada februarie 2006-martie 2012, peste 20 de corespondente sociologice.
Conform rezultatelor de audienţă şi a analizei comparative pe 5 (cinci) ani, Radio Iaşi a reuşit să înregistreze creşteri consecutive în privinţa numărului de ascultători.
Lider incontestabil în regiunea Nord-Est, Radio Iaşi a atins, în mediul rural, procentul maxim înregistrat de un post de radio regional sau naţional în Moldova; mi-am propus menţinerea şi creşterea audienţei la nivel rural, Radio Iaşi atingând maximum de ascultători în 2009; 50% din persoanele din mediul rural, ale regiunii Nord-Est, declarau, în 2010, că au ascultatat Radio Iaşi în ultima săptămână; dacă, în 2008, procentul era de în jur de 44%, în 2009 procentul a atins un maximum de 48.9%, pentru ca în 2010 să se stabilizeze la 48.3%; pare greu de crezut, inclusiv în actualele condiții, că se poate depăşi această valoare, procentul de aproximativ 50% fiind „vârful” înregistrat de un post de radio regional sau naţional în Moldova.
Eforturile de urbanizare şi de modernizare în privinţa programelor au fost mai mult decât eficiente; dacă, în 2006, procentul de ascultători era de 14.1%, în semestrul II al anului 2010, Radio Iaşi a ajuns la un procent de 34% de ascultători unici pe săptămână din totalul populaţiei urbane/Nord-Est;
Schimbările au adus o îmbunătăţire impresionanată a publicului comercial, inclusiv prin derularea unor evenimente speciale/campanii cu impact major în rândurile publicurilor-ţintă; în segmentele de peste 50 de ani, pierderea ascultătorilor s-a dovedit a fi sub pragurile prognozate, Radio Iaşi reuşind să menţină cele mai mari procente (50%).
Cu o cotă de piaţă pe regiunea NORD-EST de 22,5%, Radio Iaşi se situa pe primul loc în cuprinsul pieţei radio, urban şi rural. Doar în cazul postului Europa FM aveam o suprapunere relevantă de ascultători, ceea ce îl transformase într-un competitor direct; practic, Europa FM şi Radio Iaşi împărțeau un număr semnificativ de ascultători, aflându-se într-o competiţie continuă; în cazul Kiss-FM, profilul ascultătorilor s-a dovedit diferit de cel al publicului nostru, determinând ca acest post să devină un concurent indirect, ocazional; de altfel, analiza sondajelor a evidenţiat faptul că principalele creşteri de audienţă Radio Iaşi s-au realizat în detrimentul postului Europa FM, în timp ce influenţa asupra postului Kiss Fm era foarte mică, la fel şi în cazul posturilor Radio 21 sau Radio Zu. O relaţie specială se găsea (este valabil timpul prezent) între noi şi Radio România Actualităţi, peste 40% dintre ascultătorii de RRA ascultând şi Radio Iaşi.
La capitolul imagine, Radio Iaşi desemna cel mai bun post radio din Moldova, cea mai bună muzică, cele mai bune ştiri, cei mai buni prezentatori;
Vârfurile atinse de Radio Iaşi au făcut necesară o politică editorială de consolidare a audienţei şi de fidelizare a segmentelor nou atrase (crearea brandurilor).
Pentru a fi credibili, am realizat deschiderea către „piaţă”, ne caracterizam (inclusiv) prin muzica difuzată, prin managementul formatelor muzicale (definirea formatelor, testarea pieselor muzicale şi stabilirea playlist-urilor, programarea automată a pieselor muzicale în desfăşurarea programelor, sound unitar, corelarea formatelor cu dinamica publicului-ţintă şi cu obiceiurile de ascultare); formatul Radio Iaşi Clasic a inclus „Adult Contemporary”, „Ethnic”, combinaţie explozivă cu „popular”, „Talk”, „Full Service”, „Classical music”; Radio Iaşi FM scotea în evidenţă conceptul european al formatului „Mix Adult Contemporary”; programarea muzicală presupunea încurajarea creaţiei româneşti şi europene/extracomunitare, reflectarea alegerii publicului – această alegere transformându-se într‑un element de referinţă.
Poziţionarea/re-poziţionarea în funcţie de strategia de marketing derivată din obiectivele editoriale.
Redefinirea grilelor de programe, precum şi aranjarea moderatorilor – funcţie de performanţa individuală, notorietate şi preferinţe.
Radio Iaşi reuşise să acceadă la un public comercial; prin eforturi de mediatizare a realităţii, am combătut ideea pe care o aveau/o au, în continuare, mulţi agenţi economici (Radio Iaşi, „ascultat numai de persoane aflate la vârsta a III-a şi fără venituri ridicate”, înlocuind vechea „teorie” cu perspectiva reală – Radio Iaşi a devenit un radio cu acces în toate segmentele de vârstă, venituri şi educaţie, un radio modern care, fără a se abate de la menirea fundamentală, atingea performanţe susţinute în piaţa media, fiind cel mai important şi ascultat post de radio din regiunea Nord-Est; Radio Iaşi a intrat într-o „concurenţă” directă cu radiourile comerciale private şi nu se mulţumea doar cu segmentele de peste 50 de ani şi cu ascultătorii având vârsta medie de 55 de ani.
Din punctul de vedere al audienţei, performanţele obţinute în zona „new media” aveau aproape aceeaşi dinamică explozivă: www.radioiasi.ro o medie de aproximativ 3.000 de vizitatori unici pe zi, poziţionarea în primele 100 de site-uri din categoria ştiri/mass media (conform trafic.ro). Am pus și bazele „televiziunii” streaming (pe site, producții Radio Iași).
Având în vedere analizele riguroare care atestă faptul că, după fiecare perioadă de creştere masivă urmează cel puţin un an de stagnare şi de conservare a audienţei (exemplu: creştere explozivă 2007-2008 şi consolidare 2008-2009) scopul meu /pentru 2011-2012/, în zona urbană, a fost de consolidare şi fidelizare a noilor ascultători Radio Iaşi.
Proiectul separării plajelor de audiţie AM_FM a fost asasinat…
Urban valul toamnă-iarnă
ascultători unici pe zi
toamnă-iarnă
ascultători unici pe zi la nivelul României
2009
139.372
2010
193.300
2011
204.100
2011
521.000
2012
125.900
(după înlăturarea mea din organizație)
2012
404.600 (scădere vertiginoasă)
+
Date de audiență Radio România Iași/urban
în perioada decembrie 2011-decembrie 2014
Numărul ascultătorilor unici pe săptămână a scăzut, în Moldova, cu 36,9% – de la 485.000 (decembrie 2011) la 306.000 în decembrie 2014 (vezi weekly reach)
Numărul ascultătorilor unici pe zi a scăzut, în Moldova, cu 37% – de la 199.000 (decembrie 2011) la 125.200 în decembrie 2014 (vezi daily reach)
În perioada menționată, Radio Iași a pierdut 22,55% din cota de piață (vezi market share)
Analiza se întemeiază pe baza de date caracteristică Sondajelor de Audienţă Radio (SAR), realizate la nivel naţional (urban).
În perioada 2014-2021, centralismul a lovit în plin…
Nicolae Tomescu, redactor-șef Radio Iași
document întocmit și trimis /din martie 2022/ conducerii S.R.R.
Ca un cuțit al reflecțiilor care nu pot fi reprimate, am întins „caii putere” asupra Transfăgărășanului… Muntele a reacționat cu blândețe, lăsându-ne să trecem dincolo de strâmtoarea legilor sale. Prin „Tunelul Capra-Bâlea” (cel mai lung tunel rutier din țară, cu o lungime de 887 m)/pe sub „Creasta Munților Făgăraș”…
Rareori mi s-a întâmplat să privesc un lac și să-l asemuiesc „mării întemeietoare”, câtă vreme a răspuns întrebărilor legate de cunoaștere (lac glaciar, la altitudinea de 2.040 m, 360 m în lungime și adâncimea de 11,35 m); la altele ne-a dat să înțelegem că tăcerea ar ajuta lumea să-și deschidă brațele… Lacul „Bâlea” rămâne, tot timpul, „în așteptare” la circa 77 km de Sibiu, la 68 km față de Făgăraș, iar 85 km îl despart de Curtea de Argeș…
„CabanaBâlea” a fost ridicată, în anul 1904, de către „Asociația Carpatină Transilvană”; inițial, o construcție simplă din piatră cu o singură cameră, a rezistat conflictelor din Primul Război Mondial, adăugându-i-se o încăpere din lemn, cu o capacitate de adăpostire de 150 de oameni; în 1975, pentru a facilita accesul, a fost amenajat linia de telecabină; în 1995, aceasta era distrusă ca urmare a unui incendiu; reconstruită în anul 2000, dispune (în clipa de față) de două cabane… Cea mai veche atestare a „zonei Bâlea” este atribuită doctorului G. Lindner, în jurul anului 1700, ca urmare a unei ascensiuni pe masiv, după care, în 1750, era, din nou, menționată, în scopuri geografice legate de trasarea granițelor, grație eforturilor căpitanului Jacob Zultner; promovarea a aparținut „Societății Carpatine a Transilvaniei” (înființată, la Sibiu, în 1880) care a construit mai multe drumuri de acces în munte, a realizat un număr mare de marcaje și a organizat, în premieră, ascensiuni de sezon…
„Cascada Bâlea”, denumită și „Urlătoarea Bâlei”, situată în Munții „Făgărașului” – între vârfurile „Moldoveanu”[1] și „Negoiu”[2], la peste 1.200 m altitudine, este cea mai mare cascadă în trepte din România, cu o cădere de 60 de m (marchează treapta inferioară a „circului glaciar Bâlea”); alimentarea cu apă se face din râul curgător de-a lungul căruia se află, din precipitațiile naturale, din topirea ghețarilor…
Accesul depinde de „Transfăgărășan” până la „Bâlea Cascadă”, de acolo pe jos, pe un traseu marcat cu punct roșu…
Traseele prin care turiștii pot ajunge la cascadă derivă din urmarea indicatorului cu punct roșu, a celui marcat cu bandă albastră sau cruce roșie (toate pornesc de lângă stația telecabinei); se despart, ruta având o continuare fericită pe partea stângă; până la întâlnirea cu „Cascada Bâlea” mi-au fost oferite micile „surprize”; nu pretind că dificultatea traseului te „orbește”, te istovește, dar nici nu cade, gingaș, din fructul tărâmului lin; vezi de toate, inclusiv stâlpi din beton pentru infrastructura electrică, mai ales forme sedimentate, umbre și lumini ale pădurii; desigur, apa își despletește cozile și te îndrumă (când o pierzi din vedere, îi auzi glasul); nicio siluetă nu te îndeamnă către frică, ci transpune o provocare: cum să faci pe altul să devină ceea ce este; uneori, când întorci privirea, apare definiția măreției; în față, ai grijă să nu îmbătrânești (deși articulațiile nu mai pot fi aceleași), îți adâncești sentimentele și voința, te întrebi când vei ajunge și ce vei face cu imaginea cascadei…
Nu vă pot spune dacă alegerea vizitării zonei cu telecabina ar reprezenta o opțiune fericită, aș fi vrut să surprind, din văzduh, imaginea de ansamblu a frumuseții locului, dar nu toți oamenii se trezesc la 5:00 și pleacă în ascensiune pe la 6:00, revenind la Cabana „Bâlea Cascadă” în jurul orei 7:30, pentru a se odihni /preț de două ore/, urmând să plece, fără ezitări, către „Negoiu” și „Cascada Șerbota”…
[1]Cel mai înalt vârf muntos din România, situat în „Masivul Făgăraș”, are 2.544 de m, fiind vizibil doar după „creasta Făgărașului” sau din aer, fiind înconjurat de piscuri montane de aproximativ 2.400 m altitudine…
[2]Al doilea ca înălțime în țara noastră (cu o altitudine de 2.535 m, cunoscut ca „polul instabilității atmosferice”, era considerat, în perioada interbelică, drept „cel mai impunător”)…
Aventura imaginației, deopotrivă credința, pot încuraja sistematica pregătirilor, dinamica acțiunilor…
Treceam – pe ruta Nucșoara-Corbi-Valea Iașului-Curtea de Argeș-Albeștii Pământeni-Ungureni-Căpățâneni… – de Lacul și Barajul „Vidraru” (la data finalizării, locul 8 în Europa și locul al 20-lea în lume, ar costa în zilele noastre aproximativ 500 de milioane de Euro); tăcere, distanță, rigiditate sau… plăcerea de a fi văzut enigmatic, misterios, puternic și amenințător?
Cu puține clipe înainte, am început să răspund altei întrebări: sunt, cu adevărat, solidar cu animalele sălbatice? Poate fi dovedită percepția pozitivă în privința sălbăticiei, dar nu știu dacă am avut comportamentul adecvat filmând pe Drumul Naţional 7C Transfăgărăşan, prima dată la vreo 2 km de Poenari (deplasare către Vidraru), primul „episod” dintr-un „vârtej” de 8 urși întâlniți pe durata unei singure ore…
Toți facem parte din Natură; avem responsabilități, s-ar cuveni să știm cat mai multe despre mediul înconjurător, despre toate formele de viață; „limbajul” presupune și uimire în fața Naturii (dacă suntem atenți la imagini, și în fața creațiilor omului), diversitatea ne „vorbește” dacă o ascultăm; nu numai orice om, fiecare animal are de spus o poveste, fiecare floare înflorește amintindu-ne de creație, fiecare copac „șoptește” secrete; România a primit din toate formele geografice, diversitatea, dincolo de măreție, reprezentând /prin ea însăși/ o posibilă definiție a frumosului; iar formele de relief sunt populate de lumea fascinantă a animalelor;aici ar trebui să intervină echilibrul între instinct și libertate, or, vedem cum anotimpurile devin capricioase ca urmare a unor excese amorale ale omului (principiile fiind valabile nu doar între oameni, ci și în relație cu Natura)…
Inițial, drumul pe care mergeam (Liviu Atodiresei având rol de gestionare a deplasării autoturismului în siguranță) trebuia să dețină o singură bandă de circulație plus acostament; totodată, era prevăzută continuarea drumului în sud, spre Curtea de Argeș, pe conturul malului vestic al lacului „Vidraru” (care ar fi urmat să lege și noua cabană „Cumpăna”, relocată în urma creării lacului de acumulare); însă, în 1971s-a hotărît realizarea conform normativelor de drum național în zonă montană/două benzi de circulație, cumulând 6 m și acostament de 1m, de pământ, cu supralărgiri și supraînălțări în curbe); s-a hotărât schimbarea, din mers, a proiectului și mutarea drumului pe traseul actual, prin lărgirea și consolidarea vechiului drum forestier de contur (se explică și lipsa unui viaduct care ar fi scurtat, simțitor, traseul, deoarece, odată cu modificarea, nu se aprobase suplimentarea bugetului alocat; astfel, până în 2000, drumul de contur al țărmului vestic al Lacului Vidraru a fost trecut în nomenclatorul rutier ca DN7D, atunci când clasificarea a fost reatribuită drumului Câineni-Perișani-Curtea de Argeș)… S-a lucrat în fiecare zi a perioadei 1970-1974, în condițiile climatului alpin (la peste 1.600 de metri altitudine, cu vânturi vijelioase și viscole frământate), la care s-a adăugat specificul Munților „Făgăraș”; situația nu permitea, în mod normal, decât 4-5 luni de muncă pe an… Drumul a presupus eforturi imposibil de susținut în așa-numita democrație și a cerut tribut uman/viața unor soldați și muncitori; sute de oameni pierduți în acest proiect – pe cât de fascinant, pe atât de infernal)… Inaugurarea oficială, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, s-a desfășurat la 20 septembrie 1974,dar lucrările, pentru asfaltare și alte activități conexe, au continuat câțiva ani (finalizate, în forma actuală, în 1980)…
Adăugând trecut… trecutului, mi-am amintit că ne așteaptă, pe înserat, o cascadă precum misterul la îndemâna tuturor: „Cascada Iezerului” (Iezer = lac adânc de munte), așezată în județul Argeș, pe „marginea” drumului național DN7C – Transfăgărășan, între „Cabana Capra” și „Lacul Bâlea”[1]…
Înainte de a-i găsi zgomotul și după ce am cunoscut apa Cascadei „Capra”, filmasem alte două căderi de apă impresionante…
Revenind la destinația finală a zilei de 27 iunie 2022, debitul de apă o face rezistentă și în condiții de ger/, provine din Lacul „Capra” (2.241 m)… A doua ca dimensiune după Cascada „Bâlea”, poziționată pe versantul sudic al Munților „Făgăraș”[2], la altitudinea de 1.690 metri, denumirea zonei provine, în special, datorită prezenței masive, în locurile respective, a caprelor negre, acestea rămânând un simbol pentru România/motiv pentru care sunt protejate prin lege…
[1] „Lacul Bâlea” este unul dintre cele mai des vizitate lacuri/datorită particularităților sale; altitudinea de 2.034 m, o lungime de 360 m, o adâncime de 11.35 m, o suprafață de 46.508 m²/; face parte din rezervația naturală a țării; din 2006, în apropierea sa, a fost construit primul hotel de gheață din Europa de Est (are forma unui iglu, cu o capacitate de 16 locuri, ridicându-se în fiecare an/perioada ianuarie-martie/ din blocurile de gheață din lac)…
[2]Munții „Făgăraș”, cunoscuți și sub numele de „Alpii Transilvaniei”, apreciați pentru peisajele unice (alcătuite din lacuri glaciare, cascade, vârfuri montane) care formează trasee destinate iubitorilor de munte, cuprind și „Gol(ul) Alpin”/o rezervație naturală, atât vegetală, cât și animală, protejată prin lege/.
Cascada „Zbuciumată”, din județul Argeş, reprezintă una dintre cele mai impresionante căderi de apă din România…
Situată la o altitudine de circa 1.800 de metri, pătrunde în frământarea torentului care îmbrățișează marile încercăriale marilor așteptări; pentru a fi îngăduit în apropierea ei, trebuie să străbaţi un drum forestier – se ajunge parcurgându-se 38 de km, începând din Slatina, abundă gropile-capcană (singurul urs pe care nu l-am filmat în ziua de 27 iunie 2022 venise să se înfrupte cu miere într-o stupină și, având „spațiul” asediat de mașini, „a dislocat tot ceea ce fierbea în el”);
Trezesc arsura din eliberarea mea, întrupez sentimentul că nu sunt străin de miracolele Naturii, mulțumesc drumului nesfârșit al înțelegerii; nu am dreptul să uit, mai mult, mă simt obligat să împărtășesc, pentru a îmbrăca – împreună cu alți oameni – conștiința cu raze de lumină, să nu ascult îndoiala capriciului…
Atingerea unor realități își poate pune speranța în întâlniri oarecum neașteptate; desigur, nu am surprins plecarea oilor la munte /nu mă găseam în preajma zilei de 1 mai – un pic mai devreme sau mai târziu, în funcție de cât de prielnică este vremea, de modul în care și-a organizat păstoritul fiecare „șef de stână” sau „stăpân de munte” (cel care ia în arendă de la administrațiile locale zonele folosite pentru pășunat); am vorbit (la dus și la întoarcere) cu ciobanii care „reorientau” turma pentru a ne face loc… Față de „exploatatorii de lemne” nu pot nutri același respect…
„Kilometrul 20” înseamnă „Gura Văilor”, confluența pârâurilor „Valea Rea” și „Zârnei”; de acolo, la 12 km se găsește barajul „Balta Pojarnei”. De regulă, deasupra apei nu mai pendulează nimic; barajele pot distruge modul de viață al oamenilor din jur, împingându-i, asemenea unei vrăji, în „casele absenței”; dar ce facem cu sforțările din timpul comunismului, le înlocuim cu indolența de tip democratic? Noua etică de conservare ecologică nu trebuie comparată cu trenul fără călători; apa, aerul, solul înseamnă baza, locomotiva; dacă nu vom reuși să călătorim cu expresul vieții, nu vom avea alte șanse; depindem de ceea ce se petrece în jurul nostru. Multă frumusețe ia naștere din apă: Se spune: „apa curge întocmai ca viața”. Ce alegem? Sfârșitul sau începutul supraviețuirii?
Dacă ții drumul „corect”/traversezi barajul doar pentru filmări și poze, eviți ramificațiile etc./, alți 5 km te despart de „Gura Bândei” (în acest loc, pârâul „Bândea” se varsă în „Valea Rea”); imediat se termină drumul forestier și începe poteca marcată („bizar” cuvânt, după ce răbdarea mi-a fost pusă la încercare, era prinsă în flăcări dorința de a vedea Cascada „Zbuciumată”, Cascadele„Văii Rele”),…
Înainte de „marea întâlnire”, Natura mi-a reamintit „variabile” ale definiției cascadei /cădere naturală de apă, sub un unghi de 45°, poziționată pe firul unei ape curgătoare, formată în timp, alimentată din ploi sau topirea ghețarilor/; am văzut, deopotrivă, cum omul ajută la formarea unor „cascade mici”…
Citisem că fascinanta cădere de apă poate fi văzută, în toată splendoarea ei, mai ales primăvara, după dezgheţ, atunci când debitul apei devine unul impresionant (salvamontiştii recomandă turiştilor să o admire abia din iunie, după deschiderea traseelor)… Dinspre „Stâna lui Burnei”, traseu bine definit, marcat cu triunghi roşu /care urcă spre „Vârful Moldoveanu”/, muntele pare că zgârie albastrul senin al cerului; în același timp, ține adăpost stânei vechi, degradate, din lemn, pitită în verdele moale al văii; „Valea Rea” curge pe la poalele stânei, alunecând pe lespezi albe și printre urzici (prudența nu este de prisos).
Dacă, pentru o clipă, îți întorci privirea dinspre pieptul muntelui din față, și o îndrepți în stânga, pe versantul îmbrăcat în brazi, te va surprinde „Cascada Zbuciumată”/o cădere de apă spectaculoasă, de circa 100 de metri, care împarte, cu sunetul ei pătrunzător, pădurea de brad în două… Principalele fenomene produse de cascade privesc producerea ceții (determinată de amestecul apei pulverizate prin cădere cu aerul) și vuietul caracteristic; intensitatea are legătură cu înălțimea, gradul de cădere, debitul cascadei; din punct de vedere geologic, modifică geomorfologic regiunea prin căderea apei, exercitând o acțiune de eroziune, formându-se cavități în rocile din albia râului…
Fotografierea/filmările sunt recomandate în cursul după- amiezii, contralumina desemnează, desigur, „impedimentul suprem”, dar nu ai dreptul să irosești nicio secundă… M-am descurcat cu „vechiul” meu aparat foto (împlinește 10 ani), opțiunea video având și unele inconveniente…
Către sfârșit (deși această experiență rămâne „dansul bucuriei mele”), descopăr nuanțele Adevărului… Cascadele „Văii Rele” se întind de-a lungul formei de relief care adună apele de sub cele mai înalte vârfuri ale României – „Moldoveanu” (2.544 m) și „Viștea Mare” (2.527 m) /este intercalat în top doar „Negoiu” (2.535 m), aparținând Munților „Făgăraș”/; din Lacul „Valea Rea”, denumit și „Iezerul Triunghiular”, pornesc apele, formându-se cascade; 600 m diferență de nivel permit unuia dintre „învelișurile Pământului” să traverseze trei trepte glaciare, având drept „rezultantă” trei cascade mari…
În 26 iunie 2022, am lăsat în urmă amintirile legate de comuna „Valea Mare-Pravăț” (județul Argeș), nu înainte de a filma „Exploatarea de calcar de la Mateiaș” (cu o deschidere de 150 m la DN 73) /așa cum nu o făcusem în 2018, prea implicat în desăvârșirea proiectului „Mausoleele României”/din Folder DJI 01_Mausoleul din Mateiaș, primele 30 de secunde/, și conturarea „Triunghiul(ui) Mănăstirilor Rupestre” /Cetățeni, Nămăești, din păcate fără „Corbii de Piatră”…
Ultimul monument s-a încăpățânat să rămână în mintea mea, mai mult, s-a întors luându-mă, definitiv, de acolo de unde lucrurile încep să devină difuze… Ploaia nu s-a dovedit o șoaptă pe care să o reduc la tăcere, dar mi-a plăcut /nu se va pierde, nu pot și nu vreau să o pierd ca amintire/… Mănăstirea „Corbii de Piatră”, situată în satul Jgheaburi, comuna Corbi (județul Argeș)/400 de m de centrul comunei Corbi, pe malul stâng al „Râului Doamnei”, este un ansamblu rupestru din secolul al XIV-lea, reînființat în anul 1512 în perioada domnitorului Neagoe Basarab… Biserica mănăstirii este săpată în stâncă (bloc de gresie/tip de rocă sedimentară rezultată din granule de nisip cimentate/ înalt de circa 30 m și lung de 14 m și jumătate). Lângă biserică se află un spațiu dăltuit, la rându-i, în stâncă, despre care tradiția afirmă că a fost folosit de Neagoe Basarab (cu funcțiunea de „tribunal în aer liber”, necesar judecăților publice). Deasupra peretelui vestic este amplasată o cruce de tip latin cu capitel piramidal detașabil (de la 1761)…
Prima atestare documentară privește 23 iunie 1512, dar există informații conform cărora biserica a existat și înainte de data invocată; la 23 iunie 1512, monahia „Magdalina” – Mușa, în mirenie, fiică și soție de boier/chiar mătușa voievodului Neagoe Basarab/, proprietară ereditară a moșiei de la Corbi, (re)înființează Mânăstirea de la „Corbii de Piatră”; sfântul lăcaș a primit hramul „Adormirea Maicii Domnului” și a fost închinată celui care urcase pe tronul Țării Românești începând cu 23 ianuarie 1512); de la (re)înființare, are statutul de mănăstire domnească… Redeschisă în 2003, cunoscută, în vechime, și sub denumirea de „Mănăstirea de la Meriș” sau „Mănăstirea Meriș”, înzestrându-se clădirea destinată celebrării cultului cu două altare pe un singur naos, alcătuirea rupestră având caracter de unicitate pentru România…
Văzusem și trovanți (depuneri de formă sferică, într-un strat de nisip întărit din cauza/datorită apelor calcaroase) în muntele de gresie, formațiuni cu o textură mult mai dură decât stratul în care se dezvoltă…
Până să ajung acolo, am vrut să „ard” tot ceea ce ține de trecutul Mănăstirii „Corbii de Piatră”; pe latura din stânga, după un gard, trei cruci cu brațe egale, de tip pateeic, model specific celor din „Ordinul lui Hristos” (prelungire a „Ordinului Templierilor” – desființat în urma hotărârii Papei Clement al V-lea, sub influența lui Filip al IV-lea al Franței); deasupra stâncii în care sunt săpate crucile observi urme ale unui acoperiș, indiciu posibil al unui „loc de închinăciune”; unii nu exclud posibilitatea ca ca prin această zonă să fi fost taberele de antrenament ale cruciaților lui Ioan de Hunedoara /cunoscut și ca Iancu de Hunedoara, alternativ Ioan (Ion) Huniade sau Ioan Corvin/, cavaleri veniți din Europa să lupte sub „semnul Corbului de Piatră”… Nu știu dacă ochiul meu a „descoperit”, în peretele de stâncă, un simbol creștin răspândit – pește a cărui coadă este un mic trovant prins de gresie… Să fi fost gândul zămislit de altcineva în propria mea minte?
Nu poți dărui ceva care nu îți aparține… Pe de altă parte, nu cred în stagnare ca în infinitate de clipe nealese, drept consecință mișcarea mea înlănțuie imagini prin care putem străbate împreună…
În 26 iunie 2022, mi-am rezervat și plăcerea de a privi către lucrarea oamenilor din Brașov… Stilurile arhitecturale variază, de la preromantic (Cetatea „Brașovia”)/cu vicii care țin de atingerea comercialului/, romanic, gotic (Biserica „Neagră”)/acolo unde Statuia Fecioarei Maria se află pe unul dintre contraforturi, îndreptat către „Casa Sfatului”/, clasic („Poarta Ecaterinei”), renascentist, baroc, rococo vienez, neo-renaștere, neo-baroc, Art Nouveau, brâncovenesc (Biblioteca Județeană, casele din „Șchei” care au aparținut familiilor domnitoare din Țara Românească)…
Între Brașov și Bran, alte legende romantice sunt reconstituite într-o cetate medievală unde „armate ale istoriei” îți dau onorul… S-a presupus că prima fortificație de la Râșnov a fost ridicată pe „Dealul Cetății”, cât a durat stăpânirea „Ordinului Cavalerilor Teutoni” în „Țara Bârsei”. Un secol mai târziu, cu referire directă doar la invazia tătarilor din 1335, se „insinuează” prima atestare documentară a cetății Râșnov. Carol Robert al Ungariei, cu slujbași care păzeau hotarul, comitele secuilor, care a trimis în cetate un castelan gata de luptă (dar și de gospodărie temeinică), năpasta turcilor, regele Sigismund de Luxemburg, care a dăruit cetatea locuitorilor, odată cu ridicarea lor la starea mândră de târgoveți, împărțirea în „cetatea de jos” și „cetatea de sus”, noua față a fortficației – cu stradă în cerc, mica piață, pasaje de ulițe-sfori, capelă, casa școlii, casa preotului, fântâna-cisternă, episoade cu insistențele lui Gabriel Bathori sau cu aventura partizanilor curuți, fie au pus în mișcare fie au pustiit Râșnovul, iar forfota noilor intenții a insuflat speranță în strălucirea actuală…
Castelul Bran, din județulBrașov, străjuiește o vale strâmtă care duce spre fosta Valahie, având, cândva, rol de supraveghere a trecătorii flancate, de o parte și de alta, de Munții „Bucegi”, „Piatra Craiului” și punctul de vamă din apropiere; fortăreața, restructurată în altă clipă crucială a destinului românesc, pentru a se transforma în reședință de vară, se înfățișează, cu structura sa elegantă și grațioasă, în care amestecul elementelor gotice, renascentiste, romantice exprimă mărturii intense ale trecutului și ale câtorva destinații, cu zidurile albe, din piatră brută și materie primă din râul care șerpuiește în fundul văii, cu acoperișuri primind zestre turle rotunde și pante pronunțate, ca dar firesc al cetățenilor din Brașov către Regina Maria, soția lui Ferdinand I, Întemeietorul României Mari…
„Culoarul Rucăr-Bran”, un fost culoar tectonic în care eroziunea diferențială s-a grefat puternic scoțând la iveală multe particularități morfologice, este împărțit în trei sectoare: cel nordic – situat între Bran și culmile din centru, sectorul central/al gâlmelor calcaroase/ și sectorul sudic (acolo unde se întâlnesc trei depresiuni – „Dâmbovicioara”, „Podul Dâmboviței” și „Rucăr”)…
România a adunat toate personajele care ființează în mine. Mi-a insuflat rigoarea cercetătorului, freamătul reporterului, sunetul poetului. Văd, cu sagacitate, tot ce pot. Privesc în ochi natura, răsfoiesc monografii vechi, culeg povești, mă interesează destine individuale, deopotrivă soarta colectivă a comunităților…
Inclusiv în 26 iunie 2022…
Iași – Bacău – Onești – Pasul Oituz – Târgu Secuiesc – Covasna… Credeți că meditam, pe drumul invocat, la „legături terminologice” în care (cel puțin atunci) nu m-aș fi regăsit?
În mecanică, planul înclinat reprezintă o suprafață plană care formează un unghi ascuțit cu orizontala, utilizat pentru ridicarea obiectelor grele /la o anumită înălțime/ folosindu-se o forță mai mică decât în cazul ridicării lor pe direcție verticală (lucrul mecanic efectuat nu devine mai mic, rămâne neschimbat); serpentinele /de drumuri, din munți/ pentru urcarea și coborârea vehiculelor sunt aplicații curente ale planului înclinat…
Cascada „de sub Șiclău”, situată în apropierea „Planului Înclinat” din localitatea Covasna (sistem de referință fiind locomotiva „Mocăniţei”, spre Comandău – poteca dinspre partea dreaptă, care duce către cascadă, fără indicator, dar cu scări de acces în dreptul trecerii de pietoni, amonte de „Uzina de Apă”) este denumită și „Cascada Zânelor”; „Șiclău ar proveni din maghiară/Sikló/, însemnând funicular /mai literar, kötélpálya/ – dată fiind apropierea de planul înclinat unde funcționa odată funicularul, cascada a împrumutat numele industrial, mai puțin romantic”[1]…
Amenajată, cu trepte, pentru a putea coborî orice turist; percepută, de unii, ca fiind „printre cele mai frumoase cascade”, deși nu impresionează prin înălțime, Cascada „de sub Șiclău” dezvăluie nuanțe… De fapt, totul se referă la dispoziție, emoție, experiență… Din câte am înțeles, nici culorile nu există în Univers, creierul nostru le conferă „viață”… Merg mai departe, îndrăznind o întrebare delicată (pentru autor): în Proiectul „Cascadele României” fiecare cădere de apă, privită îndeaproape, are prea multe asemănări cu altele?
[1]Planul înclinat folosea forţa gravitaţiei pentru a transporta vagoanele încărcate cu lemne pe o pantă fără utilizarea altei surse de energie. Funcţionase din 1889, inaugurarea oficială a avut loc în 1890; macheta acestui monument tehnic excepţional (componentele sale fuseseră comandate de la firma austriacă Obach), prezentat la expoziţia universală din 1896: datele tehnice ale planului /diferenţa de nivel între staţii: 327 m, lungime: 1236 m, ecartament: 1450 mm, cablu de tracţiune cu diametrul de 28 mm/; principiul de funcţionare: planul înclinat foloseşte doua platforme de câte 3 metri lăţime şi 6 metri lungime, legaţi unul de celălalt printr-un cablu gros de 28 mm şi un sistem complex de scripeţi acţionaţi de la cabina de comanda din partea superioară a planului înclinat; când pe platforma superioară era aşezat un vagon plin cu lemne, pe platforma de jos era aşezat un vagon gol; forţa gravitaţiei făcea ca vagonul plin să îl tragă pe cel gol de pe platforma de jos; la mijlocul planului cele două platforme se evitau, aici existând o bifurcaţie a şinelor; întreg procesul era controlat de la cabina de frânare din partea superioară a planului înclinat; volumul de material lemnos – transportat pe vremea când planul înclinat funcţiona la capacitate maximă – se apropia de 30 de vagoane a câte 10 metri cubi pe zi…
Transportul persoanelor era organizat, ocazional, pe la începutul secolului al XX-lea, atunci când între Covasna şi Comandău se circula foarte greoi; în ultima perioadă a funcţionării, acest transport a primit interdicție fermă… La capătul inferior al planului vagoanele erau coborâte de pe platforme, apoi formate garnituri de tren – tractate de locomotive cu aburi până la gara „CFR Covasna”, finalmente transferate pe cale ferată cu ecartament normal; la capătul superior, materialul lemnos sosea tot pe cale ferată ingustă, de această dată din localitatea Comandău; și aici existau mocăniţe (locomotive cu aburi) care aduceau lemnele din tot bazinul superior al râului „Bâsca”; căile ferate cu ecartament îngust se întindeau pe zeci de kilometrii pe fiecare pârâu şi vale, trecând chiar peste „muntele Goru” până în Năruja (acolo unde aveam de-a face cu o variantă mai redusă a „planului înclinat”); a reprezentat, la inaugurare, cel mai important sistem de căi ferate înguste din Carpaţi, unificând trei componente majore – vagoanele trase de cai, planul înclinat şi locomotivele cu aburi; în 1995, odată cu catastrofalele „doborâturi” cauzate de vânt / zona Covasnei, a fost afectat şi planul înclinat, nu îndeajuns pentru a fi spulberat; la 17 mai 1997, cabina de comanda din partea superioară a planului înclinat a fost distrusă într-un incendiu (a cuprins şi pădurea din jur); datorită intervenţiei şi ajutorului celor care au lucrat la planul înclinat, cabina a fost reconstruită, planul înclinat restaurat şi funcţionabil până în 1999 (din cauza reducerii exploatărilor din zonă, „Planul Înclinat era trecut în conservare”)…
În clipa de față, planul înclinat nu funcţionează, poate fi vizitat, ocazional, doar pe sectorul de cale ferată Covasna-Subşiclău; atunci când apare o cerere, circulă o mocăniţă (locomotivă cu aburi) care este folosită pentru agrement (plimbarea turiştilor); șinele contorsionate care treceau pe micul podeţ din lemn (asigura accesul pe platforma inferioară a instalaţiei) au rămas suspendate deasupra pârâului pe care îl traversau; mare parte din linia ferată se găseşte îngropată sub platforma drumului forestier, pe care coboară încet autocamioanele încărcate cu buşteni; prin geamurile sparte şi prin uşile degradate ale clădirii remizei de la Comandău mai pot fi zărite trei dintre locomotivele care au circulat pe ultimele porţiuni ale căii ferate forestiere Covasna-Comandău…
În aproape trei decenii, Festivalul Internațional de Folclor „ARCANUL” a adunat /pentru rădăuțeni și pentru cei de dincolo de granițele municipiului/ ansambluri folclorice din Anglia, Franța, Germania, Grecia, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Israel, Turcia, Macedonia, Algeria, Albania, Italia, Cipru, Georgia, Ucraina, Republica Moldova…
„Fiecare aduce în inima Bucovinei câte o fărâmă din locul natal”, astfel încât Rădăuți devine, preț de câteva zile, un „veritabil centru de promovare a folclorului”. Astfel se întâmplă și în perioada 30 iunie-3 iulie 2022, la ediția a XXIX-a, care reuneșteparticipanți din Rădăuți, Vama, Siret, Arbore, Straja, Bălcăuți (județul Suceava), din Peretu-Teleorman, din Rosuc Gherla, din Târnăveni-Mureș, deopotrivă din Republica Moldova, Polonia, Slovacia, Turcia, Ucraina…
În și prin calitatea partenerului media de prim-rang, Radio Iași transmite VIDEO LIVE /zilele de vineri 1 iulie și sâmbătă 2 iulie a.c./
Deopotrivă în cazul Cascadei „Fecioara Maria” cât și în privința Cascadei „Vânturătoarea”, traseul începe de la podul peste râul „Cerna”/situat chiar la „coada” lacului „Prisaca”/, înainte de a ajunge la „Motel Dumbrava” (când vii dinspre „Băile Herculane”) sau, așa cum am făcut-o eu, dinspre județele Hunedoara, Gorj și Mehedinți, circa 1 km după unitatea hotelieră amplasată pe marginea intens circulatului DN67D; după ce treci peste pod, panoul indicator nu lasă loc interpretărilor – pentru „Fecioara Maria” se face stânga pe drumeagul care urcă, domol, pe lângă Lacul de acumulare „Băile Herculane”/„Prisaca”/…
În schimb, dreapta înseamnă urcuș neîncetat; „Vânturătoarea”, „țintă” anevoioasă, pare „un uriaș fără iubire”, care nu dorește să împartă singurătatea cu nimeni altcineva; dacă arunci peste întreaga experiență nuanțele neîncrederii, pare că îi simți tăcerea precum o ranchiună ticluită pentru a stinge orice remușcare, o încăpățânare inertă ca un mit al celor care nu vor să fie vizitați, o izolare a celor stingheri în întreg „universul” lor… M-am gândit însă, imediat, că „nimic nu-i place mai mult Satanei decât să ne corupă Credința” iar, pe de altă parte, mi-am adus aminte de perioade în care „oamenii îl vedeau pe Diavol după fiecare tufă”… Natura nu este vinovată de limitele noastre (fizice și psihice)…
Am ajuns, i-am mulțumit lui Dumnezeu, am început să filmez cascada din toate unghiurile. Căderea de apă are circa 40 de metri, șuvoiul se lovește într-o stâncă, transformând totul într-o perdea fină; deschid o „fereastră” prin camera de luat vederi și aparatul foto, pentru ca totul să devină, după împreunarea răbdării cu încleștarea, „respirație” și încântare; aș vrea să mai strâng picături fine de apă și să mă luminez…
Pe drumul Lupeni – Herculane, reîntâlneam „Defileul Jiului”,
Târgu Jiu/ocrotitor al trilogiei „Ansamblului Monumental” – compus din „Coloana Infinitului”, stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României, „Poarta Sărutului”, cu simbolul regăsit, arată precum „arcul de triumf al vieții asupra morții” și „Masa Tăcerii”, cea dinaintea confruntării în bătălia la care urmează să participe combatanții, concepute și executate, de Brâncuși, întru amintirea soldaților români căzuți în luptele de pe malul Jiului, din timpul Primul Război Mondial/,
Tismana (cu simbolurile artei tradiționale meșteșugărești din mănăstire),
dar și o parte a Parcului Național „Domogled-Valea Cernei” (învecinat, la nord, cu ParculNațional „Retezat”);
toate s-au înlănțuit în privirile mele, iar monolitul încântării s-a așezat peste județele Gorj și Mehedinți…
Prin Baia de Aramă-Brebina-Bratilovu-Mărășești-Stănești-Obârșia Cloșani-Godeanu…-„Motel Dumbrava” (Caraș-Severin), mă îndreptam către două dintre cele mai pline de semnificații cascade din România…
Cascada „Fecioara Maria” nu are anvergura sălbatică a Cascadei „Vânturătoarea” (lipsită de moderație); în cazul amândurora, traseul începe de la podul peste râul „Cerna”/situat chiar la „coada” lacului „Prisaca”/, înainte de a ajunge la „Motel Dumbrava” (când vii dinspre „Băile Herculane” sau, așa cum am făcut-o eu, dinspre județele Hunedoara, Gorj și Mehedinți, circa 1 km după unitatea hotelieră amplasată pe marginea intens circulatului DN67D); după ce treci peste pod, panoul indicator nu lasă loc interpretărilor – se face stânga pe drumeagul care urcă, domol, pe lângă Lacul de acumulare „Băile Herculane”/„Prisaca”/; mi-a fost dat să fiu liniștit pe un traseu care duce înspre cascade; confruntându-mă, deja, cu bursita genunchiului stâng, nu mi-au trebuit decât 40 de minute (inclusiv filmări) pe un drum anunțat „la o medie” de 60 de minute… Deși pare obișnuită atunci când o întrevezi, se dovedește un vis generos balansat către omenire; de la o înălțime de peste 5 m, are două trepte ca două „vârste”; între ele, „Tăul Verde”, un iaz micuț săpat în stâncă, se „mândrește” cu apă rece și limpede (de vreun metru și jumătate adâncime); privind în stânga, către statueta reprezentând-o pe Fecioara Maria, nu vom înțelege dumnezeirea lui Iisus în măsura pe care doar tipul ființei umane pe deplin realizate l-a cunoscut; oricum, Cascada „Fecioara Maria” parcă ar trece în noi pentru eternitate, parcă ar fi o clepsidră uitându-și scurgerea pentru a ne înlătura zbuciumul…
Pe DN 66A, „porțiunea” Uricani – „Cheile Buții”, după lacul de la Câmpu lui Neag, înainte de podul peste „Lazărul”, trebuie virat, la dreapta, pe un drum pietruit; se merge în paralel cu râul invocat până la o curbă (strânsă) spre stânga, unde te întâmpină panoul informativ al Cascadelor „Valea Mării” și „Valea Lazărului”; din acel punct (de altfel, și singura cale de acces spre cabana „Buta”), drumul secundar se bifurcă, și, respectând indicatoarele ceva mai discrete, stânga înseamnă „înspre Valea Mării”, dreapta semnifică începutul „aventurii către Valea Lazărului”…
Situate pe versantul sudic al crestei sudice a Munților „Retezat”, cascadele se hrănesc din cursurile de apă cu aceleași nume; la altitudinea de (aproximativ) 1.200 m, sunt alcătuite ca rezultat al curgerii ghețarilor cuaternali pleistoceni în „perioada Würm”; în curgerea lor, ghețarii au dat peste praguri de rocă dură – pe care au străpuns-o și au modelat-o, lăsându-ne canioane și cascade. „Valea Mării” se află în capătul superior al „Canionului Valea Mării”, fiind ultima dintr-un șir de alte cinci cascade (cu înălțimi mai reduse); perioadele secetoase de vară păstrează un debit de apă impresionant, datorat receptorilor aflați sub creasta principală sudică a munților…
Rămâne un surâs venit din căderea apei, din parte-mi și voluptatea curiozității, gândindu-mă la lichidul „înfierbântat” de viață, scurs parcă într-un „abis-orchestră” căscat în cochilia de la marginea unei mări… „Valsul” picăturilor se revarsă în ceva mai mult decât țipătul, respirând, prin pereții de abur străveziu, „curcubeul incolor” al acestei „realități-ireale”… Lumină cu lumină se frământă și înghite hotare de indiferență, clepsidra se îngustează, deloc crispat, apoi se sparge într-un avânt frământat… Panorame se înlănțuie privirilor… Monolitul încântării s-a așternut peste cel care scrie, doar filmările au acoperit o parte din uimirea primordială…
Pe DN 66A, Uricani – „Cheile Buții”, după lacul de la „Câmpu lui Neag”, înainte de podul peste „Lazărul” (atenție sporită la indicatoare, mai ales dacă localnicii vă recomandă să mergeți „până unde se termină asfaltul” – mi s-a întâmplat și nu încerc regrete, am filmat locuri de poveste, în plus vedeam care ar putea fi drumul de doar 117 km, până la Herculane, nu deplasarea actuală de 250 km /care urmează „linia strâmbă”/),
trebuie virat, la dreapta, pe un drum pietruit; se merge în paralel cu râul invocat până la o curbă (strânsă) spre stânga, unde te întâmpină panoul informativ al Cascadelor „Valea Mării” și „Valea Lazărului”; din acel punct (de altfel, și singura cale de acces spre cabana „Buta”), drumul secundar se bifurcă, și, respectând indicatoarele ceva mai discrete, stânga înseamnă „înspre Valea Mării”, dreapta (după cum ați văzut) semnifică începutul „aventurii către Valea Lazărului”… Viteza nu este trucată, acesta a fost/este ritmul deplasărilor mele…
Cascada „Lazăru” se află pe pârâul paralel cu „Valea Mării”; după parcurgerea drumului forestier din vale, urmează „poteca pescărească” de pe lângă firul apei; vreo 3 km până la o bifurcație, încă un sfert de kilometru pe un drum forestier, un pod de beton drept sistem de rerferință /loc unde se unesc și apele celor două părâuri: „Lazăru” și „Măria” (diferență de nivel ≥ 500m)/…
Am urmat traseul pitoresc marcat cu simbolul verde, străbătând poteci și canioane înguste, până la „porțiuni” alunecoase (trecerea pragului care parcă ar ascunde cascada propriu-zisă nu este la îndemâna tuturor), ca un actor care își recunoaște viața de pe scenă, care înțelege și vraja luminii…
În miezul unui vis, pe drumul Sălciua – Vidolm – (pe lângă) Rimetea – Buru – Plăiești – Decea – Aiud – Teiuș – Sântimbru – (pe lângă) Alba Iulia – Lancrăm – Orăștie – Călan – Hațeg – Sântămăria Orlea– Crivadia – Petroșani – Vulcan…
Proiecțiile poartă „prietenia” cu realități făptuite din multe culori, care, prin atingere (cu privirea), nasc atâtea aripi și porți într-un ritual de lumină preamărind îndrăzneala, încât parcă poți găsi „un nou” punct cardinal… Spre exemplu: Biserica Reformată-Calvină Sântămăria-Orlea, odinioară catolică, printre cele mai vechi biserici din spațiul românesc, a fost ridicată către sfârșitul secolului al XIII-lea; alcătuită dintr-o navă tăvănită, din turn/pe fațada de vest/, un altar dreptunghiular boltit în cruce /pe ogive/, prezintă forme arhitectonice specifice tranziției de la romanic la goticul timpuriu…
Cascada „Mierlașu”
situată pe raza orașului Lupeni, județul Hunedoara;
are o înălțime de 15-20 m;
traseul trece pe lângă Școala Generală nr. 2, pe drumul forestier (până la stația de compresoare); la 500 m de acesta, pe pârâul „Mierlașul Mic”, după ce am depășit garaje și gospodării, ultima casă aducându-ne o cascadă de dimensiuni reduse, a urmat un urcuș mai pronunțat (circa 15 minute) până în dreptul zonei unde puteam vorbi despre funicularul Minei „Bărbăteni”; terenul a fost ecologizat, dar, în spatele haldei (loc unde se depozitează sterilul și deșeurile inutilizabile provenite din lucrările miniere, de la prepararea minereurilor), pe albia pârâului, s-a format un „lac”; ascensiunea ține, în continuare, de drumul forestier, trecem pe lângă locul unde a fost aerajul Minei „Bărbăteni” și de o succesiune de baraje care mi-au trezit interesul, ajungând, fără nicio urmă de marcaj, la „Cascada Mierlașu”…
În Munții „Trascăului”, pe „Valea Arieșului”, la 2 km aval de comuna Sălciua (județul Alba)/la care ajungeam cu mașina, pe traseul Arieșeni-Gârda de Sus-Albac-Dealu Frumos-Vadu Moților-Necșești-Câmpeni-Baia de Arieș…/,
Cascada „Șipote” este un fenomen carstic complex care cuprinde:
un bazin de colectare a apei, situat la 1.100-1.200 m altitudine, parte a „Platoului Bedeleu” plin de doline și ponoare periodice;
3 izbucuri, situate 400 m mai jos sub peretele de stâncă, cu debit mediu prin care apare la lumină apa colectată pe platou, după ce străbate pachetul gros de calcare;
un pârâu de 800 m lungime care coboară pe o albie abruptă care se varsă în „Arieș”;
Nu am surprins numărul mare de căderi de apă (de până la 15 m înălțime) răsfirate pe stânci sau baraje de travertin; programul mi-a îngăduitporțiunea finală a șirului de cascade, aceasta poate fi văzută din DN 75 /la trecerea peste linia ferată a „Mocăniței”/…
Sălciua – Vidolm – Buru – (pe lângă) Rimetea – Aiud – Teiuș – (pe lângă) Alba Iulia – Vințu de Jos – Orăștie – Silvașu de Sus – Hațeg – Petrila – Petroșani – Vulcan a reprezentat, dintru început, „gajul” unei călătorii fabuloase, ca în miezul uni vis (din care vă prezint doar o secvență)…
Vorbim și despre desăvârșirea unei activități/transmisia Video Live, 25 și 26 iunie 2022, va sta mărturie/, ducerea la bun sfârșit a ideii pe care Radio Iași (partener în desfășurarea tuturor edițiilor) a însușit-o: preţuirea valorilor de altădată și a valorilor timpului pe care îl trăim, punerea în valoare – fără ostentaţie, promovarea culturii artistice, muzicale, producerea de efecte, interpretarea cântecelor având nevoie şi de aşa-numiţii amatori (care pot deveni profesionişti, inclusiv după participarea lor la Festivalului Internaţional de muzică populară „Mugurelul”)…
reprezintă o cădere de apă /între 10 și 15 metri înălțime/…
Într-o pădure de conifere, la poalele Vârfului „Piatra Grăitoare”, în apropierea satului Vânvucești, cascada și „zona tampon” din jurul ei constitue o rezervație peisagistică protejată de lege;
plecând din centrul comunei Arieșeni, am urmat DN75 înspre Vârtop /2,5 kilometri până la un drumeag pe partea stângă/; în satul Izlaz (pe partea stângă dinspre Arieșeni, pe partea dreaptă dinspre Vârtop) indicatorul verde îndrumă pe un drum forestier (interzis automobilului);
apoi, m-am însoțit (între 4-5 km) cu „Valea Vârciorog”, totodată cu marcajul „punct galben” (până la una dintre deciziile care mă caracterizează); distanța nu a creat dificultăți, pantă mică (în cea mai mare parte am mers prin pădure, pe malul râului) dovedindu-se o geană de speranță unde simți tandrețea cuprinderii Spațiului și Timpului;
în imagine rămâne și o invitație, nu am întâlnit „țipenie de om”; iată de ce, amintesc faptul că „piatra de plăcinte” era oferită, cândva, drept zestre /în Apuseni, în „părțile silvanice” dintre Beclean și câmpia bihoreană/, nicio fată nu se mărita fără lespedea ei (de unde expresia „a da piatra din casă”), nicio căruță nu pleca la „Târgul de Fete de la Găina” fără cratița ei ruptă din stâncă…
pe ploaia care „măsura vitralii”, mi-am îngroșat îndoiala unui capriciu și, în loc să aleg trecerea pe ultimul podeț dinaintea cascadei, apoi urcușul în pantă (alinare la întoarcere), am urmat „elanul” apei, a zilei fără Soare (cu excepția „minutului de grație”), a săgeții roșii care te pune, față în față, cu „muntele” de grohotiș;
Gânduri zămislite de Natură, în mintea mea… Nu eram mânat doar de revoltă, motivat să călătoresc, pur și simplu, să mă aventurez… „Rețeaua prevestirilor rele” s-a destrămat, respiram – ți pentru alți oameni – prin „buchetul” de cuvinte și de amintiri video…
Pentru a ajunge la Cascada „Pătrăhăițești”/„Buciniș”,
/buciniș m. 1. angelică; 2. cucută. [Din cotorul plantei se fac buciume și fluiere]/
plecasem din centrul stațunii turistice Arieșeni, pe DN către Vârtop (circa 1 km), urmând indicatorul „Cascada Pătrăhăițești 5 kilometri” (de lângă un pod de beton /pe partea stângă/), drumul forestier, alt indicator (interpretat, în două „reprize”), marcajul „punct roșu” (până în sat) și alți doi kilometri;
prima abatere de la firesc s-a concretizat prin parcurgerea cursului superior al apei; printre altele, o nouă dovadă potrivit căreia nu există „bocanci universali” pentru fiecare tip de expediție; trebuie luate în considerare drumețiile alpine, „contemplarea” terenului și condițiile funcție de care faci alegerea de bază (în cazul dat, drumuri forestiere, munți mijlocii, roci ascuțite sau casante, bolovani, râuri, urcări și coborâri dificile, traversări ale cursurilor de apă)…
aș fi vrut să intru (în) și să înțeleg două muzee (ateliere de meșteșugărit care cuprind obiecte de artizanat specifice ciubăraritului /tulnice, ciubere, donițe, pahare de lemn, sărărite, fluiere/, cum sunt create acestea) și, de ce nu, să cânt la tulnic – trecusem de „etapa” produselor tradiționale specifice „Țării Moților” (palincă, afinată, dulceață de fructe de pădure);
cu frustrarea că, nici la dus nici la întors, nu a avut cine să-mi deschidă, străbăteam „Valea Buciniș” (pe o culme, care coboară spre „Valea Arieșului Mic”, se văd amplasate centrale eoliene),
iar, la poalele Vârfului „Cucurbăta Mică” descopeream , „o furtună avant la lettre”, prescurtare a fiorului mărturisit care părăsește oceanul singurătății, vrând să șteargă umbra cuvintelor rostite fără sens (de oameni), încearcând să fie „o etapă a devenirii”/nu doar o picătură într-o curgere”…
„Răchițele” (experiența extraordinară de acolo m-a făcut să iau drept prietene ploaia și lapovița)-„Doda Pilii” (județul Cluj)-intrare în „Parcul Natural Apuseni”-de-a lungul râului „Someșul Cald”-„drumul” forestier care urcă, prin „Boholtul Călinesei”, către satul „Poiana Călineasa” (județul Alba)/imediat ce înverzesc pășunile, localnicii din satele și cătunele „Ghețar”, „Hănăşeşti”, „Ocoale”, „Stânişoara”, „Poiana Horea”, „Casa de Piatră”, urcă și aduc animalele în poiana „nesfârșită”, devenită, spre deosebire de imaginea degradării unor construcții întâlnite pe drum, un „orășel” de colibe și de grajduri)/…
Cert este că „Parcul Natural Apuseni” (județulAlba) adăpostește al doilea ghețar subteran ca mărime din lume (primul din România)… O „gură” cu diametrul de 60 de metri se „cască” în pădurea de la marginea platoului („Creasta Pârjolii” domină versantul stâng al „Văii Gârda Seacă”/afluent al „Arieșului Mare”/, înălțându-se până la 400 m deasupra firului apei); drumul urmează poteca săpată în stâncă, s-a lucrat temeinic la scări de metal ancorate în pereți (facilitează parcurgerea celor 48 de metri până la intrare); scăderea mărimii fizice utilizate pentru a caracteriza starea de încălzire a unui mediu este „direct proporțională” cu procesul coborârii, al trecerii dintr-o lume în alta; de fapt, peștera se înfățișează sub forma unui gol descendent, închis în partea sa inferioară (forma unui „fund de sac”) care funcționează precum o capcană pentru aerul rece de pe timpul iernii, atunci când, la suprafață, întâlnim o temperatură mai scăzută, drept consecință, o densitate mai mare comparativ cu atmosfera subterană din cursul verii (raportul temperaturilor și densităților se inversează, aerul mai cald și mai ușor, de la exterior, nu mai poate pătrunde în adâncul peșterii, aerul rece (acumulat, an de an, sub pământ) generează microclimatul glaciar, în care formațiunile de gheață s-au dezvoltat până la dimensiunile lor de astăzi…
Peștera (numită „Ghețar” din motivele descrise, „Scărișoara” provenind de la comuna respectivă, aflată16 km mai jos, de care aparținea administrativ pe vremea când a fost botezată – integrată, acum, Gârdei de Sus/), este formată dintr-o singură încăpere cu o întindere totală de peste 700 de metri; în mijlocul acesteia, găsim blocul de gheață vechi de peste 4.000 de ani, cu volumul de circa 80.000 de metri cubi; „Sala Mare” (planșeul primei încăperi subterane, o suprafață orizontală care însumează 3.000 mp, portal măsurând 24 m lățime și 17 m înălțime) se constituie în fața superioară a blocului; în latura opusă intrării, acest planșeu se frânge într-un tobogan abrupt de gheață, care oferă accesul într-o a doua sală, denumita „Biserica” (pot fi admirate stalagmite de gheață, unele permanente, altele „dedicate iernii”); relieful carstic, bogat în diversitate, impresionant ca frumusețe (calcare de vârsta Jurasicului superior, dispuse monoclinal pe direcția NV-SE, la o altitudine de 1.165 m, la marginea platoului carstic „Ghețari-Ocoale”) nu exclude latura din dreapta intrării, acolo unde vorbim despre „Rezervația Mică”, desfășurată la picioarele unui perete vertical de gheață, înalt de 15 m; în latura din stânga, se află „Rezervația Mare”/către care coboară un perete alcătuit tot din gheață, înclinat, lung de 20 m și prelungit cu o galerie descendentă…
