(AUDIO) Iași: Colegiile „Emil Racoviță” și Național, pe primele două locuri în clasamentul școlilor la Evaluarea Națională

Publicat de Gabriela Rotaru, 11 iulie 2026, 09:00

#StareaEducației (INTERVIU) CNI Lounge, proiectul prin care elevii Colegiului Național Iași transformă școala într-un spațiu al colaborării și stării de bine. Tudor Darius Mihăilă: „Nu poate exista excelență fără elevi motivați.”

Publicat de andreeadaraban, 15 iunie 2026, 13:55 / actualizat: 16 iunie 2026, 11:11

Realizat exclusiv prin sponsorizări și parteneriate, fără finanțare publică directă, CNI Lounge răspunde unei nevoi tot mai evidente în școlile românești, și anume existența unor spații moderne dedicate activităților non-formale, lucrului în echipă și socializării.

Ideea amenajării noului spațiu a pornit de la dorința elevilor de a valorifica o zonă a școlii care, până recent, era folosită drept depozit. Invitat în emisiunea  Starea Educației,  Tudor Darius Mihăilă, președintele Consiliului Școlar al Elevilor,  a declarat că obiectivul a fost transformarea acelui loc într-un spațiu modular, capabil să răspundă unor nevoi diverse. „Ne-am dorit un loc care să poată fi folosit atât pentru relaxare și recreere în pauze, cât și pentru studiu individual sau activități didactice într-un mediu mai informal”, explică acesta.

Situat în apropierea magazinului școlii, CNI Lounge oferă elevilor o alternativă la sala de clasă și la bibliotecă. Spațiul este dotat cu mese, scaune, pufuri, bibliotecă și jocuri de societate, fiind gândit astfel încât să încurajeze atât învățarea, cât și interacțiunea socială. Elevii îl vor putea utiliza în pauze, după cursuri sau pentru desfășurarea proiectelor extracurriculare. De asemenea, profesorii interesați vor putea organiza aici activități didactice într-un cadru mai relaxat și mai puțin formal.

Cea mai mare dificultate întâmpinată în implementarea proiectului a fost asigurarea resurselor financiare. Deși conducerea școlii a susținut inițiativa, posibilitățile de finanțare erau limitate.Pentru a strânge fonduri, elevii au organizat „Spring Fair”, un târg de primăvară în cadrul căruia clasele au amenajat standuri și au vândut produse handmade, cărți, obiecte reutilizabile și diverse servicii creative. Fondurile obținute au contribuit la amenajarea spațiului, însă succesul proiectului s-a datorat și sponsorilor care au ales să investească în educație și în dezvoltarea unui mediu școlar modern.

 La rândul său, Irina Nemescu, vicepreședinte al Consiliului Școlar al Elevilor, a declarat, în emisiunea Starea Educației,  că unul dintre cele mai importante mesaje transmise de acest proiect este că vocea elevilor trebuie nu doar auzită, ci și ascultată. „Noi suntem cei care trăim zilnic experiența școlii și putem identifica cel mai bine anumite nevoi sau probleme.”

Și Tudor Darius Mihăilă consideră că schimbările sunt posibile atunci când există inițiativă și perseverență. „Dacă există un elev care dorește cu adevărat să facă o schimbare în școala lui, cu siguranță acest lucru este posibil”, spune el.

Elevii implicați în proiect sunt convinși că performanța școlară nu poate fi separată de starea de bine a elevilor. „Nu poate exista excelență fără elevi motivați”, subliniază Tudor Darius Mihăilă. În opinia lor, școala trebuie să ofere nu doar condiții pentru învățare, ci și oportunități de relaxare și deconectare. CNI Lounge își propune tocmai acest lucru: să ofere un spațiu în care elevii să poată ieși, măcar pentru câteva minute, din atmosfera tensionată generată de teste, evaluări și presiunea performanței.

Cei doi elevi au vorbit și despre provocările sistemului educațional românesc. Ambii consideră că una dintre principalele probleme este lipsa aplicabilității practice a informațiilor predate la clasă.

Irina Nemescu susține că școala ar trebui să contribuie mai mult la dezvoltarea unor competențe utile pentru viața de zi cu zi, în timp ce Tudor Darius Mihăilă pledează pentru metode de predare mai interactive.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Cum a apărut ideea aceasta a amenajării CNI Lounge și care a fost momentul în care ați realizat că proiectul poate deveni realitate?

Tudor Darius Mihăilă: Încă de la început ne-am dorit să reamenajăm spațiul de acolo, pentru că era un depozit și cea mai bună variantă a fost aceea de a-l transforma într-un spațiu modular, care să poată servi atât relaxării și recreării în pauze, cât și pentru studiu individual, pentru activități didactice într-un mediu mai informal, dacă domnii profesorii vor dori acest lucru. Anul acesta am pus ideea în aplicare. Cred că din luna ianuarie am început cu mapa de proiect și cu toate autorizațiile care au fost necesare. Iar din luna martie, cu sprijinul doamnei profesoare Ioana Bohotineanu, căreia îi mulțumim foarte mult pe această cale, am reușit să obținem atât sponsorizări, cât și să ducem efectiv proiectul la bun sfârșit, cu îndrumare și cu pasiunea noastră pentru a face schimbări reale și pentru a crea un mediu mai propice  dezvoltării elevilor.

Andreea Daraban: De cât timp ați preluat acest mandat la conducerea Consiliului Școlar al Elevilor?

Irina Nemescu:  Eu am prezentat această idee în candidatura mea, în urmă cu doi ani. Nu am analizat, neapărat  fezabilitatea acesteia, dar când am văzut ce echipă avem și faptul că și Tudor este foarte pasionat și foarte ambițios,  ne-am dat seama că este, într-adevăr, nevoie de acest spațiu. Acesta, cumva, a început să prindă contur în noiembrie anul trecut, când am început și eu să fiu vicepreședinte.

Andreea Daraban: Practic mandatul vostru a început în toamna anului trecut, da?

Irina Nemescu:  Da. Din noiembrie suntem în această formulă, pentru că Tudor este de doi ani în această structură de reprezentare.

Tudor Darius Mihăilă: Din clasa a IX-a am fost vicepreședinte inițial, iar din clasa a X-a am devenit președinte pentru un mandat de doi ani.

 Andreea Daraban: Practic cum arată acest spațiu, CNI Lounge, și ce se regăsește în el?

Irina Nemescu:  Acesta se află în proximitatea magazinului școlii. Era un spațiu care avea potențial și care putea să fie utilizat, un spațiu unde elevii pot lua  masa, nu doar în sălile de clasă.

Andreea Daraban: Prin urmare, acest spațiu va putea fi utilizat, în special, în pauze sau profesorii care vor dori să facă altfel de ore vor putea merge cu elevii acolo?

Tudor Darius Mihăilă: Da. Și după ore, pentru proiecte extrașcolare, de exemplu. Noi chiar ne dorim să aibă loc astfel de proiecte în cadrul spațiului. Și este un loc cu mese, cu scaune, cu pufuri, doarece a fost dorința elevilor de a pune și acest tip de locuri de stat.  Sunt măsuțe mici pe lângă pufuri, pentru a putea să se joace, nu știu, jocurile pe care le avem noi acolo.  Există o bibliotecă, cu cărți.

Andreea Daraban: Mulți copii au de făcut proiecte în echipă și nu au unde să se întâlnească. Uneori biblioteca nu le permite să discute, pentru că în bibliotecă de obicei trebuie să faci liniște. Există și momente de studiu individual și nu poți să îi deranjezi pe ceilalți.

Tudor Darius Mihăilă: Da. Exact. Ne gândim acum și la Olimpiada de Statistică, unde elevii participă în echipă, în grupuri.  În bibliotecă poate îi deranjau pe alții elevi care studiau la alte materii. Dar în acest spațiu vor avea posibilitatea de a discuta fără a deranja pe altcineva.

Andreea Daraban: Ce dificultăți ați întâmpinat pe parcursul implementării a acestui proiect? Bănuiesc că nu a fost ușor.

Irina Nemescu: Principala dificultate a fost  partea financiară. Noi am beneficiat de susținerea completă a direcțiunii școlii. Doamna director a fost foarte fericită și foarte dornică să ne ajute, numai că ne-a explicat foarte bine că partea financiară e o parte deficitară și o parte foarte dificil de abordat. Dar ne-a acordat câteva soluții pe care le-am și utilizat și le-am pus în practică. De exemplu, noi am organizat un târg de primăvară, ”Spring Fair”, un proiect în cadrul căruia copiii aveau oportunitatea de a-și pune în practică acest spirit antreprenorial. Pe clase au făcut un stand unde vindeau, negociau diferite lucruri făcute handmade, găsite în casă, să spun, care nu mai aveau neapărat un rol, cărți sau diferite servicii, precum împletitul părului sau șuvițe colorate, chestii care să-i atragă, care să-i stimuleze să-și cheltuiască banii de buzunar. Dar, evident, banii care au fost strânși pe clase și în cadrul acestui proiect au fost utilizați pentru acest spațiu, dar nu au fost, totuși, suficienți, pentru că noi am încercat să facem ceva cât mai bun, cât mai calitativ, care să rămână pentru următoarele generații.

Tudor Darius Mihăilă: Vrem să mulțumim pe această cale și sponsorilor noștri, sponsorii care ne-au fost alături și au avut încredere în inițiativa noastră și au ales să investească în educație, ca parte esențială a unei societăți cât mai dezvoltate.

Andreea Daraban: În multe școli, elevii sunt prea puțin sau deloc consultați atunci când se iau decizii privind spațiul în care ei învață. Cât de important este ca vocea elevilor să fie auzită în acest context?

Tudor Darius Mihăilă: Este esențial ca vocea elevilor să fie auzită și noi avem norocul de o conducere foarte deschisă la ideile pe care le avem, dar considerăm că este absolut necesar ca în fiecare unitate de învățământ să fie, în primul rând, elevi cu inițiativă, elevi creativi, muncitori, pentru că dacă există o idee, dacă există un elev care dorește să facă, într-adevăr, o schimbare reală în școala lui, cu siguranță acest lucru este posibil.

Andreea Daraban: Așadar, mesajul este să nu așteptăm din partea profesorilor, a părinților să decidă pentru noi, ci noi putem veni și putem lupta pentru un proiect.

Irina Nemescu: Ideea este că vocea noastră nu trebuie doar să fie auzită, ci și ascultată și să fie pusă în practică. Modul în care noi vedem mediul educațional și mediul școlar din școală și, evident, din cadrul orelor, nu este văzut cumva complet și suficient de profund decât de noi, de către elevi. Și un profesor care are atât de multe alte atribuții și, la fel, și direcțiunea, au alte probleme pe care trebuie să le rezolve. Așa că mi se pare benefic din partea noastră să avem curajul, să avem dorința și inițiativa de a ne spune niște probleme pe care le identificăm și, totodată, să găsim și o soluție, dar și să cerem soluții, să cerem ajutor.

Andreea Daraban: Credeți că starea de bine a elevilor poate contribui la creșterea performanțelor școlare? Adică, dacă ne simțim bine, vom învăța și mai bine sau nu contează doar asta?

Tudor Darius Mihăilă: Evident, evident. Deoarece nu poate să existe excelență fără elevi motivați. Și elevii motivați trebuie să se simtă bine în spațiul școlii, să le facă plăcere să vină la școală, să învețe cu drag. Iar acest lucru se poate face doar cu resurse, doar cu niște care didactice implicate și active, care să strânească curiozitatea elevilor, în niște spații dotate la standarde europene și actuale.

Andreea Daraban: Este nevoie de un echilibru între activitățile academice și cele de relaxare, cele recreative.

Irina Nemescu: Cumva, spațiul nostru reprezintă și o deconectare de la stresul pe care mediul din clasă îl conservă. De exemplu, înaintea unui test, într-o pauză, în mod evident, toți elevii mai repetă, mai scriu formule și cumva se menține un mediu stresant, un mediu în care creierul tău nu poate să respire, nu se poate detașa. Și astfel, în acest spațiu, elevii  pot să abordeze alte subiecte, să discute despre viața personală, despre alte activități extracuriculare și astfel să punem accent pe acest echilibru între școală și viața personală.

Andreea Daraban: CNI Lounge promovează interacțiunea directă, așa cum spuneți voi, și activitățile offline. Considerați că școala ar trebui să ofere mai multe alternative la timpul petrecut pe telefon, de exemplu, unde foarte mulți tineri, copii se regăsesc în prezent?

Tudor Darius Mihăilă: Și acesta a fost un aspect pe care l-am gândit atunci când am pornit implementarea acestui proiect. Sistemul educațional actual nu pune, neapărat, accent pe starea de bine a elevilor, pe dezvoltarea lor pe plan psihologic, social și nu oferă posibilitatea ca elevii să se deconecteze, să interacționeze real cu ceilalți colegi de clasă. Iar  acest lucru se poate face doar într-un spațiu relaxat, într-un spațiu prin joc, de exemplu. De asta am adus și aceste jocuri de societate, pentru a uni comunitatea.

Andreea Daraban: Ce vă nemulțumește la sistemul educațional din România? Sunteți în clasa a XI-a amândoi, la profiluri diferite. Irina, tu ești la Științe, Tudor  la Mate Info…. Cu siguranță nu este perfect, cu siguranță este loc de îmbunătățiri.

Irina Nemescu: Nu putem nega prezența unor lacune din curricula școlară și din modul în care se desfășoară orele, dar, nu știu, poate pentru mine, cea mai mare problemă este faptul că nu avem o aplicabilitate a materiei pe care o studiem, o aplicabilitate în viața reală. Nu plecăm din școală cu niște abilități care să ne pregătească pentru viața reală, pentru viața pe care o vom confrunta, fie că vrem, fie că nu. Și, cumva, dacă am avea și alte activități, alte moduri de abordare, care să ne stimuleze și o altă parte a gândirii, altă parte a abilităților noastre, în mod evident, poate că am putea fi mai pregătiți pentru ceea ce va urma după liceu.

Tudor Darius Mihăilă: Așa este. Cred că și pentru mine aplicabilitatea materiei ar fi o problemă. De exemplu, am văzut prin alte orașe europene faptul că orele de Istorie se desfășoară, de exemplu, în muzee. Elevii au fișe și trebuie să găsească exponatele din respectivele fișe, să le explice diverse aspecte și acest lucru face ca elevii să fie mult mai pasionați de materie.

Andreea Daraban: Așadar, credeți că și maniera de predare a disciplinelor ar putea suferi modificări? Să mai ieșim din rigiditatea aceasta a orelor tradiționale?

Tudor Darius Mihăilă:  Da. În spații mai deschise, unde elevii să colaboreze între ei, pentru că atunci când descoperi tu ceva, cu propriile simțuri, ții minte mult mai ușor, decât dacă ți se predă acel aspect. Dar, poate, noi, cei de la Colegiul Național Iași, nu suntem, neapărat, în măsură să vorbim despre lipsurile pe care sistemul le are, doarece noi ne putem considera privilegiați, pentru că suntem una dintre cele mai bune școli din România. Aceste lipsuri se simt destul de puțin, deoarece avem profesori pasionați de materiile pe care le predau.

Andreea Daraban: O ultima întrebare, pe finalul dialogului nostru. Ce vă place și ce nu vă place la școala unde învățați?

 Irina Nemescu: Este o întrebare destul de grea. Sunt foarte multe aspecte care pot să spun că îmi plac, dar, în aceeași timp, nu îmi plac. În primul rând, îmi place foarte mult faptul că am parte de niște oameni care sunt mai mult decât profesori, sunt niște mentori, care mă ajută să înțeleg viața și să înțeleg materia mai mult decât mi-o prezintă currucla școlară.  Avem parte de niște oameni care, cu adevărat, sunt pasionați de ceea ce predau și prin intermediul cărora putem descoperi și ne putem conecta cu ceea ce o materie are de oferit, mai mult decât un manual sau o teorie sau o formulă la matematică.

Tudor Darius Mihăilă: Mie îmi place foarte mult că elevii sunt ascultați, că există deschidere din partea profesorilor, nu doar a direcțiunii școlii, ci și a tututor profesorilor de a discuta cu elevii, de a-i susține în ideile pe care le au, de a organiza activități extrașcolare. De aceea, o mare parte din activități sunt organizate și cu suportul profesorilor. Avem dascpli de limba română care foarte des organizează întâlniri cu scriitori, cu actori cunoscuți. Avem profesori care coordonează diverse cluburi pe mai multe tematici. Avem club de istorie, club de dezbateri, de lingvistică, de științe. Și profesorii mereu ne susțin în ceea ce dorim noi să facem. Și ceea ce nu-mi place sau ar putea fi îmbunătățit, să zicem, este tocmai acest aspect al spațiilor dedicate eleviilor. Deoarece, așa cum era spațiul unde am constituit noi CNI Lounge, mai există și alte spații în școală care ar putea fi date în folosință elevilor,  să devină locuri moderne de studiu, de aprofundare. Pentru că școala noastră are o istorie foarte vastă și, de exemplu, chiar la unul dintre subsoluri avem un muzeu al școlii și merită investit în el pentru a deveni un loc de studiu, de exemplu, pentru orele de Istorie.

Irina Nemescu: Sunt de acord cu colegul meu. Pentru că tot așa mi-aș dori foarte mult să fie mai multe spații unde să ne putem desfășura activitățile, să nu fie nevoie neapărat să facem compromisuri când vine vorba de a împărți un spațiu, de exemplu sala de festivități sau curtea interioară sau biblioteca. Și astfel mi-aș dori să avem mai multe locuri, mai multe spații unde să putem vorbi, să putem face aceste ședințe de la cluburile din școală și astfel să fim și mai relaxați și mai echilibrați și mai fericiți.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Iașiul are din nou reprezentant la Olimpiada Internațională de Biologie după 12 ani. O elevă de la Colegiul Național în lotul restrâns al României la această competiție. Prof. Ioana Bohotineanu: ”Pregătirea pentru performanță înseamnă pasiune, răbdare și studiu dus câteodată la extrem.” Iasmina Huțupașu: ”Pentru mine, Biologia nu este o obligație, este o oportunitate.”

Publicat de andreeadaraban, 25 mai 2026, 11:27

Parcursul său este strâns legat de sprijinul și îndrumarea profesoarei Ioana Bohotineanu, care vorbește despre performanță ca despre un proces construit în timp, prin pasiune și perseverență. „În primul și în primul rând implică pasiune, răbdare, studiu individual dus câteodată la extrem, pentru că este foarte, foarte multă materie”, a explicat în emisiunea Starea Educației, profesoara Ioana Bohotineanu, subliniind că performanța de nivel internațional înseamnă mult mai mult decât talent. „Ore petrecute în laborator, atât în laboratorul școlii cât și în laboratoarele universităților, dacă este cazul. Și, evident, implică o susținere atât din partea familiei cât și a școlii.”

Pentru Iasmina, pasiunea pentru Biologie s-a conturat încă din clasa a IX-a, odată cu primele participări la olimpiadă. „Totul a început în clasa a IX-a, atunci am mers prima dată la Olimpiada de Biologie (…) și în liceu mi s-a activat această pasiune pentru Biologie”, povestește eleva.

Drumul nu a fost lipsit de obstacole. În clasa a X-a nu a reușit să ajungă în lotul lărgit, însă experiența a devenit o motivație pentru anii următori. Totuși, perioada respectivă a avut un rol esențial în formarea sa, lucru remarcat și de profesoara sa: „Cred că acea clasă a X-a, în care ea a învățat enorm și s-a pregătit enorm, a contat foarte mult.”

În clasa a XI-a, lucrurile s-au schimbat. Contactul cu Fiziologia animală și experiența lotului lărgit au făcut ca Biologia să devină mai mult decât o disciplină de studiu. „A fost o experiență care mi-a plăcut enorm, pentru că erau lucruri extrem de interesante, care ne erau prezentate într-un stil diferit față de cel clasic”, spune Iasmina despre pregătirea de la lot. „Se punea foarte mult accent pe gândirea aceasta liberă (…) cum ai gândi tu dacă ar fi să descoperi acel lucru prima oară.”

Anul acesta, Iasmina  a reușit să se califice prima atât în lotul lărgit, cât și în lotul restrâns al României. Selecția a fost una extrem de dificilă, din 20 de elevi ajunși în lotul lărgit, doar patru au obținut dreptul de a reprezenta România la Olimpiada Internațională. „Practic, barajul este o probă de 3 ore. Anul acesta, subiectul de baraj a avut 55 de pagini”, povestește Iasmina. Spre deosebire de etapele clasice ale olimpiadei, accentul nu cade exclusiv pe memorare, ci pe raționament și gândire critică. „La lot trebuie să gândești tu anumite probleme de rațiune biologică, biostatistică.”

Pentru profesoara Ioana Bohotineanu, succesul Iasminei vine și din felul în care aceasta înțelege Biologia. „Nu e un copil care să învețe pe de rost. Zona ei de confort înseamnă interpretare, analiză, problematizare, gândire critică.”

În spatele acestor rezultate există însă și un efort zilnic impresionant. Iasmina descrie perioadele de pregătire pentru olimpiadă ca pe un maraton al disciplinei și al consecvenței. „Mă apucam dimineața să învăț și învățam cam toată ziua. Contează să-ți menții disciplina și să ai un ritm destul de constant în a învăța.”

Totuși, eleva spune că studiul nu era perceput ca o obligație, ci ca o oportunitate: „Pentru mine era o oportunitate. Faptul că nu mai trebuia să învăț la alte materii, să fac doar Biologie.”

Profesoara Ioana Bohotineanu vorbește cu sinceritate despre alegerea carierei didactice și despre satisfacția de a lucra cu elevi excepționali. „Cred că este onorant pentru mine să găsesc astfel de elevi”, spune aceasta. „Curiozitatea și disciplina cu care lucrează, alături de pasiune, s-au împletit atât de bine în acest rezultat.”

Deși pasiunea pentru Biologie ar fi putut să o conducă și spre cercetare sau cariera didactică, Iasmina și-a ales deja drumul, dorește să urmeze Facultatea de Medicină. Va studia la Universitatea „Carol Davila” din București, unde a fost admisă datorită premiilor obținute la olimpiadă. „Simt că acolo aș avea cele mai multe de oferit”, spune ea despre alegerea făcută. „Poate o să reușesc să fac și ceva cercetare pe lângă Medicină.”

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Iată, Iasmina s-a calificat, de pe locul întâi, în lotul restrâns al României la etapa internațională a Olimpiadei de Biologie, ce se va desfășura anul acesta la Vilnius, în luna iulie, o performanță pe care județul Iași nu a mai avut-o de cel puțin 12 ani, așa este, doamna profesoară?

Ioana Bohotineanu: Cred, sper să nu mă înșel, dar acum 12 ani eleva mea, Constantin Teodora Alexandra, a fost la Olimpiada Internațională în Indonezia, în Bali, unde a obținut medalie de bronz. Numai că eu, atunci, reprezentam Colegiul ”Emil Racoviță”, acum reprezint Colegiul Național Iași.

Andreea Daraban: Iasmina, parcursul tău, anul acesta, a fost unul fulminant, am putea spune.  De când te pregătești pentru acest moment și cum ai descoperit pasiunea pentru Biologie?

Iasmina Huțupașu: Totul a început în clasa a IX-a , atunci am mers prima dată la Olimpiada de Biologie, pentru că atunci exista olimpiadă la această disciplină  doar pentru liceu și în liceu mi s-a activat această pasiune pentru Biologie. În clasa  a IX-a am mers atât la Olimpiada de Bilogie cât și la cea de Chimie. Atunci am luat mențiunea la etapa națională la Biologie și un premiu special la Chimie. În clasa a X-a ținteam foarte mult lotul lărgit, la Biologie,  pentru că asta îmi doream să ajung și eu la etapa internațională, dar era ceva foarte departe atunci pentru mine, iar în clasa  a X-a nu am avut un traseu atât de bun.

Andreea Daraban: Nu ai reușit să te califici în lotul lărgit, dar traseul a fost foarte bun. Și rezultatele au fost foarte bune, faptul că ai ajuns la o etapă națională a acestei competiții nu este de neglijat.

Iasmina Huțupașu: Da, nu știu, cumva în clasa a X-a am avut o experiență mai neplăcută, ca să spun așa. În clasa a XI-a, unde era materia cea mai frumoasă pentru Medicină, practic, atunci cred că mi-a plăcut cel mai mult. Oricum eu sunt pasionată de Biologie, dar în clasa a XI-a am făcut Fiziologie animală din nou, parcă totul era nou și asta îmi plăcea foarte mult. Și în clasa a XI-a am reușit să mă calific în lotul lărgit și am luat și premiul al II-lea la etapa națională. A fost o experiență care mi-a plăcut enorm, pentru că erau lucruri extrem de interesante, care ne erau prezentate într-un stil diferit față de cel clasic, din sistem. Făceam orele la lot, cu profesori de la universitate, nu știu, erau alte materii și le înțelegeam altfel și aveam altă viziune și era pentru prima oară când aveam o astfel de experiență în cadrul lotului. Anul acesta la etapa națională am luat premiul al II-lea. În clasa a XII-a se studiază  Genetică, îmi place foarte mult Genetica și la lotul lărgit m-am calificat tot prima, iar la lotul restrâns am reușit din nou să mă calific prima.

Andreea Daraban:  Așadar, iată, ți-ai atins visul. Pe parcursul liceului ți-ai dorit foarte mult să ajungi în acest punct, iar finalul liceului îți oferă această satisfacție. După etapa națională, spuneai că ai fost selectată pentru a susține acest baraj și ai intrat în lotul lărgit și apoi în lotul restrâns. Cum a fost această experiență?

Iasmina Huțupașu: Eu încă nu am fost la Cluj Napoca, pentru pregătirea de lot restrâns,  pentru că barajul a fost de curând, deci pot să vă povestesc despre cum a fost la lotul lărgit. Practic am avut  două săptămâni de pregătire destul de intensă la Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, în care am făcut toate materiile, practic toate subdomeniile care intră în Biologie, cum ar fi, Genetică, Manipulare genetică, Ecologie, Etologie, Fiziologie animală, Microbiologie, Fiziologia plantelor, Anatomia plantelor, foarte multă Biochimie, Biologie moleculară, etc. Am făcut practic de toate și în astea două săptămâni aveam ore de dimineața până seara. A fost foarte frumos, adică a fost  totul interactiv și s-a pus foarte mult accent pe gândirea aceasta liberă mai mult, adică cum ai gândi tu dacă ar fi să descoperi acel lucru prima oară. Cumva să gândești ca un cercetător, cam acolo se duce toată faza asta cu Olimpiada Internațională. Și asta este și frumusețea pentru că la ațională se pune mai mult accent pe memorie, să știi multe lucruri, să le cunoști, dar la lot e diferit pentru că la lot trebuie să gândești tu anumite probleme de rațiune Biologică, Biostatistică.

Andreea Daraban: Și la final se dă un test, o testare pentru a intra în lotul restrâns.

Iasmina Huțupașu: Da.

 Andreea Daraban: Câți elevi ați fost acolo,  în lotul lărgit, câți competitori?

Iasmina Huțupașu: În lotul lărgit se califică 20, iar în lotul restrâns trec doar 4, primii 4. Practic, barajul este o probă de 3 ore. Anul acesta, subiectul de baraj a avut 55 de pagini. A fost foarte mult.

Andreea Daraban: Un test grilă?

Iasmina Huțupașu: Nu e chiar grilă, practic avem foarte mulți itemi pentru fiecare submaterie pe care am menționat-o și sunt foarte multe grafice, multe afirmații și trebuie să spui dacă e adevărat sau fals. Se dă punctaj diferențiat, în sensul în care dacă la un articol de cercetare, asta înseamnă o problemă, pui toate afirmațiile adevărate primești un punct, dacă pui doar 3 primești 0,5, dacă pui 2 primești 0,2 și dacă pui 1 nu primești nimic. Practic e destul de greu să faci puncte, mai ales anul acesta au fost cele mai multe pagini la subiect, anul trecut au fost 39.

Andreea Daraban:  Este o selecție extrem de dură, cea pentru a ajunge în acest lot restrâns. Patru elevi din România vor reprezenta țara în Lituania,  în luna iulie, între care și Iasmina. Doamna profesoară, ce presupune, concret, pregătirea pentru performanță la nivel internațional, având în vedere că aveți o astfel de experiență?

Ioana Bohotineanu: La nivel internațional presupune, în primul rând, experiența dobândită în toți anii de liceu. Și mă gândesc și la fosta mea elevă, Teodora Constantin, care a început la fel ca și Iasmina, tot din clasa a  IX-a, să meargă la Olimpiada de Biologie. Prin calificări succesive, aș spune chiar foarte asemănătoare cu parcursul Iasminei, de aceea nu de puține ori am comparat-o pe Iasmina cu Teodora. În primul și în primul rând implică pasiune, răbdare, studiu individual dus câteodată la extrem, pentru că este foarte, foarte multă materie,  ore petrecute în laborator, atât în laboratorul școlii cât și în laboratoarele universităților, dacă este cazul. În alte laboratoare pentru anumite probe practice, care nu se pot desfășura în școli sau, mă rog, nici măcar la unele universități. Și, evident, cum să zic, implică o susținere atât din partea familiei cât și a școlii pentru că altfel nu se poate.

Andreea Daraban: La etapa internațională, înțeleg că va fi atât o probă scrisă cât și una practică.

Ioana Bohotineanu: Sunt patru probe practice și două probe teoretice. De asta urmează pregătirea, pentru lotul restrâns, a celor patru copii. Cred că vor sta o săptămână. La Teodora, acum 12 ani,  a fost pregătirea lotului restrâns la București. Anul acesta va fi la UBB Cluj. Sunt tehnici de lucru care nu se pot desfășura într-un laborator școlar.

Andreea Daraban: Cum poate ajunge un copil la o astfel de performanță? Este vorba de talent? De disciplină? Ce implică?

Ioana Bohotineanu: În primul și în primul rând, doar un copil pasionat poate să ajungă. Care să-și dorească să continue drumul, indiferent de rezultat. Iar Iasmina chiar este un bun exemplu în acest caz. Vorbea despre clasa a X-a, că nu a obținut rezultatul pe care și l-a dorit ea. Dar eu cred că acea clasă a X-a, în care ea a învățat enorm și s-a pregătit enorm, pentru că  este un copil curios, a contat foarte mult. Eu am avut șansa să o cunosc în clasa a IX-a. Nu am avut-o elevă în gimnaziu. Dar curiozitatea și în același timp disciplina cu care lucrează, alături de pasiune, s-au împletit atât de bine în acest rezultat deloc modest. Ea este o persoană extrem de modestă, nu face caz de acest rezultat, dar este într-adevăr o mare realizare.

 Andreea Daraban: Ce înseamnă pentru un profesor să pregătească un elev pentru performanță într-un sistem care, iată, de multe ori nu recompensează suficient nici profesorii, nici elevii?

Ioana Bohotineanu: Știți, eu când am intrat în învățământ și m-am hotărât să devin profesor, bunica mea, fiind și ea profesoară, mi-a spus, știi, dacă ai să fii profesor, ai să fii săracă toată viața. Și eu i-am răspuns atunci, aveam vârsta Iasminei, i- am răspuns că eu asta vreau să fac. Fusesem și eu olimpica națională la Biologie, atunci nu exista lotul restrâns, și puteam să intru la Facultatea de Medicină fără admitere, ceea ce era, ce să zic, foarte ușor, din perspectiva unui adolescent de 18 ani.

Andreea Daraban: Și examenele acum  ceva vreme erau complicate.

Ioana Bohotineanu: Exact, erau foarte grele. Dar eu am continuat să visez și mi-a urmat visul, practic, să fiu profesor. Cred că este onorant pentru mine să găsesc astfel de elevi. Și pot să spun că am fost privilegiată că mi s-a distribuit această clasă, a IX-a B cum era atunci, profil Matematică- Informatică. Poate nu este întâmplător că și Teodora Constantin era tot la profil Matematică-Informatică. Oricum, pentru a ajunge la etapa internațională, trebuie să știi Matematică, trebuie să fii bun și la Matematică, trebuie să știi să faci foarte bine corelații între discipline, ceea ce Iasmina  face foarte bine. E nevoie să știi și chimie. Ei îi și place raționamentul și, în același timp, înțelegerea tuturor proceselor și fenomenelor. Nu e un copil care să învețe pe de rost. Atunci când a avut nevoie să memoreze anumite date, anumite pagini, eu știu, anumite concepte, nu era, să zicem, în zona ei de confort. Zona ei de confort înseamnă interpretare, analiză, problematizare, gândire critică și așa mai departe.

Andreea Daraban:  Cum vedeți interesul elevilor pentru biologie în ultimii ani? A crescut? S-a schimbat?

Ioana Bohotineanu: Nu știu, poate că eu sunt și privilegiată de faptul că predau la Colegiul Național Iași, că am predat la colegiul pe care l-am și absolvit, adică la Colegiu ”Emil Racoviță” din Iași. Eu cred că găsești copii pasionați de ceea ce înseamnă studiul Biologiei. Cred că sunt mai mult copii interesați pentru a reuși la Medicină, care, trebuie să spun, a devenit o modă. Adică nu toți copiii care dau la Medicină sunt neapărat pasionați de Biologie. Nu toți copiii care dau la Medicină înțeleg procesele, fenomenele, operează ușor conceptele biologice. Asta cred că poate să spună și un profesor din învățământul superior, dar eu sunt convinsă că mai poți găsi copiii cu adevărat pasionați.

Andreea Daraban: Din anul școlar următor avem planuri cadru noi, programe școlare noi.  Modificările aduse prin aceste noi planuri cadru vin în întâmpinarea nevoilor elevilor, pentru disciplina Biologie, evident.

Ioana Bohotineanu: Nu știu ce să zic, adică numărul de ore a scăzut pe alocuri, la anumite specializări, la Matematică- Informatică, de exemplu.

Andreea Daraban: Câte ore vor avea?

Ioana Bohotineanu: Două, dacă vom propune și un opțional și probabil că elevii vor alege, pentru că ei, în general, aleg aceste opționale de Biologie.  Dar nu știu dacă un număr mai mare de ore ar rezolva sau ar crește interesul copiilor pentru Biologie.

Andreea Daraban: Problema poate, uneori, ține mai mult de modul în care este predată disciplina?

Ioana Bohotineanu: Eu sunt convinsă că trebuie să existe acea chimie între profesor și elev. Cred că foarte, foarte mult contează relația care se stabilește între elev și profesor, pentru că pregătirea pentru astfel de competiții nu se face exclusiv în orele de curs. Există ore de muncă în spate, mai ales ale elevului, de studiu individual, care evident este supervizat de către profesor. Dar la ora de clasă nu poți să faci decât să pui niște baze, care ulterior trebuie să fie consolidate în adevăratul sens al cuvântului.

Andreea Daraban: Iasmina, cum arată o zi în care tu te pregătești pentru etapa națională, pentru etapa județeană, pentru că sunt importante și acestea pentru a ajunge până la lotul restrâns și așa mai departe?

Iasmina Huțupașu: De exemplu, pentru Olimpiada națională,  unde e mai mult de memorat, de obicei mă apucam dimineața să învăț și învățam cam toată ziua. Ore în șir, cu pauze, pentru că  pauzele sunt foarte importante, dar practic toată ziua studiam,  cam acolo ținteam cel puțin. Nu în fiecare zi am reușit să învăț atât de mult cât mi-aș fi dorit, dar contează să-ți menții disciplina și să ai un ritm destul de constant în a învăța. Adică eu nu mă apucam cu două săptămâni înainte de Națională să învăț. Învățam fix după județeană pentru națională, de exemplu.

Andreea Daraban:  Cred vorbim și despre o învățare pe parcurs.  Pentru că nu cred că poți ajunge nici măcar la etapa județeană dacă nu ai constanță în studiu.

Iasmina Huțupașu Da, asta contează foarte mult. Și practic, da, voiam să învăț cât mai mult, dar nu era neapărat o obligație. Adică, pentru mine, era o oportunitate. Faptul că nu mai trebuia să învăț la alte materii, să fac doar Biologie. (râde)

Andreea Daraban: Pe viitor, deja ai ales să studiezi Medicina la București, la Universitatea ”Carol Davila”. Înțeleg că nu mai dai examen de admitere.

Iasmina Huțupașu: Da, nu mai dau examen,  pentru că am luat premii la națională. Universitatea din București acceptă elevii cu premii,  acceptă premiile 1, 2 și 3 la națională și cele de la internațională, la fel, bronz, aur, argint.

Andreea Daraban: Te-ai gândit vreodată să te îndrepți către o carieră didactică? Eu știu, dacă tot ești pasionată de biologie, să mergi spre Facultatea de Biologie?

Iasmina Huțupașu: Nu m-am gândit, pentru că mi se pare că asta e chemarea mea, spre Medicină. Pur și simplu, simt că acolo aș avea cele mai multe de oferit. Și-mi place foarte mult materia și bine, poate nu-mi place așa de mult faptul că la noi, în România, la Medicină, nu prea se pune așa de mult accent pe cercetare. Dar, poate o să reușesc să fac și ceva cercetare pe lângă Medicină.

Varianta audio a interviului:

(INTERVIU) Colegiul Național Iași aniversează 198 de ani de la întemeiere. Elena Calistru, directorul instituției: ”Performanța, excelența, dar și deschiderea către noutate înseamnă foarte mult pentru Colegiul Național Iași.”

Publicat de andreeadaraban, 23 ianuarie 2026, 08:01

Punctul culminant al manifestărilor va avea loc vineri, 23 ianuarie 2026, când comunitatea școlară se va reuni în cadrul festivității oficiale de celebrare, urmată de un spectacol aniversar și de emoționantă întâlnire dedicată profesorilor de ieri și de azi.

Despre semnificația acestei aniversări și despre misiunea Colegiului Național Iași a discutat Andreea Daraban cu Elena Calistru, directorul instituției.

Andreea Daraban: Colegiul Național Iași are, iată, o istorie bogată, începută în anul 1828, ca Gimnaziul Vasilian și care se întinde de-a lungul a aproape două secole. Cum descrieți această moștenire și ce înseamnă pentru comunitatea școlară această aniversare?

Elena Calistru: 198 de ani nu este o perioadă scurtă de timp. Colegiul Național s-a înființat, așa cum ați spus, la 23 ianuarie 1828. Suntem la aproape două secole de existență, prima instituție de învățământ preuniversitar în limba română din Moldova, prin filiațiile noastre, rude cu Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza”, prima universitate din țară, cea mai veche universitate. O tradiție extrem de bogată, onorantă, dar în același timp și provocatoare, pentru că generațiile de azi, de mâine, vor trebui să fie permanent pe măsura acestei tradiții și să o depășească. Și credem noi că reușim să facem aceste lucruri. Performanța, excelența, dar și deschiderea către noutate, către ceea ce vine provocator din societate, înseamnă foarte mult pentru Colegiul Național, care, prin actul pedagogic, prin ceea ce fac colegii noștri, își asumă aceste provocări ale viitorului.

Andreea Daraban:  Programul Zilelor Colegiului Național este extrem de dens și variat, cu zeci de evenimente educative, artistice și științifice. Ce se va întâmpla vineri, pe 23 ianuarie? Înțeleg că atunci este punctul culminant al manifestărilor.

Elena Calistru: Da, 23 ianuarie e ziua noastră de naștere. Prin tradiție, are loc celebrarea acestei zile, în sala de festivități, în care invitații noștri, foști elevi ai Colegiului Național, reprezentanți ai autorităților locale, profesorii de azi și de ieri ai școlii, împreună cu elevii școlii, participă la această celebrare, care este întinsă pe mai multe momente. Momentul aniversar propriu-zis, apoi serbarea școlii, realizată de către elevii și colegii noștri și apoi, în fiecare an, are loc tradiționala întâlnire între foștii profesori ai școlii și actualii profesori.  Colegii noștri, în vremuri complicate, provocatoare, au contribuit la ceea ce înseamnă existența Colegiului Național, la o fundație de calitate. S-au constituit în modele reprezentative pentru generațiile de ieri și de astăzi. Și de aceea, întotdeauna, această întâlnire, în care se deapănă amintiri, dar uneori se deapănă și modele de practică profesională, de, să spunem, implicare caracterială, sunt extrem de binevenite.

Andreea Daraban: Colegiul Național se mândrește cu rezultate remarcabile. Nu mai departe de ieri, ați primit vești foarte frumoase, rezultate de excepție la prima olimpiadă județeană a anului, respectiv Olimpiada de Statistică.

Elena Calistru: Da, este o competiție nouă, intrată în calendarul olimpiadelor școlare. Opt echipe ale Colegiului Național sunt calificate la faza națională a Olimpiadei de Statistică, cu punctaje maxime. Sigur că ne mândrim și așteptăm și restul olimpiadelor. Activitatea de performanță a Colegiului Național este cunoscută și elevii, dar și colegii noștri își doresc această activitate. Și ea nu se realizează doar pe un singur palier. Reamintesc că în raportul Inspectoratului Școlar Județean, de anul acesta, este menționat faptul că, în afară de numărul mare de premii pe care le avem, avem și cea mai mare diversitate a disciplinelor la care suntem premiați, nu doar la unele discipline. Pentru că elevii trebuie să-și atingă potențialul, să-și urmeze pasiunile, iar, în egală măsură, colegii mei sunt extrem de dedicați la toate disciplinele și îi coordonează, astfel încât elevii să-și găsească calea.

Andreea Daraban: Anul trecut ați avut și o serie de olimpici internaționali care, iată, onorează instituția pe lângă zecile de olimpici naționali care au urcat pe podium. Sigur că da. O amintim pe Ilinca Radu,  actualmente elevă în clasa a IX-a,  dublu olimpică internațională la Matematică și Informatică. Îl amintim pe George Asandei, olimpic la Informatică. Luiza Mihai, care a ”recidivat”, olimpică internațională la Olimpiada internațională de Lingvistică, al doilea an consecutiv. Să nu uităm faptul că la această Olimpiadă de Lingvistică calificarea se face tot printr-o etapă internațională prin Asia Pacific. Deci copiii aceștia au fost trecuți prin două faze de olimpiade internaționale. Și aș vrea să menționez aici faptul că, an de an, Colegiul Național este invitat la celebrul Concurs de matematică al școlilor asiatice, unde elevii noștri, coordonați de colegii mei din Catedra de Matematică, primesc medalii și premii excepționale și mulțumesc cu această ocazie Asociației Părinților din Colegiul Național, care susține această activitate, participarea la aceste concursuri internaționale, premiile pentru olimpici și numeroase activități educative pe care noi le desfășurăm. De asemenea, tot la Matematică, să nu uităm, faptul că avem acel Turneu al Tinerilor Matematicieni, care se realizează în colaborare cu Franța. Acolo sunt realmente adevărate echipe de cercetare, coordonate de colegii mei, profesorii Colegiului Național, împreună cu colegi de la Facultatea de Matematică  a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” și le mulțumim pentru aceasta. Nivelul este foarte, foarte ridicat, dar este o provocare pentru ceea ce înseamnă gândirea altfel, gândirea critică, ieșirea din anumite norme curriculare standard ale școlii și o pregătire, de fapt, pentru viitor a elevilor noștri.

Andreea Daraban: Ce rol joacă tradiția, dar și inovația pedagogică în aceste realizări?

Elena Calistru: Un rol foarte mare. Sunt elemente de tradiție care nu pot fi eludate, care sunt preluate, dar care sunt transformate și adaptate. Noile tehnologii, se vorbește astăzi despre inteligența artificială, toate aceste provocări ale viitorului trebuie integrate și trebuie să fie prietenii noștri. Pandemia ne-a arătat că aceste provocări pot deveni prietenii noștri, dar ca în orice element trebuie să existe un echilibru, un echilibru între ceea ce se realizează. Suntem încă la început, dar elementele acestea sunt integrate în procesul educațional la toate disciplinele și facilitează, prin informația pe care o dau, prin instrumentele moderne de evaluare, facilitează actul educațional.

Andreea Daraban: Care sunt obiectivele Colegiului Național Iași pe viitor? Zilele acestea, de exemplu, se trimit către inspectoratele școlare planurile de școlarizare pentru anul viitor. Se va menține același număr de clase la început de ciclu?

Elena Calistru: Noi am trimis planul de școlarizare, am propus același număr de clase și la gimnaziu și la liceu, 5 clase la gimnaziu, 5 clase la liceu, o formulă pe care o considerăm de succes pentru elevii noștri. La liceu avem atât profil Matematică-informatică, cât și Științe și Filologie, astfel încât să oferim posibilitatea elevilor de a se regăsi pentru toate pasiunile lor și pentru ceea ce doresc. La gimnaziu avem atât clase obișnuite, cât și clase intensiv limba engleză, pentru că opțiunile părinților și ale elevilor sunt diverse și trebuie să se regăsească în Colegiul Național aceste opțiuni. Trebuie să venim în întâmpinarea lor. Permanent avem ceva de îmbunătățit. Orice activitate este perfectibilă. Integrăm activitățile și noutățile în activitatea noastră. Și fac aici o paranteză. Anul trecut, prin PNRR, colegii noștri, la nivelul școlii, au accesat două laboratoare: unul de robotică și unul de lingvistică, în care elevii noștri realizează activități și constituie un pas înainte pentru a se pregăti pentru diferite provocări. Și, să știți, că nu doar pentru Informatică sunt acestea, ci se realizează activități la diferite discipline în aceste laboratoare, pentru că instrumentele puse la dispoziție, softurile respective, pot fi utilizate și la diferite discipline. Și, până la urmă, elevul este câștigat din toate aceste investiții.

Varianta audio a interviului:

Programul evenimentelor de la Colegiul Național Iași:

(AUDIO/FOTO) „Școala Altfel” la Radio Iași. Oaspeți, elevi de la Colegiul Național

Ghidati de colega noastră, Andreea Daraban, elevii clasei a VII-a D, de la Colegiul Național din Iași, însoțiți de doamna diriginte, Mihaela Calabalîc, au aflat detalii despre munca celor care slujesc radioul public.

Impresiile lor le aflați în interviul acordat Andreei Daraban: