#StareaEducației (INTERVIU) Tudor Darius Mihăilă, fost președinte al Consiliului Școlar al Elevilor de la Colegiul Național Iași: Din păcate, în Consiliul Elevilor se practică această goană după funcții în detrimentul implicării reale. Funcțiile sunt trecătoare, dar ceea ce rămâne în urmă sunt inițiativele, sunt proiectele.
Publicat de andreeadaraban, 11 noiembrie 2026, 14:46
„Pentru Național așa cum îl visezi” a fost deviza sub care Consiliul Școlar al Elevilor de la Colegiul Național Iași a derulat, în ultimii doi ani, peste 25 de proiecte. Un bilanț record la nivelul județului, potrivit fostului președinte Tudor Darius Mihăilă, care a pus accentul pe implicarea reală a elevilor, pe diversitatea activităților și pe crearea unui spațiu dedicat socializării. Despre rezultatele acestui mandat, dar și despre provocările reprezentării elevilor au vorbit Tudor Darius Mihăilă și Ariana Spiridon Timofte, fost secretar executiv al Consiliului Școlar al Elevilor, invitați în emisiunea Starea Educației. Discuția a scos la iveală și probleme persistente din mediul școlar, precum comunicarea deficitară dintre elevi și profesori, accesul la consiliere psihologică și lipsa unor mecanisme eficiente de prevenire a bullyingului.
Consiliul Școlar al Elevilor poate fi mai mult decât o structură formală de reprezentare. Atunci când există inițiativă, implicare și o echipă unită, acesta poate deveni un motor al schimbării în comunitatea școlară, spune Tudor Marius Mihăilă. El a declarat că în timpul mandatului său de președinte, Consiliul Școlar al Elevilor a organizat peste 25 de proiecte, adresate unor categorii diferite de elevi și construite în jurul unor domenii variate, de la artă și educație juridică până la sport și activități recreative.
„Pentru Național așa cum îl visezi” a fost deviza de la care a pornit întreaga activitate. Obiectivul echipei a fost ca fiecare elev să găsească cel puțin două-trei proiecte în care să se regăsească și la care să poată participa. Funcțiile sunt trecătoare, dar ceea ce rămâne în urmă sunt inițiativele, sunt proiectele, sunt aspectele care chiar au dat sens activității unei astfel de asociații”, a explicat Tudor Darius Mihăilă, invitat în emisiunea Starea Educației.
CNI Lounge, un spațiu pentru relaxare și comunicare
Proiectul care a devenit simbolul acestui mandat este CNI Lounge, un spațiu amenajat de la zero, destinat întâlnirilor, socializării și petrecerii timpului liber în pauzele dintre ore. Inițiativa a presupus multă muncă, implicare și dedicare din partea echipei Consiliului Elevilor, fiind inaugurată la finalul anului școlar precedent.
Pentru Ariana Spiridon Timofte, fost secretar executiv al Consiliului Școlar al Elevilor, invitată la rândul său, în emisiunea Starea Educației, importanța unui asemenea spațiu depășește dimensiunea recreativă. El contribuie la starea de bine a elevilor și le oferă posibilitatea de a interacționa într-un cadru diferit de cel al sălii de clasă. „Este plăcut să stai într-un spațiu care nu are neapărat legătură cu învățătura, ci cu comunicarea cu ceilalți colegi, cu joaca”, a afirmat aceasta.
Iar inițiativa pare să fi răspuns unei nevoi reale. Potrivit Arianei Spiridon Timofte, CNI Lounge este plin în fiecare pauză, elevii se întâlnesc, joacă diverse jocuri și socializează. Uneori apar și discuții aprinse, însă într-o atmosferă constructivă.
Vocea elevilor trebuie să ajungă la conducerea școlii
Dincolo de organizarea proiectelor, Consiliul Elevilor are responsabilitatea de a reprezenta interesele și preocupările colegilor. În opinia lui Tudor Darius Mihăilă, încrederea elevilor în reprezentanții lor se construiește prin rezultate concrete și prin disponibilitatea acestora de a se implica în problemele comunității.
Atunci când văd că liderii lor sunt activi și că inițiativele propuse produc schimbări, elevii devin mai deschiși să comunice dificultățile pe care le întâmpină și să vină cu propriile idei.
Fostul președinte atrage însă atenția asupra unei probleme întâlnite în structurile de reprezentare ale elevilor, respectiv goana după funcții, în detrimentul implicării reale. „Atunci când am preluat eu această funcție, fix asta mi-am dorit să schimb. Mi-am dorit să fiu implicat în ceea ce înseamnă viața școlii, în ceea ce înseamnă, cu adevărat, reprezentarea și să fac o schimbare în acest sens”, a precizat Tudor Darius Mihăilă.
El susține că, în perioada mandatului său, echipa de la Colegiul Național Iași a fost unită și a urmărit același obiectiv, fără divergențe generate de interese personale.
Un rol important în reprezentarea elevilor îl are și participarea acestora în Consiliul de Administrație al școlii. Tudor Darius Mihăilă, care ocupă în prezent funcția de reprezentant al elevilor în acest organism, consideră că reprezentantul trebuie să fie o verigă de legătură între conducerea unității de învățământ și Consiliul Elevilor.
Dialogul dintre profesori și elevi, încă o provocare
O altă temă abordată în interviu a fost relația dintre profesori și elevi și dificultățile de comunicare care pot apărea în mediul școlar. Ariana Spiridon Timofte consideră că mulți elevi, în special cei din clasele mai mici, se tem să își exprime opiniile, de teamă să nu fie interpretați greșit sau chiar sancționați. Există încă percepția că elevii nu au întotdeauna lucruri importante de spus și că opinia adultului este, în mod automat, mai valoroasă.
Experiența sa de la Colegiul Național Iași a fost însă diferită. Aici, spune ea, elevii au fost încurajați să își exprime liber punctele de vedere și să participe la dialog. „Nu există opinii greșite, ci, din contră, doar opinii poate diferite”, a subliniat Ariana Spiridon Timofte.
Sănătatea mintală, o preocupare care nu trebuie ignorată
Sănătatea mintală a elevilor reprezintă o altă problemă importantă, mai ales în contextul presiunii rezultatelor școlare, al anxietății și al dificultăților emoționale specifice adolescenței. Ariana Spiridon Timofte consideră că școlile ar trebui să încurajeze mai mult accesul la consiliere psihologică și să combată ideea potrivit căreia un elev trebuie să fie într-o situație gravă pentru a cere ajutor.
Consilierea nu ar trebui privită ca o ultimă soluție, ci ca o formă firească de sprijin, prin care tinerii își pot exprima grijile și pot găsi modalități de a gestiona mai bine problemele cu care se confruntă.
Tudor Darius Mihăilă consideră, la rândul său, că elevii ar trebui să poată solicita consiliere psihologică fără acordul prealabil al părinților. El atrage atenția că există situații în care tocmai mediul familial poate reprezenta sursa problemelor, iar părinții ar putea fi reticenți în a permite accesul copilului la sprijin specializat.
În opinia sa, accesul la consiliere trebuie să fie cât mai facil, astfel încât elevii să poată cere ajutor atunci când simt că au nevoie.
Bullyingul nu poate fi combătut doar prin discuții teoretice
Violența școlară, bullyingul și cyberbullyingul sunt alte fenomene care necesită o atenție constantă din partea școlilor. Ariana Spiridon Timofte consideră că, în multe cazuri, intervențiile rămân la nivel declarativ, fără să ajungă la elevii care au cu adevărat nevoie de ajutor. Victimele bullyingului nu comunică întotdeauna ceea ce li se întâmplă. De multe ori, acestea se închid în sine și evită să vorbească despre experiențele prin care trec, mai spune fosta secretară executivă a Consiliului Școlar al Elevilor de la Colegiul Național Iași.
Tocmai de aceea, spune Tudor Darius Mihăilă, rolul consilierului școlar nu ar trebui să se limiteze la așteptarea ca elevii să vină și să solicite ajutor. Este nevoie de o apropiere reală de comunitatea școlară, de prezența consilierilor în clase și de discuții individuale, purtate într-o manieră firească, fără presiune.
Cei doi atrag atenția și asupra inegalităților dintre școli. Există unități de învățământ care nu au consilier școlar sau în care același specialist este repartizat la mai multe școli, având astfel foarte puțin timp la dispoziție pentru a cunoaște elevii și problemele acestora.
Elevii sunt informați, dar nu întotdeauna au curajul să vorbească
Deși tinerii sunt la curent cu schimbările și măsurile care vizează sistemul educațional, participarea lor efectivă la dezbaterile publice rămâne limitată. Tudor Darius Mihăilă consideră că principala problemă nu este lipsa informațiilor, ci teama de a-și exprima opiniile în fața autorităților și dificultatea de a găsi reprezentanți care să le transmită mai departe preocupările. El semnalează și o problemă de comunicare între structurile de reprezentare de la nivel școlar și cele de la nivel național. Potrivit fostului președinte al Consiliului Școlar al Elevilor de la Colegiul Național Iași, au existat situații în care consiliile școlare au fost puse în fața unor inițiative sau poziții deja stabilite la nivel național, fără să fie consultate în prealabil. În aceste condiții, reprezentarea riscă să devină una formală, în care deciziile sunt transmise de sus în jos, fără o consultare reală a elevilor.
În ceea ce privește funcționarea consiliilor elevilor, Tudor Darius Mihăilă consideră că este nevoie de un echilibru între autonomie și supraveghere instituțională. El susține că structurile de reprezentare ar trebui să beneficieze de sprijinul unor adulți responsabili, care să vegheze la corectitudinea proceselor și la respectarea principiilor democratice, fără să intervină în deciziile elevilor sau să le influențeze în funcție de propriile interese.
Redăm, mai jos, interviul integral:
Andreea Daraban: Au fost doi ani în care Consiliul Școlar al Elevilor de la Colegiul Național Iași a desfășurat peste 25 de proiecte, un număr record, spuneai Tudor, la nivelul județului. Cum ai descrie această experiență și care au fost principalele obiective pe care vi le-ați propus la începutul mandatului?
Tudor Darius Mihăilă: Încă la începutul mandatului am pornit cu deviza ”Pentru Național așa cum îl visezi”. Doream să schimb modul în care era condusă structura pentru că astfel de organizații au o foarte importantă aplicabilitate în viața școlii și pot face lucruri foarte importante dacă se dorește acest lucru. Pentru că funcțiile sunt trecătoare, dar ceea ce rămâne în urmă sunt inițiativele, sunt proiectele, sunt aspectele care chiar au dat sens activității unei astfel de asociații. Prin cele 25 de proiecte pe care le-am organizat am dorit să aduc toți elevii la un loc și să reușesc ca fiecare elev din școală să găsească cel puțin 2-3 proiecte la care să se implice, cu care să rezoneze, pentru că am avut atât proiecte din sfera artei, de exemplu am avut o întâlnire cu doamna președinte a Uniunii Artiștilor Plastici din Iași, Maria Bilașevschi, am avut o întâlnire cu Asociația Studenților de la Drept, am avut proiecte sportive și proiecte de divertisment pentru elevii mai mici, așa cum am spus, o gamă foarte variată de evenimente pe care le-am organizat. Dar cel mai reprezentativ și cel care considerăm că reprezintă un exemplu pentru toată comunitatea, atât județeană cât și națională, este cu siguranța CNI Lounge, un spațiu pe care l-am construit de la zero, în care am investit foarte mult timp, foarte multă pasiune, dedicare, este proiectul care a venit ca o încununare a întregului mandat, fiind inaugurat la finalul anului școlar precedent.
Andreea Daraban: Ariana, în opinia ta, cât de important este ca școala să ofere, iată, astfel de spații de socializare, de relaxare?
Ariana Spiridon Timofte: Cred că este vital, întrucât acest spațiu, știm cu siguranță că i-a ajutat pe elevi să se simtă mai confortabil în cadrul școlii, pentru că, până la urmă, sălile de clasă pot fi oarecum stresante, intervine și o anumită monotonie, și este plăcut să stai într-un spațiu care nu are neapărat legătură cu învățătura, ci cu comunicarea cu ceilalți colegi, cu joaca, și chiar cred că este vital ca fiecare școală să aibă un astfel de loc.
Andreea Daraban: E populat spațiul? Se adună lumea? Cum e atmosfera?
Ariana Spiridon Timofte: E plin în fiecare pauză acolo. Elevii se duc, joacă diverse jocuri. Sunt și discuții aprinse, dar în sensul bun. E o inițiativă care a adus o stare de bine elevilor de la Colegiul Național.
Andreea Daraban: Dincolo de organizarea evenimentelor și a proiectelor, Consiliul Școlar al Elevilor spuneam că are și acest rol de reprezentare. Ați simțit că elevii au mai multă încredere în reprezentanții lor și că sunt dispuși să se implice în viața comunității școlare?
Tudor Darius Mihăilă: Atunci când aduci școlii inițiative valoroase, elevii încep să le cunoască, ei încep, automat, să aibă mai multă încredere în tine ca reprezentant și să-ți poată comunica mai ușor neajunsurile sau dificultățile pe care le întâmpină în actul educațional. Cumva aceste lucruri sunt interconectate. Atunci când ai niște lideri responsabili pe care îi vezi că se implică și doresc să aducă o schimbare în viața școlii, automat vii și tu cu propuneri, cu idei. Atunci când, din păcate, există situații în care unii lideri nu se implică așa de mult și au mai degrabă alte interese, din altă sferă, automat această comunicare este deficitară și vocea elevilor nu ajunge cu adevărat să fie auzită, ci doar vocea unor anumiți elevi.
Andreea Daraban: Ai întâlnit astfel de situații, astfel de lideri care aveau alte interese și care anume erau acele interese?
Tudor Darius Mihăilă: Da, din păcate în Consiliul Elevilor se practică, de mult timp să spunem, această goană după funcții în detrimentul implicării reale. Și atunci, când am preluat eu această funcție, fix asta mi-am dorit să schimb. Mi-am dorit să fiu implicat în ceea ce înseamnă viața școlii, în ceea ce înseamnă, cu adevărat, reprezentarea și să fac o schimbare în acest sens.
Andreea Daraban: De ce fug după funcții? Care este interesul principal?
Tudor Darius Mihăilă: N-aș putea să spun exact care este interesul principal, dar cu siguranță dorința de a urca cât mai sus pentru propriul ego, pentru propriul interes, pentru că, cu siguranță, nu este vorba despre binele elevilor în respectivele situații.
Andreea Daraban: Au fost situații și la voi, la Colegiul Național, sau vorbești în general despre Consiliul Elevilor?
Tudor Darius Mihăilă: Nu, la noi în școală, în acest interval, n-au fost astfel de situații. Chiar am avut o echipă foarte unită și le mulțumesc colegilor mei. Cu toții am avut același obiectiv, nu au fost divergențe.
Andreea Daraban: Există reprezentanți ai elevilor în Consiliile de Administrație ale școlilor. Această reprezentare este cu adevărat eficientă? Sau de multe ori elevii sunt prezenți doar formal la aceste întruniri?
Tudor Darius Mihăilă: Ca actual reprezentant al elevilor în Consiliul de Administrație pot să spun că obiectivul meu este ca vocea elevilor să fie cu adevărat auzită și în Consiliul de Administrație și nu doar atât, vreau să propun inițiative Consiliului de Administrație și să ofer suport Consiliului Elevilor pentru că trebuie să există o comunicare între elevul reprezentant în Consiliul de Administrație și Consiliul Elevilor, care practic adună informațiile de la fiecare elev. Deci elevul reprezentant în CA este un liant între direcțiune și Consiliul Elevilor.
Andreea Daraban: Și a fost un liant de-a lungul timpului?
Tudor Darius Mihăilă: Da, a fost un liant, ne-a ajutat de multe ori, dar cu siguranță se poate face mai mult în acest sens și eu asta îmi doresc să fac anul acesta.
Andreea Daraban: Se discută frecvent despre nevoia unei relații mai echilibrate între profesori și elevi. Care sunt principalele probleme de comunicare pe care le-ați observat în mediul școlar?
Ariana Spiridon Timofte: Mă gândesc în primul rând la o anumită frică a elevilor de a nu fi interpretați greșit sau de a fi eventual sancționați, mai ales în clasele mai mici. Există această opinie ca și cum elevii nu ar avea lucruri importante de transmis și persoana mai în vârstă ar fi mai înțeleaptă sau ar avea o opinie mai corectă.
Andreea Daraban: Așadar, funcționează modelul acesta al unei educații bazate pe autoritate mai mult decât pe baza unui dialog?
Ariana Spiridon Timofte: La noi în școală nu, dar știu că această problemă este întâlnită în multe cazuri și este cumva o normalitate.
Andreea Daraban: Așadar, consideri că este necesar un dialog mai profund între elevi și profesori.
Ariana Spiridon Timofte: Da, sunt total de acord și vorbesc în cunoștință de cauză pentru că tocmai aceasta a fost diferența pe care am observat-o eu în liceu. A fost încurajat foarte mult acest dialog, să spunem fix ceea ce gândim pentru că nu există opinii greșite, ci din contră, doar opinii poate diferite.
Andreea Daraban: O temă tot mai prezentă în dezbaterile despre educație este sănătatea mintală a elevilor. Există suficient sprijin psihologic în școli? Sunt elevii încurajați să vorbească despre anxietate, epuizare sau presiunea rezultatelor școlare?
Ariana Spiridon Timofte: Eu aș zice că s-ar mai putea lucra un pic în această direcție, pentru că încă există această idee că apelezi la ajutor doar atunci când ești depășit de situații. Și nu cred că lucrurile ar trebui văzute în această manieră pentru că, până la urmă, consilierea psihologică reprezintă, nu știu, o discuție în care tu îți comunici niște griji, tocmai ca să rezolvi și să ai o viață mult mai ușoară, în care să te poți ocupa de lucrurile care chiar contează. Cred că ar trebui să se abordeze mai mult această problemă a sănătății mintale, pentru că nu este nimic rușinos în a fi nesigur pe tine sau a avea anumite probleme.
Andreea Daraban: Aveți colegi care au apelat la consilierul școlar?
Ariana Spiridon Timofte: Da, la noi chiar se întâmplă acest lucru, ne putem învoi de la ore ca să mergem la consiliere și nu există nicio problemă, profesorii sunt înțelegători.
Andreea Daraban: Ce părere aveți însă despre această prevedere legislativă potrivit căreia elevii n-ar trebui să mai aibă nevoie de acordul părinților pentru a face consilierea psihologică? Se pare că parlamentarii au refuzat să aprobe o astfel de inițiativă. Vi se pare în regulă să vă puteți adresa voi psihologilor, fără să mai aveți nevoie de acordul părinților?
Tudor Darius Mihăilă: Consider că această inițiativă ar fi trebuit adoptată, adică ar fi trebuit ca elevii să se poată adresa consilierului școlar sau psihologului fără acordul prealabil al părinților, pentru că sunt situații în care poate chiar sursa de îngrijorare sau problema elevului vine din familie, iar părinți pot fi oarecum reticenți în a permite elevului să se ducă la consiliere, chiar dacă acesta simte că are nevoie să facă acest pas pentru a avea rezultate mai bune, pentru a se simți el mai bine și așa mai departe. Dacă vorbim strict despre consilierea la nivelul unităților de învățământ, cifrele sunt și mai dureroase, am putea spune, pentru că doar 15-20% din totalul elevilor au mers cel puțin o dată la consiliere în cadrul școlii și în acest număr doar 17% din proprie inițiativă. Sunt niște cifre care ne spun că, din păcate, lucrurile în multe unități de învățământ nu se întâmplă așa cum ar trebui.
Andreea Daraban: Se discută despre violență în școli, despre bullying, cyberbullying, mai ales în contextul ultimelor incidente petrecute în unități de învățământ din țară. Considerați că școlile au mecanisme suficiente, eficiente de prevenire și intervenție sau încă există tendința aceasta de a minimaliza astfel de situații?
Ariana Spiridon Timofte: Din păcate, eu nu cred că ne aflăm în punctul în care să putem combate această problemă, pentru că discuțiile rămân fix la acest nivel teoretic. Ce s-ar întâmpla dacă ar fi un caz de bullying, ar veni elevul și ne-ar spune? Ceea ce nu se întâmplă cu adevărat, pentru că, de obicei, cel care trece prin această traumă se închide și nu vrea să comunice. Și cred că ar trebui lucrat în această zonă.
Tudor Darius Mihăilă: Și rolul consilierului educativ fix acesta trebuie să fie, să vină în clase, la ore de dirigenție, să se apropie de elevi, să vadă elevii care poate manifestă anumite comportamente de închidere, să îi întrebe dacă sunt bine, dacă au nevoie de ajutor, dar nu într-o manieră în care elevul se simte presat, ci într-o manieră efectiv umană, de conexiune cu respectiva persoană. La noi în școală eu am vorbit de multe ori cu doamna consilier și cu domnul consilier, care sunt relativ apropiați de elevi, dar știu că sunt unități de învățământ care nici măcar nu au un consilier sau este delegat la mai multe unități de învățământ și vine doar foarte puțin timp în cadrul respectivei școlii. Și nu poate, în câteva ore în care stă acolo, să se conecteze cu elevii și cu comunitatea școlară.
Andreea Daraban: Cum vedeți voi implicarea elevilor în dezbaterile publice despre educație? Sunt tinerii suficient de informați și de curajoși pentru a-și spune punctele de vedere în fața autorităților?
Tudor Darius Mihăilă: Informați aș spune că sunt, curajoși mai puțin și mai puțini. Mulți își spun opiniile în grupul lor de prieteni. Elevii sunt informați în ceea ce privește sistemul educațional, știu toate măsurile noi care se iau, dar nu toți au acest curaj de a-și expune punctul de vedere, pentru că există această barieră, de multe ori, între elev și un consiliu școlar sau între un elev reprezentant care să ducă mai departe aceste idei. Și chiar aș spune că există o problemă în ceea ce privește comunicarea dintre Consiliul Național și Consiliul Școlar și implicit elevi, pentru că, de multe ori, noi ca și Consiliul Școlar al elevilor am fost puși în fața faptului împlinit și a trebuit să promovăm anumite inițiative ale Consiliului Național, anumite poziții pe care ei le-au hotărât, fără a fi efectiv și noi consultați, fără a avea informații de la firul ierbii cu privire la ceea ce își doresc explicit elevii.
Andreea Daraban: Crezi că structurile de reprezentare a elevilor au nevoie de o mai multă autonomie, de mai multe resurse?
Tudor Darius Mihăilă: Ar trebui ca niște adulți să gestioneze, într-o oarecare măsură, ceea ce se întâmplă în interiorul consiliilor județene și școlare, dar ar trebui niște persoane cu suficientă responsabilitate, care să nu intervină în decizii și să nu influențeze după bunul plac deciziile care se iau în interiorul structurii, ci doar să se asigure că acestea sunt echitabile, sunt corecte, promovează adevărul în primul rând. Pentru că au fost cazuri de acest tip în care, din păcate, s-au luat anumite decizii care nu aveau fundament în realitate.
Andreea Daraban: De exemplu?
Tudor Darius Mihăilă: Nu aș vrea să dau neapărat acum un exemplu, dar au fost cazuri chiar la noi în județ de decizii de multe ori abuzive. Ceea ce vreau să spun este că în statutul elevului se stipulează faptul că inspectoratele școlare au rol consultativ în relația cu consiliile județene ale elevilor, iar Ministerul cu Consiliul Național. Dar, uneori, acest rol consultativ se rezumă la anumite întâlniri formale, în care sunt invitați reprezentanții elevilor pentru că așa este legea și trebuie să fie și ei prezenți acolo pentru a se putea aproba anumite decizii. Consideră că ar trebui să există mai multe întâlniri cu inspectori, ar trebui să există inspectori care să se concentreze pe această parte de Consiliul Județean, de Consiliu Școlar, care oarecum să vegheze ca toate lucrurile să se întâmple corect și în spiritul adevărului.
Varianta audio a interviului:
