#StareaEducației (INTERVIU) 130 de ani de excelență la Colegiul Național „Costache Negruzzi” din Iași – între tradiție, inovație și provocările prezentului. Camelia Gavrilă, directorul instituției: Păstrăm rigoarea educațională a înaintașilor, punem accentul pe studiu, dar trebuie să fim oameni ai timpului, avem o generație care trăiește sub semnul imaginii, al vitezei, al accesului la tehnologie, deci, evident, și demersul nostru didactic trebuie adaptat.”
Publicat de andreeadaraban, 2 octombrie 2025, 14:00 / actualizat: 3 octombrie 2025, 15:50
Anul 2025 marchează un moment cu profundă încărcătură simbolică pentru Colegiul Național ”Costache Negruzzi” din Iași, celebrarea a 130 de ani de existență neîntreruptă în slujba educației. Sub semnul excelenței și al continuității, instituția își reafirmă misiunea de promotor al culturii și al performanței academice.
Seria de manifestări aniversare, desfășurate sub genericul ”Negruzzi 130, istorie, devenire, vocație a excelenței”, oferă prilejul unei reflecții asupra parcursului istoric al colegiului, asupra valorilor fundamentale care i-au modelat identitatea și asupra direcțiilor de dezvoltare, într-un context educațional în continuă transformare.
Cu acest prilej, colega noastră, Andreea Daraban, a stat de vorbă cu doamna profesor Camelia Gavrilă, director al Colegiului Național ”Costache Negruzzi” din Iași, despre semnificația acestui moment aniversar, despre tradiția și spiritul ”negruzzist”, precum și despre perspectivele instituției în raport cu provocările actuale și viitoare ale educației.
Andreea Daraban: Cum ați caracteriza, în câteva cuvinte, semnificația celor 130 de ani de existență ai Colegiului Național ”Costache Negruzzi”?
Camelia Gavrilă: O istorie complexă, care onorează, care înseamnă și o confirmare în timp a dorinței înaintașilor, a fondatorilor de a fi o școală model, o asumare de destin, de un cod aproape nescris, care înseamnă respectul pentru carte, pentru învățătură, pentru cultură și știință, un ideal extrem de nobil și curajos al timpului aceluia, vorbim de 1895, de Spiru Haret, de Tache Ionescu, de o dorință de a modela elitele intelectuale ale țării, de a susține educația, care de multe ori era cu taxe destul de dificile, care presupuneau și acces limitat la educație, prin burse și prin crearea unor nuclee, unor școli importante, model, în orașele universitare, unde să aibă acces copiii și din familii cu nivel economic bun, dar și copiii cu burse. Deci o idee vizionară generoasă, care după aceea a continuat. Dincolo de vremuri, de timpuri mai bune sau mai puțin bune, Colegiul și-a păstrat respectul pentru valoare, selecția foarte riguroasă a profesorilor, a elevilor în aceeași măsură, astfel încât s-au creat întâlniri miraculoase între mentori adevărați și discipoli, care au devenit absolvenți de renume. Deci istorie onorantă, tradiție, un cod al onoarei și un respect pentru cartă și învățătură. Aș mai adăuga dincolo de acest parcurs academic, șființific, de modelare a unor intelectuali adevărați, aș adăuga și valori morale importante. Se vorbea de spiritul internatist atunci, pentru că se numea Liceul Internat, dat fiind și internatul care aduna, coagula, însemna și o viață de după amiază, însemna activități comune, prietenie, colegialitate, împărtășirea de valori comune. Și acum, sigur, avem internatul în continuare, avem în jur de 70-80 de elevi negruzziști, la care se adaugă și elevi de la alte licee foarte bune, care sunt cazați la noi. Spiritul internatist de altă dată devine acum sinonim cu un etos negruzzist, care adună, pe lângă această aspirație spre excelență, spre împlinire profesională, adună și ideea aceasta de valoare morală, de omenie, de generozitate.
Andreea Daraban: Programul manifestărilor dedicate ”Zilelor Negruzzi” a început încă de luni, 29 septembrie. În fiecare zi au fost evenimente. Astăzi este o zi specială.
Camelia Gavrilă: A fost așa ca un prolog, începând de luni, marți, în fiecare zi s-a adăugat câte ceva, pornind de la o deschidere festivă, de la Săptămâna Științelor, un proiect pe care îl avem de 16 ani, este la 16-a ediție. Science Week înseamnă o abordare transcurriculară a disciplinelor științifice, înseamnă întâlniri cu specialiști, cu cercetători, cu astronomi, cu profesori universitari, ateliere de criminalistică, lucruri în care se împletesc toate pasiunile copiilor și cumva o ieșire din sala de clasă spre o învățare diferită, atipică, neconvențională, dar mult mai seducătoare, mai atractivă și prin prezența unor elemente din acestea de experiment și de constatare pe viu a ceea ce înseamnă știința. A urmat vernisajul de marți, în care, pe de o parte, a fost vernisajul expoziției copiilor, elevilor talentați. Avem un cerc de pictură și o profesoară minunată, ea însăși artistă plastic. A fost un eveniment minunat, sub semnul artei, al emoției estetice. Sunt numeroase ateliere, întâlniri, activități, iar ziua de astăzi, de joi, înseamnă momentul, să spunem așa, de apoteoză a trăirilor și a întâlnirilor între generații, pentru că sunt invitați profesori seniori, absolvenți, colegi din Inspectoratul Școlar, de la instituțiile partenere, de la universități, mesajul rectorilor. Deci e o întâlnire care presupune o recunoaștere și o împletire de mesaje și dialoguri spirituale, intelectuale, între școala de astăzi, elevii de astăzi, profesorii de astăzi, și cei care au fost și care au asumat valorile negruzziste ca parte a ființei lor. De asemenea, va fi tot astăzi, în cazdrul acestei ceremonii, și o Gală Excelenței Negruzziste, pe care o celebrăm an de an. Sunt 100 de elevii olimpici, la nivel național și internațional, cu premii, mențiuni, medalii primite și la care se adaugă, evident, în jur de 40-50 profesori mentori, care i-au pregătit pentru toate aceste competiții extrem de spectaculoase.
”E o provocare să păstrăm echilibrul între tradiție și inovație, pentru că unii părinți își doresc și ceva din severitatea și sobrietatea de altă dată, cei care sunt mai nostalgici. Păstrăm această rigoare educațională, dar noi ne dorim, ca niște profesori ai secolului XXI, să fim cumva și prietenii intelectuali ai elevilor, parteneri mai mari.”
Andreea Daraban: Cum reușiți să păstrați echilibrul între tradiție și inovație în procesul educațional la Colegiul ”Costache Negruzzi”?
Camelia Gavrilă: Da, e o provocare, pentru că părinții vin, unii sunt cu generații întregi, deci au fost și bunici, și părinți, și acum copiii ajung negruzziști, își doresc poate și ceva din severitatea și sobrietatea de altă dată, cei care sunt mai nostalgici, pe un gen de educație mai sobră. Păstrăm această rigoare educațională și accentul pe ceea ce înseamnă academic, intelectual, învățătură, studiu, dar noi ne dorim, ca niște profesori ai secolului XXI, să fim cumva și prietenii lor intelectuali, parteneri mai mari, care intrăm în jocul acesta al întrebărilor și răspunsurilor, care creăm și momente de seriozitate maximă, dar și spiritul ludic, prin care ne apropiem, fie de un text literar, fie de un moment în care reflectăm și asupra științei într-un mod neconvențional. Deci trebuie să fim oameni ai timpului, este o generație care trăiește sub semnul imaginii, al vitezei, al ritmului, al accesului la tehnologie, deci, evident, și demersul nostru didactic trebuie adaptat.
”E o provocare pentru managerii de școli să ducă mai departe proiectele începute. Partea financiară este destul de deprimantă, pentru că trei sferturi din buget se duce pe plata facturilor, a utilităților.”
Andreea Daraban: Cum au afectat măsurile de austeritate impuse de guvern activitatea Colegiului Negruzzi? Ați pierdut profesor, odată cu creșterea normei didactice de predare? Ce schimbări au apărut?
Camelia Gavrilă: Sunt mai multe lucruri. O parte afectează financiar, pentru că bugetele sunt destul de limitate, sumele necesare pentru proiecte sunt de asemenea mai scăzute și atunci trebuie să găsim soluții alternative. E o provocare pentru manageri să mergem mai departe cu proiectele școlii, cu reviste, cu activități, cu tot ce înseamnă achiziții, în așa fel încât să continuăm ceea ce este frumos, bun și apreciat de elevi. Partea financiară este destul de deprimantă, pentru că trei sferturi din buget se duce pe plata facturilor, a utilităților. Pe de altă parte, este apăsarea aceasta psihologică și dezamăgirea profesorilor, pentru că a fost un domeniu destul de lovit. Știți foarte bine, dezbaterile din spațiul public, sunt foarte multe alte categorii pe lângă care au trecut măsurile de austeritate. Nu neapărat cele două ore înseamnă atât de mult, cât atitudinea și comentariile și faptul că nu este recunoscută așa cum se cuvine, valoarea cadrului didactic, faptul că este o meserie de vocație, de uzură, de consum și poate că ar trebui mai multă decență în momentul în care faci judecăți de valoare generalizante. Pe de altă parte, sunt profesorii care aveau 16 ore pe săptămână, fiind la peste 25 de ani vechime, au 20 în prezent, sunt 4 ore în plus. Eu, ca director, aveam 4 ore, am 10 ore într-o școală cu 1200 de elevi, cu zeci de proiecte, cu 7 corpuri de clădire, în care trebuie să faci și management financiar și legislație și proiecte și musafiri să primești. Ora este oră, activitatea, pregătirea, antrenarea sunt încă alte ore pentru antrenarea celor capabili de performanță și evident că, între pauze și la final de program, începi să rezolvi și probleme de plăți, și chestiuni de secretariat, de corespondență, de ședințe cu inspectoratul sau alte întâlniri de proiect la nivel de minister, de comisii naționale din care facem parte. E mult, e greu, dar când o faci cu pasiune și când ai și bucuria și privilegiul de a fi în școli în care tot ceea ce semeni generează înflorire și reușite, sigur că e și bucuria finalului.
”Se prefigurează probleme la a doua limbă străină, odată cu intrarea în vigoare a noilor planuri-cadru pentru liceu, care pun în pericol catedrele de franceză și germană și descurajează profesorii tineri să rămână în sistem.”
Andreea Daraban: Ați reușit să asigurați normele didactice pentru toți profesorii titulari?
Camelia Gavrilă: Da, am asigurat pentru toți profesorii titulari și o parte din profesorii detașați au rămas, fiind o școală mare, cu 40 de colective și cu multe discipline opționale, am găsit soluții de a configura, dar au și fost zone dificile, pe zona de chimie, de exemplu, pe zona de muzică, de arte plastice. Dar la anul, în condițiile în care vor începe și noile planuri cadru să fie aplicate, se prefigurează probleme la a doua limbă străină, deci franceză sau germană în cazul școlii noastre. Se conturează probleme în sens de normare, pentru că în planurile cadru, care vor intra în vigoare din anul viitor, limba a doua rămâne cu câte o oră pe săptămână, ceea ce este foarte grav. Un profesor titular într-o școală va fi în două școli titular sau cu o completare, profesorul care e la început de drum și nu a reușit încă să se titularizeze, profesori tineri pe care ți-i dorești să rămână în sistem, văzând că nu au nicio șansă a unei titularizări, sigur că vor opta pentru altceva. Lucrurile trebuie gândite cumva și strategic într-o perspectivă și în ideea că ai nevoie de oameni competenți.
Andreea Daraban: Cum ați caracteriza aceste măsuri impuse prin legea 141?
Camelia Gavrilă: Eu pot să le înțeleg, știu și prin prisma celui care a trecut prin Parlament, a condus o comisie de învățământ, am condus Inspectoratul Școlar Județean Iași timp de 12-13 ani, deci știu ce înseamnă un management la nivel de vârf și dificultăți și crize financiare. Niște măsuri erau necesare. Cred că a fost un exces, cred că a fost o grabă și o precipitare în a veni cu o multitudine de măsuri restrictive care au vizat educația în condițiile în care în educație era nevoie de reformă, era nevoie chiar de infuzie de capital, de atitudine schimbată, de filosofie și pedagogie educațională schimbate, ori ei au venit doar cu limitări, cu tăieri, cu o manieră extrem de apăsătoare și de incorectă, cred că aș spune lipsită de viziune.
Andreea Daraban: Să încheiem într-o notă optimistă, suntem la Zilele Colgiului ”Negruzzi”, 130 de ani de existență, iată momente deosebite, ați implicat profesorii, ați implicat elevii, totuși ați găsit resursele necesare să faceți din această perioadă o sărbătoare.
Camelia Gavrilă: Am avut și Primăria alături, am avut și asociația de părinți, am avut și copii și voluntari, am putut marca fiecare moment, iar fiecare element de tradiție, de continuitate, s-a regăsit într-o formă anume. Sigur, poate nu atât de spectaculos pe cât ne-am fi dorit și am fi putut, dar sărbătoarea și reflecția asupra valorii educației de calitate și a școlilor care sunt încărcate de pasiune, de dăruire, rămâne și atunci e de fapt o sărbătoare și a comunității. Fiecare reușită a unei școli se difuzează într-o formă la nivelul comunității întregi.
Varianta audio a interviului:
