(AUDIO) Controverse în jurul noilor programe pentru clasa a IX-a la Limba și literatura română. Profesorii ieșeni, Camelia Gavrilă și Emil Munteanu, avertizează că elevii riscă să se îndepărteze de lectură

Publicat de andreeadaraban, 28 noiembrie 2025, 15:57 / actualizat: 30 noiembrie 2025, 22:03

În spațiul public au apărut însă reacții, mai ales după prezentarea programei pentru Limba și Literatura Română de clasa a IX-a.

Profesorul Emil Munteanu, de la Colegiul Național Iași, cofondator Alecart, avertizează că mutarea studiului literaturii vechi la începutul liceului poate crea o ruptură între elevi și lectura autentică: „În momentul de față, în clasa a XI-a, predau literatura veche și am observat la ei, deși au reflexul acesta de a citi, o anumită reticență. În prezent, la clasa a IX-a, materia este organizată tematic. De fapt, e o invitație pentru elevi să descopere altfel literatura, să observe că literatura este despre ei, despre stările lor, despre sentimentele lor. Ori în momentul în care îi aruncăm direct în istoria literaturii, în momentul în care îi confruntăm cu textele vechi, cred că vor manifesta, de-a lungul întregului liceu, această reticență față de literatură. Ori obiectivul meu este să pun în mâna elevului o carte, să-l fac să citească, să vadă că literatura e mai mult decât o materie pentru bacalaureat, că literatura devine,la un moment dat, chiar o necesitate. Din punctul meu de vedere, clar îi îndepărtăm. Pentru mine e foarte important cum intră în liceu un elev, cum reușesc să-i aduc textele, am în vedere aici, nu neapărat textele din literatura contemporană, să fim înțeleși, cum îi fac să problematizeze și cum îi fac să intre în dialog unii cu alții pe marginea textelor pe care le propun. Ori programa actuală, de clasa a IX-a,  îmi permitea lucrul acesta, fără să renunț la acei autori canonici.”

O poziție mai nuanțată are Camelia Gavrilă, profesor de Limba și Literatura Română și director al Colegiului „Costache Negruzzi” din Iași. Aceasta nu respinge criteriul diacronic propus de autorii programei, dimpotrivă, consideră firesc ca elevii să înțeleagă evoluția fenomenului literar în relație cu contextul istoric și social. În opinia sa, problema esențială nu este cronologia, ci faptul că programa se limitează prea mult la opere dintr-un timp puțin apropiat de universul adolescentului de astăzi. Fără un contact cu literatura recentă, comparativă, elevii riscă să nu găsească repere contemporane care să le ofere sens și ancore în actualitate: „Eu am așa o poziție cumva echilibrată, pentru că faptul că în centrul conceptului acesta curricular se află criteriul diacronic, adică ideea de cronologie, de înțelegere a evoluției fenomenului literar în relație cu cel istoric, social, plecând de la mit, de la literatura populară, de la cronicari, apoi de la iluminism, principiile Școlii ardelene, mergând spre perioada pașoptistă, romantism și așa mai departe,  nu este rău. Pentru că e firesc să proiectăm evoluția fenomenului literar pe un context cultural, pe un context istoric și sunt niște temeiuri care trebuie așezate în școală. Ce este deficitar însă în programă este că aceasta se cantonează foarte mult pe lucrări, fie ele poezii, memorial de călătorie, romane, nuvele, ale unui timp puțin desuet și dacă rămânem doar în zona aceasta, la momentul de început al anilor de liceu și de conturare a unor obișnuințe de lectură, este foarte grav.  Pentru că e greu să îți poți imagina că vei atrage spre literatură un tânăr, un adolescent, care va pierde din anumite puncte de vedere un an, mergând pe ideea de cronică literară, o literatură mai puțin apropiată de timpurile sale. Pe de altă parte, e firesc să așezăm și această istoricitate a fenomenului literar și lingvistic, dar este firesc să avem și comparația cu elemente de literatură din actualitate.”

Camelia Gavrilă  propune introducerea unui grupaj de aproximativ 20 de autori români contemporani, validați critic, din ale căror opere profesorii să poată alege fragmente. Astfel, elevii ar putea observa cum teme ca iubirea, istoria sau condiția umană sunt reflectate atât în secolele trecute cât și în prezent: ”Ce s-ar putea face la momentul acesta, păstrând principiile de la care autorii au pornit, ar fi să existe, să se adauge anumite momente de comparații între texte ale secolului al XVIII sau XIX și texte din actualitate. Modul cum o temă istorică sau o temă socială sau tema erotică se regăsește în literatura timpului, aflat sub lupa cronologică și cum se regăsește prin alte fragmente de text din actualitate. Nu sunt nici adepta unei explorări, așa neorientate, în literatura actuală, care încă este în proces de facere și de judecare valorică. Avem nevoie și de validări critice. De aceea, aș propune să existe un grupaj de 20 de scriitori valoroși, deja consacrați, să spunem, Ioana Pârvulescu, Radu Vancu, Radu Paraschivescu, Ioana Nicolae, Simona Antonescu, Dan Lungu. Deci nume care au confirmat și care sunt receptate și critic și în conștiința modernă, postmodernă și din care să se studieze fragmente, texte, dar în mod obligatoriu din cei, să spunem, 20 propuși de programă, să existe un grupaj, la alegerea profesorului, care să se regăsească pentru a avea în oglindă timpul, secolul respectiv aflat la un început de evoluție literară și timpul actual, pentru a nu pierde cititorii de mai târziu.”

Profesorul Emil Munteanu,  de la Colegiul Național Iași, cofondator Alecart,  subliniază, la rândul său, că momentul intrării în liceu este decisiv pentru modul în care elevii vor percepe literatura în următorii patru ani: „Nu sunt pentru eliminarea scriitorilor care, să spunem, pentru unii, ar părea anacronici. Vă dau un singur exemplu, ”Ion”, de Liviu Rebreanu, este unul dintre romanele preferate ale elevilor mei. Nu funcționează această prejudecată că unii autori ar fi anacronici doar pentru că au ca teme lumea satului, țăranului etc. Nu. Problema este să găsim textele care să-i facă pe ei să intre, cu adevărat, în dialog cu colegii lor și apoi cu ei înșiși.”

Camelia Gavrilă, director al Colegiului „Costache Negruzzi” din Iași, atrage atenția, totodată, asupra modului netransparent în care programelor  școlare li s-au conturat principiile: ”Ce constatăm este că, nu știu, poate graba, poate un exces de organizare, s-a păstrat așa un mister și un mod destul de închis de lucru încât, aceste programe au apărut, acum, fără să fi fost cumva anumite principii supuse discuției. Eu sunt sceptică asupra faptului că dialogurile care vor urma și propunerile mai pot fi integrate întru totul, deși fiind, să spunem, la momentul dezbaterii, teoretic, ar trebui să se întâmple acest lucru. Și să nu repetăm povestea planurilor cadru, care au lăsat multă dezamăgire în privința raportării la Limba și literatura română: 3 ore pe săptămână în clasele a IX-a, X-a, 2 ore pe săptămână în clasele a XI-a, a XII-a. Spun acest lucru pentru că am văzut o opacitate față de propunerile formulate și că am văzut, de asemenea, o doză de iresponsabilitate, poate e dur termenul, față de o disciplină fundamentală pentru valorile identitare ale tinerilor pe care îi formăm, ale adulților, românilor care vor intra în lume mai departe.”

Prima generație care va învăța după noile programe este cea care intră în clasa a IX-a în septembrie anul viitor, generație care va susține bacalaureatul în 2030, după o structură curriculară regândită.

(Andreea Daraban/ FOTO imagine ilustrativă)                

#StareaEducației (INTERVIU) 130 de ani de excelență la Colegiul Național „Costache Negruzzi” din Iași – între tradiție, inovație și provocările prezentului. Camelia Gavrilă, directorul instituției: Păstrăm rigoarea educațională a înaintașilor, punem accentul pe studiu, dar trebuie să fim oameni ai timpului, avem o generație care trăiește sub semnul imaginii, al vitezei, al accesului la tehnologie, deci, evident, și demersul nostru didactic trebuie adaptat.”

Publicat de andreeadaraban, 2 octombrie 2025, 14:00 / actualizat: 3 octombrie 2025, 15:50

Seria de manifestări aniversare, desfășurate sub genericul ”Negruzzi 130, istorie, devenire, vocație a excelenței”, oferă prilejul unei reflecții asupra parcursului istoric al colegiului, asupra valorilor fundamentale care i-au modelat identitatea și asupra direcțiilor de dezvoltare, într-un context educațional în continuă transformare.

Cu acest prilej, colega noastră, Andreea Daraban, a stat de vorbă cu doamna profesor Camelia Gavrilă, director al Colegiului Național ”Costache Negruzzi” din Iași, despre semnificația acestui moment aniversar, despre tradiția și spiritul ”negruzzist”, precum și despre perspectivele instituției în raport cu provocările actuale și viitoare ale educației.

Andreea Daraban: Cum ați caracteriza, în câteva cuvinte, semnificația celor 130 de ani de existență ai Colegiului Național ”Costache Negruzzi”?

Camelia Gavrilă: O istorie complexă, care onorează, care înseamnă și o confirmare în timp a dorinței înaintașilor, a fondatorilor de a fi o școală model, o asumare de destin, de un cod aproape nescris, care înseamnă respectul pentru carte, pentru învățătură, pentru cultură și știință, un ideal extrem de nobil și curajos al timpului aceluia, vorbim de 1895, de Spiru Haret, de Tache Ionescu, de o dorință de a modela elitele intelectuale ale țării, de a susține educația, care de multe ori era cu taxe destul de dificile, care presupuneau și acces limitat la educație, prin burse și prin crearea unor nuclee, unor școli importante, model, în orașele universitare, unde să aibă acces copiii și din familii cu nivel economic bun, dar și copiii cu burse. Deci o idee vizionară generoasă, care după aceea a continuat. Dincolo de vremuri, de timpuri mai bune sau mai puțin bune, Colegiul și-a păstrat respectul pentru valoare, selecția foarte riguroasă a profesorilor, a elevilor în aceeași măsură, astfel încât s-au creat întâlniri miraculoase între mentori adevărați și discipoli, care au devenit absolvenți de renume. Deci istorie onorantă, tradiție, un cod al onoarei și un respect pentru cartă și învățătură. Aș mai adăuga dincolo de acest parcurs academic, șființific, de modelare a unor intelectuali adevărați, aș adăuga și valori morale importante. Se vorbea de spiritul internatist atunci, pentru că se numea Liceul Internat, dat fiind și internatul care aduna, coagula, însemna și o viață de după amiază, însemna activități comune, prietenie, colegialitate, împărtășirea de valori comune. Și acum, sigur, avem internatul în continuare, avem în jur de 70-80 de elevi negruzziști, la care se adaugă și elevi de la alte licee foarte bune, care sunt cazați la noi. Spiritul internatist de altă dată devine acum sinonim cu un etos negruzzist, care adună, pe lângă această aspirație spre excelență, spre împlinire profesională, adună și ideea aceasta de valoare morală, de omenie, de generozitate.

Andreea Daraban: Programul manifestărilor dedicate ”Zilelor Negruzzi” a început încă de luni, 29 septembrie. În fiecare zi au fost evenimente. Astăzi este o zi specială.

Camelia Gavrilă: A fost așa ca un prolog, începând de luni, marți, în fiecare zi s-a adăugat câte ceva, pornind de la o deschidere festivă, de la Săptămâna Științelor, un proiect pe care îl avem de 16 ani, este la 16-a ediție. Science Week înseamnă o abordare transcurriculară a disciplinelor științifice, înseamnă întâlniri cu specialiști, cu cercetători, cu astronomi, cu profesori universitari, ateliere de criminalistică, lucruri în care se împletesc toate pasiunile copiilor și cumva o ieșire din sala de clasă spre o învățare diferită, atipică, neconvențională, dar mult mai seducătoare, mai atractivă și prin prezența unor elemente din acestea de experiment și de constatare pe viu a ceea ce înseamnă știința. A urmat vernisajul de marți, în care, pe de o parte, a fost vernisajul expoziției copiilor, elevilor talentați. Avem un cerc de pictură și o profesoară minunată, ea însăși artistă plastic. A fost un eveniment minunat, sub semnul artei, al emoției estetice. Sunt numeroase ateliere, întâlniri, activități, iar ziua de astăzi, de joi, înseamnă momentul, să spunem așa, de apoteoză a trăirilor și a întâlnirilor între generații, pentru că sunt invitați profesori seniori, absolvenți, colegi din Inspectoratul Școlar, de la instituțiile partenere, de la universități, mesajul rectorilor. Deci e o întâlnire care presupune o recunoaștere și o împletire de mesaje și dialoguri spirituale, intelectuale, între școala de astăzi, elevii de astăzi, profesorii de astăzi, și cei care au fost și care au asumat valorile negruzziste ca parte a ființei lor. De asemenea, va fi tot astăzi, în cazdrul acestei ceremonii, și o Gală Excelenței Negruzziste, pe care o celebrăm an de an. Sunt 100 de elevii olimpici, la nivel național și internațional, cu premii, mențiuni, medalii primite și la care se adaugă, evident, în jur de 40-50 profesori mentori, care i-au pregătit pentru toate aceste competiții extrem de spectaculoase.

         ”E o provocare să păstrăm  echilibrul între tradiție și inovație, pentru că unii părinți își doresc și ceva din severitatea și sobrietatea de altă dată, cei care sunt mai nostalgici. Păstrăm această rigoare educațională, dar noi ne dorim, ca niște profesori ai secolului XXI, să fim cumva și prietenii intelectuali ai elevilor, parteneri mai mari.”

 Andreea Daraban: Cum reușiți să păstrați echilibrul între tradiție și inovație în procesul educațional la Colegiul ”Costache Negruzzi”?

Camelia Gavrilă: Da, e o provocare, pentru că părinții vin, unii sunt cu generații întregi, deci au fost și bunici, și părinți, și acum copiii ajung negruzziști, își doresc poate și ceva din severitatea și sobrietatea de altă dată, cei care sunt mai nostalgici, pe un gen de educație mai sobră. Păstrăm această rigoare educațională și accentul pe ceea ce înseamnă academic, intelectual, învățătură, studiu, dar noi ne dorim, ca niște profesori ai secolului XXI, să fim cumva și prietenii lor intelectuali, parteneri mai mari, care intrăm în jocul acesta al întrebărilor și răspunsurilor, care creăm și momente de seriozitate maximă, dar și spiritul ludic, prin care ne apropiem, fie de un text literar, fie de un moment în care reflectăm și asupra științei într-un mod neconvențional. Deci trebuie să fim oameni ai timpului, este o generație care trăiește sub semnul imaginii, al vitezei, al ritmului, al accesului la tehnologie, deci, evident, și demersul nostru didactic trebuie adaptat.

”E o provocare pentru managerii de școli să ducă mai departe proiectele începute. Partea financiară este destul de deprimantă, pentru că trei sferturi din buget se duce pe plata facturilor, a utilităților.”

Andreea Daraban: Cum au afectat măsurile de austeritate impuse de guvern activitatea Colegiului Negruzzi? Ați pierdut profesor,  odată cu creșterea normei didactice de predare? Ce schimbări au apărut?

Camelia Gavrilă: Sunt mai multe lucruri. O parte afectează financiar, pentru că bugetele sunt destul de limitate, sumele necesare pentru proiecte sunt de asemenea mai scăzute și atunci trebuie să găsim soluții alternative. E o provocare pentru manageri să mergem mai departe cu proiectele școlii, cu reviste, cu activități, cu tot ce înseamnă achiziții, în așa fel încât să continuăm ceea ce este frumos, bun și apreciat de elevi. Partea financiară este destul de deprimantă, pentru că trei sferturi din buget se duce pe plata facturilor, a utilităților. Pe de altă parte, este apăsarea aceasta psihologică și dezamăgirea profesorilor, pentru că a fost un domeniu destul de lovit. Știți foarte bine, dezbaterile din spațiul public, sunt foarte multe alte categorii pe lângă care au trecut măsurile de austeritate. Nu neapărat cele două ore înseamnă atât de mult, cât atitudinea și comentariile și faptul că nu este recunoscută așa cum se cuvine, valoarea cadrului didactic, faptul că este o meserie de vocație, de uzură, de consum și poate că ar trebui mai multă decență în momentul în care faci judecăți de valoare generalizante. Pe de altă parte, sunt profesorii care aveau 16 ore pe săptămână, fiind la peste 25 de ani vechime, au 20 în prezent, sunt 4 ore în plus. Eu, ca director, aveam 4 ore, am 10 ore într-o școală cu 1200 de elevi, cu zeci de proiecte, cu 7 corpuri de clădire, în care trebuie să faci și management financiar și legislație și proiecte și musafiri să primești. Ora este oră, activitatea, pregătirea, antrenarea sunt încă alte ore pentru antrenarea celor capabili de performanță și evident că, între pauze și la final de program, începi să rezolvi și probleme de plăți, și chestiuni de secretariat, de corespondență, de ședințe cu inspectoratul sau alte întâlniri de proiect la nivel de minister, de comisii naționale din care facem parte. E mult, e greu, dar când o faci cu pasiune și când ai și bucuria și privilegiul de a fi în școli în care tot ceea ce semeni generează înflorire și reușite, sigur că e și bucuria finalului.

        ”Se prefigurează probleme la a doua limbă străină, odată cu intrarea în vigoare a noilor planuri-cadru pentru liceu, care  pun în pericol catedrele de franceză și germană și descurajează profesorii tineri să rămână în sistem.”

 Andreea Daraban: Ați reușit să asigurați normele didactice pentru toți profesorii titulari?

Camelia Gavrilă: Da, am asigurat pentru toți profesorii titulari și o parte din profesorii detașați au rămas, fiind o școală mare, cu 40 de colective și cu multe discipline opționale, am găsit soluții de a configura, dar au și fost zone dificile, pe zona de chimie, de exemplu, pe zona de muzică, de arte plastice. Dar la anul, în condițiile în care vor începe și noile planuri cadru să fie aplicate, se prefigurează probleme la a doua limbă străină, deci franceză sau germană în cazul școlii noastre. Se conturează probleme în sens de normare, pentru că în planurile cadru, care vor intra în vigoare din anul viitor, limba a doua rămâne cu câte o oră pe săptămână, ceea ce este foarte grav. Un profesor titular într-o școală va fi în două școli titular sau cu o completare, profesorul care e la început de drum și nu a reușit încă să se titularizeze, profesori tineri pe care ți-i dorești să rămână în sistem, văzând că nu au nicio șansă a unei titularizări, sigur că vor opta pentru altceva. Lucrurile trebuie gândite cumva și strategic într-o perspectivă și în ideea că ai nevoie de oameni competenți.

Andreea Daraban: Cum ați caracteriza aceste măsuri impuse prin legea 141?

Camelia Gavrilă: Eu pot să le înțeleg, știu și prin prisma celui care a trecut prin Parlament, a condus o comisie de învățământ, am condus Inspectoratul Școlar Județean Iași timp de 12-13 ani, deci știu ce înseamnă un management la nivel de vârf și dificultăți și crize financiare. Niște măsuri erau necesare.  Cred că a fost un exces, cred că a fost o grabă și o precipitare în a veni cu o multitudine de măsuri restrictive care au vizat educația în condițiile în care în educație era nevoie de reformă, era nevoie chiar de infuzie de capital, de atitudine schimbată, de filosofie și pedagogie educațională schimbate, ori ei au venit doar cu limitări, cu tăieri, cu o manieră extrem de apăsătoare și de incorectă, cred că aș spune lipsită de viziune.

Andreea Daraban: Să încheiem într-o notă optimistă, suntem la Zilele Colgiului ”Negruzzi”, 130 de ani de existență, iată momente deosebite, ați implicat profesorii, ați implicat elevii, totuși ați găsit resursele necesare să faceți din această perioadă o sărbătoare.

Camelia Gavrilă: Am avut și Primăria alături, am avut și asociația de părinți, am avut și copii și voluntari, am putut marca fiecare moment, iar fiecare element de tradiție, de continuitate, s-a regăsit într-o formă anume. Sigur, poate nu atât de spectaculos pe cât ne-am fi dorit și am fi putut, dar sărbătoarea și reflecția asupra valorii educației de calitate și a școlilor care sunt încărcate de pasiune, de dăruire, rămâne și atunci e de fapt o sărbătoare și a comunității. Fiecare reușită a unei școli se difuzează într-o formă la nivelul comunității întregi.

Varianta audio a interviului:

(AUDIO) Colegiile Naționale „Costache Negruzzi” și „Emil Racoviță” și-au adaptat normele de personal la noile cerințe guvernamentale

Publicat de Gabriela Rotaru, 4 septembrie 2025, 17:42