Performanță remarcabilă a unui elev ieșean la Balcaniada de Informatică pentru Juniori din Cipru!

Publicat de Andreea Drilea, 1 noiembrie 2025, 08:52

Andrei Nemțișor, elev în clasa a VIII-a la Colegiul Național „Costache Negruzzi” din Iași, a obținut medalia de argint și locul 6 la competiția desfășurată în perioada 24 – 30 octombrie în Larnaca.

România s-a situat printre cele mai valoroase echipe participante, toți cei patru membri ai delegației obținând medalii de argint și bronz.

Echipa țării noastre a fost condusă de profesoara Emanuela Cerchez, de la Colegiul Național „Emil Racoviță” Iași și de Alin Gabriel Răilean, student la Facultatea de Informatică a Universității „Alexandru Ioan Cuza”.

Balcaniada de Informatică pentru Juniori a reunit 33 de participanți din nouă țări.

(Radio Iaşi/Andreea Daraban/FOTO Facebook Colegiul Național „Costache Negruzzi” Iași )

#StareaEducației (INTERVIU) 130 de ani de excelență la Colegiul Național „Costache Negruzzi” din Iași – între tradiție, inovație și provocările prezentului. Camelia Gavrilă, directorul instituției: Păstrăm rigoarea educațională a înaintașilor, punem accentul pe studiu, dar trebuie să fim oameni ai timpului, avem o generație care trăiește sub semnul imaginii, al vitezei, al accesului la tehnologie, deci, evident, și demersul nostru didactic trebuie adaptat.”

Publicat de andreeadaraban, 2 octombrie 2025, 14:00 / actualizat: 3 octombrie 2025, 15:50

Seria de manifestări aniversare, desfășurate sub genericul ”Negruzzi 130, istorie, devenire, vocație a excelenței”, oferă prilejul unei reflecții asupra parcursului istoric al colegiului, asupra valorilor fundamentale care i-au modelat identitatea și asupra direcțiilor de dezvoltare, într-un context educațional în continuă transformare.

Cu acest prilej, colega noastră, Andreea Daraban, a stat de vorbă cu doamna profesor Camelia Gavrilă, director al Colegiului Național ”Costache Negruzzi” din Iași, despre semnificația acestui moment aniversar, despre tradiția și spiritul ”negruzzist”, precum și despre perspectivele instituției în raport cu provocările actuale și viitoare ale educației.

Andreea Daraban: Cum ați caracteriza, în câteva cuvinte, semnificația celor 130 de ani de existență ai Colegiului Național ”Costache Negruzzi”?

Camelia Gavrilă: O istorie complexă, care onorează, care înseamnă și o confirmare în timp a dorinței înaintașilor, a fondatorilor de a fi o școală model, o asumare de destin, de un cod aproape nescris, care înseamnă respectul pentru carte, pentru învățătură, pentru cultură și știință, un ideal extrem de nobil și curajos al timpului aceluia, vorbim de 1895, de Spiru Haret, de Tache Ionescu, de o dorință de a modela elitele intelectuale ale țării, de a susține educația, care de multe ori era cu taxe destul de dificile, care presupuneau și acces limitat la educație, prin burse și prin crearea unor nuclee, unor școli importante, model, în orașele universitare, unde să aibă acces copiii și din familii cu nivel economic bun, dar și copiii cu burse. Deci o idee vizionară generoasă, care după aceea a continuat. Dincolo de vremuri, de timpuri mai bune sau mai puțin bune, Colegiul și-a păstrat respectul pentru valoare, selecția foarte riguroasă a profesorilor, a elevilor în aceeași măsură, astfel încât s-au creat întâlniri miraculoase între mentori adevărați și discipoli, care au devenit absolvenți de renume. Deci istorie onorantă, tradiție, un cod al onoarei și un respect pentru cartă și învățătură. Aș mai adăuga dincolo de acest parcurs academic, șființific, de modelare a unor intelectuali adevărați, aș adăuga și valori morale importante. Se vorbea de spiritul internatist atunci, pentru că se numea Liceul Internat, dat fiind și internatul care aduna, coagula, însemna și o viață de după amiază, însemna activități comune, prietenie, colegialitate, împărtășirea de valori comune. Și acum, sigur, avem internatul în continuare, avem în jur de 70-80 de elevi negruzziști, la care se adaugă și elevi de la alte licee foarte bune, care sunt cazați la noi. Spiritul internatist de altă dată devine acum sinonim cu un etos negruzzist, care adună, pe lângă această aspirație spre excelență, spre împlinire profesională, adună și ideea aceasta de valoare morală, de omenie, de generozitate.

Andreea Daraban: Programul manifestărilor dedicate ”Zilelor Negruzzi” a început încă de luni, 29 septembrie. În fiecare zi au fost evenimente. Astăzi este o zi specială.

Camelia Gavrilă: A fost așa ca un prolog, începând de luni, marți, în fiecare zi s-a adăugat câte ceva, pornind de la o deschidere festivă, de la Săptămâna Științelor, un proiect pe care îl avem de 16 ani, este la 16-a ediție. Science Week înseamnă o abordare transcurriculară a disciplinelor științifice, înseamnă întâlniri cu specialiști, cu cercetători, cu astronomi, cu profesori universitari, ateliere de criminalistică, lucruri în care se împletesc toate pasiunile copiilor și cumva o ieșire din sala de clasă spre o învățare diferită, atipică, neconvențională, dar mult mai seducătoare, mai atractivă și prin prezența unor elemente din acestea de experiment și de constatare pe viu a ceea ce înseamnă știința. A urmat vernisajul de marți, în care, pe de o parte, a fost vernisajul expoziției copiilor, elevilor talentați. Avem un cerc de pictură și o profesoară minunată, ea însăși artistă plastic. A fost un eveniment minunat, sub semnul artei, al emoției estetice. Sunt numeroase ateliere, întâlniri, activități, iar ziua de astăzi, de joi, înseamnă momentul, să spunem așa, de apoteoză a trăirilor și a întâlnirilor între generații, pentru că sunt invitați profesori seniori, absolvenți, colegi din Inspectoratul Școlar, de la instituțiile partenere, de la universități, mesajul rectorilor. Deci e o întâlnire care presupune o recunoaștere și o împletire de mesaje și dialoguri spirituale, intelectuale, între școala de astăzi, elevii de astăzi, profesorii de astăzi, și cei care au fost și care au asumat valorile negruzziste ca parte a ființei lor. De asemenea, va fi tot astăzi, în cazdrul acestei ceremonii, și o Gală Excelenței Negruzziste, pe care o celebrăm an de an. Sunt 100 de elevii olimpici, la nivel național și internațional, cu premii, mențiuni, medalii primite și la care se adaugă, evident, în jur de 40-50 profesori mentori, care i-au pregătit pentru toate aceste competiții extrem de spectaculoase.

         ”E o provocare să păstrăm  echilibrul între tradiție și inovație, pentru că unii părinți își doresc și ceva din severitatea și sobrietatea de altă dată, cei care sunt mai nostalgici. Păstrăm această rigoare educațională, dar noi ne dorim, ca niște profesori ai secolului XXI, să fim cumva și prietenii intelectuali ai elevilor, parteneri mai mari.”

 Andreea Daraban: Cum reușiți să păstrați echilibrul între tradiție și inovație în procesul educațional la Colegiul ”Costache Negruzzi”?

Camelia Gavrilă: Da, e o provocare, pentru că părinții vin, unii sunt cu generații întregi, deci au fost și bunici, și părinți, și acum copiii ajung negruzziști, își doresc poate și ceva din severitatea și sobrietatea de altă dată, cei care sunt mai nostalgici, pe un gen de educație mai sobră. Păstrăm această rigoare educațională și accentul pe ceea ce înseamnă academic, intelectual, învățătură, studiu, dar noi ne dorim, ca niște profesori ai secolului XXI, să fim cumva și prietenii lor intelectuali, parteneri mai mari, care intrăm în jocul acesta al întrebărilor și răspunsurilor, care creăm și momente de seriozitate maximă, dar și spiritul ludic, prin care ne apropiem, fie de un text literar, fie de un moment în care reflectăm și asupra științei într-un mod neconvențional. Deci trebuie să fim oameni ai timpului, este o generație care trăiește sub semnul imaginii, al vitezei, al ritmului, al accesului la tehnologie, deci, evident, și demersul nostru didactic trebuie adaptat.

”E o provocare pentru managerii de școli să ducă mai departe proiectele începute. Partea financiară este destul de deprimantă, pentru că trei sferturi din buget se duce pe plata facturilor, a utilităților.”

Andreea Daraban: Cum au afectat măsurile de austeritate impuse de guvern activitatea Colegiului Negruzzi? Ați pierdut profesor,  odată cu creșterea normei didactice de predare? Ce schimbări au apărut?

Camelia Gavrilă: Sunt mai multe lucruri. O parte afectează financiar, pentru că bugetele sunt destul de limitate, sumele necesare pentru proiecte sunt de asemenea mai scăzute și atunci trebuie să găsim soluții alternative. E o provocare pentru manageri să mergem mai departe cu proiectele școlii, cu reviste, cu activități, cu tot ce înseamnă achiziții, în așa fel încât să continuăm ceea ce este frumos, bun și apreciat de elevi. Partea financiară este destul de deprimantă, pentru că trei sferturi din buget se duce pe plata facturilor, a utilităților. Pe de altă parte, este apăsarea aceasta psihologică și dezamăgirea profesorilor, pentru că a fost un domeniu destul de lovit. Știți foarte bine, dezbaterile din spațiul public, sunt foarte multe alte categorii pe lângă care au trecut măsurile de austeritate. Nu neapărat cele două ore înseamnă atât de mult, cât atitudinea și comentariile și faptul că nu este recunoscută așa cum se cuvine, valoarea cadrului didactic, faptul că este o meserie de vocație, de uzură, de consum și poate că ar trebui mai multă decență în momentul în care faci judecăți de valoare generalizante. Pe de altă parte, sunt profesorii care aveau 16 ore pe săptămână, fiind la peste 25 de ani vechime, au 20 în prezent, sunt 4 ore în plus. Eu, ca director, aveam 4 ore, am 10 ore într-o școală cu 1200 de elevi, cu zeci de proiecte, cu 7 corpuri de clădire, în care trebuie să faci și management financiar și legislație și proiecte și musafiri să primești. Ora este oră, activitatea, pregătirea, antrenarea sunt încă alte ore pentru antrenarea celor capabili de performanță și evident că, între pauze și la final de program, începi să rezolvi și probleme de plăți, și chestiuni de secretariat, de corespondență, de ședințe cu inspectoratul sau alte întâlniri de proiect la nivel de minister, de comisii naționale din care facem parte. E mult, e greu, dar când o faci cu pasiune și când ai și bucuria și privilegiul de a fi în școli în care tot ceea ce semeni generează înflorire și reușite, sigur că e și bucuria finalului.

        ”Se prefigurează probleme la a doua limbă străină, odată cu intrarea în vigoare a noilor planuri-cadru pentru liceu, care  pun în pericol catedrele de franceză și germană și descurajează profesorii tineri să rămână în sistem.”

 Andreea Daraban: Ați reușit să asigurați normele didactice pentru toți profesorii titulari?

Camelia Gavrilă: Da, am asigurat pentru toți profesorii titulari și o parte din profesorii detașați au rămas, fiind o școală mare, cu 40 de colective și cu multe discipline opționale, am găsit soluții de a configura, dar au și fost zone dificile, pe zona de chimie, de exemplu, pe zona de muzică, de arte plastice. Dar la anul, în condițiile în care vor începe și noile planuri cadru să fie aplicate, se prefigurează probleme la a doua limbă străină, deci franceză sau germană în cazul școlii noastre. Se conturează probleme în sens de normare, pentru că în planurile cadru, care vor intra în vigoare din anul viitor, limba a doua rămâne cu câte o oră pe săptămână, ceea ce este foarte grav. Un profesor titular într-o școală va fi în două școli titular sau cu o completare, profesorul care e la început de drum și nu a reușit încă să se titularizeze, profesori tineri pe care ți-i dorești să rămână în sistem, văzând că nu au nicio șansă a unei titularizări, sigur că vor opta pentru altceva. Lucrurile trebuie gândite cumva și strategic într-o perspectivă și în ideea că ai nevoie de oameni competenți.

Andreea Daraban: Cum ați caracteriza aceste măsuri impuse prin legea 141?

Camelia Gavrilă: Eu pot să le înțeleg, știu și prin prisma celui care a trecut prin Parlament, a condus o comisie de învățământ, am condus Inspectoratul Școlar Județean Iași timp de 12-13 ani, deci știu ce înseamnă un management la nivel de vârf și dificultăți și crize financiare. Niște măsuri erau necesare.  Cred că a fost un exces, cred că a fost o grabă și o precipitare în a veni cu o multitudine de măsuri restrictive care au vizat educația în condițiile în care în educație era nevoie de reformă, era nevoie chiar de infuzie de capital, de atitudine schimbată, de filosofie și pedagogie educațională schimbate, ori ei au venit doar cu limitări, cu tăieri, cu o manieră extrem de apăsătoare și de incorectă, cred că aș spune lipsită de viziune.

Andreea Daraban: Să încheiem într-o notă optimistă, suntem la Zilele Colgiului ”Negruzzi”, 130 de ani de existență, iată momente deosebite, ați implicat profesorii, ați implicat elevii, totuși ați găsit resursele necesare să faceți din această perioadă o sărbătoare.

Camelia Gavrilă: Am avut și Primăria alături, am avut și asociația de părinți, am avut și copii și voluntari, am putut marca fiecare moment, iar fiecare element de tradiție, de continuitate, s-a regăsit într-o formă anume. Sigur, poate nu atât de spectaculos pe cât ne-am fi dorit și am fi putut, dar sărbătoarea și reflecția asupra valorii educației de calitate și a școlilor care sunt încărcate de pasiune, de dăruire, rămâne și atunci e de fapt o sărbătoare și a comunității. Fiecare reușită a unei școli se difuzează într-o formă la nivelul comunității întregi.

Varianta audio a interviului:

Colegiul Național ”Costache Negruzzi„ Iași deschide înscrierile la Centrul de Excelență la matematică

Publicat de Gabriela Rotaru, 16 septembrie 2025, 10:59 / actualizat: 16 septembrie 2025, 13:04

(AUDIO) Colegiile Naționale „Costache Negruzzi” și „Emil Racoviță” și-au adaptat normele de personal la noile cerințe guvernamentale

Publicat de Gabriela Rotaru, 4 septembrie 2025, 17:42

#StareaEducației (INTERVIU) Un proiect transdisciplinar, care promovează gândirea critică și spiritul civic, susținut de mai multe instituții europene, s-a desfășurat la Colegiul Național “Costache Negruzzi” din Iași

Andreea Daraban: Critical Change Lab este mai mult decât un simplu proiect educațional, este un laborator de idei, spuneați voi în prezentare acestuia.  De ce anume și în ce au constat activitățile pe care le-ați desfășurat?

Clara Alexandra Burlea:  În primul rând, această activitate s-a bazat pe gândirea critică și cred că a avut scopul de a ne încuraja să ne regăsim pe noi înșine și de a găsi noi puterea de a ne exterioriza părerile și opiniile în ceea ce privește conflictele, diferitele competiții sau lucruri care ne-ar putea interesa într-un viitor apropiat.

Andreea Daraban:  Mai exact, ce ați făcut? Cum s-au desfășurat acele întâlniri pe care le-ați avut?

Daria Patricia Rusu: Pe parcursul celor trei ședințe, am abordat diferite activități care aveau ca scop dezvoltarea unei viziuni de ansamblu pentru a vedea cum putem rezolva problemele din punctul nostru de vedere.

Clara Alexandra Burlea:  În prima ședință, am abordat diferite cazuri legate de situații actuale, care se întâmplă la noi în țară, de exemplu alegerile, dar și o situație apărută  la o școală din Londra, care a suportat, la un moment dat, un regim unic, ca să spun așa, în care procentajele notelor copiilor au fost schimbate și au depins de alte lucruri. Această chestiune îi dezavantaja, iar copiii în situații critice din punct de vedere școlar sau din punct de vedere financiar aveau de suferit.  Nouă ni s-a dat ocazia, pornind de la aceste cazuri,  să ne exprimăm opinia și să încercăm să oferim diferite soluții și să identificăm cine a influențat pe cine în aceste situații.

Andreea Daraban: Ce abilități ați dobândit în urma participării la acest proiect, care este unul interdisciplinar?

 Daria  Patricia Rusu: Eu cred că am dobândit o abilitate un pic mai rară, aceea de a vedea imaginea de ansamblu, pentru că atunci când abordăm probleme majore tindem să ne gândim la soluții care ar elimina problema complet. Și noi, ca indivizi, nu putem face asta, dar totuși putem face o schimbare prin crearea de inițiative civice, de implicare în diferite proiecte

Andreea Daraban:  De ce este important, în opinia voastră, să avem spirit civic?

Clara Alexandra Burlea:   Cred că spiritul civic ne ajută din punct de vedere al înțelegerii și al încadrării în societate, deoarece, cum am spus și anterior,  este foarte important să învățăm să vedem lumea prin proprii ochi, dar nu trebuie să uităm de părerile celorlalți. Trebuie în continuare să le oferim la fel de multă validare, dar cred că cel mai important lucru este să știm mai întâi ce avem noi la bază, după care să luăm în considerare opiniile societății, deoarece trebuie să ne respectăm, trebuie să avem grijă unii de ceilalți. Trebuie de asemenea să fim implicați în proiecte externe sau să respectăm legile, evident.

Andreea Daraban: Cum se pot implica tinerii în procesul decizional?

Daria  Patricia Rusu: Deși nu avem drept de vot până la vârsta de 18 ani, putem să ne alăturăm unor mișcări, unor organizații sau să facem noi schimbări în comunitatea locală, pentru că schimbarea pornește de jos în sus. Inițiativele locale pot inspira oamenii de sus și pot pune în lumină situații care au nevoie de remediere.

Andreea Daraban: Știți astfel de inițiative civice? La nivelul  județului, al municipiului Iași? Ați interacționat cu oameni care au astfel de idei?

Daria  Patricia Rusu: În școala noastră se desfășoară un proiect numit “Snack week”, în care  eleviii pot dona anumite alimente pentru copiii din familii dezavantajate. În fiecare an,  banii, alimentele și celelalte produse neperisabile sau rechizite școlare se duc la centre diferite pentru a ajuta cât mai mulți copii.

Andreea Daraban:  Doamna profesoară Cristina Mocanu, ați coordonat activitățile din cadrul acestui proiect Critical Change Lab. Ce v-ați propus mai exact prin acest proiect?

Cristina Mocanu:  Așa cum ați spus la început, este un model pedagogic pe care l-au creat cei de la universitățile partenere în acest proiect, care pornește de la premisa că acele situații problematice cu care ne confruntăm ca indivizi pot fi rezolvate prin inițiativă proprie și asta încercăm să cultivăm în tinerii cu care lucrăm în aplicarea acestui model. Practic, au fost aceste trei sesiuni. În prima am vorbit despre influență și despre cum suntem influențați, cum putem influența pe alții, evident în moduri pozitive. În a doua sesiune, ne-am propus să analizăm și să examinăm situațiile care ne înconjoară, să ne dăm seama ce anume ne deranjează în societate, ce am putea noi să facem ca să nu mai existe aceste lucruri. Iar în ultima sesiune și cea mai importantă, aș spune eu, tinerii chiar au avut ocazia să-și exprime câteva inițiative, desigur, la nivelul de 16 ani. Unii, așa cum se spunea mai devreme, încercau să rezolve probleme globale, de tipul încălzirea globală, dar au găsit soluții locale. Alții au încercat să creeze un program de acces la informație pentru elevii din mediul rural, de exemplu, sau au discutat despre cum putem îmbunătăți anumite aspecte ale educației ș.a.m.d. Deci, această ultimă etapă a fost practic încununarea celor trei sesiuni în care ei și-au exprimat opinia și și-au expus aceste planuri, deocamdată unor invitați, printre care și un consilier local, care ar fi putut prelua din ideile lor și să le transforme în inițiative cu impact.

Andreea Daraban: Coordonat de Universitatea din Oulu, Finlanda, proiectul adoptă o abordare transdisciplinară, care reunește expertiza altor nouă instituții partenere din întreaga Europă, și spuneați că este vorba și despre crearea unui nou model pedagogic. Despre ce model pedagogic vorbim?

Cristina Mocanu:  Elevii și-au dat seama poate mai puțin de faptul că în spatele acestor sesiuni, pe care le-am facilitat împreună cu colega mea Dalia Mațoschi, se află, de fapt, și câteva sesiuni de pregătire cu partenerii internaționali. Modelul pornește de la simplu la complex, oferă exemple. Pe de o parte, așa cum a spus clar mai devreme, ne-am uitat la niște cazuri din spațiul geografic european și pornind de la aceste cazuri, pornind de la aceste exemple, încercăm să creăm. Deci, practic, modelul acesta promovează generarea de soluții noi. Bineînțeles, sunt tehnici didactice pe care le-am aplicat. Sunt aspecte ce țin de organizarea acestor sesiuni pe care iarăși nu le-am întâlnit până acum deloc în ceea ce facem noi  zi de zi, la ore.

Andreea Daraban: Cine sunt celelalte instituții implicate în acest proiect?

Cristina Mocanu:  Nu știu lista pe de rost a celor nouă, însă vă pot spune, cu certitudine, că sunt universități, sunt ONG-uri care au aplicat la rândul lor în alte grupuri de tineri acest model și în egală măsură sunt instituții de învățământ ca și a noastră, care nu au participat la crearea modelului, ci au fost invitate să testeze, să aplice, să contribuie mai departe la îmbunătățirea acestui model, până când el va deveni un produs intelectual de difuzat în toate celelalte țări europene. Pentru că noi nu suntem singura școală care face asta. Suntem singura din România, dar la nivel european sunt încă aproape 30 de alte instituții care implementează modelul și îl vor analiza și îl vor îmbunătăți.

Andreea Daraban: Cu  ce v-ați dorit să rămână elevii în urma participării la acest proiect?

Cristina Mocanu: În primul rând, ne-am dorit să-și dezvolte gândirea critică, pentru că și numele, iată, este Critical Change Lab. Întâmplarea a făcut ca proiectul nostru să se desfășoare, cel puțin prima sesiune, a doua zi după primul tur al alegerilor prezidențiale. Pentru că noi discutam despre acest proiect cu partenerii încă din septembrie, deci n-aveam de unde să știm ce urma să se întâmple. Dar s-a demonstrat că a fost nimerit să vorbim despre influență, având nu doar exemple internaționale, ci și exemplul local, național. Și cred că asta ne-am dorit să putem avea un dialog deschis, în egală măsură informat  și argumentat. Am vorbit despre cum funcționează algoritmii, am înțeles măcar puțin câte lucruri se pot întâmpla în spatele acestor algoritmi. Prin urmare, cred că acesta este un aspect esențial pe care l-au avut de câștigat: a vedea că aceste concepte, care uneori pot părea așa, foarte abstracte, odată ce sunt trecute prin filtrul conștiințe proprii și a gândirii proprii, îi ajută pe eleci să genereze soluțiile lor proprii în fața unor situații dificile.

Andreea Daraban: Va fi și o continuare a acestui proiect sau se oprește aici, deocamdată?

Cristina Mocanu: Următoarea etapă a proiectului este aceea de a face un raport în care să evaluăm ce s-a întâmplat și cum s-au desfășurat lucrurile la noi, urmând ca apoi, după ce el va fi finalizat ca produs al acestui proiect, să poată fi aplicat. Și ne-am propus la nivel de instituție să reluăm cu alte grupuri modelul final care va fi implementat la nivel european.

Andreea Daraban:  Plecând de la alte teme, bănuiesc, sau având același teme?

Cristina Mocanu:  Pornind de la conceptul de influență, întotdeauna. Pentru că asta ne propunem să realizăm, să influențăm comunitatea în bine. Însă, da, temele sunt întotdeauna la alegerea tinerilor, pentru că ei au fost cei care au venit în ultima etapă cu ideile și cu soluțiile pentru problemele respective.

Varianta audio a interviului: