#StareaEducației (INTERVIU) Programul ”Școala din spital” întâmpină dificultăți, la Iași, în găsirea cadrelor didactice. Prof. dr. Camelia Bogdănici: Nu avem profesori pentru discipline ca limba română, matematică, științe. Plata cu ora nu este suficient de atractivă financiar, iar acest lucru face ca profesorii să prefere alte școli sau să ofere meditații în privat.

Publicat de andreeadaraban, 4 noiembrie 2026, 08:59 / actualizat: 4 noiembrie 2026, 11:42

Pentru copiii care se confruntă cu boli cronice și sunt nevoiți să petreacă perioade îndelungate în spital, întreruperea școlii poate însemna mai mult decât pierderea unor lecții. Înseamnă îndepărtarea de colegi, profesori și de rutina care le oferea sentimentul unei vieți normale. Programul „Școala din spital” își propune să reducă acest decalaj și să le ofere posibilitatea de a-și continua educația chiar și în timpul tratamentului și al recuperării.

La Iași, programul este implementat de Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, în colaborare cu Spitalul de Pediatrie și Inspectoratul Școlar Județean. Pentru început, inițiativa se adresează în special copiilor cu afecțiuni oncologice, care au nevoie de internări îndelungate și de un parcurs educațional adaptat situației lor medicale.

Prof. univ. dr. Camelia Bogdănici, prorector al UMF Iași și coordonatoarea proiectului din partea Universității, a explicat în emisiunea Starea Educației, faptul că „Școala din spital” este o inițiativă a Ministerului Educației, menită să asigure continuitatea procesului de învățământ pentru copiii cu probleme cronice de sănătate.

La Spitalul de Pediatrie din Iași a fost amenajat un spațiu special în care copiii pot participa la activități educaționale, într-un mediu adaptat nevoilor lor. Programul nu se limitează însă la orele desfășurate în unitatea medicală. Educația poate continua și după externare, la domiciliu, inclusiv online, urmând ca elevii să revină la școala de proveniență atunci când starea de sănătate le permite. Înscrierea în program se face la solicitarea părinților, iar una dintre condițiile importante este păstrarea legăturii cu unitatea de învățământ în care copilul este înscris.

Potrivit coordonatoarei proiectului, implementarea acestuia la Iași a presupus aproape un an de pregătiri, discuții și consultări, inclusiv cu părinții. Deși programul a început efectiv în această toamnă, experiența altor centre universitare, precum Târgu Mureș, unde inițiativa a debutat în luna martie, a oferit un punct de plecare.

Opt profesori selectați, dar mai multe discipline fără acoperire

Una dintre cele mai mari provocări ale programului este găsirea cadrelor didactice dispuse să lucreze cu acești copii, într-un context cu totul diferit de cel al unei școli obișnuite.

Din cele 23 de persoane incluse inițial pe lista Corpului Național al Profesorilor pentru Școala din Spital, UMF Iași a organizat concursuri pentru ocuparea a 21 de posturi. S-au prezentat doar 13 candidați, dintre care au fost selectate opt cadre didactice: un educator pentru preșcolari, doi învățători și profesori pentru diferite discipline, destinate elevilor din clasele V-XII. Au rămas însă neocupate posturi importante, în special la matematică și limba română, dar și la informatică și științele naturii.

Prof. univ. dr. Camelia Bogdănici consideră că dificultatea nu ține doar de disponibilitatea profesorilor, ci și de specificul activității. Un cadru didactic care intră într-un salon de spital trebuie să aibă empatie, răbdare și capacitatea de a comunica cu un copil care trece printr-o perioadă dificilă.

În plus, programul de predare nu poate respecta un orar fix, așa cum se întâmplă într-o școală obișnuită. Profesorii trebuie să se adapteze permanent stării copilului și tratamentelor pe care acesta le urmează.

Un alt impediment este remunerarea. Posturile sunt plătite cu ora, iar această formă de salarizare nu este suficient de atractivă pentru unii profesori, care preferă să lucreze în alte unități de învățământ sau să ofere meditații.

