#StareaEducației (INTERVIU) Cursurile de japoneză, tot mai căutate la Iași. Yusuke Sumi, directorul Centrului Cultural Japonez: Am dorit ca amatorii, fanii de cultură japoneză și fanii de cultură românească să se întâlnească cumva. Unele lucruri sunt mai bune în România decât în Japonia. Îmi place sistemul universitar din România, pentru că studenții au o specializare și ulterior chiar lucrează în domeniul respectiv.

Publicat de andreeadaraban, 15 noiembrie 2026, 08:46

Cursuri gratuite de limba japoneză, ateliere pentru copii și activități dedicate dialogului intercultural. Centrul Cultural Japonez al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași își propune să apropie comunitatea ieșeană de cultura niponă și să creeze punți între România și Japonia. Directorul instituției, Yusuke Sumi, invitat în emisiunea Starea Educației, a vorbit despre interesul crescut pentru limba japoneză, particularitățile educației din Japonia și lecțiile pe care cele două sisteme de învățământ le-ar putea învăța unul de la celălalt.

 La un an de la înființare, Centrul Cultural Japonez al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași își conturează tot mai clar rolul de spațiu al dialogului intercultural. Inițiativa, pornită la propunerea rectorului Liviu George Maha, urmărește să reunească iubitorii culturii japoneze din Moldova și să le ofere oportunități de a descoperi limba, tradițiile și valorile Japoniei.

Directorul centrului, Yusuke Sumi, are o experiență de aproape zece ani în promovarea culturii nipone în România, activitate pe care a desfășurat-o și la Cluj-Napoca. Pentru acesta, misiunea instituției nu se limitează la prezentarea culturii japoneze în România, ci presupune și promovarea culturii românești în Japonia. „Am dorit ca amatorii, fanii de cultură japoneză și fanii de cultură românească să se întâlnească cumva”, explică Yusuke Sumi, care își dorește ca centrul ieșean să devină un punct de întâlnire pentru asociațiile, cluburile și persoanele interesate de cultura niponă.

Peste 500 de persoane interesate de limba japoneză

Unul dintre cele mai importante proiecte ale centrului este organizarea cursurilor gratuite de limba japoneză. Interesul studenților a fost peste așteptări, iar la primul anunț lansat în cadrul universității s-au înscris peste 500 de persoane, fiind necesară o selecție a participanților.

În prezent, activitatea didactică include cursuri pentru începători, dar și o grupă destinată celor care au participat la modulele anterioare. Cursurile sunt susținute de o profesoară care a studiat limba japoneză la Cluj-Napoca și care se implică în această activitate pe bază de voluntariat.

Planurile centrului vizează și diversificarea ofertei educaționale. Una dintre direcțiile avute în vedere este organizarea unor ateliere regulate pentru copii, posibil începând cu vârsta de 10 ani, a mai spus Yusuke Sumi.  Cei mici ar putea descoperi jocuri tradiționale japoneze, câteva expresii uzuale și primele elemente ale scrierii nipone.

Trei sisteme de scriere și o limbă care se învață toată viața

Limba japoneză este considerată una dintre cele mai dificile limbi străine, în special din cauza sistemelor de scriere utilizate simultan. Potrivit lui Yusuke Sumi, dificultatea este mai evidentă în scris decât în conversație, mai ales pentru vorbitorii de limba română.

Japoneza folosește trei sisteme de scriere: Hiragana, Katakana și Kanji. Primele două sunt sisteme fonetice, în timp ce Kanji cuprinde caractere de origine chineză, adaptate limbii japoneze, spune Yusuke Sumi.

Cursanții încep cu Hiragana, continuă cu Katakana, utilizat în special pentru cuvintele împrumutate din alte limbi, iar ulterior învață caracterele Kanji. Acestea sunt în număr de câteva mii, iar cunoașterea lor presupune un efort constant. „Se zice că pentru a citi un ziar trebuie să cunoaștem măcar 800 de caractere chinezești”, explică directorul Centrului Cultural Japonez.

Chiar și japonezii continuă să învețe și să exerseze scrierea de-a lungul vieții. Utilizarea tot mai frecventă a telefoanelor și calculatoarelor a redus însă exercițiul scrisului de mână, ceea ce reprezintă, în opinia lui Yusuke Sumi, o problemă tot mai vizibilă în societatea niponă.

Educația japoneză: responsabilitate, autonomie și deprinderi pentru viață

Sistemul educațional japonez este adesea apreciat pentru rezultatele elevilor la evaluările internaționale, dar și pentru disciplina și responsabilitatea pe care le cultivă. Dincolo de performanțele academice, există însă câteva particularități care țin de formarea deprinderilor necesare vieții de zi cu zi.

Yusuke Sumi își amintește de orele de educație casnică din perioada școlii, în cadrul cărora elevii învățau să coase și să gătească. Deși în copilărie i se păreau activități plictisitoare, ulterior a înțeles cât de utile sunt aceste competențe pentru viața de adult.

O altă particularitate este implicarea elevilor în menținerea curățeniei în școli. Aceștia participă la curățarea sălilor de clasă, o activitate prin care sunt încurajate responsabilitatea față de spațiul comun și spiritul comunitar.

De asemenea, în Japonia, multe școli dispun de piscine, iar înotul este inclus în activitățile educaționale desfășurate în timpul verii.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Iată, Centrul Cultural Japonez al Universității ”Alexandru Ioan Cuza”  din Iași ființează de un an deja. Ce înseamnă în acest moment existența unei astfel de instituții pentru comunitatea academică și culturală din Iași?

Yusuke Sumi: Centrul nostru este încă nou și suntem în faza de a face mai multe planuri pentru viitor. Acest centru a fost înființat la inițiativa domnului Liviu Maha, rectorul Universității ”Alexandru Ioan Cuza”  din Iași Mai întâi, domnul rector a făcut o vizită de curtoazie la ambasadorul Japoniei și apoi și-a exprimat dorința de a înființa un centru japonez. Domnul ambasador m-a recomandat, pentru că eu am experiența de aproape 10 ani, de când  mă ocup cu un alt centru japonez din România,  cel de la Cluj-Napoca. Și acesta funcționează pe bază de voluntariat, de aceea eu am o perspectivă foarte largă. Noi facem atât promovarea culturii japoneze în Transilvania, dar nu numai, facem și în Japonia promovarea culturii românești. Am dorit să facem același lucru și în Iași. Noi sperăm că centrul din Iași să fie un centru prin care amatorii de cultură japoneză din Moldova să se adune sau asociațiile, cluburile de cultură japoneză să se promoveze prin centrul nostru, pentru că suntem în cadrul unei universități.

Andreea Daraban: Între activitățile pe care le desfășurați, organizați și cursuri pentru studenți nivel începător. Sunt cursuri gratuite pentru cei care vor să învețe o limbă străină, iar acestea reîncep chiar din această lună, nu?

Yusuke Sumi: Exact. S-au înscris foarte multe persoane, iar de acest curs se ocupa o colegă de-a mea care a terminat limba japoneză la Cluj-Napoca. Și în afară de cursul de limbă, noi plănuim să facem și un fel de atelier regulat pentru copii.

Andreea Daraban: Așadar, încercați să diversificați activitatea și vă adresați și celor mici. Cum intenționați să faceți acest lucru? Căror categorii de vârstă vă adresați?

Yusuke Sumi: Încă discutăm cu colegele care se vor ocupa de aceste cursuri, dar poate după vârstă de 10 ani și vom prezenta jocuri tradiționale japoneze sau chiar limba japoneză, câteva fraze ușoare sau litere. Așa ceva plănuim să facem în acele cursuri pentru copii.

Andreea Daraban:  Până în prezent, câți studenți s-au înscris la aceste cursuri și cum sunt structurate aceste module?

Yusuke Sumi: Profesoara de limbă japoneză care se ocupă cu cursuri pentru începători, anul trecut a mai ținut un curs, un semestru și a fost prima experiență și pentru ea, de aceea cursurile din semestrul trecut au fost o probă și pentru ea. Din păcate, anul acesta nu știu câte persoane s-au înscris, dar anul trecut noi am făcut un anunț în cadrul universității și s-au înscris peste 500 de persoane. Bineînțeles, a trebuit să alegem, să facem o selecție. Am văzut că este mare nevoie de cursuri de limba japoneză, așa că, deocamdată, noi avem două cursuri pentru începători și o să facem cursuri pentru copii, dar sperăm că în viitor o să facem și mai multe clase, dar asta depinde și de profesoară și de fonduri, pentru  că mai avem de discutat acest aspect  și cu universitatea.

Andreea Daraban: Este un singur profesor, la Iași, care predă limba japoneză?

Yusuke Sumi: Da, deocamdată. Suntem la începutul activităților.

Andreea Daraban: Așadar, există un interes crescut din partea studenților pentru cultura japoneză, adresabilitatea fiind foarte mare, 500 de cursanți anul trecut. Iată, anul acesta probabil unii vor continua.

Yusuke Sumi: Au rămas câteva persoane care au participat la cursul din semestrul trecut, așa că doamna profesoara ține, de fapt, și un curs pentru cei care au participat anul trecut. Așa că, de fapt, are trei cursuri acum, dar face totul pe bază de  voluntariat, așa că nu putem să forțăm să aibă mai multe cursuri.

Andreea Daraban:  Se spune că limba japoneză este una dintre cele mai dificile din lume. Așa este?

Yusuke Sumi: Parțial, probabil da. Eu cunosc mulți români stabiliți în Japonia și ei vorbesc foarte bine limba japoneză, dar aproape toți spun că este foarte greu de scris. Este posibil ca, cel puțin pentru voi, românii, limba japoneză să nu fie atât de grea pentru a vorbi, dar a scrie în japoneză este altceva. Avem sisteme foarte complicate.

Andreea Daraban: De ce limba japoneză folosește trei sisteme de scriere diferite? Cum a apărut această particularitate?

Yusuke Sumi: Se zice că japonezii nu au avut litere. De aceea, noi am învățat litere de la chinezi. Așa că noi folosim caracterele chinezești, doar că limba japoneză și limba chineză sunt limbi total diferite. De aceea, în procesul de a împrumuta litere și a le folosi în limba japoneză, noi am creat mai multe litere din caracterele chinezești. Și acum se folosesc amestecat. De aici s-a născut dificultatea.

Andreea Daraban: Pentru că se folosesc trei moduri de scriere diferite chiar în aceeași frază, nu?

Yusuke Sumi:  Exact. Dar pentru unele cuvinte, cum sunt substantivele, folosim literele chinezești, dar pentru niște particule care leagă cuvinte, acolo noi folosim literele japoneze, inventate din caracterele chinezești. Mai avem un alt alfabet care folosește doar cuvintele împrumutate din străinătate.

Andreea Daraban:  Care este primul sistem pe care îl învață copiii japonezi atunci când merg la școală? Cel pe care îl predați și cursanților din România?

Yusuke Sumi: La cursuri de limba japoneză participanții învață mai întâi literele ”Hiragana”, care sunt aproape 50 și sunt un fel de alfabet, deci se scriu în mod fonetic. Și după aceea, noi vom învăța ”Katakana”, care este tot alfabetul bazat pe scriere fonetică, dar în care se folosesc doar cuvinte împrumutate din străinătate. Și apoi începem să învățăm și caractere chinezești în limba japoneză, ”Kanji”. Dar ”Kanji” sunt mii, așa că nici japonezii nu le cunosc pe toate. Și se zice că pentru a citi un ziar trebuie să cunoaștem măcar 800 de caractere chinezești. Eu stau în România de aproape de 20 de ani, de aceea am uitat foarte multe caractere chinezești. Pe unele nu mai știu să le scriu, pentru că am uitat, dar le citesc.

Andreea Daraban: Așadar, japonezii învață să scrie, din ceea ce înțeleg de la dumneavoastră, pe tot parcursul vieții.

Yusuke Sumi: Exact, da. Sunt mulți tineri care nu știu foarte bine să scrie pentru că acum folosim calculatorul și telefon și s-a cam pierdut ocazia de a scrie cu mâna. Asta este o problemă mare în Japonia.

Andreea Daraban:  Spuneați că sunteți de 20 de ani în România. Cum ați ajuns la noi și ce v-a determinat să rămâneți în țară?

Yusuke Sumi: Acum predau limba japoneză la Centrul Cultural Japonez din Cluj-Napoca, dar lucrez și cu universități din Japonia. Am venit în România acum 20 de ani și am studiat Filologie clasică – Limba latină și Limba greacă la Cluj și am continuat studiile și am rămas în România, în Cluj-Napoca, unde am terminat facultatea, dar am avut ocazia de a fi director al Centrului Cultural Japonez din Cluj, așa că am început și de atunci promovarea culturii japoneze. Dar nu eram mulțumit pentru că foarte multe asociații și din Japonia și în România fac doar promovarea culturii țării respective și nu există comunicare între amatorii din fiecare țară. De aceea, cum am spus, am vrut să legăm cumva  cele două părți. Am dorit ca amatorii, fanii de cultură japoneză și fanii de cultură românească să se întâlnească cumva. De aceea, și personal, și prin intermediul Centrului din Iași, eu fac și promovarea culturii românești în Japonia.

Andreea Daraban: Sunteți un cunoscător al sistemului educațional românesc, având în vedere că sunt două decenii pe care le-ați petrecut aici, printre noi.  Sistemul educațional japonez este adesea prezentat ca fiind unul dintre cele mai performante din lume. Care sunt elementele ce îl diferențiază de sistemele de învățământ din alte țări?

Yusuke Sumi: Eu am venit în România după ce am terminat liceul, așa că nu știu foarte bine sistemul educațional preuniversitar. Dar acum mi-amintesc de niște ore din școală, din Japonia, pe care probabil nu le aveți. Este vorba despre ore de educație casnică. Când eram mic, mi s-a părut foarte plictisitoare,  pentru că a trebuit să învățăm la școală și să coasem și să gătim. Dar, după ce am crescut, mi-am dat seama că au fost foarte utile pentru traiul de zi cu zi. Deci, noi avem și astfel de ore.  Japonia este înconjurată de ape și de aceea avem aproape la fiecare școală piscină și în timpul verii noi învățăm și să înotăm. Și asta este, probabil, un lucru diferit față de România. Iar, cum știți, în școli, noi ne ocupăm și  de curățarea sălilor de clasă și asta este foarte important pentru noi.

Andreea Daraban: Practic, elevii fac curățenie în școală. Nu există personal angajat.

Yusuke Sumi: Da, elevii se ocupă cu curățenia.

Andreea Daraban: Spuneam că sistemul de educație japonez este cunoscut pentru performanțele școlare ale elevilor. Rezultatele la testările internaționale, de genul PISA, sunt foarte bune. Ce credeți că lipsește sistemului educațional din România pentru a putea atinge anumite performanțe?

Yusuke Sumi: Nu am un răspuns concret, dar vă spun că unele lucruri sunt mai bune în România decât în Japonia. Îmi place sistemul universitar din România. De ce? Pentru că văd că studenții au o specializare și  ulterior lucrează în domeniul respectiv.  În Japonia, a studia la universități înseamnă să câștigi titlul de licență și, câteodată, nu contează ce subiect sau ce secție ai terminat. Avem specializări, dar asta nu contează când se angajează. Angajatorii nu văd specializarea lor, ci doar universitatea de unde au absolvit.

Andreea Daraban: Deci știu doar că sunt licențiați la o anumită universitate, atât?

Yusuke Sumi: Așa este.

Andreea Daraban: Ce rol au profesorii în societatea japoneză și cum este percepută această profesie?

Yusuke Sumi:  Dacă vorbim de profesorii din preuniversitar, ei au prea multe lucruri de făcut,  iar numărul profesorilor e în scădere pentru că foarte mulți tineri consideră că nu merită să lucreze la școli. De ce? Pentru că în Japonia profesorii trebuie să se ocupe nu numai cu cursuri, ci și cu o jumătate de viață a elevilor. De exemplu, după școală,  noi avem și cluburi și, deși nu sunt incluse în sistem, de obicei profesorii trebuie să aibă grijă și de cluburi. Așa că profesorii rămân și după muncă la școală și până seara trebuie să se ocupe de copii. Da, deci asta este o problemă mare în școli. Iar profesorii universitari, nu au timp să se ocupe de cercetare pentru că trebuie să se ocupe tot cu studenții. Deci, câteodată trebuie să sune la ei acasă, să întrebe de ce nu a venit la cursuri, de exemplu. Ei trebuie să facă același lucru ca și în școli sau licee. De aceea, profesorii japonezi spun că nu au timp deloc pentru cercetare.

Varianta audio a interviului:

Interviul în format video: 

Ce putem învăța de la sistemul de educație japonez?