#StareaEducației (INTERVIU) Profesorii de la LIIS Iași au creat un ghid pentru utilizarea AI la clasă. Prof. Maria Rados: Scenariile didactice au fost concepute într-o formulă mai interactivă, centrată pe elev, în care inteligența artificială este utilizată pentru stimularea gândirii critice./ Prof. Adina Romanescu: AI impune regândirea predării și evaluării, iar accentul trebuie să se mute de la produsul final la competențele reale ale elevului.

Publicat de andreeadaraban, 10 noiembrie 2026, 10:32

La Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” din Iași, 34 de profesori au transformat experiența de la clasă într-un ghid practic despre utilizarea inteligenței artificiale în educație. Volumul „Arhitectura învățării inteligente” propune scenarii didactice pentru discipline diferite și transmite mesajul că tehnologia trebuie să servească pedagogia, nu să o înlocuiască.

Sub coordonarea profesoarelor Maria Rados și Adina Romanescu, cadrele didactice au contribuit la realizarea volumului ”Arhitectura învățării inteligente – Ghidul resurselor educaționale AI” , care este disponibil gratuit pe site-ul liceului și reunește exemple de activități didactice în care instrumente precum ChatGPT, Microsoft Copilot sau Canva sunt integrate în procesul de predare și învățare. De la istorie și literatură la biologie, matematică și educație fizică, profesorii propun modalități prin care inteligența artificială poate face lecțiile mai interactive, poate deschide perspective noi și îi poate ajuta pe elevi să înțeleagă mai bine concepte dificile.

 De la utilizarea ascunsă a AI la integrarea conștientă în clasă

Pentru profesoara de istorie Maria Rados, momentul în care a devenit evident că inteligența artificială trebuie integrată în activitatea didactică a venit în 2024, în urma unui proiect transdisciplinar desfășurat cu o clasă de a X-a. Intitulat „Călătorie în jurul lumii”, proiectul pornea de la romanul lui Jules Verne, ” Ocolul Pământului în 80 de zile” și presupunea organizarea unei călătorii imaginare în echipe. Elevii își asumau roluri precum căpitan, jurnalist, diplomat, antropolog sau economist și aveau de îndeplinit sarcini diverse: calcularea unui buget, conversii monetare, optimizarea traseelor, realizarea unor ghiduri de conversație și documentarea particularităților culturale ale țărilor vizitate. Surpriza a venit din partea unei echipe de eleve care a decis să construiască întreaga experiență cu ajutorul inteligenței artificiale și să publice rezultatele pe Instagram. „Ceea ce mi-a plăcut este că au folosit practic inteligența artificială tocmai pentru a realiza acele lucruri pe care ele nu le-ar fi putut realiza în mod firesc”, povestește Maria Rados.

AI le-a ajutat să creeze imagini complexe, să transpună personajele într-un alt timp istoric și să realizeze materiale pentru proiect.  Experiența a demonstrat că inteligența artificială poate deveni un instrument valoros atunci când este utilizată cu un scop clar, iar elevii înțeleg ce pot obține cu ajutorul ei și ce responsabilități le revin. A fost, în același timp, punctul de plecare pentru discuțiile din cancelarie despre felul în care tehnologia poate fi integrată responsabil în educație.

Un ghid construit din experiența reală a profesorilor

În opinia profesoarei Adina Romanescu, una dintre principalele contribuții ale volumului este caracterul său aplicat. În loc să rămână la nivelul unor recomandări teoretice despre inteligența artificială, profesorii de la LIIS prezintă activități pe care le-au experimentat deja cu elevii. „Ceea ce ne diferențează pe noi […] este faptul că mergem la firul ierbii și oferim noi exemple de activități de învățare pe care deja le-am implementat la clasă, la aproape toate disciplinele”, explică Adina Romanescu.

Scenariile didactice sunt concepute într-o formulă care pune accentul pe interactivitate și pe implicarea elevului în propriul proces de învățare. Nu este vorba despre utilizarea tehnologiei de dragul noutății, ci despre integrarea ei în activități cu obiective pedagogice bine definite.

Un exemplu relevant vine de la limba și literatura română, unde profesoara Daniela Anghelescu propune o activitate pornind de la comedia ”O scrisoare pierdută”, de I.L. Caragiale. Elevii primesc un fragment generat de inteligența artificială și trebuie să identifice intervențiile acesteia, să observe diferențele față de opera originală și să distingă informațiile autentice de cele false. Personajele lui Caragiale sunt aduse în actualitate, inclusiv prin intermediul unor conturi imaginare de social media, iar lecția devine un exercițiu de analiză a informației și de recunoaștere a fenomenului fake news.

La istorie, Maria Rados a ales dezbaterea ca instrument de dezvoltare a gândirii critice. În cadrul activității „Europa de mâine, încotro?”, inteligența artificială generează surse și perspective diferite asupra unor probleme de actualitate. Elevii trebuie să le analizeze, să le compare și să formuleze propriile opinii.

Profesorii trebuie să-i învețe pe elevi cum să pună întrebările potrivite

Unul dintre avantajele importante ale inteligenței artificiale este capacitatea de a procesa rapid cantități mari de informații și de a oferi perspective multiple asupra unei probleme. Adina Romanescu atrage însă atenția că beneficiile nu apar automat. Contează foarte mult felul în care utilizatorul gestionează instrumentul, calitatea întrebărilor formulate și capacitatea de a verifica răspunsurile. „Nu inteligența artificială în sine te poate susține, ci modul în care tu gestionezi acea inteligență artificială”, subliniază profesoara.

Elevii trebuie să învețe să formuleze prompturi relevante, să orienteze instrumentele către surse credibile, să consulte biblioteci și să verifice informațiile primite. Altfel, rapiditatea obținerii unui răspuns poate ascunde riscul preluării unor informații greșite sau incomplete. Această competență devine cu atât mai importantă cu cât elevii folosesc deja AI, uneori fără să discute deschis despre acest lucru cu profesorii.

Maria Rados consideră că tentația de a căuta scurtături nu este o noutate în educație. Elevii au încercat dintotdeauna să găsească modalități mai simple de a rezolva sarcinile școlare. Diferența este că, în prezent, instrumentele digitale le oferă posibilități mult mai sofisticate. Profesoara amintește și presiunea notelor, a burselor și a așteptărilor părinților, factori care pot încuraja folosirea AI exclusiv pentru obținerea unor rezultate rapide.

Soluția nu este însă interzicerea generalizată a tehnologiei, ci dezvoltarea unui dialog deschis despre responsabilitate și integritate academică. Elevii trebuie să știe că pot folosi inteligența artificială pentru realizarea unei teme, dar trebuie să menționeze acest lucru și să fie capabili să explice cum au ajuns la rezultatul respectiv. „Noi nu trebuie să mai vedem tema aia doar așa ca finalitate, ci trebuie să urmărim procesul”, afirmă Maria Rados.

Cu alte cuvinte, un produs realizat cu ajutorul AI nu este suficient pentru a demonstra că a avut loc învățarea. Elevul trebuie să poată argumenta, să justifice alegerile făcute și să demonstreze că înțelege conținutul.

 De la evaluarea produsului la evaluarea procesului

Poate cea mai importantă schimbare pe care inteligența artificială o impune școlii este regândirea evaluării. Dacă, în trecut, o prezentare PowerPoint bine realizată putea reprezenta o dovadă a competențelor digitale și a muncii depuse de elev, astăzi un astfel de produs poate fi generat aproape integral cu ajutorul AI. Profesoara Maria Rados povestește că a observat această schimbare inclusiv la proiectele de istorie. Elevii au început să prezinte materiale spectaculoase, cu imagini generate artificial și slide-uri elaborate, dar fără să stăpânească întotdeauna informațiile pe care le prezentau.

Un exemplu a fost generarea unei imagini reprezentând un oraș medieval. Deși imaginea părea convingătoare la prima vedere, analiza atentă a dezvăluit elemente istorice incorecte, simboluri și concepte aparținând unor perioade diferite. Discuția despre aceste erori a devenit, de fapt, momentul autentic de învățare. Elevii au fost nevoiți să observe, să compare cu informațiile istorice cunoscute și să explice de ce imaginea nu era corectă.

În aceste condiții, profesorii trebuie să regândească sarcinile de lucru și modalitățile de evaluare. Eseurile realizate acasă, prezentările standardizate sau temele repetitive nu mai pot demonstra singure nivelul real de înțelegere. O alternativă este mutarea unei părți a activității în sala de clasă: texte scurte redactate în timpul lecției, explicații orale, argumentări, analiza unor surse și discuții despre modul în care a fost obținut un anumit rezultat.

Profesorul nu mai evaluează doar produsul final, ci urmărește întregul parcurs: cum a gândit elevul, ce informații a selectat, ce erori a identificat și dacă poate susține propriile concluzii, conchide Maria Rados.

Profesoara Adina Romanescu consideră că accesul la mediul virtual și la platformele de social media trebuie gestionat în funcție de vârstă și de regulile stabilite de fiecare sistem educațional. Totuși, interdicția, de una singură, nu rezolvă problema. „Niciodată o interdicție nu va reuși să rezolve cu adevărat problema”, afirmă profesoara. Este nevoie de discuții cu elevii, de reguli asumate și de implicarea familiei în gestionarea timpului petrecut de copii în mediul digital. De tehnologie nu trebuie să fugim, ci să învățăm să o utilizăm rațional, eficient și responsabil, mai spune Adina Romanescu.

În același timp, inteligența artificială ridică o problemă care depășește granițele școlii: transformarea pieței muncii.  Dacă numeroase profesii și competențe vor fi influențate de automatizare și de noile tehnologii, educația trebuie să pregătească elevii pentru o realitate profesională diferită de cea de astăzi, susține directorul Liceului de Informatică din Iași, Adina Romanescu.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Care a fost momentul în care ați realizat că utilizarea inteligenței artificiale de către elevi nu mai poate fi ignorată și că școala trebuie să găsească o modalitate de a integra această realitate în procesul de învățare?

Maria Rados: Discuții existau în sala de clasă și remarcam că elevii noștri foloseau AI, de multe ori ascunzând acest lucru ca și cum ar fi fost un subiect tabu. Probabil momentul acela de revelație, să-i spunem, l-am avut în 2024. Aveam o clasă de a X-a, le-am propus un proiect, un proiect transdisciplinar, pentru că așa ne plac nouă proiectele la Istorie, se chema  ”Călătorie în jurul lumii”. Le propusesem atunci să mergem pe urmele romanului lui Jules Verne, ”Ocolul Pământului în 90 de zile” și, fiind un proiect pe echipe, își asumau niște roluri diverse: capitan, jurnalist, diplomat, antropolog, economist.  Fiecare dintre aceștia urmau să realizeze diverse sarcini de lucru, de la a calcula un buget, de la a face conversie monetară în funcție de monedele țărilor prin care treceau, pînă la a optimiza traseul în funcție de un mijloc de transport, pentru că ei plecau cu un mijloc de transport în această călătorie, sau de a realiza un cod al bunelor maniere, un ghid de conversație minimal pentru fiecare țară prin care urmau să treacă. Nu le-am sugerat instrumentele de lucru pentru că, de obicei, îi las să aibă această libertate, ea ține și de abilitățile pe care fiecare dintre ei le au într-o echipă. Doar că, o echipă de fete a decis ca toată această călătorie a lor să o realizeze folosind AI-ul, urmând ca toate rezultatele acestei activități să fie urcate pe Instagram. Ideea mi-a plăcut teribil și ceea ce mi-a plăcut este că au folosit practic inteligența artificială tocmai pentru a realiza acele lucruri pe care ele nu le-ar fi putut realiza în mod firesc. Eu le-am cerut, de exemplu, o poză de grup în care fiecare să ia numele unui personaj celebru și să transpună în timp acea poză de grup, împreună cu mijlocul de transport. E cam greu să faci o astfel de poză. Iar AI-ul le-a ajutat foarte mult. Apoi a trebuit să creeze ghidul de conversație. Deci era o muncă acolo, în spatele acestui proiect și ceea ce a făcut AI-ul, de fapt, a fost să le ajute să-și eficientizeze munca. Și în momentul în care au prezentat în clasă acest proiect, am zis, ”wow, noi chiar putem folosi acest instrument într-un mod conștient, responsabil, asumat.” Pe de altă parte, noi în cancelarie aveam foarte multe discuții despre cum putem folosi inteligența artificială și așa s-au legat lucrurile într-un mod natural.

Andreea Daraban:  Ce putem găsi în acest ghid pe care l-ați realizat împreună cu colegii dumneavoastră, doamna Romanescu?

Adina Romanescu: Cred că se discută foarte mult despre utilizarea inteligenței artificiale, dar doar la un nivel teoretic. Ceea ce ne diferențează pe noi și motivul pentru care am primit un feedback descriptiv extraordinar de la toți profesorii din țară, este faptul că mergem la firul ierbii și oferim noi exemple de activități de învățare pe care deja le-am implementat la clasă, la aproape toate disciplinele. Și asta cred că era ceva ce se aștepta în educație. Nu cunosc să fie alte exemple prezentate, publicate, dar sunt convinsă că mulți alți colegi din țară au experimentat la o reutilizare a inteligenței artificiale și cred că vom reuși să-i motivăm pe toți profesorii din școală să transforme inteligența artificială într-un coleg de echipă pe care să-l gestioneze.  Și cu atât mai mult vor reuși profesorii să fie mai aproape de elevi și să-i îndrume pe aceștia cum să folosească inteligența artificială, pentru că esența acestui ghid este pedagogia înaintea tehnologiei.

Andreea Daraban: Ne puteți da exemple de scenarii didactice pe care le regăsim în acest ghid?

Maria Rados: Scenariul didactic pe care noi l-am gândit merge pe o formulă, zicem noi, un pic mai de actualitate. Acea structură, ERR –  evocare, realizarea sensului, reflecție – adică nu mergem pe acele proiecte didactice pe care le-am învățat în facultate și asta pentru că dă un pic o notă de interactivitate, crește practic activitatea centrată pe elev. Sunt foarte multe exemple frumoase. La limba și literatura română, colega noastră, Daniela Anghelescu, a propus o activitate pe ”O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale și ceea ce mi s-a părut interesant este faptul că folosind practic opera literară a lui Caragiale, doamna profesor încearcă în același timp să-i învețe pe elevi să discearnă când apare un fake news, o informație falsă. De aceea practic le propune un fragment generat de AI și îl citește copiilor, urmând ca aceștia, reluând practic lucrarea respectivă, să-și dea seama care sunt elementele de intervenție, unde anume AI-ul  a intervenit în acest scenariu didactic. Bineînțeles că și personajele sunt aduse în actualitate, în realitatea lor, au conturi pe social media, deci lecția devine tot mai antrenantă. La fel, tot la română, de exemplu, ”Hanul Ancuței” este iarăși un exemplu în care elevii compară un fragment rescris într-un limbaj contemporan de către AI cu fragmentul din Mihail Sadoveanu. Eu, în ceea ce mă privește, am preferat la istorie să mă duc spre dezbatere pentru că este o activitate dorită de elevi, aceea de a dezvolta gândirea critică, de a veni cu opinii diverse și, în cazul de față, a fost o dezbatere pe ”Europa de mâine, încotro?”, în așa fel încât, cu ajutorul AI-ului, am generat diferite surse, diferite opinii, elevii practic au fost nevoiți să le analizeze și să vină cu punctul lor de vedere. Biologia, cred că devine mult mai vizibilă prin intermediul acestor scenarii și asta de ce? Pentru că sunt foarte multe experimente pe care nu întotdeauna elevii au ocazia să le vadă într-un laborator. Dar, în cazul de față, acele concepte, acele reacții devin mult mai vizibile cu ajutorul AI-ului. Sunt foarte multe discipline, inclusiv matematica, dar, să zicem că e o zonă unde nu aș vrea să intru prea aprofundat.

Andreea Daraban: Am văzut că există în ghid scenarii didactice pentru educație fizică. Cum poate fi utilizată inteligența artificială la această disciplină?

Maria Rados: Evident că, și aici, colegii noștri au fost extrem de creativi. De obicei e folosită pentru a simula anumite, să-i spunem, momente din activitatea sportivă, în așa fel încât elevii să realizeze mult mai bine cum anume ar putea să facă anumite exerciții, cum să folosești așezarea pe un teren de sport, într-un anumit tip de joc, strategia unui joc.

Andreea Daraban: Care sunt cele mai importante beneficii pe care le poate aduce inteligența artificială în procesul de predare și învățare? Unde poate face cu adevărat diferența?

Adina Romanescu: Inteligența artificială vine cu multă eficientizare și automatizare. Cred că nu poate fi egalată de nimic altceva. Și cu faptul că reușește să analizeze o cantitate foarte mare de date și să ofere astfel multe perspective asupra unei situații, asupra unei probleme, perspective pe care, în mod obișnuit, ar trebui să stai un an întreg să studiezi nu știu câte surse bibliografice. Dar să știți că nu inteligența artificială în sine te poate susține, ci modul în care tu gestionezi acea inteligență artificială, pentru că totdeauna trebuie să știi ce prompt să formulezi, să-l duci către surse valide, să-l duci către biblioteci și este foarte important să îi învățăm pe elevii noștri cum să utilizeze acest asistent virtual.

Andreea Daraban: Dar cum facem să o utilizeze în favoarea lor? Care este riscul cel mai mare al folosirii AI în educație? Plagiatul, informațiile false, dependența de tehnologie sau poate pierderea exercițiului de a gândi independent?

Maria Rados: Aș vrea mai întâi să precizez faptul că noi atunci când am realizat acest ghid nu l-am făcut cu gândul că de acum înainte trebuie să folosim AI-ul în toate, în sala de clasă. Nu, ci pur și simplu vorbim despre o conștientizare a modului corect prin care putem face acest lucru, mai ales că elevii noștri au nevoie să învețe cum să facă acest lucru și să o utilizeze responsabil. Sunt multe discuții în spațiul public legate de faptul că elevul încetează să mai gândească, că elevul își face temele cu AI-ul. Eu aș spune că dintotdeauna elevul a căutat niște scurtături. Și noi ne aducem bine aminte de copiuțele pe care le puneam în penar, în bancă, înaintea unui test care ne stresa foarte mult. Și probabil că și aici e un pic problema pentru că elevii noștri simt o presiune. Este presiunea notei, este presiunea unor teme standardizate, părinții își doresc mult ca ei să obțină bursă și atunci este o adevărată goană după note. Tentația în felul acesta este mare,  să folosești AI-ul în diverse situații, mai ales în realizarea temelor. Dar, în momentul în care în sala de clasă profesorul gândește deschis alături de ei, îi învață ce înseamnă și integritatea academică, îi învață că poți să faci o temă cu inteligența artificială, dar în același timp menționezi acolo acest lucru, citezi exact, cum am fost noi învățați în facultate, iar dacă eu îți adresez o întrebare prin care tu trebuie să-mi explici procesul, cum ai ajuns la acel rezultat, ce opinie ai tu despre problema respectivă, atunci faci învățare. E gândire critică, e argumentare, e justificare. AI-ul îți va da un rezultat, îți va da o temă, dar noi nu trebuie să mai vedem tema aia doar așa ca finalitate, ci trebuie să urmărim procesul.

Andreea Daraban: Există activități școlare în care considerați că inteligența artificială ar trebui interzisă și mai ales e nevoie să nu fie folosită la o anumită categorie de vârstă?

Adina Romanescu: Există acum, la nivelul multor sisteme de educație din Europa, această preocupare de a ne îndepărta puțin de tehnologie în sala de clasă, pentru că e a ajuns domine timpul de învățare al elevilor și nu întotdeauna să fie gestionată corespunzător. Sunt sisteme de educație care discută chiar să renunțe cu totul la materialele digitale, chiar dacă ele trecuseră și la notițe care se luau pe tabletă în sala de clasă. Acum, sigur că accesul la platformele social media, accesul în mediul virtual este bine să fie controlat și restricționat în funcție de anumite vârste și aici fiecare țară decide prin legislație, si aceste nivele de vârstă, dar să știți că foarte importantă rămâne discuția cu elevii, negocierea cu ei. Niciodată o interdicție nu va reuși să rezolve cu adevărat problema. Va depinde foarte mult de modul în care se implică familia în timpul liber al copilului și de modul în care, sigur, școala va gestiona tehnologia. Dar de tehnologie nu trebuie să fugim niciodată. Doar să o utilizăm într-un mod rațional, eficient, cu principii, cu reguli, așa cum, de altfel, utilizăm oricare alt instrument și oricare altă modalitate de comunicare sau învățare. Ceea ce începe să apară ca o presiune către sistemul de educație, dar încă nu este foarte mult conștientizată această problem, nici la nivelul decidenților, nici la nivelul actorilor, este faptul că joburile se vor schimba mult în viitor sub influența inteligenței artificiale și atunci trebuie puțin să regândim lucrurile. Cum îi pregătim noi pe elevi, astfel încât să reușească pe piața muncii să-și găsească un job și să aibă competențe relevante? Și să știți că, în afară de faptul că îți gândești anumite activități de învățare bazate pe inteligența artificială și reușești să fii mai aproape de elevi, este ceva mult mai important ce trebuie să facem urgent. Să regândim evaluarea, să regândim predarea, pentru că noi trebuie să cerem niște sarcini de lucru elevilor pe care să nu le poată lua cuvânt cu cuvânt de pe internet.

Andreea Daraban: Ați anticipat o întrebare de-a mea, cum ar trebui să se schimbe evaluarea școlară într-un context în care un elev poate obține cu ajutorul AI un produs final foarte bun, fără să stăpânească neapărat conținutul?

Maria Rados: Începem să uităm că peste noi a trecut o pandemie și că la acel moment foarte mulți profesori nu aveau deprinderile, abilitățile necesare. Noi, de exemplu, la Liceul de Informatică foloseam de mult timp Google Classroom. Era o platformă pe care colaboram la clasă. În țară erau multe locuri unde nici nu se auzise de această platformă. Copiii au avut nevoie de această tehnologie. E foarte greu să vii deodată și să le spui: ” Nu mai folosești, gata!”, când ei așa au crescut în anii cei mai importanți, să spunem așa, când se formează niște deprinderi. Într-adevăr, trebuie puțin regândit procesul acesta al evaluării, pentru că temele acelea pe care le dai într-un mod redundant și cu foarte multe exerciții, copiii vor încerca să le facă dacă nu cu inteligența artificială, atunci în pause, împreună cu colegii de clasă. Scurtătura analogică era și înainte, acum am trecut pe cea digitală. Și atunci mergem mai degrabă către proces. Eu, de exemplu, nu pot să le mai dau, și am văzut lucrul ăsta deja de doi ani încoace, nu pot să le mai cer să facă prezentări în PowerPoint. O făceam înainte, pentru că Liceul de informatică dezvoltă niște abilități la elevi pe care ulterior trebuie să le exerseze în diferite domenii și atunci, inclusiv la istorie, creau astfel de produse, cu niște cerințe foarte clare, cu niște criterii de evaluare. Și bineînțeles că am fost dezarmată în momentul în care au venit cu niște prezentări PowerPoint foarte fain realizate. Niște produse finite care erau clar făcute cu inteligență artificială. Era foarte greu ca un copil să facă un astfel de produs. Și imaginile erau generate și slide-uri erau generate, deci totul era făcut cu inteligență artificială. Și atunci, am început să discutăm puțin cum am ajuns acolo, cum au creat imaginele respective, de ce sunt ele incorecte din punct de vedere istoric. Aici a fost de fapt învățarea, pentru că ei au cerut AI-ului să le genereze o imagine cu un oraș medieval, dar nu și-au dat seama că acolo erau niște detalii care nu țineau de evul mediu și erau amestecate niște simboluri, niște concepte, se vedeau foarte clar. De abia din acel moment a fost învățare reală pentru ei. Și atunci urmărim un proces, nu mai urmărim un rezultat. N-am să-i dau să mai facă un eseu, pentru că sunt convinsă că o să îl facă AI-ului. Și aici e foarte interesant, pentru că AI-ul a ajuns în această fază în care aproape că personalizează aceste teme. Și de aici încolo, e clar că trebuie să fim noi conștienți de acest lucru. Să regândim. Nu mai dau un eseu acasă, îl fac în sala de clasă. Un eseu mic, în 5 pași, în 3 pași, nu contează. Sau mă uit pe acea temă, după care eu ca profesor pot să-mi dau seama că ei folosesc niște termeni care fie nu sunt de nivelul lor de înțelegere, care fie nu sunt adecvați contextului istoric.

Adina Romanescu: Inteligența artificială aduce și multe beneficii pentru educație și în zona progresului. Ne obligă puțin să regândim niște lucruri. Până la urmă, paradigmele în educație trebuie să se schimbe, chiar la intervale mai mici de timp, pentru că tehnologia evoluează foarte alert, societatea este altfel, generațiile de elevi sunt, de la un an la altul, extrem de diferite. Și atunci, noi trebuie să regândim toate aceste activități pe care le derulăm în sala de clasă și profesorul își va întări și mai mult autoritatea de creator de scenarii didactice, de facilitator, de mentor, de persoană care este acolo în sala de clasă să-l vadă cât mai bine pe fiecare elev.

Andreea Daraban: Pe finalul dialogului nostru și am să vă rog, poate răspundeți pe rând la această întrebare, ce nu poate înlocui inteligența artificială în relația dintre profesor și elev?

Adina Romanescu: Empatia nu o poate înlocui nimic, privirea profesorului nu poate fi înlocuită de nimic, privirea aceea care îți transmită că are încredere în tine, că ceea ce îi spui atunci este important și zâmbetul profesorului, care, la fel, te face să-ți deschizi sufletul și de multe ori cauți un profesor să-i spui că ai și o problemă în plan personal. Asta nu poate niciodată să înlocuiască tehnologia. Acel ”bravo” pe care îl simți din suflet.

Maria Rados: Emoția, în primul rând, pentru că un profesor, în momentul în care intră în sala de clasă, nu furnizează doar niște cunoștințe. El creează acolo o atmosferă cu emoții, cu bucurii, cu neliniști.  Un AI întotdeauna îți va spune ce bine ai făcut și niciodată nu o să-ți spună cum e bine să faci mai departe. Și în plus, e nevoia de a avea un model în fața ta. Personal am avut modele. Profesorul meu de istorie, pe care l-am adorat pentru că îmi plăcea stilul în care explica, îmi plăcea cum ne zâmbea, cum ne încuraja, cum ne certa, avea un mod al lui specific de a ne certa. Astea sunt lucruri umane și niciodată AI-ul nu o să poată să le înlocuiască.

Varianta audio a interviului: