#StareaEducației (INTERVIU) Patru școli din Iași vor beneficia de atelierele ”FIND YOUR VOICE” susținute de Asociația PISC – Profesorii Inovează Școala. Anamaria Ghiban: ”Faptul că există o zonă de conformism în sistemul nostru educațional, ne provoacă să încercă să ieșim din el și în cele din urmă asta duce la progres.”

Publicat de andreeadaraban, 22 septembrie 2025, 09:06 / actualizat: 23 septembrie 2025, 8:34

Ajuns la a patra ediție, proiectul revine anul acesta într-un format pilot, dedicat școlilor din județul Iași. Este vorba despre o serie de ateliere gratuite pentru elevii de gimnaziu, care îmbină educația non-formală cu dezvoltarea creativității, a gândirii critice și a exprimării autentice. Despre impactul acestor ateliere și despre ce înseamnă cu adevărat să-ți găsești vocea în școală, a aflat colega noastr, Andreea Daraban, în dialogul purtat cu inițiatoarele proiectului ”Find Your Voice”, Cristina Mocanu și Anamaria Ghiban, cofondatoare ale asociației PISC, profesorii Inovează Școala.

Andreea Daraban: Cum a luat naștere programul ”Find Your Voice” și care a fost motivația din spatele acestuia?

Anamaria Ghiban:  Programul ”Find Your Voice”, l-am gândit, inițial,  ca o serie de cinci ateliere pe vremea aceea, pentru că au trecut doi ani de când l-am inițiat și el a venit cumva ca o nevoie firească a noastră, de formatori, traineri și profesori care lucrau deja cu profesorii și aduceau metode inovative în traininguri pentru profesori și spuneam, că a venit ca o urmare firească,  în sensul că am simțit nevoia să facem și pentru elevi astfel de ateliere și așa s-a născut programul în sine.  Inițial erau cinci ateliere, a funcționat așa, trei ediții. Între timp, noi am devenit asociație, cu acte în regulă, cum ne place să spunem, și atunci ne-am gândit că ar fi potrivit să mergem noi către comunitate, pentru că în faza inițială părinții își înscriau copiii, veneau la ateliere și așa mai departe.

Andreea Daraban: De ce ați ales să vă adresați, în mod special, elevilor de gimnaziu?

Cristina Mocanu: Cred că ideea programului, despre care vă vorbea și Anamaria anterior,  a venit din dorința de inovație și ne-am dat seama că în zona de gimnaziu copiilor li se oferă foarte multe lucruri la școală, cu toate acestea sunt și la vârsta la care își doresc și mai mult și își doresc să facă lucruri creative, care să-i pună în valoare, să le consume energia creativ, așa încât programul acesta a venit tocmai din dorința aceasta cumva firească a adolescenților și noi ne-am îndreptat către ei. Nu neg faptul că poate ar fi un program demn de dezvoltat și către zona de liceu, dar deocamdată ne-am dat seama că acolo e nevoie de activități care să-i stimuleze pe copii în zona aceasta a creativității, a vorbitului în public, a utilizării responsabile a internetului și așa mai departe.

Andreea Daraban: Spuneați că ați ales să vă îndreptați către comunitate, așadar v-ați îndreptat către școlile din județul Iași. Până pe 15 septembrie școlile au avut posibilitatea să se înscrie în acest program. Pe 22 septembrie aflăm și ce școli au fost selectate pentru a intra în acest program. Cum se face selecția?

Anamaria Ghiban: Selecția în sine se face pe baza unor criterii simple, să spunem. E prima dată când mergem în felul acesta către comunitatea educațională în școli. Până acum noi am avut traininguri mai mici, n-am avut programe de amploare asta. Ne-am gândit să fie o ediție pilot, să spunem, pe care să o ducem în școlile de gimnaziu. Am optat pentru patru școli și vom avea în vedere cumva și o distribuție geografică, să spunem, a școlilor. Am analizat dacă să mergem către rural, către urban, n-am vrea să facem diferențierea aceasta. În schimb, în formular, școlile au trebuit să completeze o motivație pentru care își doresc acest program în școala lor și vom ține cont mai ales de motivație, dar și de numărul de copii din școala respectivă, de numărul de cadre didactice, pentru că o parte din program este și un training dedicat cadrelor didactice din școlile selectate, care să ducă mai departe, să spunem, ceea ce încercăm noi să-i învățăm pe copii la ateliere.

Andreea Daraban: Tot ceea ce se întâmplă în cadrul acestor activități pe care le desfășurați prin programul ”Find Your Voice” sunt gratuite.

Cristina Mocanu: Sunt gratuite, dar după cum bine știm, și-i învățăm și pe elevi, nimic în viață nu este gratuit. De data aceasta ne bucurăm tare mult de faptul că am stabilit un parteneriat cu Amazon Development Center în România, care ne susține nu doar în acest program, ci și în altele pe care urmează să le desfășurăm și care ne susține să mergem tocmai spre comunitate și să facem lucruri împreună pentru comunitatea, deocamdată, din județul Iași, dar plănuim să extindem parteneriatul acesta și în alte direcții.

Andreea Daraban: Ce  tipuri de activități vor experimenta elevii în cadrul atelierelor?

Anamaria Ghiban: Vom ține câte trei ateliere pentru câte două grupe în fiecare școală, deci vor fi un maximum de 30 de copii, împărțiți în două grupe, care vor participa pe rând la cele trei ateliere. Vom  relua mult din ceea ce am făcut, pentru că feedback-ul la primele ediții a fost foarte bun și din partea părinților și a copiilor. Deci vom și relua unele lucruri, dar venim și cu noutăți, pentru că între timp a apărut inteligența artificială, au apărut, știu eu, și aplicații noi, apropo de zona de digitașă și de educație digitală și gândire critică pe care încercăm să o introducem în ateliere. Copiii vor avea parte de public speaking, de scriere creativă, dar nu divulgăm nici prea mult, mai povestim și după ce punem în practică.

Andreea Daraban: Și aceste ateliere pe ce perioadă se vor derula?

 Cristina Mocanu: Ne dorim ca, desigur, să fie un parteneriat real între noi și școli și să stabilim cumva de comun acord care este cel mai bun calendar pentru elevi și pentru școala respectivă, pentru că așa cum știe toată lumea, într-o școală nu se întâmplă doar școală și ore, se întâmplă multe alte lucruri, așa încât există un anume nivel de flexibilitate pe care îl avem în stabilirea programului, dar avem și un calendar pe care vrem să-l urmărim.

Anamaria Ghiban: În principiu, vom începe atelierele cel mai probabil spre finalul lunii octombrie. Deocamdată, după ce afișăm selecția, vom lua legătura cu școlile, să stabilim, cum a zis și Cristina, în funcție și de programul lor. Fiind vorba de trei ateliere și după aceea de un training pentru profesori, noi ne-am propus ca ele să fie făcute până la finalul anului. Acum vedem și dacă ne iese.

Andreea Daraban: Pe finalul dialogului nostru, de ce este important ca elevii să-și găsească vocea într-un sistem educațional axat adesea, după cum bine știm, pe conformism. Iată, venim cu aceste ateliere care îi scot din rutină pe copii, inclusiv pe profesori.

Cristina Mocanu: Cred că este foarte important să facem astfel de ateliere și să le oferim copiilor oportunități, tocmai ca să își dea seama că au această voce. Pentru că de multe ori nu își dau seama că pot face lucruri chiar și la vârsta gimnaziului. Acesta ar fi un prim aspect și un altul, ușor mai idealist, să spunem, e dorința noastră în Asociația PISC – Profesorii Inovează Școala, de a aduce întotdeauna ceva nou, ceva diferit și care să genereze schimbare pozitivă.

Anamaria Ghiban: Și aș completa cu faptul că învățarea, până la urmă, se produce atunci când ieși din zona de confort. Ori, tocmai acesta este un bun argument pentru ceea ce noi încercăm să facem la PISC. Tocmai faptul că există așa o zonă de conformism în sistemul nostru educațional, ne provoacă să încercă să ieșim din el și, în cele din urmă…asta duce la progres.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Asociația PISC – Profesorii Inovează Școala se lansează la Iași. Dana Anghelescu: ”Dacă ești autosuficient în educație, ești condamnat la anulare. E o utopie să crezi că în acest secol poți să te împotrivești tehnologiei.”

Asociația a fost înființată de trei cadre didactice din Iași, extrem de implicate și dornice să aducă un suflu nou sistemului educațional românesc. Este vorba despre Cristina Mocanu, profesoară de engleză la Colegiul ”Costache Negruzzi”, Anamaria Ghiban și Dana Anghelescu, profesoare de limba și literatura română la Liceul de Informatică ”Grigore Moisil”. Toate trei au acceptat invitația colegei noastre, Andreea Daraban, de a vorbi despre ce-și propune Asociația PISC – Profesorii inovează școala și cum putem face schimbări reale în ceea ce înseamnă educația din țara noastră.

Andreea Daraban: Proiectul PISC nu este nou, datează încă din pandemie. Noutatea o reprezintă înființarea asociației omonime. De ce o astfel de organizație? Ce vă propuneți prin acest proiect?

Cristina Mocanu: Activitatea noastră a început în pandemie, dar nu cred că pandemia a fost cea care ne-a făcut să începem astfel de activități, ci mai degrabă dorința noastră de a aduce schimbare în educația din România. Întâmplarea a făcut ca atunci nevoia de a fi alături de colegii noștri să fie foarte mare, așa încât am început prin a organiza câteva sesiuni de instruire și de training online cu profesori din toată România și odată cu aceste training-uri online, ne-am dat seama că, de fapt, profesorii sunt foarte deschiși către inovație,  câtă vreme găsesc un spațiu sigur în care să-și împărtășească resursele și să-și dezvolte ei înșiși competențele. Așa încât ne-am gândit că a înființa o asociație care să promoveze inovația în educație este unica soluție de a face câțiva pași înainte.

Anamaria Ghiban:  Pandemia ne-a creat un context. Atunci, dorința noastră a fost să dăm din ceea ce noi descopeream din mers, pentru că eram în școală online, se resimțea nevoia de a adopta noi metode, astfel încât să facem fața acestei provocări. Nu ne-am așteptat să avem o așa mare audiență și lucrurile au continuat după pandemie, când ne-am diversificat oarecum activitățile, în sensul că ne-am îndreptat atenția și către elevi, nu doar către profesori. Am început să facem activități nu doar online, ci am organizat și ateliere, training-uri în format fizic. Și cumva, da, cum a zis și Cristina, pasul către un ONG, către o asociație în care să avem un cadru formal, legal, era necesar.

”Am creat Asociația PISC – Profesorii inovează școala plecând de la premisa că educația implică conectarea celor trei categorii, profesori, părinți, elevi și am încercat să facem câte puțin pentru fiecare dintre aceștia.”

Andreea Daraban: Ce vă propuneți prin acest proiect? Care sunt obiectivele?

Dana Anghelescu: Ne propunem nu doar să aducem inovația, ci să și deschidem mințile și celor care poate încă nu au ieșit din zona de confort. Ne propunem să organizăm în continuare ateliere, training-uri, conferințe, să lucrăm atât cu profesorii, cât și cu elevii și nu în ultimul rând cu părinții.

Andreea Daraban: Vorbeați despre aceste ateliere organizate deja pentru elevi. Cum s-au desfășurat? Am văzut că au fost și ateliere pentru părinți.

Anamaria Ghiban: Ne-am dus în toate direcțiile. Noi am plecat de la premisa că educația implică conectarea acestor trei categorii, profesori, părinți, elevi și am încercat să facem câte puțin pentru fiecare dintre categoriile acestea. Punctul culminant a fost în toamnă, când am organizat Connected 3.1 și cumva, înființarea asociației a fost pasul absolut firesc după acest eveniment, care ne-a arătat că este nevoie de ceea ce facem noi și care ne-a arătat că puși împreună, părinți, profesori, elevi pot să contribuie, în mod real, la schimbările acestea pozitive, despre care tot vorbim. Să revenim la ateliere, pentru că despre asta m-ai întrebat. Noi am organizat ateliere pentru copii, pe care le-am ținut eu și Cristina și în formulă mai recentă și împreună cu Dana. Este vorba despre programul Find your voice, în care am încercat să punem multe elemente non-formale, care nu prea se regăsesc în programa școlară oficială. Dacă vorbim de ateliere pentru părinți, în zona aceasta ne-am dus deocamdată către specialiști. La Connected am avut și ateliere pentru părinți, pe care nu le-am ținut noi, ci specialiști în diverse alte domenii. Iar pentru profesori, aici e  zona noastră de confort, pentru că toate trei suntem formatoare și avem deja o experiență în ceea ce privește formarea profesorilor și din alte programe, din colaborări cu alte instituții.

Andreea Daraban:  Ne puteți dezvălui din planul pe care îl aveți?  Poate alte evenimente pe care urmează să le lansați?

Cristina Mocanu: Ceea ce face activitatea noastră să fie specială e tocmai acest cuvânt cheie inovație. De fiecare dată, după ce organizăm un eveniment, un training, un curs pentru elevi, încercăm să trecem printr-un proces de reflecție și să ne dăm seama ce anume poate fi îmbunătățit, ce poate fi adaptat nevoilor viitorilor cursanți. Așa încât, da, programul Find your voice se va regăsi sub o formă îmbunătățită, cel mai probabil în toamnă, pentru că tocmai ce am încheiat o sesiune de astfel de ateliere acum  două săptămâni, iar în ceea ce privește evenimentele pentru profesori și părinți, deja suntem în lucru cu ceea ce înseamnă Connected 3.2, respectiv ediția a doua a conferinței noastre, care se va desfășura în toamnă,  la Iași.

Dana Anghelescu: Un alt proiect drag nouă este Cinemaze, Acesta este despre educație cinematografică, fiind dedicat tinerilor cu vârste cuprinse între 14 și 24 de ani. E un proiect pe care noi am încercat să-l implementăm cu ceva vreme înainte, dar abia acum și-a găsit contextul potrivit. Ce facem?  Vizionăm filme, dezbatem pe marginea acestora și mai mult decât atât, învățăm și cum să deconstruim un mesaj după anumite tehnici cinematografice.

Anamaria Ghiban: E un proiect care presupune participare gratuită. Este important să menționăm că este un proiect realizat în parteneriat cu cei de la ZBOR Hub BCR, care ne-au oferit, cu generozitate, spațiul de acolo, un spațiu foarte creativ în care să ne întâlnim cu tinerii și să putem face aceste vizionări și dezbateri pe marginea filmelor. Am organizat până acum două astfel de întâlniri, urmează a treia. Ne-am propus să ne vedem lunar cu tinerii. Nu este o dată fixă.

Andreea Daraban: Așadar, cei interesați cum pot ajunge la un astfel de atelier?

Cristina Mocanu: Pot urmări paginile de Facebook și Instagram a celor de la ZBOR, unde există un formular de înscriere pentru activitățile lor și printre acele activități se vor regăsi și sesiunile Cinemaze. De obicei, sunt anunțate cu cel puțin o săptămână înainte. Cinematografia e mai plăcută după-amiaza, deci se întâmplă undeva pe la orele 17,00 – 18,00,  într-una din zilele săptămânii.

Anamaria Ghiban: Iar pe paginile noastre de social media sunt evenimente organizate în vederea înscrierii. Să nu se înțeleagă că dacă cineva nu s-a înscris și a aflat în ultima clipă și vrea să vină la Cinemaze nu-l primim. N-am ajuns încă până acolo, să avem public atât de numeros încât să nu mai putem primi pe cineva peste număr.

Andreea Daraban: Atelierele Find your voice sunt adresate copiilor de vârste mai mici.

Cristina Mocanu: Da. Acolo, intrând în zona de adolescență/preadolescență, grupul are un număr fix, tocmai pentru că activitățile presupun lucru în echipă. Trebuie să avem, logistic, un anume număr de copii și de fiecare dată am avut posibilitatea de a lucra cu maximum 12-14 copii, tocmai pentru a ne asigura că acele activități non-formale, despre care vorbea Anamaria mai devreme, își ating până la urmă scopul.

Andreea Daraban: Puteți enumera câteva dintre activitățile pe care le-ați desfășurat la aceste ateliere Find your voice?

Anamaria Ghiban: Programul a fost gândit ca o suită de cinci ateliere, legate cumva între ele, fiecare cu o altă tematică, dar am încercat să valorificăm de la un atelier la altul ceea ce copiii au învățat deja. Printre cele cinci s-au numărat un atelier des, unul de scriere creativă, un altul combinat, de educație digitală și cinematografică. Sunt și elemente de educație media, de gândire critică inserate. Uite, ca să-ți dăm un exemplu, am vorbit în unul dintre ateliere despre GDPR, despre politica de confidențialitate, despre copyright. N-ai zice că poți vorbi cu copii de 12-14 ani despre așa ceva, dar sunt foarte curioși și foarte deschiși să afle lucruri despre care poate au auzit și lucruri care le sunt folositoare în viitor.

”Odată cu lansarea Asociației PISC  ne dorim să creăm o comunitate, în care profesorii din Iași și de ce nu, și de la nivel național și chiar internațional, să găsească sau să-și împărtășească resurse, iar rolul nostru ar fi acela de facilitatori ai acestei comunități.”

Andreea Daraban: În statutul asociației, un obiectiv este reprezentat de inițierea unor hub-uri educaționale care să permită schimbul de experiență între actorii din educație. Despre ce este vorba, mai exact?

Anamaria Ghiban: Este unul dintre obiectivele noastre pe termen lung. Cu siguranță va mai trece ceva timp până vom reuși să punem o bifă în dreptul acelui obiectiv. Deocamdată, cum spuneam, ne bucurăm de colaborarea cu parteneri care ne susțin și spuneam că multe dintre activitățile noastre, inclusive lansarea Asociației PISC o vom face la ZBOR, dar privim așa în viitor și visăm la un spațiu în care să putem să ținem constant astfel de activități, la un spațiu în care să existe resurse pentru tineri, pentru profesori. O altă parte a publicului nostru țintă, la care ne-am gândit și pentru care n-am putea spune că am făcut deocamdată prea mult, sunt profesorii debutanți. Discutam că ar fi interesant și de bun augur să avem formări, training-uri, workshop-uri dedicate profesorilor debutanți. E nevoie de așa ceva.  Prin urmare, aceste spații noi așa le-am vedea, ca niște spații în care să se armonizeze și să se conecteze profesori, elevi și părinți.

Cristina Mocanu: Și mai mult decât spațiul pe care îl vizualizăm și așa ni-l imaginăm că va exista, ne dorim să creăm o comunitate, în care profesorii din Iași și de ce nu, și de la nivel național și chiar internațional, să găsească sau să-și împărtășească resurse, să își poată oferi unul altuia ceea ce au nevoie la un moment dat. Iar rolul nostru, zic eu, ar fi acela de facilitatori ai acestei comunități. Așa încât fie că vorbim de profesori care vor să urmeze un curs de formare, fie că vorbim despre elevi care caută ceea ce poate nu le oferă programa școlară și părinți care au nevoie de orice să poată să gestioneze educația copilului, să poată veni către noi.

”În Educație e nevoie de schimbarea de mentalități. E nevoie de deschidere și să nu opui rezistență la ceea ce nou.”

Andreea Daraban: Ați vorbit mereu despre nevoia de schimbare din sistemul educațional. Dacă v-ar sta în putere, ce ați schimba imediat?

Anamaria Ghiban: Eu aș schimba mentalități, dar e o contradicție, deoarce nu poți să schimbi mentalități imediat. Mentalitățile se schimbă în timp și e nevoie de ceea ce spunea Dana, de deschidere, să nu spui nu schimbării și să nu opui rezistență.

Andreea Daraban: Sunteți unii dintre profesorii care ați vorbit mereu despre importanța digitalizării în sistem, despre adaptarea metodelor de predare la nevoile elevilor și despre necesitatea introducerii tehnologiei în procesul educational. Cum se poate face acest lucru astfel încât elevii să fie cu adevărat beneficiari ai unei astfel de schimbări, iar reticența unor cadre didactice să fie depășită?

Cristina Mocanu: Din nou, vorbim de lucruri greu de făcut într-un termen foarte scurt. Dar uite că am pornit discuția noastră de la pandemie și, dacă e să ne aducem aminte, atunci am depășit destul de repede frica de tehnologie, pentru că era o frică, și am reușit să ne adaptăm, pentru că eram forțați să o facem. Cred că odată ce a dispărut această necesitate imediată, am revenit cumva, unii dintre noi, la acel confort de dinainte. Ori cred că exact de asta avem nevoie în continuare, ca să putem să funcționăm în spațiul digital, de conștientizarea faptului că e în continuare o nevoie, că elevii așteaptă de la noi, ca profesori, să fim digitali, să știm să folosim AI, să știm să integrăm inteligența artificială în ceea ce facem. Așa încât, odată ce vom fi înțeles că e nevoie în fiecare zi de digital, cred că îl vom și utiliza mai mult.

Există în continuare un decalaj și trebuie să-l recunoaștem, chiar dacă noi suntem profesori, între ceea ce știu unii dascăli și ceea ce știu elevii, în materie de utilizarea tehnologiei. Pe de altă parte însă, apropo de workshop-urile Find your voice, elevii își dau seama că sunt foarte multe lucruri pe care ei nu le știu. Și atunci, din discuțiile noastre, din workshop-urile pe care le facem, putem învăța și de o parte, și de cealalaltă și în felul acesta se va depăși, zic eu, și reticența de a folosi instrumente digitale.

”Credem că deschiderea este molipsitoare și dacă faci lucrurile bine și cu sens, ușor, ușor se întâmplă un transfer de cunoștințe, de mentalitate. Chiar credem în puterea exemplului personal, care funcționează și în cadrul colegial și în clasă.”

Andreea Daraban: Spuneați că Asociația PISC are la bază convingerea că schimbarea în educație trebuie să vină de la profesori, de la cei care sunt vectorii principali ai sistemului. Cum se poate îmbunătăți pregătirea cadrelor didactice? Sunt persoane autodidacte, dar sunt și persoane care nu au această apetență de a căuta noul. Se mulțumesc cu ceea ce au învățat deja. Și există o autosuficiență, trebuie să spunem, din partea unora, o autosuficiență pe care o regăsim în multe alte domenii, nu e numai educația vizată.

Dana Anghelescu: Dacă ești autosuficient în educație, ești condamnat la anulare. E o utopie să crezi că în secolul 21 poți să te împotrivești tehnologiei. Profesorul care refuză să folosească inteligența artificială sau tehnologia în clasă, într-o lecție integrată, nu va câștiga niciodată elevul. În plus, profesorul trebuie să accepte faptul că un elev poate să fie mai bine pregătit decât el în ceea ce privește utilizarea tehnologiei. Și cred că este necesar să creeze acea legătură cu elevul, să existe o colaborare. Și lecțiile pot să iasă extraordinară atâta vreme cât se adaptează și profesorul. Aici simt eu o mare nevoie de schimbare în educație. Profesorul este cel care trebuie să se adapteze, nu neapărat elevul. Reticența cea mai mare, ostilitatea cea mai mare, o întâmpinăm din partea anumitor profesori, care nu acceptă ideea că tehnologia trebuie să fie folosită în interesul elevului, al unei lecții valoroase și al lui, până la urmă.

Anamaria Ghiban: Inteligența artificială e subiectul anului în educație, cum e probabil subiectul anului și în multe alte domenii. Dar dacă e să vorbim de schimbări pozitive, pe mine termenul în sine de schimbare mă duce mereu cu gândul la un citat care îmi place foarte mult, al pedagogului Paulo Freire, care zice că ”educația nu schimbă lumea, ci educația schimbă oamenii care vor schimba lumea”. Prin urmare, da, e nevoie de schimbări, poate și în ceea ce privește legislația din sistem. Nu vorbesc neapărat de obligativitatea profesorilor în a urma cursuri sau a se perfecționa continuu. Dar atât timp cât există deschidere din partea unora dintre colegii noștri și n-aș vrea nici să dăm în extrema cealaltă, că noi am făcut asociația ca să sprijinim profesorii și să colaborăm, nu ca să arătăm cu degetul pe cineva care e reticent. Eu cred că deschiderea asta e molipsitoare și dacă faci lucrurile bine și cu sens, ușor, ușor se întâmplă un transfer de cunoștințe, de mentalitate. Chiar cred în puterea exemplului personal, care funcționează și în cadrul colegial și în clasă. Am remarcat asta de multe ori și la elevi. Dacă tu faci un lucru, ei vor lua exemplu. Dacă tu doar le spui un lucru și faci altceva, șansele sunt mici să se realizeze transferul.

Andreea Daraban: Revenind la Asociația PISC – Profesorii inovează școala. Ce se va întâmpla la lansarea din 12 aprilie, cum va fi acest eveniment?

Cristina Mocanu:  Va fi un eveniment de creare a unei comunități. Am invitat parteneri, persoane care ne-au fost alături de multe ori în activitățile noastre și bineînțeles, profesori, elevi și părinți. Ne propunem să trecem puțin în revistă activitatea noastră, să facem publicul să înțeleagă de ce am ajuns în punctul în care să înființăm această asociație și ce ne propunem să facem de aici încolo. Și bineînțeles că, în virtutea experienței noastre cu astfel de momente și de training-uri, vom pregăti pentru invitați o activitate educațională, pentru că, nu-i așa, n-ar putea fi o lansare a unei asociații care vizează educația, fără să și învățăm ceva.

Varianta audio a interviului:

Omul care aduce vestea: Planurile-cadru pentru învățământul liceal, în dezbatere publică la Iași

Publicat de Andreea Drilea, 19 februarie 2025, 09:49

Profesorul Anamaria Ghiban va fi prezentă la dezbatere și ne-a conturat, în matinal cu Adina Șuhan, câteva dintre propunerile pentru un sistem educațional în armonie cu nevoile elevilor:

Ministrul educației, Daniel David, va fi prezent la această întâlnire națională la care vor participa dascăli, elevi, părinți și reprezentanți ai autorităților educaționale.

Conferința va avea loc în Aula „Mihai Eminescu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, marți 25 februarie 2025.

Anamaria Ghiban, Profesor de Limba și Literatura Română la Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” Iași, ne-a vorbit și despre Atelierele „Find your voice”, abordare integrată de cultivare a creativității pentru copii și adolescenți.

#StareaEducației (INTERVIU) Anamaria Ghiban, profesor de Limba și Literatura Română: “Cred că reticența profesorilor față de utilizarea AI în procesul educațional poate fi depășită, iar introducerea acestui instrument trebuie făcută treptat, conștient și asumat.”

Publicat de Andreea Drilea, 10 ianuarie 2025, 09:28

Un workshop dedicat cadrelor didactice de gimnaziu și liceu, indiferent de disciplina predată, va fi organizat săptămâna viitoare, la Iași, de Asociația “Profesorii Inovează Școala – PISC”, ce își propune să împrietenească dascălii cu inteligența artificială și cu ideea că aceasta nu reprezintă un pericol pentru procesul educațional, ci poate deveni un instrument util sau chiar un partener de cursă lungă în procesul didactic.

Anamaria Ghiban, profesor de Limba și Literatura Română la Liceul de Informatică “Grigore Moisil”din Iași, este invitata colegei noastre, Andreea Daraban, fiind unul dintre trainerii acestui atelier creativ intitulat “AI sau nu AI? Aceasta este întrebarea!”, ce va avea loc pe 16 ianuarie.

Andreea Daraban: Cât de importante sunt astfel de workshop-uri pentru profesori, în care se discută despre tehnici de utilizare a inteligenței artificiale în procesul de predare-învățare?

Anamaria Ghiban: Este absolut evident că sunt foarte importante aceste workshop-uri, formări, training-uri menite să ne țină cumva, pe noi profesorii, aliniați la ceea ce se întâmplă în societate și, implicit, în educație, pentru că evoluția tehnologiei are un impact colosal asupra educației și asupra modului în care educația își pune amprenta în formarea tinerilor.

Andreea Daraban: Cum va fi structurat acest atelier?

Anamaria Ghiban: Este un atelier într-o formulă, să spunem, mai restrânsă. Mizăm pe prezența a 25 de participanți. Înscrierile încă sunt deschise. Va fi un workshop în care vom combina câteva lucruri teoretice cu aplicații practice.  Am zis că este onest să acceptăm că și noi, profesorii, indiferent de vârstă și de experiență, avem de învățat despre inteligența artificială. Prin urmare, vom veni cu câteva lucruri ce țin de teorie, ce este inteligența artificială, cum funcționează algoritmii, cum își poate pune ea amprenta asupra procesului educațional. Dar foarte important, venim și cu o parte practică, pentru că și eu, și Cristina Mocanu, colega mea trainer, aplicăm deja la clasă anumite lucruri, facem activități cu copiii care implică utilizarea inteligenței artificiale și atunci ne-am gândit că e de bun augur să combinăm cele două lucruri și să insistăm mai ales pe partea practică și pe cum să facem să aducem inteligența artificială în clasă, să nu ne fie frică de ea, pentru că este și aceasta o  realitate,  și să-i încurajăm pe copii să o folosească în sensul bun.

Andreea Daraban: Cum poate un profesor de română, pentru că este specializare ta, să folosească inteligența artificială în procesul de predare?

Anamaria Ghiban: Sunt multe feluri de a folosi inteligența artificială. De la a o folosi în sprijinul nostru, al profesorilor, ca un instrument care să ne ajute să ne creionăm lecțiile, până la a exersa împreună cu copiii în activități care să vedem, de exemplu, ce poate să facă inteligența artificială și ce nu poate să facă. Exerciții în care să vedem dacă putem compara creativitatea umană cu “creativitatea” inteligenței artificiale. Să știi că am făcut, de exemplu, un exercițiu – joc, în care le-am cerut copiilor să analizeze niște poezii, niște texte literare, iar în paralel, eu însămi am cerut AI-ului, m-am folosit Gemini de la Google, să analizeze același text. Și apoi, fără să le spun lucrul ăsta elevilor, am făcut o comparație și am dedus ce anume era făcut de inteligența artificială, ce era făcut de ei, cum s-au combinat informațiile, de ce în textul produs de Gemini nu apar anumite lucruri, ș.a.m.d.

Andreea Daraban: Nu au tendința copiii să folosească inteligența artificială pentru a le ușura cumva munca? De exemplu, dacă au de făcut o compunere, să le spună acestor instrumente,  cum sunt Chat GPT sau Gemini, să le creeze tema?

Anamaria Ghiban: Ba da, în primă instanță există tendința asta și cred că de aici am și pornit cu Cristina, când am gândit acest workshop, de la ideea că prima reacție a profesorului, firească de altfel, este să fie reticent, să condamne, să presupună, poate, că elevul a folosit inteligența artificială pentru a păcăli,  și atunci asta nu este ok, deci trebuie să interzicem. Am plecat de la gândul că, în loc să interzicem, putem să modelăm și să formăm copiii în așa fel încât să înțeleagă în ce fel pot folosi inteligența artificială astfel încât să le fie utilă. Pentru că ne place sau nu, inteligența artificială a pătruns deja în viețile noastre și este ceva util, dacă știm să gestionăm. Și atunci ne-am gândit că putem să-i formăm pe copii în așa fel încât să înțeleagă care sunt limitele utilizării inteligenței artificiale. Desigur că fiecare dintre noi, nu doar copiii, poate folosi inteligența artificială ca să producă texte, să spunem, în locul nostru. Dar nu despre asta este vorba. Și apropo de asta, o mică parte din workshop va fi dedicată și unei discuții despre etica folosirii inteligenței artificiale, pentru că e un domeniu absolut fascinant și se pune tot mai mult problema existenței unei conduite care aduce în discuție etica utilizări inteligenței artificiale. Să știi că elevii au discernământ și aleg între a o folosi ca să păcălească, să spunem, pe termen scurt, dar înțeleg că, pe termen lung, nu este în regulă să o folosești astfel.

Andreea Daraban: La un moment dat, după utilizarea mai îndelungată a unor astfel de instrumente, am putea căpăta experiența de a distinge între ceea ce este creat de inteligența artificială și ceea ce aparține omului?

Anamaria Ghiban: Intrăm aici și într-o altă zonă, aceea a educației media. Și vorbim de data asta de educație media digitală, care ne ajută să distingem, să înțelegem ce este creat de om, ce este creat de niște algoritmi, de niște mecanisme artificiale. Dar pentru asta este nevoie de experiență, e nevoie să înveți cum funcționează algoritmii și alte mecanisme, dar e nevoie de asemenea și de niște instrumente. Poți face asta tot cu ajutorul unor instrumente digitale. Există, de altfel, programe care detectează prezența unui conținut creat de inteligența artificială. Adică nu cred că este vorba doar de experiență, dar este vorba, în primul rând, de a-ți pune niște întrebări, de a vedea niște semne în anumite zone.

Andreea Daraban: Care sunt avantajele utilizării inteligenței artificiale în procesul de predare, învățare și evaluare?

Anamaria Ghiban: Cred că sunt aspecte diferite ale discuției și ele necesită aprofundare, dar privit așa în ansamblu, n-are cum să fie rău. Utilizarea inteligenței artificiale în procesul educațional,  dacă e să ne referim la un nivel minimal, înseamnă acces la informație mult mai rapid. Ce faci cu informația mai departe, asta este o altă discuție. Apoi, în ceea ce privește evaluarea, există deja numeroase discuții și idei care sunt puse în practică în legătură cu realizarea unei standardizări a evaluării și cred că inteligența artificială ar putea fi de ajutor în direcția asta. Și cred că, de asemenea, e important să știm lucruri despre inteligența artificială. Pentru că ne place sau nu, inteligența artificială e folosită peste tot în mass-media, de la a crea afișe publicitare până la a crea, nu știu, texte. Și atunci e important ca tinerii să discearnă între lucrurile astea.

Andreea Daraban:  Ajungem la o altă întrebare pe care voiam să ți-o adresez, legată de pericolele la care suntem expuși totuși, pentru că există și aceste riscuri atunci când utilizezi inteligența artificială, de exemplu. Apropo de creare de conținut, există site-uri care generează conținut și care livrează astfel de informații în spațiul public.

Anamaria Ghiban: Tocmai de aceea e important ce facem noi în școală. Adică e de la sine înțeles că educația are un mare rol și eu vreau să cred că am depășit de mult timp ideea că noi, în școală, pregătim copiii pentru examene naționale  și ca să intre cu brio la o facultate. Cred că accentul va fi din ce în ce mai intens pus pe ideea că școala ar trebui să-i pregătească pe tineri în primul rând pentru viață și pentru ceea ce se întâmplă în jurul lor și pentru a-i face să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lor. Și apropo de asta, aduc din nou în discuție ce vom face la workshop. Vom discuta puțin și le vom prezenta profesorilor și un instrument foarte interesant, pe care eu și Cristina l-am cunoscut într-un curs la Bruxelles și apoi Cristina a contribuit la traducerea în limba română a materialelor respective. Este vorba despre o expoziție virtuală, care se numește “Everywhere all the time”, gândită de organizația Tactical Tech, care vine în sprijinul profesorilor  ce vor să lucreze cu elevii și lucruri ce țin de inteligența artificială, să-i facă să înțeleagă cum funcționează AI-ul, cum funcționează algoritmii, cum distingem între conținutul creat artificial și care este prezentat drept conținut creat de om, ș.a.m.d.

Andreea Daraban:  Apropo de etică, poate că ar trebui precizat clar acest lucru, atunci când se utilizează inteligența artificială în diferite domenii.

Anamaria Ghiban: Să știi că este unul dintre primele principii în etica utilizării AI, să menționezi cât anume din conținutul pe care îl vehiculezi este creat de inteligență artificială și cât nu.

Andreea Daraban:  Sunt interesați profesorii să utilizeze AI? Sau există deocamdată această reticență din partea unora?

Anamaria Ghiban: Cred că există încă multă reticență. Pe de altă parte, evenimentele din societate din ultima vreme, chiar din societatea românească, și felul în care, de exemplu, rețelele sociale au avut impact în anumite conjuncturi sociale cred că îi face pe profesori să fie mai receptivi la AI.  Mă gândesc că multă ezitare vine din zona aceasta a neînțelegerii. Cum aș putea eu să conectez ce predau, disciplina mea, care nu are legătură, poate, cu științele exacte, cu informatica, cum aș putea eu să o conectez cu AI-ul? Ce treabă au una cu alta? Inteligența artificială nu e doar despre roboți și despre tehnologie și asta deja nu e o noutate și cred că e nevoie doar de puțină dorință, să zicem, de a depăși barierele tradiționale ale educației. De altfel, eu cred că e o falsă problemă, să spunem, reticența asta a profesorilor față de utilizarea ei și poate fi depășită. E exact aceeași poveste care a fost cu tehnologia și cu digitalizarea.  Din păcate, a fost nevoie de un astfel de eveniment, precum pandemia, pentru ca mediul educațional să se familiarizeze cu digitalizarea.

Andreea Daraban:  Poate înlocui AI profesorii? Iată o altă temere pe care o au unii și aceasta nu se regăsește doar în domeniul educațional.

Anamaria Ghiban: Personal, cred că AI nu poate înlocui profesorul. Poate înlocui, să spunem,   o parte din ceea ce face profesorul la clasă. Și dacă îmi amintesc eu bine un articol, parcă în Suedia deja s-a experimentat o lecție predată în totalitate de AI și au ajuns ei acolo la tot felul de concluzii. Nu, nu cred că încă poate să înlocuiască complet profesorul, pentru că în procesul educațional apare factorul uman, sunt emoțiile,  sunt empatia, conexiunea  cu elevii. Sunt implicate în procesul educațional mult mai multe aspecte decât cele pur informaționale, științifice, pedagogice.

Andreea Daraban: Există un studiu realizat de britanici în care părinții sunt de acord cu folosirea AI de către profesori în munca lor, dar ezită să accepte interacțiuni directe ale elevilor cu astfel de platforme, interacțiuni care, în opinia lor, ar reduce contactul uman direct și ar putea determina rezultate educaționale adverse. Iată, așadar, o altă perspectivă.

Anamaria Ghiban:  Păi nu prea ai cum, pentru că ideea de la care plecăm din capul locului și îți spuneam și workshop-ul nostru de acolo a plecat, este că n-ar trebui să ne fie frică de AI. Ideea este să-i familiarizăm pe copii, astfel încât ei, în momentul în care ies din școală și se duc în viața lor, unde oricum dau peste inteligența artificială, să poată să gestioneze, să înțeleagă că acolo e vorba de un produs creat de un algoritm, să vadă semnele acelea de care spuneai și tu, să nu se lase manipulați, păcăliți, dezinformați ș.a.m.d. Prin urmare, n-ai cum să faci lucrul acesta fără să îi expui pe copii la AI. Cred că, de fapt, cheia este găsirea unui echilibru. În procesul educațional introducerea AI trebuie să fie făcută cu măsură. Cred că sunt niște false temeri, până la urmă. E ezitarea, tind să cred, față de ceea ce este nou, necunoscut. Dar dacă interzicem și dacă necunoscutul rămâne necunoscut, atunci nu vom progresa și nu vom rezolva nimic. Și atunci, expunerea ușor-ușor la lucruri care țin de noutățile acestea tehnologice cred că este soluția cea mai bună. Dar atenție, expunerea asta făcută conștient și cu asumare, pentru că de aici am și plecat când am gândit un astfel de workshop. Cred că este nevoie ca noi, profesorii, să acceptăm că sunt unele lucruri care ne depășesc și pe care le putem învăța. Și odată învățate, procesate de noi, pot fi duse mai departe în clasă. Un alt aspect este și faptul că, de multe ori, tinerii sunt, poate, mai în temă cu anumite lucruri decât suntem noi. Ceea ce nu au ei însă suficient de bine formată e poate gândirea critică, discernământul, capacitatea de a vedea lucrurile și în detaliu, și în ansamblu. Și atunci intervenim noi, profesorii, cu tot ce înseamnă pedagogie, ș.a.m.d.

Varianta audio a interviului:

Anamaria Ghiban este doctor în Filologie, predă Limba și literatura română la Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” din Iași, având o experiență de peste 20 de ani la catedră și o vastă implicare în inițierea și coordonarea de proiecte educaționale europene ce promovează patrimoniul cultural, diversitatea, digitalizarea, cetățenia democratică etc. Este trainer specializat în educație media și educație cinematografică, formator național în Programul de educație media implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (București) în parteneriat cu Ministerul Educației, ambasador al proiectului european European Film Factory, coordonat de Institutul Francez (Paris) în parteneriat cu European Schoolnet (Bruxelles) și Arte Tv Education și finanțat de Comisia Europeană. Este, de asemenea, co-fondatoare al proiectului PISC – Profesorii inovează școala, un proiect dedicat profesorilor și elevilor care doresc să iasă din tiparele școlii tradiționale prin activități inovatoare.