(AUDIO) Școala de vară internațională „România – Limbă și civilizație” reunește studenți din întreaga lume la UAIC Iași

Publicat de Gabriela Rotaru, 16 iulie 2026, 07:35

Ediția din acest an reunește un număr record de 136 de participanți, dintre care 36 de cursanți internaționali din 16 țări, printre care Japonia, Statele Unite, Coreea de Sud, Spania și Italia, precum și 100 de cadre didactice din învățământul preuniversitar din Republica Moldova.

Rectorul Universității, Prof. univ. dr. Liviu-George Maha, ne-a declarat că programul de vară include activități didactice, dar și recreative, centrate pe cunoașterea limbii, civilizației și culturii românești.

Liviu George Maha: Ateliere de lucru, vizite la Grădina Botanică, la muzeele din Iași, la Palatul Culturii, la muzeele și colecțiile universităților, la Biblioteca Centrală Universitară, cu alte cuvinte, locații relevante pentru tematica acestui eveniment. Astăzi a avut loc deschiderea. Am remarcat preocuparea pentru a descoperi aceste lucruri care țin de identitatea noastră românească, dar și de a descoperi municipiul Iași, zonele înconjurătoare, chiar și o regiune mai extinsă. Cu alte cuvinte, sunt unii participanți care nu sunt pentru prima dată beneficiari ai acestui proiect. Cu alte cuvinte, este dovedită atractivitatea acestuia și valoarea adăugată.

(Radio Iași/ Constantin  Mihai/ FOTO radioiasi.ro)

#StareaEducației – REMIGRANT ÎN ROMÂNIA: Aurora Deliu, director Școala Miroslava: ”Ne dorim să venim în sprijinul acestor elevi și al părinților remigranți, pentru că de nenumărate ori din buzunarul lor suportă toată cheltuiala pentru a-și sprijini copiii să facă față programei școlare.”

Publicat de andreeadaraban, 18 martie 2026, 08:51 / actualizat: 19 martie 2026, 10:00

Un exemplu relevant se regăsește la Școala Gimnazială ”Colonel Constantin Langa” din Miroslava, județul Iași, unde în prezent sunt înscriși 13 elevi remigranți. Acești copii au petrecut perioade variate de timp în școli din alte țări, iar întoarcerea în sistemul de învățământ românesc vine cu provocări specifice. Integrarea lor presupune eforturi atât din partea elevilor și a familiilor, cât și din partea profesorilor și a conducerii școlii. Diferențele de curriculum, nivelul de cunoaștere a limbi române, adaptarea la cerințele academice și la relațiile sociale din clasă sunt doar câteva dintre aspectele care trebuie gestionate atent pentru a asigura o tranziție cât mai ușoară.

Despre modul în care școala răspunde acestor provocări, despre strategiile de integrare și sprijinul oferit elevilor remigranți, a discutat la Starea Educației, colega noastră, Andreea Daraban,  cu directorul Școlii Gimnaziale ”Colonel Constantin Langa” din Miroslava, Aurora Deliu.

Andreea Daraban: În prezent, aveți 13 elevi remigranți. Din ce țări provin aceștia copii și cât timp au studiat în sistemele educaționale de peste hotare?

Aurora Deliu: 13 elevi remigranți înscriși anul acesta, dar noi avem în fiecare an copii care vin din afară, din alte școli, din exteriorul României. Avem copii la clasa I, deci au făcut grădinița și clasa pregătitoare, chiar și clasa I  în străinătate, deci în clase primare, dar și la gimnaziu, clasele a VI-a, a VIII-a. Ei vin din Italia, din Danemarca, Marea Britanie. Dacă în anii trecuți aveam preponderent copii din Italia sau Spania, acum avem elevi veniți din Danemarca și Marea Britanie.

Andreea Daraban: Mai mulți la gimnaziu sau la școala primară?

Aurora Deliu: Anul trecut am avut mai mulți la gimnaziu, anul acesta sunt mai mulți copii la clasele primare veniți. La gimnaziu, unii dintre copii au început clasele primare în România, au plecat în străinătate, nu s-au adaptat sistemului din țara în care au mers și s-au reîntors în România. La clase primare au făcut grădinița și clasele I sau a II-a în străinătate și apoi au revenit.

Andreea Daraban: Care sunt principalele dificultăți pe care le întâmpină acești elevi atunci când revin în sistemul de învățământ din România?

Aurora Deliu: Dacă în familie nu s-a vorbit în limba română, prima dificultate este de a comunica în limba română și a înțelege, și a îndeplini sarcinile pe care le primesc ei la școală și de a scrie. Chiar dacă ei comunică, când ajung la scris, e dificil. Dar e dificil și la celelalte discipline, pentru că nici matematica nu e ușoară, nu înțeleg toate explicațiile date la clasă. La gimnaziu e și mai dificil, pentru că e materie foarte multă, se trece foarte repede prin ea, copilul nu are timp să o asimileze. Întâlnesc dificultăți copiii noștri, pe care îi avem de la clasă pregătitoare,  darămite acești copii care vin din străinătate.

Andreea Daraban: Ați avut cazuri în care elevii au renunțat la sistemul nostru educațional pentru că nu s-au adaptat?

Aurora Deliu: La clasele primare am avut un copil care a plecat înapoi în străinătate. A plecat înapoi în Anglia și am avut, cred că, acum  trei ani, un copil venit din Japonia, unde chiar este cu totul diferit față de Europa.

Am făcut tot posibilul în a-l integra, însă mergea acasă și spunea că își dorește cultura de acolo, tot ceea ce avea acolo. Era înscris în clasa a VI-a la noi, cunoștea foarte puțină română, nici engleza nu o stăpânea astfel încât să vorbească cu copiii. Pentru că aveam o clasă de intensiv engleză și am zis că poate reușește să comunice cu ei mai bine, dar a fost destul de dificil și la finalul anului școlar s-au reîntors. De anul trecut avem două fetițe venite din Peru. Mama este peruancă,  tatăl român. S-au adaptat, cea mică este în clasele primare, cea mare la gimnaziu,  în clasa a VII-a. Nu le-a fost ușor, dar s-au integrat în colectiv.

Andreea Daraban: În ce mod îi sprijin instituțiile statului pe acești copii în procesul de integrare? De exemplu, elevii remigranți pot alege orice școală, evitând acest principiu al teritorialității?

 Aurora Deliu:  Din păcate, nu. Dacă părintele are domiciliul în Miroslava, el trebuie să se îndrepte către școala de circumscripție. Ar avea posibilitatea să meargă și către o altă școală, din municipiul Iași sau chiar din Miroslava, cealaltă școală cu personalitate juridică, iar acolo este acceptat doar dacă nu depășește numărul de locuri din clasa respectivă. De obicei, se îndreaptă către circumscripția școlară, cel puțin în comunitatea noastră. Ei vin către noi, își depun dosarul, verificăm documentele, apoi se trimit către Inspectoratul școlar pentru echivalare. În cazul în care vedem după o lună, două, copilul nu face față, discutăm cu părinții, facem o evaluare și atunci merge către o clasă inferioară. Pentru că interesul copilului este nu neapărat să fie conform vârstei la clasa respectivă, ci să reușească să se integreze și să facă față provocărilor de la clasă.

Andreea Daraban: Există o lege care prevede că se pot înființa grupe de acomodare pentru acești copii. Face școala demersuri pentru a stimula înscrierea elevilor remigranți în aceste grupe de acomodare?

Aurora Deliu: Nu a făcut, însă vom face, pentru că, având în vedere numărul mare de elevi care, anual, vin către noi, vom face aceste demersuri și să înființăm o astfel de grupă, pentru că vedem că este nevoie. Vom studia legislația. Ne dorim să venim în sprijinul acestor copii și al părinților, pentru că de nenumărate ori din buzunarul lor suportă toată cheltuiala pentru a-și sprijini copiii  să facă față programei școlare.

Andreea Daraban: Există instrumente specifice pentru a măsura avansul sau regresul academic al elevilor remigranți?

Aurora Deliu: Sunt aceste teste inițiale pe care colegii le dau la clasă. Dacă este în mijlocul anului școlar, colegii fac pe nivel, se întâlnesc în comisie și pregătesc un test pentru acești copii și evaluăm. Se face și o comisie pentru copii audienți, pentru că ei nu sunt înscriși din start cu statutul de elev, ei sunt audienți. Se realizează o comisie, dacă nu are toate documentele din țara din care provine, toate documentele de studii, atunci școala este obligată să facă această evaluare. Dar noi o facem chiar și dacă nu avem aceste documente. Cu cât nivelul clasei este mare, cu atât și pentru ei este dificil în a se integra.

 Andreea Daraban: Putem vorbi despre un fenomen, acesta al remigranților?

Aurora Deliu: Da. Dacă în 2021 aveam, după pandemie,  șase, șapte elevi, s-a dublat numărul și încă nu s-a încheiat anul școlar. Pentru că părinții nu vin doar în vacanța de vară pentru a-și înscrie copiii în unitățile noastre școlare. Chiar săptămâna trecută s-au întors părinții din străinătate și și-au înscris copiii la noi. Când au schimbat și serviciul și au luat această decizie bruscă de a veni în timpul anului școlar, ei trebuie școlarizați. Nu pot rămâne acasă până la finalul anului școlar și să fie înscriși în următorul an școlar.

Andreea Daraban: De aceea ar trebui, cred că, un program coerent în acest sens, creat de Ministerul Educației, aplicat în fiecare județ din țară, în fiecare unitate școlară.

Aurora Deliu: Da. Să simtă și ei că sunt sprijiniți și că nu sunt, cumva, lăsati singuri, iar  părinții și copiii să se descurce. Oricât ne-am dorit noi să-i sprijinim, nici timp nu avem,  pentru că sunt  clase numeroase. Este dificil pentru colegii mei să reușească să fie atenți și să răspundă la fiecare solicitare a acestor copii. Uneori, ei sunt invitați să rămână, poate, după program și să lucreze.

 Andreea Daraban: Care este plus valoarea pe care o aduc acești copii care revin din străinătate și vin în țară și încearcă să se integreze?

Aurora Deliu: Cultura cu care vin de acolo. Eu, la limba franceză, fac cu ei școala din zilele noastre și atunci ei trebuie să-și aleagă câte un model. Copiii care au studiat doar în România caută modele din alte țări, dar pe acești copii veniți din străinătate, eu îi rog să ne prezinte cum au învățat, cum este școala acolo. Și ajungem să aflăm lucruri foarte interesante și cu aplicabilitate, zic eu, și la noi. Ce ne lipsește nouă în școlile noastre pentru acești copii sunt și consilierii școlari.

Andreea Daraban: La școala dumneavoastră există un consilier școlar titular?

Aurora Deliu: Da, un consilier școlar la aproape 2000 de copii. Pentru că avem de la grădiniță până la clasele de gimnaziu. Cât poate un om și nu este de ajuns o întâlnire. Colega mea ar trebui să aibă cel puțin 4-5 ședințe cu acel copil până simte că s-a schimbat ceva, că a prins mai multă încredere în el. Doamna consilier merge la aceste clase și face activități de grup, de integrare. Încercăm pe cât posibil să-i sprijinim și să ținem aproape cu familia, pentru că întotdeauna, spunem noi, suntem la baza reușitei lor. Școala, familia și în vârf este copilul, dacă se înclină puțin, atunci nici copilului nu este bine.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Anamaria Ghiban, profesor de Limba și Literatura Română: “Cred că reticența profesorilor față de utilizarea AI în procesul educațional poate fi depășită, iar introducerea acestui instrument trebuie făcută treptat, conștient și asumat.”

Publicat de Andreea Drilea, 10 ianuarie 2025, 09:28

Un workshop dedicat cadrelor didactice de gimnaziu și liceu, indiferent de disciplina predată, va fi organizat săptămâna viitoare, la Iași, de Asociația “Profesorii Inovează Școala – PISC”, ce își propune să împrietenească dascălii cu inteligența artificială și cu ideea că aceasta nu reprezintă un pericol pentru procesul educațional, ci poate deveni un instrument util sau chiar un partener de cursă lungă în procesul didactic.

Anamaria Ghiban, profesor de Limba și Literatura Română la Liceul de Informatică “Grigore Moisil”din Iași, este invitata colegei noastre, Andreea Daraban, fiind unul dintre trainerii acestui atelier creativ intitulat “AI sau nu AI? Aceasta este întrebarea!”, ce va avea loc pe 16 ianuarie.

Andreea Daraban: Cât de importante sunt astfel de workshop-uri pentru profesori, în care se discută despre tehnici de utilizare a inteligenței artificiale în procesul de predare-învățare?

Anamaria Ghiban: Este absolut evident că sunt foarte importante aceste workshop-uri, formări, training-uri menite să ne țină cumva, pe noi profesorii, aliniați la ceea ce se întâmplă în societate și, implicit, în educație, pentru că evoluția tehnologiei are un impact colosal asupra educației și asupra modului în care educația își pune amprenta în formarea tinerilor.

Andreea Daraban: Cum va fi structurat acest atelier?

Anamaria Ghiban: Este un atelier într-o formulă, să spunem, mai restrânsă. Mizăm pe prezența a 25 de participanți. Înscrierile încă sunt deschise. Va fi un workshop în care vom combina câteva lucruri teoretice cu aplicații practice.  Am zis că este onest să acceptăm că și noi, profesorii, indiferent de vârstă și de experiență, avem de învățat despre inteligența artificială. Prin urmare, vom veni cu câteva lucruri ce țin de teorie, ce este inteligența artificială, cum funcționează algoritmii, cum își poate pune ea amprenta asupra procesului educațional. Dar foarte important, venim și cu o parte practică, pentru că și eu, și Cristina Mocanu, colega mea trainer, aplicăm deja la clasă anumite lucruri, facem activități cu copiii care implică utilizarea inteligenței artificiale și atunci ne-am gândit că e de bun augur să combinăm cele două lucruri și să insistăm mai ales pe partea practică și pe cum să facem să aducem inteligența artificială în clasă, să nu ne fie frică de ea, pentru că este și aceasta o  realitate,  și să-i încurajăm pe copii să o folosească în sensul bun.

Andreea Daraban: Cum poate un profesor de română, pentru că este specializare ta, să folosească inteligența artificială în procesul de predare?

Anamaria Ghiban: Sunt multe feluri de a folosi inteligența artificială. De la a o folosi în sprijinul nostru, al profesorilor, ca un instrument care să ne ajute să ne creionăm lecțiile, până la a exersa împreună cu copiii în activități care să vedem, de exemplu, ce poate să facă inteligența artificială și ce nu poate să facă. Exerciții în care să vedem dacă putem compara creativitatea umană cu “creativitatea” inteligenței artificiale. Să știi că am făcut, de exemplu, un exercițiu – joc, în care le-am cerut copiilor să analizeze niște poezii, niște texte literare, iar în paralel, eu însămi am cerut AI-ului, m-am folosit Gemini de la Google, să analizeze același text. Și apoi, fără să le spun lucrul ăsta elevilor, am făcut o comparație și am dedus ce anume era făcut de inteligența artificială, ce era făcut de ei, cum s-au combinat informațiile, de ce în textul produs de Gemini nu apar anumite lucruri, ș.a.m.d.

Andreea Daraban: Nu au tendința copiii să folosească inteligența artificială pentru a le ușura cumva munca? De exemplu, dacă au de făcut o compunere, să le spună acestor instrumente,  cum sunt Chat GPT sau Gemini, să le creeze tema?

Anamaria Ghiban: Ba da, în primă instanță există tendința asta și cred că de aici am și pornit cu Cristina, când am gândit acest workshop, de la ideea că prima reacție a profesorului, firească de altfel, este să fie reticent, să condamne, să presupună, poate, că elevul a folosit inteligența artificială pentru a păcăli,  și atunci asta nu este ok, deci trebuie să interzicem. Am plecat de la gândul că, în loc să interzicem, putem să modelăm și să formăm copiii în așa fel încât să înțeleagă în ce fel pot folosi inteligența artificială astfel încât să le fie utilă. Pentru că ne place sau nu, inteligența artificială a pătruns deja în viețile noastre și este ceva util, dacă știm să gestionăm. Și atunci ne-am gândit că putem să-i formăm pe copii în așa fel încât să înțeleagă care sunt limitele utilizării inteligenței artificiale. Desigur că fiecare dintre noi, nu doar copiii, poate folosi inteligența artificială ca să producă texte, să spunem, în locul nostru. Dar nu despre asta este vorba. Și apropo de asta, o mică parte din workshop va fi dedicată și unei discuții despre etica folosirii inteligenței artificiale, pentru că e un domeniu absolut fascinant și se pune tot mai mult problema existenței unei conduite care aduce în discuție etica utilizări inteligenței artificiale. Să știi că elevii au discernământ și aleg între a o folosi ca să păcălească, să spunem, pe termen scurt, dar înțeleg că, pe termen lung, nu este în regulă să o folosești astfel.

Andreea Daraban: La un moment dat, după utilizarea mai îndelungată a unor astfel de instrumente, am putea căpăta experiența de a distinge între ceea ce este creat de inteligența artificială și ceea ce aparține omului?

Anamaria Ghiban: Intrăm aici și într-o altă zonă, aceea a educației media. Și vorbim de data asta de educație media digitală, care ne ajută să distingem, să înțelegem ce este creat de om, ce este creat de niște algoritmi, de niște mecanisme artificiale. Dar pentru asta este nevoie de experiență, e nevoie să înveți cum funcționează algoritmii și alte mecanisme, dar e nevoie de asemenea și de niște instrumente. Poți face asta tot cu ajutorul unor instrumente digitale. Există, de altfel, programe care detectează prezența unui conținut creat de inteligența artificială. Adică nu cred că este vorba doar de experiență, dar este vorba, în primul rând, de a-ți pune niște întrebări, de a vedea niște semne în anumite zone.

Andreea Daraban: Care sunt avantajele utilizării inteligenței artificiale în procesul de predare, învățare și evaluare?

Anamaria Ghiban: Cred că sunt aspecte diferite ale discuției și ele necesită aprofundare, dar privit așa în ansamblu, n-are cum să fie rău. Utilizarea inteligenței artificiale în procesul educațional,  dacă e să ne referim la un nivel minimal, înseamnă acces la informație mult mai rapid. Ce faci cu informația mai departe, asta este o altă discuție. Apoi, în ceea ce privește evaluarea, există deja numeroase discuții și idei care sunt puse în practică în legătură cu realizarea unei standardizări a evaluării și cred că inteligența artificială ar putea fi de ajutor în direcția asta. Și cred că, de asemenea, e important să știm lucruri despre inteligența artificială. Pentru că ne place sau nu, inteligența artificială e folosită peste tot în mass-media, de la a crea afișe publicitare până la a crea, nu știu, texte. Și atunci e important ca tinerii să discearnă între lucrurile astea.

Andreea Daraban:  Ajungem la o altă întrebare pe care voiam să ți-o adresez, legată de pericolele la care suntem expuși totuși, pentru că există și aceste riscuri atunci când utilizezi inteligența artificială, de exemplu. Apropo de creare de conținut, există site-uri care generează conținut și care livrează astfel de informații în spațiul public.

Anamaria Ghiban: Tocmai de aceea e important ce facem noi în școală. Adică e de la sine înțeles că educația are un mare rol și eu vreau să cred că am depășit de mult timp ideea că noi, în școală, pregătim copiii pentru examene naționale  și ca să intre cu brio la o facultate. Cred că accentul va fi din ce în ce mai intens pus pe ideea că școala ar trebui să-i pregătească pe tineri în primul rând pentru viață și pentru ceea ce se întâmplă în jurul lor și pentru a-i face să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lor. Și apropo de asta, aduc din nou în discuție ce vom face la workshop. Vom discuta puțin și le vom prezenta profesorilor și un instrument foarte interesant, pe care eu și Cristina l-am cunoscut într-un curs la Bruxelles și apoi Cristina a contribuit la traducerea în limba română a materialelor respective. Este vorba despre o expoziție virtuală, care se numește “Everywhere all the time”, gândită de organizația Tactical Tech, care vine în sprijinul profesorilor  ce vor să lucreze cu elevii și lucruri ce țin de inteligența artificială, să-i facă să înțeleagă cum funcționează AI-ul, cum funcționează algoritmii, cum distingem între conținutul creat artificial și care este prezentat drept conținut creat de om, ș.a.m.d.

Andreea Daraban:  Apropo de etică, poate că ar trebui precizat clar acest lucru, atunci când se utilizează inteligența artificială în diferite domenii.

Anamaria Ghiban: Să știi că este unul dintre primele principii în etica utilizării AI, să menționezi cât anume din conținutul pe care îl vehiculezi este creat de inteligență artificială și cât nu.

Andreea Daraban:  Sunt interesați profesorii să utilizeze AI? Sau există deocamdată această reticență din partea unora?

Anamaria Ghiban: Cred că există încă multă reticență. Pe de altă parte, evenimentele din societate din ultima vreme, chiar din societatea românească, și felul în care, de exemplu, rețelele sociale au avut impact în anumite conjuncturi sociale cred că îi face pe profesori să fie mai receptivi la AI.  Mă gândesc că multă ezitare vine din zona aceasta a neînțelegerii. Cum aș putea eu să conectez ce predau, disciplina mea, care nu are legătură, poate, cu științele exacte, cu informatica, cum aș putea eu să o conectez cu AI-ul? Ce treabă au una cu alta? Inteligența artificială nu e doar despre roboți și despre tehnologie și asta deja nu e o noutate și cred că e nevoie doar de puțină dorință, să zicem, de a depăși barierele tradiționale ale educației. De altfel, eu cred că e o falsă problemă, să spunem, reticența asta a profesorilor față de utilizarea ei și poate fi depășită. E exact aceeași poveste care a fost cu tehnologia și cu digitalizarea.  Din păcate, a fost nevoie de un astfel de eveniment, precum pandemia, pentru ca mediul educațional să se familiarizeze cu digitalizarea.

Andreea Daraban:  Poate înlocui AI profesorii? Iată o altă temere pe care o au unii și aceasta nu se regăsește doar în domeniul educațional.

Anamaria Ghiban: Personal, cred că AI nu poate înlocui profesorul. Poate înlocui, să spunem,   o parte din ceea ce face profesorul la clasă. Și dacă îmi amintesc eu bine un articol, parcă în Suedia deja s-a experimentat o lecție predată în totalitate de AI și au ajuns ei acolo la tot felul de concluzii. Nu, nu cred că încă poate să înlocuiască complet profesorul, pentru că în procesul educațional apare factorul uman, sunt emoțiile,  sunt empatia, conexiunea  cu elevii. Sunt implicate în procesul educațional mult mai multe aspecte decât cele pur informaționale, științifice, pedagogice.

Andreea Daraban: Există un studiu realizat de britanici în care părinții sunt de acord cu folosirea AI de către profesori în munca lor, dar ezită să accepte interacțiuni directe ale elevilor cu astfel de platforme, interacțiuni care, în opinia lor, ar reduce contactul uman direct și ar putea determina rezultate educaționale adverse. Iată, așadar, o altă perspectivă.

Anamaria Ghiban:  Păi nu prea ai cum, pentru că ideea de la care plecăm din capul locului și îți spuneam și workshop-ul nostru de acolo a plecat, este că n-ar trebui să ne fie frică de AI. Ideea este să-i familiarizăm pe copii, astfel încât ei, în momentul în care ies din școală și se duc în viața lor, unde oricum dau peste inteligența artificială, să poată să gestioneze, să înțeleagă că acolo e vorba de un produs creat de un algoritm, să vadă semnele acelea de care spuneai și tu, să nu se lase manipulați, păcăliți, dezinformați ș.a.m.d. Prin urmare, n-ai cum să faci lucrul acesta fără să îi expui pe copii la AI. Cred că, de fapt, cheia este găsirea unui echilibru. În procesul educațional introducerea AI trebuie să fie făcută cu măsură. Cred că sunt niște false temeri, până la urmă. E ezitarea, tind să cred, față de ceea ce este nou, necunoscut. Dar dacă interzicem și dacă necunoscutul rămâne necunoscut, atunci nu vom progresa și nu vom rezolva nimic. Și atunci, expunerea ușor-ușor la lucruri care țin de noutățile acestea tehnologice cred că este soluția cea mai bună. Dar atenție, expunerea asta făcută conștient și cu asumare, pentru că de aici am și plecat când am gândit un astfel de workshop. Cred că este nevoie ca noi, profesorii, să acceptăm că sunt unele lucruri care ne depășesc și pe care le putem învăța. Și odată învățate, procesate de noi, pot fi duse mai departe în clasă. Un alt aspect este și faptul că, de multe ori, tinerii sunt, poate, mai în temă cu anumite lucruri decât suntem noi. Ceea ce nu au ei însă suficient de bine formată e poate gândirea critică, discernământul, capacitatea de a vedea lucrurile și în detaliu, și în ansamblu. Și atunci intervenim noi, profesorii, cu tot ce înseamnă pedagogie, ș.a.m.d.

Varianta audio a interviului:

Anamaria Ghiban este doctor în Filologie, predă Limba și literatura română la Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” din Iași, având o experiență de peste 20 de ani la catedră și o vastă implicare în inițierea și coordonarea de proiecte educaționale europene ce promovează patrimoniul cultural, diversitatea, digitalizarea, cetățenia democratică etc. Este trainer specializat în educație media și educație cinematografică, formator național în Programul de educație media implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (București) în parteneriat cu Ministerul Educației, ambasador al proiectului european European Film Factory, coordonat de Institutul Francez (Paris) în parteneriat cu European Schoolnet (Bruxelles) și Arte Tv Education și finanțat de Comisia Europeană. Este, de asemenea, co-fondatoare al proiectului PISC – Profesorii inovează școala, un proiect dedicat profesorilor și elevilor care doresc să iasă din tiparele școlii tradiționale prin activități inovatoare.