Universitatea intenționează să organizeze o nouă selecție pentru completarea echipei și a solicitat Ministerului Educației informații privind eventualele cadre didactice nou-incluse în Corpul Național al Profesorilor pentru Școala din Spital.

16 părinți și-au exprimat interesul pentru program

Interesul familiilor există, însă înscrierea presupune și parcurgerea unor etape administrative. Până la momentul interviului, 16 părinți își exprimaseră opțiunea pentru participarea copiilor la program. Opt dosare erau complete, pentru cinci copii de vârstă preșcolară și trei elevi de clasa a VIII-a. Alte opt dosare erau încă incomplete.

Pentru înscriere sunt necesare documente de identitate și o adeverință care să ateste că elevul este înscris într-o unitate de învățământ.

O atenție deosebită este acordată copiilor aflați în ani terminali. În cazul elevilor de clasa a VIII-a care îndeplinesc condițiile legale, există posibilitatea continuării parcursului educațional fără susținerea Evaluării Naționale, cu condiția ca situația să fie cunoscută și documentată din timp.

Educația, un sprijin emoțional în lupta cu boala

Beneficiile programului nu se rezumă la recuperarea materiei școlare sau la evitarea unor întârzieri în educație. Continuarea școlii are și o importantă dimensiune emoțională. Pentru un copil care petrece luni întregi în spital, lecțiile pot reprezenta o legătură cu viața de dinaintea bolii. Îl ajută să își păstreze rutina, să rămână activ și să simtă că face în continuare lucrurile pe care le făcea înainte de diagnostic. „Copilul nu se simte bolnav, copilul simte că este activ în continuare, are o activitate pe care o avea și înainte zi de zi”, afirmă Camelia Bogdănici.

În opinia sa, această continuitate poate contribui la o stare emoțională mai bună, la optimism și la o raportare mai ușoară la perioada dificilă a tratamentului.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Pentru început aș vrea să ne explicați ce înseamnă programul ”Școala din spital” și care este rolul său în parcursul educațional al copiilor care se confruntă cu boli cronice sau care au nevoie de perioade îndelungate de tratament și recuperare.

Camelia Bogdănici: ”Școala din spital” este o inițiativă a Ministerului Educației în vederea continuării programului școlar pentru acești copii care au probleme de sănătate cronice. Pentru Iași, în mod special, ne-am axat pe copiii care au o patologie oncologică. În acest moment, coordonatorul din Spitalul de Pediatrie este doamna profesor Ingrith Miron, iar o altă colegă de-a noastră, doamna profesor Ghiciu Cristina, este cea care monitorizează și care îndrumă atât părinții, copiii, cât și profesorii care sunt selectați în acest moment. Nu suntem singura universitate în România. La Târgu Mureș această inițiativă a început încă din martie anul acesta. Bucureștiul, Clujul și noi, Iașiul,  suntem cei care acum, în toamnă, am implementat acest lucru deși pentru noi a fost o muncă de aproape un an pentru a putea înțelege cum putem să facem acest lucru și, bineînțeles, să vedem și părerea părinților.

În cazul copilului care are o patologie oncologică sau o patologie de afecțiune cronică, părintele este cel care cere acest lucru, pentru ca acest copil să continue școala, practic, în spital. Când spunem ”Școala în spital”, ne referim chiar la instituția medicală în sine, pentru că este, în acest moment, la Spitalul de Pediatrie din Iași un spațiu în care s-au realizat toate condițiile pentru ca un copil să poată face ore. Dar un copil poate să continue școala în perioada în care va fi externat, respectiv acasă, eventual online și, bineînțeles, va fi completat acest program cu școala normală, atunci când copilul dorește să se integreze în unitatea de învățământ de unde provine. Noi am avut inițial de la Ministerul Educației trimisă o listă care cuprindea 23 de persoane care fac parte din Corpul Național  al Profesorului pentru Școala din spital, selecționate la nivelul Ministerului Educației.

Andreea Daraban: Așadar, nu Universitatea făcut această selecție a cadrelor didactice care să predea în acest program?

Camelia Bogdănici:  Ba da, dar o condiție esențială era ca acești profesori să fie incluși în acest corp național. Noi, în funcție de numărul profesorilor care erau pe această listă, am scos un număr de 21 de posturi, la care s-au prezentat doar 13 persoane, din care am  selectat 8 cadre didactice. Vorbim despre un educator pentru copiii din preșcolar, doi învățători și profesori de diverse specialități pentru elevi de la clasa a V-a până la clasa a XII-a.

 Andreea Daraban: Care este motivul pentru care nu s-au prezentat? E o muncă mai dificilă? Sunt condiții mai grele?

Camelia Bogdănici: În primul rând, un profesor care merge la pediatrie trebuie să aibă o empatie pentru un copil care este cu o afecțiune și bineînțeles să poată comunica foarte bine cu un astfel de copil. În al doilea rând, aceste posturi pe care noi le-am scos la concurs sunt posturi la plata cu ora. Sincer, plata cu ora nu este extrem de ofertant plătită și atunci o parte din profesori, și aici noi, de exemplu, avem o problemă pentru că nu s-a prezentat nimeni pentru limba română și matematică, o parte din profesori preferă să meargă în alte școli, dacă se poate chiar în alte județe, pentru că există și această posibilitate, sau chiar să mediteze acasă. Este un lucru care mi s-a spus, că există profesori care preferă să mediteze acasă decât să meargă într-un spital. Repet, nu este ușor să vorbești cu un copil care are o afecțiune, care poate este suferind, la care trebuie să te adaptezi la ritmul lui de tratament. Noi nu putem face o școală de la 8 la 12 sau de la 8 la ora 13, deci trebuie ca acel profesor să se adapteze. În plus, repet, este la plata cu ora și acest lucru nu este extrem de ofertant. Noi vom mai face luna aceasta (noiembrie) încă o selecție.

Andreea Daraban: Care sunt posturile pentru care aveți nevoie de cadre didactice?

 Camelia Bogdănici: În primul rând și în primul rând pentru matematică, unde nu s-a prezentat nimeni, pentru limba română, unde iarăși nu s-a prezentat nimeni, pentru informatică și pentru științele naturii. Am făcut o statistică și pînă în prezent sunt 16 părinți care și-au exprimat opțiunea pentru înscrierea copiilor. Sunt doar 8 dosare complete pentru 5 copii preșcolari, 3 copii din clasa a VIII-a. Gândiți-vă că acești copii din clasa a VIII-a au și o situație cu totul și cu totul deosebită, pentru că ei dacă au o boală cronică și vor face această ”Școală din spital”, ei vor putea să meargă mai departe fără a mai da și acel examen. Și noi când spunem boală cronică vorbim de un copil care are o internare de peste 3 luni. Când spunem o internare de peste 3 luni, el poate să stea 3 săptămâni, să plece o săptămână acasă, să se întoarcă în funcție de tratamentul pe care îl face. Mai sunt și încă 8 dosare incomplete. Pe lângă documentele de identitate, trebuie să avem o adeverință care să ateste înscrierea copilului respectiv într-o școală. Noi trebuie să ținem legătura cu școala din care provine. Sunt școli care, până în prezent, oarecum asigurau o școlarizare pentru acești copii. Fie li se trimiteau lecțiile, fie chiar participau  la ore online. Dar în acest moment, bineînțeles că este un confort suplimentar, cu atât mai mult cu cât la Spitalul de Pediatrie din Iași  există și o cameră extrem de frumos aranjată în care copilul are și un moment de relaxare.

Andreea Daraban: Vorbeați despre acești copii care sunt în ani terminali, clasa VIII-a, poate clasa a XII-a.

Camelia Bogdănici: Deocamdată, pentru clasa a XII-a nu avem nicio cerere. Avem doar un copil din clasa a XI-a, pentru  cei de clasa a VIII-a, există prin lege această posibilitate și derogare, să nu susțină Evaluarea Națională, dar trebuie să se știe dinainte. Un lucru de menționat, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” din Iași ține legătura cu Inspectoratul Județean. Am avut numeroase întâlniri, atât cu doamna inspector șef, cât și cu reprezentantul inspectoratului, cu care ținem legătura săptămânal, dacă nu zilnic, și care ne-au ajutat foarte mult să facem și această selecție. Vă spuneam că am scos 21 de posturi, noi încercăm acum să le completăm și chiar zilele acestea am cerut din nou Ministerului Educației să ne spună dacă există noi profesori, învățători sau educatori care au fost înscriși în Corpul Național al Profesorilor.

Andreea Daraban: Prin urmare, ca să poți preda în acest program ”Școala din spital”, trebuie să faci parte din acest corp al profesorilor. Puteți apela și la alte cadre didactice, din alte județe?

Camelia Bogdănici: Am vorbit acest lucru și cu reprezentanții ISJ și mi-au spus că putem apela în momentul în care există o detașare aprobată tot de minister. Deci totul se ține în strânsă legătură cu inspectoratul și, bineînțeles, cu Ministerul Educației.

Andreea Daraban:  În afară de această problemă legată de asigurarea resursei umane calificate, necesare pentru a susține acest program, cu ce alte dificultăți vă mai confruntați în implementarea programului ”Școala din spital”?

Camelia Bogdănici: Au fost extrem de multe întrebări adresate. Cum se vor îmbrăca? Cum vor sta? Cum mască fără mască? Pentru că vorbim totuși de copii care au o patologie oncologică și la care trebuie să fie un alt mod de a preda. Cum reacționează copiii? Uneori sunt voioși, dar uneori, după un tratament, după o chimioterapie, de exemplu, copilul nu mai este atât de activ. Dorește să doarmă și trebuie să ne adaptăm în funcție de programul de tratament pe care îl are. E ușor dificil, dar este un nou început și, bineînțeles, lucrurile se vor rezolva cu timpul. Vom vedea și vom urmări din aproape și eu sunt sigură că acești copii vor fi mult mai încântați în momentul în care vor avea practic lecțiile acolo. Ne-am pus problema ce cărți trebuie să luăm, mai ales că sunt copii din clase diferite.

Andreea Daraban: Ce impact are continuarea școlii asupra copiilor care petrec perioade lungi în spital? Ce se schimbă în starea lor emoțională și în relația cu tratamentul? Există beneficii?

Camelia Bogdănici: Bineînțeles, emoționale în primul rând.  Copilul nu se simte bolnav, copilul simte că este activ în continuare, are o activitate pe care o avea și înainte zi de zi, și atunci, practic, acest copil va trece mult mai ușor peste boală. Noi așa spunem, cu cât uiți de boală, cu atât ești mai optimist, cu atât lucrurile se rezolvă și, inclusiv, tratamentul merge mult mai bine.

Andreea Daraban: Există o legătură între ”Școala din spital” și ceea ce se întâmplă la școala de proveniență a unui copil? Există o corelație între ceea ce se face în program și ceea ce se întâmplă la școală?

Camelia Bogdănici: Bineînțeles. Este primul an când facem acest lucru, dar una dintre condiții este să ținem legătura cu școala de unde provine copilul. Și așa cum vedeți, o parte din materii  nu le putem acoperi și atunci trebuie să cerem ajutorul și sprijinul școlii respective pentru a putea vedea cum am putea să facem acest lucru. O parte din școli știu de astfel de copii și atunci chiar o parte din profesori veneau benevol, le trimiteau lecțiile, o parte dintre colegi le trimiteau lecțiile și atunci se făceau aceste lecții într-un fel fără să fie știut de noi. Când aveau o perioadă, măcar de o săptămână, și puteau pleca acasă și li se permitea să meargă la școală, pentru că și aici este o problemă, ei încercau să recupereze în așa fel încât să poată lua niște note  și să poată promova clasa.

Andreea Daraban: Spuneați că luna aceasta faceți o nouă selecție a profesorilor. Mai exact în ce perioadă?

Camelia Bogdănici: Vom avea o ședință de Consiliul de Administrație în care vom hotărî, din nou, exact perioada de înscriere. Vor fi toate datele pe site-ul universității și, bineînțeles, așa cum vă spuneam, noi ținem o legătură strânsă cu Inspectoratul Județean, care preia datele de la noi și, practic, prin ei au aflat profesorii prima dată de acest program.

Varianta audio a interviului: