#StareaEducației (INTERVIU) Planuri cadru alternative la Colegiul Tehnic ”Unirea” Pașcani din acest an școlar. Daniela Orășanu, directorul instituției: Va fi mai multă autonomie și învățare aplicată. La cele două clase pilot, orele vor avea 75 de minute, iar anul școlar va fi împărțit în trei module de câte zece săptămâni. Pentru cele două clase au existat aproximativ doi candidați pe loc.

Publicat de andreeadaraban, 31 august 2026, 12:52

La „Unirea” vor funcționa două clase pilot, una la profilul Economic și una la profilul tehnic – Mecatronică. Interesul elevilor a fost ridicat, după cum a declarat directorul Daniela Orășanu, invitată în emisiunea Starea Educației. Ea spune că pentru cele două clase au existat aproximativ doi candidați pe loc. Selecția s-a făcut pe baza opțiunii elevilor și părinților, dar și a rezultatelor școlare: „Au fost luate în calcul mediile de admitere, dar și mediile din gimnaziu, pentru anumite discipline, nu neapărat doar pentru Română și Matematică”.

Una dintre principalele noutăți este libertatea elevilor de a alege discipline opționale în funcție de interesele și aspirațiile lor profesionale. Oferta liceului cuprinde aproape 90 de astfel de programe, de la inteligență artificială și economie digitală până la robotică, mentenanță drone sau grafică digital. „De asta avem atât de multe opționale. […] Ne propunem chiar din prima să răspundem tuturor intereselor acestor elevi”, explică Daniela Orășanu.

Printre disciplinele propuse se numără „Economia digitală și societatea viitorului”, „Simularea afacerilor cu inteligența artificială”, „Fundamentele AI”, „BattleBots – introducere în RoboSport”, „Introducere în lumea dronelor” sau „Geometria aplicată în design 3D și robotică”. Pentru componenta de inteligență artificială, liceul a încheiat și un parteneriat cu UiPath.

Predarea va pune accent pe probleme concrete, proiecte și întrebări care îi provoacă pe elevi să găsească soluții. „Venim cu partea teoretică după ce ne luăm o problemă din viața reală, din realitatea imediată a elevului”, spune directoarea.

La clasele pilot, orele vor avea 75 de minute, iar anul școlar va fi împărțit în trei module de câte zece săptămâni. Într-un modul, elevii pot studia intensiv un număr limitat de discipline, pe care le finalizează și le evaluează înainte de trecerea la următorul modul. În opinia directoarei, organizarea reduce presiunea unui orar încărcat: „Copilul nu se pregătește într-o săptămână la 16-20 discipline. […] E o învățare intensivă și aplicată, pe o perioadă delimitată”.

Evaluarea va fi bazată, în principal,pe proiecte și portofolii, inclusiv proiecte transdisciplinare. Elevii vor lucra în echipă la probleme inspirate din realitate și vor construi un portofoliu pe durata celor patru ani de liceu. Testele standardizate nu dispar, dar vor avea o pondere mai redusă. Un alt element important este proiectul CAPSTONE, la care elevii vor începe să lucreze încă din clasa a IX-a și care ar urma să reunească mai multe competențe dobândite pe parcursul liceului.

Clasele pilot vor beneficia și de parteneriate cu patru operatori economici din zona economiei digitale. Calificările rămân, deocamdată, cele existente în nomenclator, respective tehnician în activități economice, și tehnician în mecatronică, însă conducerea liceului consideră că acestea ar trebui adaptate în viitor la transformările economiei. „Ceea ce contează cel mai mult la acești copii sunt competențele pe care le dobândesc”, subliniază Daniela Orășanu.

Admiterea la liceu, o discuție care trebuie regândită

 Un alt subiect important abordat în interviu este admiterea la liceu. Directoarea Colegiului „Unirea” consideră că actuala Evaluare Națională, bazată în principal pe Română și Matematică, nu reflectă întotdeauna aptitudinile elevilor. „Evaluarea Națională nu este ceea ce trebuie”, afirmă ea, susținând că un astfel de examen îi determină pe elevi să se pregătească aproape exclusiv pentru cele două discipline.

Daniela Orășanu pledează pentru o selecție care să țină cont de parcursul elevului, de interesele sale și de motivație. Un posibil instrument ar fi un portofoliu construit începând din clasa a V-a, completat eventual de un interviu și o probă de competențe. „Eu văd această admitere la liceu ca pe un parcurs. Vreau să văd rezultatele copilului timp de 4 ani”, explică directoarea.

În perspectiva unui nou concurs pentru ocuparea funcțiilor de director, Daniela Orășanu consideră că un manager de școală trebuie să fie, în același timp, manager, lider educațional și un bun factor de decizie. Un director de școală lucrează sub presiune constantă, ia decizii în fiecare zi, care afectează o comunitate destul de mare de elevi, de familii”, spune aceasta, enumerând printre calitățile esențiale echilibrul emoțional, reziliența și capacitatea de a lua decizii sub stres.

Deși mărturisește că și-ar fi dorit să revină la catedră pentru a lucra direct cu elevii claselor pilot, Daniela Orășanu spune că va participa la viitorul concurs pentru funcția de director. Va fi, însă, potrivit declarației sale, ultimul mandat. „Noi cerem de la directori să fie profesioniști, să fie directori buni, cu toate calitățile, dar noi îi pregătim pentru asta. Învățăm să fim directori după concurs”, conchide directoarea Colegiului Tehnic de Căi Ferate „Unirea” din Pașcani.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Din acesta în școlar vor fi două clase pilot la Colegiul ”Unirea” din Pașcani. Înțeleg că ați definitivat vara aceasta tot ceea ce ține de disciplinele care vor fi studiate, dar și de felul în care vor arăta orele la aceste clase pilot. Ce profil au aceste clase și ce aduce nouă această pilotare?

Daniela Orășanu: A trecut partea de înscriere a copiilor la cele două clase pilot și putem să spunem, cu multă bucurie, că a fost un interes deosebit pentru cele două clase. Una este de la profilul Economic și una de la profilul tehnic – Mecatronică. La profilul Economic, noi am avut șase clase, în total, pe școală, din care una singură pilot și toate clasele au avut același cod la înscriere, astfel încât ei nu au putut să aleagă din repartizarea computerizată clasa pilot, ci asta s-a făcut conform unei proceduri la înscrierea elevilor, la depunerea dosarelor în clasa a IX-a, când au venit cu părinții în școală. Și atunci s-au făcut cererile pentru clasa pilot și putem să spunem că a fost o cerere și un interes extraordinar, astfel încât, pentru cele două clase, au fost doi elevi pe loc.

Andreea Daraban: Cum i-ați selectat pe acești elevi să facă parte din cele două clase pilot după ce și-au exprimat opțiunea?

Daniela Orășanu:  În primul rând, a fost cererea părinților și a elevilor, apoi în baza acestor cereri au fost luate în calcul mediile de admitere, dar și mediile din gimnaziu, pentru anumite discipline, nu neapărat doar pentru Română și Matematică.

Andreea Daraban: Aceste proceduri le-ați stabilit la nivelul școlii?

Daniela Orășanu:  Din cursul anului școlar, în luna mai, prin Consiliul de Administrație și Consiliul Profesoral, a fost dezbătută și aprobată această procedură. Pentru absolut toți elevii de clasa a IX-a, noul an școlar aduce foarte multe noutăți: noi planuri cadru, un nou format pentru examenul de Bacalaureat pe care îl vor da în 2030 și mai ales partea asta de curriculum la decizia școlii, care este foarte, foarte importantă. Pentru cele două clase pilot, copiii își vor alege opționalul pe care și-l doresc, din oferta noastră care este foarte bogată. Copiii și vor alege aceste opționale în funcție de interesele lor profesionale, rezolvând o aplicație, e un test psihometric, prin care ne propunem să descoperim interesul profesional al elevilor, să vedem cât sunt aplecați mai mult pe antreprenoriat, cât pe partea de tehnic, astfel încât,  pentru o grupă minimă de opt, așa cum ne permit metodologia și legea, putem organiza mai multe opționale la o clasă și putem să facem mai multe grupe, să răspundem cumva tuturor intereselor acestor elevi. De asta avem atât de multe opționale.

Andreea Daraban: Nu mergeți pe principiul majoritatea decide?

Daniela Orășanu:  Nu, sub nicio formă, nu, pentru că de asta se numește Curriculum la Decizia Elevului din Oferta Școlii (CDEOȘ). Și atunci, trebuie să respectăm tocmai acest interes al elevilor, pentru că avem o metodologie generoasă care ne ajută în acest sens, pentru că ne spune că putem să facem grupe de minimum opt elevi și atunci chiar putem să organizăm lucrul acesta și e păcat să nu o facem. Și o facem în funcție de interesele lor, pentru că ei pot să spună că mi-aș dori acest opțional, de exemplu ”Fizică experimentală”, dar cumva poate că nu este înclinat chiar pentru acest domeniu sau pentru ”Business in E-sport”, să spunem. Dau două mici exemple. De asta avem nevoie de o analiză mult mai riguroasă. Dar ne propunem chiar din prima săptămână să ne întâlnim cu părinții acestor elevi, de la cele două clase,  și să le explicăm încă o dată ce presupune acest parcurs de la aceste clase pilot. Noi am pregătit deja conținuturile. E mult spus că am făcut manualele, pentru că nu avem manuale. Știm foarte bine că un elev de clasa a IX-a nu va avea în prima zi de școală un manual. Dar noi am pregătit niște proiecte de manual, să spunem așa, pentru cele două clase, conținuturile pentru toate disciplinele pe care le au. Dar mai mult de atât, am pregătit ghidurile, pentru că echipa care se ocupă de aceste clase pilot, este o echipă întreagă, formată din șapte colegi, a realizat ghiduri și a pregătit toate proiectele didactice pentru toate lecțiile care vor avea loc la toate disciplinele din primul modul, de 10 săptămâni. Pentru că, așa cum ați menționat, orele la acești elevi vor fi sesiuni de 75 de minute. În discuțiile pe care le-am avut cu părinții și elevii la înscriere, ne-am dat seama că orarul lor, la 75 de minute, este diferit de al celorlați elevi care este de 50 de minute. Și ei au spus că ceea ce nu le place la acest format este că nu se întâlnesc cu toți elevii din școală și și-ar dori o pauză în care să fie cu toții, împreună. Școala noastră are peste 1000 de elevi. Și atunci am regândit orarul, nu mai începem la ora 8, o să începem la ora 8 fără un sfert. Am construit o pauză mare pentru absolut toți elevii din școală, ca ei să fie cu toții împreună. Reglăm din mers, asta vreau să subliniez, că îi ascultăm pe elevi, ascultăm părinții și reglăm din mers, astfel încât să fie cât mai confortabil și de interes pentru parcursul lor. Pregătim și un ghid pentru bobocul de clasa a IX-a, pentru că sunt atât de multe schimbări. Și atunci trebuie să cunoască cumva, să fie în cunoștință de cauză și să știe ceea ce îl așteaptă timp de patru ani.

Andreea Daraban: Ne puteți da exemple de discipline pe care le vor studia elevii la cele două clase pilot? De exemplu, la profilul Economic, ce vor studia cei de la clasa pilot în plus sau diferit față de cei de la o clasă care are un parcurs tradițional?

Daniela Orășanu: De exemplu, avem un opțional, care e un opțional de tip integrat, ”Economia digitală și societatea viitorului” sau ”Managementul proiectelor de voluntariat”, ”Simularea afacerilor digitale în industria 4.0 prin Minecraft”, ”Simularea afacerilor cu inteligența artificială”, ”Fundamentele AI”. În legătură cu ”Fundamentele AI”, vreau să menționez că în această vacanță am încheiat un contract cu UiPath, care au un curs de inteligență artificială și lucrăm împreună cu specialișteli de la UiPath pentru a aduce elevilor de la cele două clase pilot elemente de inteligență artificială. Alte opționale: ”Bazele activității economice și comerțului pentru industria 4.0”, ”Înființarea firmei pentru industria 4.0”, ”Asigurarea calității pentru industria 4.0”. La clasa de ethnic avem ”BattleBots- introducere în RoboSport”, apoi ”Competențe de grafică digitală și CAD”, ”Fundamente IT și sisteme de operare”, ”Introducere în lumea dronelor – design, pilotare și întreținere nivel 1”, ”Geometria aplicată în design 3D și robotică”, „Comunicare digitală și storytelling„ și pot continua. Demersul predării, educația la cele două clase se face foarte diferit. O facem în acea paradigmă ERR. Este o formă de pedagogie care se bazează foarte mult pe partea asta de întrebări și de aplicații din lumea reală. Venim cu partea teoretică după ce ne luăm o problemă din viața reală, din realitatea imediată a elevului, pe care el o cunoaște deja și după aceea construim partea teoretică, fundamentele teoretice și evident tot ceea ce are nevoie copilul pentru învățare. Și se bazează foarte mult pe filozofia asta a întrebărilor, a întrebărilor puternice, nu a întrebărilor simple. Sunt profesori la noi în  școală, peste 10, care au făcut cursuri în acest sens, în această pedagogie pe care o vom aplica la cele două clase.

Andreea Daraban: Orele vor fi de 75 de minute și programul este organizat pe module. Ne puteți detalia cum se va derula practic activitatea?

Daniela Orășanu: Orarul este deja din luna iunie afișat pe site-ul școlii, astfel încât toți cei interesați de aceste clase pilot să poată să vadă exact orarul pentru tot anul școlar, împărțit în trei module, a câte 10 săptămâni. Asta înseamnă 30 de săptămâni, așa cum este planul cadru de teorie, pentru că încă 6 săptămâni sunt pentru instruire practică la liceul tehnologic. Un modul de 10 săptămâni, care cuprinde cam 5-6 discipline pe care le epuizează, parcurg toată programa. Adică vor face toată programa de limba română, să spunem, în modulul 1. Altă clasă va face limba română în modulul 2. Altă clasă va face matematica în modulul 3. Adică nu e pe tot parcursul anului școlar, ci toate orele din planul cadru se vor face timp de 10 săptămâni, în numărul de ore alocat din planul cadru aprobat de către Ministerul Educației.

Andreea Daraban: Care sunt beneficiile organizării activității în acest fel?

Daniela Orășanu: Copilul nu se pregătește într-o săptămână la 16-20 discipline. Într-o zi poate să aibă o singură disciplină. Astăzi face toată ziua limba română, mâine face doar matematică, mâine face fizică, apoi engleză și așa mai departe.  Și o face mult mai concentrat. Ne-am dorit cu toții, cumva, să nu mă avem atât de încărcată programa elevilor. Ne plângem de foarte mult timp pentru că sunt foarte multe discipline și programe extrem de încărcate. Prin organizarea pe aceste module, a câte trei module, 10 săptămâni, se parcurge toată programa, se termină cu evaluare și se trece la o altă disciplină, la un alt modul. Copilul înțelege mult mai bine, e mult mai intensiv, e o învățare intensivă și aplicată, pe o perioadă delimitată, nu întinsă pe tot anul, amestecată cu Săptămâna altfel, cu Săptămâna verde…

Andreea Daraban: Și evaluarea cum va fi făcută?

Daniela Orășanu: Evaluarea o facem preponderent prin proiecte și un portofoliu pe care elevul îl va construi începând din prima zi de școală până în anul IV de liceu. Lucrăm la asta, la o bază de date de tipuri de probleme din realitate la care ei vor lucra în echipă, transdisciplinar, folosind cunoștințele și învățarea din mai multe discipline. Nu va fi un proiect la limba română sau un proiect la matematică. De fapt vor fi proiecte transdisciplinare și vor folosi aceste cunoștințe, abilități, valori pe care le au ei, pentru că grila de evaluare e destul de complexă pentru un proiect. Pe langă acest tip de evaluare, vom avea teste standardizate, dar cu o popondere mult mai mică. Pe noi ne interesează mai mult cum învață copilul, nu ce știe el în fiecare etapă, să punem un flash în fiecare etapă. Folosim un soft pentru care plătim licență,  care acordă feedback în învățare.  Nu-i dă elevului rezultatul imediat, ci îi dă un feedback, are o sarcină pe care el o poate dezvolta și o duce până la capăt cu un feedback permanent, asigurat de inteligență artificială, de fapt. Repet, e un soft educațional, vine din Statele Unite, dar are varianta și pentru România. Avem două laboratoare special doar pentru cele două clase pilot, unde vor intra și profesorul de română și cel de fundamente IT sau cel de sport, dacă va avea nevoie la E-business, la E-gaming.

Andreea Daraban: Spuneam la început că acești copii, care intră în clasa a IX-a, vor da un alt fel de Bacalaureat. Această nouă organizare a activității, pe care o propuneți dumneavoastră, îi va ajuta să aibă rezultate mai bune?

Daniela Orășanu: Cu siguranță. Mai ales că în anul IV, în ultimul an de liceu, ei vor lucra doar la disciplinele de examen, pentru că vor avea același examen. Ei nu vor avea un Bacalaureat diferit. Vor avea același tip de examen. Și în clasa a XII-a vor avea doar acele discipline care sunt de examen, plus discipline de specialitate și vor avea ore alocate special pentru un proiect, proiectul CAPSTONE, pe care noi îl aducem ca noutate în învățământul tehnologic din România. Este acel proiect la care încep să lucreze din clasa a a IX-a. Un proiect mult mai complex, e un mix de competențe pe care elevul trebuie să-l dovedească lucrând la aceste proiecte. Deci în clasa a XII-a se vor pregăti, de fapt, doar pentru cele două mari examene naționale, respectiv Bacalaureat și examenul de competențe profesionale, prin acel proiect CAPSTONE.

Andreea Daraban: La finalul liceului, elevii vor obține și niște calificări. Ce calificări vor avea elevii de la cele două clase pilot ale Colegiului Tehnic ”Unirea”?

Daniela Orășanu: Calificările sunt cele clasice. Poate că până în 2030, când copiii aceștia vor ajunge la finalul liceului, se va actualiza și lista specializărilor. Nomeclatorul specializărilor să fie adus, cumva, în realitatea economiei digitale, pe care o avem astăzi. Până atunci avem aceleași specializări pe care le are orice clasă standard. La clasa de la profilul Economic este tehnician în activități economice, dar este clar pregătit pentru activitățile dintr-o economie digitală. De fapt, ceea ce contează cel mai mult la acești copii sunt competențele pe care le dobândesc.  Iar cei de la profilul Tehnic sunt tehnicieni în mecatronică, dar, la fel, tot pentru partea asta de economie digitală.

Andreea Daraban: Ei vor face și practică…

Daniela Orășanu:  Sigur. Noi avem parteneriate special pentru aceste două clase pilot, cu patru operatori economici care sunt pe piața economiei digitale.

Andreea Daraban: Spuneați că ați realizat selecția pentru aceste clase la nivelul școlii, în urma unor reguli stabilite de Consiliul de Administrație al unității de învățământ. Iată, posibilitatea organizării unui examen suplimentar de admitere la liceu a adus, din nou, în discuție modalitatea de selecție a elevilor. Credeți că ar fi necesară schimbarea admitării pentru liceele tehnologice sau examenul de Evaluare Națională este o modalitate bună de selecție?

Daniela Orășanu: Eu am spus de mai mult timp, iată că acest subiect a dominat spațiul public în ultima perioadă, dar eu spun de foarte mult timp că Evaluarea Națională nu este ceea ce trebuie pentru acești elevi. Pentru că s-au specializat foarte mult în gimnaziu doar pentru examenul de Evaluare Națională, doar pe română și matematică și am să spun franc:  copiii nu mai știu fizică, nu mai știu chimie, nu mai știu biologie, nu mai știu geografie, nu mai știu istorie Bine, evident că nu toți, dar, în general,  acesta este trendul. Încep să se pregătească din clasa a VII-a și se orientează strict pentru acest examen de Evaluare Națională. Și mai mult de atât, așa cum am discutat și cu alți colegi din alte licee din țară și din București, chiar elevul care intră la liceu cu 10, cu 9,90, copii care intră cu medii foarte mari și nu stăpânesc foarte bine conținuturile, chestiuni elementare, uneori atât la limba română cât și la matematică, din cauza standardizării atât de puternice, atât de accentuate a examenului de Evaluare Națională, cum de altfel se întâmplă și la Bacalaureat. Și nu e vina elevului în niciun moment. Copiii sunt absolut extraordinari, însă standardizarea asta a examenelor naționale nu face bine pregătirii elevilor și ar trebui să luăm măsuri în sensul acesta.  Cum ar trebui să arate examenul la liceul tehnologic? Pentru că eu din zona aceasta vin.  Metodologia care a apărut acum pentru al doilea examen, un posibil concurs separat, să știți că pe noi ne avantaja, mă refer la liceele tehnologice. Noi, liceele tehnologice, nu eram puse în același coș cu liceele teoretice, unde să fie un examen la alte discipline. La liceul tehnologic, articolul 40 din metodologie spunea foarte frumos că  liceele tehnologice nu trebuie să susțină, de fapt, un examen la încă o disciplină, ci pot să se organizeze, dacă doresc,  pentru un examen de competențe, care poate fi sub orice formă.  Poate fi și un interviu, poate fi și un portofoliu, poate fi sub orice formă, dar ceea ce ne complica puțin situația aici era, de fapt, că nu liceul putea să ceară acest concurs, ci doar operatorii economici. În urbanul mare, în locurile unde într-adevăr industria, să spunem, este puternică, există operatori economici care pot să ceară lucrul acesta, în schimb, în urbanul mic, unde suntem noi, nu avem atât de mulți operatori economici care să vină și să ceară o selecție și să organizeze, să se implice, într-o selecție riguroasă pentru un anumit număr de locuri de la liceu. De altfel, la noi nici nu sunt foarte multe școli care să fie cu învățământ dual în urbanul mic, este și asta o altă discuție. Și atunci, acesta era lucrul care ar trebui, cumva, reglat.

Andreea Daraban: Dar, dacă s-ar face această selecție la nivelul școlii, ați fi de acord?

Daniela Orășanu: Da, împreună cu partenerul economic. Nu trebuie eliminat partenerul economic, dar, așa cum arăta metodologia, era strict opțiunea partenerului economic Eu nu spun că trebuie scos cu totul acest examen de Evaluare Națională, mă refer la acel examen de română și matematică. El trebuie reorganizat și aici e o altă discuție la nivel național.  Eu mă refer, acum, la cel de-al doilea concurs de admitere la liceu.  Și vorbesc, strict, despre un liceu tehnologic. Acest examen poate fi organizat, așa cum, repet, apărea în articolul 40 la metodologie, sub formă de portofoliu. Eu văd această admitere la liceu ca pe un parcurs. Vreau să văd rezultatele copilului timp de 4 ani. Acest examen nu poate fi organizat în 2027, în 2028 sau în 2029.  Trebuie să fie organizat pentru elevii care intră în clasa a V-a în această toamnă. Iar, când vor fi ei în clasa VIII-a, în 2030, să le vedem parcursul timp de 4 ani. Să lucreze la acest portofoliu, să nu fie făcut în două sau trei luni. Nu trebuie să fie un dosar de hârtii. Trebuie să vedem exact ce înclinații are copilul, ce își dorește el să facă, dacă participă la anumite concursuri. Și nu trebuie neapărat rezultate, ci să-i vedem dorința, motivația pe care o are, implicarea în activități extrașcolare, ce tipuri de activități extrașcolare își alege acel copil. Să-i vedem un profil, iar apoi poate să vină la un interviu la școală, dar nu la un interviu în care să-l eliminăm, ci un interviu răsturnat, să spunem așa, unde să-l ajutăm pe copil să-și găsească, cumva, tot prin aceste aplicații psihometrice, să-l ajutăm să-și descopere inclinațiile, talentul. Pentru că, decât un examen slab organizat, cu exigențe slabe, dar cu note immense, cu note foarte mari, la un liceu nepotrivit, timp de patru ani pentru un copil e mai toxic decât un concurs din acesta cu un interviu. Și da, se mai poate organiza o probă de competențe.

Andreea Daraban: Ați trecut Colegiul  ”Unirea” printr-un proces amplu de transformare. Se apropie concursul pentru directorii de școli. Aceștia vor susține concursuri pentru ocuparea posturilor. Ce înseamnă, în opinia dumneavoastră, să fii un director de școală bun în ziua de astăzi? Care sunt calitățile? Trebuie să fie lider educațional, un bun manager?

Daniela Orășanu: Toate! Funcția asta de director e atât de neatractivă în spațiul publice atât de blamată. De exemplu, eu la nivelul județului Iași, la niciun concurs nu am auzit niciun scandal, nu am auzit nicio nemulțumire, dar înțeleg că în țară sunt foarte nemulțumiți oamenii și mereu se spune că funcția de director este foarte politizată. Eu în județul Iași nu o văd așa. Și nu mă refer la Pașcani, la mine la școală, ci nu o văd în județul Iași, dar probabil că în țară este. Cele patru probe, care sunt la acest concurs, urmăresc, de fapt, toate aceste calități pe care ar trebui să le aibă un director bun. Un director de școală lucrează sub presiune constantă, ia decizii în fiecare zi, care afectează o comunitate destul de mare de elevi, de familii. Iar echilibrul emoțional, capacitatea de decizie sub stres, reziliența, acestea nu sunt niște calități opționale pentru un director bun. Sunt condiții de bază ale funcției. A doua probă este o probă de cunoștințe de management educațional. E o probă foarte exigentă și trebuie să fie exigentă și e susținută pe baza unei bibliografii oficiale. Iar a treia probă, proba planului managerial, mi se pare cea mai importantă. Acest plan managerial nu poate fi construit decât dintr-o diagnoză a unei comunități școlare concrete. A patra probă, care este interviul, da, poate fi subiectiv. Depinde de calitatea membrilor din comisie și depinde fiecare la ce comisie ajungem. Pentru că nu avem niște evaluatori profesioniști pentru asta. Și poate că acolo gradul de subiectivitate este mult mai mare. Sunt patru probe destul de complexe.

 Andreea Daraban: Vă înscrieți la acest concurs? Veți continua în direcția aceasta sau vă întoarceți la catedră?

Daniela Orășanu: Dacă ar fi fost după dorințele mele și după sufletul meu, m-aș fi întors la catedră, să predau la clasele pilot. Dar, așcolegii mei mi-au spus:”Nu poți să faci lucrul ăsta pentru că suntem împreună în tot acest demers și e un început. Abia când vom așeza lucrurile foarte bine, atunci poți să pleci din funcția de director.|” Și atunci, da, voi merge la concurs. Va fi ultimul meu mandat. Noi cerem de la directori să fie profesioniști, să fie directori buni, cu toate calitățile, dar noi îi pregătim pentru asta. Învățăm să fim directori după concurs.

Varianta audio a interviului:

Varianta în format video a interviului:

„StareaEducației” cu Andreea Daraban – „Să creștem generații sănătoase”

#StareaEducației (INTERVIU) ”Să creștem generații sănătoase” și ”Bookster”, două proiecte pentru elevii din Moldova. Consilierul de stat pe probleme de educație, Luciana Antoci: Ne dorim să construim un fundament sănătos, cu evaluări medicale, întâlniri cu specialiști și educație pentru un stil de viață sănătos în școlile din Regiunea de Nord-Est și să oferim șanse egale în dezvoltare elevilor, prin acces gratuit la cărți.

Publicat de andreeadaraban, 28 august 2026, 10:54 / actualizat: 1 septembrie 2026, 7:09

Dincolo de cele două proiecte, discuția a atins și două dintre temele care au generat dezbateri în sistemul de educație în această perioadă: examenul separat de admitere la liceu și acordarea burselor sociale în perioada vacanțelor.

 „Să creștem generații sănătoase”,  un proiect pilot pentru elevii din Nord-Est

Proiectul va fi implementat în anul școlar 2026-2027 în județele Iași, Botoșani, Suceava și Vaslui. Programul își propune să aducă în școli informații și activități concrete despre alimentație, somn, mișcare, postură și prevenirea problemelor de sănătate.

Consilierul de stat în Cancelaria Prim-ministrului, Luciana Antoci, atrage atenția asupra stării de sănătate tot mai fragile a copiilor și subliniază că educația nu poate fi separată de starea de bine a elevilor. „Miza principală este să construim un fundament sănătos, pe care ulterior să putem crea comportamente sănătoase și o educație sănătoasă.”

Proiectul va include întâlniri cu medici și alți specialiști, evaluări medicale, chestionare și activități integrate în mai multe discipline. Starea de sănătate a elevilor va fi evaluată atât la începutul, cât și la finalul anului școlar, pentru a putea fi măsurate schimbările produse de program.

Bookster, acces gratuit la cărți pentru elevii și profesorii din Iași

Un al doilea proiect prezentat este parteneriatul cu Bookster, prin care toate școlile din județul Iași vor putea avea acces la un fond de carte pus gratuit la dispoziția elevilor și profesorilor. Inițiativa pornește de la problema inegalității de acces la lectură. Luciana Antoci spune că a întâlnit elevi care nu au acasă nici măcar o carte, iar acest lucru poate accentua diferențele dintre copii. „Bookster vine să compenseze acest decalaj.”

Cărțile vor putea fi împrumutate în format fizic, timp de până la trei luni, iar comenzile vor fi transmise prin profesorii coordonatori din școli. Platforma oferă, pe lângă cărți, și documentare, audiobook-uri și resurse digitale care pot fi utilizate la clasă.

Pentru școli, elevi, părinți și profesori, programul este gratuit, iar implementarea este programată să înceapă odată cu anul școlar 2026-2027.

Admiterea separată la liceu,  între principiu și riscul accentuării inegalităților

Un alt subiect important a fost examenul separat de admitere la liceu, prevedere aflată în centrul dezbaterilor politice și educaționale. Luciana Antoci consideră că orice decizie care îi privește direct pe elevi trebuie luată după o analiză atentă a întregului sistem de educație. Ea atrage atenția că o măsură care pornește de la un principiu corect poate genera efecte nedorite atunci când este aplicată într-un sistem caracterizat de diferențe mari între școli. „Chiar dacă la baza lor pot fi niște principii corecte, ajungem ca atunci când le punem în practică, să constatăm de fapt că din cauza inegalităților și contrastelor foarte mari din sistemul de educație din România, ele creează mai degrabă probleme decât se rezolve probleme.”

În opinia sa, o eventuală prorogare sau modificare a prevederii ar trebui să ofere suficient timp pentru construirea unor mecanisme transparente și obiective de evaluare. Scopul este ca elevii să nu fie expuși unor situații care pot genera suspiciuni sau inechități.

Bursele sociale, sprijin pentru copiii vulnerabili

Consilierul de stat în Cancelaria Prim-ministrului, Luciana Antoci, consideră că România are un număr mare de elevi proveniți din medii socio-familiale vulnerabile și că orice schimbare trebuie analizată prin prisma nevoilor reale ale acestor copii. „S-ar putea gândi ulterior alte formule, dar care să nu-i pună în situație de vulnerabilitate pe copiii care și așa sunt într-un astfel de context.”

Deși inițial s-a discutat despre legarea bursei de participarea școlară și de implicarea elevului în procesul educațional, propunerea privind eliminarea burselor din perioada vacanțelor a fost intens contestată. Potrivit Lucianei Antoci, varianta aflată în discuție ar putea reveni la formula anterioară, în care bursele sunt acordate și pe perioada vacanțelor.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Proiectul ”Să creștem generații sănătoase” pornește ca proiect pilot în județele Iași, Botoșani, Suceava și Vaslui. În ce constă acesta și care este obiectivul pe care îl urmăriți?

Luciana Antoci: Obiectivul este acela de a ajunge în școli cu principii legate de un stil de viață sănătos. Pentru că datele pe care le avem ne arată că starea de sănătate a copiilor, dar și a profesorilor, este din ce în ce mai precară. Evident, se acumulează și boli profesionale, în cazul cadrelor didactice, dar în ceea ce îi privește pe elevi, imediat după finalizarea pandemiei de COVID,  am constatat că au din ce în ce mai multe probleme: probleme de postură, probleme ale ochilor, probleme alimentare, în sensul în care dezvoltă obezitate, supraponderabilitate și tot felul de stări care vin ca o consecință a faptului că au un program alimentar dezorganizat și care nu aduce în viața lor nutrienții de care au nevoie. Pentru că aici trebuie să luăm în calcul un aspect:  indiferent de vârsta școlară la care se află, copiii sunt, pe de o parte, într-un proces de creștere, de dezvoltare fizică accentuată, iar pe de altă parte au o activitate cognitivă foarte, foarte intensă. Și din perspectiva aceasta, medicii spun foarte clar că au nevoie de un regim alimentar echilibrat, după cum au nevoie de somn, somn care, din păcate, nu acoperă cele opt ore recomandate de către specialiști și, evident, de mișcare. Este adevărat că în școli scade tot mai mult numărul copiilor care sunt scutinți de la ora de educație fizică și sport, dar chiar și așa avem nevoie de un program controlat. Și luând în calcul toate aceste date, care trag semnale de alarmă importante cu privire la sănătatea celor pe care îi avem în școlile din România, alături de doamna dr. Alina Epure, care coordonează acest program într-un parteneriat cu Ministerul Educației din Republica Moldova și are rezultate foarte bune acolo, am decis să începem programul, într-o formă pilot, pe zona de Nord-Est a țării, incluzând cele patru județe pe care le-ați menționat dumneavoastră, unde ajungem de-a lungul întregului an școlar 2026-2027, cu specialiști pe diverse componente, care țin de stilul de viață sănătos și cu o platformă dedicată în care sunt instrumente de lucruri foarte valoroase, filme, interviuri, sfaturi medicale, texte, documentare, toate extrem de valoroase în ceea ce privește integrarea vocii specialistului în activitatea de la clasă.

Andreea Daraban: De ce ați ales cele patru județe? De ce Iași, Botoșani, Suceava și Vaslui?

Luciana Antoci: Pentru că zona de Nord-Est a țării este una care presupune în rețeaua școlară un număr foarte mare de școli aflate în zone de vulnerabilitate și pentru că nevoile sunt mai mare aici decât în alte zone ale țării și ne-am dorit ca acest proiect pilot să înceapă aici, dar evident cu posibilitatea de a fi scalat la nivel național. Și a fost preluat cu încântare, aș putea spune, de către inspectorii generali din cele patru județe și evident în perioada următoare se vor înscrie școlile în acest program și vor pune bazele unei agende comune, în așa fel încât activitățile să ajungă, încă de la începutul anului școlar, la elevi și mai ales să se creeze în jurul copiilor niște rețele suport de adulți.

Andreea Daraban: Practic ce activități vor fi în cadrul acestui program? Ce se va face concret la clasă?

Luciana Antoci: Concret, vor fi întâlniri cu specialiști, cu medici din diverse specialități, în așa fel încât să fie evaluată starea de sănătate a elevilor, nu doar prin autoraportare, ci prin evaluări medicale concrete, pentru că, deschid aici o paranteză, programul în sine presupune și evaluări periodice, în așa fel încât să cuantificăm îmbunătățirea stării de sănătate a participanților la program de la începutul până la finalul anului școlar. De asemenea, sunt activități care se vor dăsfășura în cadrul orelor de biologie, de chimie, de consiliere și orientare, în cadrul activităților din agenda Săptămânii verzi sau a Școlii altfel, sau în intervalul de ore la dispoziția profesorului pentru oricare dintre cadrele didactice. În foarte multe din sistemele de educație din afară, preocuparea pentru un stil de viață sănătos este integrată în toate disciplinele de studiu și s-au găsit formule în așa fel încât să existe o linie transversală care să fie discutată la fiecare dintre obiecte.

Andreea Daraban: Cum veți măsura dacă proiectul chiar schimbă comportamentul elevilor și nu rămâne doar o campanie de informare?

 Luciana Antoci: În primul rând, prin nivelul stării de sănătate a elevilor, a profesorilor,  a părinților, pentru că vă spuneam că avem nevoie de rețele de suport și decizia cu privire la stilul de viață sănătos stă până la urmă la adulții din jurul copiilor, la adulții foarte importanti pe relația cu cei mici, dar sigur că au nevoie și de modele în jur. De aceea, trebuie ca noi înșine să fim modele de comportament sănătos, alimentar, dar și de stil de viață, și apoi să le cerem copiilor să aibă în replică același tip de comportament. Cum măsurăm? Spuneam, în primul rând, prin cuantificarea schimbărilor care apar în bine, evident, în starea de sănătate a elevilor văzută ca analize curente.

Andreea Daraban: Așadar, se va face un set de analize la începutul anului școlar și unul la final.

Luciana Antoci: Sigur că da, vor fi de asemenea investigații medicale din zona stomatologică, investigații privind postura copiilor. De asemenea, vor fi chestionare, întâlniri cu părinții, va fi un control asupra a ceea ce înseamnă alimentația lor, în așa fel încât să îmbine în mod corect alimentele variate, care au un aport nutrițional bogat, cu odihna și mișcarea. Va fi de asemenea un control asupra programului de somn, pentru că foarte mulți dintre copiii din școli raportează faptul că nu dorm nici măcar 5 sau 6 ore pe noapte și vin foarte obosiți la școală. De fapt, miza principală este să construim un fundament sănătos, pe care ulterior să putem crea comportamente sănătoase și o educație sănătoasă. Suntem preocupați să-i educăm pe copiii, suntem foarte atenți la ceea ce înseamnă nivelul de cunoștințe, competențele, abilitățile pe care le dezvoltăm, uitând că, de fapt, ele trebuie să fie construite pe o temelie sănătoasă. Și dacă starea lor de bine nu este atent controlată de adulți, părinți, respectiv profesori, performanța nu se realizează la nivelul la care ne-am  fi dorit noi și potențialul lor de creștere prin învățare nu poate fi maximizat.

Andreea Daraban: În câte școli va fi implementat acest proiect?

Luciana Antoci: Acest proiect nu va cuprinde toate școlile din cele patru județe. Vom avea un apel la începutul lunii septembrie în cele patru rețele școlare, în așa fel încât să vedem cine este dispus să asume acest proiect în școală și în funcție de numărul de înscriși vom vedea dacă rămân toți sau dacă limităm la un anumit număr aceste școli. Pentru că platforma în sine poate fi accesată de către toți profesorii din școlile celor patru județe, dar specialiștii au un program limitat și atunci e greu să-i aducem pe toți în școli. Cert este că ne dorim să fie o plajă cât mai largă și mai ales să existe activități comune între cele patru județe, un schimb de modele de bune practici, în așa fel încât să învățăm unii de la alții, să creștem împreună și rezultatele să fie bune.

Andreea Daraban: Care sunt costurile acestui proiect? Ce buget a fost alocat?

Luciana Antoci: Proiectul este gratuit, deci nu implică nici un cost din partea școlilor. A fost criteriul fundamental pentru care am optat spre dezvoltarea lui aici, pentru că știm că resursele sunt limitate. Evident că cei care dezvoltă proiectul au conexiuni cu diverși sponsori și în felul acesta multiplică materialele de promovare, aduc în școli cărți, instrumente foarte valoroase de învățare, dar pentru școli, pentru elevi, pentru părinți, pentru profesori, nu implică nici un fel de cost.

Andreea Daraban: Când vorbim despre generații sănătoase, vorbim și despre alimentație, așa cum ați menționat și dumneavoastră, România are deja programe prin care copiii primesc alimente la școală. Anul acesta, peste 1400 de școli sunt incluse în programul ”Masă sănătoasă” prin care elevii primesc o masă caldă sau un pachet alimentar. Dacă vrem cu adevărat să creștem generații sănătoase, nu ar trebui ca fiecare copil din România să aibă acces în fiecare zi de școală la o masă sănătoasă?

Luciana Antoci: Evident că da. Și așa cum știți, prevederile legale spun că ar fi trebuit să ajungem deja la un milion de copii care să aibă acces la o masă sănătoasă în acest moment. E adevărat că am depășit 500 de mii și că numărul elevilor este în creștere de la un an la celălalt.  Este la fel de adevărat că datele statistice arată că impactul mesei calde într-o școală este foarte relevant și la indicatorul de abandon școlar și în ceea ce privește participarea la activitățile extrașcolare și chiar la rezultatele la examene,  pentru că rămân copii mai puternic ancorați și angajați în activitățile școlare. Pe de altă parte însă, în afară de programul ”Masă sănătoasă”, la care faceți referire, și care ajunge la puțin peste 500 de mii de copii în acest moment, România dezvoltă programul european pentru școli. Vechiul ”Laptele și cornul” care presupune că fiecare elev, deci chiar fiecare elev din sistem ar trebui să primească un fruct, un produs de panificație și un produs lactat în fiecare zi, la care se adaugă și unele activități de educație pentru alimentație sănătoasă și dezvoltarea comportamentului….

 Andreea Daraban: Nu prea funcționează însă acest program…

Luciana Antoci: Din păcate acest program funcționează destul de greoi.

Andreea Daraban: Care sunt motivele?

Luciana Antoci: Imediat vă spun. Sunt județe care îl dezvoltă bine, dar dacă ne uităm pe cifrele pe care ni le-a pus la dispoziție Ministerul Agriculturii, pentru că el este cel care gestionează acest program la nivel național, putem spune că jumătate dintre fonduri nu au fost absorbite pentru anul financiar 2025. Și cauzele sunt legate, în primul rând, de faptul că banii alocați nu sunt motivanți pentru operatorii economici și că, în general, consiliile județene, deși organizează etape succesive de achiziție, de licitație, nu se prezintă operatori economici doritori să preia aceste servicii.  Pentru că ele includ inclusiv transportul acestor produse către școli și cumva costurile sunt mari și tot procesul devine nemotivant. Iar din perspectiva aceasta, din păcate, se pierd sume foarte importante care sunt redistribuite la nivelul țărilor din Uniunea Europeană, în care programul funcționează, și este frustrant și nedrept, pentru că noi știm cât de extins este ruralul din România și cât de mari sunt nevoile de a aduce acolo resurse.

Andreea Daraban: Dar ce s-ar putea schimba pentru ca programul să funcționeze totuși?

Luciana Antoci: Este motivul pentru care obiectivul principal pe care l-am avut la Cancelaria Prim-Ministrului, în anul care s-a încheiat,  a fost ca, printr-un comitet interministerial pentru reducerea și prevenirea abandonului școlar, să solicităm Comisiei Europene, care în această etapă reașează cadrul urmativ pentru exercițiul financiar 2028-2034, o adaptare a regulilor, în așa fel încât să permită României să absoarbă toate fondurile și acestea să nu fie neapărat direcționate către toată masa de elevi, ci să încercăm să mergem către categoriile care sunt cu adevărat vulnerabile și poate nu doar cu produse lactate, cu lapte, fruct și corn, ci să convertim cumva sumele pe care le pune la dispoziție Uniunea Europeană,  prin această linie de finanțare, într-o masă caldă care ar putea acoperi, împreună cu programul ”Masă Sănătoasă” care e program guvernamental, aproape tot ruralul din România și ar fi un pas semnificativ înainte.

Andreea Daraban: Dar când preconizați că ar putea intra în vigoare acest proiect?

Luciana Antoci: Noi vorbim despre schimbarea cadrului normativ pentru exercițiul financiar 2028-2034. Deci practic mai avem un 2027 în care putem totuși să mai facem ceva și anume să adaptăm legislația românească și prin raportare la constrângerile pe care le impune cadrul normativ European să permitem totuși niște flexibilizări în România. Pentru că vreau să vă spun că de la începutul programului, deci de 25 de ani, cadrul normativ este neschimbat în România și totul se aplică ”ad literam” ca acum un sfert de secol, deși școala s-a schimbat din temelii și evident nevoile sunt cu totul și cu totul altele decât acum 25 de ani.

Andreea Daraban: Un alt proiect pe care îl aduceți, de data aceasta în județul Iași, este Bookster. Cum a apărut ideea ca elevii și profesorii din Iași să aibă acces gratuit la fondul de carte oferit de Bookster?

Luciana Antoci:  Am descoperit Bookster la Alba. Un an școlar întreg s-a desfășurat acolo cu foarte mare success, în sensul în care Bookster pune la dispoziția tuturor unităților de învățământ din rețeaua școlară județeană o platformă dedicată și un fond de carte extrem de valoros. Și vorbim aici nu doar despre beletristică, ci despre cărți care oferă texte nonficționale, studii din zona teoriilor educației, elemente care țin de știință, cercetare și toate domeniile reale. Toate acestea evident în mod gratuit, cu posibilitatea de a fi împrumutate aceste cărți pentru o perioadă de 3 luni de către oricare elev din școlile județului respectiv. Și pot fi împrumutate în format fizic, nu e o bibliotecă digitală. Vă mărturisesc că de-a lungul timpului am întâlnit foarte mulți elevi care nu au acasă nici măcar o carte. Și m-am întrebat, de fiecare data, cum putem să le oferim șanse egale în dezvoltare acestor elevi, câtă vreme ei intră pe culoar de creștere în educație, umăr la umăr cu cei care au biblioteci la dispoziție și pentru care lectura este practic un stil de viață. Bookster vine să compenseze acest decalaj.

Andreea Daraban: Cărțile ajung în format fizic la elevii din școlile care fac parteneriate cu Bookster.

Luciana Antoci: Absolut. Este un parteneriat inițial între Bookster, Inspectoratul școlar și compania care sponsorizează acest program. Programul este gratuit pentru toate școlile, pentru toți elevii. Iar elevii pot intra în posesia cărților printr-o comandă pe care o face profesorul coordonator al programului din școală. Săptămânal, cărțile sunt trimise către școli, indiferent unde este situată școala. Și școala care e la capătul județului și unde nu există, să spun, infrastructură rutieră favorabilă va primi săptămânal comenziile pe care le-a făcut, rămânând ca într-un orizont de două-trei luni de zile să returneze cărțile respective. Mai mult decât atât, profesorii au acces la un fond de carte extraordinar de valoros. Vorbim despre cărți care nu sunt tipărite doar în limba română, ci și în limba engleză, și franceză, germană, și în maghiară, în așa fel încât baza material, din perspectiva aceasta, se multiplică foarte, foarte mult. Nu e vorba doar despre fond de carte în plan fizic, există în platformă și documentare, există și audiobooks, există și formule digitale care pot fi la fel de ușor integrate la clasă, în mod gratuit, de către colegii noștri profesori.

Andreea Daraban: Care este calendarul implementării? Odată cu începutul anului școlar?

Luciana Antoci: Odată cu începutul anului școlar. Toate școlile vor fi implicate în acest program. Evident, fiecare școală stabilește ritmul în care împrumută cărțile și care e calendarul de stimulare a lecturii. Eu m-aș bucura tare mult ca anul școlar 2026-2027 să fie la Iași și anul lecturii și anul sănătății. Și aceste proiecte, într-adevăr, să schimbe starea de bine, dar și indicatorii de analfabetism funcțional și poate chiar de abandon școlar.

Andreea Daraban: Spațiul public a fost dominat în ultimele săptămâni de prevederea din legislație referitoare la examenul separat de admitere la liceu. Au fost opinii pro și contra, dar și inițiative legislative care fie au propus prorogarea dispozițiilor referitoare la organizarea acestui concurs, fie abrogarea lor. Miercuri, proiectul privind examenul separat de admitere s-a întors la Comisia pentru Învățământ din Senat după o zi cu voturi contradictorii asupra viitorului acestui concurs. Ce ar trebui în opinia dumneavoastră să primeze în această perioadă, atunci când sunt luate decizii care îi privesc, iată, direct pe elevi?

Luciana Antoci: În primul rând, e bine că dezbatem și e bine că fiecare voce, indiferent de rolul, ipostaza pe care o are în sistemul de educație sau în afara lui, poate să-și exprime un punct de vedere, pe de o parte. Pe de altă parte, știm că ne raportăm la prevederi care au fost integrate în legea educație 198 încă din 2023, iar acum, sigur, am ajuns la un termen care presupune punerea în practică a acestei prevederi. Au fost dezbateri și atunci. Ele au trecut prin includerea acestor mențiuni în legea educației. Ceea ce cred că trebuie să se întâmple este să avem timp suficient, fie că vorbim despre prorogare pe 2 sau 4 ani, așa cum sunt cele două propuneri din Parlament în momentul acesta active, fie că vorbim despre o anulare a acestei prevederi. Deciziile, la modul general, ar trebui luate printr-o analiză foarte atentă de sistem. Pentru că, chiar dacă la baza lor pot fi niște principii corecte, ajungem că atunci când le punem în practică, să constatăm de fapt că din cauza inegalităților și contrastelor foarte mari din sistemul de educație din România, ele se creeze mai degrabă probleme decât se rezolve probleme. Pentru că este foarte adevărat, la baza acestui principiu stau câteva idei corecte. În primul rând, s-a dorit, pentru că s-a spus foarte adesea că Evaluarea Națională vine ca o ghilotină și nu oferă copiilor decât o singură șansă. Și dacă în cele patru ore, două dedicate disciplinei Limba română și celelalte două Matematicii nu performează, intrarea la liceu nu este așa cum și-ar dori. Sigur, că am întâlnit de-a lungul timpului foarte mulți copii buni care n-au obținut la Evaluarea Națională nota așteptată de profesori, de părinți, de elevi. Și atunci, prin acest examen direct la școală, pe doar jumătate din numărul de locuri alocat cel mult, ar putea decide, de exemplu, un colegiu național să scoată doar 10% dintre locuri, ei, în baza acestor prevederi, acelor copii li s-ar mai acorda o șansă. Și din perspectiva aceasta, e un avantaj al lor. Pe de altă parte, însă, școala decide dacă beneficiază sau nu de această libertate pe care o oferă cadrul legislativ. De asemenea, trebuie să fim foarte atenți când construim legislația subsecventă. Pentru că, da, e nevoie ca evaluarea să fie obiectivă, să nu planeze nicio suspiciune de netransparență în ceea ce privește evaluarea și admiterea la liceu ulterior. De aceea, consider că e bine că s-a discutat, e bine că suntem raționali și că venim cu argumente pro și contra și, de asemenea, e bine că ne luăm timp să gândim mai atent aceste măsuri. Până una alta, ele sunt, în continuare, prevăzute în Legea Educației Naționale, dar sunt variante care pot conduce la o soluție care să nu-i expună pe copii. Și, cu siguranță, se va ajunge la o astfel de variant.

Andreea Daraban: Un alt subiect fierbinte a fost legat de bursele sociale ale elevilor, care ar urma să primească aceștii bani doar cât sunt la școală, nu și în perioada vacanțelor. Cum vedeți această propunere intens criticată atât de elevi cât și de mulți reprezentanți ai comunității școlare, de politicieni, decidenți?

Luciana Antoci: O particularitate a sistemului de educație din România este că școlarizează un număr foarte mare de elevi care provin din medii socio-familiale vulnerabile, cu nevoi speciale în ceea ce privește accesul la serviciile educaționale și de aceea numărul burselor sociale este foarte mare în România. Ce s-a dorit inițial a fost să fie legată bursa socială de conceptul de bursă care este practic dedicate programului școlar și bursa social, ca și bursa de studii, ca și bursa de merit, să motiveze participarea școlară, să crească angajabilitate în învățare. Pe de altă parte, însă, așa cum știți, pentru că s-a exprimat mai des în spațiul public în acest sens, domnul prim-ministru a afirmat deja că revine asupra deciziei inițiale. Acum propunerea este încă în dezbatere publică, dar la finalul perioadei se va rediscuta și cel mai probabil bursele se vor distribui în continuare pe formula veche.

Andreea Daraban: Adică și în vacanțe.

Luciana Antoci: Da. Iar pentru, eu știu, o asociere, o corelare a sprijinului social cu performanța în educație, s-ar putea gândi ulterior alte formule, dar care să nu-i pună în situație de vulnerabilitate pe copiii care și așa sunt într-un astfel de context.

Varianta audio a interviului:

Varianta în format video a interviului:

„StareaEducației” cu Andreea Daraban – „Să creștem generații sănătoase”

#StareaEducației (INTERVIU) ”Bac Pentru Viitor”, o nouă șansă pentru adulții care vor să-și schimbe parcursul profesional. Oana Sergentu, președinte ”Asociația Învață pentru tine”: „Pentru un adult care revine la studiu după ani de pauză, dificultatea nu este doar materia, ci și recâștigarea exercițiului învățării, mai ales atunci când timpul și responsabilitățile zilnice fac procesul mult mai greu.”

Publicat de andreeadaraban, 26 august 2026, 14:03 / actualizat: 28 august 2026, 8:30

Despre această inițiativă, despre dificultățile cu care se confruntă adulții care revin la studiu după ani de pauză și despre rolul pe care îl pot avea angajatorii în susținerea propriilor oameni  a vorbit în emisiunea Starea Educației,  Oana Sergentu, președinta Asociației ”Învață Pentru Tine”.

Ideea proiectului ”Bac Pentru Viitor” a pornit de la o nevoie întâlnită direct în rândul adulților care vor să-și continue parcursul profesional, dar se lovesc de lipsa diplomei de bacalaureat. Asociația caută sprijinul companiilor prin sponsorizări pentru a putea oferi pregătirea celor care au nevoie de ea. „Până la urmă este un examen destul de important. Toți au nevoie să-l aibă”, spune Oana Sergentu.

Programul nu funcționează după un calendar rigid. Nu există o perioadă standard în care toți participanții intră și ies din program, ci fiecare beneficiază de zece luni de pregătire din momentul în care începe efectiv colaborarea cu profesorii. „În mod normal, să zic așa, nu are un început și un sfârșit. Atunci când avem sponsorizări de la firme și avem cereri pentru studiul materiilor necesare, noi începem”, explică președinta asociației.

În practică, însă, una dintre provocări este chiar obținerea sprijinului din partea angajatorilor. Potrivit Oanei Sergentu, au existat cazuri în care angajații au încercat să discute cu firmele la care lucrau despre posibilitatea de a primi ajutor, dar nu au găsit deschiderea necesară. „Au fost situații în care persoanele au venit, au discutat cu cei care sunt de la firma unde sunt angajați, însă s-au lovit de un perete. Pentru că nu au dorit firmele să ajute”, povestește aceasta.

De aceea, consideră că ar fi nevoie ca inițiativa să vină mai des din partea companiilor. „În general, oamenii vin spre noi, firmele nu. Oamenii vin spre noi pentru că ei sunt cei care se lovesc primii. Ar fi bine să facem cumva invers și firmele să aibă inițiativa atunci când au angajați ce au nevoie de ajutor să îi susțină și în același timp să îi fidelizeze ca și angajați.”

Zece luni de pregătire adaptată fiecărui adult

Revenirea la învățat după mai mulți ani nu este simplă. Participanții la program au deja un loc de muncă, familie și alte responsabilități, iar timpul disponibil pentru studiu este limitat. În plus, după o pauză lungă, însuși exercițiul învățării poate deveni o provocare.

Pregătirea din cadrul ”Bac Pentru Viitor” este, tocmai de aceea, individualizată. Profesorii fac evaluări pentru a identifica nivelul fiecărui participant și stabilesc ulterior ritmul de lucru. „Noi am plecat de la ideea de două ore pe săptămână, eventual, la o materie, dar dacă este necesar, se mărește numărul de ore în funcție de nivelul pe care îl are fiecare în parte”, explică Oana Sergentu.

Alegerea meditațiilor individuale online nu este întâmplătoare. Pentru adulții care revin la studiu, diferențele de nivel pot fi importante, iar într-un grup, profesorul nu poate acorda aceeași atenție fiecărui cursant. „E mult mai bine, pentru că atunci atenția este fix pe elev”, spune Oana Sergentu. Într-un grup, „unul înțelege, altul nu înțelege”, în timp ce programul urmărește ca fiecare participant „să înțeleagă și toată atenția să fie asupra lui”.

Revenirea la învățat nu este ușoară

Pentru un adult care nu a mai studiat de ani de zile, dificultatea nu ține doar de conținutul materiilor. Este nevoie de timp pentru a redobândi rutina învățării, iar responsabilitățile de zi cu zi fac acest proces și mai dificil. „E greu de recuperat. Exercițiul învățării este mai dificil, modul în care se reține materia, timpul care nu mai este același la dispoziție, problemele care apar. E mult mai greu”, spune președinta asociației.

Cu toate acestea, experiența proiectului îi arată că dificultățile nu înseamnă imposibilitate. Există adulți care reușesc să-și împartă timpul între serviciu, familie și pregătirea pentru examen. „Am văzut și am cunoscut oameni care au avut ambiție și chiar dacă adaug și servici, adaug și familie, s-au dedicat și au reușit.”

Pentru unii, dorința de a obține diploma apare după ce întâlnesc o barieră concretă în carieră. Un loc de muncă dorit poate solicita diploma de bacalaureat, chiar dacă experiența profesională și competențele candidatului ar putea fi suficiente pentru îndeplinirea responsabilităților. „Nu m-am putut angaja într-un anumit loc pentru că mi-au cerut diploma de bacalaureat. Și vreau să lucrez acolo pentru că merită să lucrez acolo”, este una dintre situațiile care, potrivit Oanei Sergentu, îi determină pe oameni să apeleze la program.

Alții sunt motivați de dorința personală de a demonstra că pot. „Doar din, să zic, orgoliu, că au copii, că vor și ei să demonstreze că nu sunt așa și că ei își pot lua diploma”, explică aceasta.

De ce ar merita companiile să investească în educația angajaților

Pentru Asociația ”Învață Pentru Tine”, sprijinirea unui angajat care vrea să obțină diploma de bacalaureat nu reprezintă doar un gest de responsabilitate socială. Oana Sergentu consideră că și compania poate avea beneficii directe. „În primul rând că își fidelizează acel om ca angajat. Acel angajat îi va fi recunoscător că l-a ajutat, că l-a susținut și va avea alt randament la locul de muncă”, afirmă ea.

Succesul înseamnă mai mult decât promovarea examenului

Întrebată cum ar arăta succesul proiectului ”Bac Pentru Viitor”, Oana Sergentu nu limitează rezultatul la promovarea examenului. „Toate la un loc”, răspunde ea, referindu-se la promovarea bacalaureatului, continuarea studiilor și obținerea unui loc de muncă mai bun. „Atâta timp cât este un rezultat pozitiv înseamnă că ne-am dus pe un drum bun.” Această perspectivă vine și din experiența acumulată de asociație în lucrul cu copiii și adolescenții. Până în prezent, organizația a oferit pregătire gratuită pentru 140 de copii, de la clasa pregătitoare până la clasa a XII-a.

Rezultatele obținute au fost un argument important pentru dezvoltarea unor noi proiecte educaționale. Copiii sprijiniți au ajuns la olimpiade și concursuri și au promovat examenele. Asociația a avut, de asemenea, elevi cu medii de peste 8 la Evaluarea Națională și rezultate la bacalaureat. „Cel mai mult ne-au bucurat și ne-am văzut că au ajuns la olimpiade, au ajuns la concursuri și au promovat examenele, în primul rând.”

Sprijinul pentru copii continuă

”Bac Pentru Viitor” completează activitatea asociației, fără să înlocuiască programele dedicate copiilor. Baza rămâne sprijinirea familiilor care nu își permit plata meditațiilor. „În primul rând, ne adresăm celor din medii vulnerabile. Noi ne adresăm tuturor familiilor ce nu-și permit plata meditațiilor. Ei sunt primii pe listă.”

Pe lângă ”Bac Pentru Viitor”, asociația a creat și programul PEP, un program educațional personalizat destinat și celor care nu se află neapărat în medii vulnerabile, dar nu își permit costurile obișnuite ale meditațiilor.

Și aici este păstrat modelul de lucru individual. Fiecare copil are o fișă prin care este urmărită evoluția sa, sunt identificate problemele și se stabilește unde este nevoie de intervenție. Programul acoperă o gamă largă de discipline: „Română, matematică, limba engleză, limba franceză, chimie, fizică, tot ce este la școală.”

Pregătirea este asigurată de profesori calificați, însă asociația le oferă și studenților posibilitatea de a se implica acolo unde nivelul și situația elevului permit acest lucru. „Avem profesori calificați și, da, mai dăm o șansă și studenților. Pentru că și studenții au posibilitatea să ajute.”

Atât în cazul copiilor, cât și în cazul adulților, principiul central al activității este personalizarea. Nu există o soluție identică pentru toată lumea, iar nivelul de pregătire, dificultățile și timpul disponibil trebuie luate în calcul pentru fiecare beneficiar.

Pentru adulții care vor să se înscrie în ”Bac Pentru Viitor”, primul pas este contactarea directă a asociației. „Ne contactează direct. Ne contactează direct pe WhatsApp-uri, pe pagina noastră de Facebook și îi înscriem.”

În cazul copiilor, asociația discută mai întâi cu părinții, după care are loc înscrierea. Oana Sergentu spune că relația cu beneficiarii se bazează și pe responsabilitatea fiecărei persoane implicate. „Noi mizăm, ca să zic așa, pe bunul simț și responsabilitatea fiecăruia.”

Interviul în varianta audio:

#StareaEducației (INTERVIU) Festivalul de literatură pentru copii și adolescenți APOLODOR revine la Botoșani. Scriitorul Dan Lungu, director al evenimentului: ”Copiii trebuie să trăiască bucuria lecturii, să asocieze cartea cu un fapt legitim social. Chiar și cei care nu citesc se pot converti la lectură la astfel de festivaluri.”

Publicat de andreeadaraban, 24 august 2026, 13:00 / actualizat: 28 august 2026, 8:29

Dacă inițial modelul a fost Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași –  FILIT, experiența primei ediții a arătat că un eveniment pentru publicul tânăr are nevoi și reguli diferite. „Încercăm să găsim conceptul cel mai potrivit pentru un festival de literatură pentru copii și adolescenți”, explică Dan Lungu. Una dintre dificultăți este prezența traducătorilor la întâlnirile cu publicul tânăr. Pentru copii, timpul de atenție este mai scurt, iar interpunerea unei traduceri poate afecta chiar bucuria întâlnirii cu autorul.

În plus, organizatorii au descoperit cât de costisitoare poate fi participarea unor autori consacrați ai literaturii pentru adolescenți. Potrivit lui Dan Lungu, un autor bestseller pentru adolescenți poate costa de câteva ori mai mult decât un laureat Nobel. În aceste condiții, festivalul nu urmărește să devină un FILIT pentru copii cu anvergură internațională, ci să construiască o prezență internațională în jurul profesioniștilor din industria cărții.

Ediția din acest an va pune în echilibru literatura și ilustrația de carte. Vor exista mai multe expoziții, inclusiv una de amploare dedicată ilustratorilor din România și Republica Moldova.

Pentru Dan Lungu, ilustrația este esențială într-un festival destinat copiilor și adolescenților: „Un festival pentru copii și adolescenți este deopotrivă literatură, dar și ilustrații. Nu există carte pentru copii care să nu aibă ilustrații”. Prin participarea unor profesioniști din alte țări, organizatorii vor să creeze conexiuni între ilustratorii români și editurile din străinătate. Botoșaniul ar putea deveni astfel un punct de întâlnire pentru profesioniștii din domeniul cărții și o platformă pentru promovarea autorilor și ilustratorilor români.

În același timp, rămâne esențial obiectivul public al festivalului: apropierea copiilor de carte. Dan Lungu vorbește despre nevoia ca lectura să fie asociată cu bucuria și cu un statut social legitim, nu cu rușinea sau izolarea. „Copiii trebuie să trăiască bucuria lecturii, să asocieze cartea cu un fapt legitim social”, spune scriitorul. În unele școli, observă el, copiii care citesc ajung chiar să se ascundă, pentru că lectura poate fi percepută drept ceva care nu este „cool”. Un alt pericol este transformarea cărții într-o pedeapsă. „Ai greșit, citești 10 pagini. Cum vrei să mă citească de plăcere?”, întreabă Dan Lungu, subliniind că tocmai plăcerea lecturii este cea pe care festivalul încearcă să o cultive.

Programul festivalului va include lecturi publice, întâlniri cu scriitori, expoziții și ateliere. Unele activități vor avea loc în școli și licee, dar participarea este deschisă, iar evenimente vor fi organizate și la teatru și la bibliotecă.

Atelierele acoperă domenii diverse. Viorel Ilișoi va susține un atelier despre reportaj, iar Elena Vijulie unul despre documentar. Programul include și ateliere de ilustrație de carte și, din nou, ateliere de educație financiară.

În paralel cu festivalul, organizatorii s-au alăturat campaniei „Pledoarie pentru lectură”, inițiată împreună cu Asociația „Forma Mentis”. Campania propune un obiectiv simplu: 15 minute de lectură în fiecare zi.

 Ideea pornește de la studii care indică faptul că un asemenea interval poate contribui la formarea unor obiceiuri de lectură și la apariția unei „cariere de cititor”. În acest an, campania coboară și mai mult vârsta la care începe intervenția: de la gimnaziu și liceu, către clasele primare și grădiniță.

Organizatorii pregătesc, în parteneriat cu Maternitatea din Botoșani și editura Gama, o carte care va ajunge la toate mamele în trusoul nou-născutului. Scopul este ca, încă de la început, în fiecare familie în care apare un copil să ajungă și o carte pentru copii.

Dan Lungu consideră că literatura nu trebuie privită doar prin prisma valorii sale artistice. Ea are și funcții de socializare, dezvoltare cognitivă și dezvoltare a empatiei. Tocmai aceste beneficii pot reprezenta un argument important pentru părinți. „E o șansă pentru carte, e o șansă pentru lectură”, spune scriitorul.

În vremurile în care telefoanele și celelalte ecrane ocupă o parte importantă din timpul copiilor, Dan Lungu nu propune o luptă între carte și tehnologie, ci găsirea unui echilibru. Educația pentru carte ar trebui să înceapă înaintea educației pentru ecran, iar părinții au un rol decisiv. Un copil care își vede părinții citind are un model pe care îl poate urma.  În același timp, scriitorul consideră că ar fi nerealist să încercăm să eliminăm ecranele din viața copiilor. Ele fac parte din cultura și din modul contemporan de raportare la lume. Important este să fie conștientizată valoarea lecturii pentru dezvoltarea atenției, a empatiei și a capacității cognitive.

Apropierea copiilor de lectură nu ține însă doar de motivație. Prețul cărților reprezintă, spune Dan Lungu, o problemă tot mai serioasă. Creșterea prețurilor poate transforma cartea într-un obiect de lux și poate accentua disparitățile sociale.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban:  Între 17 și 20 septembrie sărbătorim literatura la Botoșani. Cu ce vine nou cea de-a doua ediție a festivalului Apolodor?

Dan Lungu: Sunt mai multe lucruri noi pe care le aducem,  de fapt, le experimentăm. Încercăm să găsim conceptul cel mai potrivit pentru un festival de literatură pentru copii și adolescenți, pentru că nu-i chiar atât de ușor pe cât pare la prima vedere. Inițial, am început făcând o copie în mic, dacă vreți, a FILIT-ului de la Iași, dar ne-am dat seama că sunt diferențe mari între un festival pentru cei mari, pentru adulți și unul pentru copii și adolescenți. Și atunci încercăm să reglăm lucrurile din mers. Îi dăm o deschidere internațională în acest an, pe care n-am avut-o anul trecut, dar e cu participare internațională, n-aș spune că e un festival internațional. Și cred că e și foarte complicat de făcut un festival internațional pentru copii. Inițial am avut această pornire, dar încet, încet ne-am dat seama că nu-i cel mai potrivit lucru și ca drept dovadă nici în lume nu există festivaluri internaționale pentru literatură pentru copii și adolescenți, ci sunt niște târguri de carte, de fapt, cum e cel de la Bologna, spre exemplu. E foarte complicat să vii cu un autor pentru copii și să folosești traducerea simultană sau consecutivă. Ei nu au răbdare. Timpul lor de atenție e scurt și dacă mai interpui și o traducere, de fapt strici întreaga bucurie a întâlnirii. Ce se poate face într-adevăr și spre asta mergem, este să aducem persoane importante din zona industriei cărții, din alte țări, pentru a deschide canalele pentru autori români în străinătate, dar mai ales pentru ilustratori. Un festival pentru copii și adolescenți  este deopotrivă literatură, dar și ilustrații. Nu există carte pentru copii care să nu aibă ilustrații. E un punct important în festivalul nostru. Încercăm să găsim un echilibru just între autori și ilustratori.

Andreea Daraban: Spuneați că ați avut dificultăți, ați vrut să faceți un FILIT mai mic la Botoșani,  dar v-ați dat seama că totuși nu se potrivește pentru copii și pentru adolescenți acest tip de festival. Ce ați observat, mai exact?

Dan Lungu: În primul rând, prezența traducătorilor la întâlniri. În al doilea rând, dacă vrei să aduci, și aici a fost o surpriză totală, dacă vrei să aduci mari autori, bestseller-uri din literatura pentru adolescenți, ei bine, surpriză! Un autor bestseller pentru adolescenți e de trei, patru, cinci ori mai scump decât un premiant Nobel. Adică, piața de carte pentru copii și adolescenți e mult mai mare. Deci, dacă un premiant Nobel, să spunem că îl aduci cu un preț undeva între 5.000 și 10.000 de euro, un bestseller pentru copii din Statele Unite, de exemplu, sub 25.000 de dolari, nici nu te poți gândi. Și asta doar pentru drepturile de autor. E un impediment major, dat fiind faptul că avem un buget limitat și relativ modest la Apolodor. Sunt mai multe lucruri care ne împiedică să facem realmente un FILIT pentru copii, un  FILIT cu anvergură internațională, dar găsim alte lucruri interesante. Prezență internațională vom avea, dar mai degrabă pe zona de drepturi de autor, edituri, adică pentru profesioniștii din domeniul cărții, fie că e vorba de autori, de editori români sau de ilustratori.

Andreea Daraban:  Ce vor putea face în cele patru zile de festival cei care doresc să ia parte la acest eveniment? Cum ați gândit programul din acest an?

Dan Lungu: E gândit jumătate-jumătate, jumătate pe carte, jumătate pe ilustrație de carte. Pe ilustrație de carte avem mai multe expoziții, dintre care una foarte mare, în care avem ilustratori din România și ilustratori din Republica Moldova. Încercăm să deschidem canalul ilustratorilor de carte, atât pentru editurile din România, cât și pentru editurile din occident, trecând prin Botoșani. Să facem, așa, o placă turnantă profesională în jurul cărților pentru copii la Botoșani, neexcluzând motivul principal al festivalului și anume bucuria lecturii. Copiii trebuie să trăiască bucuria lecturii, să asocieze cartea cu un fapt legitim social, adică nu trebuie să te ascunzi ca să citești. Nu e nimic rușinos, dimpotrivă. Iată, vine multă lume să bucură, să întâmplă la teatru, să întâmplă pe stradă. Cartea și lectura sunt lucrurile extraordinare. Dacă ești pasionat de lectură, nu înseamnă că ai un handicap și trebuie să te ascunzi, fiindcă colegii tăi râd de tine.

Andreea Daraban: Au vorbit copiii despre asta, că nu sunt ”cool” dacă citesc și că apar altfel în ochii celorlalți?

Dan Lungu: Exact, da. E ca un stigmat. În unele școli, cei care citesc chiar s-ascund. Sau, un alt lucru, iar dezastruos, este atunci când părinții folosesc lectura ca pedeapsă. Asta distruge orice bucurie a lecturii. Ai greșit, citești 10 pagini. Cum vrei să mă citească de plăcere? Noi vrem să le dăm copiilor plăcerea și legitimitatea socială a lecturii.

Andreea Daraban:  Prima ediție a festivalului Apolodor de la Botoșani a adunat peste 2000 de copii și adolescenți la atelierele și întâlnirile cu scriitorii. Cum ați primit acest răspuns din partea publicului?

Dan Lungu: A fost absolut încurajator. Eu am fost chiar entuziast. Acest feedback a fost peste așteptările mele, a contribuit și la continuarea finanțării, pentru că știm,  cultura este fără de preț, dar are costuri. Nu prea se poate face fără bani. Finanțarea din partea Primăriei este esențială în continuarea proiectului, iar feedback-ul care a venit, atât din partea copiilor, sau în primul rând a copiilor, dar și a cadrelor didactice, a părinților, a bibliotecarilor, că noi adunăm pe toată lumea în jurul evenimentului, toate aceste reacții entuziaste au contribuit la continuarea finanțării și ne dă și nouă motivația să mergem mai departe. Publicul, în primul rând, poate participa la lecturile pe care le au diferiți autori. Cele mai multe lecturi sunt publice. Unele sunt, într-adevăr, la școli sau la licee, dar și acolo există o participare deschisă, adică poate veni oricine.  Dar avem și la teatru, la Sala de marmură, la Bibliotecă. Avem mai multe expoziții și ateliere.

Andreea Daraban: În ce vor consta aceste ateliere?

Dan Lungu: Avem ateliere de jurnalism. De exemplu,  Viorel Ilișoi  va susține un atelier despre reportaj, Elena Vijulie despre documentar. Avem ateliere anul ăsta de ilustrație de carte, avem, din nou, ateliere de educație financiară. Am zis că e extrem de important pentru copii să învețe să lucreze cu banii, să se raporteze la bani. Cineva m-a întrebat care e legătura între educația financiară și literatură, cultură.  E extrem de strânsă, pentru că o persoană independentă financiar, care știe să-și gestioneze banii, va fi un bun cumpărător de carte, va fi tot timpul focusat pe rafinarea propriului gust cultural, fie că e vorba de arte vizuale sau e vorba de literatură sau muzică sau orice altceva.

Andreea Daraban: În paralel cu festivalul, ați lansat această campanie ”Pledoarie pentru lectură”, care invită copiii și adolescenții să citească 15 minute pe zi. De ce ați simțit nevoia inițierii unei astfel de campanii?

Dan Lungu: E o campanie pe care o facem împreună cu Asociația ”Forma Mentis”. De fapt, de la ei vine inițiativa, noi ne-am alăturat, fiindcă sunt câteva moduri de raportare la literatură foarte diferite. Noi încercăm să cultivăm prin asta o anumită literatură. Eu, ca autor, sunt obișnuit, așa am fost crescut, să ne raportăm la valoarea artistică a textului, ceea ce, evident, e judicios și mie, ca autor, îmi convine foarte mult și sunt adeptul acestui tip de raportare. Dar, pe de altă parte, literatura trebuie să înțelegem că are și alte funcții extrem de importante, de socializare, de dezvoltare cognitivă, de dezvoltarea empatiei, care nu țin de valoarea artistică a textului. E în legătură cu asta, dar nu ține exclusiv de asta. Și aici am constatat că, de fapt, în ziua de astăzi, părinții sunt mai degrabă sensibilizați de valoarea extraestetică, dacă vreți, socială, medicală, psihologică a textului literar decât de valoarea estetică. Dacă vrem noi să convingem părinții prin valoarea textului să citească și să-i facă pe copii să citească, greșim măcar pe un sfert. Pe când, dacă le vorbim despre valoarea cognitivă, psihologică și socială a textului literar, deja îi câștigăm de partea noastră mult mai mult. E o șansă pentru carte, e o șansă pentru lectură.

Andreea Daraban: De ce 15 minute? Poate părea puțin, dar poate fi suficient pentru a schimba relația unui copil cu lectura?

Dan Lungu: Sunt mai multe studii care indică acest interval de timp, 15 minute. Se pare că 15 minute e suficient cât să creeze obișnuințe sănătoase și să creeze dorința de a continua lectura de la o zi la alta și să formeze așa-numita carieră de cititor. Tot de la studii am pornit, iar  ca o noutate în acest an, am scăzut nivelul vârstelor la care ne adresăm. Noi, anul trecut, am mers doar pe copii și adolescenți de gimnaziu și liceu, dar toate studiile arată că, de fapt, cu cât cobori mai jos expunerea la literatură, cu atâta intervenția e mai eficientă. Și anul acesta mergem în clasele primare, mergem la grădiniță și mai facem un lucru, care mi se pare extraordinar. În parteneriat cu Maternitatea din Botoșani și cu editura Gama, pregătim o carte pe care o dăm tuturor mamelor în trusoul noului născut, astfel încât să fim siguri că în fiecare familie, unde există un nou născut, ajunge și o carte pentru copii.

Andreea Daraban: Campania pornește și de la competiția aceasta dintre carte și consumul digital. Cum convingi astăzi un copil, un adolescent, mai cu seamă, să deschidă o carte atunci când ecranul îi oferă recompensă imediată, când efortul depus este minimal?

Dan Lungu: În primul rând, să începe educația pentru carte înainte de educația pentru ecran. În al doilea rând, să-i convingi pe părinți să citească, pentru că un copil care își va vedea mama sau tatăl citind, va face la fel. Noi nu încercăm să facem niciun fel de concurență ecranului, ci doar să găsim un echilibru între lectură și ecran. Nu mai putem gândi viața din ziua de astăzi și o cultură actuală în afara ecranelor. Ea face parte intrinsecă din modul nostru de raportare la lume, și ar fi o nebunie să încerci să scoți ecranul din viața copiilor, dar să găsim un echilibru, da, conștientizând valoarea pe care o are lectura, dezvoltarea cognitiva, atenția, empatia, lucruri pe care consumul excesiv de ecrane nu le are. Și atunci facem o campanie de conștientizare, atât pentru părinți, cât pentru copii și adolescenți, și dezbateri cu profesioniștii din jurul cărții, cu profesori, cu bibliotecari, cu învățători, și, de ce nu, cu părinți, arătând rolul terapeutic, social și cognitiv al lecturii, astfel încât să nu pară că încercăm să vindem o marfă expirată. Să înțeleagă că, într-adevăr, lectura este esențială și cu cât consumul de ecrane crește mai mult, cu atâta lectura devine mai terapeutică.

Andreea Daraban: Sunteți părinte, copiii dumneavoastră citesc? Ați avut o rețetă magică să-i determinați să citească?

Dan Lungu: Nu am avut o rețetă magică, m-au văzut citind pe mine, pe soția mea. Ilinca e mai cititoare, Filip a avut o sincopă și e legată de pandemie.  Pandemia a legitimat consumul de ecrane în context școlar și asta i-a îndepărtat într-un mod radical de carte. Acum facem efortul să îl reapropiem de lectură, dar odată trecută pandemia, văd că noile generații, cumva recuperează din plăcerea de a citi carte pe hârtie.  Eu prefer literatură științifică pe ecrane pentru că pot să subliniez, pot să îmi decupez ceea ce am nevoie după aceea pentru analiză, dar lectura de plăcere o prefer pe hârtie.

Andreea Daraban: Există riscul ca în încercarea de a-i apropia pe copii de cărți să transformăm lectura într-o obligație și să obținem exact efectul opus?

Dan Lungu: Sigur. Dacă nu găsim calea adecvată de a discuta, de a pune lectura într-un context al plăcerii, al satisfacției, al legitimității sociale, obținem efecte adverse și îi îndepărtăm efectiv de carte.

Andreea Daraban: Școala are un rol?

Dan Lungu: Esențial, fundamental. Școala, în general, profesorul de limba și literatura română contează foarte mult cum predă, contează manualul de limba și literatura română, contează profesorul cum discută pe marginea textului, dacă îl face atractiv sau nu pentru copil. Pentru că dacă va învăța doar din obligație, ca să ia o notă mai mică sau mai mare, și profesorul nu va transmite niciun fior, atunci elevul rămâne cu gust amar în urma lecturilor obligatorii din manual.

Andreea Daraban: Revenind la carte, mă uitam prin librării, cărțile nu sunt ieftine. Este promovarea cititului doar o chestiune culturală sau devine și o responsabilitate civică până la urmă? Având în vedere că trebuie să aibă acces la lectură cât mai mulți copii, cât mai mulți adulți, care poate nu își permit uneori să cumpere cărți.

Dan Lungu: Da, într-adevăr, prețurile sunt uriașe, au crescut într-un ritm amețitor în ultima vreme și așa nu erau, neapărat, la îndemâna tuturor, dar acum devin obiecte de lux. Într-adevăr, se creează aici o inegalitate, o disparitate socială, ceea ce antrenează inegalități sociale ulterioare. Așa cum în pandemie, de pildă, accesul la un laptop era esențial pentru a participa la ore. Țin minte că atunci am făcut campanii de strângere de laptopuri ca să le ducem în mediul rural, pentru că elevii trebuiau să stea acasă, dar n-aveau cu ce participa la ore, și era o inegalitate de acces efectiv la lecțiile online, o inegalitate de aceeași natură, pe termen mai lung, e adevărat, inegalitate care se vede mai greu în timp, dar e la fel de toxică, este lipsa de acces la carte. Am putea aduce bibliotecile în discuție. Spuneam că cine vrea să citească poate să meargă la bibliotecă, dar dacă mergem în mediul rural, vedem că unele biblioteci sunt foarte departe sau au un fond de carte învechit, ori copiii nu vor doar bibliografii școlare, astea în linii mari există în biblioteci. Vor noutăți, cărți despre care văd la televizor sau în care se regăsesc, pe sensibilitatea contemporană, adică nu citesc numai Creangă. De altfel, Creangă e admirabil și mie îmi place, dar nu poți să citești doar Creangă, ajungi la autori contemporani, români sau străini.

Andreea Daraban: Ca să nu mai vorbim că mulți copii din ziua de azi au dificultăți în a citi Creangă…

Dan Lungu:  Da, pentru că e un vocabular arhaizat și el trebuie citit cu ajutor, fie din partea părinților, fie a profesorilor.

Andreea Daraban: Ca o concluzie a dialogului nostru, în condițiile în care la festivalurile de literatură vedem sălile pline și foarte mulți copii, adolescenți care participă la întâlniri cu scriitorii, la ateliere, cât de mult mai citesc, de fapt, copiii și tinerii astăzi? Putem să vedem acest interes ca pe un semn, că lectura încă ocupa un loc important în viața lor sau este doar o imagine superficială?

Dan Lungu: Există o corelație, nu neapărat foarte strânsă.  Trebuie să gândim aceste festivaluri ca pe niște evenimente sociale. Prezența tinerilor e foarte bună la festivaluri. Cine nu e cititor are șansa să devină cititor, participând la festivaluri. Nu toți cei care participă la festival sunt mari cititori, din rândul publicului vreau să spun. Dar, dacă vii la un eveniment monden, la un eveniment social, nu poți lipsi de la FILIT. Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași este fundamental. Apolodor riscă să fie la fel la  Botoșani. Nu ești la zi dacă nu mergi la aceste festivaluri. Asta e extrem de important. Chiar dacă la început ei vin ca necititori, încetul cu încetul pot deveni cititori participând la astfel de festivaluri și este unul dintre rolurile acestor evenimente. De asemenea,  nu toți voluntarii care se înscriu la FILIT sau la Apolodor sunt neapărat mari cititori, dar după un prim contact cu autorii, în calitate de voluntari, mulți se convertesc la lectură la modul cel mai serios.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Admiterea separată la liceu. Mihaela Gotcu, director Colegiul Național ”Emil Racoviță” Iași: ” Ni se dă acum o șansă să decidem în funcție de specificul nostru, e un prim pas spre o mai mare autonomie. Un examen suplimentar poate introduce criterii mai fine de selecție. O astfel de decizie trebuie însă luată după consultarea întregii comunități școlare.”

Publicat de andreeadaraban, 21 august 2026, 12:00 / actualizat: 26 august 2026, 14:04

Potrivit proiectului, liceele care vor opta pentru această variantă își vor putea stabili propria procedură de admitere, inclusiv cele două discipline de concurs, criteriile de selecție și ponderea rezultatelor în media finală. Concursul ar putea fi organizat pentru anumite specializări sau pentru toate, în limita a cel mult 50% din locurile disponibile.

Pentru elevii de clasa a VIII-a, noul sistem ar putea însemna două etape de selecție: Evaluarea Națională și, pentru liceele care aleg această variantă, un examen suplimentar. Elevii ar trebui să obțină cel puțin nota 5 la fiecare probă a Evaluării Naționale și, ulterior, cel puțin 5 la fiecare dintre cele două probe ale concursului de admitere.

Schimbarea este însă controversată. Criticii avertizează că un examen suplimentar ar putea amplifica presiunea asupra copiilor, ar încuraja meditațiile și ar accentua diferențele dintre elevii care au acces la resurse educaționale și cei din medii vulnerabile. Reacţii au venit şi de la partidele politice. Mai mulți parlamentari au anunţat iniţiative legislative pentru amânarea aplicării noilor prevederi ale legii adoptate în urmă cu câțiva ani. Reprezenații USR au depus un proiect prin care propun chiar  desfiinţarea admiterii paralele la liceu. 

Susținătorii măsurii văd însă în admiterea proprie o posibilitate de selecție mai apropiată de profilul și competențele pe care școala le caută.

Mihaela Gotcu, directorul Colegiului Național „Emil Racoviță” din Iași, invitată în emisiunea Starea Educației, a declarat că decizia de a organiza sau nu un concurs propriu nu ar trebui luată automat, ci după o analiză a rezultatelor și o consultare a întregii comunități școlare. „Cred că o asemenea decizie trebuie să vină în urma unor dezbateri, a unor discuții”, spune Mihaela Gotcu, subliniind rolul Consiliului Profesoral și al Consiliului de Administrație. În opinia sa, trebuie ascultate și opiniile elevilor și părinților înainte ca liceul să decidă dacă va folosi noua posibilitate.

Unul dintre argumentele în favoarea examenului separat este acela că elevul ar putea avea o a doua șansă, dacă rezultatul de la Evaluarea Națională nu reflectă nivelul său real sau dacă are performanțe deosebite într-un anumit domeniu. „Este un argument. Este un avantaj”, afirmă directoarea Colegiului „Emil Racoviță”. Ea compară situația elevilor de clasa a VIII-a cu cea a absolvenților de liceu, care au posibilitatea unei sesiuni suplimentare la Bacalaureat. „Pentru acești copii de clasa a VIII-a, dacă nu au o zi bună sau li se întâmplă ceva, o a doua șansă nu o mai au. Și atunci, într-adevăr, această măsură vine ca un plan B”, explică Mihaela Gotcu.

Totuși, ea atrage atenția că succesul unei astfel de măsuri depinde de mai mulți factori: aspirațiile copilului, așteptările familiei, nivelul de pregătire și inclusiv pregătirea emoțională.

 Două examene înseamnă și presiune suplimentară

Admiterea separată ridică însă o problemă importantă și anume aceea că elevii care vor viza liceele ce organizează concurs vor trebui să treacă prin două forme de selecție. „Într-un fel, da, categoric”, răspunde directoarea atunci când este întrebată dacă examenul suplimentar ar putea amplifica presiunea asupra copiilor.

Mihaela Gotcu consideră însă că evaluarea este inevitabilă pe parcursul educației și al vieții profesionale și că elevii trebuie să învețe să o privească mai puțin ca pe un motiv de teamă. „Nu mai trebuie să ne fie teamă. Evaluarea merge mână în mână cu învățarea”, spune ea, pledând pentru o relație mai bine calibrată între procesul de învățare și cel de evaluare. În același timp, admite că un al doilea examen trebuie privit cu responsabilitate, tocmai pentru că vine peste un examen național deja solicitant.

Liceele ar putea să își definească mai bine profilul elevului

Unul dintre principalele argumente pentru admiterea organizată de liceu este posibilitatea unei selecții adaptate profilului și specializării. Mihaela Gotcu consideră că aici intervine una dintre mizele importante ale reformei: autonomia școlii. „Ni se dă acum, iată, o șansă să decidem în funcție de specificul nostru”, afirmă directoarea. În opinia sa, examenul suplimentar poate introduce „criterii mai fine” de selecție, pe care Evaluarea Națională, centrată pe limba română și matematică, nu le poate surprinde întotdeauna.

Ea subliniază că un liceu trebuie să știe ce profil de elev își dorește să formeze. „Profilul viitorului absolvent, profilul elevului”, spune Mihaela Gotcu. „Trebuie să știi cum să-i formezi mai departe în așa fel încât să fie absolventul conform caracteristicilor pe care ți le-ai propus ca școală.”

Examenul de admitere nu rezolvă însă problema alegerilor greșite

Există și argumentul potrivit căruia o selecție mai specifică ar putea preveni situațiile în care elevii descoperă după intrarea în liceu că profilul ales nu li se potrivește. Mihaela Gotcu nu consideră însă că examenul separat va rezolva această problemă. „Nu. Nu, pentru că intri în pâine, cu ghilimelele de rigoare, după un an, doi”, spune ea. Potrivit directoarei, cazurile în care elevii își dau seama că au ales greșit profilul există, dar nu sunt majoritare. „Majoritatea aleg bine”, afirmă aceasta.

Amplificarea industriei meditațiilor

Unul dintre cele mai puternice argumente împotriva admiterii separate este riscul apariției unei „piețe” suplimentare de pregătire. Dacă fiecare liceu își stabilește propriile probe, familiile ar putea considera necesare pregătiri suplimentare pentru disciplinele respective. Mihaela Gotcu admite că acest risc există. „Posibil să se întâmple lucrul acesta”, spune ea, explicând că decizia familiilor de a apela la meditații depinde și de resursele financiare disponibile.

Directoarea consideră însă că meditațiile nu ar trebui să devină o condiție pentru accesul la un anumit liceu. Un rol important îl are școala de proveniență, care ar trebui să le ofere elevilor pregătirea necesară. Pentru aceasta este nevoie, însă, ca regulile să fie clare: „E necesar să știm programa care va fi pentru biologie, pentru fizică, pentru chimie, pentru informatică etc., tocmai pentru a lua acea hotărâre în cadrul școlilor (…) să știm tipul de itemi.”

Elevii din mediile vulnerabile, cea mai sensibilă problemă

Una dintre cele mai dificile întrebări rămâne cea legată de egalitatea de șanse. Un elev dintr-o școală rurală, fără acces la pregătire suplimentară și cu posibilități logistice mai reduse, ar putea concura pentru mai puține locuri cu elevi proveniți din școli și colegii cu resurse mai mari. Mihaela Gotcu califică situația drept „o problemă extrem de spinoasă” și „un teren extrem de sensibil”. În același timp, ea atrage atenția că mediul rural nu trebuie privit în mod automat ca sinonim cu lipsa resurselor. Există școli rurale bine dezvoltate și profesori foarte bine pregătiți, spune directoarea. „Sunt școli extrem de bune și am prieteni buni care predau în mediul rural și care sunt cadre didactice extrem de bine pregătite, extrem de motivate să-i facă pe elevi să învețe”, afirmă ea.

Mihaela Gotcu mai susține că  șansele elevilor vor depinde în mare măsură de contextul concret al școlii în care învață.

Corectarea lucrărilor, o posibilă vulnerabilitate

Un alt punct sensibil din metodologia aflată în dezbatere este modul de corectare a lucrărilor. Dacă examenul este organizat și corectat la nivelul liceului, apar inevitabil întrebări despre obiectivitate, transparență și soluționarea contestațiilor. Mihaela Gotcu spune că acest aspect trebuie tratat cu foarte mare atenție. „Presupun că ar fi puțin riscantă o asemenea abordare”, afirmă ea despre corectarea exclusiv în cadrul liceului. O soluție ar fi, în opinia sa, utilizarea unor proceduri apropiate de cele de la Evaluarea Națională.„Dacă va avea loc corectura, evaluarea, conform unor proceduri similare cu ceea ce se întâmplă la Evaluarea Națională, cred că ar fi mult mai puțin loc de îndoieli, critici, interpretări”, spune directoarea. Astfel, un mecanism extern sau cel puțin unul standardizat de evaluare ar putea proteja atât elevii, cât și școlile și profesorii de suspiciuni sau acuzații de subiectivitate.

Colegiul Național „Emil Racoviță” nu a decis deocamdată dacă va organiza un concurs propriu în 2027. „Ne vom întâlni cu profesorii, ne vom sfătui cu elevii, mă gândesc că e posibil să facem un chestionar. (…) O să-i întrebăm și pe părinți, ne adunăm și vom vedea ce va fi”, spune Mihaela Gotcu.

Ideea nu este respinsă, însă nici nu este acceptată automat. ”Cu toate dezavantajele și cu tot riscul care ar putea să atragă critici, care ar putea să creeze inegalități, imperfecțiuni, erori, până la urmă umane, cu aceste riscuri, trebuie luată în calcul”, afirmă directoarea.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Considerați că este necesar ca liceele să poată organiza un examen separat propriu de admitere, pe lângă cel de Evaluarea Națională?

Mihaela Gotcu: Consider că fiecare unitate de învățământ este oportun să facă o analiză atentă a ceea ce au însemnat rezultatele obținute de elevii din ultimele generații. Vorbim despre o măsură care va avea un impact pe care, bineînțeles, fiecare școală și-l dorește să fie pozitiv. Și atunci, cred că o asemenea decizie trebuie să vină în urma unor dezbateri, a unor discuții, pentru că în școală vorbim de două structuri care au rol de decizie, respectiv Consiliul Profesoral, Consiliul de Administrație, care aprobă tot ceea ce înseamnă variantă finală a oricărei măsuri de genul acesta. Dar cred că e bine să ne consultăm și cu elevii, și cu părinții, și să le auzim vocea și în funcție de ceea ce găsim la nivelul școlii, în funcție de ceea ce este argument valid și care poate să vină cu acel efect pozitiv, în funcție de aceste concluzii să luăm o decizie.

Andreea Daraban: Susținătorii măsurii spun că examenul poate fi o a doua șansă pentru un elev care nu performează suficient la limba română sau la matematică, la Evaluarea Națională, dar are rezultate foarte bune la disciplinele relevante pentru profilul ales. Vi se pare acesta un argument convingător?

Mihaela Gotcu: Este un argument. Este un avantaj, care ar putea să vină în sprijinul celor care fie au o zi proastă, fie, nu știu…Și să știți că la nivelul școlilor ne gândeam de multe ori că pentru Bacalaureat există a doua șansă, există sesiunea de toamnă. Pentru acești copii de clasa a VIII-a, dacă nu au o zi bună sau li se întâmplă ceva, o a doua șansă nu o mai au. Și atunci, într-adevăr, această măsură vine ca un plan B, în cazul în care se întâmplă ceva. Acum depinde, bineînțeles, și de aspirațiile copilului respectiv, așteptările familiei, nivelul de pregătire, pregătirea emoțională pe care o are copilul respectiv, cât de bine s-a pregătit. Pentru că și pentru Evaluarea Națională nu te pregătești în clasa a VIII-a, te pregătești de când ai intrat la școală, mult mai concentrat, să zic așa, din clasa a V-a, când încep competențele mai fine să se dezvolte. Depinde ce unități de învățământ vor oferi această oportunitate și dacă ele vor veni în întâmpinarea nevoilor și a dorințelor copiilor respectivi.

Andreea Daraban: Elevii vor ajunge să susțină, practic, două selecții pentru liceu, în cazul în care instituțiile vor opta pentru admitere separată. Nu credeți că acest examen suplimentar ar amplifica presiunea pusă deja pe copii?

Mihaela Gotcu: Într-un fel, da, categoric. Însă ceea ce îi așteaptă ulterior și pe parcursul liceului și pe parcursul vieții profesionale și pe parcursul studiilor universitare presupune evaluare. Zi de zi suntem evaluați și ne speriem de multe ori de cuvântul examen. Fac o paralelă cu ceea ce se întâmplă în Marea Britanie. Cunosc puțin sistemul. Să știți că și acolo există foarte multe evaluări. Vorbim și de noile standarde de evaluare, care vor fi implementate din acest an școlar, o chestiune extrem de importantă, sensibilă, dar extrem de importantă și trebuie să facem diferența între evaluare și notare și ceea ce înseamnă rezultatul învățării prin aceste examene naționale, care trebuie să fie standardizate. E bine, e coerent și este absolut firesc. Nu mai trebuie să ne fie teamă. Evaluarea merge mână în mână cu învățarea. E un tandem acolo care trebuie să fie foarte fin programat, gestionat și calibrat pe parcursul anilor de gimnaziu sau de liceu. Elevul învață de multe ori ceea ce va fi notat sau evaluat. Această a doua șansă vine la pachet și cu avantaje.

Andreea Daraban: Pot fi realizate ierarhii corecte pe baza unor evaluări diferite? Iată, unii elevi vor da Evaluarea Națională, în timp ce alții vor susține, pe lângă aceasta, și examene de admitere la disciplinele specifice profilului ales.

Mihaela Gotcu: Rolul școlii este foarte important și este unul major. Depinde ce îți dorești tu ca școală, ce fel de profil trebuie să aibă elevul respectiv. Îți dorești copii care să aibă competențe foarte bune de literație, de numerație, lingvistice, logico-matematice sau îți dorești copii dezvoltați din mai multe puncte de vedere, care să aibă cunoștințe bune și competențe și pe partea aceasta de științe, care să aibă un bagaj mai vast, să zic așa. Noi avem, să spunem așa, șansa să ne pregătim o parte din acești elevi de liceu în anii de gimnaziu și bună parte dintre elevii care termină gimnaziul la Colegiul ”Racoviță” optează pentru liceu mai departe la noi. Bineînțeles, pentru că numărul de clase de liceu este mai mare decât numărul de clase de gimnaziu, vin și elevi de la alte licee și colegii din Iași, de la școli gimnaziale din municipiul Iași, sunt și mulți care vin din județul Iași sau chiar din alte județe. Sunt copii care, chiar dacă sunt evaluați doar pe partea de română și de matematică, vin cu un bagaj foarte bun. Sunt copii care sunt obișnuiți cu ideea de efort și de muncă depusă, copii perseverenți care, deja, ca să ajungă la Colegiul  ”Emil Racoviță” au depus un efort susținut.

Andreea Daraban: Adică dumneavoastră considerați că fiecare liceu trebuie să știe clar ce elev își dorește în școală.

Mihaela Gotcu: Profilul viitorului absolvent, profilul elevului. Există niște trăsături comune care ne adună într-o anumită unitate, care ulterior sunt modelate mai bine, să zic așa. După ce ți-ai construit profilul, ai lotul tău de elev cu care mergi înainte, trebuie să știi cum să-i formezi mai departe în așa fel încât să fie absolventul conform caracteristicilor pe care ți le-ai propus ca școală.

Andreea Daraban: Un argument al susținătorilor examenului separat de admitere la liceu este o mai bună canalizare a elevului către profilul ales. Unii elevi își dau seama, după ce au intrat în clasa a IX-a, că nu li se potrivește alegerea făcută după Evaluarea Națională. Credeți că acest examen separat ar rezolva această problemă?

Mihaela Gotcu: Nu. Nu, pentru că intri în pâine, cu ghilimele de rigoare, după un an, doi. Ce observe u că se întâmplă la noi la școală,  majoritatea, dacă au optat pentru matematică-informatică, rămân și se duc pe acest domeniu. Dacă au intrat pe științele naturii, rămân și se duc în domenii conexe. Dacă au intrat la filologie, rămân pe aceste. Sunt și extremele, care se duc, poate, pe specializări diferite ulterior pentru studiile academice. Și sunt și acele cazuri în care copiii, într-adevăr, își dau seama, că nu li potrivește profilul ales, dar nu sunt foarte multe astfel de situații de acest gen. Majoritatea aleg bine.

Andreea Daraban: Evaluarea Națională reprezintă, în opinia dumneavoastră, un examen care presupune o selecție satisfăcătoare pentru licee sau ar trebui îmbunătățit acest examen? Sau acest examen de admitere suplimentar ar îmbunătăți selecția în general?

Mihaela Gotcu: Cred că asta se durește prin această măsură. Niște criterii mai fine, pe care școala poate să și le aleagă și abia aici intervine ceea ce noi tot spunem că nu prea avem la nivelul unităților de învățământ preuniversitar și anume autonomie. Ni se dă acum, iată, o șansă să decidem în funcție de specificul nostru. Cred că este bună măsura aceasta, de a avea română și matematică la examen, fără să diminuez importanța celorlalte discipline, eu însămi fiind cadru didactic care predă altă disciplină. Eu pledez pentru aceste două discipline categoric și acest examen suplimentar vine exact pentru acele criterii fine și școala are dreptul să opteze pentru asta, în limita a ceea ce înseamnă procentul de 50%.  Mi se pare rezonabil. Fiecare școală va avea libertatea să decidă, ceea ce nu e rău. Mergem poate înspre o autonomie puțin mai mare, e un prim pas.

Andreea Daraban: Se vorbește despre o piață de selecție și despre o concurență interinstituțională și despre faptul că pregătirea suplimentară pe domenii specifice ar putea deveni o normă. Credeți că noul sistem de admitere va duce la și mai multe meditații?

Mihaela Gotcu: E greu de spus. Fiecare familie hotărăște dacă e necesar această opțiune sau nu, până la urmă. Posibil să se întâmple lucrul acesta, pentru că părinții au această dorință de a sprijini copiii, vorbim de acele familii care își permit lucrul acesta, care sunt conștienți de cheltuiala, care trebuie să fie, de fapt, văzută ca o investiție. Se pune problema de legalitate a acestor meditații. De altfel ele se întâmplă peste tot în lume. Nu e o chestiune care se întâmplă numai la noi și în sistemul nostru de învățământ preuniversitar. Lucrul acesta îl știu sigur, dar modul în care ea este reglementată, din punct de vedere legal, cred că aici ar mai trebui noi să mai lucrăm. Decizia nu va încuraja, neapărat, meditațiile, atât timp cât în școala de unde vine elevul respectiv, profesorii știu cum să-i pregătească pentru această admidere. E necesar să știm programa care va fi pentru biologie, pentru fizică, pentru chimie, pentru informatică, etc, tocmai pentru a lua acea hotărâre în cadrul școlilor, până la 1 octombrie, că suntem obligați să facem lucrul acesta, să știm tipul de itemi. Mai avem nevoie de câteva informații în așa fel încât să luăm această decizie în cunoștință de cauză.

Andreea Daraban: Una dintre cele mai importante critici este legată de elevii din mediile vulnerabile, în special cei din rural, care ar putea avea mai puține posibilități de a merge la pregătiri sau chiar de a ajunge fizic la liceul unde se organizează examenul. Cum ar trebui protejate șansele acestor copii care vor și concura pe locuri mai puține la anumite licee?

Mihaela Gotcu:  Este o problema extrem de spinoasă, într-adevăr, și lucrul acesta probabil îl văd eu legat de ceea ce se mai discută în media de câțiva ani buni, despre motivația absolvenților buni de universități, ai facultăților care le permit absolvenților universităților respective să intre în învățământul preuniversitar, să devină cadre didactice. Este nevoie, înțeleg, inclusiv la nivelul județului Iași și la nivel național, de profesori bine pregătiți, profesori calificați în primul rând. Da, aici e o problemă spionasă și un teren extrem de sensibil.

Andreea Daraban: Credeți că un elev dintr-o școală gimnazială, din mediul rural, va avea în 2027 aceleași șanse la un colegiu de top ca un elev dintr-o școală gimnazială urbană sau dintr-un colegiu național care beneficiază de acces la mai multe resurse, de pregătire suplimentară?

Mihaela Gotcu: Depinde de contextul și zona rurală unde este situată acea școală. Sunt zone rurale unde infrastructura este extrem de bine pusă la punct, modernizată cu fondurile acestea care au fost atrase către școli și care au fost implementate într-un mod extrem de bun și de benefic și sunt școli unde lucrul acesta încă lasă de dorit.  Sunt școli extrem de bune și am prieteni buni care predau în mediul rural și care sunt cadre didactice extrem de bine pregătite, extrem de motivate să-i facă pe elevi să învețe, chiar dacă poate nu predau disciplină de examen. Cu siguranță nu se poate spune da, au șanse.  Unii însă da, o au.

Andreea Daraban: O altă critică adusă acestui proiect, urmărind metodologia pusă în dezbatere publică, este legată de faptul că lucrările vor fi corectate în școală, de profesorii din școala respectivă. Nu există suficiente garanții externe privind corectarea lucrărilor și nici privind soluționarea contestațiilor. Considerați că aceste teze, din cadrul unui eventual examen de admitere suplimentar, ar trebui să fie corectate de profesori din alte licee, din alte județe sau că examenul ar trebui să beneficieze de aceleași mecanisme de securizare precum Evaluarea Națională?

Mihaela Gotcu: Din păcate opinia publică nu are încredere în ceea ce înseamnă, nu știu, principiile, corectitudinea, cadrelor didactice. Puțini sunt aceia care spun da, sunt convins că evaluarea, corectura au fost făcute ireproșabil și în mod obiectiv. Presupun că ar fi puțin riscantă o asemenea abordare. Dacă va avea loc corectura, evaluarea, conform unor proceduri similare cu ceea ce se întâmplă la Evaluarea Națională, cred că ar fi mult mai puțin loc de îndoieli, critici, interpretări. Cred că am fi puțin mai protejați, noi, profesorii și școlile.

Andreea Daraban: Colegiul Național ”Emil Racoviță”  din Iași va lua în calcul organizarea unui astfel de concurs în 2027?

Mihaela Gotcu:  Ne vom întâlni cu profesorii, ne vom sfătui cu elevii, mă gândesc că e posibil să facem un chestionar. Va trebui să ne gândim, să ne organizăm foarte bine și vom lua pulsul și o să-i întrebăm și pe părinți, ne adunăm și vom vedea ce va fi. E greu de spus, e greu de anticipat, vom vedea cât de inspirați suntem.

Andreea Daraban: Dar nu respingeți o astfel de idee?

Mihaela Gotcu:  Nu, va trebui să o dezbatem. Cu toate dezavantajele și cu tot riscul care ar putea să atragă critici, care ar putea să creze inegalități, inegalități, imperfecțiuni, erori, până la urmă umane, cu aceste riscuri, trebuie luată în calcul. După cum spuneam mai devreme, e un prim pas spre o mai mare autonomie, ceea ce nu e rău pentru că autonomia ne-o dorim, dar ea vine la pachet cu o mare responsabilitate și trebuie să fim pregătiți pentru ea. Și după cum spuneam, dacă avem o analiză bună, dacă avem încredere în colegii noștri, lucrurile cred că se vor așeza. Orice lucru care vine nou e normal să vină și cu critici, vom vedea ce va hotărî întreaga comunitate.

Andreea Daraban: Să presupunem că se optează pentru admitere separată sau că se schimbă modalitatea de selecție pentru liceu. Ce ați vrea să măsoare acel examen și ce nu poate măsura în prezent de Evaluarea Națională?

Mihaela Gotcu:  Depinde foarte mult de cum vor fi acele subiecte. Ar fi important să vedem puțin dincolo de competențe, să vedem gândire critică, să vedem modul de exprimare, să vedem vocabular, să vedem câteva abilități de înțelegere a textului, de literație, chiar dacă vorbim de subiecte la biologie.

Andreea Daraban: Credeți că Evaluarea Națională ar putea fi îmbunătățită, și în loc de un examen separat să fie altfel de subiecte, iar disciplinele alese să aibă o pondere mai importantă pentru anumite profiluri? Adică să rămână Evaluarea Națională, un singur examen, cu ponderi diferite acordate disciplinelor pentru anumite specializări?

Mihaela Gotcu:  Poate ponderi, poate probe diferite, adică cum se întâmplă la evaluările gen PISA, la clasele a  II-a, a IV-a sau a VI-a, adică să combine mai multe discipline. Dar oricum subiectele s-au mai schimbat față de cum erau ele acum 10 ani, 15 ani, când erau pur teoretice și, practic, partea aceasta de competență, de caracter aplicat, să zic, era mult mai scăzută. E posibil, dar trebuie foarte bine gândită și aceasta. Vedem ce se întâmplă anul acesta. E un moment pe care l-am așteptat, nu ne-am gândit, știam că vine. Iată a venit și, după cum spuneam, să fim încrezători, eu pentru asta aș opta, să fim încrezători în ideea că fiecare școală va decide într-un mod cât se poate de responsabil modalitatea de admitere la liceu, să aibă și elevii și părinții încredere în școlile pentru care vor opta.

Andreea Daraban: Considerați că este necesar ca liceele să poată organiza un examen separat propriu de admitere, pe lângă cel de Evaluarea Națională?

Mihaela Gotcu: Consider că fiecare unitate de învățământ este oportun să facă o analiză atentă a ceea ce au însemnat rezultatele obținute de elevii din ultimele generații. Vorbim despre o măsură care va avea un impact pe care, bineînțeles, fiecare școală și-l dorește să fie pozitiv. Și atunci, cred că o asemenea decizie trebuie să vină în urma unor dezbateri, a unor discuții, pentru că în școală vorbim de două structuri care au rol de decizie, respectiv Consiliul Profesoral, Consiliul de Administrație, care aprobă tot ceea ce înseamnă variantă finală a oricărei măsuri de genul acesta. Dar cred că e bine să ne consultăm și cu elevii, și cu părinții, și să le auzim vocea și în funcție de ceea ce găsim la nivelul școlii, în funcție de ceea ce este argument valid și care poate să vină cu acel efect pozitiv, în funcție de aceste concluzii să luăm o decizie.

Andreea Daraban: Susținătorii măsurii spun că examenul poate fi o a doua șansă pentru un elev care nu performează suficient la limba română sau la matematică, la Evaluarea Națională, dar are rezultate foarte bune la disciplinele relevante pentru profilul ales. Vi se pare acesta un argument convingător?

Mihaela Gotcu: Este un argument. Este un avantaj, care ar putea să vină în sprijinul celor care fie au o zi proastă, fie, nu știu…Și să știți că la nivelul școlilor ne gândeam de multe ori că pentru Bacalaureat există a doua șansă, există sesiunea de toamnă. Pentru acești copii de clasa a VIII-a, dacă nu au o zi bună sau li se întâmplă ceva, o a doua șansă nu o mai au. Și atunci, într-adevăr, această măsură vine ca un plan B, în cazul în care se întâmplă ceva. Acum depinde, bineînțeles, și de aspirațiile copilului respectiv, așteptările familiei, nivelul de pregătire, pregătirea emoțională pe care o are copilul respectiv, cât de bine s-a pregătit. Pentru că și pentru Evaluarea Națională nu te pregătești în clasa a VIII-a, te pregătești de când ai intrat la școală, mult mai concentrat, să zic așa, din clasa a V-a, când încep competențele mai fine să se dezvolte. Depinde ce unități de învățământ vor oferi această oportunitate și dacă ele vor veni în întâmpinarea nevoilor și a dorințelor copiilor respectivi.

Andreea Daraban: Elevii vor ajunge să susțină, practic, două selecții pentru liceu, în cazul în care instituțiile vor opta pentru admitere separată. Nu credeți că acest examen suplimentar ar amplifica presiunea pusă deja pe copii?

Mihaela Gotcu: Într-un fel, da, categoric. Însă ceea ce îi așteaptă ulterior și pe parcursul liceului și pe parcursul vieții profesionale și pe parcursul studiilor universitare presupune evaluare. Zi de zi suntem evaluați și ne speriem de multe ori de cuvântul examen. Fac o paralelă cu ceea ce se întâmplă în Marea Britanie. Cunosc puțin sistemul. Să știți că și acolo există foarte multe evaluări. Vorbim și de noile standarde de evaluare, care vor fi implementate din acest an școlar, o chestiune extrem de importantă, sensibilă, dar extrem de importantă și trebuie să facem diferența între evaluare și notare și ceea ce înseamnă rezultatul învățării prin aceste examene naționale, care trebuie să fie standardizate. E bine, e coerent și este absolut firesc. Nu mai trebuie să ne fie teamă. Evaluarea merge mână în mână cu învățarea. E un tandem acolo care trebuie să fie foarte fin programat, gestionat și calibrat pe parcursul anilor de gimnaziu sau de liceu. Elevul învață de multe ori ceea ce va fi notat sau evaluat. Această a doua șansă vine la pachet și cu avantaje.

Andreea Daraban: Pot fi realizate ierarhii corecte pe baza unor evaluări diferite? Iată, unii elevi vor da Evaluarea Națională, în timp ce alții vor susține, pe lângă aceasta, și examene de admitere la disciplinele specifice profilului ales.

Mihaela Gotcu: Rolul școlii este foarte important și este unul major. Depinde ce îți dorești tu ca școală, ce fel de profil trebuie să aibă elevul respectiv. Îți dorești copii care să aibă competențe foarte bune de literație, de numerație, lingvistice, logico-matematice sau îți dorești copii dezvoltați din mai multe puncte de vedere, care să aibă cunoștințe bune și competențe și pe partea aceasta de științe, care să aibă un bagaj mai vast, să zic așa. Noi avem, să spunem așa, șansa să ne pregătim o parte din acești elevi de liceu în anii de gimnaziu și bună parte dintre elevii care termină gimnaziul la Colegiul ”Racoviță” optează pentru liceu mai departe la noi. Bineînțeles, pentru că numărul de clase de liceu este mai mare decât numărul de clase de gimnaziu, vin și elevi de la alte licee și colegii din Iași, de la școli gimnaziale din municipiul Iași, sunt și mulți care vin din județul Iași sau chiar din alte județe. Sunt copii care, chiar dacă sunt evaluați doar pe partea de română și de matematică, vin cu un bagaj foarte bun. Sunt copii care sunt obișnuiți cu ideea de efort și de muncă depusă, copii perseverenți care, deja, ca să ajungă la Colegiul  ”Emil Racoviță” au depus un efort susținut.

Andreea Daraban: Adică dumneavoastră considerați că fiecare liceu trebuie să știe clar ce elev își dorește în școală.

Mihaela Gotcu: Profilul viitorului absolvent, profilul elevului. Există niște trăsături comune care ne adună într-o anumită unitate, care ulterior sunt modelate mai bine, să zic așa. După ce ți-ai construit profilul, ai lotul tău de elev cu care mergi înainte, trebuie să știi cum să-i formezi mai departe în așa fel încât să fie absolventul conform caracteristicilor pe care ți le-ai propus ca școală.

Andreea Daraban: Un argument al susținătorilor examenului separat de admitere la liceu este o mai bună canalizare a elevului către profilul ales. Unii elevi își dau seama, după ce au intrat în clasa a IX-a, că nu li se potrivește alegerea făcută după Evaluarea Națională. Credeți că acest examen separat ar rezolva această problemă?

Mihaela Gotcu: Nu. Nu, pentru că intri în pâine, cu ghilimele de rigoare, după un an, doi. Ce observe u că se întâmplă la noi la școală,  majoritatea, dacă au optat pentru matematică-informatică, rămân și se duc pe acest domeniu. Dacă au intrat pe științele naturii, rămân și se duc în domenii conexe. Dacă au intrat la filologie, rămân pe aceste. Sunt și extremele, care se duc, poate, pe specializări diferite ulterior pentru studiile academice. Și sunt și acele cazuri în care copiii, într-adevăr, își dau seama, că nu li potrivește profilul ales, dar nu sunt foarte multe astfel de situații de acest gen. Majoritatea aleg bine.

Andreea Daraban: Evaluarea Națională reprezintă, în opinia dumneavoastră, un examen care presupune o selecție satisfăcătoare pentru licee sau ar trebui îmbunătățit acest examen? Sau acest examen de admitere suplimentar ar îmbunătăți selecția în general?

Mihaela Gotcu: Cred că asta se durește prin această măsură. Niște criterii mai fine, pe care școala poate să și le aleagă și abia aici intervine ceea ce noi tot spunem că nu prea avem la nivelul unităților de învățământ preuniversitar și anume autonomie. Ni se dă acum, iată, o șansă să decidem în funcție de specificul nostru. Cred că este bună măsura aceasta, de a avea română și matematică la examen, fără să diminuez importanța celorlalte discipline, eu însămi fiind cadru didactic care predă altă disciplină. Eu pledez pentru aceste două discipline categoric și acest examen suplimentar vine exact pentru acele criterii fine și școala are dreptul să opteze pentru asta, în limita a ceea ce înseamnă procentul de 50%.  Mi se pare rezonabil. Fiecare școală va avea libertatea să decidă, ceea ce nu e rău. Mergem poate înspre o autonomie puțin mai mare, e un prim pas.

Andreea Daraban: Se vorbește despre o piață de selecție și despre o concurență interinstituțională și despre faptul că pregătirea suplimentară pe domenii specifice ar putea deveni o normă. Credeți că noul sistem de admitere va duce la și mai multe meditații?

Mihaela Gotcu: E greu de spus. Fiecare familie hotărăște dacă e necesar această opțiune sau nu, până la urmă. Posibil să se întâmple lucrul acesta, pentru că părinții au această dorință de a sprijini copiii, vorbim de acele familii care își permit lucrul acesta, care sunt conștienți de cheltuiala, care trebuie să fie, de fapt, văzută ca o investiție. Se pune problema de legalitate a acestor meditații. De altfel ele se întâmplă peste tot în lume. Nu e o chestiune care se întâmplă numai la noi și în sistemul nostru de învățământ preuniversitar. Lucrul acesta îl știu sigur, dar modul în care ea este reglementată, din punct de vedere legal, cred că aici ar mai trebui noi să mai lucrăm. Decizia nu va încuraja, neapărat, meditațiile, atât timp cât în școala de unde vine elevul respectiv, profesorii știu cum să-i pregătească pentru această admidere. E necesar să știm programa care va fi pentru biologie, pentru fizică, pentru chimie, pentru informatică, etc, tocmai pentru a lua acea hotărâre în cadrul școlilor, până la 1 octombrie, că suntem obligați să facem lucrul acesta, să știm tipul de itemi. Mai avem nevoie de câteva informații în așa fel încât să luăm această decizie în cunoștință de cauză.

Andreea Daraban: Una dintre cele mai importante critici este legată de elevii din mediile vulnerabile, în special cei din rural, care ar putea avea mai puține posibilități de a merge la pregătiri sau chiar de a ajunge fizic la liceul unde se organizează examenul. Cum ar trebui protejate șansele acestor copii care vor și concura pe locuri mai puține la anumite licee?

Mihaela Gotcu:  Este o problema extrem de spinoasă, într-adevăr, și lucrul acesta probabil îl văd eu legat de ceea ce se mai discută în media de câțiva ani buni, despre motivația absolvenților buni de universități, ai facultăților care le permit absolvenților universităților respective să intre în învățământul preuniversitar, să devină cadre didactice. Este nevoie, înțeleg, inclusiv la nivelul județului Iași și la nivel național, de profesori bine pregătiți, profesori calificați în primul rând. Da, aici e o problemă spionasă și un teren extrem de sensibil.

Andreea Daraban: Credeți că un elev dintr-o școală gimnazială, din mediul rural, va avea în 2027 aceleași șanse la un colegiu de top ca un elev dintr-o școală gimnazială urbană sau dintr-un colegiu național care beneficiază de acces la mai multe resurse, de pregătire suplimentară?

Mihaela Gotcu: Depinde de contextul și zona rurală unde este situată acea școală. Sunt zone rurale unde infrastructura este extrem de bine pusă la punct, modernizată cu fondurile acestea care au fost atrase către școli și care au fost implementate într-un mod extrem de bun și de benefic și sunt școli unde lucrul acesta încă lasă de dorit.  Sunt școli extrem de bune și am prieteni buni care predau în mediul rural și care sunt cadre didactice extrem de bine pregătite, extrem de motivate să-i facă pe elevi să învețe, chiar dacă poate nu predau disciplină de examen. Cu siguranță nu se poate spune da, au șanse.  Unii însă da, o au.

Andreea Daraban: O altă critică adusă acestui proiect, urmărind metodologia pusă în dezbatere publică, este legată de faptul că lucrările vor fi corectate în școală, de profesorii din școala respectivă. Nu există suficiente garanții externe privind corectarea lucrărilor și nici privind soluționarea contestațiilor. Considerați că aceste teze, din cadrul unui eventual examen de admitere suplimentar, ar trebui să fie corectate de profesori din alte licee, din alte județe sau că examenul ar trebui să beneficieze de aceleași mecanisme de securizare precum Evaluarea Națională?

Mihaela Gotcu: Din păcate opinia publică nu are încredere în ceea ce înseamnă, nu știu, principiile, corectitudinea, cadrelor didactice. Puțini sunt aceia care spun da, sunt convins că evaluarea, corectura au fost făcute ireproșabil și în mod obiectiv. Presupun că ar fi puțin riscantă o asemenea abordare. Dacă va avea loc corectura, evaluarea, conform unor proceduri similare cu ceea ce se întâmplă la Evaluarea Națională, cred că ar fi mult mai puțin loc de îndoieli, critici, interpretări. Cred că am fi puțin mai protejați, noi, profesorii și școlile.

Andreea Daraban: Colegiul Național ”Emil Racoviță”  din Iași va lua în calcul organizarea unui astfel de concurs în 2027?

Mihaela Gotcu:  Ne vom întâlni cu profesorii, ne vom sfătui cu elevii, mă gândesc că e posibil să facem un chestionar. Va trebui să ne gândim, să ne organizăm foarte bine și vom lua pulsul și o să-i întrebăm și pe părinți, ne adunăm și vom vedea ce va fi. E greu de spus, e greu de anticipat, vom vedea cât de inspirați suntem.

Andreea Daraban: Dar nu respingeți o astfel de idee?

Mihaela Gotcu:  Nu, va trebui să o dezbatem. Cu toate dezavantajele și cu tot riscul care ar putea să atragă critici, care ar putea să creze inegalități, inegalități, imperfecțiuni, erori, până la urmă umane, cu aceste riscuri, trebuie luată în calcul. După cum spuneam mai devreme, e un prim pas spre o mai mare autonomie, ceea ce nu e rău pentru că autonomia ne-o dorim, dar ea vine la pachet cu o mare responsabilitate și trebuie să fim pregătiți pentru ea. Și după cum spuneam, dacă avem o analiză bună, dacă avem încredere în colegii noștri, lucrurile cred că se vor așeza. Orice lucru care vine nou e normal să vină și cu critici, vom vedea ce va hotărî întreaga comunitate.

Andreea Daraban: Să presupunem că se optează pentru admitere separată sau că se schimbă modalitatea de selecție pentru liceu. Ce ați vrea să măsoare acel examen și ce nu poate măsura în prezent de Evaluarea Națională?

Mihaela Gotcu:  Depinde foarte mult de cum vor fi acele subiecte. Ar fi important să vedem puțin dincolo de competențe, să vedem gândire critică, să vedem modul de exprimare, să vedem vocabular, să vedem câteva abilități de înțelegere a textului, de literație, chiar dacă vorbim de subiecte la biologie.

Andreea Daraban: Credeți că Evaluarea Națională ar putea fi îmbunătățită, și în loc de un examen separat să fie altfel de subiecte, iar disciplinele alese să aibă o pondere mai importantă pentru anumite profiluri? Adică să rămână Evaluarea Națională, un singur examen, cu ponderi diferite acordate disciplinelor pentru anumite specializări?

Mihaela Gotcu:  Poate ponderi, poate probe diferite, adică cum se întâmplă la evaluările gen PISA, la clasele a  II-a, a IV-a sau a VI-a, adică să combine mai multe discipline. Dar oricum subiectele s-au mai schimbat față de cum erau ele acum 10 ani, 15 ani, când erau pur teoretice și, practic, partea aceasta de competență, de caracter aplicat, să zic, era mult mai scăzută. E posibil, dar trebuie foarte bine gândită și aceasta. Vedem ce se întâmplă anul acesta. E un moment pe care l-am așteptat, nu ne-am gândit, știam că vine. Iată a venit și, după cum spuneam, să fim încrezători, eu pentru asta aș opta, să fim încrezători în ideea că fiecare școală va decide într-un mod cât se poate de responsabil modalitatea de admitere la liceu, să aibă și elevii și părinții încredere în școlile pentru care vor opta.

Varianta audio a interviului:

(AUDIO/FOTO) Un elev din Iași a strălucit la Olimpiada Internațională de Geografie. Mihai Macsim a cucerit medalia de argint

Publicat de andreeadaraban, 17 august 2026, 14:33

Într-o declarație în exclusivitate pentru postul nostru de radio, Mihai Macsim a spus că reușita sa reprezintă încununarea muncii depuse pe parcursul liceului și a perseverenței de care a dat dovadă în acești ani:  ”Pentru mine, această medalie reprezintă un vis devenit realitate, pentru că reprezintă o încununare a celor patru ani de participări constante la Olimpiada Națională de Geografie, a celor multe ore în care m-am dedicat acestui subiect, a muncii susținute din partea profesorilor, a suportului părinților, iar  importanța acestei medalii  se reflectă în foarte multe direcții. Presupun că cea mai importantă este faptul că pot fi admis la multe facultăți în România fără a fi nevoit să dau examenul de admitere, ceea ce-mi facilitează foarte mult parcursul academic și sunt foarte bucuros în acest sens. Pentru aceasta m-am pregătit aproximativ 2-3 ani, în care am învățat aproape zilnic, foarte multe ore pe zi și cred că medalia aceasta este datorată acestei munci constante și a perseverenței.”

 La rândul său, profesoara Mihaela Cornelia Fiscutean, de la Colegiul Național Iași, unul dintre coordonatorii lotului României la Olimpiada Internațională de Geografie, a declarat, în exclusivitate pentru Radio Iași,  că succesul obținut de România demonstrează că țara noastră rămâne competitivă la nivel mondial, în ciuda constrângerilor logistice și financiare: ”Succesul confirmă că antrenamentele intense, testările și simulările s-au bazat pe strategii potrivite. Succesul înseamnă și transformarea tinerilor în oameni rezilienți, disciplinați, capabili de a gestiona presiunea gigantică a unei competiții internaționale și de a păstra coeziunea lotului în momentele critice. Victoria olimpicilor este o împlinire profesională și personală, fiind dovada vie că potențialul uman de excepție poate fi șlefuit cu succes până la nivelul de excelență mondială. Rezultatele demonstrează că România rămâne competitivă la nivel mondial, în ciuda constrângerilor logistice sau financiare de acasă.”

Lotul României a obținut, în total,  la Olimpiada Internațională de Geografie din acest an,  două medalii de argint și două medalii de bronz, iar la competiție au participat elevi din 50 de țări. Lotul a fost coordonat de profesorii Mihaela Cornelia Fiscutean și Dorin Fiscutean, de la Colegiul Național din Iași.

(Andreea Daraban/ FOTO Mihai Macsim)

#StareaEducației (INTERVIU) Iuliana Țugui, inspector pentru învățământ tehnic și profesional în cadrul ISJ Iași: ”În anul școlar 2026–2027, elevii vor urma un traseu educațional mai flexibil, care le permite să obțină o calificare după trei ani, să continue până la nivelul 4 de calificare și să susțină Bacalaureatul./ „Performanța unui liceu tehnologic nu se măsoară doar prin promovabilitatea la Bac.”/

Publicat de andreeadaraban, 26 iulie 2026, 22:01 / actualizat: 28 iulie 2026, 15:27

Despre schimbările aduse de noua legislație și impactul acestora asupra elevilor, profesorilor și angajatorilor a vorbit, în emisiunea Starea Educației, Iuliana Țugui, inspector pentru învățământ tehnic și profesional în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Iași.

Potrivit Iulianei Țugui, reforma nu înseamnă dispariția pregătirii profesionale, ci integrarea acesteia în cadrul liceului tehnologic. „Este greu să spunem că s-a renunțat la învățământul profesional. Pregătirea profesională de nivel 3 rămâne, doar că este integrată în învățământul liceal tehnologic, oferind elevilor mai multă flexibilitate”, explică inspectorul.

Practic, elevii înscriși în clasa a IX-a la un liceu tehnologic vor avea trei opțiuni. După primii trei ani pot susține examenul de certificare pentru calificarea de nivel 3 și se pot angaja. Dacă aleg să continue încă un an, vor obține calificarea de nivel 4, iar ulterior pot susține și examenul de Bacalaureat.

Un exemplu este cel al domeniului comerț. Un elev poate obține după trei ani calificarea de comerciant-vânzător, iar după finalizarea clasei a XII-a poate deveni tehnician în achiziții și contractări sau tehnician în activități economice. „Elevul știe încă din momentul în care completează fișa de opțiuni că după trei ani poate obține o calificare și poate merge la muncă, iar dacă dorește poate continua studiile și obține o calificare superioară”, a precizat Iuliana Țugui.

O altă schimbare majoră este prevăzută pentru anul școlar 2029–2030, când întreg învățământul tehnologic ar urma să funcționeze exclusiv în sistem dual, în parteneriat cu operatorii economici.

Inspectorul școlar spune că, deși inițial termenul părea dificil de atins, noile reglementări cresc șansele ca această țintă să fie realizată. Una dintre modificările importante este faptul că operatorii economici nu vor mai fi obligați să acorde bursa profesională tuturor elevilor din sistemul dual, măsură care ar putea încuraja mai multe companii să devină partenere ale școlilor.

În schimb, avantajele sistemului rămân semnificative: elevii efectuează mai multe ore de practică direct în companii, sub îndrumarea unui tutore, iar angajatorii își formează viitorii salariați. „Absolvenții învățământului dual sunt mult mai bine pregătiți pentru piața muncii pentru că fac foarte multă practică alături de profesioniști din companii”, subliniază Iuliana Țugui.

În județul Iași funcționează 43 de licee tehnologice, iar toate au încheiate parteneriate cu operatori economici. „Nicio clasă propusă în oferta educațională nu există fără solicitare din partea unui operator economic”, afirmă inspectorul.

Cerere există în aproape toate domeniile de pregătire, însă numărul locurilor diferă în funcție de necesarul pieței muncii.

Pentru anul școlar 2026–2027 sunt prevăzute 148 de clase în învățământul tehnologic, dintre care 16 clase și jumătate vor funcționa deja în sistem dual.

Deși pentru următorii ani există încă personal didactic suficient, Inspectoratul Școlar atrage atenția că apar dificultăți în recrutarea profesorilor pentru anumite specializări, în special pentru efectuarea practicii.

Cele mai mari probleme sunt în domeniul alimentației publice și al industriei alimentare, iar una dintre soluțiile analizate este atragerea specialiștilor din mediul economic către activitatea didactică. „Încercăm să convingem mentori din practică și profesioniști din companii să vină la catedră. Deocamdată găsim soluții”, spune Iuliana Țugui.

Inspectorul consideră că rezultatele la Bacalaureat nu reflectă întotdeauna performanța unui liceu tehnologic. Mulți dintre elevii care aleg această rută educațională intră cu medii mici, iar o parte dintre ei urmăresc în primul rând obținerea unei calificări și angajarea imediată, nu continuarea studiilor universitare. „Nu cred că Bacalaureatul ar trebui să fie criteriul principal de evaluare a unui liceu tehnologic. Este important, dar trebuie analizat împreună cu alte criterii, în special inserția absolvenților pe piața muncii”, afirmă aceasta.

În prezent, Inspectoratul Școlar nu dispune de statistici complete privind angajarea tuturor absolvenților, deoarece legătura cu mulți dintre ei se pierde după finalizarea studiilor. În schimb, există date punctuale pentru unele unități de învățământ și statistici privind absolvenții învățământului dual.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Cea mai importantă schimbare ce ține de învățământul tehnologic este că, începând cu anul școlar 2026-2027, nu vor mai fi organizate clase pentru vechile școli profesionale, cele de 3 ani. De ce s-a decis renunțarea la învățământul profesional de 3 ani și integrarea acestuia în liceul tehnologic?

Iuliana Țugui: E greu să spunem că s-a renunțat la învățământul profesional, pentru că învățământul profesional oferă pregătirea de nivel 3, calificare de nivel 3. Și s-a integrat în învățământul liceal tehnologic pentru exact acea flexibilitate despre care spuneați. Practic, învățământul liceal tehnologic oferă 3 avantaje: nivelul 3 de calificare după 3 ani, nivelul 4 de calificare după clasa a XII-a, și, bineînțeles, susținerea examenului de Bacalaureat  pentru cei care doresc traseul învățământului universitar, în orice domeniu de pregătire.

Andreea Daraban: Așadar, elevii se pot opri după 3 ani de studii și vor avea un certificat, o calificare, în urma efectuării celor 3 ani.

Iuliana Țugui: Exact. Este o schimbare majoră pentru sistemul de învățământ preuniversitar din țara noastră. Această formă de pregătire profesională este organizată în acest fel pentru prima dată după 1989, dar credem noi că este mult mai eficientă. Cel puțin așa consider în acest moment. Pentru că un elev care acum intră în clasa a IX-a, dar el a putut să opteze pe fișa de înscrieri la o anumită școală, la un anumit liceu, el se poate opri după 3 ani de zile. Pentru că, atunci când a bifat pe fișa de opțiuni, planul de școlarizare pentru 2026-2027 a fost structurat pe domenii de pregătire profesională și, în cadrul domeniului, pe calificări de nivel 4 și de nivel 3. Toate calificările de nivel 3 dintr-un domeniu sunt integrate calificărilor de nivel 4 din același domeniu.  Deci, atunci când și-a completat fișa de opțiuni, el și-a bifat o calificare de nivel 4 și ce calificare de nivel 3 era asociată.

Andreea Daraban: Ne puteți da un exemplu concret?

Iuliana Țugui: Elevul a optat pentru comerciant vânzător nivel 3 de calificare, pe care până în acest moment ar fi obținut acea calificare prin învățământul profesional.  Dar el se poate duce să mai facă încă un an și este tehnician în activități economice sau tehnician în achiziții și contractări.

Andreea Daraban: Poate obține ambele diplome.

Iuliana Țugui: Da, le poate obține. Un elev care a optat pentru tehnician în achiziții și contractări, domeniu de pregătire comercial nivel 4 de calificare, el știe de astăzi, când a fost deja repartizat, că după 3 ani de liceu tehnologic, poate să dea un examen de certificare de nivel 3 și să fie comerciant vânzător și are diploma și se poate duce să lucreze. Dacă vrea să continue, mai face și clasa a XII-a, își dă nivelul 4 de calificare și este tehnician în achiziții și contractări. Am luat un domeniu comercial pur întâmplător.  Putea fi orice alt domeniu de pregătire.

Andreea Daraban: Și după ce termină anul 4, clasa a XII-a, dacă dorește, poate să dea și Bacalaureatul.

Iuliana Țugui: Sigur.  Noi ne dorim ca toți elevii noștri să dea Bacalaureatul, dar nu este și opțiunea tuturor elevilor care intră în învățământul tehnologic. Pentru că sunt foarte mulți elevi care acum au completat fișa de opțiuni, știind că ei se vor opri la clasa a XI-a, pentru că dacă nu apărea această schimbare sau restructurare a traseului tehnologic, el se ducea pe învățământ profesional. Avem foarte mulți copii care au venit la liceu tehnologic pentru că vor să intre în câmpul muncii și vor să învețe o meserie.

Andreea Daraban: O altă schimbare majoră este prevăzută pentru anul școlar 2029-2030, când învățământul tehnologic preuniversitar va funcționa exclusiv în sistem dual. Cât de fezabil este acest lucru? Cel puțin atunci când ne gândim la județul Iași.

Iuliana Țugui: Dacă această întrebare mi-ar fi fost adresată acum câteva luni, aș fi spus că nu am încredere că va fi realizabil acest prag, acest deadline. Acum, însă,  spun că sunt șanse să fie îndeplinită această țintă și asta pentru că între timp a apărut legislația care precizează modul de înscriere și de funcționare a învățământului tehnologic dual,  și în care criteriile după care un agent economic poate sau nu să semneze un acord de parteneriat pe învățământul dual s-au schimbat puțin.

Andreea Daraban: În ce sens?

Iuliana Țugui: În sensul în care acordarea bursei profesionale, pe care agentul economic era obligat să o acorde fiecărui elev care este înscris în învățământul dual și cu care partenerul economic a încheiat acord de parteneriat, nu mai este obligatorie. Deci agentul economic are opțiunea de acorda această bursă sau poate să nu o dea. Învățământul tehnologic dual oferă și alte avantaje. Acel tutore de practică care asigură formarea competențelor practice a unui absolvent, viitor absolvent, are un rol extrem de important. Li se oferă diverse avantaje materiale. Toți operatorii economici care își asumă formarea profesională a unor absolvenți pleacă de la premisa că aceștia  că vor fi viitorii angajați. Deci li se oferă locuri de muncă. Nu toți absolvenții își doresc, însă,  să rămână în acel loc de muncă, dar ei au deschiderea și sunt considerați și nu doar că sunt considerați, este o realitate,  absolvenții de învățământ tehnologic dual sunt mult mai bine pregătiți pentru că fac foarte multă practică sub ochii și sub îndrumarea tutorelui de practică, profesionistul din unitatea economică. Acum, dacă ne-am dus la operatorii economici, eu aș specifica câteva aspecte legate de admiterea în această nouă formă de organizare a învățământului tehnologic. Dacă până în acest an școlar, care tocmai se finalizează, noi aveam admiterea în învățământul liceal tehnologic, se respecta legislația, calendarul de admitere în învățământul liceal cu repartiția computerizată, iar învățământul profesional era la solicitarea părintelui și copilului, cu dosar depus și cerere de înscriere direct în unitatea de învățământ,  în acest an admiterea este computerizată pentru toată lumea.  În același timp, când s-a construit proiectul planului de școlarizare pentru învățământul liceal tehnologic, s-au făcut solicitări din partea operatorilor economici. Deci, atunci când o unitate de învățământ tehnologic a propus un plan de școlarizare, dau un exemplu, trei clase de liceu pe un anumit domeniu de pregătire, cu calificările A, B, C, pentru toate acele trei calificări a avut solicitări de școlarizare din partea operatorului economic. Întreaga pregătire practică în învățământul tehnologic se realizează în parteneriat cu operatorii economici, mai ales în clasele mai mari, clasele a XI-a, a XII-a, de obicei. Nici un operator economic nu semnează o solicitare dacă știe că nu este nevoie pe piața muncii.

Andreea Daraban: Câte licee tehnologice sunt în județul Iași?

Iuliana Țugui: 43.

Andreea Daraban: Și toate au aceste contracte cu operatorii economici?

Iuliana Țugui: Da, toate. Nici o clasă din cele care s-au găsit pe fișa de înscriere a copiilor nu este fără o solicitare în spate.

Andreea Daraban: Există suficient agenți economici care să absoarbă acești elevi, începând cu anul școlar 2029-2030, în cazul în care se impune obligativitatea acestui tip de învățământ dual?

Iuliana Țugui:  E greu să mă pronunț eu dacă există sau nu există suficienți, dar fiecare unitate de învățământ care școlarizează învățământ tehnologic are propriile parteneriate în funcție de domeniile în care școlarizează, de calificările în care școlarizează. Dar există operatori economici care ne sprijină și care sunt alături de învățământul tehnologic necondiționat.

Andreea Daraban: Care sunt domeniile în care angajatorii ieșeni solicită cei mai mulți absolvenți?

Iuliana Țugui: Să știți că toate sunt căutate. Noi avem grupate calificările din domeniul tehnologic pe tehnic, servicii și resurse. Acestea sunt cele trei profiluri. În cadrul acestora sunt mai multe domenii. Fiecare profil este cu propriile domenii. Sunt solicitări pe absolut toate domeniile, și pe comerț, și pe mecanică, și electric, și textile, absolut tot. Mai multe sau mai puține. Și din acest motiv și cifra de școlarizare diferă puțin.

Andreea Daraban: De exemplu, anul trecut s-au ocupat toate locurile puse la dispoziție de colegiile, liceele tehnologice?

Iuliana Țugui:  Am avut o ofertă de școlarizare, nu știu dacă prea mare față de numărul de absolvenți de clasa VIII-a, dar au fost câteva clase propuse care nu s-au constituit. Am avut o clasă pe construcții, am avut clase și pe confecții care nu s-au constituit. Pentru că nu au fost suficiente solicitări față de oferta propusă din partea copiilor.

Andreea Daraban: Anul acesta care este oferta?

Iuliana Țugui:  În anul acesta avem 148 de clase. Dintre acestea, 16 clase și jumătate sunt clase propuse pe învățământ tehnologic dual, restul sunt învățământ liceal tehnologic. Oferta este cumva adaptată la generația care vine, la solicitările operatorilor economici  și să vedem rezultatul primei repartiții. În funcție de această repartiție, va urma și o a doua etapă, în funcție de numărul de locuri care rămân neocupate, așa cum spune calendarul, de admitere în învățământul liceal.

Andreea Daraban: În ceea ce privește pregătirea practică a elevilor din liceele tehnologice, există suficient personal care să acopere aceste domenii existente în oferta școlară?

Iuliana Țugui:  Aș putea să spun că, cel puțin pentru anul care va urma și poate următorul an încă, avem resursa umană care să asigure pregătirea profesională teoretică și practică pentru aceștia elevi. Este o întreagă mișcare în ceea ce privește mobilitatea personalului, așa cum este în orice alt domeniu sau pentru orice altă pregătire, altă calificare, dar dintre generațiile mai tinere, care își doresc să intre în sistemul de învățământ preuniversitar tehnologic, există destul de multe reticențe. De la an la an va trebui să găsim soluțiile cele mai bune.

Andreea Daraban: Unde există cel mai mare deficit? Pe ce domenii?

Iuliana Țugui:  Sunt domenii la care este deficit, spre exemplu în domeniul alimentație publică, la industria alimentară, și mai sunt câteva domenii. Noi încercăm să convingem mentori din practică, oameni care sunt din activitatea economică să vină la catedră. Deocamdată nu este o problemă, deocamdată găsim soluții.

Andreea Daraban: Există o reticență a elevilor care se îndrepta către liceele tehnologice. De unde credeți că vine această reticență? Să fie oare din cauza mediilor de admitere, sau poate a faptului că și mediile la Bacalaureat sunt destul de mici, cu promovabilitate scăzută de obicei la acest examen?

Iuliana Țugui:  Există o reticență. Sunt foarte curioasă dacă se va menține acum când ei nu mai intră în învățământul profesional și intră direct în învățământul liceal tehnologic. Sunt mai multe aspecte care trebuie analizate. Noi nu trebuie să uităm că elevii care au intrat în aceste licee sunt elevi care au intrat și cu media 2 și cu media 3, o parte dintre ei fără să susțină Evaluarea Națională și nu puțini. Dacă ai intrat în școală, în clasa a IX-a, cu o medie de admitere de 2, 3, 5, nu poate liceul tehnologic, care oferă și o pregătire de nivel 4, care îl scoate pe piața muncii,  nu poate să-i ducă pe toți elevii de acolo  la un Bacalaureat de 100% absolvire, cu medie peste 6, pentru că nu este foarte simplu. Nu putem întotdeauna să asigurăm acest parcurs și poate mulți dintre elevii noștri nici nu-și doresc acest lucru. Ei vor să intre pe piața muncii. Avem o absorbție pe piața muncii destul de frumoasă în foarte multe licee tehnologice care nu au o promovabilitate foarte mare la Bacalaureat.

Andreea Daraban: Ar trebui să fie examenul de Bacalaureat un criteriu pentru a măsura performanța unui liceu tehnologic?

Iuliana Țugui:  Nu cred că ar trebui să fie un criteriu prioritar. Este un criteriu. Evident, ne dorim ca toți elevii care termină liceul, că este liceu tehnologic sau un alt tip de liceu să promoveze Bacalaureatul, dar n-ar trebui pentru liceele tehnologice să fie criteriul principal. Este un criteriu care să fie cumulat cu alte criterii.  În primul rând absorbția pe piața muncii ar trebui să fie un alt criteriu.

Andreea Daraban: Există statistici, pe care le aveți la nivelul inspectoratului vizavi de această absorbție? Adică, știți exact care licee produc cei mai mulți absolvenți care se angajează?

Iuliana Țugui:  Nu este o statistică și e greu de realizat o statistică și să avem și certitudinea că este sigură 100%,  pentru că  în cazul a foarte mulți absolvenți, în momentul în care au terminat clasa a XII-a și au plecat din liceul tehnologic,  se pierde legătura cu ei și nu întotdeauna avem feedback-ul și nu putem monitoriza o anumită inserție pe piața muncii. Dar, noi avem statistici și informații punctuale pe anumite școli, iar pe învățământul dual în schimb, avem o statistică, mai ales pentru cei care terminau învățământ profesional dual. Vom vedea ce se întâmplă de aici încolo cu absolvenții care intră acum în liceul tehnologic.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației: (INTERVIU) Luciana Antoci, consilier de stat în Cancelaria Prim-Ministrului: „Succesul școlar nu se măsoară doar prin nota de la Evaluarea Națională sau Bacaluareat.”/„La fel de valoros este profesorul care reușește să ducă un elev de la nota 5 la nota 7 într-o școală vulnerabilă, precum și cel care lucrează cu elevi de performanță.”

Publicat de andreeadaraban, 24 iulie 2026, 19:07 / actualizat: 28 iulie 2026, 15:26

Luciana Antoci consideră că asocierea succesului școlar exclusiv cu rezultatele la examenele naționale este o perspectivă limitată. În opinia sa, performanța unui elev trebuie privită în ansamblu și raportată la progresul realizat pe parcursul anilor de studiu. „Succesul școlar înseamnă învățare constantă, dezvoltarea pasiunilor și a competențelor necesare pentru viață, nu doar obținerea unor note mari la examene”, afirmă aceasta.

Potrivit consilierului de stat, școala trebuie să contribuie la dezvoltarea competențelor transversale precum gândire critică, autonomie, colaborare, inteligență emoțională, competențe digitale și implicare civică,  elemente esențiale indiferent de profesia aleasă ulterior.

În același timp, orientarea școlară și profesională are un rol decisiv. O consiliere adaptată fiecărui elev ar putea reduce inclusiv abandonul universitar, fenomen care, în anumite domenii, ajunge la aproximativ 40% dintre studenți.

 În locul unei evaluări bazate exclusiv pe examenele de final de ciclu, Luciana Antoci susține introducerea unei evaluări continue, care să urmărească evoluția fiecărui elev. „Evaluarea progresului are atât rol de diagnostic, pentru că identifică golurile de învățare, cât și rol prognostic, deoarece permite școlii să intervină și să adapteze procesul educațional.”

În prezent, Evaluarea Națională și Bacalaureatul constată nivelul de pregătire la finalul ciclului de studii, însă nu mai permit intervenții pentru recuperarea dificultăților de învățare.

Consilierul de stat pledează pentru dezvoltarea unui sistem bazat pe evaluări standardizate realizate pe parcursul școlarității și pe introducerea unor standarde unitare de evaluare, astfel încât aceeași notă să reflecte același nivel de competențe în orice școală din România.

Pe termen lung, spune aceasta, dacă standardele de evaluare vor fi aplicate consecvent, România ar putea chiar renunța la actualele examene naționale, iar promovarea între ciclurile de învățământ să se bazeze pe evaluarea longitudinală.

 Luciana Antoci subliniază că toate studiile internaționale arată influența majoră pe care mediul socio-economic o are asupra rezultatelor școlare. „România are un cadru social foarte polarizat, iar acest lucru generează diferențe mari între școli și între elevi.” În opinia sa, egalitatea de șanse poate fi asigurată doar prin politici bazate pe echitate, ceea ce presupune distribuirea diferențiată a resurselor în funcție de nevoile fiecărei comunități, nu în mod egal pentru toate unitățile de învățământ.

Totodată, performanța profesorilor ar trebui evaluată prin progresul elevilor și nu exclusiv prin rezultatele absolute obținute la examene. „La fel de valoros este profesorul care reușește să ducă un elev de la nota 5 la nota 7 într-o școală vulnerabilă, precum cel care lucrează cu elevi de performanță.”

 Consilierul de stat admite că examenele influențează puternic activitatea din școli. „În educație se învață ceea ce se evaluează. Dacă accentul cade pe examen, atunci și profesorii și elevii își concentrează atenția asupra disciplinelor evaluate.” În opinia sa, soluția nu este introducerea unui număr mai mare de examene, ci schimbarea modului de evaluare și valorizarea progresului constant al elevilor.

Referindu-se la noul model de admitere la liceu prevăzut de Legea învățământului preuniversitar, Luciana Antoci apreciază pozitiv posibilitatea ca liceele să organizeze un examen suplimentar pentru ocuparea a cel mult jumătate dintre locurile disponibile.

Consilierul de stat consideră că măsura permite o mai bună potrivire între profilul elevului și specificul liceului. „Este firesc ca o școală să poată verifica și alte competențe relevante pentru profilul pe care îl oferă.” În cazul liceelor vocaționale sau sportive, o astfel de selecție este justificată, iar în cazul altor profiluri evaluarea nu trebuie să însemne neapărat încă un examen scris. Luciana Antoci sugerează că liceele ar putea utiliza și alte instrumente de selecție, precum interviul, scrisoarea de intenție sau alte forme de evaluare care să reducă presiunea asupra elevilor. Ea subliniază însă că aplicarea acestei prevederi depinde de apariția legislației secundare, care trebuie să stabilească regulile concrete de organizare.

Consilierul de stat susține introducerea efectivă a portofoliului educațional al elevului, instrument prevăzut și în actuala lege, dar niciodată implementat. Acesta ar trebui să reflecte dezvoltarea competențelor și evoluția elevului pe întreaga durată a școlarității și să reprezinte un criteriu important în tranziția dintre ciclurile de învățământ.

 Un alt subiect abordat în interviu a fost organizarea viitoarelor concursuri pentru ocuparea funcțiilor de director. Luciana Antoci consideră că succesul unei școli depinde în mare măsură de calitatea managementului. „Directorul nu mai poate fi doar un administrator. El trebuie să fie, înainte de toate, un lider educațional.” Acesta trebuie să stabilească direcția de dezvoltare a școlii, să gestioneze resursele umane și materiale, să dezvolte proiecte educaționale și să construiască relații solide cu întreaga comunitate.

În plus, consilierul de stat susține că directorii ar trebui să aibă posibilitatea de a participa la recrutarea profesorilor, fără eliminarea concursului național de titularizare. Potrivit acesteia, un astfel de sistem ar permite o mai bună compatibilizare între profilul școlii și profilul cadrului didactic și ar contribui la stabilitatea echipelor din unitățile de învățământ.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: S-au încheiat examenele naționale, despre care vorbim și la care ne raportăm mereu atunci când aducem în discuție succesul școlar. Cel mai adesea, în spațiul public, succesul școlar este asociat cu notele de la Evaluarea Națională și de la Bacalaureat. În fiecare an, fie ne minunăm de reușitele unor copii, lăudăm vârfurile,  fie ne îngrijorăm și ne întristăm pentru copiii care nu ajung să aibă o medie de trecere. Facem topuri, analizăm statistici. Într-un comentariu recent, postat pe pagina dumneavoastră de Facebook, spuneați că această perspectivă, și anume  asocierea notelor de la examenele naționale cu succesul școlar este limitată. Deci, ce înseamnă succesul școlar până la urmă?

Luciana Antoci: Este adevărat că, în accepțiunea generală, succesul școlar se măsoară în rezultatele obținute la Evaluarea Națională și Bacalaureat, din cauza faptului că acestea sunt singurele evaluări externe pe care le desfășurăm în sistemul de educație din România. Și, cumva, ele devin mai relevante decât alte forme de evaluare, iar greutatea notelor obținute aici, dincolo de miza pe care ele o au, atrage atenția și, evident, ies foarte multe opinii în spațiul public cu prilejul publicării acestor rezultate. Însă, din punctul meu de vedere, succesul școlar înseamnă mult mai mult decât atât. În primul rând, succesul școlar ar trebui măsurat în învățarea constantă la toate disciplinele de studiu și, când spun asta, nu mă gândesc la o încărcare care îi sufocă pe elevi din perspectiva materiilor foarte, foarte consistente, foarte dense, ci mă gândesc la ancore în realitate pe care ei și le pot consolida de-a lungul anilor de studiu și la descoperirea unor pasiuni, a unor inclinații, a unor curiozități care, ulterior, se pot transforma chiar într-o profesie, într-o carieră. Pe de altă parte, însă, succesul în școală, succesul educațional, înseamnă și o foarte bună ghidare în ceea ce privește parcursul educațional și profesional ulterior. O consiliere, o orientare școlară și profesională corectă, adaptată la particularitățile fiecărui elev, poate asigura succesul școlar. Și, din această perspectivă, cred că am reduce, semnificativ, pe o treaptă superioară și indicatorii de abandon școlar din universități, care, pe anumite specializări, ating chiar 40% dintre studenții care intră și treptat, în primul an, în al doilea an, sau chiar înaintea examenului de diplomă, abandonează, fie migrând către alte specializări, fie renunțând pur și simplu la pregătirea academică și integrându-se pe piața muncii fără o specializare aprofundată în acest sens. Nu în ultimul rând, cred că succesul școlar ar trebui să însemne chiar mai mult decât atât, și anume dezvoltarea competențelor transversale, care sunt, de fapt, competențele de care avem nevoie în toate joburile, dar și în viața curentă. Și mă gândesc aici la toate cele trei categorii, așa cum le definește Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, respectiv la competențele personale, care țin de gândire critică, de autonomie, la competențele care au ancore sociale, lucru în echipă, inteligență emoțională, empatie, dar și la competențele care sunt mai degrabă de ordin profesional, și anume competențe de digitalizare, deci capacitatea de a utiliza device-uri, sau pregătirea pe componenta de implicare civică, cunoașterea legislației specifice domeniului în care ne pregătim sau legislației generale. Cu alte cuvinte, toate aceste elemente asigură o dezvoltare complexă și completă a unui elev,  iar succesul real depinde de toate aceste componente, nu doar de notele obținute la evaluările naționale. Și aș mai completa aici un lucru, o școală de succes ar trebui să asigure copiilor toate aceste componente, plus componenta de control al trasabilității absolvenților. În Finlanda, de pildă, există un registru național care cuprinde, sau asociază mai degrabă, CNP-ul tuturor elevilor, unitățile de învățământ preuniversitar, facultățile….

Andreea Daraban: Se urmărește parcursul copilului de la grădiniță până se angajează.

Luciana Antoci: Pînă întră pe piața muncii, dar și ulterior. Pentru că există o evidență clară a parcursului profesional, inclusiv a intrării în intervale de șomaj sau de, eu știu, lipsă de angajabilitate. Și în felul acesta se poate ușor evalua eficiența sistemului educațional.

Andreea Daraban: Spuneați că adevărata performanță ar trebui măsurată și prin progresul fiecărui elev.

Luciana Antoci: Categoric, da.

Andreea Daraban: De ce o astfel de evaluare a progresului unui copil și de ce este mult mai relevantă decât o notă obținută la un examen?

Luciana Antoci: În primul rând e mai relevant pentru că progresul înseamnă evaluare de etapă, care pe de-o parte are rol diagnostic, în sensul în care punctează foarte clar golurile în învățare pe care le-a acumulat un elev. În al doilea rând, are rol prognostic, în sensul în care permite școlii să adapteze programul de pregătire în așa fel încât să acopere aceste goluri. Din păcate, evaluările naționale, ca evaluări externe, sunt evaluări de final de ciclu. Constatăm goluri, dar din păcate nu mai putem interveni reparator acolo. Da, evaluări de etapă se fac în toate școlile din România, chiar dacă nu se fac pe principiul evaluărilor externe, cu subiecte unice pentru toți elevii dintr-o școală sau dintr-un județ, ori din întreg sistemul de educație. Însă evaluări se fac. Întrebarea este dacă sunt corelate datele și dacă rezultatele acestor evaluări pot reflecta progresul, regresul sau stagnarea unui elev în ceea ce privește dezvoltarea pe o anumită componentă educațională. Niște evaluări de etapă sunt, de pildă, simulările care pregătesc examenele naționale, tocmai în sensul acesta al avertizării asupra unor goluri în învățare.

Andreea Daraban: Asta se întâmplă doar în anii terminali.

Luciana Antoci: În anii terminali, este adevărat, și doar pentru disciplinele care fac obiectele evaluărilor în cadrul examenelor naționale. Dar eu insist spunând că toate disciplinele sunt importante, pentru că ele asigură o dezvoltare completă și complexă a elevilor.

Andreea Daraban: Cât de mult influențează mediul social, economic și comunitatea din care provine un copil rezultatele la examene? Și cum ar trebui interpretate aceste diferențe?

Luciana Antoci: Toate studiile din teoriile educației arată că mediul social, socioeconomic în care este situată școala și în care trăiește familia influențează în mod hotărător parcursul educațional al unui elev. Și asta nu se întâmplă doar în România, se întâmplă peste tot în lume. Ceea ce are particular România este un cadru social fragmentat, polarizat, cu foarte multe contraste pe care dacă suntem onești le recunoaștem.

Andreea Daraban: Și de aici și decalajele foarte mari care apar, mai ales între urban și rural.

Luciana Antoci: Exact. Și provocările în a asigura egalitate de șanse tuturor elevilor, copiilor în general. Se poate atinge acest obiectiv al asigurării egalității de șanse prin măsuri care să aibă la bază principiul echității, în sensul în care nu distribui resursele financiare, materiale, umane, în mod egal către toate unitățile de învățământ, ci le distribui în funcție de specificul și nevoile fiecăruia împarte. Întrebarea este cum măsurăm aceste nevoi și cine își asumă această distribuire care pare să fie, de fapt, inegală, dar este echitabilă și în felul acesta reușim să sprijinim.

Andreea Daraban: Dar cum îi motivăm pe profesorii foarte buni să meargă, de exemplu, într-un sat din județul Vaslui?

Luciana Antoci: Măsurând progresul în învățare a elevilor. Este mult mai ușor să ajuți un elev să crească două puncte la Limba română, de exemplu,  vorbesc despre disciplina pe care o predau eu, într-o școală care e situată într-un mediu vulnerabil, luând un elev de la nota 5 și crescându-l până la nota 7, decât mergând într-o școală performantă, unde elevii oricum sunt foarte bine pregătiți și unde progresul în învățare se achiziționează greu pe un segment de înaltă performanță. Și vreau să insist aici asupra unui lucru. La fel de buni sunt și profesorii care reușesc să asigure progres pe intervalul de la baza ierarhiei, pentru că ei se confruntă cu un spectru complet diferit de probleme, după cum foarte buni sunt și cei care fac înaltă performanță Cred că aici trebuie închisă o discuție privitoare la profesori buni, profesori mai puțin buni. Toți sunt buni atâta vreme cât reușesc să îi conducă pe elevi până la atingerea potențialului maxim în dezvoltare, prin educație și prin învățare.

Andreea Daraban: Credeți că presiunea foarte mare pusă pe rezultatele examenelor schimbă modul în care profesorii predau și modul în care elevii învață?

Luciana Antoci: Categoric, da. Un principiu esențial în educație este acela că se învață ceea ce se evaluează. Și dacă se evaluează prin examen, cu atât mai mult atenția va fi concentrată pe aceste discipline.

Andreea Daraban: Credeți că mai multe examene ar stimula mai mult învățarea?

 Luciana Antoci: Nu. Eu cred că învățarea ar fi stimulată dacă ar conta evaluarea longitudinală. Și aici ajungem la pasul extrem de important care s-a făcut în sistemul de educație din România în aceste săptămâni, când au fost puse în dezbatere publică standardele de evaluare. Pentru că trebuie, în sfârșit, să ajungem ca în toate școlile din România nota 7 să reprezinte aceleași competențe pentru fiecare elev dintr-un anumit nivel de studiu. Și din perspectiva aceasta, cred că o foarte bună aplicare a acestor standarde și dacă suntem realiști, vom înțelege că avem nevoie de timp. Într-un orizont de câțiva ani se vor fi acomodat și profesorii și elevii și părinții și echipele manageriale cu acest mod de lucru. Dar atunci când se vor fi așezat lucrurile și toată lumea înțelege ce înseamnă standarde de notare și care este valoarea fiecarei note în parte, vom putea chiar să renunțăm la evaluările externe organizate acum ca examene naționale și să conteze, în trecerea de la o etapă de școlaritate la alta, de la un ciclu la celălalt, evaluarea longitudinală care are aceeași greutate prin note în toate școlile din sistemul de educație din România. În asta cred cu tărie.

Andreea Daraban: Asta ar însemna o serie de teste standardizate pe parcursul întregului gimnaziu, de exemplu, pentru a putea merge mai departe la liceu, nu?

Luciana Antoci: Categoric, da. Se pot face și administra astfel de teste standardizate. Ele pot fi administrate la nivel sistemic, așa cum se întâmplă în mai multe state cu sisteme educaționale dezvoltate, dar pot fi generate și la nivel de județ, la nivel de unitate de învățământ. Totul este să înțelegem că nu putem îmbunătăți ceea ce nu măsurăm și că datele sau managementul bazat pe date este esențial în orice domeniu de activitate.

Andreea Daraban: Pentru că tot am vorbit despre selecția elevilor la liceu, despre admitere, potrivit legii învățământului preuniversitar, elevii care intră în acest an în clasa a VIII-a vor putea să susțină, pe lângă Evaluarea Națională, și un examen suplimentar de admitere la liceu. Vorbim însă despre un examen facultativ, îl dă cine dorește. De asemenea,  liceele, la rândul lor, nu sunt obligate să desfășoare acest examen. În cazul în care aleg totuși să o facă, unitățile de învățământ pot scoate la concurs, potrivit legii, doar 50% din totalul locurilor disponibile. Cum vedeți această prevedere legislativă? Înțeleg că acest examen va putea cuprinde maximum două probe aferente profilului sau specializării, iar subiectele la rândul lor vor fi standardizate și elaborate la nivel național.

Luciana Antoci: Este o măsură de flexibilizare a sistemului.

Andreea Daraban:  O vedeți ca pe o măsură bună?

Luciana Antoci: Da, și ca pe o măsură foarte, foarte bună, în sensul în care unitățile de învățământ liceal, așa cum știți, au specializări foarte diverse. Și ca să poți să-i aduci aproape de școala ta pe elevii care își doresc să urmeze acele specializări, e firesc să le verifici și aceste competențe. Imaginați-vă că vorbim despre elevii care intră, de pildă, în învățământul artistic. În mod natural, ei nu își dovedesc competențele artistice doar prin examenul de Evaluare Națională pe care îl susțin la Limba română și Matematică. E drept, trec prin niște probe aptitudinale și acum. Dar această formulă de evaluare, la care faceți referire, face în așa fel încât să fie creat contextul în care se întâlnește profilul școlii cu profilul elevului, context din care rezultă practic un beneficiu reciproc. Școala reușește să-și selecteze elevii adecvați, potriviți, echipați cu acele competențe care sunt consonante cu specificul ei, după cum, la rândul lui, elevul  intră pe un culoar care îi asigură mai degrabă succesul decât dacă n-ar trece prin acest filtru de specialitate.

Andreea Daraban: Oare nu este un stres în plus pentru un elev care termină clasa a VIII-a să susțină două astfel de examene, unul de Evaluare Națională și unul de admitere?

Luciana Antoci: Orice evaluare constituie un stres în plus, dar eu cred că în România, punem prea mare presiune pe umerii elevilor care văd în orice formă de evaluare o sursă de stres și de tensiune. Am văzut cum funcționează, de pildă, școlile internaționale sau cele care au curiculum internațional. Acolo evaluările se fac la tot pasul. Două, trei, patru teste susțin elevii în fiecare zi fără a resimți presiunea acestor evaluări. Ele sunt integrate natural în programul de învățare. Notele nu sunt considerate ca niște sentințe. Greșeala este acceptată ca sursă de învățare și de creștere. Ei înțeleg foarte bine logica aceasta de educație și asta trebuie să facem în școlile din România.

Andreea Daraban: Și totuși, în alte state selecția  elevilor pentru liceu nu este atât de presantă ca la noi.

Luciana Antoci: Pentru că se privilegiază ce spuneam mai devreme, evaluarea longitudinală.

Andreea Daraban: Se face un dosar al copilului care este analizat.

 Luciana Antoci: Da, un portofoliu al elevului care și acum există în legea educației, după cum a fost și în legea veche, dar nu s-a pus în practică niciodată. Eu cred foarte mult în acest instrument de măsurare a competențelor și practic de creionare  a profilului elevului prin instrumente care sunt validate științific, în așa fel încât portofoliul chiar să reprezinte un întreg al potențialului elevului și un instrument în baza căruia să poată trece mai departe în etape succesive de școlaritate.

Andreea Daraban: Pe de altă parte, cum pot fi realizate ierarhii corecte pe baza unor evaluări diferite? Dacă la Evaluarea Națională se dă Matematică și Română pentru toată lumea, un liceu poate alege alte probe pentru a-și ocupa cele 50% din locurile puse la dispoziție. Vorbim despre două evaluări care nu sunt similare. Adică ai să ai în același liceu elevi intrați pe baza acestei admiteri, dar și elevi intrați pe baza Evaluării Naționale. Ar fi o ierarhie corectă?

Luciana Antoci: Aici trebuie să apară și legislația subsecventă, pentru că doar prevederile din Legea educației naționale nu sunt suficiente. Pentru că vorbim despre ponderea pe care o are Evaluarea Națională. Toți elevii dau Evaluarea Națională. Deci să ne înțelegem, nu sunt unii care dau examenul național și alții care dau doar examen de admitere. Toți susțin Evaluarea Națională și în mod suplimentar cei care vor să meargă către anumite licee pot susține probe care sunt consonante cu profilul liceelor respective. Și cu alte cuvinte, dacă vreau să urmez un liceu sportiv, nu mai susțin încă o dată probe de română și de matematică. Voi merge strict pe probele care evaluează aceste competențe sportive.

Andreea Daraban: Dar dacă vreau profil Mate-Info, voi da Matematică și Informatică?

Luciana Antoci: Nu voi da Matematică și Informatică. Pot să aleg ca director și consiliu de administrație al unui astfel de liceu un interviu, o scrisoare de intenție. Sunt atâtea forme de evaluare care nu pun presiune pe copii, care nu înseamnă să treacă, din nou, prin emoțiile unui examen, cum este acela al Evaluării Naționale, ci dimpotrivă o deschidere către o formă de comunicare instituțională care nu pune presiune, dar care aduce date foarte relevante decidenților în selecția copiilor cu care urmează să lucreze acolo. Eu nu văd decât partea bună în toate aceste prevederi, dar e adevărat. E nevoie să apară și o legislație subsecventă, care să fie clarificatoare și să înțelegem cu toții că e în avantajul nostru, până la urmă, chiar să vedem dacă ne potrivim sau nu cu un astfel de profil, pentru că s-ar putea ca un astfel de filtru să-l ajute pe un elev să constate că nu este  bun pentru matematică-informatică și că de fapt aptitudinile lui sunt, mai de curând,  către zona de științe umaniste sau științe sociale, iar o bună ghidare de la bun început evită eșecuri ulterioare.

Andreea Daraban: Au fost voci care au spus că Evaluarea Națională, ar fi mai relevantă dacă ar fi date examene la discipline de profil. Ar fi aceasta o variantă pentru a renunța la încă un examen de admitere?

Luciana Antoci: Eu cred că este prea devreme să ne ducem strict către disciplinele aferente profilurilor pentru că, până la urmă, Evaluarea Națională este un examen de final de ciclu, de gimnaziu, nu de început de ciclu liceal. Deci, noi trebuie să evaluăm, prin disciplinele de la final de gimnaziu, competențele de comunicare, competențe de raționament științific, care se regăsesc foarte bine pe disciplina Matematică. Practic, consider că ar fi prea devreme în ruta de școlaritate să evaluăm informatică la final de clasa a VIII-a. Păi sunt școli, și nu puține, care nu predau nicio oră de Informatică la ciclul gimnazial și totuși elevii vor să meargă la Informatică mai departe, neavând în programă Informatica ar trebui să fie evaluați cum?  Și atunci e o așezare, până la urmă, care ia în calcul mai multe considerente și pregătirea generală a elevilor, dar și perspectivele care trebuie deschise pentru ei în anii ulteriori, în care, în liceu, într-adevăr, se merge pe o aprofundare în specialitate.

Andreea Daraban: Spuneați că nu există o metodologie pentru acest examen suplimentar de admitere.  Când vor fi anunțate școlile dacă au posibilitatea să aleagă din toamnă acest examen, când vor fi anunțați elevii, părinții?

Luciana Antoci:  Ar trebui să se întâmple o popularizare și, evident, o clarificare prin legislație secundară, cu un an înainte de susținerea acestui examen.

Andreea Daraban: Vorbeam despre succesul școlar. Oare performanța unei școli nu are legătură și cu managementul acelei instituții?

Luciana Antoci: Are o legătură foarte strânsă cu managementul acelei instituții. Dacă mă întrebați pe mine, managementul școlii este esențial, iar rolul echipei manageriale din școală, director, director adjunct, consiliu de administrație, devine hotărător. Pentru că vorbim despre o schimbare de profil al managerului odată cu schimbarea spectrului de așteptări, de exigențe pe care mediul social l-a configurat în relație cu unitățile de învățământ. Directorul de școală nu mai poate fi doar un administrator. Directorul de școală trebuie să fie, în primul rând, un lider educațional, în sensul în care stabilește programele de dezvoltare instituțională  și direcția de evoluție a școlii pentru cei patru ani în care are mandat. Pe de altă parte, stabilește programele de curriculum opțional, proiectele educaționale în care intră școala și, evident, analizează rezultatele și riscurile, adaptând procesul la acești indicatori de fiecare dată. Deci, pe de o parte, este lider educațional, pe de altă parte este manager. Asta înseamnă că trebuie să gestioneze resurse, resurse umane și în foarte multe școli din lume directorii, cu tot staful pe care îl au în echipa de management, își selectează profesorii cu care lucrează. A fost un astfel de experiment și în sistemul de educație din România. În anii 2000, pe o listă destul de consistentă de școli reprezentative, s-a organizat concurs de ocupare a posturilor direct în școala. Dar, în același timp, sigur, directorul gestionează și resurse materiale, dotări, reparații, proiecte de sponsorizare, după cum gestionează tot ceea ce înseamnă, practic, relația dintre instituție și comunitate. Adică este un lider de dialog cu comunitatea.

Andreea Daraban: Și profilul fiind atât de complex, oare nu ar putea directorul să-și aleagă singur echipa? Nu ar fi mai benefic?

Luciana Antoci:  Eu pledez pentru asta și știți că a fost o dezbatere în ultimele zile, pornind tocmai de la această propunere pe care o am făcut-o. Nu e o propunere legislativă. Este o opinie personală pe care o am, ca om care lucrează în lumea școlii de trei decenii. Ar trebui ca directorii să aibă un interval de decizie în ceea ce privește recrutarea resursei umane. Și o spun nuanțând. În primul rând, din prisma faptului că o astfel de decizie, la nivel de sistem, i-ar sprijini pe profesori. Pentru că am multiplica rutele de intrare în sistem. N-ar mai exista doar examenul de titularizare, care e, de fapt, concurs de ocupare a posturilor, așa cum îl cunoaștem cu toții.

Andreea Daraban: Așadar, să nu se renunțe la titularizare.

Luciana Antoci: Să nu se renunțe la titularizare. Ea trebuie să rămână, mai ales pentru acele școli care nu își pot constitui singure norme. Sunt școli care au fragmente de norme, pe anumite discipline. Și acolo nu poți să scoți la concurs fragment de normă. Ori, lucrul acesta poate să-l suplinească inspectoratul școlar prin constituirea de norme la nivelul mai multor unități de învățământ și organizarea concursului național pentru ocuparea posturilor didactice. Deci, nu exclude nimeni această posibilitate, această șansă a profesorilor de a intra în sistem prin titularizare. Pe de altă parte, însă, sunt școli care au specificul lor și care își doresc să atragă o resursă umană care este pregătită, să spun, mai mult pe zona de proiecte educaționale sau de competențe digitale, sau de, nu știu, învățământ simultan. Trebuie să dăm posibilitatea consiliilor de administrație și directorilor să își atragă resursa umană potrivită. Pentru că în felul acesta se întâlnesc profilul școlii cu profilul profesorului și este într-un dublu avantaj acest mod de a te fixa pe post. Și în plus, cred că ar fi mai fideli față de școală profesorii care au ales și au fost aleși de către școală. Pentru că s-ar regăsi acolo și cred că ar putea să-și construiască și să-și consolideze niște culoare profesionale mult mai solide.

Andreea Daraban: S-a stabilit când vor fi organizate concursurile pentru directorii de școli?  Metodologia știu că a fost publicată.

Luciana Antoci: Metodologia a fost publicată săptămânile trecute. A apărut de altfel în Monitorul oficial. Calendarul organizării unor astfel de concursuri încă nu a apărut. Menționez faptul că în ianuarie a expirat mandatul celor mai mulți dintre directorii care l-au câștigat în 2022, prin prima etapă de concurs. Ulterior, s-au mai adăugat câteva alte categorii de directori care au dobândit acest mandat la câteva luni distanță. Cert este că, în acest moment, toți directorii de școli din unitățile de învățământ public din România sunt ocupanți de post prin detașare în interesul învățământului și că da, se impune organizarea unui astfel de concurs,  care, din experiența pe care eu o am, pentru că am organizat  trei  serii de concurs pentru ocuparea posturilorde directori, nu interferează cu politicul, oferă un context de evaluare foarte solid, foarte serios a competențelor manageriale pentru cei care își doresc să preia pozițiile de director și directorii adjuncți din școli. De altfel și prin noua metodologie, se regăsesc în comisia de evaluare la interviu, de pildă, reprezentanți ai unității de învățământ, reprezentanți ai autorității publice locale, reprezentanți ai instituțiilor de HR, evident, ai inspectoratului școlar și ca observatori, reprezentanții ai sindicatelor, cadrelor didactice.  Deci, din această perspectivă, eu trebuie să vă spun că la organizarea concursului din 2022, nimeni nu a reclamat faptul că ar fi vreo interferență politică. Mă surprinde să aud acum că e politizată numirea directorilor, pentru că atunci toate vocile implicate au avut contextul să reclame dacă ar fi sesizat vreo astfel de ingerință, ceea ce nu s-a întâmplat.

Andreea Daraban: Având în vedere incertitudinea politică în care ne aflăm, credeți că vor putea fi organizate, în toamna acestui an, aceste concursuri de ocuparea a posturilor de  directori?

Luciana Antoci: Se pot organiza în toamnă. Dacă vor fi clarificări din această perspectivă, dat chiar și fără astfel de limpeziri de ordin politic, se pot organiza aceste concursuri, pentru că vorbim despre o zonă administrativă care trebuie să fie așezată și pentru care avem cadrul normativ. Din punctul acesta de vedere nu văd niciun obstacol în organizarea acestor concursuri.

Andreea Daraban: În afară de modul de selecție, se schimbă și ceea ce poate face, efectiv, un director de școală sau atribuțiile rămân, în esență, aceleași și potrivit metodologiei noii?

Luciana Antoci:  Fișa cadru este, în principiu, aceeași, dar sigur că profilul școlilor este schimbat de la un an la altul, după cum este și profilul elevilor pe care îi avem în bănci și lista de riscuri în ceea ce privește urmarea unui parcurs educațional coerent. Ne referim aici la toate datele care vin din diverse studii de cercetare, care evidențiază probleme în ceea ce privește echilibrul emoțional al elevilor, sănătatea lor mentală, riscurile pe care le au în ceea ce privește consumul de substanțe interzise, expunerea pe un termen foarte mare de timp la device-uri electronice, probleme de sănătate fizică, sănătatea ochilor, sănătatea coloanei vertebrale, sănătatea alimentară și atunci, sigur, că toate aceste aspecte impactează succesul managerial și directorul trebuie să asume faptul că lucrează cu un spectru de probleme mult mai variat decât o făcea un director de acum patru, opt sau doisprezece ani.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Bacalaureatul a confirmat o realitate care persistă de ani de zile: elevii din mediul rural pornesc cu șanse inegale. Mihaela Nabăr, director World Vision România: „Este foarte greu să aduci un copil la nota 6 la Bacalaureat dacă pornește cu mari decalaje.” Robert, absolvent promoția 2026: Fără programul ”Vreau în clasa a IX-a” nu cred că aș fi putut continua liceul.

Publicat de andreeadaraban, 21 iulie 2026, 15:16 / actualizat: 24 iulie 2026, 19:13

În școlile din mediul rural, promovarea examenului de Bacalaureat rămâne semnificativ sub nivelul înregistrat în orașe. Pentru mulți adolescenți, drumul către liceu și apoi către examenul maturității este presărat cu obstacole precum lipsa resurselor financiare, naveta zilnică, profesorii care se schimbă de la un an la altul, responsabilitățile din gospodărie sau chiar abandonul școlar.

Există însă și exemple care demonstrează că aceste decalaje pot fi reduse atunci când sprijinul este constant și adaptat fiecărui copil. Programul „Vreau în clasa a IX-a”, derulat de Fundația World Vision România de aproape două decenii, este unul dintre ele. În acest an, 83% dintre elevii incluși în program au promovat examenul de Bacalaureat, peste media națională.

Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România, și Robert, beneficiar al programului „Vreau în clasa a IX-a”, absolvent al Liceului ”Al. I Cuza” din Iași, au fost invitați în emisiunea Starea Educației, realizată de Andreea Daraban, unde au discutat despre inegalitățile dintre rural și urban, despre barierele care îi împiedică pe mulți tineri să ajungă la examenul maturității și despre soluțiile care pot face diferența.

Mihaela Nabăr: „Decalajul dintre rural și urban se vede încă din primii ani de școală.”

Directorul executiv al World Vision România, Mihaela Nabăr, spune că rezultatele examenelor naționale confirmă un fenomen care persistă de ani de zile. „Ceea ce este o constantă a acestor rezultate, și nu doar a rezultatelor de anul acesta, ci și a celor din anii trecuți, este că decalajul dintre rural și urban se menține.” În opinia sa, diferențele nu apar în clasa a XII-a, ci se acumulează pe parcursul întregului traseu educațional. „Nu vedem acest decalaj doar la examenul de Bacalaureat. El se vede mult mai devreme, încă de la Evaluarea Națională. Mai mult decât atât, ceea ce nu ne spun aceste date este câți copii nu au mai ajuns deloc să susțină Bacalaureatul și câți nu au mai ajuns nici măcar în clasa a XII-a.”

Potrivit Mihaelei Nabăr, sistemul pierde anual zeci de mii de copii care abandonează școala înainte de finalizarea studiilor. „Pierdem anual foarte mulți copii. Sunt elevi care rămân în urmă, care abandonează educația sau acumulează decalaje atât de mari încât devine foarte dificil să mai recupereze.”

Organizația a identificat, în cei aproape 20 de ani de activitate, principalele obstacole cu care se confruntă adolescenții din mediul rural. Prima dintre ele este lipsa resurselor financiare. „Foarte mulți elevi ajung să renunțe la școală pentru că au nevoie să câștige bani. Aleg să muncească în loc să continue studiile.”

La aceasta se adaugă implicarea copiilor în activitățile gospodărești. „Avem 37% dintre adolescenții din mediile vulnerabile care nu merg constant la școală pentru că participă la muncile din gospodărie, în special în anumite perioade ale anului.”

O altă problemă este lipsa cadrelor didactice stabile și bine pregătite în mediul rural. „În continuare, în urban avem profesori mult mai bine pregătiți decât în rural, unde foarte des sunt profesori navetiști sau cadre didactice care nu predau disciplina pentru care sunt specializate. De multe ori profesorii se schimbă în fiecare an, iar acest lucru afectează continuitatea învățării.”

Nici distanța până la liceu nu este un detaliu minor.„Pe măsură ce copiii cresc, liceul nu mai este în comunitatea lor. Timpul petrecut pe drum crește foarte mult și, în special iarna, lipsa transportului devine un motiv pentru care mulți elevi lipsesc de la școală.”

Mihaela Nabăr: ”Este foarte greu să aduci un copil care nu stăpânește competențele de bază până la o medie de minimum 6 la Bacalaureat.”

Mihaela Nabăr atrage atenția că succesul la examenul maturității depinde de recuperarea decalajelor încă din clasele gimnaziale. „Avem copii care ajung în liceu cu note foarte mici, chiar de 1, 2 sau 3 la evaluarea națională. Este foarte greu să aduci un copil care nu stăpânește competențele de bază până la o medie de minimum 6 la bacalaureat. Este nevoie de investiții serioase în recuperarea acestor decalaje.”

Programul „Vreau în clasa a IX-a” a împlinit în acest an 18 ani de existență. În județele Iași, Vaslui și Bacău au beneficiat de sprijin aproape 300 de elevi.

Rezultatele sunt peste mediile județene: în Iași, promovarea în program a fost de 92,31%, față de 84,8% la nivelul județului; în Vaslui, rata de promovare a ajuns la 86%, comparativ cu aproximativ 73% în județ; în Bacău, toți elevii din program au promovat examenul.

Succesul nu este întâmplător. Sprijinul oferit elevilor depășește cu mult pregătirea pentru examene. „Începem prin a identifica nevoile fiecărui copil. Avem pregătire suplimentară, mentorat individual și de grup, consiliere psihologică, consiliere vocațională, dezvoltarea abilităților de viață, educație financiară și acoperirea nevoilor de bază, precum transportul, cazarea sau rechizitele,” a explicat Mihaela Nabăr.

Programul continuă și pe timpul vacanțelor, prin tabere educaționale, activități de voluntariat și vizite în companii.

Robert: „Fără acest program nu cred că aș fi putut continua liceul.”

Una dintre poveștile care ilustrează impactul programului este cea a lui Robert, absolvent al Liceului „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, originar din comuna Focuri, județul Iași. A intrat în program după recomandarea directorului școlii gimnaziale și a fost admis la profilul Matematică-Informatică, după ce a obținut media 9 la Evaluarea Națională. La Bacalaureat a încheiat cu media 9,31.

Pentru el, mutarea dintr-o comună într-un oraș mare a fost prima provocare. „În clasa a IX-a cred că cel mai greu a fost acomodarea cu orașul. Veneam dintr-o comunitate în care toată lumea se cunoaște și, dintr-odată, m-am trezit într-un loc cu foarte mulți oameni, personalități și energii diferite.”

Șocul s-a resimțit și la liceu. „Aveam colegi care veneau din mediul rural, dar și colegi de la cele mai bune școli din Iași. A fost o explozie de diversitate, însă m-am adaptat destul de repede.”

Sprijinul oferit de program s-a dovedit decisiv. „Șederea la cămin a făcut parte din pachetul de beneficii oferit prin programul ”Vreau în clasa a IX-a”. În lipsa acestuia nu cred că aș fi putut continua și termina un liceu în oraș,” a mărturisit Robert.

Tînărul provine dintr-o familie monoparentală, iar costurile studiilor ar fi fost imposibil de suportat fără ajutor extern. „Familia nu ar fi putut să mă susțină singură. Situația este mai delicată.”

Pe lângă sprijinul financiar, a beneficiat și de pregătire suplimentară. „Am făcut pregătire la Limba română cu profesori universitari. S-a văzut diferența.”

Robert: „Am ales să ”pay it forward”. Vreau să îi ajut pe copiii mai mici la chimie.”

În această toamnă, Robert va începe studiile la Facultatea de Inginerie Chimică din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, domeniu pe care l-a descoperit în timpul liceului. „Am ales ingineria chimică din pasiune. Profesorii mei din liceu au reușit să-mi dezvolte această pasiune și le sunt recunoscător.”

Mai mult, tânărul și-a propus să întoarcă sprijinul primit către generațiile următoare. „Am ales să «pay it forward». Vreau să îi ajut pe copiii mai mici la chimie.”

Pentru Mihaela Nabăr, acesta este unul dintre cele mai importante rezultate ale programului. „Robert nu merge mai departe doar cu un loc la facultate. Merge mai departe cu dorința de a-i sprijini pe alți copii. Acesta este unul dintre cele mai frumoase efecte ale investiției în educație.”

Programul „Vreau în clasa a IX-a”, derulat de World Vision România, continuă și în noul an școlar, iar locurile eliberate de absolvenți vor fi ocupate de o nouă generație de liceeni din mediul rural. Mihaela Nabăr spune că organizația își propune nu doar să mențină numărul beneficiarilor, ci și să extindă intervențiile în comunități noi.

Mihaela Nabăr: ”Pentru noi este o dovadă că rezultatele bune atrag rezultate bune.”

Un alt program care sprijină tinerii aflați în dificultate este Pro Ruralis, preluat în acest an de World Vision România. Destinat elevilor cu rezultate foarte bune la învățătură, proveniți din familii cu posibilități materiale reduse din mediul rural, programul le oferă șansa de a urma un liceu de prestigiu în Iași, acoperindu-le costurile de cazare, masă și sprijin educațional pe parcursul celor patru ani de studiu.

Beneficiarii acestui program au înregistrat o promovare de 100% la examenul maturității. Mihaela Nabăr, director executiv al World Vision România, a explicat că toate cele 65 de persoane înscrise în program, care au susținut Bacalaureatul, au reușit să promoveze examenul. ”Pentru noi este o dovadă că rezultatele bune atrag rezultate bune”, a declarat Mihaela Nabăr.

Potrivit acesteia, performanța nu este întâmplătoare. Elevii admiși în Pro Ruralis sunt selectați încă de la început pe baza rezultatelor foarte bune obținute în gimnaziu și trebuie să își mențină performanțele pe tot parcursul liceului. „Încă de la momentul intrării în program a existat această condiție ca rezultatele lor să fie peste 9 și să se mențină de-a lungul celor patru ani.”

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Bogdan Cristescu, directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare: „Standardele naționale de evaluare îi vor spune elevului și părintelui ce știe copilul și cum poate merge mai departe. Vom începe cu adevărat să folosim evaluarea pentru învățare. Examenele cumva direcționează predarea, copiii nu învață decât ceea ce știu că se dă la examen.”

Publicat de andreeadaraban, 20 iulie 2026, 10:19 / actualizat: 21 iulie 2026, 15:18

Invitat la emisiunea #StareaEducației, realizată de Andreea Daraban, directorul general al Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare, Bogdan Cristescu, a explicat cum vor funcționa noile standarde și ce efecte sunt așteptate asupra modului în care sunt evaluați elevii.

Potrivit lui Bogdan Cristescu, standardele reprezintă, în primul rând, un document de politică educațională care detaliază competențele prevăzute deja în programa școlară. Noutatea constă în descrierea rezultatelor învățării pentru fiecare competență, raportate la trei niveluri de performanță.

Oficialul subliniază însă că scopul principal nu este schimbarea modului de acordare a notelor, ci transformarea evaluării într-un instrument care să ofere informații utile despre progresul elevului. „Nota ar trebui să reprezinte mai puțin de 30% din evaluare”, afirmă Bogdan Cristescu, explicând că feedback-ul oferit elevului și părinților este mult mai important decât simpla notă din catalog. În opinia sa, evaluarea trebuie să arate ce știe elevul, cum aplică ceea ce a învățat și ce pași trebuie urmați pentru progres.

În învățământul primar, unde sunt folosite calificative, asocierea cu noile niveluri este una intuitivă, spune directorul CNCE. Astfel, calificativul „Foarte bine” corespunde nivelului avansat, „Bine” nivelului consolidat, iar „Suficient” nivelului de bază. În cazul calificativului „Insuficient”, standardele disting între elevii care pot recupera în cadrul clasei și cei care necesită programe de remediere dedicate.

 Pentru clasele gimnaziale, standardele nu stabilesc explicit ce interval de note corespunde fiecărui nivel de performanță.

Cu toate acestea, Bogdan Cristescu consideră că profesorii vor face în mod firesc această asociere: nivelul avansat ar corespunde notelor 9-10, nivelul consolidat notelor 7-8, iar nivelul de bază notelor 5-6. El insistă, însă, că nota rămâne doar rezultatul final al unei evaluări mai complexe și că profesorul păstrează libertatea de a ține cont de progres, efort sau creativitate atunci când stabilește nota finală.

Unul dintre cele mai importante beneficii ale standardelor este creșterea transparenței evaluării. În loc să comunice doar nota obținută la un test, profesorii vor putea explica exact ce competențe au fost evaluate și la ce nivel se situează fiecare dintre acestea. Potrivit lui Bogdan Cristescu, acest lucru îi va ajuta pe părinți și elevi să înțeleagă mai bine punctele forte și aspectele care necesită îmbunătățire.

Un obiectiv major al introducerii standardelor este reducerea diferențelor dintre evaluările realizate în diferite școli.

Cristescu spune că, în viitor, un elev evaluat la nivel avansat la Limba română în clasa a VI-a ar trebui să demonstreze aceleași competențe indiferent dacă învață într-o școală din București, Iași sau din mediul rural. În acest fel, evaluarea ar deveni mai echitabilă și mai comparabilă la nivel național.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban:  Ce aduc nou standardele naționale de evaluare?

Bogdan Cristescu: Standardele naționale de evaluare aduc nou, pe de o parte, un document de tip politică educațională, care stabilește nivelurile de performanță și, pe de altă parte, pentru fiecare dintre disciplinele de trunchi comun, de la clasele primare și gimnaziale, o detaliere. Deci programa nu se schimbă, standardele aduc o detaliere a competențelor specifice în termeni de rezultate ale învățării, cu nivel de bază, nivel consolidat și nivel avansat.

Andreea Daraban: Ne puteți explica, mai exact, cum va arăta notarea elevilor conform acestor standarde? De exemplu, la clasele primare avem calificative și nu note. Cum se va schimba notarea pentru acest ciclu de învățământ?

Bogdan Cristescu: Este bine că facem această precizare și anume, noi am pus în consultare publică standarde de evaluare. Deci ne interesează cum este evaluat elevul, inclusiv din punct de vedere formativ, deci nota este doar, dacă vreți, o zonă finală a evaluării. Din punctul meu de vedere, nota ar trebui să reprezinte mai puțin de 30% din evaluare. Într-o evaluare este foarte important feedback-ul, este foarte importantă decizia de cum continui mai departe, pe ce construiești, este foarte importantă confirmarea evaluării pe care ți-ai făcut-o. Deci aș vrea să mă ajutați și să mă susțineți să nu reducem evaluarea la notă. Eu știu că părintele primește notă, dar exact asta este ceea ce își dorește introducerea acestor standarde și la noi, în alte țări ale lumii sunt introduse din 1960, transmiterea către părinți, transmiterea către elev a unei informații esențiale pentru învățarea ulterioară și pentru validarea parcursului pe care l-a avut. Și anume, ce știe și cum poate trece mai departe și mai bine zis cum știe. Că nu este vorba doar despre cunoștințe, este vorba despre ce știe, cum știe, cum aplică. Standardele de evaluare arată niște lucruri care trebuie avute în vedere și care sunt rezultat al învățării. Sigur, avem definite nivelul A, nivelul B, nivelul C și două niveluri, D1 și D2, care sunt sub zona minimului acceptat, sub zona de bază. Dacă trecem spre exemplul pe care ni l-ați dat dumneavoastră, dacă ne gândim care sunt calificativele la clasele primare, transferul este intuitiv și simplu. La primar avem Insuficient, Suficient, Bine și Foarte bine. Și atunci, este clar că Foarte bine corespunde nivelului A, Bine corespunde nivelului B, Suficient corespunde nivelului C de bază, iar celelalte două care arată o insuficientă formare, o insuficientă dezvoltare a competențelor sunt și mai bine separate, pentru că sunt separate în insuficienta formare a competențelor, dar cu șansa copilului de a remedia în acel cadru școlar, adică lucrând în continuare în clasă. El nu este atât de departe de colegii lui încât să nu poată recupera, și cealaltă situație, ultima dintre ele, care impune remediere în cu totul alt context, remediere dedicată. Dacă vreți, sunt copiii care au rămas în urmă sau copiii care, nu știu, ar putea fi într-o situație  care odată era considerată repetenție, care trebuie tratați separat, pentru că deja adresarea către ei pentru a le forma, dezvolta competențele suficiente, nu mai poate fi făcută în cadrul uzual al clasei. Și vă dau aici un exemplu bun, poate extrem, dar un exemplu cu care colegii profesori se mai confruntă. Ai un copil care a ajuns în clasa a IX-a și care nu știe operațiile de bază. Este clar că nu poți să lucrezi cu el în mediul școlar al clasei, cel obișnuit, și să-ți și continui predarea materiei de clasa a IX-a, pentru că, efectiv, acel copil nu te poate urmări.

Andreea Daraban: În ceea ce privește gimnaziul, nivelurile de performanță au fost asociate unor tranșe specifice de note?

Bogdan Cristescu: Nu au fost asociate explicit unor tranșe de note, pentru că, așa cum v-am spus, semnalul pe care vrem noi să-l dăm este acela de accent pe evaluare, nu pe notă ca etichetă. Dar, așa cum atunci când s-au făcut schimbările la ciclul primar, când  s-a trecut de la note la calificative și profesorii au făcut, fără a avea într-o metodologie o asociere de tipul Foarte bine înseamnă 9-10, Bine înseamnă 7-8,  așa și aici se poate face o asociere relativ facil. Avansat înseamnă că ești în zona de sus, 9-10. Dacă ne uităm la descriptorii de la Avansat, care arată un copil autonom în învățare, care poate transfera, care are cunoștințe de zonă foarte, foarte complexă și care poate lua ceea ce știe și aplică într-un mediu total nou, într-un context total nou, păi vă dați seama că acesta este un copil de 9-10. Bine poate fi asociat pentru zona de consolidat, adică nota 7-8, și de bază înseamnă 5-6. Deci un asemenea transfer mental se poate face. Dar, așa cum v-am spus, pentru noi este foarte, foarte important ce știe copilul, nu nota pe care o pun. Nota va fi o urmare.

Andreea Daraban: Dar nu se regăsește explicit asocierea aceasta dintre nivelul de performanță și tranșe specifice de note?

Bogdan Cristescu: Nu se regăsește explicit pentru că, v-am spus, nu am redus aceste standarde la standarde de notare, sunt standarde de evaluare. Notarea este etapa următoare a evaluării. Haideți să facem evaluarea bine, să înțelegem cu toții același lucru, toți profesorii unui clase, și din București, și din Iași, și din Prisăcani, să înțelegem cu toții ce înseamnă că un copil este la nivel avansat la Limba română în clasa a VI-a, de exemplu. Și atunci, când spunem cu toții același lucru, vă dați seama, nota, că este aceasta 9 sau că este 10, ține foarte, foarte mult de decizia profesorului, care asociază munca, care asociază efortul, care asociază progresul, și așa mai departe.

Andreea Daraban: Practic, prin aceste standarde, profesorii pot justifica notele acordate după criterii clare?

Bogdan Cristescu:  Da, acesta este un foarte mare câștig, iar eu n-aș pune cuvântul ”a justifica”, pentru că, pentru mine, este foarte, foarte important să știm că un profesor va putea comunica corect. A se justifica în limba română poate avea o interpretare de genul ”a da seamă” și nu este cazul. Cred că trebuie să creștem încrederea în profesor, dar profesorul va avea un argument în plus, pe care îl va putea comunica foarte direct și explicit părinților. Adică, la acest moment, gândiți-vă la situația în care profesorul face o evaluare scrisă, în loc să-i comunice elevului și părintelui că elevul a primit nota 7, dascălul va putea comunica automat: am evaluat competențele acestea și ele sunt la nivelul de bază, avansat sau consolidat. Pe una poate fi la avansat, cele mai multe vor fi la nivel de consolidat, de aia am spus că a luat nota 7. Dacă vă uitați la standarde, sunt fraze foarte clare. Orice părinte, orice elev, orice profesor, coleg de altă disciplină, vor putea înțelege foarte, foarte clar pentru ce a primit copilul acea evaluare. Va urma și nota.

Andreea Daraban: După implementarea acestor standarde, vom putea compara notele între ele?

Bogdan Cristescu: Acesta este unul dintre principalele motive. Ne vom dori ca notele să fie comparabile, ca evaluarea să fie unitară și nota 7 sau nivelul avansat, dacă vreți, să însemne același lucru, în orice clasă din România, în orice școală din România, indiferent de regiunea în care este. Este un instrument extrem de bun și pentru creșterea echității.

Andreea Daraban: Cum vom putea facem diferența la nivel avansat între 9 și 10, de exemplu?

Bogdan Cristescu: Tocmai pentru că aceste standarde nu sunt un ”pat al lui Procust”, nu înlocuiesc profesorul în a-i spune când să pună 9, când să pună 10. Sunt toate celelalte lucruri pe care profesorul trebuie să le ia în seamă. Și anume, dacă acel copil arată o muncă susținută, dacă acel copil este într-o zonă de progres, dacă acel copil a regresat, poate. Când ai patru copii, care sunt toți la nivelul avansat, dar unul, nu știu, arată creativitate sau arată ceva în plus, tu poți să justifici asta. Tu ești profesorul clasei, știi perfect dacă acea evaluare a fost o unitate de învățare la care acel copil a excelat sau el, pur și simplu, deja excelează. Deci, profesorul, din punctul meu de vedere, va avea un rol întărit, nu va fi un funcționar care va transcrie o notă sau o evaluare prin descriptori de performanță.

Andreea Daraban: După aplicarea acestor standarde, vom putea urmări în mod real progresul elevului?

Bogdan Cristescu:  În mod normal, da. Ele vor fi și parte din portofoliu. Vom putea urmări în mod real progresul elevului și, ceea ce este foarte, foarte important, vom începe cu adevărat să folosim evaluarea pentru învățare. O să vedeți în nota de prezentare, se face o interpretare și o discuție despre efectul de ”backwash” care se întâmplă acum legat de examene, unde examenele cumva direcționează predarea, copiii nu învață decât ceea ce știu că se dă la examen și, pe de altă parte, rolul diagnostic și efectul de ”feed-forward” care este foarte, foarte important și pe care introducerea standardelor îl vor întări.

Andreea Daraban: După aplicarea acestor standarde, ar trebui să nu mai avem diferențe foarte mari între mediile elevilor de la clasă și cele de la un examen final…

Bogdan Cristescu: Acest lucru este de dorit și acesta este un efect care a fost observat în toate țările în care standardele s-au introdus pe parcursul ultimilor șaptezeci de ani.

Andreea Daraban: Am citit o analiza unui profesor care studiase standardele la Limba română și care spunea că diferențierea dintre niveluri se realizează prin descriptori precum ”parțial”, ”cu unele erori”, ”corect” sau ”manifestă interes”. Acest profesor se întreba unde este limita dintre aceste niveluri, pentru că în lipsa unor criterii clare și a unor exemple de aplicare răspunsurile ar putea fi diferite de la un evaluator la altul.

Bogdan Cristescu: Noi nu folosim mașini. Standardele sunt implementate de către profesori. Eu cred că un profesor, la clasa lui, știe când poate spune că un elev răspunde parțial la o întrebare sau răspunde în mod constant cerințelor legate de… Cred că un profesor, un cadru didactic, un absolvent de universitate, face aceste diferențe. Revin, nu transformăm totul într-o mașină. Așa cum acum nu este ok ca un copil să intre la liceu, iar din punctul meu de vedere este ceva ce trebuie neapărat  îmbunătățit, ca un copil să intre la un liceu doar ca urmare a două examene, din două zile, unul la Limba română, unul la Matematică.  La fel, nu cred că trebuie să batem în cuie ce înseamnă ”parțialul” în clasa A și ”parțialul” în clasa B. Eu cred că în acel moment, rolul profesorului ar fi micșorat, în condițiile în care noi credem că rolul profesorului trebuie să crească.

Andreea Daraban: Legea spune că, odată ce avem aceste standarde naționale, toate evaluările se realizează pe baza acestora, atât la clasă, cât și la evaluările și examenele naționale. Vom putea vorbi, de exemplu, despre un alt examen la final de clasa a VIII-a?

Bogdan Cristescu: Am văzut că aceasta este o discuție în spațiu public. Vă dați seama, nu pot eu face această precizare. Dacă stăm și ne uităm în multe sisteme de învățământ, o evaluare la nivel de final de ciclu gimnazial există, pentru că este o evaluare bună pentru sistem. Deci, eu nu cred că s-ar elimina această evaluare. Cred doar că deciziile, atât pentru sistem, cât și pentru elevi, se vor putea baza pe mult mai mulți parametri validați astfel. Gândiți-vă, totuși, la situația în care, așa cum este normal, se va introduce platforma de evaluare digitalizată, care se dezvoltă prin POCIDIF, are termen 2028-2029 și atunci eu, ca profesor, pot să intru în această platformă și să-mi generez un test, cu itemi validați, care să-mi dea și o evaluare externă, care să-mi întărească sau să-mi ghideze evaluarea mea internă.

Andreea Daraban: Așadar, se lucrează pentru această platformă, care va veni în sprijinul profesorilor pentru a da la clasă evaluări standardizate, bazate pe aceste standarde puse, în prezent, în consultare publică.

Bogdan Cristescu: Care vor completa acest demers,  iar în toată perioada de elaborare a standardelor au fost elaborați și itemi, care și ei au fost pilotați odată cu standardele, au fost elaborate și niște teste finale, teste pentru  fiecare unitate de învățare, tot la fel,  prin itemi validați. Deci, în sfârșit vom ajunge și noi în zona de normalitate, a unor teste construite psihometric, a unor itemi pilotați înainte și cu caracteristici evidențiate și păstrate la nivel de folosire pe cohortă de elevi.  Mergem în direcția corectă. Sigur, acești pași nu se pot face peste noapte, dar mergem în direcția corectă.

Andreea Daraban: Legea spune că profesorii vor fi sancționați dacă nu aplică standardele. Care este calendarul implementării acestora? Profesorii au nevoie de o perioadă de pregătire, de adaptare, nu?

Bogdan Cristescu: Eu vă pot spune părerea mea, pentru că vă dați seama, nu sunt eu cel care ia asemenea decizii de politică educațional, dar recomandarea pe care am făcut-o noi este că aceste standarde să se introducă gradual. În primul an, toată lumea începe să le aplice, găsește puncte care pot fi îmbunătățite, reacționează, sunt prezentate la orice lecție deschisă, la orice cerc metodic, la orice consfătuire. Deci, aceste lucruri așa se dezvoltă, colegii trebuie să le aplice în dezvoltarea lor, dar, de exemplu, dacă eu nu știu, sunt un profesor începător și am o inspecție de definitivat, de exemplu,  eu nu cred că inspectorul ar trebui să mă depuncteze, dacă eu nu arăt că le-am folosit, mă refer în primul an. Dar în al doilea an, deja ele ar trebui să fie folosite în asistență la ore, în tot ceea ce înseamnă viața didactică și poate, în al treilea an, să devină obligatorii sub acest aspect, de care spuneți, de sancțiune.

Andreea Daraban: Așadar, din toamnă avem aceste standarde la nivel național, după ce le-am pilotat în 75 de școli.

Bogdan Cristescu: Îmi doresc să le avem. Le avem puse în transparență. Vedem cum va arăta rezultatul transparenței.

Andreea Daraban: Credeți că nu se va finaliza acest demers?

Bogdan Cristescu: Eu îmi doresc să se finalizeze. Nu vreau să cobesc. Sunt în sistem de destul de mult timp  astfel încât să fi văzut foarte, foarte multe procese începute. Dar, sincer să fiu, în opinia mea, există sub unu la mie probabilitatea că ele să nu fie adoptate, pentru că toată lumea merge în această direcție. Este un demers normal, început, de ani, de zile, odată cu reforma curriculară. Și chiar toată lumea pare setată în această direcție. Să vedem ce schimbări vor apărea ca urmare a consultărilor publice.

Varianta audio a interviului:

Dezbaterea Zilei: Vacanța copiilor între plictiseală, oportunități și grija zilei de mâine

Publicat de andreeadaraban, 15 iulie 2026, 09:22

Invitați au fost:  Diana Sofian, psihoterapeut la Clinica EFT HUB Iași; Cezara Fantu, actriță la Ateneul Național din Iași și organizatoare de ateliere de teatru pentru copii; Ionela Simmons, consilier în cadrul Direcției Județene pentru Sport și Tineret Iași, instituție care are în subordine singura tabără de stat din județul Iași, cea de la Muncel –Pașcani. Prin telefon a intervenit Bogdan Tănasă, fondatorul Casei SHARE, cel care, de câțiva ani, organizează pentru copiii din medii defavorizate tabere la mare.

Psihoterapeutul Diana Sofian a explicat că tendința părinților de a umple programul copiilor cu activități pornește adesea din teama că nu le oferă suficiente oportunități de dezvoltare sau că aceștia vor rămâne în urmă față de alți copii. Ea a atras atenția și asupra fenomenului de „FOMO parental”, alimentat de presiunea socială și de imaginea vacanțelor perfecte promovate în mediul online. Totodată, a subliniat că plictiseala nu trebuie privită ca un eșec al părinților, ci ca o etapă necesară în dezvoltarea copilului, care stimulează creativitatea, imaginația, autonomia și capacitatea de a găsi singur soluții și activități.

Cezara Fantu a vorbit despre rolul educației nonformale în dezvoltarea emoțională și socială a celor mici. Ea consideră că atelierele de teatru, art-terapie sau public speaking sunt cu adevărat utile doar atunci când răspund intereselor și înclinațiilor copilului, nu dorințelor părinților. De asemenea, a atras atenția că adulții ar trebui să le ofere copiilor libertatea de a-și descoperi singuri pasiunile și să accepte inclusiv experiențele care presupun așteptare, selecție sau eșec, acestea contribuind la dezvoltarea autonomiei și a toleranței la frustrare. În opinia sa, România are nevoie de mai multe programe gratuite de educație nonformală, dezvoltate de școli și instituții publice.

Din perspectiva organizării taberelor, Ionela Simmons a arătat că interesul pentru tabăra școlară de la Muncel, singura tabără de stat funcțională din județul Iași,  rămâne foarte ridicat, toate seriile fiind ocupate în fiecare vară. Ea a explicat că, în prezent, majoritatea seriilor sunt organizate de școli, cluburi sportive sau asociații, iar activitățile sunt coordonate de profesorii și însoțitorii grupurilor. Totodată, Ionela Simmons a evidențiat faptul că lipsa finanțării a dus la dispariția unor tabere tematice gratuite organizate în trecut prin Ministerul Educației, ceea ce a redus oportunitățile pentru mulți copii.

Fondatorul Casei SHARE, Bogdan Tănasă,  a adus în discuție realitatea copiilor din familii vulnerabile, pentru care vacanța înseamnă adesea muncă în gospodărie și foarte puține șanse de a ieși din comunitatea în care trăiesc. El a povestit despre impactul pe care îl au taberele organizate de asociație asupra copiilor care văd pentru prima dată marea sau pleacă pentru prima dată într-o excursie, experiențe care le redau încrederea în sine și sentimentul că aparțin unei comunități. Bogdan Tănasă a susținut că astfel de inițiative nu ar trebui să depindă doar de ONG-uri și sponsori, ci să fie completate de politici publice și de centre educaționale care să ofere copiilor din medii defavorizate sprijin constant, acces la educație și oportunități reale pentru viitor.

Emisiunea integrală poate fi ascultată mai jos:

#StareaEducației (INTERVIU) România, pe primul loc la Olimpiada Europeană de Geografie. Doi elevi din Iași, printre medaliați. Alexandra Aramă, medalie de aur: „Profesorul îți poate arăta resursele și strategiile, dar până la urmă totul se rezumă la muncă individuală și pasiune.”/Prof. Cornelia Fiscutean:”Noi le construim rădăcini și le creștem anvergura aripilor.”

Publicat de andreeadaraban, 13 iulie 2026, 12:27 / actualizat: 15 iulie 2026, 9:24

La această performanță au contribuit și doi elevi din Iași: Alexandra Mihaela Aramă, elevă în clasa a X-a la Colegiul Național Iași, care a câștigat medalia de aur la categoria seniori, și Gabriel Perhinschi, elev în clasa a VIII-a la Colegiul Național „Emil Racoviță”, distins cu medalia de argint la categoria juniori.

Cei doi, însoțiți de profesoara Cornelia Fiscutean, coordonatoarea lotului național, au vorbit în emisiunea Starea Educației, realizată de Andreea Daraban, despre munca din spatele performanței, despre pregătirea pentru o competiție de nivel european și despre relația dintre profesor și elev în drumul spre excelență.

Pentru Alexandra Aramă, momentul anunțării rezultatelor a fost unul greu de descris. „Era un vis pentru noi toți și îți vine foarte greu să crezi când se îndeplinește. Stăteam în sală și vedeam cum se acordă medaliile de bronz, apoi cele de argint, iar noi nu ne auzeam numele. Când au început să fie strigați colegii noștri pentru medaliile de aur, am început să facem calculele și am realizat că România urma să iasă pe primul loc. Eram foarte fericiți. Am fost o familie și a fost finalul perfect pentru experiența pe care am trăit-o împreună”, a povestit eleva.

Pentru Gabriel Perhinschi, competiția din Bulgaria a reprezentat prima participare atât la o olimpiadă internațională, cât și la etapa națională. „A fost o experiență foarte frumoasă. M-a uimit că poate fi atât de frumos să mergi la o olimpiadă. Există și stres, bineînțeles, dar a fost o experiență deosebită”, a spus acesta.

Trei probe și o competiție mult diferită de geografia din manual

Alexandra a explicat faptul că Olimpiada Europeană este structurată în trei probe: teoretică, practică și multimedia. Proba teoretică presupune rezolvarea a șase subiecte complexe, bazate pe cunoștințe despre fenomene geografice, schimbări climatice, dar se axează și pe interpretarea unor statistici, hărți și imagini dintr-un material-suport.

Cea mai dificilă este însă proba practică. „Pe teren trebuie să răspundem unor cerințe bazate pe ceea ce observăm, iar apoi mergem într-o școală unde rezolvăm alte exerciții pornind de la observațiile făcute. Anul acesta am analizat formațiuni calcaroase, apoi am mers într-un sat unde a trebuit să realizăm o hartă și să identificăm funcțiile fiecărei clădiri”, a explicat ea.

Gabriel a recunoscut că lipsa experienței și faptul că în România nu există o probă similară au făcut ca această etapă să fie una solicitantă. „Proba practică este într-adevăr dificilă, mai ales că la noi nu există ceva asemănător la etapa națională”, a afirmat elevul.

Antrenamente pe teren, inclusiv în ploaie torențială

Pregătirea lotului național a inclus o săptămână de antrenamente la Iași, unde elevii au simulat condițiile de concurs. Alexandra și-a amintit una dintre cele mai dificile zile de pregătire.„Am fost la Tomești pe o ploaie torențială. ”Profesorii ne-au spus că trebuie să fim pregătiți pentru orice, pentru că au existat olimpiade internaționale în care proba practică s-a desfășurat în ploaie și nu s-a întrerupt. Așa că am învățat inclusiv cum să ne protejăm foile și cum să lucrăm în astfel de condiții. La concurs am făcut hărți la aproape 40 de grade, așa că am fost pregătiți pentru orice.”

Studiu individual și pasiune

Atât Alexandra, cât și Gabriel au subliniat, în emisiunea Starea Educației,  că pregătirea pentru competițiile internaționale depășește cu mult programa școlară. „Barajul și competițiile internaționale nu seamănă deloc cu ceea ce se studiază în manuale. Sunt procese și concepte care nici măcar nu sunt prezentate în manualele din România”, a spus Alexandra Aramă.

Pe de altă parte, Gabriel Perhinschi a trebuit să împartă timpul între pregătirea pentru Evaluarea Națională și studiul pentru olimpiadă. „A fost o provocare destul de mare pentru că m-am pregătit în paralel pentru mai multe obiective”, a mărturisit acesta.

Întrebați ce contează mai mult, mentoratul profesorului sau studiul individual, cei doi au răspuns că succesul vine din echilibrul dintre cele două. „Profesorul îți poate arăta resursele și strategiile, dar până la urmă totul se rezumă la munca individuală. Cărțile sunt foarte voluminoase, multe sunt în altă limbă și este nevoie de foarte multe ore de studiu și, mai ales, de pasiune”, a spus  Alexandra.

Dincolo de probe, participanții spun că atmosfera internațională a fost una dintre cele mai valoroase experiențe. „Am avut o seară culturală în care am cunoscut elevi din multe țări, am gustat produse tradiționale și am discutat despre sistemele lor de învățământ și despre tradițiile fiecăruia. I-am învățat pe colegii din Kazahstan să danseze Brașoveanca. Deși eram competitori, ne-am susținut unii pe alții și am devenit prieteni”, a povestit Alexandra.

Profesorul, facilitator și antrenor

Coordonatoarea lotului național, profesoara Cornelia Fiscutean, consideră că rezultatele sunt rodul întâlnirii dintre elevi foarte bine pregătiți și profesori implicați. „Încercăm să le oferim experiența acumulată în anii trecuți, să identificăm capcanele din subiecte și să construim simulări cât mai apropiate de competiția reală. Uneori, testele de la Iași sunt chiar mai dificile decât cele din concurs”, a spus profesoara. Potrivit acesteia, pregătirea nu înseamnă memorare, ci dezvoltarea unei gândiri geografice complexe. „Ieșim din manual. Le oferim resurse, îi învățăm strategii, îi antrenăm să observe, să interpreteze și să traducă realitatea în limbaj cartografic. Geografia nu este despre memorare, ci despre logică, observație și capacitatea de a face legături între fenomene.”

Cornelia Fiscutean a spus că nu există o rețetă universală pentru performanță, însă elevii care ajung la acest nivel au câteva trăsături comune. „Este o combinație fascinantă între o minte logică și analitică, asemenea celei a unui programator, și curiozitatea unui explorator. Sunt tineri care caută permanent legături între cauză și efect, pun întrebări, caută argumente și soluții la probleme. Nu se limitează la informațiile din manual, ci încearcă să înțeleagă lumea din jurul lor și să transforme provocările în oportunități”, a explicat profesoara.

În opinia sa, rolul profesorului este acela de mentor și facilitator, care îi ghidează pe elevi către resursele potrivite și îi pregătește să gândească integrat, să observe atent realitatea și să ia decizii rapide în fața unor situații noi. „Noi le construim rădăcini și le creștem anvergura aripilor”, a concluzionat Cornelia Fiscutean.

Planuri de viitor

După succesul de la Varna, cei doi elevi își vor continua pregătirea pentru Olimpiada Națională și pentru viitoarele baraje de selecție. În ceea ce privește viitorul profesional, Alexandra Aramă spune că își dorește să urmeze o carieră în drept și să devină judecător, însă geografia va rămâne una dintre marile sale pasiuni.

Și Gabriel Perhinschi privește deja spre următoarele competiții. El a spus că va continua pregătirea pentru Olimpiada Națională de Geografie și speră să ajungă din nou în lotul care va reprezenta România la competițiile internaționale.

Pasiunea sa pentru geografie a început încă din clasa a V-a, datorită profesorului Manuel Foșalău, pe care îl consideră omul care i-a insuflat dragostea pentru această disciplină. „În clasa a V-a am participat la concursul ”Terra” și nu am trecut de etapa județeană, dar atunci m-am hotărât că acesta este visul meu. În clasele a VI-a și a VII-a am obținut locul al doilea la ”Terra”, iar în clasa a VIII-a am reușit să mă calific la Olimpiada Națională și apoi să ajung la Olimpiada Europeană”, a povestit Gabriel.

Deși nu și-a conturat încă un traseu profesional, tânărul spune că își dorește să continue să performeze în geografie și să valorifice experiența acumulată în competițiile internaționale.

Varianta audio a interviului:

(INTERVIU) Liceenii descoperă viața de student prin tabăra „FII Student”. Președintele Asociației Studenților Informaticieni Ieșeni (ASII), Giuliano Brezuleanu: „Ne dorim ca elevii să vadă exact cum este viața de student, să aibă o experiență autentică.”

Publicat de andreeadaraban, 12 iulie 2026, 11:21

Într-un interviu acordat colegei noastre, Andreea Daraban, președintele ASII, Giuliano Brezuleanu, a explicat că scopul proiectului este ca participanții să înțeleagă cât mai bine ce presupune parcursul universitar. „FII Student este o tabără de vară pentru elevi unde ne dorim ca aceștia să vadă exact cum este viața de student, de la seminarii, cursuri, proiecte până la sesiune și restanță. Încercăm să avem o viziune cât mai amplă asupra a ceea ce înseamnă să fii student la Facultatea de Informatică.”

Tabără deschisă elevilor de liceu

Organizatorii spun că proiectul se adresează tuturor elevilor interesați de domeniu, indiferent de profilul urmat la liceu. „Partea cea mai bună este că ne-am gândit să fie disponibil pentru oricine. Am avut anul trecut și elevi de la profilul Științe ale Naturii care au dorit să vină și care, din fericire, au ajuns să fie studenți chiar la noi la facultate.” Participanții sunt, în principal, elevi de clasele a X-a și a XI-a, perioadă în care mulți încep să ia decizii privind viitoarea facultate.

 Din peste 60 de înscriși au fost selectați 27

Interesul pentru ediția din acest an a fost ridicat. Potrivit lui Giuliano Brezuleanu, peste 60 de elevi s-au înscris, însă doar 27 au fost selectați. „Am ales un număr de 27, întrucât este destul de complicat. Ne-am prioritizat selecția către persoane care au mai avut tangență cu concursuri sau olimpiade, acesta fiind criteriul de departajare.”

Cursuri, workshop-uri și un hackathon

Programul taberei începe încă de dimineață și include cursuri susținute de profesori ai Facultății de Informatică, workshop-uri organizate împreună cu specialiști din industrie și activități practice. „Vor fi profesori de la facultate, sunt persoane de la firme care vor ține anumite workshop-uri, pentru că ei sunt deja în domeniu și automat pot oferi o altă perspectivă.”

O noutate a ediției din acest an este organizarea unui hackathon, în cadrul căruia elevii vor lucra în echipe pentru dezvoltarea unui proiect. „Am considerat că ar fi foarte fain să treacă prin experiența asta și să construiască un proiect care ulterior să rămână la CV-ul lor, ca fiind primul lor proiect mare.” La final, proiectele vor fi prezentate și premiate.

 Experiență autentică de student

 Pe durata taberei, participanții vor fi cazați în căminele universității și vor lua masa la cantina studențească, pentru a experimenta cât mai fidel viața de campus. „Am impus să fie prezență 100%, ca să aibă o experiență autentică. Când stai la cămin este o altă experiență, îți faci prieteni mult mai ușor, altfel conversezi, altfel construiești relații.”

Fiecare elev va avea un mentor din partea organizatorilor, iar părinții vor beneficia, la rândul lor, de o persoană de contact. „Fiecare elev va avea câte un mentor, dar și fiecare părinte va avea un mentor care să comunice cu el, pentru a avea o liniște în plus.”

Mini-sesiune și tehnologii de actualitate

Organizatorii  taberei ”FII Student” vor recrea inclusiv atmosfera unei sesiuni universitare, printr-un examen susținut pe calculator. „Vom face examenele cu ajutorul profesorilor, ca să îi ajutăm să vadă exact cum este un mini-stres al sesiunii”, a mai spus Giuliano Brezuleanu. Totodată, elevii vor intra în contact cu domenii aflate în prim-planul industriei IT.„Avem inteligență artificială, cybersecurity, realitate augmentată, VR. Vom încerca să aducem cele mai actuale lucruri pentru a vedea exact care este direcția de dezvoltare.”

Participanți deveniți organizatori

Potrivit președintelui ASII, una dintre cele mai mari satisfacții ale proiectului este faptul că foști participanți au devenit între timp studenți la Facultatea de Informatică și chiar membri ai echipei de organizare. „Mulți dintre elevii care au fost la prima ediție acum nu doar că sunt studenți la Facultatea de Informatică, au intrat și în asociația studențească și acum sunt și în echipa de organizare. Unii chiar sunt team leaderi și coordonează proiectele,” a mai spus Giuliano Brezuleanu.

O nouă tabără în luna august

După încheierea ediției FII Student, ASII pregătește și SoftCamp, un proiect destinat atât elevilor, cât și studenților, axat pe orientarea în carieră și cerințele actuale ale pieței IT. „Am vrea să vedem care sunt cerințele pieței și să oferim un ajutor studenților și elevilor în a vedea exact ce își doresc firmele, cu training-uri, recruteri și simulări de interviuri.” Organizatorii au anunțat că înscrierile pentru SoftCamp vor fi redeschise pentru o perioadă scurtă, oferind astfel o nouă oportunitate celor interesați să participe la activitățile dedicate orientării în domeniul IT.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Admitere 2026 la UAIC Iași: mai multe locuri la buget, programe noi și accent pe internaționalizare. Rectorul instituției, prof.dr. Liviu George Maha: „Studenții de astăzi nu sunt mai slab pregătiți. Criteriile de evaluare trebuie adaptate la realitățile actuale. Accentul ar trebui mutat de la memorarea informațiilor către rezultatele învățării.”

Publicat de andreeadaraban, 11 iulie 2026, 13:11 / actualizat: 13 iulie 2026, 13:21

Potrivit acestuia, universitatea beneficiază în acest an de peste 100 de locuri suplimentare la studiile de licență, peste 20 la masterat și câteva la doctorat. Oferta include atât locuri bugetate, cât și locuri cu taxă, acestea din urmă fiind limitate de capacitatea de școlarizare și de resursele disponibile. „Este un plus, nu foarte mare, dar important, mai ales în contextul actual”, a declarat Liviu Maha.

Programe noi adaptate pieței muncii

Oferta educațională este completată cu programe noi, gândite în funcție de evoluțiile societății și ale pieței muncii.  După lansarea anul trecut a programelor Inteligență Artificială și Management în Sport, care au atras un număr mare de candidați, universitatea introduce noi specializări. Printre acestea se numără un program de masterat dedicat adicțiilor, organizat la Facultatea de Teologie Ortodoxă, un masterat axat pe patrimoniu și antreprenoriat cultural, dar și un program de masterat în Negociere și Relații Publice la extensia universității din Botoșani. Acesta din urmă se adresează absolvenților care doresc să își continue studiile fără a părăsi județul sau zona în care locuiesc.

Mai multe programe în limba engleză

Una dintre prioritățile asumate de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” este extinderea programelor de studii în limbi străine. În această sesiune de admitere debutează programul de licență Matematică-Informatică în limba engleză, o inițiativă care urmărește atât atragerea studenților internaționali, cât și dezvoltarea colaborărilor cu universități din străinătate.  Rectorul Liviu Maha admite că numărul studenților străini este încă redus comparativ cu alte universități, iar una dintre explicații este oferta limitată de programe în limbi de circulație internațională. În perspectivă, universitatea pregătește și autorizarea unor programe noi de limbi străine la Facultatea de Litere: portugheză, neogreacă și norvegiană.

Cele mai căutate specializări rămân aceleași

În ceea ce privește concurența la admitere, prof. dr. Liviu Maha estimează că cele mai căutate programe vor rămâne cele consacrate. Printre acestea se numără Informatica, inclusiv programele în limba engleză și Inteligență Artificială, Kinetoterapia, Psihologia, Dreptul și specializările din domeniul Științelor Economice. Interes ridicat există și pentru Relații Internaționale și Studii Europene, domeniu pe care rectorul îl pune în legătură cu preocupările actuale privind geopolitica și evoluțiile internaționale.

Angajabilitatea, un indicator dificil de măsurat

Întrebat despre posibilitatea ca finanțarea universităților să fie condiționată de gradul de angajare al absolvenților, rectorul UAIC consideră că indicatorul poate fi luat în calcul, însă nu poate reprezenta singur criteriul de finanțare. Liviu Maha  susține că actuala clasificare a ocupațiilor din România nu reflectă realitatea pieței muncii și nu permite o evaluare corectă a traseului profesional al absolvenților. „Sunt foarte multe situații în care un absolvent utilizează competențele dobândite, dar ocupația pe care o are nu apare ca fiind în domeniul studiilor”, explică Liviu Maha. În opinia sa, este nevoie de politici publice fundamentate pe analiza nevoilor reale ale societății și de o actualizare a clasificării ocupațiilor.

Unele domenii rămân mai puțin căutate

Ca în fiecare an, există și facultăți unde cererea este mai redusă decât oferta de locuri, în special în domenii precum Fizica, Chimia, Geologia sau Matematica. Prof. dr. Liviu Maha, rectorul Universității ”Al. I Cuza”, consideră însă că universitatea are obligația de a păstra aceste programe, chiar dacă numărul candidaților este mai mic. „Există specializări care reprezintă tezaur, cunoaștere și știință și pe care universitatea are misiunea să le păstreze pentru generațiile viitoare”, afirmă acesta. Locurile rămase neocupate după sesiunea din iulie sunt scoase din nou la concurs în septembrie, inclusiv pentru absolvenții care promovează examenul de Bacalaureat în sesiunea din august.

Admiterea pe bază de dosar sau examen?

Majoritatea facultăților admit candidații pe baza mediei de la Bacalaureat, însă la Drept, Informatică și Teologie se organizează probe scrise. Liviu Maha spune că nu există un model unic potrivit pentru toate domeniile, însă consideră că examenele pot contribui la o mai mare omogenitate a nivelului de pregătire al studenților admiși. Potrivit rectorului UAIC, analizele realizate de universitate au arătat că aproximativ 80% dintre candidații admiși prin examen ar fi fost admiși și dacă selecția s-ar fi făcut exclusiv pe baza mediei de Bacalaureat.

Aproximativ 15% dintre studenți abandonează studiile

Rata medie de abandon universitar la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” este de aproximativ 15%, atât la licență, cât și la masterat, deși valorile diferă în funcție de domeniu. La masterat, abandonul este influențat frecvent de angajarea absolvenților sau de schimbările apărute în plan profesional și personal.

„Studenții de astăzi nu sunt mai slab pregătiți”

Rectorul UAIC Iași, prof. dr. Liviu Maha, respinge ideea potrivit căreia actualele generații de studenți ar fi mai slab pregătite decât cele din urmă cu două decenii. În opinia sa, criteriile de evaluare trebuie adaptate la realitățile actuale, într-o perioadă în care informația este accesibilă instantaneu. Accentul ar trebui mutat de la memorarea informațiilor către rezultatele învățării și capacitatea absolvenților de a aplica ceea ce au învățat, de a lucra în echipă, de a se adapta schimbărilor și de a răspunde provocărilor unei piețe a muncii aflate într-o continuă transformare. „Este important ca studentul să înțeleagă unde îl va ajuta ceea ce învață și cum va putea folosi aceste cunoștințe în activitatea profesională”, a concluzionat rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Universitatea”Alexandru Ioan Cuza” din Iași dă startul înscrierilor pentru admitere. Care sunt principalele elemente de noutate față de anii anteriori?

Liviu Maha: Sunt noutăți pozitive pentru candidați. Pe de o parte, e o creștere a numărului de locuri finanțate de la buget, nu o creștere semnificativă, dar sunt câteva zeci, chiar peste 100 de locuri la studiile de licență. Există o comisie consultativă la nivel de minister, care furnizează baze pentru deciziile administrative sau politice în domeniu. Și e un număr puțin mai mare, 105 locuri la licență, peste 20 la masterat, câteva locuri la doctorat, deci e un plus, nu foarte mult, dar e un plus. În contextul dezbaterilor publice legate de posibile reduceri de finanțări, inclusiv pentru studii, e o veste bună. Numărul de locuri anunțat include și locurile cu taxă. Locurile cu taxă sunt oferite în limita ceea ce înseamnă capacitatea de școlarizare, cu alte cuvinte nu putem plusa la infinit. E vorba de o limită pe care o impun resursele disponibile, e vorba de spații, e vorba de personal specializat, e vorba de echipamente, deci sunt niște limitări, constrângeri obiective. De asemenea, nu putem admite mai mulți studenți cu taxă față de câți avem la buget, pe ansamblul universității, deci există și o astfel de limită. Numărul de locuri include și românii de pretutindeni, etnicii români, în principal candidați din Republica Moldova. Tendința a fost una crescătoare pe ultimii ani și de aceea și la nivelul Ministerului există deschidere în a păstra acest număr ridicat de locuri. Și proximitatea geografică, apropierea de graniță, relațiile de cooperare și colaborare, existența acestor extensii și proiecte, programe cu diplomă dublă, deci colaborări cu sistemul de învățământ superior din Republica Moldova, sunt premise pentru a continua acest trend pozitiv. Deci, e un număr de locuri ofertant. La nivel de programe de studii, avem câteva programe care au intrat încă de anul trecut în oferta de admitere, fie în iulie, fie unele abia în toamnă și e vorba de Inteligența artificială, de Management în sport. Adică sunt programe aflate încă la început, deci poate mai puțin cunoscute potențialilor candidați.

Andreea Daraban: Dar s-au ocupat locurile anul trecut la aceste specializări….

Liviu Maha: S-au ocupat, da. A fost cerere, chiar în septembrie, atunci când s-a lansat programul de studii Management în sport. A fost o cerere mai mare decât numărul de locuri la buget alocat, pe care l-am și obținut ca suplimentare tocmai pentru aceste programe noi. Deci tendința e pozitivă. Sunt câteva programe noi și în acest an. E vorba de programe care abordează provocări, priorități instituționale, lucruri care țin de tendințele care se manifestă și pe piața muncii și în dezbaterea publică. Vorbim, de exemplu, de un masterat pe adicții, la Facultatea de Teologie Ortodoxă. E un domeniu nou și s-a văzut și în media preocuparea universității pentru a oferi studenților și cadrul pentru creșterea nivelului de conștientizare a riscului pe care îl presupune consumul de droguri, de exemplu. Un alt program vizează patrimoniul și există complementarități cu alte oportunități pe piața muncii, că e vorba de fonduri europene, că e vorba de strategii de dezvoltare la nivel local, regional, național. Până la urmă, e vorba despre antreprenoriatul creativ, cultural. De asememea, există o direcție, apropo de opțiunile candidaților de a continua anumite eforturi și proiecte instituționale la nivel de extensii. E un program nou de studiu de masterat la extensia din Botoșani, unde acum câțiva ani s-a început un proiect de înființare a unei extensii cu două programe de licență pe Științe economice – Finanțe- Bănci, respectiv Administrații publică. Între timp, s-a sedimentat tendința pe unul dintre cele două programe, astfel că acum venim cu o completare. Deja avem absolvenți ai promoțiilor școlarizate acolo și va fi oferit un program de studii de masterat pe Negociere Relații Publice. Deci, este un program nou, care se adresează acelor absolvenți de studii liceale care doresc să rămână în Botoșani sau din zone limitrofe, unde poate au serviciul, familia, și există anumite constrângeri care îi împiedică să vină la Iași. Tot pe această linie, a supraspecializării sau a dezvoltării unor competențe transversale, intră și programele în limbi străine, pe care le încurajăm. Reprezintă una dintre prioritățile asumate la nivel institutional, prin planul strategic, pentru că programele în limbi străine dezvoltă mai multe dimensiune ale universității. Pe de o parte formează și competențe lingvistice, competențe care țin de comunicare interculturală, ajută absolventul pentru o integrare mai bună pe piața muncii la nivel european, pentru că nu e vorba doar de a migra, de a pleca din România, dar poți lucra în firme multinaționale, poți lucra cu parteneri străini.

Andreea Daraban: Dar pot veni studenți și din alte țări să studieze la noi.

Liviu Maha: Asta e o altă dimensiune. Din păcate, numărul de studenți străini, exceptând românii de pretutindeni, nu este unul foarte ridicat, comparându-ne cu alte universități la același nivel.

Andreea Daraban: De ce?

Liviu Maha: Tocmai din cauza acestui număr redus de programe în limbi străine.  La licență erau doar șase, foarte puține și destul de înguste ca domenii, raportate la cele 15 facultăți sau aproximativ 30 de domenii posibile.  E puțin. Și de aceea ne bucurăm că avem o specializare Matematică-Informatică în limba engleză, de licență, una care ar putea să ofere cadrul completării numărului de candidați veniți din interiorul țării cu candidați străini, fie că vin pentru mobilități.

Andreea Daraban: Aceasta este o specializare nouă.

Liviu Maha:  Va începe din această sesiune de admitere. Există o specializare similară în limba română, dar organizând-o în limba engleză apare și această oportunitate. Eventual posibilitatea de a obține diplome duble și sunt deja în curs discuții cu partenerii universități care să recunoască studiile parțiale la noi și să ofere ulterior diplomă absolvenților care își continuă acolo studiile și să facem aceste schimburi de studenți. Sunt studenți care vin cu mobilități temporare, cum sunt programele Erasmus și au nevoie de programe limba engleză. Acest lucru ajută indirect facultățile, pentru că crează anumite punți de colaborare ulterioară pe proiecte de cercetare, pe rețele de proiecte europene și nu numai. E important să avem astfel de programe.

Andreea Daraban: Care sunt facultățile și programele de studii pentru care estimați cea mai mare competiție în această sesiune de admitere? Sunt cele clasice?

Liviu Maha: Sunt cele clasice. Există o tendință de de stabilizare pe anumite programe, după cum s-a văzut în anii trecuți, deci o concurență ridicată, dar rămân cam aceleași domenii.

Andreea Daraban: Respectiv Filosofie și Științe politice, facultatea cu cei mai mulți candidați, nu?

Liviu Maha: Deci, noi avem o atractivitate ridicată, bazată pe două posibile motive, să spunem, esențiale. Unul e legat de piața muncii. E legat de oportunitățile pe care le oferă piața muncii, până la urmă ține de contextul socioeconomic în care ne aflăm și acolo avem pe domeniul IT:  Informatica și specializările atât Informatică, Informatică în limba engleză, Inteligență artificială. Acestea au cerere raportate la piața muncii. Avem Kinetoterapie, avem Psihologie, există concurență la Drept, la specializări de Științe economice, adică sunt domenii care prin ceea ce oferă piața muncii sunt cerute. Există și domenii care sunt atractive, corelând specificul domeniului cu realitățile și cu perspectivele pe care le vedem, le întrevedem, în ceea ce privește România și fiecare dintre candidați cum își vede parcursul profesional. Așa se explică o cerere ridicată la specializarea Relații internaționale și Studii europene, pe astfel de programe care țin de geopolitică, țin de o componentă mai apropiată de trendurile din dezbaterea publică, problemele actuale și cred că, pe viitor, profesionalizarea acestor domenii, adică să avem angajați profesioniști chiar și în științe politice. Vedem, de asemenea, că fundamentarea politicilor publice este foarte șubredă în România. Nu avem o viziune pe termen lung, nu avem o construcție coerentă.

Andreea Daraban: Și totuși, avem absolvenți foarte mulți pe aceste domenii.

Liviu Maha: Avem absolvenți foarte mulți, dar instituțiile statului sunt populate cu mai puțini absolvenți dintre aceștia.

Andreea Daraban: Există statistici legate de numărul absolvenților care intră pe piața muncii după ce, de exemplu, termină o specializare ca cea de Relații internaționale și Studii europene ce aparține de Facultatea de Filosofie și Științe Politice?

Liviu Maha: Există statistici.

Andreea Daraban: Anul trecut au fost peste șase candidați pe loc, nu? Câți din acești candidați, din promoțiile anterioare, pentru că și în anii trecuți a fost concurența la fel de mare, câți din acești candidați reușesc să și profeseze în domeniul lor?

Liviu Maha: În primul rând, ar trebui lămurit ce înseamnă a profesa în domeniu. Pentru că, din păcate, și aici clar nu e un lucru bun, clasificarea ocupațiilor din România nu a fost actualizată. Din păcate, Ministerul Muncii nu și-a dorit actualizarea acestei clasificări. Nu avem, în prezent, o corespondență reală și onestă raportată la ce ne dorim, pentru a face astfel de evaluări  corecte, între denumirea unor astfel de calificări și studiile necesare, respectiv, atribuțiile, responsabilitățile pe piața muncii. Sigur, sunt multe persoane care ocupă poziții care nu există în nomenclatorul respectiv, în clasificarea ocupațiilor. Deci e foarte dificil pentru noi să găsim asemenea corelații. Vă dau un simplu exemplu. Cineva care termină Administrarea afacerilor, adică e economist. Dacă este administratorul propriei firme, se consideră că nu lucrează în domeniu. Pentru că administrator firmă, adică administratorul propriei firme, necesită studii medii. Deci nu există astfel de corelații. Sunt absolvenți de studii juridice care fac Dreptul pentru că au propria afacere și își doresc să cunoască bine cadrul legal, cadrul de reglementare, că doresc să negocieze contracte în cunoștință de cauză, doresc să nu încalce legea sau dacă există oportunități să le fructifice și, la fel, se consideră că nu lucrează în domeniul postului.

 Andreea Daraban:  La un moment dat, se discuta despre finanțarea universităților pe baza angajabilității. Ar fi o problemă pentru Universitatea ”Al. I. Cuza”, care e generalistă? Pentru Universitatea de Medicnă, de exemplu, sau pentru cei de la Universitatea Tehnică, lucrurile sunt mult mai clare…

Liviu Maha: Sunt mult mai clare. Profilul vocațional e mult mai clar din această perspectivă. Dar, pentru alte universități există migrație, există plecare în străinătate.  De aceea e o altă discuție. Cred că e important să actualizăm acest nomenclator.

Andreea Daraban: Dar credeți că ar fi o idee bună să se finanțeze universitățile după acest indicator?

Liviu Maha: Poate fi un indicator luat în considerare, dar nu în sensul aplicării, pentru că sunt și situații în care finanțarea sau abordarea unui anumit domeniu de studii, chiar pe științe sociale  sau socio-economice, vin în completarea, poate, a unei alte specializări. Sunt ingineri, de exemplu, care și-au deschis o afacere și poate își doresc completarea cunoștințelor cu lucruri care țin de Științe economice. Există juriști care consideră că au nevoie, fiind avocați în pregătirea lor, de cunoștințe economice sau există, poate, specialiști în domeniul social care, dezvoltându-și oferta pe un ONG de servicii sociale, făcând voluntariat, să aibă nevoie de anumite cunoștințe. E destul de greu de găsit o corelație în așa fel încât să penalizezi universități în acest sens. Dar, da, poate o atenție mai mare în ceea ce înseamnă alocarea acestor locuri la nivel national, pe domenii, ar trebui să fie avută în vedere. Pentru că politici publice înseamnă să cunoști realitatea, să vezi nevoile și să aloci resurse, în sensul în care îți atingi obiectivele. Din păcate, la nivelul țării, nu vedem o astfel de perspectivă. Adică, numărul de locuri e alocat global, pe toate domeniile. Ministerul alocă raportat la condițiile specifice regiunii, universității, la tendințele instituționale, iar decizia alocării pe domenii aparține universității. Și nu mai există această corelație între ceea ce poate are nevoie, la un moment dat, societatea, comunitatea și guvernul să finanțeze și ceea ce se ia ca decizie la nivelul unei universități. Ar fi nevoie de o fundamentare mai judicioasă.

Andreea Daraban: Au existat, în anii trecuți, facultăți unde numărul de candidați a fost mai mic decât oferta de locuri.  Facultatea de Fizică, de exemplu. Ne puteți reaminti care sunt aceste facultăți și ce soluții aveți pentru aceste programe?

Liviu Maha: Este firesc, fiind o universitate, noi nu spunem neapărat generalistă, o universitate comprehensivă, cuprinde multe domenii. Da, sau generalistă, e foarte corect, dar pentru a noi induce un anumit caracter, să spunem, de superficialitate în abordarea unor lucruri. E firesc.  Acest caracter generalist poate fi și un avantaj, dar și un dezavantaj. Avantajul e că tendințele care se manifestă în piața muncii sau în preferințele candidaților ne afectează la unele domenii, dar există o compensație pentru că altele vor fi preferate și atunci se mai compensează între ele, adică impactul e mai mic atunci când discutăm de trenduri instituționale și ce se manifestă la nivel național față de universitățile specializate. În același timp, întotdeauna vor exista domenii care vor ieși în evidență ca fiind mai puțin solicitate, mai puțin cerute. Unele sunt prin natura lor, pentru că niciodată nu a fost, de exemplu, cerere de limbi clasice la nivelul unui număr minim de candidați care să asigure autofinanțare și sustenabilitate financiară pe termen lung. Dar, acolo e datoria universității de a păstra o astfel de specializare. Pentru că și limbele clasice și alte programe înseamnă tezaur, înseamnă cunoaștere, înseamnă știință, înseamnă o misiune asumată de a păstra aceste lucruri pentru generațiile viitoare și de a asigura continuitate, chiar cu un număr mic de absolvenți. Există domenii care, conjunctural, sunt mai cerute sau mai puțin cerute. Sunt și domenii mai grele, sunt și domenii care depind foarte mult de ceea ce se întâmplă în industrie sau într-o anumită industrie.

 Andreea Daraban: Și de cum sunt orientați, poate, elevii în preuniversitar?

Liviu Maha: Eterogenitatea pe pregătirea lor în preuniversitar face ca anumite uși să fie închise pentru mulți candidați, adică să fie deja perceput un domeniu ca fiind foarte greu. Chiar situația din sistemul de învățământ, aceste dezbatări legate de posturi în sistemul preuniversitar. Sunt domenii care au vocație preponderent didactică, sunt absolvenți de-ai noștri care merg către o carieră în preuniversitar, o carieră didactică. Când vezi că lucrurile nu sunt foarte sigure sau așezate în niște repere clare și predictibile, te gândești dacă iei decizia să te mai faci profesor. Dar acest număr de locuri nu depășește 10-15% din totalul locurilor. Adică la 3.720 de locuri, de exemplu, bugetate la licență, nu rămân pentru admiterea din toamnă mai mult de 400, să spunem undeva un procent de 10%, poate puțin peste, depinde de an.

Andreea Daraban: Iar aceste lcouri care rămân neocupate sunt, de obicei, la științe exacte, cum ar fi Fizica….

Liviu Maha: ….Chimie, Geologie, Matematică, depinde de an. Nu sunt atât de atractive pe cât ne-am dori, dar noi păstrăm numărul de locuri disponibil, pentru a oferi șanse, poate, celor care nu s-au gândit în iulie la ceste domenii.Există și o sesiune de Bacalaureat în august, există și unii care poate nu intră la anumite universități, candidați care au dat admitere la Medicină, de exemplu, nu au intrat și se orientează, poate, către Biologie, Chimie și pentru a nu le refuza dreptul de a studia la buget, pentru a nu lua facultăților această posibilitate de a păstra numărul de locuri, în septembrie se reia competiția pe locurile rămase și dacă, într-adevăr, nu se ocupă, dar,  în general, se ocupă aproape toate, nu știu dacă rămân mai mult de 100, depinde de an,  atunci le redistribuim la acele facultăți care au studenți cu taxă. Sunt mii de studenți cu taxă admiși încă din iulie.  Cu alte cuvinte, nu e o problemă. Locurile ar putea fi acoperite la Universitatea  ”Al. I Cuza”, la buget, încă din iulie și am putea închide admiterea.  Dar, nu ar fi corect nici față de colegii noștri și nici față de candidații care fie nu s-au gândit, fie iau Bacalaureatul în luna august.

 Andreea Daraban: Majoritatea facultăților admit candidații pe baza mediei de la Bacalaureat, însă există facultăți precum Drept, Informatică, Teologie, unde sunt probe scrise.  Este acesta un model de admitere pe care îl vedeți extins și la alte facultăți în viitor, cel cu probe scrise?

Liviu Maha: Personal, l-aș vedea,  și nu pun problema, neapărat, a lipsei de relevanță a mediei la Bacalaureat. Suntem în proximitatea afișării rezultatelor finale. Deci, nu pun la îndoială calitatea examenului, ci nevoia, poate, mai marem în anumite domenii, a unui grad mai ridicat de omogenitate a studenților admiși în anul întâi, în ceea ce privește cunoștințele într-un anumit domeniu. Așa cum am spus, la liceu, în funcție de profil, se face poate mai multă Matematică, la unele mai puțină. La unele se face Economie, la altele poate nu.  Iar la primul curs, în octombrie, la începutul semestrului, se văd diferențele dintre studenți în ceea ce privește aceste cunoștințe și e greu să te adresezi unora care n-au studiat deloc Economie, de exemplu, față de unii care au făcut poate un liceu economic și au studiat intensiv Economia. E complicat. Deci, nu aș spune, neapărat, că e un model care trebuie adoptat de toată lumea, ci ar trebui o analiză de la caz la caz.  Noi am făcut, când s-a trecut pe acest sistem de dosare și poate vom face încă o evaluare, pentru a actualiza niște date, dar în primii ani când s-a trecut pe admiterea pe bază de dosar, adică pe baza mediei de la Bacalaureat și eventual media anilor de studii, 80% din liste se suprapuneau. Cu alte cuvinte, în anii în care s-a dat admitere, dacă s-ar fi făcut ierarhizarea după media la Bacalaureat, 80% erau aceiași admiși. Nu schimbă foarte mult populația de studenți admiși. Schimbă în sensul actualizării cunoștințelor. Și atunci e opțiunea fiecărui domeniu, fiecărui departament.

Andreea Daraban: Discutam cu reprezentanți ai Universității de Medicină de la Iași care spuneau că au reintrodus examenele la toate facultățile, tocmai pentru că exista o rată de abandon universitar foarte mare după primul an, în principal la facultățile unde se intra pe bază de dosar.  Și-au dat seama că nu e în regulă și atunci au mers pe varianta examenului, pentru a avea studenți pregătiți și care chiar își doresc să urmeze acea facultate.

 Liviu Maha: Da, pentru că abandonul are, pe de-o parte,  la bază, poate,  o decizie luată mult prea ușor. Adică, în momentul în care doar depui un dosar și nu ai de învățat, nu ai de trecut o probă, e mai simplu să te înscrii la o facultate. Dar sunt și situații în care sunt studenți de bună credință, care au participat la concursul de admitere și descoperă fie că domeniul abordat nu e ceea ce se așteptau să fie, pentru că dacă au studiat poate prea puțin în liceu pe domeniul respectiv, poate orientarea lor profesională, orientarea lor realizată la nivelul școlii, nu a fost așa cum ar fi trebuit să fie făcută, și descoperă că alagera făcută nu corespunde cu ce se așteptau.  Sau poate fi și situația în care e prea greu și nu recuperează eventualele decalaje sau întârzieri în pregătirea de bază și atunci abandonează.

Andreea Daraban: Care este rata abandonului la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași?

Liviu Maha: Depinde de domeniu, și aici e diferit. O medie ar fi, poate, în jur de 15% licență și masterat. E diferit între domenii. Sunt domenii cu un abandon mai mare. Nu e neapărat o regulă, depinde de an. Ține foarte mult și de atractivitatea pe piața muncii, pentru că motivația e mai mare acolo unde cererea pe piața muncii e mai mare, e mai ridicată. Mai mare e abandonul pe masterat, pentru că sunt studenți care continuă studiile la masterat, inclusiv ca perioadă de tranziței către activitatea profesională. Și dacă între timp se angajează și ocupă o poziție, care e foarte bună din punct de vedere al carierei profesionale, dar programul de muncă e încărcat, sau poate apar și activități personale, care le ocupă timpul, sau unii poate chiar pleacă din Iași, atunci abandonul e puțin mai mare la masterat.

Andreea Daraban: Schimbările rapide de pe piața muncii influențează modul în care universitățile își construiesc oferta educațională. Vă gândiți la alte programe de studii pe viitor? Aveți în calcul, nu știu, deschiderea altor programe de studii, poate o altă facultate?

Liviu Maha: Facultățile la noi, ca să încep cu sfârșitul, sunt la fel de diferite. Sunt facultăți care gestionează un singur domeniu de licență, un singur domeniu de studii, cum e Facultatea de Istorie sau Facultatea de Matematică.  Așa cum sunt facultăți precum Facultatea de Filosofie și Științe social-politice care gestionează mai multe domenii și diferite. Facultatea de Economie și Administrare Afacerilor are multe domenii economice și un domeniu pe profil administrativ. Nu există o viziune unitară, e oarecum o inerție instituțională, ține de cultura instituțională, cultura organizațională. Deocamdată, nevoile sunt analizate la nivelul facultăților și a departamentelor și tendințele ar fi de a ajusta anual oferta de programe de studii de masterat. Acolo flexibilitatea este mult mai mare.  O altă direcție va viza programele în limbi străine, pentru că există această dimensiune legată de internaționalizare, e important să fim prezenți pe ce înseamnă oferta la nivel global pentru studenți străini, ne interesează  programele cu diplomă dublă. Acestea trebuie să fie făcute în limba engleză. Mai sunt acele trei programe de la Facultatea de Litere, la care suntem în proces de realizare a dosarului de autoevaluare pentru autorizare. Este  vorba despre limba portugheză, limba neogreacă și norvegiană.  Deci sunt trei programe pe limbi străine, sperăm să le avem de anul viitor. Acum se lucrează la dosar.

Andreea Daraban: Cu ce sunt mai diferiți studenții de azi de generațiile de acum 10-20 de ani? Citeam că ar fi mai slab pregătiți decât generațiile anterioare. Așa este? Sunt mai slab pregătiți studenții din ziua de azi?

Liviu Maha:  Nu, nu sunt mai slab pregătiți. Acum depinde cum evaluăm această pregătire. Până la urmă, referențialele sau grilele de evaluare ar trebui să fie în ton cu vremurile și în ton cu ceea ce e relevant în acest moment. Dacă noi, poate, eram evaluați prin capacitatea de a reda informații, de a asimila, de a memora, de a reproduce texte, acum e inutil. Foarte multe lucruri sunt la un click distanță. Poate e important să evaluăm alte lucruri, care dau valoare adăugată, dau plus valoare prezenței unui tânăr într-o companie, într-o organizație. Tinerii din ziua de astăzi sunt mult mai buni la multe lucruri, au și mult mai multe oportunități, sunt mai pragmatici. E mult mai dificil pentru noi să le captăm atenția, să le explicăm sau să le arătăm relevanța unor activități didactice, a unor cursuri, a unor activități de seminar, pentru că totdeauna vom concura cu această disponibilitate foarte facilă, foarte imediată a unor informații. Și tendința este de a nu ne mai concentra pe cunoștințe, nici măcar pe competențe, ci pe rezultate al învățării, adică să arătăm studentului exact ce va obține în urma procesului educațional. Lucruri vizibile pe care să le aibă setate ca obiectiv atunci când încep să studiezi un domeniu sau când participă la o activitate didactică, la o disciplină.

Andreea Daraban:  Spuneați că nu trebuie să evaluăm cunoștințe, nici măcar competențe, ci rezultate al învățării. Cum facem asta?

Liviu Maha: Să nu ne raportăm, să nu ne limităm la transmiterea informației, nici la a-l pune pe student să preia anumite mecanisme de gândire sau de a face lucruri într-un anumit fel, ci să ajungem și la etapa următoare. Cum va folosi acele lucruri în activitatea profesională și nu prin dimensiunea vocațională neapărat, ci chiar raportat la modul de gândire, la evaluarea unei probleme, la capacitatea de se integra într-o organizație, într-o echipă, de a face față unor provocări pe care nu le putem anticipa în acest moment. Se tot vorbește de reziliență, se vorbește despre crize, despre șocuri, cum trebuie absolventul nostru să fie în același timp și robust și rezistent,  dar să fie și flexibil, să fie capabil să se adapteze la schimbări, să fie și inovativ, pentru că e o concurență și la locul de muncă, nu? E o competiție peste tot și de aceea e important ca studentul să înțeleagă unde îl va ajuta ceea ce află și ceea ce învață să facă sau ceea ce exersează în școală.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Încep înscrierile la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa”. Facultatea de Științe ale Sănătății, noul proiect academic al UMF Iași. Decanul Ionuț Nistor: „Am creat această structură pentru a răspunde unei cereri reale din sistemul de sănătate. Este o oportunitate pentru tinerii care vor să fie bine pregătiți și să își găsească rapid o profesie.”

Publicat de andreeadaraban, 5 iulie 2026, 10:59 / actualizat: 6 iulie 2026, 15:15

Într-un interviu acordat emisiunii #StareaEducației, decanul interimar al noii facultăți, prof. dr. Ionuț Nistor, a explicat că reorganizarea are la bază dorința de a oferi o dezvoltare proprie programelor de studii de scurtă durată, care până acum funcționau în cadrul Facultății de Medicină. „Programele de scurtă durată au suferit sindromul fratelui mai mic, fratele mai mare fiind Facultatea de Medicină. Noua facultate va fi doar pentru ele și astfel vom putea acorda mai multă atenție stagiilor, practicii și nevoilor studenților, dar și cerințelor pieței muncii”, a declarat acesta.

Cea mai importantă noutate este introducerea programului de studii Radiologie și Imagistică, lansat în contextul dezvoltării accelerate a centrelor de imagistică medicală și al modificărilor legislative.

Potrivit profesorului Ionuț Nistor, în prezent, asistenții care lucrează în centrele de radiologie trebuie să dețină o specializare dedicată, conform reglementărilor CNCAN. În lipsa personalului calificat, un centru de imagistică nu poate funcționa. „Este o nevoie reală într-o piață în continuă creștere. Dacă în urmă cu 20 de ani exista poate un singur computer tomograf în județul Iași, astăzi investigațiile imagistice se realizează în aproape fiecare cartier și în toate spitalele mari”, a explicat decanul.

Programul are 50 de locuri bugetate, la care se adaugă locuri cu taxă, iar absolvenții vor obține o calificare dublă, de asistent medical și tehnician radiolog. Ei vor putea să desfășoare  atât activități specifice asistenței medicale, cât și să opereze echipamentele de imagistică.

O schimbare importantă vizează și modalitatea de admitere. Atât la Radiologie și Imagistică, cât și la Nutriție și Dietetică, accesul se face prin examen, nu prin concurs de dosare.

Candidații vor susține un test grilă la alegere din biologie sau chimie.„Ne dorim studenți care aleg conștient aceste programe și care își doresc să devină absolvenți ai acestor specializări, nu doar să le considere o variantă de rezervă”, a explicat Ionuț Nistor.

Înscrierile încep pe 6 iulie, iar examenul de admitere va avea loc pe 26 iulie, în aceeași zi cu admiterea organizată de toate universitățile de medicină din România.

De ce să alegi Asistența Medicală Generală la UMF Iași?

Programul de Asistență Medicală Generală oferă 200 de locuri, dintre care o parte sunt destinate viitorilor asistenți medicali din sistemul militar. Comparativ cu școlile postliceale sanitare, studiile universitare oferă o diplomă de licență, posibilitatea continuării pregătirii prin master și doctorat și un avantaj salarial la angajarea în sistemul public. „Absolvenții unei facultăți beneficiază de un salariu cu aproximativ 25% mai mare în sistemul public, conform grilei de salarizare”, a subliniat Ionuț Nistor.

Interes ridicat pentru Nutriție și Dietetică

 Specializarea Nutriție și Dietetică rămâne una dintre cele mai căutate din oferta UMF Iași. Programul, cu durata de trei ani și 50 de locuri, formează nutriționiști-dieteticieni, o profesie recunoscută în România. Decanul Ionuț Nistor explică faptul că absolvenții pot lucra în spitale, centre de dializă sau cabinete de specialitate, însă nu pot prescrie medicamente, această competență aparținând medicilor specialiști în diabet, nutriție și boli metabolice. Profesorul atrage atenția și asupra confuziei create de numeroasele persoane care oferă sfaturi de nutriție în mediul online fără pregătire universitară. „Pacienții pot verifica dacă un nutriționist are drept de liberă practică în cadrul Colegiului Nutriționiștilor și dacă își desfășoară activitatea într-un cabinet autorizat”, a precizat acesta.

Potrivit datelor prezentate de conducerea noii facultăți, peste 80% dintre absolvenții programelor de Asistență Medicală Generală și Nutriție profesează în domeniul pentru care s-au pregătit. În același timp, angajatorii din spitalele publice și clinicile private apreciază nivelul de pregătire al absolvenților UMF Iași, ceea ce contribuie la o rată ridicată de inserție profesională. „Suntem una dintre facultățile cu cea mai mare rată de angajare. Majoritatea absolvenților își găsesc rapid un loc de muncă, iar angajatorii își doresc în continuare absolvenți ai UMF Iași”, a concluzionat prof. dr. Ionuț Nistor.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban:  Înființarea Facultății de Științe ale Sănătății este unul dintre cele mai importante proiecte academice ale UMF Iași din ultimii ani. Ce înseamnă această schimbare pentru universitate, dar și pentru sistemul medical?

Ionuț Nistor: Este un proiect care a răspuns unor nevoi și unor critici, dacă vreți, și unor realități pe care le-am văzut alături de studenții noștri. Nevoia de a prioritiza disciplinele conexe ale Facultății de Medicină, care sunt parte integrantă a sistemului de sănătate. Și aici, în primul rând, vorbim de Asistența medicală generală, sigur, specializarea Nutriție și dietetică și, mai nou, această specializare de Radiologie și imagistică. Dar vorbim despre o viziune mai largă în care domnul rector, profesorul Viorel Scripcariu, a gândit o structură care să încorporeze toate specializările de scurtă durată din universitate, în așa fel încât ele să poată să dezvolte, să crească, să fie atente la toate nevoile studenților și nevoile pieței. Pentru că de acolo a fost principalul feedback, cel puțin legat de specializarea Radiologie, dinspre furnizorii de servicii de sănătate, dinspre centrele de imagistică a venit această dorință de a pregăti specialiști, asistenți cu specializare în radiologie. Este o reglementare legală care obligă asistenții ce operează ca asistent într-un centru de radiologie să aibă această specializare. Este o reglementare CNCAN, adică organismul care reglementează toate aparatele de radiologie și imagistică din România. Iar în absență acestor asistenți specializați, acel centru de imagistică nu poate funcționa. Deci este o nevoie reală într-o piață în creștere. Dacă acum 20 de ani vorbeam poate de un singur computer-tomograf și o singură policlinică în județul Iași, după cum bine vedeți, există posibilitatea în ziua de azi de a face un computer-tomograf, o imagistică de tip RMN sau o simplă radiografie, aproape în orice cartier, nu mai spun de spitalele publice din Iași, care toate sunt dotate cu aceste aparate cu care se pot face explorări.

Andreea Daraban: Cele două programe de studii, respectiv Dietetică și nutriție și Asistență medicală generală, făceau parte din  componența Facultății de medicină. Practic de acolo s-au desprins și s-a adăugat această nouă specializare, Radiologie și imagistică. Vorbeați de nevoia de specialiști pe radiologie, pe imagistică. În trecut, știu că Școala post-liceală sanitară pregătea astfel de tehnicieni. Ce s-a întâmplat între timp?

Ionuț Nistor: Atunci  a fost o idee foarte bună, doar că legislația nu era imperativă legată de funcționarea centrelor imagistice. Acei asistenți nu obțineau o specializare care să fie obligatorie pentru a putea funcționa. Oportunitățile de angajare erau mai mici. Probabil, cei din trecut au renunțat pentru că, la acel moment, se putea angaja oricine într-un centru de imagistică. În prezent nu se mai poate acest lucru. Este obligatorie această certificare și fără această certificare nu poți opera într-un centru de imagistică.

Andreea Daraban: Practic, doar Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” din Iași pregătește astfel de specialiști în județ, în regiune?

Ionuț Nistor: În regiune, da.

Andreea Daraban: Ce va scrie  pe diploma celor care absolvă? Tehnician radiolog?

Ionuț Nistor: Este o dublă specializare, este și asistent medical și tehnician. Ca asistent poate pune o perfuzie, poate administra un medicament și în același timp are această pregătire de tehnician, de a regla, să spunem, acele aparate conform instrucțiunilor pe care le furnizează producătorul acelui dispozitiv.

Andreea Daraban: Spuneați că este un program de scurtă durată.

Ionuț Nistor: Este un program de scurtă durată și, în general, programele de scurtă durată, dacă ne întoarcem la prima noastră întrebare de ce a fost nevoie de această facultate, programele de scurtă durată au suferit, știți, sindromul fratelui mai mic,  fratele mai mare fiind Facultatea de medicină. Aceasta având foarte mulți studenți, cu studenți în limba engleză, studenți în limba franceză, făcea ca aceste specializări, de durată scurtă, să fie un pic neglijate, iar pe termen lung nu este bine acest lucru. Și atunci, facultatea nouă va fi doar pentru ei și, în felul acesta, vom putea, cu atenție, să vedem toate stagiile, toate cursurile, toată zona de practică. Un alt lucru care se schimbă, l-am început deja de anul trecut și va continua anul acesta, și  vorbim despre o schimbare de paradigmă, avem angajați în rândul personalului de predare, asistenți medicali în zona de asistență medicală. Adică sunt deja profesori asociați, respectiv  cinci asistenți medicali din orașul Iași, vorbim de asistenți cu experiență foarte mare, de peste 20 de ani în practica medicală, care, între timp, au făcut facultate, sunt înscriși la doctorat și cărora le-am putut face aceste contracte, de profesori asociați, și care predau acestor tineri studenți, viitori asistenți medicali. Același lucru se va întâmpla și în zona de nutriție, vom putea angaja ca profesori asociați nutriționiști, și nu doar doctori, care să le predea nutriționiștilor sau asistenților.

Andreea Daraban: Despre câte locuri vorbim la acest nou program de studii,  Radiologie și imagistică?

Ionuț Nistor: Sunt 50 de locuri bugetate, există și locuri la taxă.  Ne dorim ca aceste locuri să fie ocupate. Dacă ne gândim la cum se dezvoltă medicina, cât de mult se tehnologizează medicina, cât de mult avansează inteligența artificială, consider că aceste specializări sunt oportunități pentru un tânăr la început de drum, dacă vrea să-și găsească o meserie foarte, foarte rapid, pentru că el poate practica după trei ani de zile.

Andreea Daraban: Se va da examen pentru admiterea la acest program de studii. Nu este concurs de dosare, este un test…

Ionuț Nistor:  La toate facultățile se dă examen. Examenul nu ar trebui să fie dificil pentru că este anunțat de mult timp, este dintr-o materie la alegere, biologie sau chimie. Acestea pot fi parcurse cu ușurință de orice absolvent de liceu teoretic și nu mă aștept ca examenul de admitere să fie o problemă. Dar, sigur, trebuie să te înscrii și să te prezinți la examen, fiind diferit față de momentul în care doar depuneai dosarul.

Andreea Daraban: Cu ce este diferit programul de Asistență medicală generală de la UMF Iași față de ceea ce oferă, de exemplu, Școala sanitară post-liceală? De ce i-ați îndruma pe tineri să vină către dumneavoastră și care ar fi avantajele?

Ionuț Nistor: Cred că sunt două avantaje mari. În primul rând, și-o spun cu mândrie, să lucrezi într-o universitate, să intri într-o universitate, să participi la cursuri, să interacționezi cu o universitate este deja un pas înainte și faptul că ești studentul unei universități de prestigiu, cu peste 200 de ani de vechime, este în sine o mândrie și o onoare. Pe lângă acest lucru, există calitatea pregătirii, la un standard universitar, foarte riguroasă. Avem prezență obligatorie la stagii, prezență obligatorie la cursuri, pregătirea teoretică este la un nivel universitar. În plus, posibilitatea de a interacționa cu medici este mult mai directă și imediată. Sunt patru ani de studiu, sunt patru ani în care trec prin toate disciplinele din cadrul curriculei lor și vor avea o diplomă de licență. Pragmatic vorbind, absolvenții care se angajează primesc un salariu mai mare. Dacă se angajează într-o instituție publică, salariul, pentru că sunt absolvenți ai unei universități, este cu aproximativ 25% mai mare, așa prevede grila de salarizare. Pe lângă acest avantaj pragmatic, care este important, colegii noștri absolvenți vor putea să se înscrie după facultate la o formare de tip master și ulterior la doctorat. Școala post-liceală  nu îți permite această formare, nu poți să te înscrii la master, nu poți să te înscrii la doctorat. Toate aceste studii sunt post-universitare și sunt posibile doar pentru cei care absolvă o facultate.

Andreea Daraban: Specializarea Nutriție și dietetică a atras în anii trecuți foarte mulți candidați. 12 candidați pe loc am văzut la un moment dat. Trebuie să spunem că este un program de studii de 3 ani, iar absolvenții vor obține, în urma unui examen de licență, o diplomă de nutriționist. Și la această specializare spuneați că s-a introdus examen de admitere, un test grilă, inițial fiind concurs de dosare. De ce ați introdus examenul?

Ionuț Nistor: Ne-am dorit să atragem studenți care își doresc, în mod real, să fie absolvenți ai acestei specializări, și nu doar studenți care să-și depună dosarul, să aibă un plan B, în condițiile în care nu reușesc la Medicină sau nu reușesc la o altă facultate la care s-au înscris. Din păcate, dezavantajul concursului pe dosare este rata foarte mare de retragere după primul an. Și atunci, ne dorim să avem, poate, o concurență mai mică, dar în același timp acești studenți să știe la ce facultate se înscriu, la ce specializare se înscriu. Dacă nu știu, au posibilitatea de a vizita, de a se documenta și după asta să fim siguri că ei vor fi și absolvenți ai acestei specializări. De asemenea, acești absolvenți au o profesie recunoscută în România. De exemplu, avem, în spitalul Parhon, acolo unde lucrez, angajat nutriționist. În orice centru de dializă din România este trecut în regulamentul de funcționare un post de nutriționist și dietetician. Aceste oportunități apar, cel puțin în rețeaua de spitale publice și de centre de dializă, dar după cum spuneați este un puternic interes în zona de well-being, la care se uită foarte mult generația tânără.  Se uită cu atenție la ce mănâncă, la greutate, la câtă activitate fizică face și cred că este important ca atunci când primească un sfat să îl primească de la un profesionist. Nu în ultimul rând și aici este o veste tristă,  sunt foarte mulți copii cu probleme de obezitate, foarte mulți adolescenți cu probleme de obezitate și de dezechilibru metabolic. Cred că pentru ei, pentru a putea să-i recuperăm, pentru a putea să-i ajutăm, este nevoie ca părinții să intre în contact cu un specialist, un specialist care are o facultate în spate, care are ani de zile de studiu și a  lucrat cu pacienți similari și care îi poate consilia, îi poate supraveghea pentru a-și putea corecta aceste dezechilibre și probleme de greutate.

Andreea Daraban: Multe persoane nu cunosc diferența dintre dietetician, medic specialist în diabet, nutriție și boli metabolice și un consultant în nutriție sau un nutriționist. Ne puteți explica diferențele dintre aceste specializări?

Ionuț Nistor: Da, în România, după anii 90,  a apărut o specializare pe care nu o regăsim în toată Europa, această specializare de Diabet și boli de nutriție. Este acel doctor care se ocupă de pacienții cu diabet zaharat în primul rând, dar, sigur, are o specializare care se desfășoară pe parcursul rezidențiatului, după absolvirea Facultății de medicină, care îi permite să abordeze și alte probleme de nutriție. De foarte multe ori el a preluat zona aceasta de consiliere și a unor persoane care nu erau neapărat cu diabet zaharat. Aveau câteva kilograme în plus sau aveau nevoie de o anumită îndrumare legată de sfaturi dietetice și a fost umplut acest gol, care nu era acoperit de nimeni până de curând. De peste 10 ani, există această specializare Nutriționist- dietician, care nu este doctor, nu este absolvent al unei facultăți de medicină, este o specializare nouă, o profesie nouă. Termină acest program de studii de scurtă durată, 3 sau 4 ani, după care poate profesa, poate da recomandări, regimuri alimentare, dar nu poate prescrie un medicament, nu poate să-ți dea o rețetă cu medicament, nu poate să-ți prescrie insulină, de exemplu. Este principala la diferență. Unul dintre ei este medic, dar este un medic cu supra-specializare, supra-specializat pe pacientul cu diabet zaharat și al doilea este format doar pentru a consilia și a da recomandări care țin de dietă și stil de viață,  fără a putea să interneze un pacient, fără a putea  să-i dea rețetă pe care să o ia de la farmacie.

Andreea Daraban: În ultimii ani, internetul și rețelele sociale s-au umplut de persoane care oferă sfaturi despre alimentație și se prezintă drept nutriționiști. Cum poate un pacient să facă diferența între un specialist cu pregătire universitară și cineva care are doar un curs sau doar experiența personală?

Ionuț Nistor: Da, e o întrebare foarte bună și, din păcate, în foarte multe domenii vedem această, să spunem, ușoară confuzie între oameni care dau sfaturi pe internet și profesioniști din domeniu. Uneori, există ambele categorii. Din fericire, Colegiul Nutriționiștilor s-a înființat, există un absolvent al specializării de Nutriție care este, în prezent, președinte al acestui organism, vorbesc despre doamna Adina Rusu. Așadar, există un colegiu care îi reprezintă, unde se pot înscrie, unde îi poți căuta, poți să verifici, la fel cum poți verifica dacă un avocat este, într-adevăr, cu drept de practică. La fel este și în cazul unui nutriționist, poți să verifici la Colegiul Nutriționiștilor dacă acel nutriționist este într-adevăr absolvent al unei specializări de nutriție. El trebuie să aibă un drept de liberă practică, este obligat să facă un număr de cursuri de formare profesională pentru a-și menține acest drept de liberă practică.  A doua variantă, el are un cabinet, are un punct de lucru, care iar respectă niște reglementări, are o formă de plată, fie că este suportată de o formă de asigurare, fie că este o formă fiscalizată. Toate aceste lucruri trebuie să există. În momentul în care ele nu există, aș avea foarte multe suspiciuni și aș încerca să evit acel influencer.

 Andreea Daraban: Dacă un tânăr este pasionat de nutriție, de ce ar alege să urmeze trei ani la facultate, într-o universitate de medicină, în locul unor cursuri private, care se desfășoară, iată, în câteva luni?

Ionuț Nistor: Pentru că este o specializare de scurtă durată, are posibilitatea de a lucra în spitale publice, de a fi alături de colegi medici, din zona de nutriție, diabet zaharat, obține o diplomă care îi permite să profeseze, să primească o recompensă pentru anii în care a investit în educația lui și cred că este încununarea perfectă între pasiune, dorință și specializare, în așa fel încât să practice ceea ce îi place, dar să fie și acoperit, dacă vreți, de o diplomă și de o calitate a pregătirii foarte serioase. Și, din nou, după ce termina această specializare, poate să înscrie la un master, există un master aprobat deja în cadrul Universității de Medicină și Farmacie pe nutriție.

Andreea Daraban: Câte locuri sunt pentru programul de studii Nutriție și dietetică?

Ionuț Nistor: La fel ca anul trecut, tot 50 de locuri. La  Asistență medicală generală sunt mai multe, sunt 200 de locuri, pentru că și nevoia este mult mai mare. O parte dintre cele 200 de locuri sunt și pentru cei care aleg o carieră militară, adică vor deveni asistenți medicali, să spunem, cu dublă specializare, vor fi și absolvenți ai MApN și vor face asistență medicală, dar sub îndrumarea și a Ministerului Apărării Naționale și vor putea profesa în sistemul militar de sănătate.

Andreea Daraban: Când începe admiterea? Când începe înscrierile?

Ionuț Nistor: De luni, 6 iulie,  vor putea să-și depună dosarul de înscriere. Au două săptămâni aproape pentru a-și depune dosarele, iar pe 26 iulie va fi admiterea, în aceeași zi la toate facultățile de medicină din România.

Andreea Daraban:  Mulți tineri spun că aleg anumite specializări, nu doar din vocație, ci și în funcție de oportunitățile de angajare sau de posibilitatea de a pleca în străinătate. Observați această tendință și în rândul absolvenților UMF Iași? Sau există o absorbție a forței de muncă la nivel național?

Ionuț Nistor: Ce pot să vă spun, și vine acest răspuns după o analiză a câtorva generații de absolvenți, atât de la Asistență medicală generală cât și de la Nutriție,  suntem una dintre facultățile cu cea mai mare rată de angajare. Sunt peste 80% din absolvenți care profesează în domeniul lor, nu s-au reorientat, nu înseamnă că este ceva greșit, dar nu fac alte profesii,  sunt în continuare practicanți de Asistență medicală sau de Nutriție. Își găsesc mare majoritate job. Pe de altă parte, există o rată mare de, să spunem, satisfacție din rândul angajatorilor. Fie că vorbim despre proprietari de clinici private sau de directori, manageri de spitale, sunt mulțumiți de calitatea pregătirii acestor absolvenți și atunci își doresc, mai departe, să aibă angajați din rândul absolvenților UMF Iași.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Gabriela Bartic, director general BRIO: „Examenul de Evaluare Națională modelează gimnaziul, nu invers. Avem cultul acesta al notei 10. Nu știm decât că 10 e succes școlar și apoi tot ce este sub 10 este eșec. Nota am folosit-o prea mult ca pe o sentință și prea puțin ca pe prilej de creștere.”

Publicat de andreeadaraban, 3 iulie 2026, 17:53 / actualizat: 6 iulie 2026, 15:16

Rezultatele finale vor fi cunoscute pe 8 iulie, însă primele date conturează deja imaginea examenului din acest an: 79% dintre candidați au obținut medii peste 5, față de 83,1% anul trecut, doar șapte elevi au încheiat examenul cu media 10, iar diferențele dintre mediul urban și rural rămân semnificative. Potrivit rezultatelor inițiale, media națională a elevilor care au susținut examenul la Matematică în acest an a fost 6,43, iar la proba de Limba română, media generală a fost 6,86.

Invitată la în emisiunea #StareaEducației, Gabriela Bartic, director general BRIO și coordonatoarea proiectului privind standardele naționale pentru evaluarea elevilor, spune că rezultatele nu pot fi comparate direct cu cele din anii anteriori și atrage atenția asupra rolului real al examenului.

Întrebată dacă actualele rezultate indică o generație mai slab pregătită sau un examen mai riguros, Gabriela Bartic a răspuns că „nu este o generație mai puțin pregătită”. „Nu putem compara două examene între ele dacă ele nu se raportează la același standard. (…) Un 9 luat acum nu este comparabil cu un 9 de anul trecut și în niciun caz cu un 9 din 1995.”

Ea subliniază că scopul Evaluării Naționale nu este acela de a măsura nivelul unei generații, ci de a repartiza cât mai corect elevii în licee. „Acest examen este menit (…) să permită o repartizare cât mai corectă a elevilor în liceele pe care ei le aleg”, afirmă Bartic. În opinia sa, examenul trebuie să permită tuturor elevilor care au acumulat competențele minime să promoveze, dar și să diferențieze foarte precis rezultatele din zona notelor mari, acolo unde concurența pentru liceele de top este foarte ridicată.

Întrebată dacă Evaluarea Națională reprezintă o radiografie a întregii generații, Gabriela Bartic consideră că examenul este prea încărcat de presiune pentru a îndeplini această funcție. „Din nefericire nu este un examen radiografia unei generații, pentru că o radiografie a unei generații nu ar trebui să aibă atâta presiune pe aplicare.” Ea explică faptul că examenul influențează întreg parcursul școlar al elevilor. „Este, din nefericire, un examen care modelează gimnaziul, parcursul gimnazial și nu invers.” În opinia sa, România păstrează încă logica unui examen de treaptă, deși liceul face parte din învățământul obligatoriu.

Ce tip de elev este avantajat de actuala structură a examenului?

„Acest examen avantajează elevii cei mai conformiști, pentru că încă sunt favorizate șabloanele (…) și copiii care sunt capabili să recunoască și să reproducă șablonul.” Întrebată dacă elevii cu resurse financiare mai bune sunt avantajați, Gabriela Bartic răspunde fără echivoc: „În mod evident da, pentru că avem (…) industria meditațiilor (…) Accesul la meditații duce la o notă mai mare și accesul la meditații este o marcă a unor capabilități financiare mai bune.”

Mai mult, întrebată dacă un elev care nu face meditații poate obține o notă foarte mare, aceasta admite că există excepții, însă ele nu reprezintă regula. „În general, dacă ne raportăm la normă, da, putem spune asta.”

Doar șapte elevi au obținut media 10 anul acesta la Evaluarea Națională. Ar trebui să ne îngrijoreze această scădere sau dimpotrivă?

„Pe mine m-a bucurat, dar repet, ele nu pot fi comparabile”, spune Gabriela Bartic, explicând că testele din ani diferiți au fost construite diferit. Ea consideră că societatea românească pune prea multă presiune asupra notei maxime. „Noi avem cultul acesta al notei 10. (…) Nu știm decât că 10 e succes școlar și apoi tot ce este sub 10 este eșec.” În opinia sa, această mentalitate îi afectează pe elevi. „Am văzut copii care plângeau cu media 9. (…) Lucrurile acestea ne duc într-o zonă extrem de bolnăvicioasă de presiune pe copii. Ar trebui să încetăm să avem presiunea asta doar pe nota maximă și să înțelegem că tot ce este peste 8 este un rezultat foarte bun.”

Rezultatele arată aproape 88% promovare în mediul urban și aproximativ 64% în mediul rural. Vorbim de ani de zile despre acest decalaj dintre sat și oraș, dintre rural și urban, însă cifrele rămân aproape neschimbate. Ce nu reușește sistemul să facă?

„Nu reușește să trimită profesori buni în mediul rural, nu reușește să convingă părinții că școala mai este o trambulină socială, nu reușește să facă primarii (…) să considere educația prioritară.” Ea afirmă că locul în care se naște un copil influențează decisiv șansele sale. „România este încă țara în care codul poștal e o sentință.”

 În opinia sa, școlile din mediul rural au nevoie de sprijin suplimentar și de investiții diferențiate. „Școala din mediul rural merită să o tratăm la fel cum tratăm școlile foarte bogate din centrul orașelor mari.”

În spațiul public au apărut opinii potrivit cărora proba la Matematică a fost mai bine calibrată pentru că a diferențiat elevii prinite în obiectiv și probleme de raționament, în timp ce la Română rămâne o doză mai mare de subiectivitate. Împărtășiți această analiză?

Gabriela Bartic spune că împărtășește această analiză. „Se vede și în numărul de contestații (…) Limba română este întotdeauna la noi o chestiune subiectivă și n-ar trebui să fie așa.” Ea consideră că există modele internaționale care demonstrează că și evaluarea competențelor lingvistice poate fi realizată obiectiv. În ceea ce privește Matematica, spune că dificultatea examenului nu ar trebui privită ca un dezavantaj. „N-ar trebui să ne sperie dacă el își face treaba bine (…) Cred că ar trebui să valorizăm mai degrabă un test corect, chiar dacă greu, decât un test simplu, dar care nu îndeplinește menirea.”

Discuția s-a mutat și asupra examenului de bacalaureat. Întrebată ce ar trebui să măsoare acest examen, Gabriela Bartic spune că, fiind folosit drept criteriu de admitere în majoritatea universităților, ar trebui să verifice competențe de nivel superior.

„În opinia mea, noi am coborât foarte mult ștacheta Bacalaureatului.” Ea consideră că elevilor ar trebui să li se ceară mai mult. „Nu avem copii mai slabi decât francezii (…) Le cerem doar mai puțin.” În opinia sa, examenul ar trebui să evalueze gândirea critică și capacitatea de analiză, nu memorarea unor șabloane.

Din anul 2030 va exista un alt tip de bacalaureat. Generația de elevi care intră în toamnă în clasa noua va susține un alt tip de examen de final de liceu. Vor fi patru probe de competențe, două limbi străine, va fi și o probă la alegere din profilul opus specializării pe care merge elevul. Cum vi se pare această nouă structură?

 ”Nu mi se pare o structură proastă, e o structură bună. Voi spune că sunt rezervat asupra oricărei schimbări până când nu văd ce tip de test vor da copiii. Pentru că una este să dea un test la literatură care îl provoacă să gândească, să facă paralele, să facă analize proprii și foarte sănătoase. Și alta este să schimbăm numărul de probe cu alt număr de probe, dar conținutul acestora să fie doar ușor coafat față de ce aveam înainte. Îmi doresc foarte mult pentru copiii care vor termina liceul  în 2030 să fie provocați intelectual și acest examen să le certifice gândirea proprie și nu înmagazinarea de șabloane.”

La finalul interviului, Gabriela Bartic a fost întrebată despre standardele naționale pentru evaluarea elevilor, proiect la care a lucrat în ultimii ani.

„Sunt aproape convinsă că vor intra în vigoare din anul școlar următor”. Potrivit acesteia, standardele vor schimba modul în care sunt interpretate notele. „Nota am folosit-o prea mult ca pe sentință și prea puțin ca pe prilej de creștere. Ori standardele exact asta ne vor permite: să-i arătăm copilului unde este acum, dar și cât de mult poate crește.”

Gabriela Bartic a precizat că proiectul a fost pilotat în 75 de școli, cu aproximativ 800 de profesori, iar documentele urmează să fie transmise Ministerului Educației pentru etapele finale de implementare.

”Suntem în procesul de implementare a feedback-ului primit ca urmare a pilotării, urmând ca luna aceasta să le trimitem împreună cu metodologiile de aplicare. Ulterior discutăm despre ce pași instituționali va face Ministerul pentru implementarea lor, dar cel mai probabil ele vor fi puse în transparență, în dezbatere publică, și apoi adoptate prin ordin  de ministru în această vară.”

Interviul integral în variantă audio:

#StareaEducației (INTERVIU) „Școala de Bine” – proiectul care pune sănătatea mintală în centrul educației la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Alla Apopei, directorul instituției: ”O școală eficientă este, înainte de toate, o școală în care elevii și profesorii sunt bine emoțional.”

Publicat de andreeadaraban, 1 iulie 2026, 15:29

De la această idee a pornit proiectul „Școala de Bine”, implementat de Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, un program pilot finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), care și-a propus să transforme starea de bine într-un pilon al procesului educațional.

Despre rezultatele proiectului au vorbit, în emisiunea #StareaEducației, Alla Apopei, directorul Colegiului Național „Vasile Alecsandri”, și Dida Timofciuc, managerul proiectului.

Potrivit conducerii Colegiului, proiectul a pornit de la convingerea că o școală performantă este, înainte de toate, o comunitate în care elevii și profesorii beneficiază de echilibru emoțional. „Am pornit la drum cu ideea că o școală eficientă este, înainte de toate, o școală în care elevii și profesorii sunt bine emoțional. Dacă la început aveam doar planuri pe hârtie, astăzi, când privim rezultatele și reacțiile celor peste o mie de elevi implicați, putem spune că realitatea a depășit cu mult așteptările noastre”, a declarat Alla Apopei.

Scopul principal al proiectului a fost îmbunătățirea calității actului educațional prin promovarea unei culturi a bunăstării psihosociale, atât în rândul elevilor, cât și al profesorilor și echipelor de management.

În proiect au fost implicate și două unități de învățământ partenere: Liceul Economic „Nicolae Iorga” din Pașcani și Liceul Teoretic „Lascăr Rosetti” din Răducăneni.

Una dintre cele mai importante realizări ale proiectului este dezvoltarea disciplinei opționale „Educație pentru sănătate mintală și starea de bine”, considerată de inițiatori o premieră la nivel național. Programa cuprinde 28 de teme practice dedicate adolescenților și abordează subiecte precum autocunoașterea, gestionarea emoțiilor, relațiile interpersonale, stresul, stima de sine, utilizarea responsabilă a tehnologiei și echilibrul dintre viața online și cea reală.

Opționalul a fost pilotat în anul școlar 2024–2025 la șapte clase de liceu, iar 439 de elevi au ales să îl studieze. Curricula a fost elaborată în parteneriat cu Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, prin Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, profesorii beneficiind de suport metodologic complet: planuri de lecție, fișe de lucru, activități practice și metode de evaluare.

Orele s-au desfășurat într-un format interactiv, punând accent pe exerciții practice, discuții și reflecție personală. „Am început cu identificarea valorilor personale și ale școlii. Am discutat despre autocunoaștere, despre autenticitate, despre stima de sine și despre modul în care putem folosi responsabil tehnologia. Elevii au conștientizat cât timp petrec pe rețelele sociale și au învățat strategii pentru gestionarea stresului și exprimarea emoțiilor”, a explicat Alla Apopei.

După finalizarea etapei de pilotare, echipa proiectului își propune ca disciplina opțională să fie aprobată de Ministerul Educației, astfel încât să poată fi introdusă în oferta curriculară a oricărei școli din România.

Interviul integral poate fi ascultat mai jos:

#StareaEducației: Campania #StaiSigurPeNet – Dragostea la un click distanță. Cum folosim aplicațiile de dating fără să devenim victime. Psihologul Irina Mitrea Iliescu : „Manipulatorii exploatează nevoile fundamentale ale oamenilor.”

Publicat de andreeadaraban, 30 iunie 2026, 15:21 / actualizat: 1 iulie 2026, 15:30

Aceste platforme oferă acces rapid la un număr impresionant de potențiali parteneri, însă odată cu oportunitățile apar și riscuri tot mai complexe: escrocherii romantice, profiluri false, sextorsionare, hărțuire online sau chiar trafic de persoane facilitat prin intermediul internetului.

În cadrul campaniei Radio România #StaiSigurPeNet, psihologul clinician Irina Mitrea Iliescu, de la Spitalul de Psihiatrie ”Socola” din Iași, a explicat de ce aplicațiile de dating sunt atât de atractive, cum ajung oamenii să fie manipulați și care sunt semnalele de alarmă pe care nu ar trebui să le ignorăm.

Potrivit psihologului, aplicațiile de dating sunt doar un instrument, iar efectele lor depind de modul în care sunt folosite și de așteptările utilizatorilor. „Ne oferă acces la un număr mult mai mare de persoane decât cercul nostru social obișnuit și putem găsi mai ușor oameni cu valori și interese comune”, explică specialistul.

În același timp însă, abundența opțiunilor poate transforma alegerea într-un proces aproape imposibil. „Cu cât avem mai multe opțiuni, cu atât alegerea devine mai dificilă. Mulți ajung să creadă că persoana perfectă este întotdeauna la următorul click.” În plus, primele impresii sunt construite în doar câteva secunde, pe baza câtorva fotografii și a unei descrieri scurte, ceea ce favorizează alegeri superficiale.

Un alt efect observat de psihologi este legat de stima de sine. Mulți utilizatori ajung să își măsoare valoarea personală prin numărul de aprecieri, potriviri sau mesaje primite. „Lipsa răspunsurilor este interpretată adesea ca o respingere personală. Problema nu este respingerea în sine, ci faptul că aceasta este transformată într-o concluzie despre propria valoare.”

Aplicațiile sunt utilizate în special de tineri, însă ele sunt atractive și pentru persoanele foarte ocupate sau pentru cei introvertiți. În mediul online, riscul emoțional pare mai mic. „Există o distanță psihologică. Față în față vezi reacția celuilalt, îi auzi tonul vocii și simți imediat respingerea. În online ai timp să te gândești înainte să răspunzi, să modifici mesajul și impactul emoțional este diminuat”, afirmă psihologul Irina Mitrea Iliescu.

Una dintre cele mai răspândite fraude este escrocheria romantică. Scenariul este aproape întotdeauna același: un profil aparent credibil începe o conversație, oferă atenție și afecțiune, construiește o relație emoțională, iar ulterior apare o urgență medicală, financiară sau familială pentru care sunt solicitați bani. „Manipulatorii nu exploatează lipsa de inteligență a victimelor. Ei exploatează nevoia de iubire, de apartenență, de validare și de siguranță”, spune Irina Mitrea Iliescu.

Victimele sunt, de regulă, persoane vulnerabile: oameni singuri, persoane recent divorțate, oameni fără o rețea de sprijin sau adolescenți aflați în căutarea propriei identități.

Evoluția inteligenței artificiale complică și mai mult fenomenul. Materialele de tip deepfake, fotografiile și videoclipurile false cu caracter sexual sunt folosite tot mai frecvent pentru șantaj și sextorsionare.

Psihologul Irina Mitrea Iliescu explică faptul că victimele nu ajung să trimită imagini intime pentru că sunt naive, ci pentru că, înainte de acest pas, sunt manipulate psihologic, izolate și controlate emoțional.

Recuperarea presupune timp și intervenție specializată. Primii pași sunt reducerea anxietății, reglarea emoțională și reconstruirea sentimentului de control asupra propriei vieți. „Persoana trebuie să învețe din nou să își stabilească limite, să își asculte instinctele și să își recapete autonomia”, explică psihologul.

Comentariile jignitoare, amenințările și campaniile de hate sunt adesea minimizate, însă efectele psihologice pot fi severe. Printre consecințe se numără anxietatea, depresia, insomnia, iritabilitatea, tulburările alimentare, dificultățile de concentrare și scăderea dramatică a încrederii în sine. Cele mai afectate sunt, potrivit specialistului, persoanele tinere.

Psihologul  Irina Mitrea Iliescu a explicat că aplicațiile de dating pot fi utile, însă nu trebuie să înlocuiască relațiile autentice. „Viața adevărată nu este în online. Este atunci când ieșim, ne întâlnim cu oamenii, citim o carte, ne dezvoltăm și construim relații reale.”

Interviul integral în varianta audio:

 Interviul în format video:

Campania Radio România #StaiSigurPeNet – Dragostea la un click distanță. – YouTube

#StareaEducației (INTERVIU) Marian Staș, expert în educație: „România iese cu sistemul public de învățământ din paradigma comunistă centralizată, odată cu implementarea planurile-cadru alternative de către 43 de licee din țară.”

Publicat de andreeadaraban, 27 iunie 2026, 09:26 / actualizat: 30 iunie 2026, 15:22

Expertul în educație Marian Staș consideră că schimbările aflate în desfășurare reprezintă un moment de cotitură pentru școala românească și susține că actualul sistem de evaluare nu mai răspunde nevoilor reale ale elevilor.

Invitat în emisiunea Starea Educației, Marian Staș a declarat că atât Evaluarea Națională, cât și Bacalaureatul funcționează după o filozofie depășită. „Știm că lucrurile nu sunt așa cum ar trebui să fie, dar e un fel de cal mort pe care îl târâm după noi, ani și ani, incapabili să mutăm decisiv la nivel de sistem”, afirmă expertul.

Marian Staș consideră că școala românească acordă prea multă importanță rezultatelor măsurabile și prea puțină dezvoltării reale a elevilor. „Output este rezultatul brut, tehnic, specific și măsurabil. De pildă, am luat media 9,50 la Evaluarea Națională. Outcome înseamnă, de fapt, valoarea adăugată. Care este potențialul meu? Cum ceea ce învăț mă ajută să devin și mai performant și mai bun în anii care vin?”, explică acesta. În opinia sa, succesul educațional ar trebui evaluat prin impactul pe termen lung asupra parcursului profesional și personal al absolvenților.

Expertul apreciază că extinderea programului de pilotare a planurilor-cadru alternative reprezintă una dintre cele mai importante transformări din învățământul românesc. „România iese cu sistemul public de educație din paradigma comunistă centralizată”, afirmă Marian Staș. El consideră că autonomia curriculară oferită liceelor marchează trecerea „de la ceea ce înseamnă centralizare de tip comunist la subsidiaritate de tip european”, prin posibilitatea ca unitățile de învățământ să aloce până la 60% din curriculum disciplinelor alese din oferta proprie.

Ca exemplu de bună practică, Marian Staș indică experiența Colegiului Tehnic „Unirea” din Pașcani, pe care îl consideră „nava amiral a pilotării curriculare”.

Elevii beneficiază aici de sesiuni de învățare mai lungi, bazate pe proiecte, iar în ultimul an de liceu dezvoltă un proiect practic de tip „capstone”, pornind de la o idee și ajungând până la un plan de afaceri. „Eu cred că asta înseamnă o modalitate de evaluare infinit mai relevantă, mai apropiată de realitate și mai corectă decât cea doar cu note de 7, 8 sau 9”, afirmă expertul.

 Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Săptămâna aceasta a fost cu mari emoții pentru absolvenții de liceu, dar și pentru părinții acestora. De altfel, în fiecare an, Evaluarea Națională de la clasa a VIII-a creează un tumult general. Chiar dacă nu ai copii care susțin examenul, tot te cuprind emoțiile. O fi oare la fel și în alte țări când se susține un examen național?

Marian Staș: Sigur că emoțiile legate de școală, de educație și de încheierea unor cicluri, momente materializate prin evaluări, au în ele o încărcătură emoțională și rațională deosebită. E firesc să fie așa. E normal atunci când suntem puși să dăm seama câtă carte știm, într-un fel sau altul. În ceea ce privește eterna și fascinanta Românie, aici lucrurile sunt într-un siaj deopotrivă de mediocritate și de inerție, care și-a trăit traiul și și-a mâncat mălaiul de foarte multă vreme. Și mă refer la ceea ce înseamnă actuala structură și filozofie atât a Evaluării Naționale cât și-a examenului de Bacalaureat. Știm că lucrurile nu sunt așa cum ar trebui să fie, dar e, cum să zic, un fel de cal mort pe care îl târâm așa după noi, ani și ani și ani, incapabili să mutăm decisiv la nivel de sistem. Și îmi asum fiecare caracterizare pe care o fac. Pentru că, de pildă, Evaluarea Națională, din punctul de vedere cel puțin al probei de matematică, este un construct malonest, atât din punct de vedere al conținutului cât și din punct de vedere docimologic, adică al felului în care sunt alocate punctele pe problemele respective și care îmbată la greu și părinții și copii cu apă rece, crezând sau creându-le falsa impresie că dacă iau 8,50 sau 9 la acele probe, cum sunt ele acolo, și știu matematică. Nimic mai fals. La fel și cu Bacalaureatul, cel puțin în probele de Română și Istorie, care sunt croite tot așa malonest, structural, creând falsa impresie că elevii și știu Română și Istorie dacă iau nota 6, de pildă, rezolvând subiectele I și II, care de fapt nu sunt de Română și de Istorie, ci sunt recunoaștere de text. Nu întâmplător, și cu asta închei analiza mea, nu întâmplător, anul trecut, la simularea de Bacalaureat, foarte mulți elevi au plecat după ce au rezolvat primele două subiecte pentru că subiectul al treilea, care într-adevăr însemna să știi Istorie pe bune, eseul respectiv pe care proba îl solicita, valorează 30 de puncte, adică nu are niciun fel de impact asupra faptului de a promova sau nu. Dacă știu subiectele I și II și recunosc textul așa cum se cuvine, promovez de fapt fără să știu Istorie pe bune și fără să știu Română pe bune.

Andreea Daraban: În multe sisteme educaționale se discută despre evaluare continuă și portofolii educaționale. România rămâne dependentă de examenele cu miză foarte mare. Vom putea schimba această paradigmă? Pentru că nimeni nu spune că nu trebuie să evaluăm,  dimpotrivă.

Marian Staș: Evident că e nevoie să evaluăm, clipă de clipă, într-un fel sau altul. Iar dacă toată evaluarea stă doar în nenorocitele astea de puncte și în toată birocrația de sfârșit de clasa VIII-a sau de sfârșit de clasa a XII-a, nu bineînțeles. Dar așa e românul, după cum ne amintim foarte bine de la Titu Maiorescu, începând de la 1865, formă fără fond. Și atunci cum maschezi lipsa de fond și superficialitatea și toată, cum să zic așa, malonestitatea de care vorbeam? Hai să punem puncte, să facem liste, să facem tabele, să repartizăm computerizat, adică toate nebuniile pământului care nu fac decât să valideze o birocrație nenorocită, lasă că se mai și blochează platformele de încărcat lucrări, așa cum am auzit, ducând în derizoriu un aspect esențial și aș vrea să-l marchez aici încă o dată, ca să învățăm cu toții, din toată povestea asta. De ce? Pentru că ne e frică să ne asumăm evaluările alea care sunt subtile și care nu pot fi în mod necesar cuantificate. Putem să le cuantificăm dacă avem curaj, dacă suntem înțelepți. Cei doi termeni esențiali din economie la care mă refer sunt ”output” și ”outcome”. Output este rezultatul brut, tehnic, specific și măsurabil, cuantificabil. De pildă, output este așa: am luat media 9.50 la Evaluarea Națională. 9.50 este un parametru de tip output, de ieșire. Outcome înseamnă, de fapt, valoarea adăugată. Ce fac? Care este potențialul meu? Cum ceea ce învăț mă ajută să devin și mai performant și mai bun în anii care vin? De pildă, un parametru de tip outcome poate să fie, să zicem, în cazul liceelor care pilotează planuri cadru noi, procentul de angajabilitate sporit în ceea ce privește copiii care absolvă, de pildă, colegiile tehnologice cu planuri cadru din alt film. Acela este un lucru pe care nu-l putem măsura încă. Dar în mod cert, toate lucrurile serioase și forme cu fond și toate transformările și Curriculum la decizia elevilor  din oferta școlii (CDEOȘ) și toate celelalte, în mod cert, își vor aduce contribuția și vor genera un potențial încă necuantificabil, dar relevant, în ceea ce privește, de pildă, așa cum spuneam, potențialul de angajabilitate al viitorilor absolvenți.

Andreea Daraban: Această generație de absolvenți de clasa a VIII-a este prima generație care va învăța după noi planuri cadru, după programe școlare noi și va susține și un alt tip de Bacalaureat. Pe de altă parte, încă 11 licee s-au înscris în programul de pilotare a planurilor cadru alternative, iar numărul total a ajuns la 43 la nivel național. Cât de importante sunt aceste schimbări care vor avea loc în ciuda a ceea ce se întâmplă atât pe scena politică din România cât și în educație?

Marian Staș: Relevanța este absolută, pentru că începând cu anii 2021-2022, când primele școli și-au asumat pilotări curriculare de un anume gen și iar procesul este amplificat acum la nivel de sistem, prin acest program de pilotare, cu cele 43 de licee care și-au luat soarta curriculară în propriile mâini, România iese cu sistemul public de educației din paradigma comunistă centralizată. Așa cum excepțional, în opinia mea, a caracterizat procesul  fostul ministru Daniel David, este cel mai distructiv proces pozitiv menit să schimbe paradigma depășită în sistemul public al educației, și-anume comutând superb cu 43 de licee de la ceea ce înseamnă centralizare de tip comunist la subsidiaritate de tip european, unde liceele au la dispoziție până la 60% Curriculum la decizia elevilor  din oferta școlii (CDEOȘ).

Andreea Daraban: Aș vrea foarte mult să facem o diferență între ceea ce înseamnă planurile cadru noi, care vor intra în vigoare pentru toată lumea din toamnă, și ceea ce presupune acest program pilot de planuri cadru alternative, pentru că nu știu dacă toată lumea înțelege diferențele.

Marian Staș: Ce fac planurile cadru de sistem? Împart bugetul de timp, de număr de ore, din clasa a IX-a până în clasa a a XII-a în trei mari categorii, o ”struțo-cămilă” cum îi spun eu și o să vedeți imediat de ce. Alocând 50% din buget pentru Trunchiul Comun (TC), deci pentru corpul de cunoștințe obligatorii pentru toți copiii, alocând 35% din buget pentru ceea ce se numește Curriculum de Specialitate (CS), adică un fel de uman și real reinterpretat, vorbim de 85% tot din pixul Ministerului Educației, lăsăm 15% la dispoziție elevilor  să aleagă din oferta școlii. Cele 15% înseamnă 10% în clasele a IX-a și a X-a,  respectiv 20% în clasele a  XI-a și a XII-a. Și este această ”struțo-cămilă” iarăși un caz nefericit de formă fără fond. Paradigma pe care ministrul Daniel David a creat-o, prin ordinul de anul trecut,  împarte același buget anual de ore din clasele a IX-a până în clasele a XII-a. Și anume, exact același buget de ore pentru Trunchiul Comun obligatoriu pentru toate liceele din România, care înseamnă cam 1800 de ore, lăsând la dispoziția  liceelor până la 2200 de ore, din clasa a IX-a până în a XII-a, pentru ca ele să-și facă un portofoliu de Curriculum la decizia elevilor din oferta școlii.  Asta înseamnă că în clasele a IX-a și a X-a,  raportul dintre Trunchi Comun și CDEOȘ este de aproximativ 60% la 40%, așa cum e normal, cum e firesc, iar în clasele a XI-a și a XII-a, raportul se inversează: până la 40% Trunchi Comun și până la 60% CDEOȘ. Asta face structural diferit programul de pilotare curriculară alternativă și sunt extrem de recunoscător și de bucuros că 43 de licee au avut curajul, pe de-o parte, să proiecteze astfel de planuri cadru. Primele 32 au proiectat 77 de planuri cadru, din care încă 11 licee și-au ales și-au intrat în această echipă superbă de licee care redefinesc și care rescriu istoria educației din România, aducând-o în secolul XXI, așa cum spuneam, prin principiul esențial curriculum oferit de școală.

Andreea Daraban: În contextul acestor noi planuri cadru alternative, credeți că putem ajunge la o școală în care succesul să fie definit mai degrabă prin competențe și dezvoltare personală decât prin medii și clasamente?

Marian Staș: Răspunsul cert este da,  din tot sufletul și cu toată asumarea și rațională și emoțională. Și am să vă dau un exemplu, necitat foarte des, dar din alt film, pe care minunații de la Colegiul Tehnic ”Unirea” din Pașcani l-au pus deja în fapt prin aceste planuri cadru. Eu am considerat întotdeauna că echipa de la Pașcani este nava amirală a pilotării curriculare. Mai sunt și altele, dar în esență oamenii aceia fac un lucru excepțional. De pildă, alocă în loc de 50 de minute pe unitatea de lucru, 75 de minute. Sesiunile de lucru sunt un pic mai extinse, ca să poată să lucreze așa cum se cuvine. Au un procent foarte consistent de ceea ce înseamnă învățare bazată pe proiecte. În clasa a XII-a ocupă anul respectiv cu două lucruri, și anume pregătirea pentru Bacalaureat și pentru Universitate, și ceea ce se cheamă proiect de tip ”capstone”, adică o chestie practică, un proces practic pornit din primul modul până în al cincilea, începând cu o idee de afaceri, începând cu un proiect tehnic pe care îl construiesc, pe care îl validează, pe care îl justifică teoretic și pe care îl aduc în faza de plan de afaceri. Eu cred că asta înseamnă o modalitate de evaluare infinit mai relevantă, mai apropiată de realitate și mai corectă decât cea doar cu note de 7, 8 sau 9 sau mai știu eu ce. Asta înseamnă, de fapt, o schimbare de paradigmă, pentru că asta înseamnă deschidere, încredere, curaj, viziune, aplicate în particular la felul în care decurge fiecare oră, la felul în care fiecare disciplină este acolo prezentă și la felul în care întregul an este structurat, așa cum spuneam, cu până la 60% opțiuni, astfel încât copiii să învețe să aleagă. Este o competență esențială pentru viață, să învățăm să evaluăm opțiuni alternative și să decidem ce este cel mai bine pentru noi într-un anumit moment.

Andreea Daraban: Cum ar trebui să arate, în opinia dumneavoastră, ”fișa de succes” a unui absolvent de gimnaziu sau de liceu?

Marian Staș: Aș vrea întâi, pentru conformitatea și pentru istorie, să vă mai dau două detalii,  ca să știți de unde a început întregul proces în 2021. Vă aduceți aminte că au fost cinci școli publice care au pornit pilotarea, patru gimnazii și un liceu. În România sunt cam vreo 4.800 de gimnazii în total. Deci, cu alte cuvinte, procentul școlilor gimnaziale care și-au asumat pilotarea curriculară, patru din 4.800, este de 0,08%. Iar un liceu din 1.400 înseamnă 0,07%. Așa a început istoria, cu 0,08% și cu 0,07%. Iar ca să ajungem la ceea ce înseamnă felul în care așa ceva va avea impact asupra copiilor, păi în primul și în primul rând le va cultiva valori. Le va cultiva asumare, curaj, viziune, seriozitate, integritate și ceva foarte important, toate lucrurile pe care le vor învăța în liceu, le vor folosi și le vor plăcea. Pentru că lucrurile respective sunt apropiate de nevoile lor, de interesele lor, coroborat cu încă un aspect important, și anume, conștientizarea faptului că în fiecare clipă avem de acceptat atât ceea ce înseamnă Trunchiul Comun, deci cu alte cuvinte, un anume tip de servitute, de a învăța ceea ce toată lumea învață, completat sau complementat cu fiecare dintre visurile noastre, dintre aspirațiile noastre și așa mai departe. E un proces care, în mod cert, va schimba și cultura școlilor și atitudinea părinților față de acele școli, dar mai ales va schimba destinele și viitorul copiilor noștri.

Varianta audio a interviului:

(INTERVIU) ReflectOrPlay, noul festival care transformă Iașiul într-o scenă a adolescenților pasionați de teatru

Publicat de andreeadaraban, 23 iunie 2026, 11:19 / actualizat: 27 iunie 2026, 9:31

Invitați la Radio Iași, Diana Roman și tinerii actori, Ștefania Blașcu și Arin Donciu, au vorbit despre prima ediție a acestui festival.

După luni de pregătiri și provocări legate de finanțare, organizatorii anunță că proiectul a primit susținerea necesară pentru a deveni realitate. „S-a rezolvat cumva această problemă pentru că avem alături de noi Primăria Municipiului Iași, principalul finanțator, și suntem foarte recunoscători pentru acest lucru”, a declarat Diana Roman.

Festivalul beneficiază și de parteneriate cu Teatrul Național Iași, Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, Colegiul Național „Costache Negruzzi” și Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”.

ReflectOrPlay va reuni șase trupe de teatru din Brașov, București, Făgăraș, Râmnicu Vâlcea, Botoșani și Constanța. Participarea s-a realizat în urma unui proces de înscriere și selecție. „Am dat anunț pe Instagram că încep înscrierile pentru festival, au avut un interval de vreo lună să se înscrie pe formular și apoi au trecut printr-un proces de selecție, în urma căruia au rămas șase trupe selectate”, a expicat Arin Donciu.

În total,  90 de adolescenți din toată țara vor participa la festival, iar în organizare este susținută de peste 100 de voluntari.

Toate reprezentațiile din cadrul festivalului vor avea loc la Teatrul Cub, iar accesul publicului va fi gratuit, în limita locurilor disponibile.

Deschiderea oficială este programată pe 12 iulie, la ora 19:00.

Pe lângă spectacole, participanții vor lua parte la o serie de ateliere găzduite de Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, susținute de actori ai Teatrului Național și de profesori universitari. „Fiind un festival multidisciplinar, vor face ateliere de actorie, ateliere de artă a actorului mânuitor de păpuși, ateliere de coregrafie, scriere creativă”, a mai declarat actrița Diana Roman.

Totodată, publicul ieșean va avea acces la activități dedicate în Parcul Teatrului și în alte spații partenere. Printre temele propuse se numără public speaking, confecționarea păpușilor și inițierea în actorie.

ReflectOrPlay va avea și o componentă competițională. Organizatorii pregătesc premii atât pentru spectacole, cât și pentru performanțele individuale ale actorilor.

Juriul va fi format din actori ai Teatrului Național Iași și profesori ai Universității de Arte, între care Emil Coșeru, Mălina Lazăr, Dumitru Georgescu, Oana Sandu sau Horia Veriveș.

Unul dintre aspectele care definesc festivalul este implicarea directă a adolescenților în toate etapele organizării. „Eu am o satisfacție extraordinară când îi văd așa de capabili, de independenți”, a mărturisit Diana Roman. Actrița spune că le-a oferit tinerilor libertatea de a construi proiectul și că a urmărit evoluția lor „din umbră”.

Organizatorii pregătesc și o surpriză specială pentru penultima zi a festivalului, fără a dezvălui însă detalii. „Suntem convinși că membtilot trupelor particpante o să le placă foarte mult orașul nostru”, spun reprezentanții Artwork, care speră ca prima ediție a ReflectOrPlay să devină începutul unei tradiții culturale dedicate tinerei generații.

Varianta integrală a interviului în format audio:

#StareaEducației (INTERVIU) Admiterea la Facultatea de Farmacie din cadrul UMF Iași: Chimia Medicală, un nou program de studii. Prof. dr. Lenuța Profire: „Programul nostru este construit în strânsă legătură cu domeniul medical. Studenții vor face practică în spitale și în laboratoarele de analize medicale, beneficiind totodată de colaborările pe care le avem cu mediul farmaceutic și chimic.  

Publicat de andreeadaraban, 22 iunie 2026, 14:20 / actualizat: 24 iunie 2026, 15:30

În emisiunea #Starea Educației, profesor universitar doctor Lenuța Profire, decanul Facultății de Farmacie, a prezentat detalii despre admiterea din acest an, oportunitățile profesionale ale absolvenților și provocările cu care se confruntă profesia de farmacist.

Perioada de înscriere pentru admiterea la UMF Iași se desfășoară între 6 și 16 iulie, iar concursul este programat pentru data de 26 iulie.

Facultatea de Farmacie oferă anul acesta trei programe de studii: Farmacie – program de licență cu durata de 5 ani; Cosmetică medicală și tehnologia produsului cosmetic – program de licență de 3 ani; Chimie medicală – program nou, cu durata de 3 ani.

Pentru programul Farmacie sunt disponibile 30 de locuri bugetate, la care se adaugă locuri cu taxă și 18 locuri destinate românilor de pretutindeni. La specializarea Cosmetică medicală sunt disponibile 30 de locuri fără taxă, iar la noul program Chimie medicală sunt alocate 15 locuri bugetate și 34 cu taxă.

Una dintre cele mai importante noutăți ale admiterii din acest an este introducerea programului „Chimie medicală”, conceput pentru a răspunde nevoii de specialiști într-un domeniu aflat la granița dintre științele chimice și cele medicale. „Programul se adresează tinerilor pasionați de chimie și de aplicațiile acesteia în domeniul sănătății. După trei ani de studii, absolvenții pot intra direct pe piața muncii”, a explicat prof. dr. Lenuța Profire.

Absolvenții vor obține calificarea de chimist medical și vor putea lucra în laboratoare de analize medicale, laboratoare de toxicologie, biochimie medico-legală, în industria farmaceutică, în cercetare, dezvoltare și inovare, dar și în procesele de producție din companiile de profil.

Comparativ cu programele similare existente în alte universități, specializarea de la UMF Iași pune accent pe componenta medicală și pe contactul direct cu mediul clinic. Studenții vor efectua stagii practice în spitale și în laboratoare medicale, beneficiind și de colaborările universității cu industria farmaceutică și chimică.

În ultimii ani, Facultatea de Farmacie a înregistrat una dintre cele mai reduse concurențe la admitere din cadrul UMF Iași, fenomen observat la nivel național.

Dacă în urmă cu două decenii existau chiar și 18-20 de candidați pe un loc, în prezent interesul pentru această specializare a scăzut semnificativ.

Potrivit decanului, una dintre principalele cauze este percepția eronată asupra profesiei de farmacist.

„Farmacistul nu este un vânzător de medicamente. El este specialistul care oferă consiliere, recomandări și servicii farmaceutice esențiale pentru pacient”, a subliniat Lenuța Profire.

Aceasta consideră că dezvoltarea agresivă a strategiilor de marketing în marile lanțuri farmaceutice și promovarea excesivă a produselor au contribuit la deteriorarea imaginii profesiei în ochii publicului.

Totodată, salarizarea reprezintă un alt factor care influențează decizia tinerilor de a urma această carieră, deși există așteptări ca situația să se îmbunătățească în viitor.

Decanul Facultății de Farmacie atrage atenția asupra rolului complex pe care îl are farmacistul în sistemul de sănătate.

În cazul pacienților cu afecțiuni multiple și tratamente complexe, farmacistul este specialistul care verifică compatibilitatea medicamentelor, analizează posibilele interacțiuni și contribuie la optimizarea terapiei.

„Fără farmacist, actul medical nu este complet. Medicul stabilește diagnosticul și tratamentul, iar farmacistul contribuie la monitorizarea și adaptarea acestuia”, explică profesorul.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Când este programată admiterea din acest an la Facultatea de Farmacie și care este numărul de locuri disponibil pentru fiecare program de studii?

Lenuța Profire: Concursul de admitere este programat pe 26 iulie,  iar Facultatea de Farmacie are anul acesta trei programe de studii, două care deja sunt cunoscute, programul de licență de lungă durată Farmacie, programul de licență de scurtă durată Cosmetică medicală și tehnologia produsului cosmetic și de anul acesta avem o noutate, avem un program nou, este vorba de Chimie medicală, un program, la fel, de scurtă durată, însemnând trei ani de studii.

Andreea Daraban: Există și locuri pentru studenții străini, aceștia beneficiază de un regim special?

Lenuța Profire: Da, avem la programul de licență Farmacie, și specializarea în limba engleză și avem un număr de studenți dedicat pentru acest program și la fel este perioada de înscriere și îi așteptăm și pe acești studenți.

Andreea Daraban:  De unde vin cei mai mulți, având experiența anilor trecuți, din ce țări aleg să studieze, la noi, la Universitatea de Medicină?

Lenuța Profire: Da, pe universitate gama de zone de unde vin acești studenți este mult mai extinsă.  Dacă ne referim strict la Facultatea de Farmacie, vin din Orientul Mijlociu, din Grecia, vin din Bulgaria, din Maroc, din Tunisia. Evident că avem mulți din Uniunea Europeană, avem din Franța, din Germania, paleta de naționalități este destul de extinsă.

Andreea Daraban: Programul de studii Chimie medicală este una dintre noutățile ofertei educaționale. Ce oportunități profesionale le oferă absolvenților acest program de studii?

Lenuța Profire: Da, într-adevăr acest program l-am constituit dintr-o necesitate, din necesitatea de a pregăti absolvenți și specialiști pe acest domeniu, de Chimie medicală, care îmbină, de fapt, chimia cu medicina și se adresează celor care sunt pasionați de chimie, dar nu numai, de chimia în sine, ci și de aplicațiile acesteia pe domeniu medical. Este un program destul de atractiv pentru tineri, pentru că este un program de mai scurtă durată, de 3 ani, și după acest ciclu de studii ei pot să profeseze. Paleta de oportunități este foarte largă, calificarea este de chimist medical și atunci ei își pot găsi locuri de muncă în laboratoare de analize medicale și analize fizico-chimice, laboratoare de biochimie medico-legală, laboratoare de toxicologie. De asemenea, cum ați menționat și dumneavoastră, în industria farmaceutică, în zona aceasta de cercetare – dezvoltare – inovare, dar și în producție, în procesul tehnologic în sine. Evident, ei pot să continue după aceea studiile, cu programe de masterat și, de asemenea, dacă doresc să se perfecționeze pot să meargă să acceadă și la un program de doctorat.

Andreea Daraban: Cu ce este diferită această specializare de altele? Mă gândesc cu ce este diferită de ceea ce se întâmplă la Facultatea de Chimie a Universității ”Alexandru Ioan Cuza”, unde regăsim o specializare similară.

Lenuța Profire:  Într-adevăr, este un program similar la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza”, dar noi venim cu partea aceasta, mai în strânsă legătură cu domeniul medical, pentru că avem o relație foarte strânsă cu spitalele și ei pot să-și realizeze stagiile de practică în spitale, în laboratoarele de analize medicale din spitale. De asemenea, avem și o legătură strânsă cu mediul de afaceri, pe domeniul farmaceutic, pe domeniul chimic și sperăm noi că venim cu un plus în ceea ce privește pregătirea lor și dezvoltarea lor profesională.

Andreea Daraban: În ultimii doi ani, specializarea Farmacie a înregistrat una dintre cele mai scăzute concurențe la admitere la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” din Iași. Care considerați că sunt principalele cauze ale acestei situații? De ce credeți că nu mai aleg tinerii farmacia ca specializare? Ne amintim, în anii trecuți, ce concurență mare era… 5-6 candidați pe loc?

Lenuța Profire: Dacă e să comparăm cu ceva ani și mai în urmă, erau 20 pe loc, 18 candidați pe loc. Într-adevăr, la nivel național, candidații nu mai aleg, într-un număr foarte mare, Facultatea de Farmacie, programul de specializare Farmacie, cel tradițional, iar cauzele sunt multiple, dar la nivel național se lucrează la acest lucru. Consider că o cauză este percepția profesiei în societate și această percepție este una eronată, pentru că farmacistul nu este vânzător. La farmacie nu mergi să cumperi o cutie de medicamente, mergi pentru un sfat, mergi pentru o recomandare, mergi pentru, știu eu, un serviciu farmaceutic, ceea ce este foarte important. Și noi toți, pentru că noi reprezentăm opinia publică, trebuie să conștientizăm acest lucru. Și, după cum spuneam, sunt o serie de demersuri care se fac la nivel național, pentru că este păcat.

Andreea Daraban: Și salarizarea uneori nu este motivantă, pentru că știu că mulți farmaciști se plâng de acest aspect.

Lenuța Profire: Într-adevăr, și salarizarea poate este una nu pe măsura așteptărilor, dar cred că în viitor se va rezolva și acest lucru.

Andreea Daraban: Credeți că imaginea acestei profesii a avut de suferit și de pe urma marilor lanțuri farmaceutice?

Lenuța Profire: Dacă mă întrebați personal, da. Aceasta este politica lanțurilor, este o politică mai mult de marketing. Profesia în sine, într-adevăr, necesită un marketing, dar nu dus la extrem. Și atunci, consider că marile lanțuri au adus politica de marketing și promovare, care sunt marketing-urile generale, în farmacie și acest lucru a dăunat foarte mult. Și nu numai, campaniile de promovare a medicamentelor, care sunt destul de agresive, percepția în societate este una negativă vizavi de profesie. Vreau să subliniez că farmacistul este un specialist. El are o pregătire foarte completă și complexă. El este, de fapt, specialistul care este lângă noi 24 din 24 de ore. La farmacie mergem fără programare, mergem când avem nevoie. Consider că, fără farmacist, actul medical nu este complet. Pentru că avem pacientul și avem doi specialiști, doi piloni importanți: medicul, care diagnostichează și stabilește exact tratamentul și farmacistul, care, de fapt, completează actul medical și analizează tratamentul. Pentru că, într-adevăr, dacă vorbim de un pacient cu o patologie complexă și atunci medicația este una complexă pe diferite patologii, la farmacie poate pacientul vine cu două, trei rețete. Atunci, farmacistul este cel care analizează toate medicamentele, vede dacă ele sunt în concordanță.  Există, poate, interacțiuni. E posibil să fie interacțiuni pozitive, adică medicamentele se pot potența și atunci este nevoie, poate, de o reducere a dozei sau poate este cazul unor interacțiuni negative și atunci este nevoie de reducerea dozelor sau de adaptarea tratamentului.

Andreea Daraban: Care sunt oportunitățile de angajare pentru un absolvent de Farmacie, dincolo de profesarea într-o farmacie comunitară?

Lenuța Profire: Este programul care oferă cele mai multe oportunități de profesare. Pentru că, într-adevăr, când spunem farmacie, avem în față farmacistul din farmacia publică, la care mergem, după cum spuneam, fără programare oricând, zi și noapte, dar programul în sine, pregătirea pe care o au absolvenții este una extrem de complexă și le oferă posibilități de a se dezvolta în foarte multe domenii. Dacă îmi permiteți pot să dau câteva. Farmacistul poate lucra în farmacia publică, în farmacia clinică. Farmacistul clinician este un specialist, aș putea spune, indispensabil în spital, pentru că farmacistul clinician merge în vizită cu medicul și atunci el poate face echipă foarte strânsă, el poate să-și aducă contribuția să vadă dacă forma farmaceutică dorită este cea corespunzătoare, dozele, incompatibilitățile. Sunt o serie de incompatibilități fizice, chimice, farmacologice. De asemenea, poate să profeseze foarte bine în companiile farmaceutice, de produse farmaceutice, dar și de produse cosmetice și dermato-cosmetice. Și la noi în țară, dar și în străinătate, farmacistul este un specialist foarte căutat în partea aceasta de institute de cercetare, care pot fi pe lângă companiile farmaceutice sau de sine stătătoare, independente. Pot lucra în laboratoare de analize și control al medicamentului, de analize toxicologice, clinice și de asemenea, în instituții publice, cum este Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale în cadrul Ministerului Sănătății. De asemenea, se pot angaja în instituții europene. Am absolvenți care și-au găsit job-uri și sunt foarte mulțumiți în Agenția Europeană a Medicamentului.

Andreea Daraban: Trebuie să spunem că diplomele obținute de absolvenții Universității de Medicină și Farmacie sunt recunoscute internațional.

Lenuța Profire:  La toate programele din cadrul Universității, diplomele sunt recunoscute la nivel european. Chiar noi, la Facultatea de Farmacie,  avem niște programe de internship cu companii și instituții din țările europene, din Franța, spre exemplu, și studenții noștri pot merge să facă practică vara în aceste companii, în aceste farmacii, tocmai să cunoască sistemul și în momentul în care, dacă doresc la finalul studiilor să profeseze, să meargă într-o țară europeană, ei deja cunosc sistemul și cunosc foarte multe informații despre profesie în țara respectivă.

Andreea Daraban: Specializarea de licență ”Cosmetică medicală și tehnologia produsului cosmetic” a atras în anii trecuți foarte mulți candidați, peste șase pe loc în 2024, mă refer la locurile bugetate. Cum se explică acest interes?

Lenuța Profire: Domeniul de înfrumusețare atrage pe toată lumea și, cu siguranță, se va dezvolta în viitor. Și programul nostru atrage candidații, tocmai prin pregătirea oferită. Sunt o serie de programe de scurtă durată care pregătesc tineri în acest domeniu, dar sunt programe scurte, de o lună, de câteva săptămâni. Și atunci, considerăm că programul nostru, pe trei ani, care este foarte complex, asigură o pregătire complexă și este foarte binevenit. Când mergem la salonul de cosmetică, ne dorim să avem parte de o îngrijire de specialitate. Dorim ca cel din fața noastră să ne ofere o consiliere adecvată, bazată pe cunoștințe profunde și de ce nu, dacă cumva se întâmplă să observe ceva, să ne recomande un medic dermatolog, dacă există o anumită problemă, o patologie, să o putem identifica devreme și să nu avem probleme.

Andreea Daraban: Câte locuri sunt anul acesta la specializările care țin de Facultatea de Farmacie?

Lenuța Profire: La Farmacie avem 30 de locuri la buget. Avem și locuri la taxă. Ca în fiecare an, avem și un număr de locuri pentru românii de pretutindeni, 18 locuri, pentru că este, de asemenea, o zonă unde noi venim în sprijinul, în special, al candidaților din Republica Moldova, dar nu numai, ci și a românilor din diaspora. Sunt locuri bugetate și un număr din aceste locuri sunt și cu bursă. La Cosmetică medicală avem 30 de locuri fără taxă, iar la Chimie medicală sunt 15 locuri fără taxă și 34  la taxă.

Andreea Daraban: Perioada de înscriere pentru facultățile din cadrul Universității de Medicină ”Grigore T. Popa” din Iași începe pe 6 iulie. Care este, mai exact, calendarul admiterii?

Lenuța Profire: 6-16 iulie este perioada de înscriere, concursul în sine este pe 26 iulie, pentru toate programele, fie ele de lungă durată sau de scurtă durată. Aș vrea să menționez totuși că pentru programele de mai scurtă durată, materia de concurs, tematica, este un pic diferită față de cele de lungă durată. Există o tematică mai extinsă pentru programele de lungă durată și una mai redusă pentru cele de scurtă durată. Și ce aș vrea să mai menționez este faptul că există și posibilitatea de opțiuni, de la programele de lungă durată la cele de scurtă durată.

#StareaEducației (INTERVIU) Sindicatele din Educație avertizează că sistemul devine tot mai neatractiv pentru tineri și cer refacerea integrală a proiectului legii salarizării unitare. Laviniu Lăcustă, liderul USLIP Iași: „Oferta Guvernului pentru profesorii cu experiență înseamnă, de fapt, mai puțini bani decât au în prezent.”

Publicat de andreeadaraban, 19 iunie 2026, 14:54 / actualizat: 23 iunie 2026, 10:14

Una dintre principalele nemulțumiri ale sindicatelor vizează coeficienții propuși pentru personalul din învățământ. „Cel mai înalt coeficient propus pentru educație este 2,35, plecând de la 1,84 pentru debutant. Acest coeficient ne plasează, practic, în pătrimea inferioară a grilei de salarizare, în condițiile în care majoritatea personalului din învățământ este cu studii superioare”, a declarat Sorin Țiplea.

Liderul sindical consideră că proiectul nu urmărește eliminarea discrepanțelor salariale dintre diferitele categorii de bugetari, ci reducerea cheltuielilor statului. „Această grilă de salarizare nu este făcută în niciun caz pentru a rezolva inechitățile din sistem, ci pentru a face economii la bugetul de stat”, a afirmat acesta.

Deși Guvernul susține că niciun angajat nu va pierde la salariu, sindicaliștii spun că, în practică, veniturile profesorilor ar putea fi mai mici decât cele prevăzute de legislația aflată deja în vigoare.

Laviniu Lăcustă a oferit exemplul profesorilor debutanți: „În prezent, un debutant are aproximativ 3.700 de lei net. Potrivit noii legi, ar ajunge la circa 4.400 de lei. Însă, conform unei reglementări aflate deja în vigoare, în 2026 ar fi trebuit să aibă aproximativ 5.900 de lei net. Vorbim despre o diferență de aproape 1.500 de lei.”

Situația nu este mai favorabilă nici pentru profesorii cu experiență. „Un profesor cu gradul didactic I și peste 25 de ani vechime are astăzi aproximativ 7.100 lei net cu dirigenție. Conform noului proiect, ar ajunge la circa 6.600-6.700 lei. Deci cu aproximativ 400 de lei mai puțin decât are în prezent”, a explicat liderul USLIP Iași.

Un alt punct sensibil îl reprezintă indemnizația pentru dirigenție. Potrivit ultimei variante discutate de Guvern, aceasta ar urma să fie stabilită la 400 de lei brut pentru toate cadrele didactice. „În proiectul inițial dirigenția era eliminată complet. Acum apare această sumă de 400 de lei brut pentru toată lumea. Este o încălcare a principiului responsabilității și a recunoașterii experienței profesionale”, a declarat Sorin Țiplea.

Sindicaliștii atrag atenția că profesorii cu vechime primesc în prezent indemnizații semnificativ mai mari, iar transformarea acestora într-o sumă fixă ar însemna, de fapt, diminuarea veniturilor.

Reprezentanții sindicatelor avertizează că măsurile adoptate în ultimii ani au făcut profesia didactică tot mai puțin atractivă. „În loc să luăm măsuri care să atragă personal calificat, mai ales în domeniile deficitare precum Științele, noi luăm măsuri care îl îndepărtează. Ora de muncă este mai slab plătită în acest moment”, a spus Sorin Țiplea.

La rândul său, Laviniu Lăcustă a atras atenția asupra îmbătrânirii corpului profesoral. „La nivel național, sub 30 de ani au doar 9% dintre angajații din învățământul preuniversitar, iar media de vârstă este de aproximativ 51 de ani. Vorbim despre o îmbătrânire a sistemului cauzată de neatractivitatea domeniului.”

Liderii sindicali susțin că discuțiile purtate până acum cu Ministerul Muncii au fost mai degrabă procedurale decât negocieri reale. „Dialogul din ultimele luni a fost doar unul formal. Ne-au adus la cunoștință ce au de gând să facă, dar nu am văzut disponibilitatea de a rezolva problemele din grila de salarizare”, a afirmat Sorin Țiplea.

În opinia acestuia, legea ar trebui să pornească de la un principiu de echitate între toate categoriile profesionale din sistemul bugetar. „Nu ar trebui să existe situații în care un profesor la final de carieră să aibă un venit mai mic decât salariul de intrare într-un alt sistem bugetar.”

În ceea ce privește soluțiile, reprezentanții profesorilor solicită revenirea la coeficienții negociați în anii 2023-2024 între sindicate și reprezentanții ministerelor de resort. Pe termen scurt, protestele vor continua, însă liderii sindicali nu consideră posibilă declanșarea unei greve generale în lipsa unui interlocutor guvernamental stabil. „Este important să arătăm că starea de spirit este una de nemulțumire. Soluția cea mai bună ar fi ca acest proiect să fie retras și refăcut în totalitate”, a concluzionat Laviniu Lăcustă.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Mii de angajați din Educație au protestat miercuri în București împotriva proiectului noii Legi a salarizării unitare. Care este principalul motiv al nemulțumirii profesorilor și ce anume din acest proiect considerați că afectează cel mai grav personalul din învățământ?

Sorin Țiplea: Evident, primul lucru care ne deranjează în acest proiect este poziționarea în această grilă de salarizare. Voi preciza câteva chestiuni tehnice și aici mă refer, în primul rând, la faptul că cel mai înalt coeficient propus pentru educație este 2,35, plecând de la 1,84 pentru debutant. În primul rând, trebuie să precizez faptul că acest coeficient 2,35 ne plasează, practic, în pătrimea inferioară a grilei de salarizare, în condițiile în care majoritatea personalului din învățământ este cu studii superioare. De asemenea, trebuie să precizăm faptul că, așa cum arată legea salarizării unitare în ansamblul său, vom constata că 9 dintre cele 12 clase de salarizare au coeficienți cuprinși între 1 și 4, iar celelalte 3 clase de salarizare au coeficienți între 4 și 8. Aceasta ne demonstrează încă o dată că această grilă de salarizare nu este făcută în niciun caz pentru a rezolva inechitățile din sistem, ci pentru a face economii la bugetul de stat, atâta timp cât peste 90% din bugetari se află până la jumătatea grilei de salarizare.

Andreea Daraban: Guvernul afirmă că nimeni nu va pierde la salariu și că veniturile vor crește gradual. Ce anume din lege vă face să vă îndoiți de aceste aspecte, domnule Lăcustă?

Laviniu Lăcustă: Ceea ce spunea și colegul meu de la Vaslui. Vedeți când translăm acești coeficienți în bani, în venituri, constatăm foarte ușor că, la modul real, nu rămânem în buzunar nici măcar cu ceea ce avem în prezent.

Andreea Daraban: Deci, dumneavoastră spuneți că vor scădea salariile odată cu aplicarea acestei legi?

Laviniu Lăcustă:  N-aș spune salarii, aș spune, mai degrabă, venituri, dar cred că e corect și dacă spunem salarii. Aș putea să dau  două exemple concrete: cazul debutantului și cazul profesorului cu vechime, adică intrarea în sistem și ieșirea. În ceea ce privește debutantul, salariul pe care acest proiect îl oferă, și am să discut în sumă netă, pentru a înțelege și opinia publică, ar fi de aproximativ 4400 de lei. În prezent, un debutant are 3700 de lei. Atenție, același debutant trebuia în anul de grație 2026 să aibă un salariu de 5900 de lei, în conformitate cu o lege care este în vigoare. Mă refer aici la ordonanța 57. Privind din perspectiva ordonanței 57, constatăm că acesta intră în sistem cu aproximativ 1500 de lei net mai puțin decât ar fi avut dreptul. Ori, asta este o primă intruziune a zonei decidente în ceea ce viza planurile financiare  referitoare la învățământ și nu mă refer la planuri, mă refer la certitudini pentru că vorbim de legi în vigoare. A doua chestiune, și discutând tot despre debutant, pentru că în prezent are 3700 de lei net, dar cu dirigenție ar putea ajunge la aproximativ 4100 de lei, prin urmare aici diferențele dintre ceea ce oferă ei și ceea ce au în prezent este insignificant. Vorbim de aproximativ 300 de lei care oricum au fost erodați de inflație și cursul leu-euro.

Andreea Daraban: Și cum ar fi afectați cei care ies din sistem în acest context?

Laviniu Lăcustă: Aici voiam să ajung. Trec peste faptul că ecartul între intrare și ieșire este extrem de strâns, dar uitați, în ceea ce privește ieșirea din sistem, profesor cu  gradul didactic I,  25 de ani vechime, discutăm de un coeficient pe gradația 5 de aproximativ 3, înmulțim cu 4100, ne dă 12300 lei brut, ceea ce în mână ar însemna aproximativ 6400 lei.  În prezent, un profesor cu grad didactic I și  25 de ani vechime are 6400 lei net, fără dirigenție. Dacă luăm în calcul și dirigenția,  am putea vorbi de aproximativ 7100 lei net. Cu acest nou proiect de lege ar rămâne, cu indemnizația de dirigenție pe care oferă domnul Pâslaru, de 400 de lei brut, ar fi undeva la 6600-6700 de lei. Deci cu 400 de lei mai puțin decât are în prezent. Asta este oferta generoasă a Guvernului României pentru salariații din învățământul preuniversitar.

Andreea Daraban: În ceea ce privește indemnizația pentru dirigenție, cum a rămas? Va fi o sumă fixă?

Laviniu Lăcustă: Asta a fost ultima ofertă a Guvernului,  400 de lei brut.

Sorin Țiplea: Da, din păcate aceasta a fost oferta Guvernului. Știm foarte bine că în proiectul inițial dirigenția era eliminată complet din drepturile salariaților din învățământ. Deci, deocamdată pe proiectul lor ar părea să existe o schimbare, cu 400 de lei brut pentru absolut toate cadrele didactice. Ceea ce este evident că este o încălcare a principiului responsabilității și de ce nu a profesionalismului celor care după 10, 15, 20 de ani vechime practic îi formează și pe cei tineri. Altfel spus, vedeți, experiența profesională din această perspectivă nu este plătită în niciun fel în sistemul bugetar. Dar aș vrea totuși, dacă îmi permiteți, să mă întorc la o chestiune de principiu. În mod normal, noi acum nu ar trebui să discutăm despre sume. Nu ar trebui să discutăm despre bani. Pentru că rolul acestei legi a salarizării unitare, așa cum a fost clamat de întreaga clasă politică, a fost acela de a elimina inechitățile din sistemul bugetar. Prin urmare, este vorba de o corelare sau o intercorelare, dacă doriți, între toate sistemele bugetare, care asigură practic funcționarea statului român. În opinia mea, un principiu sănătos ar fi următorul: ca la nici o categorie socioprofesională, să zicem, de exemplu, la nivelul studiilor superioare, nu ar trebui să am un venit de ieșire din sistem, adică la vechimea maximă, la experiența maximă, mai mic decât un venit de intrare dintr-un alt sistem bugetar. Ei, ce ni  se propune nouă în acest moment, ca să fac o comparație pe coeficienți și nu pe sume. Coeficientul 2.35 maximal pentru învățământ, inclusiv vechimea, care ne duce la 2.9, raportat cu intrarea în sistem, de exemplu, a unui judecător cu 0 ani vechime și cu un coeficient de 3.56, vedeți că un profesor după 25 de ani de vechime, are un salariu de ieșire în continuare cu mult mai mic. Pentru că făcând o comparație simplă, 2.90,  respectiv 3.56 înseamnă aproape 0.7 diferență, adică înseamnă aproape 2.800 de lei numai pe zona de intrare. Prin urmare, tocmai acest tip de inechități ar trebui eliminate din sistemul de salarizare și abia pe urmă să discutăm despre sume, despre cât este valoarea coeficientului 1 sau valoarea de referință, cum se mai numește. Cu alte cuvinte, asta trebuie să facă acest nou sistem de salarizare, să reașeze toate aceste categorii socioprofesionale, pentru că toți contribuim, într-un fel sau în altul, la buna funcționare a statului român.

Andreea Daraban: Citeam o analiză făcută de Edupedu, care studia datele Ministerului Finanțelor și concluziona că la aproape un an de la adoptarea legii 141/2025 și a măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare, principalul sector în care s-a redus personalul a fost Educația. Cum se resimte acest aspect în județul Vaslui, domnule Țiplea? Există riscul accentuării deficitului de cadre didactice?

Sorin Țiplea: Din punctul meu de vedere, da, pentru că vedeți dumneavoastră, chiar dacă ei spun că au rămas aceleași venituri, în realitate activitatea oricărui cadru didactic a fost, dacă vreți, mai slab plătită. Prin urmare, activitatea noastră este desconsiderată din această perspectivă și este evident că, în acest moment, dacă facem o analiză simplă, prin majorarea normei didactice de predare, noi avem mai multe cadre necalificate în acest moment în sistemul de învățământ. În loc ca noi să luăm acele măsuri corecte, care să atragă personalul calificat și cunoaștem foarte bine că pe zona de Științe, nu doar în România, ci în general în toată Europa Occidentală, există deficit în această zonă, noi în loc să luăm măsurile care să atragă personalul către zonele de Științe, de exemplu, noi luăm aceste măsuri care îndepărtează personalul, pentru că în momentul în care ai mărit norma didactică, dar ai lăsat același salariu,  prin urmare ora muncă este mai slab plătit în acest moment, da? Evident că personalul se va întreba de două ori dacă merită să intre în sistemul de învățământ și nu este valabil doar pentru județul Vaslui, este valabil pentru întreaga țară.

Andreea Daraban: Cum stăm la acest capitol în județul Iași?

Laviniu Lăcustă: Aș mai spune  că, la nivel național, sub 30 de ani au doar 9% din angajați în învățământul preuniversitar, iar media este acum, de aproximativ 51 de ani.  Cam asta este media, ceea ce arată că vorbim de o îmbătrânire a sistemului, îmbătrânire cauzată, așa cum vă spuneam și cum arătam și de această neatractivitate a domeniului învățământ. Pentru că dacă salariile ar fi mai stimulative, să spunem, probabil că și numărul celor care ar dori să facă parte din corpul didactic ar fi mult mai mare și de ce nu poate ar crește pe anumite zone și mă refer, în special,  în zona rurală, unde ne confruntăm cu această problemă a lipsei calificaților. Am reuși poate să completăm acele locuri cu profesori calificați.

Andreea Daraban: Doamna inspector general spunea chiar, la noi, la radio, că avem un procent foarte redus de profesori necalificați în județul Iași, de exemplu.

Laviniu Lăcustă: Cât este acest procent? Ce înseamnă? 2%, 3%, 4%…

Andreea Daraban: 1% sau mai puțin, dacă îmi amintesc bine…

Laviniu Lăcustă:  1% înseamnă aproximativ 90 de cadre didactice. Dacă predau matematica, asta înseamnă că acei copii, din comunitățile respective, au o problemă gravă de a reuși în viață.

Andreea Daraban: Ați avut până acum un dialog real cu Ministerul Muncii, cu Guvernul pe tema aceasta a salarizării sau considerați că sindicatele au fost consultate doar formal?

Sorin Țiplea: Din perspectiva noastră, este limpide că dialogul din ultimele luni a fost doar unul formal. Doar ne-au adus la cunoștință ce au de gând să facă. În felul acesta îndeplinim, dacă vreți, o procedură legală de consultare a partenerilor de dialog social. Dar, am constatat că la ultima întâlnire cu sindicatele din învățământ, practic, doar acea propunere de 400 de lei pentru dirigenție, ne arată că ei nu doresc, de fapt, o rezolvare a problemelor din întreaga grilă de salarizare.

Andreea Daraban: Au fost voci care au spus că acordarea unei sume fixe, înseamnă din nou scăderea salariilor.

Sorin Țiplea: Evident, pentru că dacă un cadru didactic cu gradul didactic 1 și peste 25 de ani vechime, astăzi primește 1000 de lei brut și el va primi doar 400 de lei brut, nu înseamnă o scădere, evidentă. Chiar dacă ei mușamalizează sau cosmetizează această chestiune prin faptul că ar asigura anumite sume compensatorii, nu înseamnă, de fapt, că ei au rezolvat această chestiune.  Pentru că 600 de lei, dacă vreți, această diferență de bani pe care ei o asigură prin sume compensatorii, probabil va fi asigurată în următorii 2, 3, 4, 5 ani de zile, pentru că nimeni nu garantează, sub nici o formă că această valoare 1 sau coeficientul 1 de multiplicare va crește în următorii ani. Dar aș vrea, dacă îmi permiteți,  să fac o mică completare la afirmația doamnei inspector școlar general legată de procentul de necalificați. Pentru că, din nou, este vorba de o afirmație cosmetizată și eu am curajul să afirm următorul lucru: că, într-adevăr, numărul de cadre didactice necalificate poate nu este atât de mare, dar numărul de ore care sunt predate, de fapt, în regim necalificat, de personal calificat, mai ales în mediul rural, este mare. Adică ce vreau să spun, eu, profesor de matematică, mi-au dat două ore, spre exemplu, de educație fizică, pentru că nu-mi ieșea norma didactică majorată prin legea Bolojan. Deci, dacă noi am dori să fim corecți, și aici mă refer la Ministerul Educație și la inspectoratele școlare, noi ar trebui să socotim toate aceste ore care sunt predate în regim necalificat. Pentru că eu nu pot să consider că predau bine Fizica, dacă am specializarea doar Matematică.

Laviniu Lăcustă: Aici, poate ar trebui să explicăm puțin că în vara anului 2025 a crescut norma didactică de la 18 la 20 de ore, iar pentru cei care aveau gradul didactic I și 25 de ani în vechime de la 16 la 20, și din lipsa acestor ore de specialitate, foarte multe norme au fost completate cu ore în care nu erai specializat.

Andreea Daraban: Dacă ați fi invitați, mâine, la masa negocierilor cu premierul, cu ministrul muncii, care ar fi cele trei modificări esențiale pe care le-ați cere la proiectul legii salarizării?

Laviniu Lăcustă: În primul rând,  ne-am dori foarte mult să se ajungă la acea înțelegere pe care am făcut-o în anii 2023-2024, când s-a discutat cu reprezentanții ministerului muncii și cu cei de la ministerul educației și ai finanțelor și -au acceptat niște coeficienți care erau mulțumitori. Nu ne urcam pe pereți de fericire, dar oricum erau mulțumitori pentru noi. Asta ar fi o solicitare de bun simț, pentru că în acel moment au acceptat acele valori ale coeficienților. Dacă ar fi să avem o discuție rapidă, dacă ar fi să o luăm de la capăt, evident, lucrurile ar deveni mult mai complexe și mai tehnice, dar s-ar putea reveni cu acei coeficienți, evident, adaptați la grila de 1 pe 8, pentru că atunci era 1 la 12, în așa fel încât lucrurile să arate cam ca atunci. Asta ar fi o solicitare.

Andreea Daraban: Care sunt pașii pe care sindicatele îi iau în vedere în continuare? Domnule Țiplea, s-a vorbit inclusiv despre boicotarea examenelor naționale care, iată, încep săptămâna viitoare.

Sorin Țiplea: Eu vreau să fiu foarte sincer. Probabil această boicotare a examenelor naționale nu mai poate fi realizată. Este evident că va trebui să protestăm în continuare. Dialogul rămâne unul permanent, pe care noi ni-l dorim cu toate forțele politice, inclusiv cu opoziția, dacă vreți. Chiar dacă unii ne vor critica, dar este limpede că sindicatele nu pot sta să discute doar cu cei care sunt la putere. Obligația noastră, a sindicatelor, este să discutăm cu absolut toate forțele politice care sunt reprezentate în Parlamentul României și, în felul acesta, să obținem un sprijin real pentru adoptarea unei legi a salarizării unitare, adică una echitabilă. Principala solicitare a noastră, pentru viitorul guvern, este aceea ca grila de salarizare, negociată în 2024 cu Banca Mondială și cu reprezentanții Ministerului Muncii, să fie realizată în mod științific, printr-o contracție științifică, deci o formulă științifică de contracție, așa cum am prezentat-o noi, sindicatele, Ministerului Muncii la negocieri, astfel încât lucrurile să intre pe un făgaș normal.

Andreea Daraban: Pe finalul dialogului nostru, mai e posibilă o grevă generală în învățământ?

Laviniu Lăcustă: În acest moment, în opinia mea, nu mai este posibil, dar să știți, că nu neapărat din cauza noastră sau pentru că nu ne-am dori acest lucru. Pur și simplu nu avem cu cine negocia. Nu poți să te arunci într-o grevă, care e un act grav, fără să ai cu cine discuta, fără să aibă cine să îți aprobe niște revendicări. Acesta ar fi un gest, în opinia noastră, de iresponsabilitate. Deci, cred că din acest punct de vedere lucrurile sunt destul de clare. Vedeți, chiar am avut, înainte de a pleca la București, am avut și persoane care spuneau, bun, dar ce faceți? Că nu aveți guvern. De ce mergeți? Păi am zis,  că este important, iar mesajul nostru este să arătăm că starea de spirit este de nemulțumire, pentru că, într-o formă sau alta, vom avea un guvern, probabil, stabil în perioada următoare. Sau dacă va rămâne tot acesta, interimar, ei trebuie să știe că în ceea ce ne privește pe noi, cei din educație, dar nu doar pe noi, lucrurile nu vor fi acceptate. Și probabil că soluția cea mai bună ar fi, în acest moment, pentru actuala, nici nu știu cum să o numesc, coaliție, dacă există vreuna, pentru că nu-ți mai dai seama ce-i acolo, să retragă acest proiect din zona publică și să-l refacă în totalitate.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației: Campania #StaiSigurPeNet – Scamurile online devin tot mai sofisticate și mai greu de identificat. Alexa Josephs, DNSC: „Atacatorul încearcă să te grăbească, să te sperie și să îți câștige încrederea.”

Publicat de andreeadaraban, 18 iunie 2026, 11:57 / actualizat: 19 iunie 2026, 14:57

În cadrul campaniei #StaiSigurPeNet, realizată de Radio România, Alexa Josephs, expert al Directoratului Național de Securitate Cibernetică (DNSC), a explicat care sunt cele mai frecvente tipuri de scamuri, cum pot fi recunoscute și ce măsuri de protecție ar trebui să adopte utilizatorii.

Potrivit specialistului DNSC, un scam reprezintă o tentativă de înșelăciune prin care atacatorul încearcă să determine victima să acționeze împotriva propriului interes. „Scopul este să convingă victima să trimită bani, să ofere date bancare, coduri de autentificare, copii după documente de identitate sau să acceseze link-uri și aplicații periculoase”, explică Alexa Josephs.

Spre deosebire de alte atacuri cibernetice care se bazează pe vulnerabilități tehnice, scamurile exploatează în principal factorul uman. Atacatorii construiesc povești credibile și exercită presiune pentru a determina reacții rapide și impulsive.

Specialiștii DNSC se confruntă constant cu mai multe categorii de fraude online. Una dintre cele mai răspândite metode constă în trimiterea unor mesaje care par să provină de la bănci. Victimelor li se solicită actualizarea datelor sau verificarea contului prin accesarea unor link-uri false. Consecința poate fi furtul datelor bancare, al informațiilor personale sau compromiterea conturilor financiare.

Tot mai mulți utilizatori primesc mesaje privind colete blocate, taxe suplimentare de livrare sau întârzieri fictive. În realitate, link-urile incluse direcționează către pagini false care colectează datele cardurilor bancare.

 Fraudele cu investiții sunt răspândite. Acestea promit profituri rapide și fără riscuri. În multe cazuri sunt folosite imagini, videoclipuri sau declarații false atribuite unor persoane publice pentru a crește credibilitatea platformelor frauduloase. O tendință recentă este utilizarea tehnologiei deepfake pentru a crea materiale video aparent autentice.

 Scamurile romantice sunt adesea folosite de infractorii cibernetici. Atacatorii dezvoltă relații online de lungă durată, câștigă încrederea victimei și solicită ulterior bani sub diverse pretexte: probleme medicale, dificultăți financiare sau costuri de călătorie.

 Sextortion este șantajul bazat pe rușine și teamă. În astfel de situații, atacatorii susțin că dețin imagini intime, conversații private sau că au acces la camera dispozitivului victimei. Ulterior, amenință că vor distribui materialele către familie, prieteni sau colegi dacă nu primesc bani.

Utilizatorii sunt încurajați să folosească instrumentele de raportare disponibile pe platformele sociale pentru conținutul suspect sau fraudulos.

În plus, DNSC pune la dispoziție Platforma Națională pentru Raportarea Incidentelor de Securitate Cibernetică (PNRISC), unde cetățenii pot transmite detalii despre incidente, capturi de ecran și link-uri suspecte.

Potrivit Alexei Josephs,  raportarea nu contribuie doar la protejarea victimei, ci poate ajuta la identificarea și sancționarea infractorilor.

Interviul integral în variantă audio:

#StareaEducației: Campania #StaiSigurPeNet – Sorin Mierlea, președintele INFOCONS: „Nicio bancă nu vă va cere PIN-ul cardului. Dacă se întâmplă asta, este o fraudă. În comerțul online, responsabilitatea nu este doar a autorităților, ci și a consumatorilor.”

Publicat de andreeadaraban, 16 iunie 2026, 11:10 / actualizat: 17 iunie 2026, 18:00

În cadrul campaniei Radio România #StaiSigurPeNet, Sorin Mierlea, președintele InfoCons, a explicat care sunt cele mai frecvente probleme întâlnite de consumatori, ce drepturi au aceștia și cum se pot proteja în fața practicilor comerciale înșelătoare.

Potrivit lui Sorin Mierlea, consumatorii trebuie să trateze cumpărăturile online cu aceeași atenție ca pe cele realizate într-un magazin fizic.„Trebuie să avem acces la toate informațiile despre produs: dimensiuni, greutate, compoziție, caracteristici și condiții de utilizare. Dacă observăm că lipsesc informații importante sau există suspiciuni privind autenticitatea produsului, este recomandat să evităm achiziția și să sesizăm problema”, a explicat acesta.

Un aspect  important  îl reprezintă dreptul de retur. Pentru produsele cumpărate online de la comercianți din Uniunea Europeană, consumatorii beneficiază de o perioadă de 14 zile în care pot returna produsul și solicita rambursarea banilor, fără a fi obligați să justifice decizia. „Mulți consumatori nu știu că pot returna produsul chiar dacă pur și simplu nu îl mai doresc. Acest drept este garantat în cadrul Uniunii Europene”, a subliniat președintele InfoCons.

 Una dintre cele mai mari preocupări ale organizațiilor de protecție a consumatorilor este comercializarea produselor care nu respectă standardele europene de siguranță. Printre categoriile de produse care au generat alerte de risc se numără jucăriile, cosmeticele, parfumurile, bijuteriile, componentele auto, încărcătoarele, prelungitoarele și diverse gadgeturi electronice.„Există produse care pot reprezenta un risc real pentru sănătate și siguranță. Consumatorii trebuie să verifice dacă produsul pe care intenționează să îl cumpere figurează în sistemele europene de alertă pentru produse periculoase”, a avertizat Sorin Mierlea.

Potrivit acestuia, verificarea se poate face prin intermediul aplicației InfoCons, care permite identificarea produselor aflate în alertă prin scanarea codului de bare sau prin căutare directă.

Înainte de a plasa o comandă, consumatorii ar trebui să verifice dacă magazinul online oferă informații clare despre operatorul economic.

Datele de contact, numărul de telefon și informațiile fiscale reprezintă primele elemente care trebuie analizate. În cazul magazinelor din România, existența companiei poate fi verificată prin intermediul bazelor de date publice.„Dacă pe site nu există date de identificare sau dacă informațiile sunt incomplete, este un semnal de alarmă. Consumatorii trebuie să fie atenți și să facă verificări minime înainte de achiziție”, recomandă reprezentantul InfoCons.

În cazul produselor alimentare comandate online, acesta atrage atenția că trebuie să fie disponibile toate informațiile privind ingredientele, valorile nutriționale, conținutul de zahăr, sare și aditivi alimentari.

 Pe lângă riscurile legate de produse, cumpărăturile online pot expune consumatorii și la tentative de fraudă cibernetică.

Sorin Mierlea consideră că cele mai multe incidente apar atunci când utilizatorii accesează link-uri malițioase sau furnizează date sensibile unor persoane care se prezintă drept reprezentanți ai unor instituții sau companii.„Nicio bancă și niciun comerciant serios nu vă va solicita PIN-ul cardului sau alte date confidențiale prin e-mail, SMS sau telefon. Dacă vi se cer astfel de informații, este foarte probabil să fie vorba despre o tentativă de fraudă”, avertizează acesta.

Cardurile virtuale pot reprezenta o măsură suplimentară de siguranță, însă protecția depinde în primul rând de comportamentul utilizatorului și de atenția acordată tranzacțiilor efectuate online.

Deși multe platforme internaționale atrag prin prețuri reduse, acestea nu oferă întotdeauna aceleași garanții și mecanisme de protecție ca magazinele din spațiul european.

În cazul unui conflict cu un comerciant din afara Uniunii Europene, recuperarea prejudiciului poate deveni extrem de dificilă și poate presupune proceduri internaționale complexe. „Uneori, ceea ce pare mai ieftin la prima vedere se poate transforma într-o pierdere mult mai mare dacă apar probleme și nu mai există posibilitatea recuperării banilor”, atrage atenția președintele InfoCons.

 Interviul integral poate fi ascultat mai jos:

#StareaEducației (INTERVIU) CNI Lounge, proiectul prin care elevii Colegiului Național Iași transformă școala într-un spațiu al colaborării și stării de bine. Tudor Darius Mihăilă: „Nu poate exista excelență fără elevi motivați.”

Publicat de andreeadaraban, 15 iunie 2026, 13:55 / actualizat: 16 iunie 2026, 11:11

Realizat exclusiv prin sponsorizări și parteneriate, fără finanțare publică directă, CNI Lounge răspunde unei nevoi tot mai evidente în școlile românești, și anume existența unor spații moderne dedicate activităților non-formale, lucrului în echipă și socializării.

Ideea amenajării noului spațiu a pornit de la dorința elevilor de a valorifica o zonă a școlii care, până recent, era folosită drept depozit. Invitat în emisiunea  Starea Educației,  Tudor Darius Mihăilă, președintele Consiliului Școlar al Elevilor,  a declarat că obiectivul a fost transformarea acelui loc într-un spațiu modular, capabil să răspundă unor nevoi diverse. „Ne-am dorit un loc care să poată fi folosit atât pentru relaxare și recreere în pauze, cât și pentru studiu individual sau activități didactice într-un mediu mai informal”, explică acesta.

Situat în apropierea magazinului școlii, CNI Lounge oferă elevilor o alternativă la sala de clasă și la bibliotecă. Spațiul este dotat cu mese, scaune, pufuri, bibliotecă și jocuri de societate, fiind gândit astfel încât să încurajeze atât învățarea, cât și interacțiunea socială. Elevii îl vor putea utiliza în pauze, după cursuri sau pentru desfășurarea proiectelor extracurriculare. De asemenea, profesorii interesați vor putea organiza aici activități didactice într-un cadru mai relaxat și mai puțin formal.

Cea mai mare dificultate întâmpinată în implementarea proiectului a fost asigurarea resurselor financiare. Deși conducerea școlii a susținut inițiativa, posibilitățile de finanțare erau limitate.Pentru a strânge fonduri, elevii au organizat „Spring Fair”, un târg de primăvară în cadrul căruia clasele au amenajat standuri și au vândut produse handmade, cărți, obiecte reutilizabile și diverse servicii creative. Fondurile obținute au contribuit la amenajarea spațiului, însă succesul proiectului s-a datorat și sponsorilor care au ales să investească în educație și în dezvoltarea unui mediu școlar modern.

 La rândul său, Irina Nemescu, vicepreședinte al Consiliului Școlar al Elevilor, a declarat, în emisiunea Starea Educației,  că unul dintre cele mai importante mesaje transmise de acest proiect este că vocea elevilor trebuie nu doar auzită, ci și ascultată. „Noi suntem cei care trăim zilnic experiența școlii și putem identifica cel mai bine anumite nevoi sau probleme.”

Și Tudor Darius Mihăilă consideră că schimbările sunt posibile atunci când există inițiativă și perseverență. „Dacă există un elev care dorește cu adevărat să facă o schimbare în școala lui, cu siguranță acest lucru este posibil”, spune el.

Elevii implicați în proiect sunt convinși că performanța școlară nu poate fi separată de starea de bine a elevilor. „Nu poate exista excelență fără elevi motivați”, subliniază Tudor Darius Mihăilă. În opinia lor, școala trebuie să ofere nu doar condiții pentru învățare, ci și oportunități de relaxare și deconectare. CNI Lounge își propune tocmai acest lucru: să ofere un spațiu în care elevii să poată ieși, măcar pentru câteva minute, din atmosfera tensionată generată de teste, evaluări și presiunea performanței.

Cei doi elevi au vorbit și despre provocările sistemului educațional românesc. Ambii consideră că una dintre principalele probleme este lipsa aplicabilității practice a informațiilor predate la clasă.

Irina Nemescu susține că școala ar trebui să contribuie mai mult la dezvoltarea unor competențe utile pentru viața de zi cu zi, în timp ce Tudor Darius Mihăilă pledează pentru metode de predare mai interactive.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Cum a apărut ideea aceasta a amenajării CNI Lounge și care a fost momentul în care ați realizat că proiectul poate deveni realitate?

Tudor Darius Mihăilă: Încă de la început ne-am dorit să reamenajăm spațiul de acolo, pentru că era un depozit și cea mai bună variantă a fost aceea de a-l transforma într-un spațiu modular, care să poată servi atât relaxării și recreării în pauze, cât și pentru studiu individual, pentru activități didactice într-un mediu mai informal, dacă domnii profesorii vor dori acest lucru. Anul acesta am pus ideea în aplicare. Cred că din luna ianuarie am început cu mapa de proiect și cu toate autorizațiile care au fost necesare. Iar din luna martie, cu sprijinul doamnei profesoare Ioana Bohotineanu, căreia îi mulțumim foarte mult pe această cale, am reușit să obținem atât sponsorizări, cât și să ducem efectiv proiectul la bun sfârșit, cu îndrumare și cu pasiunea noastră pentru a face schimbări reale și pentru a crea un mediu mai propice  dezvoltării elevilor.

Andreea Daraban: De cât timp ați preluat acest mandat la conducerea Consiliului Școlar al Elevilor?

Irina Nemescu:  Eu am prezentat această idee în candidatura mea, în urmă cu doi ani. Nu am analizat, neapărat  fezabilitatea acesteia, dar când am văzut ce echipă avem și faptul că și Tudor este foarte pasionat și foarte ambițios,  ne-am dat seama că este, într-adevăr, nevoie de acest spațiu. Acesta, cumva, a început să prindă contur în noiembrie anul trecut, când am început și eu să fiu vicepreședinte.

Andreea Daraban: Practic mandatul vostru a început în toamna anului trecut, da?

Irina Nemescu:  Da. Din noiembrie suntem în această formulă, pentru că Tudor este de doi ani în această structură de reprezentare.

Tudor Darius Mihăilă: Din clasa a IX-a am fost vicepreședinte inițial, iar din clasa a X-a am devenit președinte pentru un mandat de doi ani.

 Andreea Daraban: Practic cum arată acest spațiu, CNI Lounge, și ce se regăsește în el?

Irina Nemescu:  Acesta se află în proximitatea magazinului școlii. Era un spațiu care avea potențial și care putea să fie utilizat, un spațiu unde elevii pot lua  masa, nu doar în sălile de clasă.

Andreea Daraban: Prin urmare, acest spațiu va putea fi utilizat, în special, în pauze sau profesorii care vor dori să facă altfel de ore vor putea merge cu elevii acolo?

Tudor Darius Mihăilă: Da. Și după ore, pentru proiecte extrașcolare, de exemplu. Noi chiar ne dorim să aibă loc astfel de proiecte în cadrul spațiului. Și este un loc cu mese, cu scaune, cu pufuri, doarece a fost dorința elevilor de a pune și acest tip de locuri de stat.  Sunt măsuțe mici pe lângă pufuri, pentru a putea să se joace, nu știu, jocurile pe care le avem noi acolo.  Există o bibliotecă, cu cărți.

Andreea Daraban: Mulți copii au de făcut proiecte în echipă și nu au unde să se întâlnească. Uneori biblioteca nu le permite să discute, pentru că în bibliotecă de obicei trebuie să faci liniște. Există și momente de studiu individual și nu poți să îi deranjezi pe ceilalți.

Tudor Darius Mihăilă: Da. Exact. Ne gândim acum și la Olimpiada de Statistică, unde elevii participă în echipă, în grupuri.  În bibliotecă poate îi deranjau pe alții elevi care studiau la alte materii. Dar în acest spațiu vor avea posibilitatea de a discuta fără a deranja pe altcineva.

Andreea Daraban: Ce dificultăți ați întâmpinat pe parcursul implementării a acestui proiect? Bănuiesc că nu a fost ușor.

Irina Nemescu: Principala dificultate a fost  partea financiară. Noi am beneficiat de susținerea completă a direcțiunii școlii. Doamna director a fost foarte fericită și foarte dornică să ne ajute, numai că ne-a explicat foarte bine că partea financiară e o parte deficitară și o parte foarte dificil de abordat. Dar ne-a acordat câteva soluții pe care le-am și utilizat și le-am pus în practică. De exemplu, noi am organizat un târg de primăvară, ”Spring Fair”, un proiect în cadrul căruia copiii aveau oportunitatea de a-și pune în practică acest spirit antreprenorial. Pe clase au făcut un stand unde vindeau, negociau diferite lucruri făcute handmade, găsite în casă, să spun, care nu mai aveau neapărat un rol, cărți sau diferite servicii, precum împletitul părului sau șuvițe colorate, chestii care să-i atragă, care să-i stimuleze să-și cheltuiască banii de buzunar. Dar, evident, banii care au fost strânși pe clase și în cadrul acestui proiect au fost utilizați pentru acest spațiu, dar nu au fost, totuși, suficienți, pentru că noi am încercat să facem ceva cât mai bun, cât mai calitativ, care să rămână pentru următoarele generații.

Tudor Darius Mihăilă: Vrem să mulțumim pe această cale și sponsorilor noștri, sponsorii care ne-au fost alături și au avut încredere în inițiativa noastră și au ales să investească în educație, ca parte esențială a unei societăți cât mai dezvoltate.

Andreea Daraban: În multe școli, elevii sunt prea puțin sau deloc consultați atunci când se iau decizii privind spațiul în care ei învață. Cât de important este ca vocea elevilor să fie auzită în acest context?

Tudor Darius Mihăilă: Este esențial ca vocea elevilor să fie auzită și noi avem norocul de o conducere foarte deschisă la ideile pe care le avem, dar considerăm că este absolut necesar ca în fiecare unitate de învățământ să fie, în primul rând, elevi cu inițiativă, elevi creativi, muncitori, pentru că dacă există o idee, dacă există un elev care dorește să facă, într-adevăr, o schimbare reală în școala lui, cu siguranță acest lucru este posibil.

Andreea Daraban: Așadar, mesajul este să nu așteptăm din partea profesorilor, a părinților să decidă pentru noi, ci noi putem veni și putem lupta pentru un proiect.

Irina Nemescu: Ideea este că vocea noastră nu trebuie doar să fie auzită, ci și ascultată și să fie pusă în practică. Modul în care noi vedem mediul educațional și mediul școlar din școală și, evident, din cadrul orelor, nu este văzut cumva complet și suficient de profund decât de noi, de către elevi. Și un profesor care are atât de multe alte atribuții și, la fel, și direcțiunea, au alte probleme pe care trebuie să le rezolve. Așa că mi se pare benefic din partea noastră să avem curajul, să avem dorința și inițiativa de a ne spune niște probleme pe care le identificăm și, totodată, să găsim și o soluție, dar și să cerem soluții, să cerem ajutor.

Andreea Daraban: Credeți că starea de bine a elevilor poate contribui la creșterea performanțelor școlare? Adică, dacă ne simțim bine, vom învăța și mai bine sau nu contează doar asta?

Tudor Darius Mihăilă: Evident, evident. Deoarece nu poate să existe excelență fără elevi motivați. Și elevii motivați trebuie să se simtă bine în spațiul școlii, să le facă plăcere să vină la școală, să învețe cu drag. Iar acest lucru se poate face doar cu resurse, doar cu niște care didactice implicate și active, care să strânească curiozitatea elevilor, în niște spații dotate la standarde europene și actuale.

Andreea Daraban: Este nevoie de un echilibru între activitățile academice și cele de relaxare, cele recreative.

Irina Nemescu: Cumva, spațiul nostru reprezintă și o deconectare de la stresul pe care mediul din clasă îl conservă. De exemplu, înaintea unui test, într-o pauză, în mod evident, toți elevii mai repetă, mai scriu formule și cumva se menține un mediu stresant, un mediu în care creierul tău nu poate să respire, nu se poate detașa. Și astfel, în acest spațiu, elevii  pot să abordeze alte subiecte, să discute despre viața personală, despre alte activități extracuriculare și astfel să punem accent pe acest echilibru între școală și viața personală.

Andreea Daraban: CNI Lounge promovează interacțiunea directă, așa cum spuneți voi, și activitățile offline. Considerați că școala ar trebui să ofere mai multe alternative la timpul petrecut pe telefon, de exemplu, unde foarte mulți tineri, copii se regăsesc în prezent?

Tudor Darius Mihăilă: Și acesta a fost un aspect pe care l-am gândit atunci când am pornit implementarea acestui proiect. Sistemul educațional actual nu pune, neapărat, accent pe starea de bine a elevilor, pe dezvoltarea lor pe plan psihologic, social și nu oferă posibilitatea ca elevii să se deconecteze, să interacționeze real cu ceilalți colegi de clasă. Iar  acest lucru se poate face doar într-un spațiu relaxat, într-un spațiu prin joc, de exemplu. De asta am adus și aceste jocuri de societate, pentru a uni comunitatea.

Andreea Daraban: Ce vă nemulțumește la sistemul educațional din România? Sunteți în clasa a XI-a amândoi, la profiluri diferite. Irina, tu ești la Științe, Tudor  la Mate Info…. Cu siguranță nu este perfect, cu siguranță este loc de îmbunătățiri.

Irina Nemescu: Nu putem nega prezența unor lacune din curricula școlară și din modul în care se desfășoară orele, dar, nu știu, poate pentru mine, cea mai mare problemă este faptul că nu avem o aplicabilitate a materiei pe care o studiem, o aplicabilitate în viața reală. Nu plecăm din școală cu niște abilități care să ne pregătească pentru viața reală, pentru viața pe care o vom confrunta, fie că vrem, fie că nu. Și, cumva, dacă am avea și alte activități, alte moduri de abordare, care să ne stimuleze și o altă parte a gândirii, altă parte a abilităților noastre, în mod evident, poate că am putea fi mai pregătiți pentru ceea ce va urma după liceu.

Tudor Darius Mihăilă: Așa este. Cred că și pentru mine aplicabilitatea materiei ar fi o problemă. De exemplu, am văzut prin alte orașe europene faptul că orele de Istorie se desfășoară, de exemplu, în muzee. Elevii au fișe și trebuie să găsească exponatele din respectivele fișe, să le explice diverse aspecte și acest lucru face ca elevii să fie mult mai pasionați de materie.

Andreea Daraban: Așadar, credeți că și maniera de predare a disciplinelor ar putea suferi modificări? Să mai ieșim din rigiditatea aceasta a orelor tradiționale?

Tudor Darius Mihăilă:  Da. În spații mai deschise, unde elevii să colaboreze între ei, pentru că atunci când descoperi tu ceva, cu propriile simțuri, ții minte mult mai ușor, decât dacă ți se predă acel aspect. Dar, poate, noi, cei de la Colegiul Național Iași, nu suntem, neapărat, în măsură să vorbim despre lipsurile pe care sistemul le are, doarece noi ne putem considera privilegiați, pentru că suntem una dintre cele mai bune școli din România. Aceste lipsuri se simt destul de puțin, deoarece avem profesori pasionați de materiile pe care le predau.

Andreea Daraban: O ultima întrebare, pe finalul dialogului nostru. Ce vă place și ce nu vă place la școala unde învățați?

 Irina Nemescu: Este o întrebare destul de grea. Sunt foarte multe aspecte care pot să spun că îmi plac, dar, în aceeași timp, nu îmi plac. În primul rând, îmi place foarte mult faptul că am parte de niște oameni care sunt mai mult decât profesori, sunt niște mentori, care mă ajută să înțeleg viața și să înțeleg materia mai mult decât mi-o prezintă currucla școlară.  Avem parte de niște oameni care, cu adevărat, sunt pasionați de ceea ce predau și prin intermediul cărora putem descoperi și ne putem conecta cu ceea ce o materie are de oferit, mai mult decât un manual sau o teorie sau o formulă la matematică.

Tudor Darius Mihăilă: Mie îmi place foarte mult că elevii sunt ascultați, că există deschidere din partea profesorilor, nu doar a direcțiunii școlii, ci și a tututor profesorilor de a discuta cu elevii, de a-i susține în ideile pe care le au, de a organiza activități extrașcolare. De aceea, o mare parte din activități sunt organizate și cu suportul profesorilor. Avem dascpli de limba română care foarte des organizează întâlniri cu scriitori, cu actori cunoscuți. Avem profesori care coordonează diverse cluburi pe mai multe tematici. Avem club de istorie, club de dezbateri, de lingvistică, de științe. Și profesorii mereu ne susțin în ceea ce dorim noi să facem. Și ceea ce nu-mi place sau ar putea fi îmbunătățit, să zicem, este tocmai acest aspect al spațiilor dedicate eleviilor. Deoarece, așa cum era spațiul unde am constituit noi CNI Lounge, mai există și alte spații în școală care ar putea fi date în folosință elevilor,  să devină locuri moderne de studiu, de aprofundare. Pentru că școala noastră are o istorie foarte vastă și, de exemplu, chiar la unul dintre subsoluri avem un muzeu al școlii și merită investit în el pentru a deveni un loc de studiu, de exemplu, pentru orele de Istorie.

Irina Nemescu: Sunt de acord cu colegul meu. Pentru că tot așa mi-aș dori foarte mult să fie mai multe spații unde să ne putem desfășura activitățile, să nu fie nevoie neapărat să facem compromisuri când vine vorba de a împărți un spațiu, de exemplu sala de festivități sau curtea interioară sau biblioteca. Și astfel mi-aș dori să avem mai multe locuri, mai multe spații unde să putem vorbi, să putem face aceste ședințe de la cluburile din școală și astfel să fim și mai relaxați și mai echilibrați și mai fericiți.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Rodica Leontieș, inspector general ISJ Iași:”Foarte mulți elevi își doresc doar nota 10. De aici pleacă, de multe ori, și presiunea pe care o resimt înaintea Evaluării Naționale./Examenul nu măsoară obligatoriu potențialul unui copil.”

Publicat de andreeadaraban, 12 iunie 2026, 18:55 / actualizat: 15 iunie 2026, 13:56

Probele de competențe pentru Bacalaureat se desfășoară în perioada 8-17 iunie, fără incidente până în prezent. „Avem cu aproximativ 600 de elevi de clasa a XII-a mai mulți înscriși la examenul de Bacalaureat comparativ cu anul trecut. Per total, avem 5.296 de elevi înscriși”, a declarat Rodica Leontieș. Pentru organizarea examenului au fost stabilite 18 centre de examen în județ: 14 în municipiul Iași, două la Pașcani, unul la Târgu Frumos și unul la Hârlău.

În ceea ce privește Evaluarea Națională, inspectorul școlar general estimează că între 6.800 și 6.900 de elevi vor susține examenul în județul Iași. „Avem peste 7.200 de elevi înscriși în SIIR, dar situația finală o vom avea după încheierea cursurilor. Ca de fiecare dată, aproximativ 6.800-6.900 de elevi vor susține Evaluarea Națională”, a precizat Leontieș. Examenul va fi organizat în 155 de unități școlare, dintre care 55 în mediul urban și 100 în mediul rural.

Inspectoratul Școlar Județean Iași a alocat locuri distincte în fiecare unitate de învățământ pentru elevii cu cerințe educaționale speciale și pentru cei de etnie romă. „Pentru fiecare unitate școlară și pentru fiecare filieră am asigurat cel puțin un loc pentru elevii cu cerințe educaționale speciale și pentru elevii de etnie romă”, a explicat inspectorul școlar general. Acești elevi vor susține aceleași subiecte ca și ceilalți candidați, însă vor beneficia de condiții adaptate nevoilor lor. „Pentru fiecare copil se asigură condiții astfel încât să aibă o stare de bine, să se poată concentra și să dea tot ce este mai bun”, a subliniat Leontieș.

Pentru al doilea an consecutiv, elevii vor putea să își vizualizeze lucrările înainte de a decide dacă depun contestație. „Elevul poate să vadă dacă este teza lui scanată și dacă într-adevăr ceea ce a spus că a scris se regăsește în lucrare. Este un lucru foarte bun”, a afirmat inspectorul școlar general. Potrivit acesteia, măsura a contribuit la reducerea unor contestații formulate pe fondul emoțiilor sau al unei percepții eronate asupra propriei performanțe.

După afișarea rezultatelor finale, elevii vor completa fișele de admitere. Rodica Leontieș atrage atenția asupra unei greșeli frecvente, și anume completarea unui număr prea mic de opțiuni. „Calculatorul repartizează în ordinea descrescătoare a mediilor, nu în ordinea opțiunilor pe care le exprimăm noi. De asta, ca sfat, numărul opțiunilor trebuie să fie cât mai mare, chiar și pentru elevii cu medii peste 9”, a explicat aceasta.

Începând cu anul școlar 2026-2027, școala profesională nu va mai exista ca formă distinctă de învățământ, iar elevii care își doresc o rută profesională vor trebui să susțină Evaluarea Națională. „Este foarte important ca elevii să fie prezenți la acest examen, indiferent de media pe care o obțin. Dacă își doresc o filieră tehnologică, obligatoriu trebuie să susțină Evaluarea Națională”, a avertizat Leontieș.

Una dintre principalele provocări rămâne decalajul dintre rezultatele elevilor din mediul urban și cele ale elevilor din mediul rural la Evaluarea Națională. „Am avut unități în mediul rural unde nu am avut promovabilitate nici la Limba română, nici la Matematică”, a recunoscut inspectorul școlar general. Deși școlile sunt mai bine dotate și numărul profesorilor necalificați a scăzut la aproximativ 1%, problemele sociale continuă să influențeze performanța elevilor. „Foarte mult depinde și de familie. Elevul petrece la școală cam 20% din timp, în rest în familie. Dacă acasă nu lucrează, nu este suficient doar ceea ce se face la școală”, a spus Rodica Leontieș.

În ultimii ani, dezbaterea privind presiunea generată de Evaluarea Națională s-a intensificat. Întrebată dacă examenul măsoară cu adevărat potențialul unui copil, Rodica Leontieș a oferit un răspuns nuanțat. „Nu obligatoriu. Nu. În schimb, un copil care muncește și este foarte serios poate să acceadă la școala pe care și-o dorește”, a afirmat aceasta. Potrivit inspectorului școlar general, presiunea vine adesea din dorința de a obține note foarte mari și din competiția pentru locurile din colegiile naționale. „Foarte mulți elevi își doresc doar 10 și cred că de aici pleacă presiunea, inclusiv din partea părinților”, a explicat șefa ISJ Iași.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Emoții așadar pentru absolvenții claselor a VIII-a și a XII-a.  Săptămâna aceasta au început probele de evaluare a competențelor la Bacalaureat. Cum se desfășoară această etapă în județul Iași?

Rodica Leontieș: Da, într-adevăr, în intervalul 8 -17 iunie se desfășoară probele de competențe pentru absolvenții claselor a XII-a. Până la acest moment, activitatea se desfășoară conform programării, în fiecare unitate școlară și nu am avut până la acest moment niciun incident.

Andreea Daraban: Câți elevi s-au înscris? Mai mulți, mai puțini față de anul trecut? Cum variază aceste cifre?

Rodica Leontieș: Comparativ cu anul trecut, am constatat că avem cu aproximativ 600 de elevi de clasa a XII-a mai mulți înscriși la examenul de Bacalaureat. Avem per total promoția curentă și promoția anterioară 5296 de elevi înscriși, motiv pentru care la nivelul județului vom avea 18 centre de examen, 14 vor fi în municipiul Iași, două în municipiul Pașcani, unul la Târgu Frumos și unul în orașul Hârlău.

Andreea Daraban: Prima probă scrisă este pe 29 iunie la Bacalaureat.

Rodica Leontieș: Da, prima probă, cea la Limba și literatura română, va fi pe 29 iunie, cea de-a doua pe 30 iunie și a treia probă, la alegere, va fi pe data de 2 iulie.

Andreea Daraban: Și admiterea la liceu a intrat în linie dreaptă. Câți elevi din județul Iași sunt așteptați să susțină Evaluarea Națională în acest an și cum stă județul nostru din punct de vedere al organizării acestui examen?

Rodica Leontieș: La nivelul județului Iași avem peste 7200 de elevi înscriși în SIIR, dar având în vedere că săptămâna aceasta se încheie cursurile pentru elevii claselor a VIII-a, săptămâna următoare vom avea o situație definitivă, pentru că vorbim și de elevi care, poate, nu au promovat și numărul celor înscriși în SIIR nu va coincide cu numărul celor înscriși pentru susținerea Evaluării Naționale. Dar, ca de fiecare data, noi avem cu aproximație 6800-6900 de elevi care vor susține, cu siguranță, Evaluarea Națională. Aceasta va fi realizată în 155 de unități școlare. La nivelul municipiului Iași vom avea 55 de centre de examen, iar în mediu rural vor fi 100. Observați că numărul unităților, unde se susține Evaluarea Națională în mediul urban,  este mult mai mic, pentru că județul Iași are cam peste 50% de unități în mediul rural.

Andreea Daraban: Ce licee și ce specializări sunt cele mai căutate de elevii din județul Iași, raportându-ne evident la ceea ce a fost în anii trecuți?

Rodica Leontieș: Elevii cu medii foarte mari optează pentru colegii naționale și de fiecare dată, cred că specializarea Științe a fost cea mai căutată la aceste colegii naționale. Acum depinde foarte mult de media pe care o obține fiecare elev și de ceea ce își dorește, pentru că poate fi un elev foarte bun, care nu își dorește, obligatoriu, să meargă pe filiera reală, ci pe filiera umanistă.

Andreea Daraban: Elevii cu cerințe educaționale speciale, așa numiți elevi cu CES, au locuri distincte alocate în liceele de masă pentru admiterea în clasa a IX-a, dar și etape separate de înscriere și repartizare. Care este situația din acest punct de vedere în județul Iași? Câte locuri sunt alocate acestor elevi? Sau ce spune legea în sensul acesta?

Rodica Leontieș: Noi am alocat pentru fiecare unitate școlară și pentru fiecare filier măcar câte un loc pentru elevii cu cerințe educaționale speciale, cum de altfel am asigurat și pentru elevii de etnie romă. Pentru acești copii, perioada de admitere va fi 13-14 iulie, când părinții vor completa opțiunile pentru candidații care solicită înscrierea pe aceste locuri, respectiv pentru CES și pentru romi, iar repartizarea lor, spre deosebire de ceilalți elevi, se realizează pe data de 16 iulie.

Andreea Daraban: Ca să înțelegem mai bine, ei vor susține în același timp Evaluarea Națională, ca toți ceilalți copii? Vor avea subiecte distincte sau un regim special?

Rodica Leontieș: Nu, subiectele vor fi aceleași. Ei vor susține tot pe 22, respectiv pe 24, cele două probe la Limba și literatură română, respectiv la Matematică. În schimb, depinde de starea de sănătate a fiecărui copil. Unii vor avea un timp de lucru mărit cu o oră, o oră și jumătate, alții vor avea un spațiu separat, deci vor fi singuri în clasă și cu supraveghere corespunzătoare și profesori care, dacă elevii sunt în imposibilitatea de a scrie subiectul, profesori care redactează teza respectivă. Practic, pentru fiecare copil se asigură condiții astfel încât să aibă o stare de bine, să se poată concentra și să dea tot ce este mai bun.

Andreea Daraban: Iată, elevii care susțin Evaluarea Națională își pot vizualiza lucrările după examenul propriu zis, înainte de a depune contestație. Este al doilea an când se întâmplă acest lucru.

Rodica Leontieș: Rezultatele inițiale la Evaluarea Națională vor fi afișate la 1 iulie, iar de pe 1 până pe 3 iulie, elevii au posibilitatea să vizualizeze teza și dacă consideră că este oportun să depună contestații. O vor face tot în aceeași perioadă.

Andreea Daraban: Cum apreciați această măsură și ce impact a avut în anii precedenți?

Rodica Leontieș: În primul rând, au fost copii care au considerat că nu a fost teza lor evaluată și atunci au vizualizat, au văzut că este vorba despre teza lor, au comparat rezultatele, pe care le-au scris, cu baremul și au considerat că nu ar fi necesar să depună contestație. Dar, în proporție de 70%, să știți că elevii doresc să depună contestație, motiv pentru care, practic, se mai realizează încă o evaluare într-un număr destul de mare și avem la fel de mulți profesori implicați în acest proces de evaluare.

Andreea Daraban: Așadar, este binevenită o astfel de inițiativă, de vizualizare a lucrării înainte de contestații.

Rodica Leontieș: Cu toate că pe teze nu apare absolut niciun însemn. Fiecare părinte și fiecare elev trebuie să știe că noi nu intervenim pe teză, cum era altădată când realizam acea evaluare. Acum, elevul doar poate să vadă dacă este teza lui scanată, dacă într-adevăr ceea ce a spus părintelui sau profesorului de la clasă a și scris în acea teză și dacă are motiv să depună contestație sau nu. Da, este un lucru foarte bun. Totuși, vizualizarea a mai redus, într-un fel, numărul contestațiilor care, eu știu, poate că un copil, din cauza emoțiilor nu-și mai aduce aminte că a greșit.  Pentru că de îndată ce te uiți pe barem,  ai impresia că așa ai scris și tu, în schimb rezultatul, când îl primești, nu este în concordanță cu așteptarea pe care ai avut-o. Pe de altă parte, contestația implică evaluarea de către alții doi profesori. La Matematică este mult mai simplu, pentru că totul este exact. La Limba și literatura român au fost și surprize de modificare, atât în plus, cât și în minus. Și atunci, cred că și câteva sutimi contează la admitere, pentru că Evaluarea Națională este un pas important spre liceul pe care ți-l dorești să-l urmezi și pentru evoluția ta.

Andreea Daraban: După toate aceste etape, după vizualizare, după contestații, se afișează rezultatele finale și apoi urmează etapa mult așteptată, cea de repartizare computerizată, unde emoțiile sunt destul de mari, pentru că părinții bifează, împreună cu elevii, niște opțiuni, nu?

Rodica Leontieș: Da, 8 iulie este data când se vor afișa rezultatele finale. După afișarea rezultatelor finale, în intervalul 13-20 iulie, elevii vor completa acele opțiuni. Noi, la nivelul inspectoratului, știți că în ianuarie am publicat o primă broșură, iar în luna mai, după Salonul Ofertelor Educaționale, am publicat cel de-al doilea volum cu oferta educațională a liceelor din județul Iași. Și, într-adevăr, completarea acestor opțiuni este foarte importantă. În primul rând, cred că ar fi indicat ca fiecare elev, fiecare părinte sau profesorul diriginte, să consulte oferta educațională, iar completarea acelor opțiuni să fie în concordanță cu realitatea. Media pe care o obține elevul, să fie cât de cât apropiată cu cea de la admiterea din anul precedent. Pentru că de fiecare dată avem, eu știu, poate 10-15 sutimi, în plus sau în minus. Este un lucru foarte important, în primul rând, să fie informat, atât elevul cât și părintele. Părintele să țină contă de opțiunea copilului. Contează foarte mult să respecți ceea ce își dorește copilul, să completezi cât mai multe coduri.

Andreea Daraban: Trebuie să completăm cât mai multe opțiuni, astfel încât să nu ne trezim că nu am fost repartizați acolo unde ne dorim, nu?

Rodica Leontieș: Trebuie să înțelegem că calculatorul repartizează în ordinea descrăscătoare a mediilor, nu în ordinea opțiunilor pe care le exprimăm noi. Dacă avem o medie de șapte și, eu știu, prima opțiune a noastră este un colegiu la care, anul trecut, ultima medie de admitere a fost 9,50, clar că nu consideră că este prima mea opțiune și atunci  nu mă repartizează acolo. Mă repartizează la media pe care eu am obținut-o. De asta, ca și sfat, numărul opțiunilor trebuie, chiar dacă este o medie peste 9, să fie cât mai mare, pentru a nu avea surpriza că elevul nu este repartizat și atunci intră în cea de-a doua etapă. Deci, practic, ratează șansa de a ajunge la liceul sau la profilul pe care într-adevăr și-l dorea.

Andreea Daraban: Începând cu anul școlar 2026-2027, școala profesională dispare ca formă distinctă de învățământ. Anterior, elevii deciși să învețe o meserie nici măcar nu mai susținau aceste probe de la Evaluarea Națională, mergeau direct cu dosarul la școala vizată, imediat după ce terminau gimnaziul. Acum, dacă vor o rută profesională, trebuie să susțină Evaluarea Națională, nu?

Rodica Leontieș: Obligatoriu.  Rog profesorii diriginți să sfătuiască elevii. În primul rând, noi îi înscriem implicit, dar principalul este de a-i determina să fie prezenție la acest examen, pentru că este foarte important, indiferent de media pe care o obțin, dacă își doresc o filieră tehnologică, să ajungă la un liceu tehnologic, atunci obligatoriu trebuie să susțină Evaluarea Națională, pentru că nu mai avem școala profesională, într-adevăr. Și atunci, cred că este important să fii repartizat într-un liceu și să-ți continui studiile.

Andreea Daraban: Simularea examenului de Evaluare Națională, din acest an, a evidențiat la nivel național dificultăți în rândul unei părți importante dintre elevi. Care sunt principalele vulnerabilități pe care le observați la elevii ieșeni?

Rodica Leontieș: Noi am organizat atât o simulare la nivel județean, în luna decembrie, unde rezultatele au fost modeste și modeste, în special, la disciplina Matematică, cu o diferență foarte mare între mediul urban și mediul rural. Am avut unități în mediu rural unde n-am avut promovabilitate nici la Română, nici la Matematică, de 0%. În schimb, simularea din luna martie, la care s-a dat subiect de la Ministerul Educației, ne-a demonstrat că evaluarea pe care noi am realizat-o în decembrie a fost necesară, pentru că elevii au conștientizat că trebuie să se pregătească mai conștiincios pentru acest examen, iar rezultatele au fost ceva mai bune.

Andreea Daraban: Ce se întâmplă la nivelul județului? Este o discrepanță foarte mare între mediu urban și mediu rural în ceea ce preveste rezultatele la evaluare națională.

Rodica Leontieș: O cauză principală este faptul că unii copii sunt fie cu un singur părinte, fie au ambii părinți plecați în străinătate, fie avem copii instituționalizați, fie se află într-o zonă unde mediu economic, și nu numai, își pune amprenta. Noi în mediul rural, să știți, că avem școli foarte bine dotate la momentul acesta.

Andreea Daraban: Și profesori calificați?

Rodica Leontieș: La momentul acesta avem profesori calificați. La nivel județului avem doar 1% profesori necalificați în zone, într-adevăr, îndepărtate, la marginea județului, este o realitate. În mediul rural încă mai este nevoie de multă muncă.

Andreea Daraban:  Notele sunt mai mici, în special la Matematică…

Rodica Leontieș: Să știți, că la cea de-a doua simulare, Matematica a depășit Limba și literatura română, surprinzător. Sper ca și la Evaluarea Națională să fie la fel, adică copiii din mediu rural să obțină măcar acel 5, pentru a putea fi repartizați la un liceu teoretic sau să ajungă acolo unde își doresc ei. Dar noi am făcut toate eforturile. Avem în Iași, 97 de unități în PNRAS,  respectiv copii care au beneficiat de ore de pregătire suplimentară, profesori care au fost remunerați pentru munca prestată. Toate eforturile s-au depus, dar nu depinde numai strict de școală. Foarte mult depinde și de familie, pentru că elevul petrece la școală cam 20% din timp, în rest în familie. Și dacă elevul acasă nu lucrează, nu-i suficient doar ceea ce se lucrează la școală, este nevoie și de un efort din partea lor. De regulă, atât la examenul de Bacalaureat, cât și la Evaluarea Națională, să știți că am fost peste media pe țară ca și medie obținută. Am fost, de fiecare dată, pe podium în ceea ce privește notele de 10. Sper și anul acesta să avem cât mai mulți elevi, cu medii de 10, pe care să-i premiem în luna iulie.

Andreea Daraban: Revenind la examenul de Evaluare Națională, din experiența dumneavoastră, care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac elevii în timpul examenului? Sunteți profesoară de Matematică, deci sunteți profesor direct implicat în pregătirea elevilor pentru acest examen?

Rodica Leontieș: Cred că, în primul rând, la Matematică, la grilă se greșește. În primele 5-10 minute aș recomanda ca elevii să citească subiectul și apoi să treacă la rezolvare. Pentru că, din grabă sau din cauza emoțiilor, poți bifa un rezultat care, de fapt, nu e corect, desi tu ai calculat, ai făcut calculul corect, în schimb, varianta pe care ai încercuit-o nu este cea corectă. Apoi, punctele C, subiectul III, de fiecare dată problema 4B, 5B sau 6C. Elevul nu citește cu atenție și crede că dacă textul este mai elaborat și  problema este grea. Aș recomanda să fie citit enunțul cu atenție, să fie demersul logic urmat întrutotul. În ultima perioadă, să știți, subiectele nu au fost cu un grad de dificultate foarte ridicat. Adică și un elev care la avea doar 9, putea lua foarte ușor acel 10. Depinde foarte mult de cât de mult se concentrează, cât este de atent și cum își gestonează emoțiile. Cred că emoțiile, gestionarea emoțiilor este foarte importantă.

Andreea Daraban: Există voci care spun că Evaluarea Națională produce prea multă presiune pentru niște copii aflați încă la începutul parcursului educational. Cum vedeți această dezbatere?

Rodica Leontieș: Evaluare a fost dintotdeauna. Admiterea de la a VIII-a spre a IX-a dintotdeauna s-a dat. Cred că, în ultima perioadă, discutăm prea mult despre acest examen și, într-adevăr, implicit creem o stare de emoții și de asta elevul percepe acest examen într-un alt mod decât ar trebui. Acest examen este practic evaluarea cunoștințelor la materii parcurse în cei 4 ani. Un elev care a lucrat în mod constant, să știți că nu ar trebui să aibă emoții la acest examen. În ultima perioadă cred că puterea de concentrare a elevilor este mai scăzută. Sunt mult mai multe distrageri și ei lucrează mult mai puțin.

Andreea Daraban: Problema, cred eu, nu este existența unei evaluări. Orice sistem educațional sănătos are nevoie de standarde, are nevoie de repere clare, nu? Problema reală este ce alegem să evaluăm și ce mesaj transmitem copiilor despre propria lor valoare. Măsoară cu adevărat acest examen potențialul unui copil?

Rodica Leontieș:  Nu obligatoriu. Nu. În schimb, un copil care muncește și este foarte serios, repet, poate să acceadă la școala pe care și-o dorește. La momentul acesta foarte mulți elevi își doresc doar 10 și cred că de aici pleacă presiunea și din partea părinților. Pentru că în ultima perioadă, într-adevăr, la Evaluarea Națională s-au luat note foarte bune. Pentru a putea obține un loc la un colegiu național și la specializarea dorită, trebuie să ai o medie peste 9,50 la Evaluarea Națională, pentru că la momentul acesta nu mai contează media celor 4 ani de studii. Ea intervine doar în cazul în care la admitere sunt 2 candidați cu medii egale și atunci intervine departajarea. Adică un elev cu 9,49 poate fi admis la un colegiu și cu aceeași medie să nu fie admis. De ce? Pentru că primează media celor 4 ani de gimnaziu. Au fost foarte multe discuții anul trecut, elevi care aveau aceeași medie, și unul a intrat la un colegiu pe care și l-a dorit, iar cu aceeași medie celălalt coleg a ajuns la un alt liceu unde nu și-a dorit. De fiecare dată au venit către noi și au solicitat acel transfer, motivând că mediile sunt egale. Dar la medii egale apar criteriile de departajare, pe care fiecare dintre candidați le regăsesc în prima broșură și cred că ar fi bine să o consultăm și să vedem exact în cazul mediilor egale ce primează.

Andreea Daraban: Credeți că un examen care ar conține mai multe discipline ar fi mai indicat pentru final de gimnaziu?

Rodica Leontieș: Nu. Cred că ar trebui o programă schimbată. Cred că pe o programă mult mai clară, poate cu un volum de materie mai scăzut… Cred că, cel puțin la Matematică, de multe ori alergăm prin materie și nu fiecare elev are puterea de a asimila ceea ce transmitem noi într-un timp foarte scurt și de aici pleacă golurile, lacunele acumulate. Dacă elevul nici nu lucrează acasă… Cred că dacă programa ar fi adaptată, noi am avea mai multe ore în care într-adevăr să ne permitem să ne ocupăm, nu zic individual, nu ai cum, de fiecare elev în parte, dar să putem eu știu, evalua mai des elevii, să avem mai multe posibilități de evaluare, atunci cu siguranță ar fi mai bine.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Bacalaureatul 2030 vine cu 4 probe scrise și 4 probe de competențe. Bogdan Cristescu, directorul CNCE: „Cam de 30 de ani nu am avut o adaptare a acestui examen la noile cerințe. Avem tendința, din păcate, de a învăța pentru test și de a considera evaluările finale o formă de motivare pentru elev ca să învețe.”

Publicat de andreeadaraban, 11 iunie 2026, 14:01 / actualizat: 15 iunie 2026, 12:37

Invitat la emisiunea #StareaEducației, Bogdan Cristescu, directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare, a explicat filozofia din spatele noului examen și a răspuns criticilor apărute după publicarea proiectului.

Potrivit lui Bogdan Cristescu, reforma Bacalaureatului este o consecință firească a noii Legi a învățământului preuniversitar și a noilor planuri-cadru pentru liceu. „Forma în care se susține acum Bacalaureatul, cu extrem de puține modificări, a fost introdusă în 1995. Cam de 30 de ani nu am avut o adaptare a Bacalaureatului la noua societate și la noile cerințe”, a declarat acesta. Oficialul susține că schimbarea reprezintă o „normalitate” într-un sistem care își actualizează curriculumul și programele școlare. „Ai lege nouă, ai planuri-cadru și programe noi. Ideea de bază este autonomia și flexibilitatea. Să susținem elevii în a evalua ceea ce învață”, a explicat Cristescu.

Una dintre cele mai importante schimbări este accentul pus pe specializarea elevului. Noul Bacalaureat va evalua mai clar competențele specifice profilului și specializării alese. „Dacă ne dorim ca elevii să aibă o pre-specializare începând cu clasa a XI-a, este normal să evaluăm ceea ce ei își aleg”, a spus directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare.

În noua formulă, elevii de la Filologie vor avea ca probă obligatorie o limbă străină, în timp ce elevii de la profilurile reale vor susține probe suplimentare din aria științelor exacte. Pentru filiera tehnologică și cea vocațională vor apărea probe de specialitate.

Examenul va include și o a patra probă scrisă, denumită proba de competențe de bază complementare profilului. Aceasta le va permite elevilor să aleagă o disciplină din afara ariei lor de specializare, evaluată la nivelul trunchiului comun. „Dacă sunt discipline pe care sistemul de educație le-a considerat absolut necesar a fi învățate pentru a avea un fundament educat pentru un viitor cetățean, atunci este normal să fie evaluate și ele”, a argumentat Cristescu. El a precizat că subiectele vor fi construite exclusiv pe baza programelor de trunchi comun.

O altă noutate este introducerea evaluării competențelor lingvistice în două limbi moderne. Potrivit lui Bogdan Cristescu, măsura urmărește atât alinierea la tendințele europene, cât și creșterea șanselor absolvenților pe piața muncii. „Acum a cunoaște o singură limbă modernă nu prea mai este de ajuns. Ideea de bază este să ne adaptăm la piața muncii și să dăm cât mai multe șanse viitorilor absolvenți de a se integra și de a performa”, a declarat acesta.

Oficialul a confirmat că, la fel ca în prezent, certificatele internaționale de limbă vor putea fi echivalate. „Ne dorim o foarte mare predictibilitate pentru elevi”, a spus Cristescu.

Una dintre cele mai contestate modificări este transformarea limbii moderne în probă obligatorie pentru elevii de la Filologie, în locul Istoriei.

Mai mulți profesori au criticat măsura și au transmis un memoriu Ministerului Educației. Bogdan Cristescu spune însă că dezbaterea este tocmai motivul pentru care proiectul se află în consultare publică. În opinia sa, diferențierea dintre Filologie și Științe Sociale ar trebui să fie reflectată și în structura examenului. „Normalitatea este ca, dacă totuși am făcut o separare între Științe Sociale și Filologie, să existe și o separare între probele pe care le susțin”, a afirmat Cristescu.

O altă controversă vizează includerea Religiei printre disciplinele care pot fi alese la Bacalaureat de elevii de la Filologie și Științe Sociale.

Consiliul Național al Elevilor a criticat propunerea, susținând că o disciplină bazată pe istoria religiilor și dialog intercultural ar avea o relevanță mai mare. Răspunsul lui Bogdan Cristescu a fost acela că „disciplina este prevăzută ca probă în legea educației.”

Pentru elevii din filiera tehnologică și cea vocațională, noul model de examen introduce o probă obligatorie din domeniul de specializare.

Măsura a fost solicitată de ani de zile de profesori și absolvenți, spune directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare. „Este o cerere de foarte mulți ani a colegilor și absolvenților învățământului tehnologic de a fi evaluați la lucrurile pe care ei le învață și pentru care se pregătesc”, a declarat acesta.

Potrivit lui Bogdan Cristescu, obiectivul este ca până la finalul lunii august să fie aprobate atât programele școlare pentru liceu, cât și programele de examen pentru Bacalaureatul 2030.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban:  Aș vrea să ne explicați de ce a fost necesară schimbarea modului în care se va susține Bacalaureatul în anul 2030?

Bogdan Cristescu: Vă dați seama că este, așa cum ați spus, o adaptare. Dacă stăm și privim cu atenție, forma în care se susține acum Bacalaureatul, cu extrem de puține modificări, a fost introdusă în 1995. Cam de 30 de ani nu am avut o adaptare a Bacalaureatului la noua societate și la noile cerințe. Sigur, au fost modificări, s-a introdus partea de competențe digitale, dar așa cum este normal, într-o schimbare curriculară, într-o reformă, odată cu introducerea legii din 2023, unde structura Bacalaureatului este menționată, împreună cu planurile cadru pentru liceu, așa este normal, să evaluăm și ceea ce predăm. Este o noutate pentru că nu s-a întâmplat de foarte, foarte mulți ani, dar este o normalitate. Ai lege nouă, ai planuri cadru și programe noi. Ideea de bază este, așa cum ați spus, autonomia și flexibilitatea. Să susținem elevii în a evalua ceea ce învață și, pe de altă parte, și pentru a susține sistemul de educație și a avea o imagine foarte, foarte clară, nu redusă doar la două sau trei discipline.

Andreea Daraban: Se vorbește despre un examen mai flexibil și mai apropiat de profilul elevului. Cum se traduce concret această chestiune?

Bogdan Cristescu: Așa cum planurile cadru au făcut diferențierea clară, uitați-vă, de exemplu, la generația care studiază chiar acum. Între planurile cadru de la Științe sociale și de la Filologie, diferențele erau minore. Așa cum este și normal, noile planuri cadru au schimbat și au pus accent mai mare pe disciplinele de științe sociale la această specializare și, la fel, mai mare accent pe ceea ce înseamnă filologie pentru elevii care merg la Filologie. Implicit și Bacalaureatul a urmat această tendință pentru că, dacă ne dorim ca elevii să aibă o pre-specializare, dacă vreți, începând cu clasa a XI-a, este normal să evaluăm ceea ce ei își aleg. Pe de altă parte, tocmai pentru a avea o imagine clară a sistemului și nu a-l reduce la foarte puțin, sunt probele normale, cele două, asta poate nu s-a menționat suficient de mult, dar este foarte important pentru că este o încadrare a României în abordarea de multilingvism,  sunt două probe de limbă modernă.

Andreea Daraban: Așadar, spuneați că e mai apropiat de ceea ce se predă. Elevii vor fi evaluați pe specializarea fiecăruia.

Bogdan Cristescu: Da, și nu doar atât. Așa cum ați spus, se introduce și proba F, care este în afara specializării și care este o probă de trunchi comun. Dar, din nou, dacă sunt discipline pe care sistemul de educație le-a considerat absolut necesar a fi învățate pentru a avea un fundament educat pentru un viitor cetățean, și atunci, așa cum este și normal, le dăm ocazia copiilor, fără a merge la un nivel de profunzime foarte mare, deci rămânând la nivelul de trunchi comun, aceste discipline de trunchi comun sunt evaluate și ele. Sigur, la alegerea lor. Una pe care o aleg ei.

Andreea Daraban: Noul examen de Bacalaureat va avea patru probe de competențe în loc de trei, ca în prezent. Noutatea, așa cum menționați și dumneavoastră, constă în faptul că vor fi testate competențele lingvistice în două limbi moderne, nu doar pentru una, cum se întâmplă în prezent. De ce o astfel de schimbare? Ați menționat anterior, să ne aliniem trendului european, la ceea ce se întâmplă în școlile europene?

Bogdan Cristescu: Eu cred că suntem chiar cumva în primul pluton, dacă vreți, al Uniunii Europene. Așa cum știți, în mod normal, acum a cunoaște o singură limbă modernă nu prea mai este de ajuns. Deci, ideea de bază este să ne adaptăm, pe de o parte, la piața muncii și, pe de altă parte, să dăm cât mai multe șanse viitorilor absolvenți de a se integra și de a performa.

Andreea Daraban: Trebuie să spunem că aceste probe de competențe la cele două limbi moderne vor fi susținute de elevii de la toate profilurile și specializările.

Bogdan Cristescu: Așa este. Mai puțin, bine, aici vă dați seama, putem face mici detalieri, așa cum spune și legea, a doua limbă modernă nu este obligatorie pentru copiii care studiază în limba maternă, pentru că ei deja au o probă de limba maternă.

Andreea Daraban: Elevii care au un certificat de limbă recunoscut internațional de genul Cambridge sau IELTS la engleză, de exemplu, vor putea să-și echivaleze aceste probe de competențe  la limbi moderne de la Bac?

Bogdan Cristescu: Sigur, așa cum este și acum, împreună cu metodologiile, dar vă dați seama, să ajungem acolo. Se va preciza foarte, foarte clar și care sunt certificatele recunoscute, dar așa cum știți, lista acestora se updatează an de an, deci se completează. Ne dorim o foarte, foarte mare predictibilitate pentru elevi.

Andreea Daraban: O altă noutate ce vizează Bacalaureatul din 2030 este cea referitoare la introducerea unei a patra probe scrise, cea de competențe de bază complementare profilului, adică cei de la Real vor putea susține la alegere o probă din aria profilului Uman și invers. De exemplu, la profilul Filologie, în clasele a XI-a și a XII-a, planurile cadru nu prevăd nicio disciplină din aria științelor. Pentru trunchiul comun, cum vor fi structurate subiectele? Doar pe baza materiei studiate în clasele a IX-a și a X-a?

Bogdan Cristescu: Da, așa cum este foarte, foarte clar precizat în ordin, ne raportăm la programele de trunchi comun.

Andreea Daraban: Așadar, în clasele a XI-a și a XII-a, elevii vor relua singuri aceste discipline pentru a se pregăti pentru Bacalaureat sau cum va fi?

Bogdan Cristescu: Nu vor relua singuri. Gândiți-vă și acum sunt aproape 40.000 de copii care aleg Logica, disciplină care se studiază în clasa a IX-a, dar ei se simt mai confortabil cu această alegere. Noua filozofie a planurilor cadru introduce acele ore la decizie elevului din oferta școlii, care inclusiv au componentă de recapitulare pentru Bacalaureat.

Andreea Daraban: Așadar, elevii vor putea alege din Curriculum la Decizia Elevului din Oferta Școlii (CDEOȘ), disciplinele acestea de Bacalaureat pe care le vor aprofunda în clasele a XI-a și a XII-.

 Bogdan Cristescu:  La care vor recapitula.  Iertați-mă, poate sunt prea atent la detalii, dar când spui aprofundare, de obicei ceri mai mult. Nu, în clasele a XI-a și a XII-a se poate face o recapitulare pentru Bacalaureat, se poate face o predare integrată, care să întărească aplicabilitatea celor formate atunci. Ideea de bază este că școala va oferi pentru elevi, în funcție de cerințele lor, modalitatea de a învăța. Gândiți-vă dacă, de exemplu, eu studiez Matematică-informatică și aleg Istorie la Bacalaureat, care este în afara profilului meu, asta nu înseamnă că mai fac încă o dată ceea ce am făcut în a IX-a  și a Xa.

Andreea Daraban: Din câte știu, Istoria se regăsește în trunchiul comun și la Real. La profilul real se cam regăsesc toate. La Filologie nu se regăsesc unele deloc în clasele a XI-a și a XII-a.

Bogdan Cristescu: Este posibil ca ai noștri colegi care predau materii reale să se uite și să vadă că, într-adevăr, în clasa XI-a și a XII-a sunt discipline care în afara profilului nu prea apar, deși apare ȘTIAM, apare la Științe sociale acea Matematică aplicată în științe sociale, deci apar într-o anumită formă. Ideea de bază nu este să faci de două ori același lucru. Istoria și Geografia, din nou, așa cum este normal, apar și în clasele a XI-a și a XII-a, fiind discipline care țin foarte, foarte mult de cultura și identitatea națională, fără a da vreo conotație cuvântului identitate.

Andreea Daraban: Una dintre modificările aduse probelor pentru Bacalaureatul care va fi susținut în 2030 este la profilul Filologie, unde limba străină devine probă obligatorie de profil în locul Istoriei. Această schimbare a stârnit deja nemulțumiri în rândul unor profesori care au și redactat un memoriu în acest sens. Care este mesajul dumneavoastră în acest context?

Bogdan Cristescu: Eu, vă dați seama, nu pot transmite un astfel de mesaj. Ceea ce spun eu este că aceasta anexă a fost pusă în transparență tocmai din acest motiv, să vedem care sunt propunerile și să se ia o decizie argumentată. Sigur că fiecare coleg își dorește ca disciplina lui să fie disciplină de examen. Ceea ce încercăm noi, să spunem, este că decizia nu trebuie luată dacă vreți cu mintea la ceea ce este acum. Mă refer la faptul că Istoria este o disciplină care acum, la Bacalaureat, se dă dintr-un singur an, respective Istoria de clasa a XII-a. Trebuie să vedem programele de Bacalaureat și tot. Din punctul meu de vedere revin, orice coleg își dorește ca disciplina lui să fie evaluată. Avem tendința, din păcate, de a învăța pentru test și de a considera evaluările finale o formă de motivare pentru elev ca să învețe. Din nou, este o propunere. Normalitatea este ca dacă, totuși, am făcut o separare între Științe sociale și Filologie, să existe și o separare între probele pe care le susțin.

 Andreea Daraban: O altă controversă este legată de introducerea Religiei ca probă de examen, la alegere, pentru profilul Filologie și Științe sociale. Avem un comunicat al Consiliului Național al Elevilor care respinge această propunere, cel puțin nu în forma actuală a disciplinei. Spun ei că o eventuală disciplină construită în jurul istoriei religiilor, culturii religioase sau dialogului intercultural ar fi o miză educațională semnificativ mai mare. De ce s-a ținut cont în momentul în care această disciplină a fost introdusă ca probă la Bac?

Bogdan Cristescu: De lege. Disciplina este prevăzută ca probă în legea educației. Referitor la modul în care se studiază, am văzut comunicatul elevilor. Este foarte, foarte important că sunt preocupați. Tocmai pentru elevi este gândit și acest Bacalaureat și pentru societate, pentru viitoarea piață a muncii. Programa la care fac ei referire, merită discutat dacă se referă la noua programă, cea care este aprobată sau în transparență, pentru că avem ultimul set de 175 de programe în transparență, sau la ceea ce studiază acum. Din nou, vă spun, este foarte, foarte important că atunci când avem o opinie să o avem pe baza lucrurilor care vor fi aplicate. Din acest motiv ne dorim să fim predictibili. Adevărul este că ar fi pentru prima oară când înainte că o generație să înceapă liceul anunțăm cum va arăta examenul. Dar revin, asta este o normalitate. Sigur, ne bucurăm că reușim dar este important să se uite la asta. Cât despre de ce este Religia ca probă, pentru că așa este în legea educației, legea învățământului preuniversitar, ca să fiu corect.

Andreea Daraban: Pentru profilul tehnologic și vocațional, introducerea la Bacalaureat a unei probe obligatorii din disciplinele de specialitate a fost salutată. Practic, ce schimbări importante survin în conturarea disciplinelor pentru aceste profiluri?

Bogdan Cristescu: Așa cum este și normal, într-adevăr ați spus, este o cerere de foarte mulți ani a colegilor și absolvenților învățământului tehnologic de a fi evaluați la lucrurile la care ei învață și pentru care se pregătesc. Sigur, ei aveau unul sau mai multe certificate de competențe profesionale. Se va întâmpla și acum, nivelul 3 și nivelul 4, dar în aceeași măsură este și normal ca la Bacalaureat să le dai ocazia să susțină o probă din ceea ce au învățat. Cer de foarte mult timp acest lucru, este o cerere validă din punctul nostru de vedere, motiv pentru care am încercat să o îndeplinim. Sigur, este o provocare deoarece sunt foarte, foarte multe calificări profesionale, motiv pentru care dacă vă uitați în propunerea noastră, este ca acea probă obligatorie să fie, dacă vreți, proba de domeniu. Iar a doua este, așa cum prevede legea, din discipline relevante pentru profilul real.

Andreea Daraban: Odată cu aceste schimbări survenite în ceea ce privește Bacalaureatul pentru anul 2030, putem vorbi despre un examen mai relevant decât cel actual?

Bogdan Cristescu: Sunt convins că putem vorbi despre un examen relevant, cred că mai relevant decât cel de acum și ați subliniat și dumneavoastră câteva dintre aceste schimbări, care sunt în favoarea specializării elevilor, pe de-o parte, iar pe de altă parte, poate ăsta este un lucru care nu a fost spus, dar credem că este foarte, foarte important să reușim adoptarea acestei anexe înainte de admiterea de clasa a IX-a, pentru că atunci când copiii își fac opțiunile, să știe inclusiv finalitatea educației lor, în termen de certificare.

Andreea Daraban:  În cât timp estimați că acest document va fi publicat în Monitorul oficia?

Bogdan Cristescu: Aici sunt etapele care se parcurg, sunt etape administrative. Noi ne dorim să se întâmple cât mai repede, pentru că după ce avem această anexă a disciplinelor de Bacalaureat și vom avea toate programele școlare pentru liceu aprobate, ca așa cum vă spuneam, din cele aproape 600, ultimul set de 175 este și el pus în transparență. Revin, aș vrea ca pe final de august să avem aprobate, inclusiv programele de examen pentru bacalaureatul 2030. Gândiți-vă, dacă vorbim despre programele școlare, primul set, care au fost aprobate în decembrie, au apărut în monitor o lună și ceva mai târziu. Sigur, au fost multe schimbări, au fost și perioade de sărbători, dar timpul poate varia.

Andreea Daraban:  În prezent se lucrează pentru programele școlare pentru Bacalaureat sau după ce se aprobă acest document?

Bogdan Cristescu: Uitați-vă, sunt situații și situații. Nu știu, o să iau Matematica, pentru că mi-e familiară. Matematica a propus spre aprobare în decembrie și au fost apărute în Monitorul Oficial, în ianuarie, toate programele pentru clasele IX-XII. Și atunci, colegii de matematică, în secunda în care se aprobă și această anexă a disciplinelor, pentru că sunt niște detalii legate de trunchi comun, curriculum de specialitate, ei pot pregăti programa pentru examenul de Bacalaureat, care și aceasta trebuie să treacă prin niște etape administrative. Alți colegi, cum sunt de exemplu cei de limba română, dacă vreți, la care a fost aprobată prin ordin de ministru doar programa de clasa a IX-a, iar programele de clasele X-XII sunt acum în transparență, vor putea realiza programa de Bacalaureat doar când vor ști cum arată programele școlare. Dar, din nou, noi spunem că în această vară. Pentru că a fost un an un an în care colegii au muncit extrem, extrem, extrem de mult, atât cei din minister, din Centru, cât și colaboratorii. Cred că sunt foarte puțini oameni care își dau seama de amploarea muncii acestor colegi, care a fost o muncă voluntară. Nu vreau niciodată să scap ocazia să le transmit recunoștința și mulțumirile mele.

Andreea Daraban: Probele de examen vor avea o structură diferită față de ce avem în prezent, nu? Se vor schimba?

Bogdan Cristescu: Da, așa cum este și normal, probele de examen se vor schimba. Dorința noastră este ca an de an să venim cu exemple de cerințe legate de materia din acel an, tocmai pentru a avea o predictibilitate. Pe de altă parte, să nu uităm și faptul că avem acel proiect SMIES, care, din câte știu eu, a trecut etapa de evaluare și există foarte, foarte multe șanse ca în 2030 acest examen de Bacalaureat să se susține pe platforma digitalizată deja și sigur și acest lucru va avea impact asupra formei.

Andreea Daraban: În ceea ce privește programele școlare pentru învățământul liceal, că tot le-am adus în discuție, putem vorbi despre un proces încheiat măcar pentru clasa a IX-a?

Bogdan Cristescu: Știți cum este, în secunda în care le vedem aprobate prin Monitorul Oficial, sigur că da, dar, într-adevăr, procesul este suficient de aproape de final.

Andreea Daraban: În ceea ce privește manualele pentru clasa a IXa, știu că procedura de licitație a fost lansată. În ce stadiu suntem cu acest demers?

Bogdan Cristescu: Procedura de licitație a fost lansată pentru că sunt extrem de multe, sunt 131 de titluri propuse prin referatul înaintea de Ministerul către centrul nostru. Le-am lansat mai devreme ca oricând, în martie. Deschiderea ofertelor este prevăzută pentru 9  iunie. Au fost două etape normale, s-au cerut clarificări, am răspuns și suntem în acest proces. Ne dorim să avem măcar forma digitală în septembrie. Planul nostru este să avem evaluarea terminată la finalul lunii iulie, cu câștigătorii anunțați, și apoi să semnăm contracte, ceea ce ar putea conduce, la cele la care nu sunt contestații, să avem și cărți în format fizic la începutul școlii, dacă nu măcar în forma digitală.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Andrei Nemțișor, elevul ieșean care va reprezenta România la trei olimpiade internaționale într-un singur an. „Sigur că este presiune, o presiune proprie, pentru că mă aștept să obțin un rezultat cât mai bun la competițiile la care particip, dar fac totul din plăcere.”

Publicat de andreeadaraban, 8 iunie 2026, 12:17 / actualizat: 11 iunie 2026, 11:59

Rezultatele sale confirmă statutul de unul dintre cei mai valoroși tineri olimpici ai României. După ce s-a clasat pe primul loc în lotul național restrâns de Informatică, la o diferență considerabilă față de următorul concurent, Andrei și-a asigurat participarea la două dintre cele mai importante competiții internaționale din domeniu.

În paralel, el a obținut premiul I la etapa națională a Olimpiadei de Matematică și s-a calificat de pe prima poziție în echipa României pentru Balcaniada de Matematică pentru Juniori. „Balcaniada de Matematică va avea loc în luna iunie, în România, la Buzău. Vor fi peste 20 de țări participante”, spune Andrei Nemțișor.

Pentru tânărul olimpic nu este prima experiență la această competiție. „Și anul trecut am participat la Balcaniada de Matematică și am reușit să obțin aur absolut cu punctaj maxim”, povestește el.

După competiția de matematică, urmează cele două provocări din Informatică. „Voi participa mai întâi la Olimpiada Europeană de Informatică, care se va desfășura în Lituania, la sfârșitul lunii iulie, iar apoi la Olimpiada Balcanică de Informatică, în Bosnia și Herțegovina, la sfârșitul lunii septembrie”, explică elevul.

Parcursul către loturile internaționale presupune însă un proces riguros de selecție. După etapele naționale urmează mai multe baraje, iar rezultatele cumulate stabilesc echipele care reprezintă România.

Succesul său este susținut de ani de muncă și de participarea la programe de pregătire dedicate elevilor de performanță. În prezent, Andrei se pregătește în cadrul Centrului „Info Gym – Hai la Olimpiadă”, la Centrul Județean de Excelență Iași și împreună cu studentul olimpic internațional, Andrei Boacă.

Profesorul Paul Diac, lector la Facultatea de Informatică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și coordonator al Centrului „Hai la Olimpiadă”, spune că rezultatele elevului sunt remarcabile chiar și pentru cei obișnuiți cu performanța. „Mie mi se pare destul de incredibil cum reușește să ajungă la aceste rezultate”, mărturisește profesorul.

Acesta subliniază importanța colaborării dintre elevii talentați și foștii olimpici, deveniți ulterior studenți și mentori. „Integrăm studenții care în trecut au fost olimpici internaționali și îi facem să lucreze cu elevii care au un potențial foarte mare. Lucrând cu oameni care au experiență foarte recentă, pot să avanseze poate puțin mai rapid”, explică Paul Diac.

În competițiile de nivel înalt apar frecvent și soluții neașteptate, pe care nici autorii problemelor nu le-au anticipat. „Poți să găsești rezolvări care nu sunt în barem, la care nu s-a gândit juriul atunci când a făcut problemele. Dar sunt luate în considerare și punctate”, explică Andrei.

 Profesorul Paul Diac îl cunoaște pe Andrei încă din școala primară și spune că acesta s-a remarcat foarte devreme. „Andrei s-a remarcat prin faptul că a venit încă din clasa a IV-a și avea rezultate foarte bune. Ne-am dat seama că are potențial să rămână în topul elevilor din țară”, afirmă coordonatorul Centrului „Hai la Olimpiadă”. Totuși, talentul nu este suficient pentru a ajunge la nivelul actual. „Oricât ai fi de talentat, trebuie să muncești foarte mult”, subliniază Paul Diac.

Andrei recunoaște că pregătirea ocupă o parte importantă din timpul său. Deși există presiunea performanței, motivația principală rămâne pasiunea pentru ceea ce face. „Sigur că este presiune, pentru că mă aștept de la mine să obțin un rezultat cât mai bun, dar o fac din plăcere, în primul rând”, afirmă tânărul olimpic.

Din toamnă, Andrei Nemțișor va începe o nouă etapă, cea a liceului. Deși avea posibilitatea de a alege orice instituție de învățământ din țară, el a decis să rămână la Colegiul Național ”Costache Negruzzi”, unde a făcut și gimnaziul.

Redăm, mai jos, interviul integral cu Andrei Nemțișor și lect.dr. Paul Diac de la Facultatea de Informatică a Universității ”Al. I Cuza” din Iași, invitați în emisiunea Starea Educației:

 Andreea Daraban: Parcursul tău, Andrei, este unul spectaculos. Felicitări, în primul rând, pentru aceste rezultate. Eu îți propun să le luăm pe rând. Înțeleg că acum te pregătești pentru Balcaniada de Matematică, e cea mai apropiată, nu? Când va avea loc și unde anume?

Andrei Nemțișor: Balcaniada de Matematică va avea loc în luna iunie,  în România, la Buzău. Vor fi peste 20 de țări participante, din care vreo 12 oficiale.

Andreea Daraban: Nu e prima ta participare la Balcaniada de Matematică.

Andrei Nemțișor: Da, și anul trecut am participat la Balcaniada de Matematică și am reușit să obțin AUR absolut cu punctaj maxim.

Andreea Daraban: Revenind la Informatică, disciplina unde vei concura la două etape internaționale, care este calendarul acestora?

Andrei Nemțișor: Voi participa, mai întâi,  la Olimpiada Europeană de Informatică, care se va desfășura în Lituania, la sfârșitul lunii iulie și apoi la Olimpiada Balcanică de Informatică, care se va desfășura în Bosnia și Herțegovina, la sfârșitul lunii septembrie.

Andreea Daraban: Cum te pregătești pentru ele? Care e programul tău? Acum te concentrezi doar pe Matematică sau faci în paralel și Informatică?

Andrei Nemțișor: Încerc să le fac în paralel, se îmbină destul de bine cele două discipline și lucrez subiectele din anii precedenți, lucrez probleme diverse, pe modelele subiectelor.

Andreea Daraban: Povestește-ne puțin cum a fost parcursul tău anul acesta. Practic, ai participat la etapele județene, naționale…

Andrei Nemțișor: După etapele naționale urmează niște baraje de selecție, câte cinci la fiecare disciplină, și la Matematică și la Informatică,  în urma cărora se stabilește lotul care va participa la competițiile internaționale.

Andreea Daraban: Ai fost primul la toate aceste baraje și ai reușit, iată, să ajungi în punctul acesta în care vei participa la aceste olimpiade internaționale. Domnule profesor Paul Diac, cum se desfășoară pregătirea lui Andrei pentru cele două Olimpiade internaționale de Informatică?

Paul Diac: Eu nu lucrez direct cu Andrei. Mie mi se pare destul de incredibil cum reușește să ajungă la aceste rezultate, dar colaborez cu mai mulți studenți care sunt foști olimpici și îi coordonez pentru a preda și la Centrul de pregătire ”Hai la Olimpiadă” și la Centrul de Excelență. Rezolvăm probleme pe diferite site-uri și presupun că o mare parte din timpul zilei el o sacrifică pentru a evolua.

Andreea Daraban: În prezent cu cine te pregătești, Andrei?

Andrei Nemțișor: Particip la Centrul ”Info Gym – Hai la Olimpiadă” și la Centrul de Excelență Iași și mă pregătesc și cu studentul Andrei Boacă, care e olimpic internațional la  Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Paul Diac: Concursurile de studenți sunt în echipă și au reușit să obțină un rezultat incredibil, a doua echipă din Europa. Aici cred că este, poate, norocul și poate parțial și meritul nostru ca și coordonatori, faptul că integrăm studenții care, în trecut erau olimpici internaționali și îi facem să lucreze cu elevii care au un potențial foarte mare. Sigur că ei și singuri ar fi evoluat foarte bine. AAndrei era deja olimpic internațional, dar lucrând și cu studenți care au experiență foarte recentă, foarte proaspătă, pot să avanseze, poate. puțin mai rapid.

Andreea Daraban: Andrei, în ce au constat probele pentru a te califica la etapaele internaționale ale olimpiadelor?

Andrei Nemțișor: La Informatică durează patru ore la juniori și cinci ore la seniori și este formată din trei probleme cu punctaje parțiale, de la 0 la 100. Punctajele de la ultimele patru baraje se adună și pe clasamentul cumulat se decid echipele care vor reprezenta România. La Matematică, probele durează tot patru ore și sunt între patru și cinci probleme care se notează cu punctaje de la 0 la 7.

 Andreea Daraban: La etapele internaționale sunt mai multe probe sau tot așa, o singură probă de patru ore, cu mai multe probleme?

Andrei Nemțișor: La Matematică este o singură probă, la Informatică sunt câte două la fiecare olimpiadă.

Andreea Daraban:  Înțeleg că există o serie de probleme interactive pe care le ai de rezolvat la aceste concursuri de informatică. În ce constau ele?

Andrei Nemțișor: Problemele interactive constau în comunicarea programului tău cu programul juriului. Programul juriului, să spunem că el cunoaște o anumită informație pe care programul tău trebuie să o ghicească printr-un număr cât mai mic de întrebări sau alte lucruri similare.

Paul Diac: Acum aceste probleme au evoluat față de când eram eu concurent și sunt dublu interactive. Sunt programe care în spate se bazează tot pe niște modele matematice, dar este interesant că partea aceasta tehnică ajută mult și totul devine mult mai interesant.

Andreea Daraban: Practic comunici cu juriul pe acele probleme sau cum?

Paul Diac: Nu, comunici cu un program al juriului. El e ca și cum ar ști un număr ascuns și tu poți să întrebi printr-un număr. Întrebarea ta este un număr și el îți spune dacă, să zicem, numărul ascuns e mai mic sau mai mare și tu apoi trebuie să-ți dai seama și să folosești, de exemplu, tranzitivitatea matematică să spui ca să elimini spațiul de căutare și să deduci niște lucruri, dar pe care trebuie să le faci automat. Deci programele comunică între ele.

Andreea Daraban: Ți se par dificile sau te descurci foarte bine la acest tip de probleme, Andrei?

Andrei Nemțișor: De multe ori sunt cele mai grele probleme din respectiva competiție, dar eu cred că mă descurc destul de bine la ele, sunt punctul meu forte.

Andreea Daraban: Ți s-a întâmplat vreodată ca la un concurs să descoperi o altă rezolvare a unei probleme și să afli ulterior că era originală și că membrii comisiei nu se gândiseră la acea variantă?

Andrei Nemțișor: Da, asta se întâmplă foarte des, atât la Informatică cât și la Matematică. Poți să găsești rezolvări care nu sunt în barem, la care nu s-a gândit jurul atunci când a făcut problemele. Dar sunt luate în considerare și punctate.

Paul Diac: În Informatică, valoarea fiind automată, nici nu pot să nu fie luate în considerare. Uneori comisia își dă seama că elevii au, poate, o soluție care nu este în totalitate corectă, dar obțin poate chiar punctajul maxim. Și nu mai au ce face în momentul respectiv. Testele sunt deja făcute. Elevii văd automat punctajul primit pe sursele pe care le trimit în câteva secunde și ei trebuie să rămână cu punctajul pe care l-au primit. Chiar dacă baremul nu prevede neapărat soluția respectivă. Pentru că ea funcționează pe teste. Asta e și partea frumoasă. În timpul unui concurs, tot timpul, comisia urmărește intens clasamentul. Și chiar publicul. La olimpiadele internaționale se pot urmări și urmărim clasamentul, dăm refresh pe pagină să vedem cum se clasează concurenții.

Andreea Daraban: Andrei, există probleme care te provoacă mai mult decât altele?

Andrei Nemțișor:  Nu aș zice neapărat că există probleme care mă provoacă mai mult decât altele. Fiecare problemă e unică în felul ei. Și încerc să fac cât mai bine la fiecare problemă.

Andreea Daraban: Domnule profesor, lucrați cu foarte mulți elevi pregătiți, talentați, la centrul pe care îl coordonați, !Hai la olimpiadă”. Cu ce se deosebește Andrei? Ați reușit să-l cunoașteți în acești ani, bănuiesc, pentru că vine din clasa a IV-a, nu?

Paul Diac: Da, Andrei s-a remarcat, în primul rând, prin faptul că a venit în clasa a IV-a. Noi nu ne-am dat seama, pentru că noi nici nu putem verifica dacă ei sunt la o anumită școală sau nu decât după ce ajung la Olimpiada municipală, când vedem în clasament. Dar nici nu am știut că este clasa a IV-a, l-am inclus la clasa a V-a. Avea rezultate foarte bune. Sigur că ne-am bucurat într-un fel. A fost chiar interesant. Atunci, la olimpiade, se putea încă  participa oficial în clasa a IV-a la clasa a V-a. Acum acest lucru nu mai este posibil, ministerul a interzis, nu știu exact din ce motive. Da, avea rezultate foarte bune și ne-am dat seama că are potențial să rămână în topul elevilor din țară, tocmai pentru că avea acest avantaj față de colegi. Este foarte greu să recuperezi. Oricât ai fi de talentat, trebuie și să muncești foarte mult și atunci nu ai cum să recuperezi față de un elev care muncește în continuare foarte mult. Sigur, unii reușesc să facă și acest lucru, dar este dificil. Știam că avem un potențial mare și  reprezintă și o responsabilitate pentru noi. Pentru că dacă astfel de copii  rămân la un liceu din Iași sau dacă vin la facultate în Iași, nu simțim doar bucurie, simțim și o responsabilitate, pentru că trebuie să ne implicăm astfel încât ei să poată participa, măcar,  în taberele de pregătire, să aibă ce au nevoie, o sursă de finanțare pentru deplasări, să organizăm simulări de concursuri, să ne implicăm și noi și atunci ne motivează și ei pe noi.? Eu chiar am fost curios să încerc să aflu cum de a ajuns Andrei așa de bun. Știu că a participat la concursuri de șah când era mai mic. Și mă gândesc că asta poate l-a dezvoltat în perioada, nu știu, clasa întâia, a doua, a treia, probabil.

Andreea Daraban: Andrei, că tot veni vorba despre muncă, despre pasiune, cam cât timp te pregătești pe zi? Cum îți organizezi ziua astfel încât să mergi și la școală, să faci și în  plus pentru olimpiadă?

Andrei Nmețișor: E greu de estimat o medie și să spun cât lucrez pe zi. Depinde foarte mult de perioadă. Când nu merg la școală, evident, lucrez mult mai mult. În preajma acestor competiții lucrez mai mult.  Și când am școală, lucrez în jur de 3-4 ore pe zi.

Andreea Daraban: Bănuiesc că nu este o corvoadă. O faci din plăcere, nu? Adică simți presiune?

Andrei Nemțișor: Sigur că este presiune, că mă aștept de la mine să obțin un rezultat cât mai bun, dar da, o fac din plăcere, în primul rând.

Paul Diac: Interesant că, din câte știu, Andrei nu are o presiune exterioră din partea părinților sau a familiei. Sigur, lumea se așteaptă să aibă rezultate, fiindcă a avut rezultate. E presiunea proprie.

 Andreea Daraban: Ce te motivează să continui la un nivel atât de intens de pregătire?

Andrei Nemțișor: Da, sigur, în primul rând, plăcerea de a rezolva probleme și rezultatele pe care le obțin și care sunt din ce în ce mai bune și îmi doresc să obțin rezultate din ce în ce mai bune în fiecare an.

Andreea Daraban: E clar că orele de Informatică de la școală nu sunt suficiente. Un copil care vrea performanță în acest domeniu trebuie să se pregătească în privat, sunt și aceste centre, ”Hai la Olimpiadă”, Centrul de Excelență, care vin în sprijinul copiilor talentați. Mai sunt și profesori dedicați, care iau din timpul și resursele lor pentru a fi alături de acești copii. Domnule Diac, cum reușește Centrul ”Hai la Olimpiadă” să construiască generații de elevi performanți?

Paul Diac: Reușește acest lucru în primul rând în timp. Am început cu 3 grupe, acum avem 7 grupe, după 11 ani. Reușește pe baza elevilor care în trecut au fost olimpici internaționali și care predau chiar ca și elevi. Adică sunt elevi care predau elevilor, Sigur și  datortiră profesorilor din județ. Există o echipă foarte bună, de profesori foarte buni, implicați în olimpiadă. Deși nu am făcut în fiecare an ceva mult mai avansat față de anii anteriori, am păstrat un trend ascendent și cred că această constanță în timp duce la rezultate.

Andreea Daraban: În ceea ce privește finanțarea?

Paul Diac: Aceste centre ”Hai la Olimpiadă” sunt finanțate național de Fundația ”Hai la Olimpiadă”. În trecut avea alt nume, acum sunt o serie de companii care pot sponsoriza, din venitul lor pot face această sponsorizare către această fundație, care are și alte proiecte, atât sportive, cât și pentru elevii din mediul rural, ce sunt poate defavorizați și pentru cei care au capacitatea de performanță. Pe lângă resursele pe care ministerul le alocă, care în general sunt destul de limitate, mediul privat se implică, companiile se implică și am observat companiile românești, în mod special, se implică.

Andreea Daraban:  Andrei, din toamnă, pășești într-o altă etapă, vei fi licean. Te-ai decis unde vei dori să-ți continui studiile?

Andrei Nemțișor: Da, voi rămâne în Iași, la Colegiul Național ”Costache Negruzzi”

Andreea Daraban: Sunt bucuroși colegii tăi, cred. Și profesorii.

Paul Diac: Și noi suntem toți bucuroși. E o bucurie, dar și  o responsabilitate.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației: Campania #StaiSigurPeNet – Phishingul, una dintre cele mai răspândite fraude online. Alexa Josephs, expert DNSC: ”Phishingul nu exploatează doar tehnologia, ci și emoțiile oamenilor.”

Publicat de andreeadaraban, 7 iunie 2026, 10:43 / actualizat: 9 iunie 2026, 10:31

Despre acest fenomen și despre modalitățile prin care oamenii se pot proteja a vorbit Alexa Josephs, reprezentant al Directoratului Național pentru Securitate Cibernetică (DNSC) și expert în securitate cibernetică, invitată în cadrul campaniei Radio România #StaiSigurPeNet.

 Alexa Josephs a explicat că phishingul reprezintă, în present, cea mai răspândită formă de atac cibernetic și că succesul acestor fraude nu se bazează exclusiv pe vulnerabilități tehnice, ci mai ales pe exploatarea comportamentului uman. „Atacatorii nu încearcă doar să ne fure parolele, ci să ne facă să reacționăm fără să gândim. Folosesc urgența, panica, frica, recompensa sau curiozitatea pentru a ne determina să acționăm impulsiv”, a declarat Alexa Josephs.

Reprezentanta DNSC a explicat că termenul de phishing este asociat cel mai frecvent cu mesajele frauduloase trimise prin e-mail, însă fenomenul este mult mai complex.

Astăzi, atacatorii folosesc mai multe canale pentru a intra în contact cu potențialele victime. Astfel, pe lângă phishingul clasic prin e-mail, există și smishingul, respectiv fraudele realizate prin SMS, precum și vishingul, care presupune apeluri telefonice prin care infractorii încearcă să câștige încrederea utilizatorilor. „Mulți oameni cred că phishingul înseamnă doar e-mail. În realitate, atacurile apar și prin SMS, pe aplicații precum WhatsApp sau Telegram și chiar pe rețelele sociale. Infractorii aleg platformele pe care le folosim zilnic, pentru că acolo suntem mai puțin suspicioși”, a explicat expertul DNSC.

Potrivit acesteia, în multe situații atacatorii se prezintă drept reprezentanți ai unor instituții publice, ai unor bănci sau ai unor companii cunoscute pentru a crea impresia unei comunicări legitime.

În majoritatea atacurilor de phishing, elementul central îl reprezintă linkul transmis victimei. Acesta redirecționează utilizatorul către o pagină falsă care imită aproape perfect site-ul unei bănci, al unei instituții publice, al unei platforme de plăți sau al unei rețele sociale.

Scopul este ca victima să introducă singură datele de autentificare, informațiile cardului bancar sau alte date confidențiale. „Este foarte important să nu accesăm direct linkurile primite prin mesaje suspecte. Dacă avem dubii, trebuie să verificăm informațiile prin canalele oficiale ale instituției sau companiei respective”, a explicat reprezentanta DNSC.

Varianta audio a interviului:

Interviul în format video:

Campania Radio România #StaiSigurPeNet: Phishing-ul, una dintre cele mai răspândite fraude online

#StareaEducației (INTERVIU) Ziua Învățătorului. Raluca Iarovoi, cadru didactic la Școala Primară ”Carol I” din Iași, cu o experiență de 30 de ani la catedră: „Copiii de astăzi sunt mai grăbiți, vor să afle tot mai mult și nu mai au răbdare să stea, să fixeze, să asculte. Ceea ce rămâne neschimbat este însă sufletul de copil.”

Publicat de andreeadaraban, 5 iunie 2026, 10:12 / actualizat: 9 iunie 2026, 10:32

Ziua Învățătorului, sărbătorită anual pe 5 iunie, este un prilej de a aduce în prim-plan oamenii care modelează generații și contribuie, zi de zi, la formarea viitorului. Printre aceștia se numără și Raluca Iarovoi, cadru didactic la Școala Primară „Carol I” din Iași, care marchează în acest an trei decenii de activitate în învățământ. Provenită dintr-o familie cu tradiție în educație, Raluca Iarovoi a mărturisit, în emisiunea Starea Educației,  că alegerea profesiei a venit firesc. Tatăl său a fost învățător timp de 49 de ani, iar alți membri ai familiei au urmat aceeași cale. „E cumva în ADN-ul nostru profesia de învățător. Și deși am terminat Facultatea de Istorie, niciodată n-am făcut facultatea cu gândul de a deveni profesor de istorie”, spune aceasta.

Absolventă a Școlii Normale din Iași și ulterior a Facultății de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Raluca Iarovoi și-a început cariera didactică la doar 19 ani, după ce a obținut unul dintre cele mai bune rezultate la concursul de titularizare. În cei 30 de ani petrecuți la catedră, învățătoarea a fost martoră la transformări majore ale societății și ale sistemului de educație. Cu toate acestea, consideră că esența copilăriei a rămas aceeași. „Sincer, cred că neschimbați sunt copiii. E doar impresia că ei s-au schimbat. Își pun amprenta transformările din societatea noastră, dar sufletul de copil este neschimbat. Cred că inocența lor, energia lor este mereu aceeași, dorința de a cunoaște.”

Provocarea, spune ea, nu este adaptarea copiilor la școală, ci adaptarea profesorilor la noile realități. „Noi trebuie să ne transformăm. Copiii sunt la fel. Noi cred că am rămas, cumva, într-o zonă în care dacă nu facem eforturi să ne aliniem la ce este nou, nu ne mai putem lipi de sufletul lor.”

Pentru Raluca Iarovoi, cea mai mare satisfacție profesională vine din relația construită cu elevii încă din primii lor ani de școală. În opinia sa, învățătorul are un rol esențial în formarea atitudinii copilului față de școală și învățare.

„De noi depinde felul cum se raportează la școală, la învățare, cum simt și învață să fie responsabili față de școală și de sarcinile școlare. Practic, tot parcursul școlarității lor cred că depinde foarte mult de ceea ce clădim noi în clasele primare.”

Deși consideră că natura copiilor nu s-a schimbat, observă diferențe importante în comportamentul generațiilor actuale. „Sincer, mi se par un pic mai grăbite generațiile actuale. Copiii de acum 20-30 de ani erau mai așezați, mai cumpătați în reacții. Acum energia lor este debordantă.”

Accesul rapid la informație și prezența constantă a tehnologiei influențează capacitatea de concentrare și răbdarea elevilor. „Nu mai au răbdare să stea, să fixeze, să asculte. Îți trebuie foarte mult tact să poți să-i ții captați acolo.” În același timp, consideră că problema nu este existența tehnologiei, ci lipsa unei ghidări adecvate.

Întrebată care este cea mai mare provocare întâlnită în carieră, învățătoarea Raluca Iarovoi a răspuns fără ezitare: „Cea mai mare provocare, din punctul meu de vedere, este atitudinea părinților față de școală.” În opinia sa, școala și educația nu mai ocupă întotdeauna locul central pe care îl aveau odinioară în viața familiei. Această schimbare de perspectivă poate avea efecte asupra seriozității cu care elevii tratează sarcinile școlare și asupra adaptării lor la cerințele din ciclurile următoare de învățământ.

În calitate de mentor pentru studenți și elevi practicanți, Raluca Iarovoi observă cu îngrijorare dificultățile sistemului în pregătirea viitoarelor cadre didactice. „Nu se acordă suficientă atenție pregătirii viitoarelor cadre didactice. Mi se pare inadmisibil ca un viitor învățător, care vine și modelează creierașele unor copii, să intre pe baza unui dosar la facultate.”

Radăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Trei decenii la catedră înseamnă experiența mai multor generații de elevi, fiecare cu particularitățile și provocările sale. În acest răstimp școala s-a schimbat, societatea s-a schimbat, iar copiii cresc într-o lume total diferită de cea a părinților lor. Ce credeți că a rămas, totuși, neschimbat, doamna Iarovoi?

Raluca Iarovoi: Sincer, cred că neschimbați sunt copiii. E doar impresia că ei s-au schimbat. Își pun amprenta transformările din societatea noastră, dar sufletul de copil este neschimbat. Cred că inocența lor, energia lor este mereu aceeași, dorința de a cunoaște. Abordarea noastră cred că trebuie să se schimbe un pic, pentru că trebuie să ne adaptăm constant la tot ce înseamnă tehnică, informatizare, trebuie să ne pliem cumva pe interesele lor, pe domeniile lor de cunoaștere și pe dorințele lor de a performa, mai ales pe partea aceasta, de inteligență artificială, de IT. Cred că aici e provocarea noastră a profesorilor, a învățătorilor. Noi cei formați într-o școală normală, tradițională, evident că ne-am însușit niște metode tradiționale, foarte bine aplicabile și în secolul acesta, și în zilele noastre. Numai că tradiționalul trebuie să se îmbine în mod firesc și armonios cu ceea ce este modern și nou. Noi trebuie să ne transformăm. Copiii sunt la fel. Noi cred că am rămas, cumva, într-o zonă în care dacă nu facem eforturi să ne aliniem la ce este nou, nu ne mai putem lipi de sufletul lor. Și aici cred că este marea provocare.

Andreea Daraban: Proveniți dintr-o familie de învățători. Cine din familia dumneavoastră a urmat această profesie și cât de mult a influențat acest lucru alegerea carierei?

Raluca Iarovoi:  Tatăl meu a fost învățător 49 de ani. A slujit aceeași școliță din comuna Bălțați în tot acest timp. Și unchi ai tatălui meu, deci pe partea tatălui meu, foarte mulți învățători. Cu tradiție, cu Școala Normală, parcursă inclusiv în perioada interbelică, în timpul celui de-al doilea război mondial, când știți că Școala Normală a suferit multe avarii și a fost bombardată și au învățat în refugiu și au revenit cu un bagaj, așa, emoțional încărcat și și-au profesat mai departe această frumoasă meserie. E cumva în ADN-ul nostru profesia de învățător. Și deși am terminat Facultatea de Istorie, niciodată n-am făcut facultatea cu gândul de a deveni profesor de istorie.

Andreea Daraban: Cum a fost parcursul dumneavoastră? Deci, ați terminat Școala Normală, așa se numea atunci….

 Raluca Iarovoi: Am terminat Școala Normală în anul 1997. Imediat am susținut un examen de titularizare. Atât de bine ne forma pe noi Școala Normală, încât, deși am candidat cu nume mari din învățământul ieșean, am fost a treia pe listă la concursul de titularizare și am reușit să ocup un post la Școala ”Ion Ghica” din Iași, chiar din primul an de activitate, de unde am venit prin transfer la Școala Primară ”Carol I”, care atunci ținea de Colegiul ”Costache Negruzzi”, în anul 2010. Imediat după terminarea liceului, am intrat la Facultatea de Istorie, în cadrul Universității ”Alexandru Ioan Cuza”. Erau acele vremuri când examenele se dădeau foarte serios și mi-aduc aminte că am fost șapte pe loc. Și apoi am continuat și cu un master, totul făcut din pasiune pentru istorie.

Andreea Daraban: Și nu v-ați gândit să fiți profesor de istorie?

Raluca Iarovoi: Nu, niciodată. Și niciodată nu m-am văzut făcând altceva. Mi-a plăcut întotdeauna joaca aceasta cu copiii. Nici nu știu cum să vă descriu sentimentul acesta care ne încearcă pe noi învățătorii. Este extraordinar să iei niște gâgâlici în clasa pregătitoare, care se prind cu mânuțele de tine și te strâng constant în brațe și la început îți spun ”toamna”, învățătoare, nu doamna. (râde) Aceasta este partea frumoasă a profesiei noastre, că îi formăm din multe puncte de vedere. Adică primii lor pași în școală sunt orientați de noi. De noi depinde felul cum se raportează la școală, la învățare, cum simt și învață să fie responsabili față de școală și de sarcinile școlare. Practic tot parcursul școlarității lor, cred că depinde foarte mult de ceea ce clădim noi în clasele primare.

Andreea Daraban: Vă mai amintiți prima zi în care ați intrat în clasă, în calitate de învățătoare? Cum a fost acel moment?

Raluca Iarovoi: Da, a fost un moment emoționant pentru care vă mărturisesc că eram foarte bine pregătită, pentru că Școala Normală așa ne-a format pe noi. Ne-a dus în practică pedagogică, inclusiv la deschiderea anului școlar. Știam exact de la doamnele mentor, care ne-au fost nouă model pe parcursul celor cinci ani de Școală Normală, știam exact cum să abordez problema începutului de an școlar. Evident că eram foarte tânără, aveam 19 ani și o dorință mare de a face lucruri minunate, cu niște copii de clasa a III-a, a căror doamnă ieșise la pensie și cumva erau ușor dezamăgiți și copiii, dar mai ales părinții. Știți cum e? Când nu e omul care i-a preluat de la început, misiunea mea era cu atât mai grea. Trebuia să demonstrez că cine a venit în locul doamnei învățătoare, își merită locul acolo și va face lucrurile la fel de bine. Nu-mi amintesc exact discursul meu din prima zi de școală, dar știu că a fost cursiv. M-am străduit să fie așa și mi-aduc aminte, mânuțele acelea întinse spre mine cu buchete de crizanteme. Așa era atunci, primeam foarte multe crizanteme la început de an școlar și pentru mine a fost un semn de prețuire, de apreciere și de responsabilizare. Mi-am dat seama că de la mine se așteaptă mult și acela a fost primul pas.

Andreea Daraban: Spuneați că ceea ce nu s-a schimbat sunt copiii. Sunt totuși niște generații diferite.  Cu ce anume se deosebesc mai mult decât generațiile trecute, cele din prezent?

Raluca Iarovoi: Sincer, mi se par un pic mai grăbite generațiile actuale. Copiii de acum 20-30 de ani erau mai așezați, mai cumpătați în reacții. Acum energia lor este debordantă. Mă grăbesc ei pe mine să le spun tot mai mult, să afle tot mai mult. Probabil că și informațiile acestea care vin din toate sursele, care-i înconjoară, vin cu un ritm atât de rapid, încât nu mai au răbdare. Nu mai au răbdare să stea, să fixeze, să asculte. Îți trebuie foarte mult tact să poți să-i ții captați acolo. Cred că partea aceasta este cea mai grea. Lipsa lor de răbdare.

Andreea Daraban: Și oare este cauzată și de faptul că au acces la prea multă informație, au acces la foarte multe ecrane?

Raluca Iarovoi: Problema nu ar fi accesul la informații. Este important accesul la informații, dar accesul acela controlat. Ceea ce cam lipsește, din păcate, pentru că sunt părinți ocupați, nu întotdeauna mai au timp să urmărească tot ce văd copii lor în mediul acesta online. Într-adevăr, se simte la nivel de limbaj, mai ales, și de imaginație, invazia aceasta a ecranelor în viața lor. Primesc informațiile mult prea ușor, nu mai sunt dispuși să le caute. La un click distanță e orice informație. Și să știți că e educată puțin din familie atitudinea aceasta. Nici părinții nu mai au timp și nu mai au răbdare să-i ajute să-și caute informația într-o carte, să-i ajute să facă un proiect bine documentat într-o bibliotecă. De aceea, personal insist foarte mult ca ai mei copii să aibă contact direct cu cartea. Deși sunt în clasa întâi copiii mei, noi ne-am înscris într-un club de lectură și parcurgem cărți încă de anul trecut, le citim în clasă și deja se simte o modificare la nivel de limbaj. Cunosc cuvinte, pentru că nu trecem niciodată peste cuvintele necunoscute. Să știți că scriem cuvintele pe vocabularul acela vechi, cu pagina împărțită frumos în două. Îl au tot timpul în ghiozdănel și cum avem un cuvânt nou, îl scriem pe tablă și ei și-l scriu în vocabular. Și din instinct fac imediat și o propoziție cu acel cuvânt nou, fără să le mai amintesc eu, ca să-și fixeze foarte bine cuvintele. Și să știți că se simte la nivel de limbaj, se simte la nivel de imaginație. Cred că aici e problema generației de astăzi.

Andreea Daraban:  De-a lungul carierei v-ați confrunta cu tot felul de situații. Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ați întâmpinat?

Raluca Iarovoi: Cea mai mare provocare, din punctul meu de vedere, este atitudinea părinților față de școală. Cred că vă așteptați la răspunsul acesta.

Andreea Daraban: Ce e mai greu să construiești? O relație cu elevii sau o relație cu părinții?

Raluca Iarovoi:  O relație cu părinții,  sincer. O relație cu părinții mi se pare greu de construit în zilele noastre. Poate și sistemul a făcut să fie așa o formă de, n-aș numi-o în nici un caz lipsă de respect, dar undeva, dacă înainte școala și educația jucau în viața copilului rolul primordial, acum e undeva în plan secund. Ăsta este sentimentul meu în ultima perioadă și recunosc că nu mă pot obișnui, încă, cu stilul acesta al părinților de a-și face concediile în timpul anului școlar, ca să dau un exemplu. Nici nu conștientizează cât se pierde lipsind copilul o zi de la școală. Nu mă pot obișnui cu ideea aceasta de a trata o sarcină școlară cu superficialitate. Adică e suficient atât, nu trebuie să te străduiești mai mult. Cred că de aici intervine și dificultatea copiilor de a se adapta, mai târziu, la gimnaziu, când trecerea este bruscă și când sarcinile sunt diverse și fiecare profesor are pretenția să fie totul bine făcut la ora lui. De aici intervine căderea aceea, că tot se vorbește despre de ce copiii merg foarte frumos în ciclul primar și ajung la un nivel, mai ales cei care se duc și dau și aceste examene de admitere la licee în clasa a V-a și apoi se produce așa un… Nu sunt obișnuiți încă să trateze cu seriozitate ceea ce li se cere la școală și problema mai pleacă și din alt punct de vedere, și anume al colegilor noștri mai tineri, care intră în învățământ. Sunt mentor de practică pedagogică și pentru elevii de la Colegiul Pedagogic și pentru studenții de la Facultatea de Pedagogie a Învăţământului Primar  din cadrul Universității ”Alexandru Ioan Cuza”. Fac lucrul acesta de mulți ani de zile și consider că pot să-mi exprim un punct de vedere. Nu se acordă suficientă atenție pregătirii viitoarelor cadre didactice. Mi se pare inadmisibil ca un viitor învățător, care vine și modelează creierașele unor copii să intre pe bază unui dosar la facultate. Nici nu este ofertant domeniul, să fim sinceri. Cei care aleg învățământul, cei foarte buni, îl aleg doar ca  pe o soluție de moment. Sunt și metodist, merg mult în inspecții și când văd tineri foarte buni care își dau examenul de definitivat întotdeauna îi întreb dacă vor urma cariera didactică toată viața. Cei mai mulți îmi spun că nu. E o soluție de moment, până își găsesc un loc de muncă mai bine plătit. Din păcate asta ne duce spre a pierde oamenii buni din învățământ. Practica pedagogică este insuficientă pentru cei care fac studii superioare. Cei de la Liceul pedagogic sunt foarte bine pregătiți din punct de vedere metodic, din punct de vedere al pedagogiei, al psihologiei. Vin cu cunoștințe solide și fac o practică pedagogică solidă. Adică vin o dată pe săptămână, tot anul școlar și au și săptămâna aceea de practică comasată. Vin și la început de an școlar, exact cum vă spuneam că am parcurs și eu în școală lucrul acesta, adică vor fi foarte bine pregătiți când își vor prelua propria clasă. La universitate se face foarte puțină practică, se țin doar două lecții, una de probă și una finală, ceea ce este insuficient. Cred că aici este iarăși o mare problema sistemului. Ar trebui pregătiți foarte bine învățătorii și profesorii, în general. Eu nu concep ideea de a deveni profesor pe baza unui examen de dosare. Poate de aceea erau și profesorii atât de dedicați pe vremuri, pentru că se duceau spre domeniul pe care și-l doreau cu adevărat. Acum vorbim de hazard. N-am intrat acolo, mi-am depus dosarul în mai multe locuri, voi face eu ceva. Și de aici este lipsa de pasiune și lipsa de profesionalism, care, din păcate, își pune amprenta asupra copiilor.

Andreea Daraban: Mărturisesc că eu am avut o relație deosebită cu fosta mea doamnă învățătoare, cu care am păstrat, de altfel, legătura și peste ani, după ce am terminat școala. Când eram în clasele primare, îmi imaginam că doamna are acasă vitrine întregi cu pixuri roșii. Era o penurie de pixuri roșii pe atunci, cel puțin în orășelul în care locuiam eu. Pentru mine era o chestie extraordinară, era fascinant să o văd pe doamna corectând. Ce calități trebuie să aibă în prezent un învățător?

Raluca Iarovoi: Pixul roșu, să știți că, din punctul meu de vedere, nu prea își mai găsește locul în societatea actuală, pentru că sunt copiii mult prea sensibili.  Sau nu știu dacă copiii sunt mult prea sensibili, dar părinții sunt sigur sensibili la pixul roșu. Cred că cel mai important la un învățător în zilele noastre e să fie empatic. Sunt atât de multe probleme care se ascund în sufletul unui copil, iar în vremurile actuale parcă nimeni nu mai are timp de copii. Ăsta este sentimentul meu și nu e vina nimănui, e vina unei societăți care, cum spuneam, ne grăbește constant, ne grăbește continuu. Și atunci ei adună și adună și câteodată vin și îți spun ție, pentru că tu ai timp să-i asculți. Și chiar dacă n-ai timp să-i asculți, trebuie să-ți faci timp, pentru că ei nu renunță. Empatia, cred că, e cel mai important lucru. Capacitatea de a te apleca la nivelul lor de înțelegere, de a te stăpâni atunci când chiar ești supărat, să nu le arăți lucrul acesta, pentru că toată lumea e supărată în jurul lor.

Andreea Daraban: Citeam, de curând, un interviu al unei eleve de liceu  care mărturisea că atunci când vede profesorul supărat la oră, are tot timpul senzația că e supărat pe ea sau pe colegi.

Raluca Iarovoi: Așa este. Și, să știți, că ei au tendința aceasta de a simți tot ce te marchează pe tine. Și noi venim cu problemele noastre, personale.Suntem oameni. Câteodată le putem lăsa la ușa clasei, câteodată le luăm cu noi și se vede în privire, se vede în atitudine. Dacă nu zâmbești deja e o problemă și vin și te întreabă. Doamna, sunteți supărată? Doamna, ați pățit ceva? Adică sunt mereu dornici să-ți ofere sprijinul lor, suportul lor și tot asta așteaptă de la tine. Cred că noi ne măsurăm vârsta din 5 în 5 ani. Cred că ăsta este norocul nostru. Cumva, ei nu-ți dau voie și nici timp să îmbătrânești, nici să te superi. Trebuie să fii mereu tânăr, trebuie să fii mereu zâmbitor, trebuie să fii mereu acolo.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Sabina Manea, directorul Școlii Gimnaziale ”Ion Simionescu” din Iași: ”Un bun director de școală trebuie să fie un foarte bun comunicator. Trebuie să vadă lucrurile în perspectivă și să aibă spirit de antreprenor. Nu ar fi rău ca funcția de director să devină o profesie, așa cum este și în alte țări.”

Publicat de andreeadaraban, 3 iunie 2026, 09:49 / actualizat: 5 iunie 2026, 10:13

În paralel, ministerul a lansat și profilul profesional al managerului școlar, document care redefinește rolul directorului ca lider educațional, nu doar ca administrator. Invitată în emisiunea  Starea Educației, directorul Școlii Gimnaziale „Ion Simionescu” din Iași, Sabina Manea, consideră că organizarea concursurilor este esențială pentru stabilitatea unităților de învățământ. „Ca principiu, este foarte bine să existe un concurs, pentru că oferă o stabilitate în școală și oferă directorului o perspectivă pe termen lung”, afirmă aceasta.

În opinia sa, forma finală a metodologiei ar trebui să evalueze competențele reale ale candidaților, iar persoanele bine pregătite nu au motive să privească procesul cu teamă. „Nu cred că ar trebui să existe vreo temere din partea persoanelor competente că nu ar putea să treacă de acest concurs, indiferent cum ar fi structurat el.”

Una dintre principalele observații formulate de Sabina Manea vizează modul în care sunt concepute probele de concurs. Directorul consideră că accentul nu ar trebui pus pe memorarea unei bibliografii extinse, ci pe capacitatea de a găsi soluții pentru problemele concrete care apar în viața unei școli. „Nu cred că ar trebui să avem o bibliografie în care să existe foarte multe titluri și foarte mult de memorat. Cred că ar trebui să ne bazăm pe rezolvarea unor situații concrete, care pot să apară în practica de zi cu zi în școală”, spune aceasta.

Totodată, Sabina Manea se declară rezervată față de ideea unei evaluări anuale a directorilor, argumentând că aceasta ar putea afecta timpul dedicat activității efective din școală. „Sunt foarte multe lucruri de făcut și dacă vom merge pe evaluare anuală, atunci înseamnă că timpul de lucru dedicat școlii efectiv va fi serios afectat.”

În dezbaterea publică au apărut și propuneri privind includerea reprezentanților părinților în comisiile de interviu. Sabina Manea consideră că această măsură poate fi utilă în cazul directorilor aflați deja în funcție. „Dacă vorbim despre un director în funcție, atunci este foarte bine ca un părinte să vină și să fie în comisie pentru că deja părinții cunosc activitatea acelei persoane”, explică ea. În ceea ce privește apartenența politică a celor implicați în procesul de selecție, poziția sa este categorică: „Politica nu ar trebui să își aibă loc în școală, în mod evident. Persoanele competente trebuie să aibă prioritate.”

Noul profil profesional propus de Ministerul Educației pune accent pe leadership, comunicare, management curricular și luarea deciziilor bazate pe date. Pentru Sabina Manea, un director performant trebuie să combine toate aceste competențe cu o viziune pe termen lung. „Un bun director de școală trebuie să fie un foarte bun comunicator la toate nivelurile, atât cu colegii săi din cancelarie, cu copiii și mai ales cu părinții”, afirmă aceasta.

În plus, directorul trebuie să aibă și spirit antreprenorial, într-un context în care școlile au acces la numeroase finanțări și granturi. „Trebuie să fie un spirit de antreprenor, pentru că în ziua de astăzi sunt foarte multe apeluri și granturi care se pot câștiga candidând ca școală.”

Directorul Școlii ”Ion Simionescu” din Iași, Sabina Manea, susține că funcția de director ar trebui tratată ca o profesie distinctă, așa cum se întâmplă în alte sisteme educaționale. Ea consideră că responsabilitățile manageriale sunt deja atât de complexe încât activitatea la clasă devine dificil de susținut în paralel. „Nu cred că poți să acoperi chiar tot și nu ar fi rău ca această funcție să devină o profesie, așa cum este și în alte țări. Nu poți să faci tot”, spune directorul școlii ieșene. Argumentul vine din experiența conducerii unei unități cu aproape 1.500 de elevi, trei structuri școlare și peste 100 de cadre didactice. „Îmi este greu să cred că o persoană se poate ocupa de toate aceste lucruri și în plus să mai țină și orele la clasă.”

Un alt subiect important este autonomia școlilor. Deși apreciază sprijinul oferit de inspectorate și de minister pentru dezvoltarea proiectelor educaționale, Sabina Manea consideră că școlile performante ar trebui să aibă un cuvânt mai greu de spus în selecția personalului. „Când există o echipă deja foarte bine formată și ai posibilitatea, prin concurs, la nivel de școală, să-ți gestionezi posturile rămase și să aduci în echipă persoane potrivite, atunci este foarte bine”, explică aceasta. În prezent, spune ea, școala nu are posibilitatea de a influența alegerea profesorilor care ajung în colectiv în urma concursurilor naționale. „Sunt situații în care te regăsești cu niște colegi extraordinari, dar sunt și situații în care apar regrete și nu mai poți schimba nimic.”

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Metodologia pentru ocuparea funcției de director de școală a fost pusă în dezbatere publică, au fost și discuții la minister pe acest subiect. Care sunt minusurile și plusurile acestui document în opinia dumneavoastră?

Sabina Manea: Ca principiu, este foarte bine să existe un concurs, pentru că oferă o stabilitate în școală și oferă directorului o perspectivă pe termen lung. Indiferent cum au gândit această metodologie, deja în acest moment sunt convinsă că foarte multe persoane au făcut sugestii și dacă ele sunt întemeiate, vor fi luate în calcul. Am văzut de curând un interviu pe care domnul Sorin Ion, ministru secretar de stat, l-a oferit și am văzut că ei chiar se uită foarte atent la sugestiile pe care le-au primit și sunt convinsă că forma finală va fi o formă bună, care să testeze, cu adevărat, competențele unei persoane care dorește să devină director. De altfel, nu cred că ar trebui să existe vreo temere din partea persoanelor competente, vreo temere că nu ar putea să treacă de acest concurs, indiferent cum ar fi structurat el. Aș vedea un avantaj pentru directorii care sunt în funcție pentru că, trebuie să vă spun, în ultimii ani am avut parte de atât de multe provocări, din toate punctele de vedere, încât nu văd cu ce m-ar putea pune în dificultate pe mine, cel puțin, un concurs, indiferent care ar fi acela. Și nu cred că ar trebui să existe o temere și nici nu ar trebui să începem să criticăm rând cu rând, mai bine ne concentrăm asupra lucrurilor importante pe care le avem de făcut. Oricum ar fi structurat acest concurs, cu siguranță nu va fi o piedică pentru persoane care au într-adevăr chemare pentru acest domeniu.

Andreea Daraban: Au fost voci care au spus că planul managerial reprezintă o probă fără miză, deoarece nota nu se ia în considerare la calculul mediei finale. Cum vi se pare această prevedere? Un plan managerial este ceea ce își propune directorul pentru unitatea de învățământ, nu?

Sabina Manea: Mă raportez și la concursul pe care l-am parcurs deja și atunci am alcătuit nu chiar un plan managerial, a fost o schiță de plan managerial. Fiecare candidat și-a ales câteva concepte, câteva ținte pe care a mers și dacă stau să mă gândesc acum, tot ce mi-am propus atunci în acel plan am realizat, pentru că noi, ca școală, aveam nevoie de proiecte, aveam nevoie de foarte multe investiții la acel moment. Practic, în momentul concursului a fost un moment de reflecție și un moment de analiză foarte profundă la nivelul școlii și ne-am dat seama că sunt niște lucruri pe care trebuie să le facem. Din fericire chiar le-am făcut.

Andreea Daraban:  Ce părere aveți despre unele voci care spun că ar trebui o evaluare anuală a directorului?

Sabina Manea: Totuși să nu exagerăm. Sunt foarte multe lucruri de făcut și dacă vom merge pe evaluare anuală, atunci înseamnă că timpul de lucru dedicat școlii efectiv va fi serios afectat. Îmi amintesc la celălalt concurs, foarte mulți colegi și-au luat concediu medical pentru a învăța acasă pentru concurs. Școala a rămas pe mâinile altei persoane. Nu am făcut acest lucru, nu l-aș face niciodată, dar știu că s-a practicat. Nu ar trebui să oprim lucrurile în școală pentru că este acest concurs. Dacă ești o persoană competentă și bine pregătită, nu ai nevoie să stai acasă în concediu medical să înveți sau să studiezi zeci de cărți, astfel încât peste o lună să fii un director mai bun. Nu cred. Cred că acest concurs ar trebui să nu se bazeze atât pe memorare cât pe alte tipuri de competențe. Așa cum de altfel s-a discutat, se vor prezenta situații concrete și se vor cere soluții din partea a candidatului.

Andreea Daraban: Înțeleg că va fi un test grilă, cel scris.

Sabina Manea: Da, testul grilă va fi așa cum a fost și la celălalt concurs, doar că va fi separat în două teste, practic testul psihologic și alți itemi. Repet, nu aș vedea acest concurs, și de altfel mi-am exprimat această părere într-o discuție pe care am avut-o cu domnul secretar de stat Sorin Ion, era pe atunci și fostul ministru în discuție, nu cred că ar trebui să avem o bibliografie în care să existe foarte multe titluri și foarte mult de memorat. Nu cred. Cred că ar trebui să ne bazăm pe rezolvarea unor situații concrete, care pot să apară în practica de zi cu zi în școală.

Andreea Daraban: În spațiul public apar frecvent discuții legate de faptul că unii dintre cei care evaluează candidații pentru funcțiile de director de școală nu au trecut ei înșiși printr-un concurs similar pentru ocuparea propriilor funcții. Credeți că acest aspect poate afecta, eu știu, percepția de legitimitate și încredere în procesul de selecție?

Sabina Manea: N-aș putea să mă pronunț pentru alte județe, dar știu că la Iași și data trecută lucrurile s-au desfășurat foarte serios. Întotdeauna vor exista și candidați nemulțumiți, întotdeauna vor exista și discuții, dar în mare știu că nu au fost probleme de acest gen și, repet, mă raportez la experiența mea. Știu că, data trecută, peste 90% dintre colegi au ales să-și anonimizeze candidatura cu un cod. Am fost câțiva colegi în județ care nu au dorit să facă lucrul acesta. Eu nu mi-am ascuns numele sub un cod, mi-am asumat. Îți dorești să ocupi o funcție publică, atunci trebuie să arăți că ești competent și a fost opțiunea mea și a colegei mele, director adjunct, să candidăm și să lăsăm numele la vedere. Nu am simțit nici o clipă, niciun impediment, nicio amenințare, lucrurile au fost tratate foarte serios. A fost un test grilă și a fost corectat în fața candidaților, în sală, deci nu se punea problema că ar putea fi favorizat un candidat sau altul. Eu sunt o persoană corectă și cred că și cei din jurul meu sunt corecți pentru că miza este foarte mare. Contează și este foarte important să aduci în școli persoane competente, care să reușească să ofere părinților ceea ce ei își doresc.

Andreea Daraban:  Apropo de acest aspect, cum vi se par propunerile ca un reprezentant al părinților să facă parte din comisia de interviu pentru directorii de școli?  O altă propunere a fost ca inspectorul, președinte al comisiei, să nu fie afiliat politic.

Sabina Manea: Vedeți, dacă vorbim despre un director în funcție, atunci este foarte bine ca un părinte să vină și să fie în comisie pentru că deja, practic, părinții cunosc activitatea acelei persoane. Dacă vorbim despre o persoană care nu a mai ocupat această funcție și nu este cunoscută la nivel de comitet de părinți, atunci nu știu cât de subiectivă sau obiectivă poate fi această persoană și dacă este relevantă contribuția în comisie.

Andreea Daraban:  Iar cu chestiunea asta cu afilierea politică?

Sabina Manea: Politica nu ar trebui să își aibă loc în școală, în mod evident. Persoanele competente trebuie să aibă prioritate și cred că trăim vremuri destul de grele, unde chiar avem nevoie de persoane care își doresc să muncească și să se dedice școlii.

Andreea Daraban: A fost creat un profil al managerului de școală, a fost pus documentul și în dezbatere publică în urmă cu câteva luni. Vă regăsiți în cerințele ministerului?

Sabina Manea: Da, m-am regăsit în cerințele ministerului. Chiar am citit atent, la acel moment, n-aș putea să reproduc acum exact. Dar da, erau menționate competențe de care, într-adevăr, o persoană care dorește să ocupe această funcție are nevoie.

Andreea Daraban:  Ce calități trebuie să aibă, în opinia dumneavoastră,  un director de școală, un bun director de școală?

Sabina Manea: Un bun director de școală trebuie să fie un foarte bun comunicator la toate nivelurile, atât cu colegii săi din cancelarie, cu copii și mai ales cu părinții. Un director de școală trebuie să-și fixeze obiective și pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, să vadă lucrurile în perspectivă. Trebuie să fie un spirit de antreprenor, pentru că în ziua de astăzi sunt foarte multe apeluri, granturi care se pot câștiga candidând ca școală, nu neapărat ca ONG și atunci trebuie să ai acel spirit, să te apleci asupra unei candidaturi și să încerci să aduci în școală fonduri pentru dotări, pentru activități extracurriculare care să fie gratuite pentru copii. Există un mare număr de provocări, poți iniția colaborări cu anumite asociații care pot aduce, de asemenea, beneficii în școală. Deci un director trebuie să aibă foarte multe competențe, să fie foarte atent la ce se întâmplă în societate, în jurul lui, pentru că școala nu este desprinsă de ceea ce se întâmplă în societate și trebuie să fie foarte atent la nevoile copiilor și la cerințele părinților.

Andreea Daraban: Cât de important este sprijinul cancelariei pentru ca un director să poată transforma în practic proiectul managerial și viziunea cu care vine?

Sabina Manea: Este esențial, sprijinul cancelariei este esențial. Eu cred în munca de echipă, este ceea ce am făcut din prima clipă la școala ”Simionescu”. Am muncit împreună, nu am dat sarcini de lucru și apoi eu m-am îndepărtat, să mă ocup de altceva. M-am implicat direct în fiecare grup de lucru, în fiecare proiect pe care l-am inițiat, astfel încât să mă asigur că îl ducem până la capăt, că sunt acolo lângă mine oamenii talentați, pentru că fiecare trebuie să-și găsească nișa, fiecare trebuie să-și găsească locul în școală, să se ocupe de acea activitate care îi aduce plăcere și la care se pricepe.

Andreea Daraban: Noul profil al managerului școlar pune accent pe foarte multe competențe, de la leadership și management curricular până la mediere, comunicare și luarea deciziilor pe bază de date. În același timp, directorii trebuie să gestioneze și activitatea la clasă, partea administrativă și coordonarea întregii școli. Oferă sistemul suficient sprijin și motivație pentru ca profesorii să-și dorească să intre în managementul școlar?

Sabina Manea: Nu sunt o persoană care să creadă că activitatea la clasă, în mod direct, este potrivită pentru directori. Deși știu că sunt mulți colegi care susțin acest lucru, că au nevoie de contactul direct cu elevii la clasă, eu nu cred că poți să acoperi chiar tot și nu ar fi rău ca această funcție să devină o profesie, așa cum este și în alte țări. Nu poți să faci tot. Este clar că ai nevoie de director adjunct, ai nevoie de colegi care să te susțină și dacă peste toate vine și această sarcină de lucru la clasă, atunci lucrurile devin obositoare. Pentru că nu vorbim doar de 10 sau 14 ore la clasă, ci vorbim de alte 10 ore de pregătire pe lângă cele când intri în clasă propriu zis. A fost un an foarte greu pentru colegii mei, mai ales acolo unde vorbim de școli mari, cum suntem și noi. Suntem o școală cu aproape 1500 de copii, cu 3 structuri, cu 3 grădinițe, 2 cu program prelungit, una cu program normal. Sunt peste 100 de cadre didactice în școală. Îmi este greu să cred că o persoană se poate ocupa de toate aceste lucruri și în plus să mai țină și orele la clasă.

Andreea Daraban: Așa cum știm, sunteți directorul unei școli cu foarte multe proiecte europene accesate, cu granturi accesate. Ați reușit să creați o școală independentă energetic. Sunteți prosumatori,  cred că prima școală din județul Iași care are această calitate. Se tot vorbește despre autonomia școlilor. Cât de necesară este aceasta?

Sabina Manea: În anumite domenii este necesară și ar fi necesară acolo unde vorbim de selecția personalului care intră în școală. Când există o echipă deja foarte bine formată și ai posibilitatea, prin concurs, la nivel de școală, să-ți gestionezi posturile rămase și să aduci în echipă persoane potrivite, atunci este foarte bine.

Andreea Daraban: Așadar militați pentru selecția propriei resurse umane.

Sabina Manea: Anumite școli pot. Anumite școli pot gestiona acest aspect. Sunt convinsă că nu se poate în toate școlile, că sunt școli care nu au nici resursa umană necesară și nici capacitatea de a face acest lucru. Dar în acest moment, așa cum stau lucrurile, când resursa umană vine în urma unui concurs național și școala practic nu are un cuvânt de spus, sunt situații în care te regăsești cu niște colegi extraordinari, dar sunt și situații în care apar regrete și nu mai poți schimba nimic. Și e păcat, mai ales când vorbim de o școală care este în ascensiune sau care este deja la un nivel înalt.

Andreea Daraban:  Și cum am putea face să împăcăm ambele situații?

Sabina Manea: Poate că răspunzând anumitor criterii, unele școli ar trebui să poată să-și organizeze singur acest concurs. În rest, nu cred că există vreun impediment și faptul că ne raportăm la Inspectoratul Școlar și la Ministerul Educației nu ne încurcă cu ceva, ci dimpotrivă. Eu am simțit întotdeauna un sprijin din partea colegilor de la Inspectorat. Practic, poți accesa proiecte, poți dezvolta în școală idei noi. A existat și acest apel la nivel de minister unde școlile s-au putut înscrie și să piloteze un curriculum nou. Deci există deschidere și dacă îți dorești să faci lucrurile altfel poți. Singura parte unde nu ai autonomie totală, unde Consiliul de Administrație din școală nu are autonomie, este aceasta, legată de selecția resursei umane. Dar este o mică parte din activitatea noastră. În rest, așa cum lucrurile sunt așezate acum, există deplină libertate pentru directori, pentru Consiliul de Administrație, pentru a găsi drumul potrivit pentru școala respectivă.

Andreea Daraban: Sunteți, cum spuneam, una dintre școlile care a inovat, care a accesat fonduri pentru dezvoltare. Am fost la dumneavoastră în vizită și am văzut spațiile foarte frumos amenajate…

Sabina Manea:  Cred în lucrurile care ni se spun. Ni s-a spus că sunt fonduri europene și trebuie să le accesăm și asta am făcut. Ne-am străduit și le-am accesat. Eu cred în faptul că învățământul trebuie să fie gratuit și asta facem. Noi suntem o școală care nu percepe niciun fel de taxă, niciun fel de fond, nu există nicio asociație a părinților. Toate activitățile extracurriculare, pe care le oferim copiilor, sunt gratuite și multe dintre ele au venit către copii tocmai prin aceste proiecte europene despre care vorbeați. Suntem un exemplu că se poate oriunde. Trebuie să recunosc, ceea ce particularizează școala ”Ion Simionescu” față de alte școli,  este echipa extraordinară de profesori, de cadre didactice. Există foarte multă stabilitate în școală, peste 95% dintre colegi sunt titulari. E o echipă care funcționează și care are o viziune pe termen lung și care își dorește să se implice. Asta se simte în comunitate.

Andreea Daraban: Dar cât de important este leadership-ul?

Sabina Manea: Este important. Nu trebuie să fiu modestă acum. Este foarte important.

Andreea Daraban: Cu siguranță sunt foarte multe școli care au colective minunate, dar uneori lipsește acea persoană care să coaguleze.

Sabina Manea: Vine concursul și se va găsi acea persoană în toate școlile. Este important leadership-ul pentru că de acolo pleacă practic ideile și direcția în care se îndreaptă școala. Pleacă de acolo și este important să fii o persoană cu experiență și din fericire am avut oportunități extraordinare în carieră și contexte în care am putut să învăț și, iată, când a venit rândul meu să întorc către comunitate ceea ce am învățat, am făcut-o din plin.

Andreea Daraban: Vă veți prezenta la concurs pentru un nou mandat, în toamnă, când va fi organizat?

Sabina Manea:  Dacă colegii mei îmi vor spune ”da, este foarte bine să mergi la concurs”, mă voi prezenta și mi-aș dori să rămân în echipă cu actuala mea colegă, director adjunct, care este, de asemenea, o persoană foarte serioasă și implicată.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Liceul Teoretic „Ion Neculce” din Iași pilotează din toamnă noile planuri-cadru alternative pentru clasa a IX-a. Marilena Bârsan, directorul instituției: „Cel mai greu este să ieși din confortul minții tale. Avem tendința să lucrăm nișat, doar din perspectiva disciplinei pe care o predăm. Pentru elevi, alegerea unui profil nu înseamnă o sentință pe viață.”  

Publicat de andreeadaraban, 29 mai 2026, 09:01 / actualizat: 29 mai 2026, 16:53

Directorul instituției, Marilena Bârsan, a declarat în emisiunea Starea Educației,  realizată de Andreea Daraban, că ideea înscrierii în program a pornit din dorința profesorilor de a crea o legătură mai clară între teorie și practică. „Ne-am gândit în primul rând la ceea ce putem face noi, ca și cadre didactice, pentru a deschide anumite porți copiilor. Am dorit foarte mult să putem face corelare între teorie și practică”, a explicat aceasta.

Din toamnă, liceul va avea o clasă pilot de profil Științe sociale, însă abordarea va depăși granițele clasice ale disciplinelor umaniste. „Am gândit discipline care să lărgească orizontul copiilor, nu numai din punctul de vedere al disciplinelor sociale. Ne dorim o abordare transversală, care să îmbine disciplinele sociale cu cele realiste”, a precizat directorul liceului.

Printre noile module propuse se numără „Managementul timpului și al obiectivelor personale” sau „Start-up în școală”, un curs de antreprenoriat social aplicat. Elevii vor învăța noțiuni de psihologie, statistică, management și economie în contexte concrete de viață.

Oferta educațională include nu mai puțin de 30 de opționale pentru clasa a IX-a, iar ponderea acestora va reprezenta aproximativ 60% din totalul activităților școlare. Un exemplu de opțional interdisciplinar este „Matematica performanței și a mișcării”, realizată de profesori de matematică, biologie și educație fizică. „Elevii învață să facă corelarea între conceptele matematice și contexte sportive, sănătate, interpretarea graficelor sau analiza performanței prin modelare matematică”, a explicat Marilena Bârsan.

Un element important al proiectului îl reprezintă introducerea stagiilor de practică și internship. În clasele a IX-a și a X-a, activitățile vor avea loc în interiorul școlii, iar în ultimii doi ani de liceu elevii vor putea merge în instituții partenere. „Elevii pot merge și face practică în birouri de avocatură, în domeniul asistenței sociale, psihologiei sau în alte instituții relevante pentru profilul Științe sociale”, a spus directorul. La finalul liceului, elevii vor realiza și un proiect de absolvire cu caracter transdisciplinar, asemănător celor din învățământul vocațional și tehnologic. Conducerea liceului își dorește ca acest proiect să poată fi recunoscut ulterior și în procesul de admitere la facultate.

Noile planuri-cadru propun și metode moderne de predare. O parte dintre activități se vor desfășura prin sistem „blended learning”, combinând orele clasice cu activități asincron. „Elevii vor folosi o platformă educațională, iar o parte din evaluare va ține cont și de modul în care lucrează în echipă, de implicare și de timpul petrecut pe sarcină”, a explicat directorul.

Profesorii lucrează deja de mai multe luni la conținuturile noilor opționale și participă constant la întâlniri pedagogice pentru a adapta metodele de predare.  Implementarea proiectului nu este lipsită de provocări. Potrivit directorului, cea mai mare dificultate este schimbarea de mentalitate. „Cel mai greu este să ieși din confortul minții tale. Este foarte greu să fii out of the box. Avem tendința să lucrăm nișat, doar din perspectiva disciplinei pe care o predăm”, spune Marilena Bârsan. Aceasta consideră că școala trebuie să îi ajute pe elevi să înțeleagă conexiunile dintre domenii și să le ofere libertatea de a-și descoperi propriul drum. „Alegerea unui profil nu înseamnă o sentință pe viață. Poate însemna deschiderea unor porți pe care uneori nu le vedem”, a mai spus directorul Liceului „Ion Neculce” din Iași.

 Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Mai întâi, aș vrea să ne spuneți de ce ați inclus liceul în acest program pilot?

Marilena Bârsan: Noi, când am plecat în acest demers, ne-am gândit în primul rând la ceea ce putem face noi, ca și cadre didactice, pentru a deschide anumite porți copiilor, în sensul în care am dorit foarte mult să putem face corelare între teorie și practică, iar acesta a fost, practic, mobilul care ne-a împins spre acest demers.

Andreea Daraban: Practic, împreună cu echipa liceului ați creat aceste planuri cadru de la zero, ați conceput disciplinele opționale, ați prezentat proiectul Ministerului Educației și ați fost admiși în acest program. Cât timp ați lucrat la aceste planuri cadru alternative?

Marilena Bârsan:  Încă mai lucrăm. Deci, la planurile cadru efective, raportat la numărul de ore, am lucrat în jur de două luni jumătate, dar, efectiv, la conținutul a ceea ce ar trebui să fie în cadrul disciplinelor opționale și a modulelor transcurriculare, încă se mai lucrează în acest moment. Noi avem întâlniri săptămânale în echipa pedagogică, în care discutăm și așezăm, să spunem, lucrurile, în așa fel încât, atunci când vom veni în fața elevilor, să putem să furnizăm o educație de calitate.

Andreea Daraban: Câte clase veți avea din anul școlar următor care vor pilota planurile cadru alternative?

Marilena Bârsan:  Vom avea o singură clasă pilotă. Profilul este uman, Științe sociale.

Andreea Daraban: Ce se va schimba, concret, pentru elevii care intră în clasa a IX-a la Liceul ”Ion Neculce” la acest profil?

Marilena Bârsan:  Deși este profil Științe sociale, noi am gândit ceea ce vom furniza pentru următorii ani, patru ani, adică cât va fi un ciclu de școlaritate. Discipline care să lărgească orizontul copiilor, nu numai din punctul de vedere al disciplinelor sociale, sau, dacă vreți, să fie o abordare transversală, atât a disciplinelor sociale, dar care să fie îmbinate și cu disciplinele realiste. În acest sens, cel puțin legat de anumite abordări, ne-am gândit să facem la nivelul profilului,  de exemplu, module de tipul ”Managementul timpului și a obiectivelor personale”, în care să fie, în egală măsură, elemente care să țină și de psihologie și de psihoeducație implicit, care să țină și de matematică, să țină și de statistică, să țină și de management. Ne-am gândit și la abordări de tipul ”Start-up în școală”, care să fie un antreprenoriat social aplicat, pentru ca, la sfârșitul celor patru clase, elevii să înțeleagă ce înseamnă, de exemplu, o întreprindere socială și modul în care aceasta poate să reflecte comunitatea în care lucrează, în care funcționează.

Andreea Daraban: Ce alte opționale veți mai pune în oferta pe care o prezentați elevilor?

Marilena Bârsan:  Noi am gândit o ofertă de 30 de opționale pentru clasa a IX-a,  din care elevii vor alege. Ponderea opționalelor va fi, cel puțin, 60% raportat la ceea ce se va întâmpla pe parcursul unui an școlar. Trunchiul comun va fi 40%, diferența va fi completată de opționale. Abordările vor fi diverse, pentru că noi am gândit opționale la nivelul fiecărei arii curriculare, dar și între ariile curriculare. De exemplu, avem un opțional gândit de profesorul de matematic, de cel de educație fizică și de biologie, care s-ar intitula ”Matematica performanței și  a mișcării” și este gândit să fie derulat de-a lungul celor patru ani de liceu. La clasa a IX-a ar fi ”Matematica mișcării și a măsurării”, în care elevii învață să facă corelarea între, să spunem, conceptele matematice care să fie aplicate în contexte sportive și nu numai în contextele sportive, și raportate la sănătate, interpretarea graficelor, utilizarea proporțiilor și a formulelor, reprezentarea geometrică prin desen tehnic, analiza și optimizarea performanței sportive prin modelare matematică.

Andreea Daraban: Așadar, elevii care intră în clasa a IX-a la Liceul ”Ion Neculce” din Iași, la  profilul Științe sociale, vor face matematică toți cei patru ani?

Marilena Bârsan:  Vor face o matematică aplicată în contexte de viață, pentru că, în esență, noi de foarte multe ori folosim concepte pe care le învățăm în anumite contexte specifice, respectiv doar la anumite obiecte de studiu și nu întotdeauna suntem obișnuiți să facem corelarea între ceea ce învățăm la matematică, de exemplu, și modul în care putem calcula caloriile.

Andreea Daraban: Iată, la Științe sociale se va studia și matematică, dar bănuiesc că veți aprofunda și disciplinele de profil.

Marilena Bârsan:  Evident. Ne-am gândit, în cadrul acestei pilotări, să facem ceea ce se numește stagii de practică sau de internship. Am gândit pentru clasele a IX-a, a X-a stagii de practică interne, care să fie desfășurate efectiv în școală, în care elevul să fie cel care observă procesele, care implică, să spunem, disciplinele științelor sociale, în sensul în care un astfel de profil, la finalul absolvirii, oferă mai multe porți pentru o educație ulterioară. Deci, în clasele a IX-a și a X-a va fi o practică la nivelul școlii. Elevii vor fi angrenați în tot felul de activități care sunt susținute de acest profil, iar în clasele a XI-a și a XII-a, pe baza unor parteneriate și colaborări cu instituții, elevii vor merge și vor face practică în aceste contexte.

Andreea Daraban: Ne puteți da exemplu de instituții partenere?

Marilena Bârsan:  Sigur că da. Elevii pot merge și face practică pe filiera științelor juridice. Pot merge și face practică în birouri de avocatură, în birouri care să susțină și care să aibă în vedere aceste procese și activități juridice, dar nu doar la nivel juridic, ci tot ceea ce presupune asistență socială, psihologie, geografie, pentru că, în esență, profilul Științe sociale nu presupune neapărat urmarea unei căi spre științe sociale, ci eu cred că este un profil care poate deschide calea spre orice dorește tânărul să urmeze ulterior.

Andreea Daraban: Cât de multă libertate vor avea elevii în alegerea disciplinelor pe care doresc să le studieze?

 Marilena Bârsan: În esență, la finalul anului școlar, un elev de clasă a IX-a trebuie să aibă un număr de ore care este prestabilit. Evident că noi vom ține cont atunci când se va face orarul pentru clasa a IX-a de aceste opțiuni ale elevilor și cel mai probabil vom organiza grupe de studiu, în sensul în care, dacă sunt elevi care aleg anumite opționale și alți elevi care aleg alte opționale, evident că vom face o sumă și vom ajunge cumva în punctul în care elevii vor fi împărțiți pe grupe în așa fel încât masa critică să poată merge acolo unde a fost opțiunea principală.

Andreea Daraban: Cum vor influența aceste schimbări pregătirea pentru bacalaureat? Vor putea să aprofundeze disciplinele de Bacalaureat? Cum ați gândit?

Marilena Bârsan:  Legat de disciplinele de Bacalaureat, putem să vă spunem că pentru clasa a XII-a am gândit un program cumva adaptat acestei clase, în sensul în care, cel mai probabil, în prima parte a anului școlar vor fi aprofundate disciplinele din trunchiul comun și corelate cu anumite opționale care să susțină aceste discipline, iar în a doua parte a anului școlar, cel mai probabil, va fi pus focusul pe disciplinele de Bacalaureat, atât din punct de vedere al disciplinelor trunchiului comun, cât și al opționalelor. Am uitat să precizez că un alt element nou pe care îl aducem în această pilotare este un proiect de absolvire. De regulă, acest tip de proiecte sunt specifice liceelor vocaționale și tehnologice, dar având în vedere că noi am gândit acest parcurs pe care îl pilotăm și prin  prisma practicii, am ales acest lucru, adică elevul să absolve clasa a XII-a împreună cu acest proiect de absolvire, proiect care va fi transdisciplinar.

Andreea Daraban:  Adică ei vor obține la final un atestat?

Marilena Bârsan:  Da, și vom avea discuții în acest sens și cu universitatea, dacă poate fi recunoscut acest atestat în sensul în care, având o abordare transdisciplinară, care presupune în egală măsură și economie și psihologie și sociologie și nu doar atât, elevul să poată folosi acest atestat în admiterea ulterioară la facultate.

Andreea Daraban: Ce avantaje au elevii care vor studia într-un liceu pilot față de sistemul clasic?

 Marilena Bârsan: .În primul rând, cred că cel mai important avantaj este faptul că au posibilitatea de a alege ceea ce studiază, ceea ce nu este puțin lucru, și au posibilitatea de a experimenta modul în care înveți privind pluridisciplinar și din perspective multiple. De regulă, avem tendința să lucrăm nișat, să lucrăm din punctul de vedere al obiectelor pe care le predăm și chiar dacă facem trimiteri și avem elemente legate de faptul că realitatea este pluridisciplinară și pluridimensională, de cele mai multe ori cădem în acest apanaj al predării nișate.

Andreea Daraban: Sunt profesorii pregătiți pentru acest nou model educațional?

Marilena Bârsan: Noi am avut de-a lungul acestui an întâlniri aproape săptămânale în care am discutat despre modul în care putem concatena tot ceea ce am dorit să aducem în fața elevilor. Încă suntem în punctul în care discutăm aceste opționale, ele sunt hotărâte din punctul de vedere al abordărilor, dar încă se mai lucrează la conținut.

Andreea Daraban: Profesorul gândește conținutul și cum va lucra cu elevii?

Marilena Bârsan: Suntem conștienți că tot noi suntem cei care vom furniza și suportul teoretic, adică va fi un suport teoretic care va fi furnizat elevului și de la care se va pleca. Înseamnă mai mult decât două pagini.  Deși este suport teoretic, va fi bazat pe foarte multe aplicații practice. În esență, opționalele noastre sunt gândite, mare parte din ele, pe metoda învățării bazată pe fenomene. Ce înseamnă lucrul acesta? Înseamnă că, în general, modulele transcurriculare vor fi finalizate prin proiecte, vor fi abordate din punctul de vedere al anumitor concepte științifice, care vor fi privite transcurricular. Rezultatul final al parcurgerii unui modul transdisciplinar sau al unui opțional va fi de regulă un proiect.

Andreea Daraban: Evaluarea va fi diferită de cea clasică?

Marilena Bârsan:  În ceea ce privește evaluarea, noi am gândit-o din mai multe puncte de vedere. Am uitat să precizez că o altă formă de învățare pe care o vom practica în cadrul acestei pilotări este forma bazată pe ”blended learning”, în sensul în care la nivelul disciplinelor opționale, elevii vor folosi și o platformă educațională. Împreună cu ei vom folosi platforma educațională, în sensul în care o parte din ore va fi realizată față-înfață, iar un anumit procent va fi realizat asincron. Pe baza acestei platforme, elevii vor fi monitorizați și observați câte ore stau pe sarcină, modul în care lucrează în echipă, pentru că vor fi sarcini, evident, care vor viza munca colaborativă a elevilor. Și, repet, acest stil de învățare va fi aplicat mai ales la disciplinele opționale, iar o parte din notele pe care le vor primi elevii, vor avea în vedere și procente, care să vizeze munca în echipă, modul în care se integrează, cum înțeleg sarcinile și așa mai departe.

Andreea Daraban: Cu ce dificultăți v-ați confruntat și încă poate mai aveți provocări în implementarea acestor planuri cadru?

 Marilena Bârsan: Sincer? Cu mentalitatea. Pentru că este foarte greu să fii ”out of the box”, pentru că, de regulă, în capul nostru sunt trasate niște linii clare și atunci când vorbim despre profilul teoretic – Științe sociale, avem tendința să ne ducem pe niște căi care au fost deja bătătorite. În esență, eu cred că școala trebuie să vorbească despre faptul, repet, că realitatea este pluridisciplinară și că este o sumă unor perspective diferite, care în final vorbesc despre același lucru. Încă ne confruntăm la nivelul școlii noastre, vorbesc în acest moment despre schimbare de mentalitate, pentru că asta înseamnă să ieșim din confortul creat de predarea unei discipline singulare și să înțelegem că, de fapt, disciplina pe care o predăm noi este aceeași disciplină predată de un alt coleg, la un alt obiect de studiu, numai că din altă perspectivă.

Andreea Daraban: Este și un efort în plus din partea profesorului, nu? Numai să creezi acel conținut pe care trebuie să îl predai.

Marilena Bârsan: Da, așa este. Și este foarte important pentru noi să înțeleagă elevii noștri și părinții acestora că alegerea unui anumit profil nu înseamnă, de fapt, o sentință pe viață și că poate să-ți modeleze într-un mod definitoriu parcursul ulterior. Alegerea unui profil poate însemna deschiderea unor porți, pe care, uneori, nu le vedem sau suntem atenți în altă parte și este foarte importantă cunoașterea pe care o adună copilul în cei patru ani de liceu. Cel mai greu este să ieși din confortul minții tale. În esență, lucrurile nu sunt atât de dificile cât par, trebuie doar un pic de bunăvoință și un strop de asumare.

Varianta audio a interviului:

(INTERVIU) Iașiul găzduiește etapa națională a Olimpiadei de Creativitate Științifică. Inspector Irina Zamfirescu: „Avem proiecte care vizează dezvoltarea societății noastre în ansamblu și îmbunătățirea calității vieții.”

Publicat de andreeadaraban, 26 mai 2026, 11:24 / actualizat: 29 mai 2026, 9:04

Festivitatea de deschidere are loc de la ora 17:30, în Aula „George Emil Palade” a universității ieșene, iar în zilele de 27 și 28 mai participanții își vor prezenta proiectele în cadrul Facultății de Bioinginerie Medicală.

Inspectorul de fizică din cadrul ISJ Iași, Irina Zamfirescu, a explicat la Radio Iași că Olimpiada Națională de Creativitate Științifică este „o competiție națională de proiecte științifice, organizată anual și care vizează dezvoltarea competențelor de cercetare, inovare, tehnologie digitală și gândire critică”.

Concursul este structurat pe trei secțiuni, respectiv științe fundamentale, științe aplicate și tehnologia informației și se adresează atât elevilor de gimnaziu, cât și celor de liceu.

Potrivit Irinei Zamfirescu, obiectivul principal este atragerea elevilor către domeniile științifice încă din clasele gimnaziale și dezvoltarea capacității lor de a găsi soluții pentru problemele societății. „Urmărim identificarea elevilor capabili de performanță și orientarea lor către domeniile științific și ingineresc, în vederea stimulării și dezvoltării talentului și creativității”, a declarat aceasta.

La ediția din acest an participă 183 de echipe formate din câte doi elevi, care au lucrat timp de un an la proiectele înscrise în concurs. Printre exemplele oferite de organizatori se numără proiectul „HexaMorph”, ce presupune realizarea unui robot, dar și „EcoGuard”, un sistem de roboței destinat monitorizării respectării normelor de protecție a mediului. „Avem proiecte care vizează dezvoltarea societății noastre în ansamblu și îmbunătățirea calității vieții”, a subliniat Irina Zamfirescu.

Județul Iași este reprezentat de cinci echipe provenite de la Liceul Internațional Spectrum, Școala Gimnazială „George Călinescu”, Liceul Teoretic „Miron Costin” și Liceul Teoretic de Informatică.

Proiectele vor fi evaluate de o comisie formată din specialiști din mai multe centre universitare din țară, printre criteriile principale numărându-se originalitatea, creativitatea și relevanța pentru nevoile societății.

Cei mai buni concurenți vor avea șansa de a se califica la etapa internațională a Olimpiadei de Creativitate Științifică.

Festivitatea de premiere este programată pe 29 mai, de la ora 10:00, în Aula Universității de Medicină și Farmacie din Iași.

Instituțiile implicate in organizare Olimpiadei de Creativitate Științifică de la Iași: Primăria Municipiului Iași, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Compania Fiterman Pharma, Compania Adservio, Compania Cotnari,  Compania Quartz Matrix, Colegiul National „Emil Racoviță” Iași, Colegiul Tehnic „Mihail Sturdza” Iași, Școala Profesională Cotnari, Colegiul Agricol și de Industrie Alimentară „Vasile Adamachi” și Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” Iași.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Iașiul are din nou reprezentant la Olimpiada Internațională de Biologie după 12 ani. O elevă de la Colegiul Național în lotul restrâns al României la această competiție. Prof. Ioana Bohotineanu: ”Pregătirea pentru performanță înseamnă pasiune, răbdare și studiu dus câteodată la extrem.” Iasmina Huțupașu: ”Pentru mine, Biologia nu este o obligație, este o oportunitate.”

Publicat de andreeadaraban, 25 mai 2026, 11:27

Parcursul său este strâns legat de sprijinul și îndrumarea profesoarei Ioana Bohotineanu, care vorbește despre performanță ca despre un proces construit în timp, prin pasiune și perseverență. „În primul și în primul rând implică pasiune, răbdare, studiu individual dus câteodată la extrem, pentru că este foarte, foarte multă materie”, a explicat în emisiunea Starea Educației, profesoara Ioana Bohotineanu, subliniind că performanța de nivel internațional înseamnă mult mai mult decât talent. „Ore petrecute în laborator, atât în laboratorul școlii cât și în laboratoarele universităților, dacă este cazul. Și, evident, implică o susținere atât din partea familiei cât și a școlii.”

Pentru Iasmina, pasiunea pentru Biologie s-a conturat încă din clasa a IX-a, odată cu primele participări la olimpiadă. „Totul a început în clasa a IX-a, atunci am mers prima dată la Olimpiada de Biologie (…) și în liceu mi s-a activat această pasiune pentru Biologie”, povestește eleva.

Drumul nu a fost lipsit de obstacole. În clasa a X-a nu a reușit să ajungă în lotul lărgit, însă experiența a devenit o motivație pentru anii următori. Totuși, perioada respectivă a avut un rol esențial în formarea sa, lucru remarcat și de profesoara sa: „Cred că acea clasă a X-a, în care ea a învățat enorm și s-a pregătit enorm, a contat foarte mult.”

În clasa a XI-a, lucrurile s-au schimbat. Contactul cu Fiziologia animală și experiența lotului lărgit au făcut ca Biologia să devină mai mult decât o disciplină de studiu. „A fost o experiență care mi-a plăcut enorm, pentru că erau lucruri extrem de interesante, care ne erau prezentate într-un stil diferit față de cel clasic”, spune Iasmina despre pregătirea de la lot. „Se punea foarte mult accent pe gândirea aceasta liberă (…) cum ai gândi tu dacă ar fi să descoperi acel lucru prima oară.”

Anul acesta, Iasmina  a reușit să se califice prima atât în lotul lărgit, cât și în lotul restrâns al României. Selecția a fost una extrem de dificilă, din 20 de elevi ajunși în lotul lărgit, doar patru au obținut dreptul de a reprezenta România la Olimpiada Internațională. „Practic, barajul este o probă de 3 ore. Anul acesta, subiectul de baraj a avut 55 de pagini”, povestește Iasmina. Spre deosebire de etapele clasice ale olimpiadei, accentul nu cade exclusiv pe memorare, ci pe raționament și gândire critică. „La lot trebuie să gândești tu anumite probleme de rațiune biologică, biostatistică.”

Pentru profesoara Ioana Bohotineanu, succesul Iasminei vine și din felul în care aceasta înțelege Biologia. „Nu e un copil care să învețe pe de rost. Zona ei de confort înseamnă interpretare, analiză, problematizare, gândire critică.”

În spatele acestor rezultate există însă și un efort zilnic impresionant. Iasmina descrie perioadele de pregătire pentru olimpiadă ca pe un maraton al disciplinei și al consecvenței. „Mă apucam dimineața să învăț și învățam cam toată ziua. Contează să-ți menții disciplina și să ai un ritm destul de constant în a învăța.”

Totuși, eleva spune că studiul nu era perceput ca o obligație, ci ca o oportunitate: „Pentru mine era o oportunitate. Faptul că nu mai trebuia să învăț la alte materii, să fac doar Biologie.”

Profesoara Ioana Bohotineanu vorbește cu sinceritate despre alegerea carierei didactice și despre satisfacția de a lucra cu elevi excepționali. „Cred că este onorant pentru mine să găsesc astfel de elevi”, spune aceasta. „Curiozitatea și disciplina cu care lucrează, alături de pasiune, s-au împletit atât de bine în acest rezultat.”

Deși pasiunea pentru Biologie ar fi putut să o conducă și spre cercetare sau cariera didactică, Iasmina și-a ales deja drumul, dorește să urmeze Facultatea de Medicină. Va studia la Universitatea „Carol Davila” din București, unde a fost admisă datorită premiilor obținute la olimpiadă. „Simt că acolo aș avea cele mai multe de oferit”, spune ea despre alegerea făcută. „Poate o să reușesc să fac și ceva cercetare pe lângă Medicină.”