Destinație de vacanță: „Ținutul Zimbrului, singurul loc din Europa unde marele ierbivor poate fi întâlnit, în același timp, în libertate, în semilibertate și în captivitate”. Viorela Chiper, vicepreședintă de asociație și manager de destinație ecoturistică. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (3.08.2025)

Publicat de hdaraban, 5 august 2025, 18:57

În aceeași notă se spune că este singura destinație de ecoturism din România, inclusă încă din anul 2017 în topul celor mai sustenabile astfel de repere la nivel mondial.

Cu aceste date pe fundal și cu ochii atenți și la calendar, o perioadă a concediilor, a vacanțelor, busola radiofonică arată spre „Ținutul Zimbrului”, certificat ca destinație de ecoturism în anul 2016 de către Autoritatea Națională pentru Turism.

Deci frumusețea locurilor se îmbină cu grija față de mediu, pe care o arată cei așezați sub umbrela acestei asociații. Este vorba despre aproape o sută de parteneri, administrații publice locale, unități de cazare, producători, meșteri, alte organizații, agenții de turism, instituții școlare.

Viorela Chiper  este vicepreședintă și manager de destinație în cadrul Asociației „Ținutul Zimbrului”.  În interviul de la „Weekend cu prieteni”, invitata lui Horia Daraban spune că profilul turistului care ajunge în zonă este destul de divers. „O mare parte dintre cei care aleg să vină pe la mănăstiri ajung în destinație, dar și cei interesați de istorie; Cetatea Neamț sau Muzeul de Istorie și Etnografie din Târgu Neamț sau monumentele istorice sunt obiective luate în calcul de turiștii care ajung în zonă, dar și partea de case memoriale; Alexandru Vlahuță, Veronica Micle, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu sunt cele patru case memoriale din „Ținutul Zimbrului”.”

Legat de evenimentele în a căror organizare se implică asociația, Viorela Chiper spune că există diversitate, unul dintre ele fiind programat în luna august (în perioada 22-24). Este vorba despre  „Bison Adventure Race”, o competiție pentru sportivi profesioniști sau amatori: „se parcurge în echipă mixtă de patru persoane, un traseu de 250 de kilometri sau de 100 de kilometri, ultimul  fiind în echipă de două persoane. Traseul se parcurge pe bicicletă, în alergare, în cățărare, cu caiacul. E o competiție de aventură cum puține sunt la nivel chiar european sau mondial.”

Horia Daraban: Ce este o destinație ecoturistică și care sunt reperele asociației?

Viorela Chiper: O destinație de ecoturism este o una unde accentul se pune pe protecția naturii, a biodiversității, dar și a culturii locale. Astfel, comunitatea locală este se concentrează pe modul în care vrem să dezvoltăm destinația de ecoturism. Nu ar exista o destinație de ecoturism dacă nu ar fi o arie protejată.

În cazul nostru, e vorba de Parcul Natural Vânători Neamț, iar ceea ce facem noi ca unitate de management al destinației de ecoturism „Ținutul Zimbrului” este așezat pe mai multe direcții; fie pe partea de promovare, pe partea de dezvoltare a infrastructurii turistice, pe colaborarea și dezvoltarea parteneriatului local, fie pe dezvoltarea de experiențe pe care să le aibă cei care aleg să viziteze această zonă.

Horia Daraban: Ați spus dumneavoastră Parcul Natural Vânători Neamț și mai putem adăuga în dreptul „Ținutului Zimbrului” orașul Târgu Neamț, comunele Agapia, Bălțătești, Crăcăoani, Vânători Neamț. Cu siguranță, din această enumerare ies în evidență elemente comune ce țin de ceea ce oferă această zonă. Așadar, ce o scoate în evidență?

Viorela Chiper: Cred că sunt mai multe elemente. În primul rând, e armonia care se simte între natură, cultură, istorie și spiritualitate la nivel local. Zimbrul este un element definitoriu pentru destinație. E singurul loc din Europa unde zimbrul poate fi întâlnit, în același timp în libertate, în semilibertate și în captivitate. Numărul mare de mănăstiri, schituri fac ca zona să fie ca al doilea Athos al Europei.

Horia Daraban: Din enumerarea dumneavoastră, se poate evidenția un portret al turistului care dorește să ajungă în județul Neamț, în „Ținutul Zimbrului”. Cine vine la dumneavoastră?

Viorela Chiper: Profilul este destul de divers. O mare parte dintre cei care aleg să vină pe la mănăstiri ajung în destinație, dar și cei interesați de istorie; Cetatea Neamț sau Muzeul de Istorie și Etnografie din Târgu Neamț sau monumentele istorice sunt obiective luate în calcul de turiștii care ajung în zonă, dar și partea de case memoriale; Alexandru Vlahuță, Veronica Micle, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu sunt cele patru case memoriale din „Ținutul Zimbrului”.

Pe lângă asta, iubitorii de natură, drumeții sau mers pe bicicletă găsesc aici ce să facă, fie că e vorba de trasee mai scurte, mai lungi, mai ușoare, mai complexe, și să nu uităm de bucătăria locală, că e gustoasă, iar bucătării din zonă sunt foarte iscusiți.

Horia Daraban: Sunt organizate evenimente, acțiuni, tocmai în ideea ca turistul să se întâlnească cu ceea ce ați enumerat dumneavoastră?

Viorela Chiper: Da, noi periodic organizăm „Ecobrunch în Ținutul Zimbrului”, un eveniment care aduce la un loc gastronomia locală, producători locali, meșteri populari, momente artistice și ideea de descoperire a zonei în care are loc evenimentul, în locații diferite din destinație, tocmai pentru a face cunoscut fiecare colțișor al acestei microregiuni. Pe lângă asta, au loc ateliere cu meșteri populari. În ultimul timp, la Agapia, la una din pensiuni are loc, sâmbăta, atelier cu meșteri populari, fie pe croșetat, pe împletit, pe realizat de brățări. Avem și meșteri care lucrează lemnul, dar și meșteri care modelează lutul.

Horia Daraban: Deci toate acestea, îmi dau seama, înseamnă o fereastră pentru turistul care vine deschisă către universul pe care îl oferă „Ținutul Zimbrului”, dar astfel, cu siguranță, sunt păstrate și tradiții, obiceiuri specifice locurilor.

Viorela Chiper: Da, și ne bucură lucrul ăsta. Meșterii și-ar dori să transmită mai departe și altor persoane mai mici, mai mari, pentru ca meșteșugul să rămână viu.

Horia Daraban: Ideea pe care am subliniat-o în introducere, prezența la evenimente cu caracter internațional, tot timpul în atenția celor care îl gestionează asociația?

Viorela Chiper: Noi vrem să facem cunoscute aceste locuri, atât la nivel național cât și internațional. În acest sens, pe lângă târgul de la Berlin, de care spuneați, am fost la evenimente în Viena, în Bruxelles, în Londra, în Oslo, la Amsterdam.

Horia Daraban: Asta înseamnă și turiștii din afara țării care ajung la dumneavoastră?

Viorela Chiper: Au început, da, să fie mai mulți turiști din alte țări care aleg această destinație. Sunt în număr redus, dar, de la an la an, se vede o creștere.

Horia Daraban: În ideea ce ați spus dumneavoastră, promovarea rămâne principala problemă pentru destinațiile cu caracter ecoturistic? Vă întreb și prin prisma experienței pe care o aveți. Până la urmă, care este provocarea cea mai mare în a aduce turiști în “Ținutul Zimbrului”?

Viorela Chiper: Cred că încă este infrastructura de transport. E percepută ca un minus al zonei, cu toate că mie mi se pare că e destul de dezvoltată, în ultimul timp, sau se dezvoltă. Poate și oferta locală ar putea fi mai variată și mai multe persoane din comunitatea locală să adere la această idee, să se implice în dezvoltarea zonei.

Horia Daraban: Apropo de elementul ăsta de actualitate, sunt turiști în această perioadă în “Ținutul Zimbrului”? Din datele, din informațiile pe care le aveți dumneavoastră și pe care le-ați obținut de la colegii dumneavoastră, membri ai asociației.

Viorela Chiper: Din ce am observat, da, sunt. Poate mai puțin ca anii trecuți pentru această perioadă, dar se observă. Noi chiar avem acțiuni de monitorizare în diferite locații din destinație pentru a vedea cine alege să viziteze aceste locuri și de ce și se văd, sunt turiști în zonă.

Horia Daraban: În cazul zonei ecoturistice “Ținutul Zimbrului”, ce contează mai mult, doamnă, a Chiper, ceea ce oferă natura, spațiul în cauză sau preocupările gazdelor?

Viorela Chiper: În primul rând, aș spune că ceea ce avem, natura și cultura locală, pe lângă ele încercăm să dezvoltăm mai multe elemente, în colaborarea cu partenerii, și în colaborarea cu comunitatea locală.

Horia Daraban: Cu siguranță, la ceea ce ați enumerat dumneavoastră, poate fi adăugată și implicarea în organizarea unor evenimente. Așadar, în această lună, principalul reper, care este?

Viorela Chiper: Pe 22-24 august, va avea loc competiția „Bison Adventure Race”. E o competiție pentru sportivi profesioniști sau amatori. Se parcurge în echipă mixtă de patru persoane, un traseu de 250 de kilometri sau de 100 de kilometri, ultimul  fiind în echipă de două persoane. Traseul se parcurge pe bicicletă, în alergare, în cățărare, cu caiacul. E o competiție de aventură cum puține sunt la nivel chiar european sau mondial.

Horia Daraban: Participare din țară și nu numai?

Mirela Chiper:  Momentan, cei care s-au înscris sunt din țară. Până la data de 8 august se pot face înscrierile, iar pe cei interesați să ne se alăture, îi așteptăm să se înscrie.

Horia Daraban: Ca o concluzie a dialogului nostru, cum sună o invitație la vizitare a Ținutului Zimbrului, din partea celor care se ocupă de această zonă?

Viorela Chiper: Vă așteptăm în “Ținutul Zimbrului” pentru a vă conecta cu sine și cu natura, pentru relaxare, pentru a descoperi cultura locală, pentru a vă bucura de bucatele tradiționale, dar și de ospitalitatea oamenilor locului.

Varianta audio a interviului:

Surse Foto: Asociația de Ecoturism „Ținutul Zimbrului”/ Gheorghe Popa/ Gabriela Cozma

Vitalie Călugăreanu, jurnalist la Chișinău, despre scrutinul pentru Parlament din 28 septembrie: „Rusia investește sume pur și simplu colosale pentru a propulsa la butoane, în Republica Moldova, oamenii loiali pe care să-i folosească după alegeri împotriva Ucrainei”. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (3.08.2025)

Publicat de hdaraban, 4 august 2025, 17:21

Mai mulți actori, mai multe formațiuni politice cu mesaje ce acoperă mai mult ca oricând teme de ordin geopolitic. În tot acest amalgam, se desprinde o serie de idei principale.

La „Weekend cu prieteni”, Horia Daraban l-a avut invitat pe Vitalie Călugăreanu, jurnalist cu preocupări constante în ceea ce privește dinamica scenei politice de la Chișinău.

Interlocutorul, în prima parte a discuției, a evidențiat faptul scrutinul are o miză deosebită pentru Republica Moldova, în perspectiva integrării europene. Mai mult, Rusia folosește toate pârghiile pentru a-și propulsa la putere oamenii și pentru a controla Republica Moldova, pentru a o folosi, ulterior împotriva Ucrainei, așa cum folosește Belarusul în momentul acesta.

Referitor la dinamica de pe scena politică și care este influențată de intervenția rusească, Vitalie Călugăreanu precizează că sunt patru repere electorale: „Victoria-Pobeda”, blocul radical prorus, care pledează deschis pentru aderarea Moldovei la Rusia (acesta nu a fost înregistrat de Comisia Electorală Centrală).

Urmează celălalt bloc, tot rusesc, dar care nu pledează chiar deschis pentru o relație de aderare între Republica Moldova și Rusia, dar sunt aceiași oameni aserviți Kremlinului (Igor Dodon, Irina Vlah, Vasile Tarlev, Vladimir Voronin).

Al treilea pol este cel al lui Ivan Ceban (primarul Chișinăului), falșii proeuropeni.

Nu în ultimul rând, este curentul ce o are ca exponentă pe Victoria Furtună (Partidul „Moldova Mare”), care acționează și în contextul unei conferințe a suveraniștilor din toată lumea, eveniment ce a avut loc recent la Chișinău.

Față de formațiunea aflată la guvernare (Partidul Acțiune și Solidaritate), jurnalistul Vitalie Călugăreanu spune că se observă o nemulțumire a votanților proeuropeni  cu privire la reformarea greoaie și incompletă a sistemului de justiție.

O altă provocare în cheie electorală este și faptul că „n-a apărut o altă forță veritabil proeuropeană care să asimileze acest segment de electorat supărat, care ar fi între 15 și 17%”.

Ca o concluzie, interlocutorul spune că „la alegerile parlamentare din 28 septembrie, există, din păcate, o singură șansă; ori PAS ia din nou majoritate și mergem înainte în Uniunea Europeană, având în vedere succesul pe care l-a avut Maia Sandu în domeniul politicii externe și ne regăsim în 2028 cu tratatul de aderare semnat și, în 2030, cu țara pusă la adăpost în Uniunea Europeană, ori câștigă partida prorusă și fals proeuropeană și ne întoarcem spre Rusia și lăsăm la discreție acest teritoriu dintre Nistru și Prut, la discreția lui Putin pentru a utiliza Basarabia împotriva Ucrainei.”

Horia Daraban: Cu ce se deosebește pregătirea pentru acest scrutin față de celelalte evenimente în această cheie electorală?

Vitalie Călugăreanu: Așa cum ați menționat și dumneavoastră, acest scrutin are o miză deosebită pentru Republica Moldova, în perspectiva integrării europene. Rusia pune toate tunurile în momentul acesta pe țara noastră pentru a-și propulsa la putere oamenii și pentru a controla Republica Moldova. Miza Rusiei este pur și simplu uriașă.

Nu a mai existat o miză în niște alegeri atât de mare pentru Rusia, având în vedere și această încercare a Republicii Moldova de a merge spre Uniunea Europeană, dar mai mare miză este războiul din Ucraina. Putin vrea să folosească Republica Moldova împotriva Ucrainei, așa cum folosește Belarusul în momentul acesta. Prin urmare, se investesc sume pur și simplu colosale pentru a propulsa la butoane în Republica Moldova oamenii loiali, pe care Rusia să-i folosească după alegeri împotriva Ucrainei.

Deci, această miză e uriașă în momentul acesta. Am văzut avertismentele pe care le-a transmis Maia Sandu după ședința Consiliului Suprem de Securitate. Acest atac rusesc deja a început.

El vine pe toate fronturile posibile, inclusiv pe frontul bisericesc, ca să zic așa. Noi avem informații despre faptul că, de data asta, Rusia folosește preoții în cadrul Mitropoliei Moldovei, care sunt afiliați Patriarhiei Ruse, pe post de cărăuși. Ei sunt cei care cară bani, în momentul acesta, în Moldova pentru partidele proruse.

Cunoaștem care sunt posturile vamale prin care se face lucrul ăsta. Acești preoți duc banii în Transnistria și se pregătesc acolo, sunt stocați, pentru ca, mai aproape de alegeri, să fie repartizați grupărilor rusești care sunt angrenate în campania electorală.

Horia Daraban: Aș vrea să invoc în dialogul nostru, domnule Călugăreanu, două evenimente recente: este vorba despre interdicția intrării primarului Chișinăului Ion Ceban în România, implicit în spațiul Schengen, și reținerea în Grecia a oligarhului Vladimir Plahotniuc. Ce înseamnă, ce semnificație au aceste două repere în plan electoral, în planul viitoarei bătălii electorale pentru alegerile parlamentare?

Vitalie Călugăreanu: Dacă vorbim de interdicția impusă lui Ivan Ceban, el este unul din exponenții partidei de centru, cum ar fi. Rusia și-a dat seama că susținătorii Rusiei în Republica Moldova au scăzut, după ce Rusia a invadat Ucraina, și a înțeles că nu poate câștiga doar pedalând pe slogane rusești în Moldova și au găsit această modalitate de a rupe din electoratul proeuropean cu ajutorul grupării fals europene, fals proeuropeane. Și Ivan Ceban este exponentul acestei facțiuni pe care mizează în prezent Rusia.

S-a creat acest bloc de centru care se declară proeuropean, dar, în realitate, dacă ne uităm cine sunt liderii acestui bloc, o să vedem că toți sunt foști comuniști de la Vladimir Voronin din partid, inclusiv consilierul lui Vladimir Voronin din perioada când era la președinție Mark Tcaciuc, un personaj absolut șovin, care a făcut atâta rău Republicii Moldova, anume pentru a avantaja Federația Rusă.

Iată că, acum, acești indivizi pozează în mari proeuropeni. Tocmai pentru a rupe, ziceam, acele vreo 12-15 procente din supărații pe PAS (Partidul Acțiune și Solidaritate), pe actuala guvernare. Întotdeauna guvernarea erodează, mai irită anumite persoane cu taxe, și așa mai departe. Asta s-a întâmplat și aici.

Acum, legat de Plahotniuc, noi știm că Plahotniuc a vizitat în 2024 și 2025 de șase ori Federația Rusă, chiar dacă în Federația Rusă are două dosare penale, inclusiv pentru comandare de umor. Nu l-au arestat rușii, din contra, l-au cazat într-un hotel în Piața Roșie și au negociat cu el implicarea sa sau utilizarea resurselor pe care le are Plahotniuc încă în Republica Moldova, inclusiv oameni, pentru a influența alegerile prezidențiale din 2024 și, în 2025, în special, acestea pe care le avem la 28 septembrie.

Deci, într-un fel, Plahotniuc a mers la Moscova să-și negocieze libertatea sa în Rusia, în schimbul trădării încă odată a Republicii Moldova. S-au schimbat lucrurile, după ce Plahotniuc a fost arestat în Grecia și există acest demers al Chișinăului pentru extrădarea lui Plahotniuc în Moldova, dar există și un alt demers din partea Federației Ruse pentru extrădarea lui Plahotniuc la Moscova. Ce urmează să se întâmple, dacă ne uităm ce prevede legea Interpol, vedem că Republica Moldova are prioritate, pentru că a fost prima care a solicitat extrădarea lui Plahotniuc și vedem acest efort al avocaților săi de creare a unui curent, dacă pot să zic așa, în Republica Moldova, să arate că Plahotniuc, în continuare, a rămas puternic, că are în continuare foarte mulți susținători.

Deci se evită să ni se arate un Plahotniuc în cătușe, se încearcă să ni se arate un Plahotniuc care are o strategie și că, cică, Plahotniuc s-a predat sau s-a lăsat arestat pentru ca să fie adus în Republica Moldova și să lupte cu Maia Sandu și cu partida prouropeană.

Horia Daraban: Aș vrea să adaug la cele anunțate de dumneavoastră referitor la actorii politici înscriși în cursa electorală și acest element al Partidului Moldova Mare condus de fosta procuroare Victoria Furtuna și acest demers pe scena politică de la Chișinău în aceeași cheie de a acoperi cât mai bine, cât mai mult opțiunile alegătorilor.

Vitalie Călugăreanu: În general, dacă ne uităm la peisajul pe care și l-a pregătit Rusia pentru alegerile din 28 septembrie, o să vedem patru coșuri în care Federația Rusă sau Putin a încercat să-și pună ouăle electorale. Primul coș, „Victoria-Pobeda”, blocul radical prorus, care pledează deschis pentru aderarea Moldovei la Rusia. El nu a fost înregistrat în cursa electorală, pentru că a fost respins de Comisia Electorală Centrală. Urmează celălalt bloc, tot rusesc, dar care nu pledează chiar deschis pentru relație de aderare între Republica Moldova și Rusia, dar sunt aceiași oameni aserviți Kremlinului. Este vorba despre Igor Dodon, Irina Vlah, Vasile Tarlev, deci toți trei care au deservit interesele Federației Ruse în Republica Moldova de-a lungul anilor, iarăși, ei aflându-se în echipa comunistului Vladimir Voronin. Deci acesta este al doilea coș.

Al treilea coș este cel al lui Ivan Ceban, falșii proeuropeni, și mai e un coș la care se lucrează în momentul acesta și în contextul ăsta aș menționa această conferință a suveraniștilor din toată lumea, care a avut loc săptămâna aceasta la Chișinău.

O încercare de a folosi inclusiv unioniștii din Republica Moldova ca instrument în favoarea Federației Ruse sub acest drapel al suveraniștilor, pentru că curentul ăsta a căpătat amploare și la noi, aici, peste Prut, după ce s-a văzut ceea ce s-a întâmplat în România la alegerile prezidențiale că a prins foarte bine și noi vedem o încercare de a utiliza întreaga rețea Georgescu-Simion folosită în România la alegerile prezidențiale. Acum, întreaga rețea de tik-tok-eri, online, portaluri și așa mai departe lucrează împotriva Republicii Moldova anume în interesul Federației Ruse.

Horia Daraban: Ați spus dumneavoastră despre bani, fonduri care circulă dinspre Federația Rusă către Republica Moldova via Transnistria. La scrutinul electoral pentru președinție de anul trecut multe dovezi, multe acțiuni de influențare a votului împotriva actualului șef al statului, doamna Maia Sandu. Am văzut inclusiv plăți către votanți. Acum, aceeași strategie, domnule Călugăranu, sau este una mai amplă și mai subtilă?

Vitalie Călugăreanu: Este doar o filieră prin care se încearcă introducerea banilor pentru alegeri în Republica Moldova, a banilor rusești pentru corupere alegătorilor. Doamna Sandu a vorbit despre 100 de milioane de euro pe care Rusia i-a pregătit în cripto-valută pentru a-i utiliza în Republica Moldova și e destul de greu să urmărește acești bani. Nu a renunțat Rusia nici la modalitățile care au ieșit la iveală la alegerile din 2024 la prezidențiale.

Nu a renunțat nici la cărăuși și mai sunt și oameni din diaspora care sunt folosiți, adică moldoveni care lucrează în Rusia, pe post de cărăuși pentru a transfera genți cu bani în Republica Moldova. Deci toate aceste mecanisme pe care Rusia și le-a creat, ele sunt valide. Încă mai sunt organizații neguvernamentale care deservesc Rusia la Chișinău; inclusiv prin aceste organizații neguvernamentale, se trimit bani pentru scopuri „nobile”, ca să zic așa, „nobile” din punctul de vedere a Kremlinului. Deci se utilizează absolut toată infrastructura de corupere electorală pe care și-a creat-o Rusia în ultimii 30 de ani.

Horia Daraban: Aș vrea să vorbim și despre partidul de guvernare. Partidul Acțiune și Solidaritate a avut și are încă, evident, majoritate parlamentară. E normal, și dumneavoastră ați precizat, să existe o erodare a popularității formațiunii. Totuși unde nu a reușit să răspundă PAS-ul așteptărilor populației și care sunt provocările pentru această formațiune, raportându-ne la alegerile din toamnă?

Vitalie Călugăreanu: În momentul acesta, dacă ne uităm la sondaje, vedem că Partidul Acțiune și Solidaritate e la limita majorității parlamentare. Adică, din 101 deputați sau mandate ar aduna 51-52. Ceea ce este destul de periculos, pentru că se știe, Plahotniuc a cumpărat cu hurta în 2013-2016, cam în perioada asta, o majoritate parlamentară.

Deci există fenomenul acesta, când deputații migrează dintr-o fracțiune în alta, și e destul de periculos. Ziceam că Partidul Acțiune și Solidaritate, de data asta, a mers pe oameni noi pe primele poziții în lista electorală. A luat oameni care nu sunt neapărat membri de partid și care nu și-au demonstrat neapărat fidelitatea față de formațiunea politică.

Dar i-a luat pentru că sunt oameni populari, artiști, sunt sportivi care au o anumită priză la public. Din punctul ăsta de vedere, e un anumit pericol, pentru că nu se știe cum vor reacționa la gențile cu bani care vor veni spre ei după ce vor accede în Parlament. Ce nu a reușit din punctul meu de vedere PAS în perioada acestui mandat reforma justiției.

Și asta trebuie să se spună: lucrurile au decurs foarte greu în ceea ce privește curățarea sistemului de justiție, după fuga lui Plahotniuc și lăsarea sistemului absolut infect din punctul de vedere al integrității. Acest exercițiu de evaluare externă extraordinară a judecătorilor și procurorilor a decurs foarte, foarte, foarte greu. Chiar dacă s-a reușit până la urmă, avem acum un Consiliu Superior al Magistraturii curat, un Consiliu Superior al Procurorilor curat, o Curte Supremă de Justiție trecută prin veting.

Acum se lucrează cu curțile de apel, dar oamenii nu au simțit că se face dreptate și, din punctul ăsta de vedere, destul de mulți oameni care au votat Partidul Acțiune și Solidaritate al Maiei Sandu s-au supărat, sunt dezamăgiți și partea proastă este că n-a apărut o altă forță veritabil proeuropeană care să asimileze acest segment de electorat supărat, care ar fi între 15 și 17%. Deci, un alt partid care să asimileze acest segment de electorat nu a apărut, chiar dacă sunt partide, ele nu au reușit să convingă și să iasă cumva în față, înainte de scrutinul parlamentar din 28 septembrie.

Horia Daraban: Ca o concluzie la dialogul nostru, domnule Călugăreanu, doar două scenarii după 28 septembrie: Republica Moldova continuă pe calea europeană și un alt scenariu în care Chișinăul își îndreaptă fața către Moscova?

Vitalie Călugăreanu: Acest risc este, pur și simplu, uriaș și el este absolut real. Deci, aș spune chiar mai simplu: la alegerile parlamentare din 28 septembrie, există, din păcate, o singură șansă; ori PAS ia din nou majoritate și mergem înainte în Uniunea Europeană, având în vedere succesul pe care l-a avut Maia Sandu în domeniul politicii externe și ne regăsim în 2028 cu tratatul de aderare semnat și, în 2030, cu țara pusă la adăpost în Uniunea Europeană, ori câștigă partida prorusă și fals proeuropeană și ne întoarcem spre Rusia și lăsăm la discreție acest teritoriu dintre Nistru și Prut, la discreția lui Putin pentru a utiliza Basarabia împotriva Ucrainei.

Varianta audio a dialogului:

Cercetători de la Facultatea de Biologie din Iași caută în deșeurile de tutun un potențial tratament pentru ameliorarea efectelor maladiei Alzheimer. Profesor universitar doctor Marius Mihășan la „Weekend cu prieteni” (27.07.2025)

Publicat de hdaraban, 30 iulie 2025, 20:02

Demersul științific este susținut de profesor universitar doctor Marius Mihășan, alături de colegii săi, profesor universitar doctor Lucian Hrițcu și cercetătorul Răzvan Ștefan Boiangiu.

Pentru emisiunea „Weekend cu prieteni”, Horia Daraban a dialogat cu cel care coordonează proiectul, profesorul Marius Mihășan. În răspunsurile sale, cercetătorul a oferit repere despre începuturile demersului, despre stadiul în care se află proiectul, dar și despre ce înseamnă să fii optimist atunci când ai astfel de preocupări: „eu sunt la o vârstă la care încerc să găsesc echilibru între optimism și cunoștințe. Dacă mă uit la studenți, acolo raportul este invers, studenții sunt foarte optimiști, cunoștințele, câteodată, le lipsesc. Și asta, câteodată, produce rezultate surprinzătoare.”

Horia Daraban: 21 septembrie, Ziua Mondială de Luptă Împotriva Maladiei Alzheimer. Potrivit unui document al Institutului Național de Sănătate Publică, la fiecare trei secunde, cineva din lume dezvoltă demență. Sunt peste 50 de milioane de persoane care trăiesc cu demență în întreaga lume și se așteaptă ca acest număr să se dubleze la fiecare 20 de ani, ajungând la peste 150 de milioane până în 2050. Deci, cu atât mai importante astfel de preocupări de cercetare, domnul profesor. Reprezintă ceea ce faceți împreună cu colegii dumneavoastră pași în a oferi răspunsuri în cheie medicală?

Marius Mihășan: Cu siguranță. Boala Alzheimer și demența, în general, sunt probleme foarte complicat de adresat, din cauza faptului că, în special, boala Alzheimer are numeroase cauze. Nu vom avea un compus care să adreseze toate cauzele, însă eforturile noastre adresează o cauză, eforturile altor cercetători din alte laboratoare adresează alte cauze și împreună, sperăm, să putem veni cu soluții care, dacă nu rezolvă boala Alzheimer, cel puțin să îmbunătățească calitatea vieților pacienților.

Horia Daraban: Cercetarea de la Facultatea de Biologie pleacă de la preocupări ale membrilor echipei…

Marius Mihășan: Subiectul a început în 2009, atunci când mi-am inițiat studiile doctorale în domeniul metabolizării nicotinei sub coordonarea profesorului Roderich Brandsch de la Universitatea din Freiburg, Germania. Atunci când m-am întors în țară, l-am cunoscut pe colegul Lucian Hrițcu și, împreună cu acesta, am dezvoltat ideea aceasta de a utiliza calea metabolică de degradare a nicotinei de la bacteria Paenarthrobacter nicotinovorans ca o sursă de potențiali derivați utili

Subiectul acesta a propriu-zis a început cu un experiment pe calculator în care am încercat să vedem dacă compușii produși de bacteria Paenarthrobacter nicotinovorans se pot lega de molecule cheie din creier. Am demonstrat că acest lucru este fezabil și, mai apoi, împreună cu colegul meu, am testat practic toată această ipoteză dezvoltată cu ajutorul calculatorului.

Horia Daraban: Rezumând ceea ce ați spus dumneavoastră, practic, rezidurile, resturile de la tutun, pe acestea, dacă e să încercăm o exprimare plastică, se așază o bacterie, aceasta se hrănește cu nicotina din tutun și rezultă altceva, un produs care poate fi folosit pentru combaterea efectelor Alzheimer.

Marius Mihășan: Exact. Tulpina aceasta este o tulpină naturală care a fost izolată din sol și, așa cum arată numele, Pernartrobacter nicotinovorans, este o tulpină care degradează nicotina. Ceea ce facem noi este să oprim această tulpină în a degrada complet nicotina, în așa fel încât să obținem intermediari ai nicotinei din deșeuri de tutun, despre care am arătat că au potențial în tratamentul bolii Alzheimer.

Horia Daraban: Îmi dau seama că sunt două planuri, legate de deșeurile de tutun și de bacterie. Echipa dumneavoastră a intervenit asupra bacteriei aducând modificări în comportamentul ei?

Marius Mihășan:  Exact. Acum avem în laborator doctoranzi care lucrează în direcția pe care o precizați dumneavoastră, aceea de a utiliza bacteria pentru a procesa și converti deșeurile cu nicotină.

Horia Daraban: Substanța obținută prin intervenția bacteriei asupra nicotinei din tutun ce efect arată? Ce arată testele în acest sens?

Marius Mihășan: Asupra omului nu cunoaștem. Însă, testele pe care le facem noi sunt pe animale de laborator, precum șobolani, șoareci sau pești zebră, pe care noi le numim modele ale bolii Alzheimer, în sensul în care s-a intervenit asupra lor pentru a manifesta anumite aspecte ale bolii Alzheimer. Pe aceste modele de animale de laborator ale bolii Alzheimer, am demonstrat că compusul, 6-hidroxi-L-nicotină, îmbunătățește memoria și acest lucru l-am demonstrat prin teste comportamentale în labirint. De exemplu, șoarecii sunt puși într-un labirint să-și găsească calea către hrană și se măsoară timpul în care parcurg drumul pentru a evalua dacă mai țin minte calea din zilele anterioare. Întotdeauna am văzut efecte de îmbunătățire a memoriei, de asemenea efecte de îmbunătățire a statusurilor oxidativi, capacității de a inactiva agenți oxidanți. Dar principalul lucru care ne interesează este acesta: îmbunătățirea memoriei pentru că scăderea memorie este unul dintre efectele fundamentale ale boli Alzheimer.

Horia Daraban: Ați explicat dumneavoastră unde vă aflați acum cu cercetarea. Dacă e să definim etapele până la un produs finit, oricare ar fi el, care să fie folosit de pacienți, unde ne aflăm acum? Suntem la început, într-un stadiu incipient, la mijlocul drumului?

Marius Mihășan: Suntem un pic mai departe de început. Nu suntem chiar la mijloc. Și dacă noi vom reuși să ajungem la mijloc, atunci munca noastră va trebui să fie preluată de alte persoane. Pentru că noi nu putem duce de la mijloc până la final. Nu avem pregătirea necesară în această direcție. Suntem în momentul în care am demonstrat potențialul, am demonstrat efectele pozitive. Ceea ce ne interesează acum este să demonstrăm potențialele efecte negative. Ne interesează efectul acestui compus asupra altor organe, de exemplu ficat, plămân, pentru că noi știm, nicotina este asociată cu efecte nocive. Unul dintre aspectele care ne interesează este dacă compusul acesta păstrează abilitatea nicotinei de a crea dependență, care este o dilemă. Deci suntem în etapa în care începem să evaluăm potențialele efecte negative.

După ce trecem de acest lucru, atunci aș zice eu că suntem la mijloc și putem să ne gândim în a transfera cunoștințele noastre către persoane care sunt mai pregătite în a duce principiul activ către utilizarea practică.

Horia Daraban: De aceea este importantă colaborarea în plan intern, dar cu siguranță mai ales în plan extern.

Marius Mihășan: Fără colaborări, nu putem face nimic. Multă parte din munca aceasta este rezultatul colaborărilor între colegi, dar și între diverse universități din țară sau din străinătate.

Horia Daraban: Contează optimismul în cercetare, domnule profesor?

Marius Mihășan: Întotdeauna. Dacă eu nu aș pleca la drum crezând în ideea mea, nu are sens să plec la drum. Eu sunt primul care trebuie să cred că ceea ce fac are șanse de reușită și că este corect și bun.

Horia Daraban: Am putea face o proporție între optimism și datele de cercetare cu care plecați la drum? Ce contează mai mult?

Marius Mihășan: Trebuie combinații între celuia două. Am să spun așa, eu sunt la o vârstă la care încerc să găsesc echilibru între optimism și cunoștințe. Dacă mă uit la studenți, acolo raportul este invers, studenții sunt foarte optimiști, cunoștințele, câteodată, le lipsesc. Și am să mai precizez un lucru. Eu apreciez foarte mult treaba aceasta, pentru că la vârsta mea mă gândesc de două ori să mă apuc de ceva, însă cred că uneori, faptul că mă gândesc de două ori, nu îmi permite să mă lansez în idei năstrușnice, care au totuși impact. Și atunci, optimismul studenților și capacitatea lor de a se lansa, în a investi timp în idei pe care eu le consider că au șanse 50-50%, nu mă bag în asta, studenții nu se uită. Și asta, câteodată, produce rezultate surprinzătoare.

Horia Daraban: Sunteți profesor la Facultatea de Biologie. S-a încheiat admiterea. Studenți tineri și interesați de această zonă științifică?

Marius Mihășan: Eu reușesc să găsesc întotdeauna în toate generațiile studenți cu care să lucrez. Întotdeauna este loc de mai bine, dar în ultimii 20 de ani am avut întotdeauna studenți cu care să pot lucra și studenți care m-au ajutat să ajung unde sunt acum. Fără ei, de fapt, nu am fi ajuns aici. Laboratorul nostru se bazează pe două resurse: finanțare și studenți. Astea sunt cele două resurse de care avem nevoie.

Horia Daraban: Există resursele?

Marius Mihășan: Finanțarea este dificilă peste tot și eu am ajuns la concluzia că finanțarea cercetării este deficitară la nivel global. Bineînțeles că și România are particularitățile ei, dar cu oricare coleg de-al meu cu care am discutat, niciunul nu mi-a spus avem bani suficienți. Toată lumea spune că nu sunt suficienți bani. Eu sunt mândru că, din 2009, am avut finanțare, asta înseamnă proiecte finanțate de statul român, aproape continuu, ceea ce pentru mine este un motiv de mândrie. Iar studenți găsim, studenți sunt întotdeauna interesați. Cursurile s-au terminat, este adevărat, dar eu acum vin din laborator unde sunt patru studenți care lucrează.

Horia Daraban: Revenind la demersul științific al echipei dumneavoastră, dacă e să oferim în încheierea interviului nostru un orizont de timp legat de cercetări și finalitatea obținerea unor rezultate, greu de spus?

Marius Mihășan: Foarte greu de spus. Nu pot să spun că va fi în cinci, zece ani, douăzeci de ani. Nu pot sa spun, pentru că depinde de foarte mulți factori. Ceea ce ne propunem noi este ca poate, în orizontul a trei, cinci ani să putem veni cu răspunsuri vis-a-vis de efecte negative și dependență. Dacă putem face lucrul acesta în orizontul a trei, cinci ani, eu aș fi încântat.

Varianta audio a interviului:

#InfoEconomic: profesor universitar doctor Andreea Iacobuță: „nu este suficient să crești taxele și accizele, să lași impresia că suportă tot cei corecți, tot cei cu venituri mici. Pachetul ar trebui completat cu ceva mult mai sustenabil, care vizează inclusiv problemele mari de evaziune fiscală”

Publicat de hdaraban, 30 iulie 2025, 18:02

Va fi aplicată o creștere a accizelor cu 10% mai multor categorii principale de produse și putem da exemple, alcool și băuturi alcoolice, carburanți, cum ar fi benzina și motorina.

Scade procentul indemnizației pentru concediile medicale, se extind categoriile de contribuabil ce plătesc contribuție la sănătate.

Unele voci au salutat pachetul de măsuri, alte ide,i însă, au fost exprimate în notă critică, tocmai pentru că populația ar trebui să suporte derapajele măsurilor luate în anii precedenți.

La #InfoEconomic, invitată a fost doamna profesor universitar doctor Andreea Iacobuță, director al Departamentului de Economie și Relații Internaționale din cadrul Facultății de Economie și Administrare a Afacerilor a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

         Interlocutoarea lui Horia Daraban a vorbit despre necesitate unor astfel de măsuri, dar și despre un alt aspect esențial: acela de a fi urmate de alte decizii care să arate contribuabililor că demersurile fiscale nu se vor opri doar la taxarea populației.

Mai mult, invitata a precizat că ar trebui evitate unele măsuri, cum ar fi: „împovărarea sectorului privat, adică a celor care muncesc, care își plătesc taxele și impozitele și care contribuie la acest buget de stat sărac pe care îl avem în prezent. A împovăra și mai mult sau a pune taxe suplimentare pe profituri, pe cifră de afaceri, cum s-a vehiculat la un moment dat, cred că aceea este calea cea mai sigură către pierzanie.”

Horia Daraban: Deschidem dialogul nostru cu o întrebare de ordin generic. Care este filosofia fiscală a României, date fiind toate aceste elemente pe care le-am și invocat în introducere? Măsurile sunt așezate sub acest deziderat al reducerii deficitului sau sunt și alte planuri în atenția guvernanților?

Andreea Iacobuță: În primul rând, cred că aceste măsuri erau cumva de așteptat. După o petrecere continuă de mai mulți ani la rând, trebuia să vină și nota de plată. Trebuie să înțelegem că sacul are și fund, că nu poți să iei din sac fără să pui înapoi măcar cât ai luat și, prin urmare, s-a ajuns în această situație în care sunt necesare măsuri de austeritate pentru a diminua, să spunem, acest deficit bugetar. Ne confruntăm cu una din cele mai grave crize bugetare, cred că cea mai gravă din ultimii ani, nu știu, 10-15 ani.

Dacă nu s-ar lua aceste măsuri de austeritate la acest moment, riscăm mult mai rău, riscăm un downgrade la acea categorie „junk” de către agențiile de rating și, prin urmare, situația s-ar putea transforma într-o adevărată catastrofă. Nu-și dorește nimeni un curs de schimb de 6 lei, nu-și dorește nimeni o rata inflației de 20% și investitori care să ne ocolească pur și simplu.

Prin urmare, da, din punct de vedere economic, cred că aceste măsuri de austeritate trebuiau luate.

Horia Daraban: Se creează senzația că tot cel corect, indiferent dacă vorbim despre persoane fizice sau despre companii, trebuie să plătească ce s-a întâmplat în anii trecuți.

Andreea Iacobuță: Așa este, senzația este una corectă, de aceea îmi permit să cred că acest pachet de măsuri e unul în urma căruia e clar că vom suferi, va trebui să suportăm scăderea nivelului de trai, va trebuit să suportam creștere de prețuri, deoarece, cu siguranță, odată cu creșterea TVA-ului, odată cu creșterea accizelor, vor urma niște creșteri de prețuri; iar aceste creșteri le vom simți la buzunar, pur și simplu.

În același timp, cred că acest pachet de măsuri ar trebui completat. Adică, nu este suficient să crești de la 1 august taxele și accizele, să lași impresia că suportă tot cei corecți, tot cei cinstiți, tot cei cu venituri mici, haideți să fim serioși. Ar trebui completat cu ceva mult mai sustenabil. Dacă este să facem reformă, atunci să facem reformă mai departe, să ne îndreptăm asupra problemelor mari de evaziune fiscală, să corectăm acel „gap” de TVA care nu se datorează celor mici.

Horia Daraban: A fost mai ușor să se așeze astfel de măsuri înaintea unei reforme reale inclusiv în ceea ce privește modul în care este cheltuit banul public?

Andreea Iacobuță: Nu știu dacă era mai ușor, dar cu siguranță era mai credibil și era mai suportabil și mai sustenabil din partea populației. Altfel ar fi privit populația, omul de rând, omul obișnuit și IMM-ul care își face treaba, altfel ar fi privit aceste măsuri. Povara ar fi fost probabil percepută mult mai corectă, mult mai ușoară, dacă se începea cu privilegiile, de ce să nu spunem lucrurilor pe nume.

Horia Daraban: În ce zonă ar trebui să puncteze statul, să se revanșeze față de contribuabil, să reașeze în ideea unei reforme reale și în aducerea mai multor bani la bugetul de stat?

Andreea Iacobuță: O mai bună colectare a taxelor obținută printr-un proces de eficientizare. Tot vorbim de ani de zile de digitalizare. Haideți să facem digitalizare! Citisem zilele trecute că s-ar dori externalizarea acestor servicii de colectare a taxelor pentru cei care nu-și plătesc taxele. De ce nu poate să facă statul? De ce nu pot face instituțiile statului acest lucru? Haideți să eficientizăm, să controlăm mai bine acele zone în care evaziunea fiscală este ridicată și să adunăm acei bani la bugetul de stat. O creștere a TVA-ului de la 19% la 21%, o creștere a accizelor sau acea cotă crescută de la 5-9% la 11% nu știu în ce măsură va avea acel impact bugetar scontat, pentru că o creștere a taxelor înseamnă automat, așa cum spuneam mai înainte, inclusiv o scădere a nivelului de trai, o creștere a prețurilor, mai puțin bani, prin urmare ne așteptăm să se reducă și consumul.

Horia Daraban: Este un aspect esențial pentru mersul economiei…

Andreea Iacobuță: Este firesc, da, și o reducere a consumului nu garantează, dacă se vor aduna la bugetul de stat, acei bănuți scontați din creștarea TVA-ului.

Horia Daraban: Mergând pe firul a ceea ce ați spus dumneavoastră, ce măsuri ar trebui evitate să nu fie puse în aplicare în actualul context economic?

Andreea Iacobuță: Cred că ar trebuit să se evite împovărarea sectorului privat, adică a celor care muncesc, care își plătesc taxele și impozitele și care contribuie la acest buget de stat sărac pe care îl avem în prezent. A împovăra și mai mult sau a pune taxe suplimentare pe profituri, pe cifră de afaceri, cum s-a vehiculat la un moment dat, cred că aceea este calea cea mai sigură către pierzanie.

Horia Daraban: În ideea a ceea ce se întâmplă acum, e vorba și despre o confruntare, ce să fie impozitat și dacă e să dăm exemplu o impozitare progresivă sau una unică, indiferent de venituri. E greu de configurat așa ceva, dat fiind contextul?

Andreea Iacobuță: Bun, confruntările doctrinare au existat dintotdeauna. Economia nu este o știință exactă, prin urmare cred că suntem îndreptățiți să avem, nu știu, păreri diferite. Îndrăznesc să-mi exprim propria părere în privința dilemei impozitare progresivă sau cotă unică. Cred că cota unică ni se potrivește mai bine și este mai corectă.

Horia Daraban: De ce?

Andreea Iacobuță: Pentru că e același principiu al tratamentului egal. E adevărat că o cotă unica nu înseamnă la fel pe un venit ridicat cum înseamnă pentru un venit scăzut. În același timp, nu cred că este corect, dacă cineva, prin muncă cinstită, reușește să acumuleze mai mult, să trebuiască să contribuie mai mult. Cred că istoria a dovedit-o că o cotă de impozitare progresivă, dacă nu există un fundament și imediat vă spun și ce înseamnă, după părerea mea, acest fundament, cred că o cotă de impozitare progresivă ar duce la o creștere a evaziunii fiscale în acest moment în România; pentru că lumea nu ar înțelege neapărat, având în vedere risipa ultimilor ani, lumea nu ar înțelege că, da, contribui mai mult la stat și, din banii respectivi, statul român chiar face ceva. Cam asta ar fi justificarea.

Impozitarea progresivă a funcționat, în momentul în care, dacă-mi este permis, economia duduia, adică economia funcționa bine, sectorul privat se dezvolta și, în momentul în care acumulai mai mulți bani și vedeai că din banii cu care tu ai contribuit la stat, statul face ceva și se văd niște rezultate la nivel de societate.

Horia Daraban: Pentru că ați spus la un moment dat despre rating-urile de țară, să oferim și informația, Agenția de Evaluare Financiară Standard & Poor’s Global Ratings a confirmat săptămâna trecută rating-urilor României pentru datoria pe termen lung și scurt la BBB-, perspectiva asociată fiind una negativă. Ce înseamnă în plan pozitiv pentru România păstrarea acestui rating? Ce înseamnă pe viitor? Ne împrumutăm mai ieftin?

Andreea Iacobuță: Nu neapărat. Ne împrumutăm mai ieftin, pentru că totuși îngrijorările persistă. Păstrarea acestui rating este una, dar îngrijorările persistă în măsura în care aceste probleme persistă de ceva ani încoace și nu s-a făcut nimic. Și, prin urmare, a avea această încredere din partea agențiilor de rating și din partea investitorilor înseamnă că trebuie să facem ceva. Nu este suficient să rămânem la acest nivel. Deficitul bugetar este uriaș în momentul de față, 9,3%, cred, din PIB, la finalul anului 2024. Și, prin urmare, nu poți să rămâi la acest „steady state” în ideea că rating-ul, la momentul respectiv, este decent, să spunem. Cred că, dacă tot s-au început niște reforme sau suntem pe calea suferinței pentru a îndeplini niște obiective, atunci, poate, ar trebui să mergem în sfârșit mai departe și să așezăm această țară pe niște baze solide ca să putem menține traiectul pozitiv și în viitor.

Horia Daraban: Dumneavoastră ați punctat câteva măsuri, dar în ideea de a le evidenția și de a le așeza la un loc, ce ar trebuie să urmezi astfel încât eforturile despre care ați menționat dumneavoastră să dea roade?

Andreea Iacobuță: Aplicarea principiului toată lumea plătește. În momentul în care împovărarea populației prin taxe creează un mare disconfort, atunci cred că ar trebui ca următoarele pachete, pachetul 2 pachetul 3, să ducă mai departe această reformă, astfel încât să nu rămână populația, omul de rând, cu impresia că doar el este cel penalizat. Digitalizăm, restructurăm, eficientizăm companiile de stat, ne asigurăm că consiliile de administrație nu sunt uriașe și nu sufocă și mai mult bugetul și cheltuiala publică. Și cred că ar trebui cumva și populația, că tot spunem despre guvern, vina nu e neapărat a guvernului. Adică, ok, ei au implementat niște măsuri, dar totuși să nu uităm că și noi i-am trimis acolo. Prin urmare, cred că mai multă responsabilitate și mai multă înțelegere asupra ideii, cum spunea Friedman, că niciun prânz nu e gratuit, ne-ar face bine în această societate.

În același timp, îmi aduc aminte acum de ce am învățat noi la școală, legat de tranziția din 1990. Tot timpul nouă ni se dădea exemplu acea terapie de șoc aplicată în Polonia și terapia graduală sau, în fine, reformele implementate cu jumătate de măsură în România și în alte țări ca noi. Și, tot timpul, era acest principiu sau ni se exemplifica cu acest principiu: Polonia a suferit pe o perioadă scurtă de timp, dar imediat s-a înscris, după această suferință, pe un traiect al dezvoltării și iată unde este Polonia astăzi. Poate avem și noi această fereastră de oportunitate să reușim să ne înscriem pe acel traiect consistent de dezvoltare, chiar dacă sacrificiile, pe termen scurt și mediu, vor fi destul de mari.

Horia Daraban: În prelungirea dialogului nostru, să spunem, în această săptămână, s-a ajuns la o înțelegere între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii cu privire la taxările vamale: 15% pentru produsele europene care ajung în Statele Unită ale Americii; mai mult de atât, Uniunea Europeană s-a angajat să cumpere produse energetice, să spunem așa. În ce cheie priviți dumneavoastră acest compromis, această înțelegere la care au ajuns cele două părți? Există perdanți, există câștigători?

Andreea Iacobuță: Cred că în contextul geopolitic actual este un compromis. Întotdeauna există câștigător și perdanți. Jocul este unul de putere la nivel mondial, dar poate că acest compromis este binevenit, repet, în contextul geopolitic actual.

Horia Daraban: România are de pierdut?

Andreea Iacobuță: Și da, și nu. Cred că, în acest moment, avem probleme mai importante. Chiar ca parte integrantă a Uniunii Europene, cred că ar trebui să rezolvăm întâi niște probleme interne legate de contextul economic și social și, pe urmă, valorificăm noi și aceste oportunități din compromisul dintre Statele Unite și Uniunea Europeană.

Varianta audio a interviului:

#InfoEconomic: De la 1 iulie, se liberalizează piața de electricitate. Otilia Nuțu, expert în politici energetice: „problema este că această liberalizare, după trei ani în care piața nu a avut niciun semnal real de preț, ar fi trebuit să fie cât de cât un proces gestionat”

Publicat de hdaraban, 27 iunie 2025, 17:29

Deși măsura este considerată una sănătoasă în ideea îmbunătățirii calității serviciilor oferite consumatorilor, stimulării investițiilor în infrastructură, a prețurilor competitive pe baza ofertelor făcute, ea ridică și semne de întrebare, având în vedere faptul că România, spre exemplu, este în topul unui clasament european în ceea ce privește prețul la energie electrică.

La #InfoEconomic, a fost invitată doamna Otilia Nuțu, analist de politici în domeniul energiei de la Expert Forum. În dialogul cu Horia Daraban, interlocutoarea a precizat că, deși liberalizarea era necesară, ea ar fi trebuit să fie cât de cât un proces gestionat, adică așa cum a s-a întâmplat prima dată: cu un „calendar de dereglementare graduală în care furnizorii cumpărau niște cantități din ce în ce mai mari din piața liberalizată și își făceau un mix de energie și consumatorii nu au experimentat niciun șoc de preț.”

Otilia Nuțu a scos în evidență și faptul că piața de electricitate a României „este destul de izolată de centrul Europei, unde energia este destul de ieftină”, iar cauza este generată de restricții de rețea în Ungaria. „Dacă am fi mult mai bine interconectați cu restul Europei, atunci șocurile astea pe care le vedem la liberalizarea pieței nu s-ar vedea atât de repede, pentru că, pur și simplu, am importa mai multă energie repede și piața s-ar echilibra cumva.”

Referitor la ceea ce se întâmplă în România, în acest sector, specialista precizează că „avem nevoie de ceva mai multă transparență în politica energetică, în general. Lucrurile nu trebuie sa fie făcute la stilul ăsta ad-hoc. De fiecare dată când ne gândim să reglementăm sau să dereglementăm piața, trebuie să ne uităm un pic la ce efect are asta, nu doar pentru alegerile care sunt peste o lună, ci și la ce lăsăm după ce plecăm de la guvernare. E foarte important și lucrul acesta.”

Horia Daraban: Un pas necesar, acesta al liberalizării pieței de electricitate? Și dacă da, de ce, doamna Nuțu?

Otilia Nuțu: Ar fi trebuit să o facem încă de mai multă vreme, deoarece cred că am rămas ultima țară din Uniunea Europeană care are încă prețuri reglementate. Noi am avut criza energetică totuși în 2022. Între timp, lucrurile peste tot în Europa s-au reglat. Acum, când ai piața reglementată, problema este că nici unii dintre jucătorii din piață, nici consumatorii, nici producătorii, nici furnizorii nu știu câtă vreme va dura acest regim reglementat și atunci nu-și pot face planuri de investiții pe termen lung. Și asta e o problemă inclusiv pentru consumatorii industriali, inclusiv pentru investitorii în producția de energie electrică. Deci e nevoie de o piață liberalizată ca să știi exact unde și cât și cum trebuie să investești atât ca producător de energie cât și ca consumator.

Problema este că această liberalizare, care se produce acum, după trei ani de zile în care piața nu a avut niciun semnal real de preț, ar fi trebuit să fie cât de cât un proces gestionat, adică să ne aducem aminte că, în momentul în care am făcut prima oară liberalizarea pieței, a existat un calendar de dereglementare graduală în care furnizorii cumpărau niște cantități din ce în ce mai mari din piața liberalizată și își făceau un mix de energie și consumatorii nu au experimentat niciun șoc de preț, iar în timpul acesta, și producătorii și furnizorii se obișnuiau cu noile condiții de piață, adică vedeau care sunt prețurile din piața, știau cum să-și formuleze ofertele. Adică, una este să începi cu 10% din piață liberalizată în primele luni și să cauți oferte pentru 10% din energie, alta este când brusc se liberalizează la 100%.

Însă, dacă se liberaliza piața cândva în 2023, nu am fi avut această problemă, pentru că exista piață care fusese până cu un an înainte. Acum ar fi trebuit să facem liberalizarea cumva gradual, în așa fel încât lumea să se reobișnuiască cu condițiile de piață și să știe cum să-și formuleze ofertele, în condițiilor în care toți anii aceștia nu ai avut niște semnale corecte de prețuri.

Horia Daraban: În ideea ceea ce ați spus dumneavoastră, până la urmă, care sunt riscurile principale în perioada imediat următoare, după 1 iulie?

Otilia Nuțu: Riscul este că nici producătorii, nici furnizorii nu știau exact cum să-și formeze prețurile și se uită unii la alții. Și atunci, practic, există probabil și o anumită coordonare, ca să zic așa, nu neapărat intenționată, însă e echivalentul unui cartel în momentul în care toată lumea se uită să vadă doar ce face celălalt și, evident, că primul impuls va fi să pui poate niște prețuri mai mari, pentru că înglobezi și acest risc, că nu știi ce se întâmplă mai departe în piață. Pe de altă parte, noi nu putem să rămânem la infinit cu acest preț reglementat, pentru că nu apar investiții în capacități noi de producție.

Adică, hai să ne uităm un pic la care a fost cauza reală a crizei energetice din 2022 și anume faptul că aveam prea puțină energie produsă față de cât se cerea, din cauza că a început războiul și din cauza că au ieșit din piață niște cantități de gaz din care se producea energia electrică. Deci tu ai nevoie de niște semnale de preț care să îți încurajeze investitorii să investească în capacități noi. Și câtă vreme noi aveam niște prețuri reglementate în toți anii aceștia, cei care ar fi intenționat să facă investiții în afară de cei care primeau bani din fonduri europene, ar fi fost descurajați de faptul că nu știi dacă nu cumva și peste trei, patru, cinci ani guvernul nu va ține prețurile reglementate.

Asta a fost problema, faptul că noi, din cauza unei prelungite campanii electorale care ține de doi ani încoace, am dat niște semnale foarte greșite, și anume faptul că nu se schimbă nimic până nu se termină cu alegerile și, după aceea, Dumnezeu cu mila.

Horia Daraban: Prin această etapă care începe la 1 iulie, piața din România devine cu adevărat liberă și funcțională sau mai pot fi așteptate distorsiuni?

Otilia Nuțu: Investițiile în sectorul energetic durează destul de mult și trebuie să ai o predictibilitate pe o perioadă mai lungă de timp. Una era dacă știam încă de acum doi ani cam cum o să arate prețurile mâine și atunci investitorii și-ar fi făcut niște planuri și probabil s-ar fi accelerat ceva mai mult investițiile în producție de energie regenerabilă sau poate în capacități mici pe gaz sau în ce mai are sens din punct de vedere economic.

Deci ăsta este șocul cel mare, faptul că te trezești acum, că afli că peste o lună piața va arăta într-un fel în care nu-l știi acum; și nu știi exact cum să-ți faci calculele pe termen lung. Deci, practic, deciziile de investiție vor veni de acum încolo și asta înseamnă că ne întoarcem la o piață cu adevărat funcțional abia peste doi, trei ani.

Și la noi mai există și alte probleme, și anume faptul că piața noastră este destul de izolată de centrul Europei, unde energia este destul de ieftină pentru simplu motiv că există foarte multă capacitate, inclusiv energie regenerabilă. Deci noi putem să importăm destul de greu prin Ungaria din cauza unor restricții de rețea în Ungaria și am văzut anul trecut că pentru acea componentă de piață care era liberalizată, au fost niște prețuri foarte mari într-o perioadă în care a fost seceta mare, se producea puțin hidro și erau și scoase din funcție niște reactoare nucleare de la noi din regiune. Deci, dacă am fi mult mai bine interconectați cu restul Europei, atunci șocurile astea pe care le vedem la liberalizarea pieței nu s-ar vedea atât de repede, pentru că, pur și simplu, am importa mai multă energie repede și piața s-ar echilibra cumva.

Dar așa, fiind relativ gâtuiți și cu un deficit de producție în regiunea asta, prețurile sunt într-adevăr mai mari din aceste motive.

Horia Daraban: Există proiecte în ideea rezolvării acestei provocări legate de aducerea energiei electrice din vestul Europei către România, către estul continentului?

Otilia Nuțu: Da, sunt proiecte și aici eu cred că e o chestiune de lipsă de voință politică a lui Orban să facă investițiile respective. Adică, eu chiar nu pot să-mi explic într-un mod rațional de ce există această gâtuire pe rețeaua din Ungaria, care permite ungurilor să importe fără nicio problemă, dar nu să tranziteze. Și asta a fost o problemă care s-a văzut foarte puternic anul trecut din cauza că au fost niște condiții speciale, adică a fost un deficit major în regiune, în Balcani, de energie electrică vara trecută.

Deci ăsta a fost momentul care a pus sub presiune maximă în piața de energie. Și atunci s-a văzut foarte clar că nu se putea importa o cantitate suficientă de energie prin Ungaria. Deci aceste gâtuiri, eu nu știu în ce măsură au vreo justificare tehnică sau sunt pur și simplu reprezintă încă o mișcare de divizare a Europei pe care o face Orban.

Horia Daraban: Ar trebui să existe măsuri de protecție pentru consumatorii vulnerabili după 1 iulie?

Otilia Nuțu: Sigur că da. Deocamdată, cum ziceam, nu s-a pregătit nimic. Nici liberalizarea, nici partea de consumatori vulnerabili. Adică există, într-adevăr, din timpul guvernului anterior o propunere de ordonanță de urgență prin care să se ofere ajutor consumatorilor vulnerabili. Nu știu exact câți sunt, din ce estima fostul ministru Burduja, erau aproximativ 3,5 milioane de consumatori. Însă, problema este că acea ordonanță a rămas cumva în aer, din cauza că am avut această perioadă de interimat și, spre exemplu, acolo, ca să poți să beneficiezi tu, consumator vulnerabil, trebuia să depui o cerere pentru asta într-o platformă, platformă care nu s-a făcut între timp și nici nu știm dacă se va mai face.

Deci, astea sunt problemele. Faptul că suntem deja spre sfârșitul iunie și nu se știe cum reușești să ajungi la consumatorii vulnerabili în timp util. Există totuși experiență cu sprijinul consumatorilor vulnerabili, că am văzut anii trecuți cu acele vouchere de energie. Dar trebuie să fie pus mecanismul ăsta la punct destul de repede. Și, pe de altă parte, chiar în momentul în care se discuta acea ordonanță de urgență, nu am văzut nicăieri o estimare de impact bugetar. Adică, inclusiv în nota de fundamentare, nu este trecut nimic la impactul bugetar, cât anume ne costă această schemă.

Horia Daraban: Având în vedere toate aceste date, putem anticipa, putem desena un grafic în ceea ce privește prețurile după 1 iulie?

Otilia Nuțu: Asta e foarte greu să vă spun. Cred că singurul lucru pe care îl avem acum ca informație constă în ofertele de preț pe care le fac furnizorii în acest moment. Și asta se găsesc pe acele comparatoare de tarife pe care le găsiți și pe site la ANRE (Autoritatea de Reglementare în Domeniul Energiei) și pe site-ul  Ministerul Energiei. Asta e problema, că, deocamdată, noi nu știm cum vor arăta prețurile ceva mai târziu, pentru că jucătorii din piață au făcut cumva în orb acele oferte, că nu știi exact cum ar arăta o piața liberalizată. De asta spun, câtă vreme ai avut o perioadă care a produs distorsiuni în piață, pentru că a fost piața patru ani, nu mai ai acea informație de preț pe care o aveai dinainte, de când piața era liberalizată. Și atunci, pur și simplu, a fost o confuzie, inclusiv pentru furnizori. Cât punem noi prețurile de la 1 iulie? Adică, nu ai de unde să știi.

Horia Daraban: Care sunt recomandările dumneavoastră pentru consumatori?

Otilia Nuțu: Trebuie să caute cele mai bune oferte pe care le găsesc pe acele comparatoare de prețuri. Când se uită la aceste oferte, trebuie să se uită totuși și la condițiile generale ale oferte, exact ca atunci când cauți o ofertă la un abonament de telefon, te uiți dacă te obligă să rămâi la același furnizor doi ani. Adică, condițiile astea contractuale trebuie să fie verificate, pe lângă preț. În rest, evident că există niște măsuri de optimizare a consumului. Cred că lumea le folosește deja; adică să nu lași lumina aprinsă, să încerci să ții aerul condiționat nu la 18 grade, ci la 25, dar asta nu schimbă radical situația,

Dar suna puțin arogant, pentru că nimeni nu s-a pregătit pentru treaba asta și și acum încercăm să găsim niște soluții. Sunt niște soluții care răspund problemei pe termen lung, însă, acum, într-adevăr, avem nevoie de ceva mai multă transparență în politica energetică, în general. Lucrurile nu trebuie sa fie făcute la stilul ăsta ad-hoc. De fiecare dată când ne gândim să reglementăm sau să dereglementăm piața, trebuie să ne uităm un pic la ce efect are asta, nu doar pentru alegerile care sunt peste o lună, ci și la ce lăsăm după ce plecăm de la guvernare. E foarte important și lucrul acesta.

Varianta audio a interviului:

Mai mulți voluntari pasionați de universul păsărilor lucrează la realizarea unui atlas ornitologic urban pentru Iași. Corina Forăscu, inițiatoare a demersului, la „Weekend cu prieteni” (22.06.2025)

Publicat de hdaraban, 25 iunie 2025, 16:40

Așadar, la Iași, mai mulți oameni, copii și maturi, sunt implicați în strângerea de informații pentru realizarea unui atlas ornitologic al urbei; e o premieră pentru zona Moldovei.

Întregul proiect are mai multe etape, una dintre ele a fost finalizată recent. Este vorba despre campania de monitorizare și de colectare a datelor.

La „Weekend cu prieteni”, doamna profesor Corina Forăscu, unul dintre coordonatorii inițiativei, a precizat că au fost „înregistrate” aproape 140 de specii, după 15 000 de observații. Acum, urmează etapa de documentare a prezenței fiecăreia.

Interlocutoarea lui Horia Daraban mai spune că, de Ziua  Internațională a Păsărilor, 1 aprilie 2026, se intenționează să fie lansat atlasul în format bilingv. Pe lângă toate elementele de identificare și documentare, fiecare specie de pasăre va avea un scurt citat din literatura română în care sunt evocate. Același lucru va fi făcut și pentru varianta în engleză, adică vor fi găsite citate în literatura britanică și americană.

Legat de mesajul ce se vrea transmis prin ducerea la capăt a acestui proiect, Corina Forăscu spune că „publicul trebuie să aibă inima deschisă, ochii deschiși și urechile largi deschise pentru a lăsa natura să intre în suflet și, prin natură, implicit păsările. A trăi cu ele înseamnă a fi un pic mai bogați. Sunt deja multe studii științifice care arată că ascultarea și privitul păsărilor aduc efecte terapeutice mult mai valoroase decât alte tratamente ale medicinei tradiționale.”

Horia Daraban: Doamna profesor, vă invit să oferim ascultătorilor noștri un răspuns la întrebarea: de unde o astfel de idee?

Corina Forăscu: Ideea a crescut în noi, în mine și în Mihail Ghilan, este student în anul trei la Biologie, împătimit, îndrăgostit de păsări și el; când el, când eu, pe grupul nostru de voluntari ai S.O.R. Iași, „ia uite, Clujul a făcut, ia uite, a început și Bucureștiul să lucreze! Uite, Sibiul a început!” Și încet, încet când el, când eu, am stimulat această dorință în grupul de voluntari.

Apoi am apelat la prieteni, prietenii de la Cluj, cei care au creat primul asemenea atlas din România. Am vorbit cu ei, Cristi Domșa ne-a ajutat și el a făcut un prim apel de participare, de implicare către toți ornitologii ieșeni, pentru că sunt mulți.

Dar, din cauza de programe, alte restricții, s-au alăturat doar o parte dintre aceștia. Apoi, cu Mihai, și eu și el, am reușit și am atras și alți iubitori și foarte buni cunoscători ai păsărilor.

În ianuarie, deja știam că suntem undeva spre 25 de oameni, am început activitatea de organizare, pentru că a trebuit să alocăm cele 111 pătrate de cu latura de 500 de metri, a trebuit să le alocăm fiecăruia dintre cei 25 de voluntari, conform cu preferințele acestora.

Horia Daraban: Legat de aceste pătrate despre care ați vorbit dumneavoastră, harta orașului împărțită pe mai multe zone, așa cum ați spus dumneavoastră, voluntari cu privirea ațintită spre cer, spre copaci. S-au făcut înregistrări, s-au făcut fotografii în această campanie de monitorizare?

Corina Forăscu: Monitorizarea însemna să ieșim începând cu răsăritul zilei până în jur de ora 8-9 dimineață, pentru că după aceea traficul nu ne mai permite să auzim, să vedem nimic. Asta însemna să folosim aplicația Ornitodata, dezvoltată de Cristi Domșa, în care fiecare a avut task separat, cu pătratele alocate.

Înseamnă că intru în pătratul respectiv, cu un traseu deja stabilit înainte, pentru ca să pot acoperi eficient acest pătrat pe durata unei singure ore și urmăresc vizual și auditiv, identificând păsările, pentru a introduce toate aceste observații.

Timpul nu ne-a permis în etapa aceasta să facem și fotografii. Însă, după etapa de monitorizare de dimineață, mulți dintre noi au ieșit în continuare la pătratele respective pentru a urmări mai mult ce fac păsările, pentru a vedea, poate, și unde sunt localizate cuiburile lor, să facă eventual și poze.

 Aș vrea să vă spun despre acești 25 de voluntari că foarte mulți dintre ei sunt studenți la Facultatea de Biologie, membri și în Societatea Ornitologică Română, dar suntem bucuroși să avem trei elevi între toți acești 25 de voluntar. Cel mai tânăr voluntar este un elev de clasa  a VIII-a, urmează o elevă de clasa a X -a. Sunt copiii unei familii de biologi foarte faine a Iașului, Viorel și Irina Pocora.

Horia Daraban: Îmi dau seama din ceea ce spuneți dumneavoastră, că această monitorizare vine și cu povești în cheie individuală. Plecând de la acest enunț, această motorizare, să spunem, ascultătorilor, este un element de etapă, deci nu este finalitatea proiectului, dar putem cu siguranță spune dacă voluntarii care s-au implicat au găsit surprize legate de prezența unor specii de păsări.

Corina Forăscu: Am avut apariții spectaculoase în unele dintre pătratele Iașului și mai ales cele de la periferie. Mă refer la zona Bahluiului și la zona Grădinii Botanice. Nu vă spun povești, dar vreau să vă spun câteva statistici generale, imediat după ce am terminat etapa aceasta de monitorizare. Avem undeva spre 140 de specii, avem aproape 15.000 de observații. Urmează etapa de documentare a prezenței fiecărei specii de păsări în zona Iașului. Asta înseamnă că vrem să știm când au venit prima oară mătăsarii în Iași, de ce nu au mai venit, de ce a crescut numărul de ciori, cum de au apărut papagalii „micul Alexander”, de ce au venit coțofenele din zonele periurbane, Cum de au apărut în centrul Iașului. Aveam cuib de coțofană în grădina Palace, ceva aproape incredibil, apropo și de apariții, să spunem, neașteptate.

Pentru fiecare specie de pasăre vom realiza hărți de distribuție, astfel încât să putem ști la nivelul acestei zone urbane a Iașului care este frecvența de apariție și abundența fiecărei specii de păsări. De asemenea, la fiecare pasăre vom avea o scurtă descriere pentru a putea fi mai ușor identificată, vom avea fotografii și aici sperăm să colaborăm în continuare cu prietenii noștri dragi de la Clubul Fotografilor Iași. Două elemente de noutate o să aducă Atlasul Păsărilor Iașiului: un element de noutate este că vrem să facem Atlasul în ediție bilingvă, o carte în engleză, o carte în română, pentru a atrage mai mulți turiști, mai ales cei care au cât de cât afinități cu „birdwatching-ul”; celălalt element de noutate este că pentru fiecare pasăre care va fi inclusă în Atlas, pentru cele 140 de specii, vom avea un scurt citat din literatura română în care să vedem cum apare pasărea respectivă în literatura română.

Același lucru îl vom face în engleză; cu numele englezesc al păsării vom găsi citate în literatura britanică și americană pentru ca să fie relevant pentru vorbitorii de limbă engleză.

Horia Daraban: Sunt sigur că proiectul în sine vine cu un mesaj pentru publicul larg, dincolo de ornitologi, dincolo de turiștii pasionați de acest univers. Așadar, care ar fi acest mesaj pentru cei care locuiesc în oraș?

Corina Forăscu: Invităm publicul să aibă inima deschisă, ochii deschiși și urechile largi deschise pentru a lăsa natura să le intre în suflet și, prin natură, implicit păsările. A trăi cu ele înseamnă a fi un pic mai bogați. Sunt deja multe studii științifice care arată că ascultarea și privitul păsărilor aduc efecte terapeutice mult mai valoroase decât alte tratamente ale medicinei tradiționale. Deci, dacă cineva are o informație legată de un cuib de ciuf de pădure sau de cucuvea sau de ciocănitoare, orice asemenea informații ne este utilă și invităm comunitatea ieșeană să ne trimită asemenea informații folosind pagina noastră de Facebook, SOR Iași. Și de asemenea, invităm publicul ieșean și nu numai să ni se alăture în Societatea Ornitologică Română, eventual chiar ca membri, pentru că dacă au încredere și le place ceea ce facem noi, participarea oricărui om, fie el elev, fie el pensionar, este importantă pentru noi, dar și pentru membri, pentru că sunt o serie de beneficii pe care le au și nu sunt chiar mici.

Horia Daraban: Așadar, când deschidem filă de Atlas Ornitologic Urban pentru Iași?

Corina Forăscu: Suntem foarte hotărâți ca de Ziua  Internațională a Păsărilor, 1 aprilie 2026, să lansăm Atlasul în format bilingv. Și unde vine toată lumea în Iași? La Palas. Acolo vom fi și noi cu păsările noastre, cu păsările ieșenilor, cu atlasul în ediție bilingvă.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: facebook/ SOR Iași

#InfoEconomic: Profesor universitar doctor Cristian Popescu, despre efectele lipsei unui plan național de redresare: „în momentul în care se sistează finanțarea pe fonduri europene, imediat apare și o creștere mai puternică a riscului de țară”

Publicat de hdaraban, 18 iunie 2025, 16:33 / actualizat: 26 iunie 2025, 9:57

Mergând pe acest fir, pentru finalul acestui an, guvernul și președintele au propus o țintă de maximum 7% din PIB pentru deficit, cu unele voci considerând o ținte realistă de 7,5%. În schimb, Comisia Europeană și agențiile de rating, precum Moody’s și Fitch, estimează că deficitul real din acest an va fi undeva între 8,4 și 8,6%.

De adăugat și că România a înregistrat una dintre cele mai rapide creșteri a datoriei publice din Uniunea Europeană, plus 5,9 puncte procentuale între 2023 și 2024.

Pe fondul unui deficit bugetar mare, datoria se accentuează, generând preocupări inclusiv în plan european.

Cu aceste pe fundal, la #InfoEconomic, Horia Daraban  a discutat cu domnul profesor universitar doctor Cristian Popescu, prodecan al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași.

În dialogul cu Horia Daraban, invitatul a oferit justificări pentru situația în care se află România, una care este foarte aproape de criză economică.

Mai mult, profesorul, și-a exprimat opinia potrivit căreia, nu creșterea de taxe și noi impozite reprezintă soluția pentru lipsa banilor la buget, ci, mai degrabă, o reformă structurală temeinică. Aceasta poate viza, un guvern cu mai puține ministere, dar mai ales o evaluarea și o reducere a fenomenului risipei banului public.

Referitor la pericolul nerealizării unui plan de redresare, Cristian Popescu precizează că acesta aduce și  riscul real al sistării finanțîrii din fonduri europene, iar „asta se transpune imediat într-o creștere și mai puternică a riscului de țară, ceea ce va însemna, bineînțeles, o finanțare mult mai costisitoare a datoriei externe, adică a banilor pe care noi îi luăm cu împrumut zi de zi de pe piețele externe.”

 Horia Daraban: Domnule profesor, a mai fost România decembristă într-o astfel de situație?

Cristian Popescu: Nu, cu siguranță, pe un asemenea deficit, nu a mai fost. România a mai fost în ultimii 30 de ani în situații complicate destul de des, dar nu într-o astfel de situație, pentru că este o noutate și pentru noi să ne finanțăm atât de mult din datorie și să lungim cheltuielile dincolo de ceea ce înseamnă o valoare oarecum rezonabilă pentru orice țară. A trăi în permanență din datorie poate părea bine pentru moment, dar după cum se vede, vine un moment al scadenței când trebuie să returnăm datoriile sau, cum este cazul de față, să nu mai avem de unde lua bani pentru a trăi din continuare la fel de bine.

Horia Daraban: Până la urmă, este o criză economică ce are la bază mai mulți factori, inclusiv externi, sau e o criză a modului defectuos în care este condusă țara?

Cristian Popescu: Ați punctat foarte bine, pentru că e o suprapunere. Nu-i neapărat, nu suntem încă în ceea ce înseamnă o criză economică. Din punctul meu de vedere, deși mulți vehiculează, suntem în criză, nu, ne apropiem. Probabil că ne va lovi cât de curând, dar ne va lovi cu forță pentru că se suprapun mai multe dezechilibre majore. Este dezechilibru intern, acesta al deficitul despre care vorbim, este un dezechilibru inflaționist, parcurgem o situație de inflație și uite că nimeni mai vorbește acum de inflație, ultima lună peste 5%, ceea ce este destul de serios.

Vorbim despre o criză internațională, plecată în primul rând de la ciclicitatea economică, dar în al doilea rând, de la conflictele care perturbă echilibrul economic.

Vedem că piețele sunt oarecum haotice din cauza evenimentelor care se succed cu o repeziciune extraordinară. Mai avem și acest lider extrem de acid și imprevizibil. Este vorba despre Donald Trump, care în permanență găsește motiv să mai perturbe puțin piețele.

Vorbim despre o perioadă de incertitudine geopolitică și, sigur, mai sunt și alte elemente care converg spre ceea ce înseamnă suprapunere de dezechilibre.

Și atunci probabil, România, cât de curând, va intra într-o astfel de situație. Sigur că o să mă întrebați dacă este evitabilă. Nu știu dacă este evitabilă, dar se pot lua măsuri care să atenueze variațiile negative, care s-ar putea produce în lipsa acestora. De aceea, prin ceea ce se întâmplă la ora actuală, sper să se ajungă la un consens politic, în primul rând, cât de rapid, pentru a putea trece la luarea măsurilor respective cu toată forța necesară, pentru că ,altfel, sigur că lucrurile nu stau prea bine.

Horia Daraban: În sensul celor precizate de dumneavoastră, ce tip de măsuri considerați necesare pentru corectarea derapajelor despre care am vorbit și în introducerea dialogului nostru? Pe lângă o enumerare, vă invit să spuneți și filozofia, o frână bruscă sau măsuri de corectare a deficitului pe termen lung.

Cristian Popescu: În economie există așa anumitele măsuri prociclice și măsuri anticiclice economice. Cele prociclice sunt cele care urmează trendul creșterii economice, trendul economic și care încurajează evoluția acestuia.

Măsurile anticiclice sunt cele care, dimpotrivă, pun frână, pentru că nici perioadele de expansiune rapidă nu sunt bune, pentru că permit acumularea de tensiuni foarte puternice. După cum aici înțelege toată lumea, perioadele negative, perioadele de descreștere economică nu sunt nici ele deloc bune. De aceea, în general, aduni bani când îți merge bine, mărind fiscalitatea într-un fel sau micșorând cheltuielile și, implicit, vei avea bani ca să cheltuiești în situații în care economia nu va merge bine.

Noi nu suntem în această situație, nu avem bani. Acum ar trebui să avem bani, ar trebui să avem excedent bugetar. Din păcate, avem deficit bugetar și nu unul neglijabil, ci unul enorm, care îngrijorează pe toată lumea.

Prin urmare, ce ar fi de făcut?

Văd că se discută și toți vedem și urmărim cu sufletul la gură ce soluții se propun: măriri de taxe, mărire de TVA, măriri de accize, măriri de impozite pe venituri, măriri peste tot. Dacă e posibil, să mărim la maximum posibil fiscalitatea în așa fel încât să adunăm bani la buget, ceea ce din punctul meu de vedere este o foarte mare greșeală; o foarte mare greșeală, pentru că, în situația în care economia a crescut doar cu puțin peste 1% și este estimat până la sfârșitul anului să crească cu cel mult 1,3%, estimarea aparține Fondului Monetar Internațional, probabil că ar fi nevoie de investiții.

Ori, în momentul în care mărești impozitele, taxele, bani de investiție nu vor mai fi. Înclinația către investiții scade în asemenea situații. Nu mai vorbesc de faptul că va scădea și consumul. Bine, este loc, este spațiu de unde consumul să scadă, mai ales că el este bazat foarte mult pe importuri, și atunci probabil asta n-ar fi neapărat un element absolut negativ, dar din perspectiva echilibrului economic, a logicii macroeconomice, consumul alături de investiții pun umărul la ceea ce înseamnă creșterea economică. Ori fiscalitatea le diminuează pe amândouă; pe de-o parte, scădem consumul, pe de altă parte, scădem investițiile și atunci ne putem aștepta la o evoluție negativă per ansamblul economiei, adică la o descreștere economică în perioada următoare, respectiv în 2026; adică, intrarea, ceea ce înseamnă din punct de vedere tehnic, în recesiune. Așadar, nu creșterii impozitelor și taxelor.

Horia Daraban: Este reforma structurală o soluție în acest sens?

Cristian Popescu: Absolut, despre asta este vorba, pentru că, dacă ne uităm la structura bugetului, a modului în care bugetul e țării, a moduli în care sunt cheltuiți banii, vedem că foarte mulți bani merg pe ceea ce înseamnă, pe de o parte, funcționarea statului, pe de altă parte, tot felul de cheltuieli sociale, de multe ori, inutile. Ca o paranteză aici, pentru că fac parte din educație și mă interesează în mod deosebit acest sector, stăteam de vorbă zile trecute cu director de liceu și mi-a spus că, din punctul lui de vedere, tot acest sistem de burse de merit este foarte prost gândit, pentru că ajung să ia burse de merit și copiii care nu au nicio treabă cu meritele școlare; adică cu medii de șase ajung să ia bursă de merit. Bine, o reducere aici nu ar fi un mare lucru, dar am dat un exemplu.

Sunt probabil mii de astfel de exemple unde banii sunt alocați cu generozitate socială. Din ce cauze? Probabil că, bănuim cu toții, din cauze electorale, din cauza care țin de ceea ce înseamnă procesul de vot. Dar am trecut peste asta, e momentul să tăiem din toate părțile în așa fel încât să ne fie bine. Dar nu să tăiam fără cap, adică tăierea, așa cum se vorbește acum, tăierea salariilor, tăierea, știu eu, a pensiilor. Nu ar fi în niciun caz o soluție, pentru că ar duce la un alt tip de instabilitate, instabilitatea socială.

Prin urmare, avem nevoie ca în continuare deciziile să țină seama și de latura socială. Așa încât, practic, viitorul guvern ar trebui să se gândească foarte clar la ceea ce vor românii: vor un aparat de stat mai flexibil și mai mic, vor un număr de funcționari publici mult redus și mult mai eficienți. Vor un sistem în care hoția, și când spun hoția spun neplata taxelor, chiar și în sectorul privat să fie restrânsă, adică cei vinovați de neplata taxelor la nivelul actual să fie forțați să-și plătească taxele; nu amendați cu sume derizorii și după aceea trecem mai departe; sau pentru fraude de zeci de milioane, sute de milioane de euro, vedem, se fac două, trei luni de închisoare și după aceea este eliberat și pleacă fericit în alte părți ca să-și traiască visul frumos pe bază banilor furați.

Nu asta însemnă dreptate socială, după cum nu asta înseamnă simpatia poporului pentru cei care ne conduc.

Așadar, practic, reforma va trebui să vizeze structura statului, modul în care este gândit aparatul de stat și modul în care sunt gândite cheltuielile sale.

Și al doilea aspect foarte important aici ar trebui sa vizeze modul în care sunt colectate taxele actuale. Este adevărat, nu avem un sistem sau un grad de impozitare foarte mare. Cine spune lucrul acesta este de rea credință. Afacerile în România nu sunt taxate așa cum sunt taxate în foarte multe țări din Uniunea Europeană. Munca, din păcate, este taxată, într-adevăr, foarte mult, cu aproape 42%, ceea ce este oarecum anormal. Sunt țări din Europa în care munca este taxată și mai mult decât atât, dar avem bune exemple în care munca este taxată mult mai puțin, majoritatea poverii fiscale mergând către ceea ce înseamnă afaceri, profituri și așa mai departe.

Prin urmare, iată că avem soluții, dar toate aceste soluții nu pot fi aplicate decât de un guvern responsabil și un guvern care să aibă susținere politică. Fără o susținere politică, n-ar fi posibil să ridici tonul la cei care nu-și plătesc impozitele, la cei ce nu-ști fac treaba în aparatul de stat, nu poți să reformezi ministere, nu poți reduci numărul de ministere.

Probabil că am putea să funcționăm ca în perioada interbelică cu un număr de 10-12 ministere, care ar putea să acopere tot ceea ce înseamnă funcționalitatea unui stat. Pentru că ministerul înseamnă bugete, înseamnă număr de funcționari, înseamnă, cu alte cuvinte, salarii, înseamnă tot felul de interese și așa mai departe.

Plus că înseamnă o greoaie gestiune a întregului aparat administrativ. Deci, iată, soluții există. Înainte de a ne atinge de taxe, înainte de creșterea taxelor, avem alte soluții. Din păcate, ultimele discuții, care ajung prin media către noi arată că viitorii guvernanți se gândesc mai degrabă la creșterea taxelor: la creșterea TVA-ului, la creșterea impozitelor pe salarii, impozitul progresiv, se vorbește din ce în ce mai mult de impozit progresiv, la creșterea de accize etc.

Ori asta este o mare greșeală, din nou, nu numai pentru că nu ne-ar cădea bine nouă, dar logica economică spune următorul lucru: cu cât rata de impozitară este mai mare, cu atât tentația de a trece în economia informală, în economia subterană este mai mare și, prin urmare, printr-un model pe care economiștii îl știu, se numește „curba Laffer”, o creștere a impozitărilor nu va duce la o creștere corespunzătoare a venitului încasat la bugetul de stat, ba dimpotrivă, dacă  se trece de un prag optim, va duce la scăderea impozitelor, descurajând activitatea economică, descurajând plata impozitelor, încurajând frauda fiscală și așa mai departe. Să ne amintim că, atunci când aveam impozit progresiv pe salarii, munca la negru era o practică extrem de des întâlnită în economia românească. La ora actuală, cât de cât, această muncă la negru a scăzut, ne putem da seama de treaba aceasta și din rata scăzuta a șomajului.

Nu vrem să ajungem din nou în anii ‘90 și chiar la începutul anilor 2000 în astfel de sisteme cu impozitări progresive foarte complicate, de altfel, și foarte descurajatoare, atât pentru investitori interni, dar și pentru investitorii externi.

Ori, modelul de dezvoltare al economiei românești s-a bazat pe două aspecte foarte importante, pe doi factori foarte importanți. Pe de-o parte, consumul, și asta nu este neapărat bine, și al doilea factor foarte important au fost investițiile străine. Fără acești doi factor, dar am să mă refer mai ales la al doilea, fără investiții străine, noi nu am fi fost nici măcar la trei sferturi din ceea ce suntem astăzi ca produs intern, dar probabil nici la jumătate, așa încât, practic, avem nevoie să nu alungăm investițiile străine și avem nevoie să încurajăm investițiile interne, pentru că ele sunt cheia creșterii economice.

Horia Daraban: Am invocat, domnule profesor, la începutul dialogului nostru, mai multe cifre: deficit bugetar sub 8% la sfârșitul anului, aceasta ar fi o țintă, ținând cont de ceea ce se întâmplă acum și de ce se prefigurează. E posibil că acest deficit bugetar să rămână sub această cifră?

Cristian Popescu: Făcând câteva calcule simple, ținând cont de faptul că, în primul trimestru, s-a depășit 3% deficit, asta nu prea ne iese. Chiar dacă sunt trimestre sau luni ale anului în care deficitele sunt mult mai mici, și aici este vorba de lunile de vară, unde de obicei ajutoarele sociale sunt mai reduse, unde, de altfel, anumite cheltuieli ale statului sunt mai reduse, totuși, lucrul acesta se recuperează în lunile de iarnă, în lunile de sfârșit de an, unde vin ajutoarele de încălzire, unde vin tot felul de ajutoare și de plăți care trebuie efectuate. Așa încât, este puțin probabil să se ajungă la un deficit de 7% cât ne cere Uniunea Europeană, de 7,5% cât a propus președintele și, cum ați spus, de 8%.

Probabil că și de data aceasta vom depăși 8%, ceea ce aduce un risc enorm, adică suspendarea sau întreruperea fluxului de finanțări de la Bruxelles.

Horia Daraban: De altfel, sunt două întâlniri ale miniștrilor de finanțe din Uniunea Europeană în cadrul ECOFIN, 20 iunie și 8 iulie. România trebuie să prezinte planul de măsuri legat de corectarea acestor derapaje.

Cristian Popescu: Da, dar uite că nu avem un guvern. Ca să faci un plan de măsuri, trebuie, în primul rând, să aibă cine să-l facă. Și planul acesta de măsuri este gândit de către guvern, de către membri guvernului, și în acord, bineînțeles, între toate ministerele, pentru că este vorba de modul de alocare, de reducere de cheltuieli în ministere și așa mai departe, de acceptarea acestor reduceri la nivel social, de un consens social și după aceea comunicăm. Noi încă nu avem un guvern, din păcate, și nici nu se prefigurează, nici măcar în această săptămână să avem un guvern. Ori astăzi este 17 ( n. red. – la momentul interviului), nu prea mai ies socotelile, ar mai rămâne zece zile. În zece zile este greu să credem că vom avea guvern, darămite să avem și un plan de măsuri.

Horia Daraban: Deci pericolul suspendării acordării fondurilor europene este real?

Cristian Popescu: Este iminent, probabil, și asta va însemna o întrerupere de fluxuri de investiții și o stopare a mai tuturor investițiilor pe care le vedem în derulare la ora actuală. E oarecum îngrijorător, dar mai e un al doilea semnal.

În momentul în care se întrerup fondurile europene și se sistează finanțarea pe fonduri europene, asta se transpune imediat într-o creștere și mai puternică a riscului de țară, ceea ce va însemna, bineînțeles, o finanțare mult mai costisitoare a datoriei externe, adică a banilor pe care noi îi luăm cu împrumut zi de zi de pe piețele externe. Oricum, s-a ajuns la dobânzi incredibil de mari, dar ele pot crește în continuare până la nivel nesustenabil. Deocamdată, încă le mai putem suporta, chiar dacă sunt o povară grea. Dar dacă depășesc, să spunem, un 9-10%, deja ele devin nesustenanabile și nu mai are logică să te împrumuți. Și atunci, practic, apare o situație critică.

Să sperăm că nu ajungem acolo, să sperăm că avem oameni care pot să negocieze inclusiv fluxurile de finanțări europene. Iarăși, a câta oară, să apelăm la îngăduința Bruxelles-ului de a ne mai acorda un timp, o perioadă, să susțină guvernanții în așa fel încât să nu dea semnale negative pentru această mișcare naționalist-suveranistă care frământă toată Europa de la un cap până la altul și toată lumea, de altfel, de la un capăt la altul.

Varianta audio a interviului:

Andrei Țîbîrnă, un junior din Iași, dublu campion național la tenis de masă. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (15.06.2025)

Publicat de hdaraban, 18 iunie 2025, 12:49

Povestea sa în lumea tenisului de masă începe în cheia curiozității față de disciplina sportivă. Acum, visează să ajungă la Olimpiadă, să fie campion mondial. Dorința să este atât de puternică încât spune că, deși din cauza programului încărcat, nu prea mai are timp să se întâlnească cu prieteni, regretă foarte puțin, tocmai pentru că îi place foarte mult ceea ce face, iar asta e tot ceea ce contează.

Tatăl său, Petru Țîbîrnă, povestește că Andrei a început cu șahul, iar acest lucru l-a ajutat pe junior: „tenisul de masă este șahul în mișcare, pentru că știi să realizezi acele lovituri și reacții rapide ca să poți obține punctul final, adică victoria.”

Ca sfat pentru cei care doresc să pornească pe drumul sportului, Andrei spune că ”e foarte important ca orice copil să practice sport. Nu este bine să stea cu telefonul în mână, să stea pe TikTok, pentru că și eu am TikTok, am Instagram, stau și eu, dar nu stau foarte mult. De aceea trebuie ca fiecare copil să practice un sport. Nu neapărat tenis de masă, orice sport.”

Horia Daraban: Începem, evident, cu tânărul pe care îl și felicităm pentru performanțele sale. Spuneam de medalii, Andrei, unde, cum, când?

Andrei Țîbîrnă: Da, acum trei săptămâni, în perioada 5-11 mai, la Arad, a avut loc Campionatul Național, unde am reușit să obțin două medalii de aur, alături de Chiriță Mircea de la Slatina, la dublu băieți și la simplu băieți, locul întâi.

Horia Daraban: De unde pasiunea pentru tenis?

Andrei Țîbîrnă: Păi, am început acasă, tata avea două palete și o minge și am început să dau cu mingea și cu paleta în perete și mi-a plăcut foarte mult. Și după, am mers cu tata la clubul CSM Iași și am început să fac antrenamente acolo și m-am îndrăgostit instant de sport.

Horia Daraban: Deci, domnule Țîbîrnă, nu e acea poveste în care părintele își obligă copilul să facă un sport.

Petru Țîbărnă: Nu, nu este vorba de obligații. Andrei a început cu șahul, un alt sport pe care îl consider eu edificator pentru viitorul lui în tenisul de masă, pentru că îl numesc un sport al minții, iar tenisul de masă este șahul în mișcare, pentru că știi să realizezi acele lovituri și reacții rapide ca să poți obține punctul final, adică victoria.

Andrei Țîbîrnă: Cum a zis și tata, tenisul este un șah în mișcare, pentru că fiecare lovitură trebuie gândită și este ca o legătură între cele două sporturi.

Horia Daraban: Interesantă legătura pe care ați făcut-o între șah și tenisul de masă. Pentru că ai spus, Andrei, de competiția la care ai câștigat cele două titluri, au fost grele meciurile?

Andrei Țîbîrnă: Da, au fost grele. Înainte de probele de dublu și de individual, am jucat dublu mixt și echipe. La echipe, am pierdut în primii opt și la dublu mixt, sunt în primii 16 și eram un pic demoralizat pentru acest rezultat, pentru că voiam patru medalii la Campionatul Național. Și apoi, a doua zi, când am început dublu băieți, am fost foarte concentrat și am vrut să câștig concursul alături de Mircea. Și da, meciurilor au fost foarte grele. Ne-am concentrat până la final și am reușit să luăm locul întâi.

Horia Daraban: Contează moralul?

Andrei Țîbîrnă: Foarte mult.

Horia Daraban: Cum îl menții ca să te ajute să obții performanțele, să câștigi meciurile?

Andrei Țîbîrnă: Păi, noi când câștigăm un punct strigăm „Cio!”. E un strigăt care ne ajută pentru moral. Și chiar dacă pierdem puncte, mergem la partener și îl încurajăm. Și asta e și la simplu și la dublu.

Horia Daraban: Contează și încurajările din tribune?

Andrei Țîbîrnă: Da, contează. Pe tata îl aud tot timpul când mă încurajează și mă ajută foarte mult.

Horia Daraban: Cu ce sentiment atunci când ai primit medaliile?

Andrei Țăbîrnă: Eram fericit și nu știam cum să reacționez. Eram foarte emoționat.

Horia Daraban:  Spuneam, dublu campion național la tenis de masă, U15. Cu siguranță, te întâlnești cu colegii la școală. Care au fost reacțiile lor?

Andrei Țîbărnă: Păi, când am intrat în clasă, toată lumea m-a felicitat și m-a îmbrățișat, inclusiv profesorii. Când m-am întâlnit cu profesorii, m-au felicitat și m-am simțit foarte bine, că înseamnă că munca este apreciată și de ceilalți oameni în jurul meu, nu numai de sportivi.

Horia Daraban: Am spus despre reușite, despre performanțe. Ce înseamnă pregătirea pentru a ajunge la acestea?

Andrei Țîbîrnă: Păi, trebuie antrenament zilnic, câte două, trei ore și e foarte greu în afară, când merg la competiții internaționale, când joc cu asiaticii care se antrenează de două, trei ori pe zi; e foarte greu cu ei. Trebuie să mențin antrenamentele, să fie foarte ridicate și am nevoie de parteneri buni și aici, la Iași, am un partener bun, Bogdan Postudor, cu care mă antrenez și mă ajută foarte mult să progresez.

Horia Daraban: Referitor la programul ăsta, îmi dau seama că antrenamente sunt foarte solicitante, atât prin prisma timpului petrecut la masa de joc, cât și ca intensitate. Mai ai timp și de alte activități? Evident, includem școala aici, dar dincolo de asta, mai ai timp de altceva?

Andrei Țîbîrnă: Nu, în afară de școală și de tenis, n-am timp de nimic.

Horia Daraban: Nu te joci?

Andrei Țîbîrnă: Nu.

Horia Daraban: Nu te întâlnești cu prieteni în oraș?

Andrei Țăbîrnă: Foarte rar, pentru că nu am timp.

Horia Daraban: Regreți?

Andrei Țîbîrnă:  Da, un pic, dar îmi place foarte mult ceea ce fac și e tot ceea ce contează.

Horia Daraban: La ce club activezi acum?

Andrei Țîbîrnă: Acum, joc la CS Politehnica Iași, club la care joc de aproximativ un an și câteva luni.

Horia Dadarban: Ești în clasa?

Andrei Țîbîrnă: Am terminat a VIII-a. Urmează examenul.

Horia Daraban: Cu ce orizont?

Andrei Țîbîrnă: Sper să iau o notă cât mai mare, o medie cât mai mare, ca să intru la un liceu teoretic, din toamnă.

Horia Daraban: În Iași? Acum ești elev la…?

Andrei Țîbîrnă: Acum, sunt elev la Negruzzi, dar din toamna, aș vrea să mă mut la București.

Horia Daraban: De ce?

Andrei Țîbîrnă: Pentru că aici, la Iași, nu am suportul financiar necesar pentru competițiile internaționale și nici partenerii de care am nevoie.

Horia Daraban: Deci, tenisul de masă, domnule Țîbîrnă, nu e o joacă pentru Andrei.

Petru Țîbîrnă: Da, nu este o joacă. Ceea ce spun și eu, nu sunt un profesionist, joc tenis de masă, dar știu despre ce este vorba. Sunt în fenomen de opt ani cu el și pot spune că un mic antrenor acolo pentru el, pentru Andrei, sunt, pentru că câștigarea unui meci de tenis de masă nu este numai o simplă trimitere a mingii dincolo de fileu, înseamnă mult mai mult. Înseamnă abilități în manevrarea mingii, înseamnă tărie mentală, în primul rând, tăriei mentală, în afară de rezistență fizică. Vorbesc de faptul că, și în primul rund, la Andrei, este vorba despre devotament, devotament față de acest sport.

Horia Daraban: Și e vorba și despre susținerea pe care o acordă părinții.

Petru Țîbîrnă: Da, și clubul. Ne ajută întotdeauna.  O avem pe doamna Mariana Gaftea, care este componentă și antrenoare la Clubul Politehnica; îl avem pe Vlad Albu; cum a spus și Andrei, Postudor Bogdan. Menționăm și familia; într-adevăr, este suportul primordial și major al sportivului.

Horia Daraban: Revenind la performanțele tale, Andrei,  să încercăm o așezare a importanței. Ce e pe primul loc, dacă e să vorbim despre pregătirea fizică, pregătirea mentală și includem aici echipamentul sportiv. Ce pe primul loc?

Andrei Țîbîrnă: Pe primul loc cred că e pregătirea fizică, apoi cea mentală și apoi echipamentul. De fapt, toate sunt la același nivel, pentru că fără toate acestea nu aș putea juca.

Horia Daraban: Ce importanță are paleta, îți oferă avantaje atât de consistente într-un meci?

Andrei Țîbîrnă: Da, pentru că paleta pe care o am este rapidă și combină și foarte bine efectele pe care le imprimi mingii și mă ajută foarte mult când joc.

Horia Daraban: Cât costă o astfel de paletă?

Andrei Țîbîrnă:  Lemnul costă 1200-1300 de lei și fețele, 700, deci în total 2000 de lei.

Horia Daraban: Este un echipament folosit pe parcursul mai multor ani?

Andrei Țîbîrnă:  Da.

Horia Daraban:  Îmi dau seama că tenisul nu este o pasiune de moment, nu este un moft. Vrei să devii mare jucător de tenis, de masă.

Andrei Țîbîrnă: Da, chiar aș dori și vreau să încep cu rezultatul la Campionatul European de Cadeți din luna iulie. Între 11 și 20 iulie va avea loc competiția și vreau acolo rezultat cât mai bun. Și sper ca în viitor să ajung la Olimpiadă, poate, sau să fiu campion mondial.

Horia Daraban: Ce sfat ai da copiilor, tinerilor, adolescenților de vârsta ta de a porni pe acest drum al sportului?

Andrei Țîbîrnă:  E foarte important ca orice copil să practice sport. Nu este bine să stea cu telefonul în mână, să stea pe TikTok, pentru că și eu am TikTok, am Instagram, stau și eu, dar nu stau foarte mult. De aceea trebuie ca fiecare copil să practice un sport. Nu neapărat tenis de masă, orice sport.

Horia Daraban: E nevoie de pasiune, în primul rând.

Andrei Țîbîrnă: Da.

Horia Daraban: Din postura dumneavoastră de părinte, cel care, cumva, așază bazele performanței, ce sfaturi ați da părinților, domnului Țîbîrnă?

Petru Țîbîrnă: Încep  cu faptul că această victorie pentru Andrei, să fii campion național la 15 ani, este remarcabilă în acest sport. Le doresc tuturor performanțe extraordinare și doresc tuturor tinerilor să devină pentru ei un model de urmat.

Horia Daraban: Iar ca sfat pentru părinții?

Petru Țîbîrnă: Susțineți-i, dacă puteți, puneți-le paleta în mână și dați-le pe masă o minge să vedeți cam cum reacționează copilul dumneavoastră. Se poate, se poate și ajutorul este major din partea părinților pentru copii.

Varianta audio a interviului:

Ana Huluba, o mică interpretă de muzică populară, născută la Roma. Emisiunea „Weekend cu prieteni” (1.06.2025)

Publicat de hdaraban, 5 iunie 2025, 15:11 / actualizat: 25 iunie 2025, 15:25

Fetița este mandră că părinții ei sunt originari din județul Neamț, acolo unde revine cu mare drag de fiecare dată.

Elena Postelnicu a stat de vorbă cu tânară interpretă, dar și cu mama ei, Alina.

”Tezaur la Muzeul de Istorie”, titlul unei expoziții, la Suceava, cu obiecte de patrimoniu mai puțin cunoscute publicului larg. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (27.04.2025)

Publicat de hdaraban, 8 mai 2025, 13:12

Tentațiile pentru a trece pragul expoziției sunt amplificate invocând titlul acesteia, ”TEZAUR LA MUZEUL DE ISTORIE”, dar și prin trimiteri către suma de artefacte adunate de specialiștii instituției muzeale.

Este vorba despre milenii de istorie cuprinse în poveștile remarcabilelor obiecte de patrimoniu expuse, mai puțin cunoscute publicului larg.

Pornind de la descoperirile de la Baia, vasele pictate cu simboluri, care au câteva mii de ani vechime, până la obiectele de podoabă descoperite la Cetatea Sucevei, fiecare obiect în parte oferă inclusiv mărturii despre oamenii care le-au făurit.

Suma  de artefacte, prin diversitatea lor istorică, reprezintă adevăratul tezaur. O astfel de concluzie se regăsește în cele precizate de Monica Dejan, arheolog, șef Serviciu Istorie și Arheologie în cadrul Muzeului Național al Bucovinei.

În interviul acordat lui Horia Daraban la ”Weekend cu prieteni”, interlocutoarea oferă repere ale expoziției, subliniază frumusețea obiectelor expuse și importanța lor, artefacte care fac parte din istoria noastră, prin care s-a construit, pas cu pas, lumea de astăzi.

Întrebată în cheia unor ierarhii subiective, specialista mărturisește că cel mai valoros obiect al expoziției ”Tezaur la Muzeul de Istorie” este un panaghiar, piesă religioasă descoperită la Biserica ”Sfântul Gheorghe”  din municipiul Suceava, prima Mitropolie a Moldovei și care are o vechime de peste cinci secole.

Într-un alt registru, doamna Monica Dejan spune că preocupările arheologice care pleacă de la Muzeul de Istorie din Suceava sunt dinamice și sunt legate direct de vestigiile medievale pe care le are zona de nord a Moldovei.

Unul din demersuri este legat inclusiv de datarea mai precisă a perioadei în care edificiile istorice au fost ridicate, fiind invocate Cetatea de Scaun a Sucevei, dar și Biserica ”Sfântul Gheorghe” – Mirăuți.

De altfel, în cazul lăcașului de cult, cercetările arheologice au scos la iveală fragmente ale pietrei funerare a Evdochiei de Kiev, prima soție a lui Ștefan cel Mare.

#InfoEconomic: La Iași, eveniment pentru antreprenorii locali în ideea identificării surselor de finanțare pentru afaceri. Precizări, Sebastian Bîrzu, manager de proiecte în cadrul ”Fabricat în Iași”

Publicat de hdaraban, 7 mai 2025, 11:57

Potrivit organizatorilor, reprezentanți ai băncilor și instituțiilor financiare nebancare vor prezenta mecanismele și instrumentele disponibile pentru sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici și a celor cu impact social. Aceștia vor oferi informații utile despre modalitățile prin care producătorii locali pot accesa resurse financiare adaptate nevoilor lor specifice.

Sebastian Bîrzu este manager de proiecte în cadrul Fabricat în Iași, organizație neguvernamentală ce își propune să ajute comunitatea locală a producătorilor și antreprenorilor.

În interviul de la #Infoeconomic, invitatul lui Horia Daraban spune că evenimentul are la bază o analiză realizată de Academia Română, Filiala Iași, care abordează dificultățile cu care se confruntă producătorii locali în relația cu serviciile bancare.

Interlocutorul vorbește despre importanța comunității producătorilor locali, tocmai în ideea schimbului de informații, dar și pentru a împărtăși temeri, experiențe, formule de succes în afaceri. În acest sens, Sebastian Bîrzu spune că antreprenorul nu mai este un ”lup singuratic”, ci face parte dintr-o breaslă, comunitate, care îl ajută să își deschidă orizontul tocmai pentru a avea succes dorit.

Referitor la provocările producătorilor locali, inițiatorul evenimentului de la Camera de Comerț și Industrie Iași precizează că acestea sunt enumerate inclusiv în analizele realizate la nivel european; este vorba despre găsirea noilor clienți, costul de producție și, cea mai acută problemă, identificarea, atragerea forței de muncă și recrutarea specialiștilor.

Schumi, un cățel care a determinat-o pe stăpână, Adriana Frasin, să organizeze competiții sportive pentru deținători și patrupedele lor mult iubite. Una dintre întreceri, la Vatra Dornei, la început de mai. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (27.04.2025)

Publicat de hdaraban, 2 mai 2025, 17:10 / actualizat: 3 mai 2025, 0:37

Plecând de la numele întrecerii și mânat de curiozitatea jurnalistului cu poftă de subiecte ce aduc bucurie și zâmbete, Horia Daraban a  dialogat cu inițiatoarea acțiunii, Adriana Frasin.

Cu o voce încărcată de emoție, interlocutoarea a oferit, pe lângă reperele evenimentului din orașul stațiune, povestea care a stat la baza punerii la punct a competițiilor de acest gen, cu ediții și în alte orașe ale țării (Sibiu, Cluj și București).

Așa s-a aflat că personajul principal este Schummacher, pe scurt, Schumi, un jack russel terrier, despre care Adriana spune că ”el mi-a deschis lumea asta incredibilă. El mi-a deschis inima în direcția unei relații cu un animal de companie și el e inspirația pentru tot proiectul ăsta. Datorită lui sunt mai activă, mai extrovertită, mai expusă lumii. Nu am reticență să mă arunc într-o aventură, să mergem pe munți, să călătorim chiar cu avionul. Cumva, îmi de curaj să încerc lucruri, să-mi asum riscuri.”

Iar dacă cineva dorește să își îmbogățească  viața, organizate competiției de la Vatra Dornei declară că ”oamenii, până nu au în câine, nu înțeleg câte emoții pozitive, câte skill-uri noi pot să deprindă în compania unui animal de companie. Cu pisicile, nu știu exact, dar cu câinii pot să bag mâna în foc.”

Horia Daraban: ”Canicross  Fun Run” este titlul acțiunii și are ca început o idee, un eveniment personal?

Adriana Frasin: Da, a fost o experiență pe care am avut-o în Germania și, cunoscând conceptul și experimentându-l live cu cățelul meu, m-am gândit că trebuie neapărat să-l aduc în România.

Horia Daraban: Cum se desfășoară o astfel de competiție? Evident, raportându-ne la ceea ce ați pregătit pentru Vatra Dornei.

Adriana Frasin: Competiția are două probe. E vorba de o probă cu obstacole de unu, doi  kilometri, nu foarte lungă, și o probă de viteză. Una se numește ”obstacle run”, una se numește ”speed run”. Noi, în principiu, vrem să ridicăm oamenii de pe canapea, să-i scoatem în natură. E foarte sănătos și fizic și mental să petrecem timp afară cu cățeii noștri, cumva, conectându-ne la corp, că nouă ni se pare că petrecem prea mult timp în minte, calculând, decizând. Și mi se pare că o mișcare în natură, o alergare de genul ăsta ne readuce cumva într-un spirit mai ludic.

Horia Daraban: Mai exact, cum se desfășoară o astfel de competiție? Unul stă pe loc și se uită sau totul se desfășoară în tandem?

Adriana Frasin: În tandem și în echipă, să spunem. Proba cu obstacole este o probă în tandem, în care  om și câine parcurg o distanță de unu, doi kilometri și traversează obstacolele împreună. Asta înseamnă că și câinele trece printr-un tunel, dar și omul. Sar, ocolesc copaci, cară lucruri.

Avem pregătite o grămadă de surprize frumoase, inclusiv un obstacol de genul în care pui cățelul într-o roabă și îl duci 10 metri și după aia, continui competiția. Iar la aproba de ”speed run”, e tot un fel de echipă. Nu se aleargă în tandem, se aleargă consecutiv, la modul că avem un sprint de viteză de 50 de metri, tot perimetrul e delimitat, cu garduri. Stăpânul intră în perimetrul închis, lasă câinele la organizatori sau la aparținători, parcurge distanța de 50 de metri și de acolo își cheamă câinele. De obicei, 99% din cazuri pușcă ca o săgeată către stăpânul lui și noi cronometrăm.

Avem categorii diferite, de la câini foarte mici, micro, mini, midi, maxi, avem puppy, unde vin cățeluși de la patru luni la opt luni, avem categoria de super-eroi, unde vin cățeluși cu trei picioare sau cu rotițe, categorie de seniori. Și mai pregătim câteva categorii ca să distreze publicul.

Horia Daraban: Deci este loc pentru toată lumea.

Adriana Frasin: Absolut. La proba de ”speed run”, orice rasă, începând de la patru luni în sus, poate alerga; la proba de ”obstacle run”, doar câini de la 12 luni în sus și fără rase cu bot turtit, din cauză că ei nu prea duc la efort susținut de la un kilometru în sus.

Horia Daraban: Toate aceste activități scot în evidență cu siguranță anumite lucruri și vă propuneți anumite obiective. Doriți să aduceți în fața publicului larg anumite mesaje. Care sunt acestea?

Adriana Frasin: În primul rând, să facem mișcare cu câinii noștri. Pentru adulți mai mult e mesajul ăsta, însă copiii care se uită din spatele gardurilor de protecție, să zic, observă relația dintre oameni și câini, observă spirit de echipă, observă cum ei colaborează, cum se așteaptă unul pe altul, cum se ajută unul pe altul, ingeniozitatea cu care depășesc obstacolele, distracția care vine la pachet, zâmbetele. Și vrem experiența asta, prin ochii unui copil, să-l transforme în adultul responsabil de mâine, să participe cumva, să i se deschidă lumea câinilor printr-o experiență senzorială pozitivă de genul ăsta, pentru că în România se abandonează foarte mult. Sunt acte de cruzime care ne îngrozesc de la zi la zi și, cumva, construind o perspectivă mai sănătoasă pentru copiii de azi, credem că putem ajuta la o societate mai sănătoasă de mâine.

Horia Daraban: Ceea ce ați spus dumneavoastră are și o încărcătură emoțională. Așteptați competitori din zona Moldovei, numai de la Vatra Dornei, din județul Suceava?

Adriana Frasin: La Vatra Dornei vin de la Sibiu, chiar persoane vin de la Cluj.

Horia Daraban: Deci are în anvergură națională.

Adriana Frasin: Da, sigur. Noi avem patru evenimente pregătite pentru următoarele săptămâni. Începem cu Vatra Dornei, de unde suntem noi. Mergem la București pe 10 mai, la Sibiu pe 7 iunie și la Cluj pe 15 iunie. Și ăsta e, cumva, sezonul nostru de primăvară. Facem o pauză pe timpul verii, că e prea cald pentru căței, și reîncepem septembrie-octombrie.

Horia Daraban: Să spunem ascultătorilor, nu este prima ediție. Ce ați văzut la participanții competițiilor anterioare? Se desprinde din atitudinea lor, fericirea, bucuria, deopotrivă la stăpâni și la câini, la animalele lor de companie?

Adriana Frasin: Da, absolut sunt unii care revin. Suntem la ediția cu numărul cinci. În general, în toate orașele în care am organizat, vedem aceleași echipe revenind și căutându-ne, venind după noi, la Cluj, la București, și ne bucură asta foarte mult. Când ești în tumultul competiției, alergi, încerci să rezolvi obstacole, ești foarte activ, nu prea îți dai seama ce se întâmplă, dar când vin pozele o săptămână mai târziu, atunci te lovește cu adevărat și te impresionează experiența pe care ai avut-o, pentru că o vezi dintr-un punct terț, să zic, din ochiul fotografului. Și noi suntem atât impresionați când vedem fețele spectatorilor, mai ales la proba de ”speed run”, unde sunt în jurul celor 50 de metri adunate sute de persoane. Nu există o figură care să nu aibă zâmbet sau mirare sau curiozitate și lucrurile astea, iar noi, când le vedem, aproape că ne dau lacrimile.

Suntem foarte mândri de oamenii care vin acolo, de oamenii care participă și de comunitate, în general, că e așa de implicată.

Horia Daraban: Dumneavoastră aveți câine, ați participat cu el la competiții?

Adriana Frasin: Da, noi am încercat în Germania, în Polonia, în Cehia, în Ungaria, deoarece ”Canicross” este ca un microb. Odată ce încerci, îți intră în sânge cumva și începi să cauți. Competițiile nu sunt foarte multe în Europa, din păcate, dar găsim câteva și câinele e cel mai fericit după o cursă de genul ăla. Eu sunt mai înceată, dar pentru el e cea mai frumoasă zi când aleargă..

Horia Daraban: Cum Îl cheamă pe cățel?

Adriana Frasin: Schumi, îl cheamă Schummacher.

Horia Daraban: Există o poveste a relației dintre dumneavoastră și Șchummi? E una clasică, l-ați cumpărat dintr-un magazin de profil?

Adriana Frasin: Nu prea suntem fani ai achiziționării de câini din magazine, dar da, l-am luat de la un prieten și n-am mai avut câinii înainte. E primul meu câine. El mi-a deschis lumea asta incredibilă. El mi-a deschis inima în direcția unei relații cu un animal de companie și el e inspirația pentru tot proiectul ăsta. Datorită lui sunt mai activă, mai extrovertită, mai expusă lumii. Nu am reticență să mă arunc într-o aventură, să mergem pe munți, să călătorim chiar cu avionul. Cumva, îmi de curaj să încerc lucruri, să-mi asum riscuri.

Horia Daraban: Deci prezența lui Schumi, câinele, în familie v-a schimbat total. V-a schimbat personalitatea, raportarea la viața de zi cu zi.

Adriana Frasin: Absolut, cum noi ne transformăm în adulți,  uităm puțin de copilul interior, de spiritul ăla ludic de care ziceam și, prin prezența unui câine, te mai prostești, mai scoți sunete, te mai împiedici, ieși în natură, te murdărești, ai păr de câine pe haine, lucruri din astea care înainte erau străine și de neacceptat, cumva. Și eu îi mulțumesc foarte mult că, prin personalitatea lui vulcanică pe care o are, îmi dă și mie, mă lipsesc și eu de curaj și de curiozitate..

Horia Daraban: Plecând de la povestea dumneavoastră, vin cu întrebarea: sunt iubitori de câini românii?

Adriana Frasin: Mi-e greu să răspund la întrebarea asta. Cei cu care am avut noi de-a face, absolut. Este minunat să faci parte din lumea stăpânilor de câini. În schimb, ca societate, mi se pare că mai avem mult de învățat. Există o lipsă  de empatie, există niște acte de cruzime care ne înfioară. Nu știm exact cum se poate rezolva criza asta structurală a societății românești. Dar vedem că sunt foarte multe inițiative, foarte mulți oameni care încearcă. Și eu cred că prin unirea ”triburilor” ăstora, care încearcă în diferite segmente, regiuni geografice, putem să schimbăm lucruri pentru.

Horia Daraban: Celor care vor să îmbogățească sufletul casei cu un animal de companie ce le puteți spune?

Adriana Frasin: Că nici nu-și pot închipui cât de frumoasă devine viața după.

Horia Daraban: În ce sens?

Adriana Frasin: În sensul că oamenii, până nu au în câine, nu înțeleg câte emoții pozitive, câte skill-uri noi pot să deprindă în compania unui animal de companie. Cu pisicile, nu știu exact, dar cu câinii pot să bag mâna în foc.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: Adriana Frasin/vladbere.photo

#InfoEconomic: Ștefan Grigorean și atelierul său de restaurări auto: ”trecând prin povestea pe care am avut-o la debutul afacerii, punctul culminant a fost în 2015, când am vândut un autovehicul restaurat de mine, la un eveniment în Germania, cu 33.000 de euro”

Publicat de hdaraban, 25 aprilie 2025, 14:00 / actualizat: 26 aprilie 2025, 18:35

Afacerile, indiferent de dimensiunile pe care le au, au în spate dorința de reușită. Într-un astfel de scenariu se încadrează un atelier în care sunt restaurate mașini din categoria autovehiculelor retro.

Atelierul ”exploatează” nostalgii, dar și plăcerea de a conduce vehicule din alte epoci. Clienți din străinătate își trimit mașinile la Botoșani pentru a  fi aduse de oameni pricepuți la strălucirea și, de ce nu, performanțele de altă dată.

Reușește să facă toate acestea Ștefan Grigorean, ieșean prin adopție, proprietarul atelierului. La #InfoEconomic, Horia Daraban a discutat cu el despre începuturile antreprenoriale.

Interlocutorul mărturisește  că atelierul de restaurări auto a  fost un vis care a prins contur după ce a vizitat Muzeul Mercedes de la Stuttgart. Primul proiect, un autovehicul personal pe care l-a achiziționat cu aproximativ 2000 de euro. La această sumă s-au adăugat alte 15000 de euro investite în piese, dar și 900 de ore de lucru.

Efortul depus a reprezentat o garanție a succesului proiectului, întrucât, prin 2015, la un eveniment de profil din Germania, mașina proaspăt recondiționată i-a fost cumpărată cu 33000 de euro.

Povestea atelierului la timpul prezent  înseamnă cinci angajați, fiecare conducând câte un proiect de restaurare. Legat de colegii săi, Ștefan Grigorean spune că le cere ”seriozitate, punctualitate, dorința de a învăța, deschidere către nou, capacitate de a-și însuși informații, atenție la detalii pentru a deprinde acele informații și, în primul rând, atenție atunci când primesc o îndrumare. Niciodată nu am reproșat vreunui coleg, nu-i consider angajați, nu i-am reproșat faptul că a greșit, l-am făcut să înțeleagă unde a greșit, fiind convins că nu se va întâmpla a doua oară, pentru că va învăța, va trage concluziile singur și va reuși să depășească punctul respectiv.”

Horia Daraban: De unde ideea unei astfel de afaceri? E legată de pasiunea pentru mașini, cu siguranță, pentru mecanică. De la început asta ai dorit să faci, să ai acest atelier?

Ștefan Grigorean: Da, mi-am dorit de la început acest atelier. A fost un vis care a apărut, probabil, cam în anul 2011. În anul 2012, am avut ocazia să vizitez muzeul de la Stuttgart, Muzeul Mercedes. Primisem cadou de la fratele meu bilete pentru a vizita fabrica Mercedes și muzeul, într-un tur organizat, după care, ușor, ușor, a început punerea în practică a acestei idei. A început cu un autovehicul personal pe care l-am recondiționat. Astfel, am văzut ce presupune, ce dificultăți pot apărea, ce soluții trebuie să identific. Trecând așa prin povestea pe care am avut-o la debutul afacerii, punctul culminant a fost în 2015, când am vândut un autovehicul restaurat de mine la un eveniment în Germania – Retroclasic, la Stuttgart.

Horia Daraban: Ai cumpărat mașina cu anumită sumă de bani, într-un anumit stadiu, și ai vândut-o, hai să spunem așa, ca nouă, cu altă sumă de bani.

Ștefan Grigorean: Da, am vrut să exploatez asta și să fie chiar prima șansă de a înregistra profit. Nu am urmărit neapărat profitul, cât am urmărit calitatea produsului. Probabil asta, de fapt, este și logica care m-a ajutat să ajung în punctul în care sunt acum. Mașina a fost vândută, la momentul respectiv, unui colecționar care era cel mai bogat om din Germania.

Horia Daraban: Cu ce sumă?

Ștefan Grigorean: Nu era o avere, erau 33.000 euro. Profitul nu a fost ceva marcant, având în vedere că a fost cam un an de zile de muncă, însă a fost un început și avantajul cel mai mare prin prezența la acel târg a fost faptul că munca mea a fost văzută de mai multe persoane. A fost ca un fel de reclamă. Exact următorul client a fost o persoană pe care am întâlnit-o acolo, iar de acolo lucrurile au mers, aș spune, natural și de la sine.  Nu a fost nevoie niciodată să fac promovare sau reclamă în mod special.

Horia Daraban: A fost de la început o investiție majoră în tot ceea ce presupunea dotarea atelierului sau totul s-a desfășurat pe parcurs? Încet, încet ai dezvoltat, atelierul.

Ștefan Grigorean: A fost etapizat. Am început acasă, cu fonduri proprii. Cu ce bani aveam, m-am descurcat să dotez, să utilez la fiecare nevoie, fie m-am împrumutat de bani și am avut parte de sprijin de la fratele meu sau din familie. Apoi am reușit să câștig clienți cu ajutorul cărora am putut să mă dezvolt mai departe.

Horia Daraban: Singur sau și cu angajați, cu colegi în atelier?

Ștefan Grigorean: Cinci angajați, în momentul actual.

Horia Daraban: Greu de găsit mâna de lucru pentru această zonă, pentru acest domeniu?

Ștefan Grigorean: Nu neapărat, surprinzător, pentru că am preferat să caut persoane dornice să învețe. Nu m-a interesat să aibă o calificare anume și nu prefer un tinichigiu sau mecanic care să creadă că le știe pe toate. Prefer să angajez un tânăr pe care să-l pot forma eu așa cum știu că trebuie să lucreze.

Eu, la rândul meu, am făcut un curs acum trei ani. Am considerat tot timpul că este importantă formarea persoanelor, fie că e vorba de persoana mea sau a celor cu care lucrez. Bineînțeles că, atunci când iei o persoană și poți să o formezi să lucreze la nivelul pe care ți-l dorești, la început, ai niște costuri, poți avea niște pierderi, să spunem, dar în timp, ajunge să lucreze exact cum îți dorești. Poate să facă lucrurile perfect sau să tindă spre perfecțiune.

Horia Daraban: Ai spus tu că angajatul pe care-l aduci la atelier nu trebuie neapărat să aibă o pregătire formală în domeniu. Atunci pe ce te bazezi când selectezi pe cineva?

Ștefan Grigorean: Seriozitate, punctualitate, dorința lui de a învăța, deschiderea către nou, capacitatea de a-și însuși informații, atenția la detalii pentru a deprinde acele informații și, în primul rând, atenție atunci când primește o îndrumare. Niciodată nu am reproșat vreunui coleg, nu-i consider angajați, nu i-am reproșat faptul că a greșit, l-am făcut să înțeleagă unde a greșit, fiind convins că nu se va întâmpla a doua oară, pentru că va învăța, va trage concluziile singur și va reuși să depășească punctul respectiv.

Horia Daraban: De ce cei de peste hotare aleg să se adreseze unui atelier de restaurări auto din România? E mai ieftin? E vorba de pricepere a personalului.?

Ștefan Grigorean: Nu neapărat că este mai ieftin, mai degrabă priceperea personalului și, în primul rând, prin recomandări. În special am clienți din străinătate, mai puțin din România; din țară, am avut unul singur sau doi și nu este vreun criteriu neapărat să fie din țară sau din străinătate. Însă, clienții pe care i-am avut din străinătate au venit pe baza recomandărilor. Recomandările se fac atunci când munca pe care o prestezi sau serviciul pe care-l oferi e de calitate. Asta consider că este cel mai important de menționat și ăsta ar trebui să fie obiectivul oricărei persoane care lucrează în domeniul ăsta, dar nu numai.

Atunci când primesc o mașină se întâmplă multe situații să văd și lucrări făcute anterior la ateliere din afară, care, bineînțeles, au avut manopere poate duble ca preț față de mine și am văzut de multe ori lucrări făcute foarte slab calitativ raportat la ceea ce se lucrează la noi în țară, oriunde, nu neapărat ce fac eu și, atunci, bineînțeles, pe baza recomandărilor, oamenii preferă să trimită mașina aici. Ar fi foarte important de menționat, niciodată nu am avut întrebări de la vreun client din străinătate care este termenul de garanție asupra lucrării, pe când cei din România, care ar fi fost potențial clienți, prima dată mă întrebau de garanție, apoi spuneau că este scump; ceea ce cu clienții din străinătate nu s-a întâmplat niciodată. Oamenii sunt mult mai receptivi la probleme care pot apărea pe parcurs.

Bineînțeles că, atunci când vorbești de o restaurare a unei mașini, nu poți să faci o estimare de preț până nu vezi mașina sau până nu o desfaci până la punctul din care începi procesul invers de restaurare. Nu poți evalua o mașină pe baza unor poze sau atunci când o vezi completă într-un loc de parcare, de exemplu. Nu poți să faci o evaluare corectă, trebuie desfăcută să ajungi la punctul de pornire în procesul invers al restaurării și atunci poți face o evaluare.

Horia Daraban: Ce presupune acest proces de restaurare?

Ștefan Grigorean: În primă fază, autovehicul este demontat complet, se etichetează, se identifică piese lipsă, deteriorate, modificări, în funcție de ce găsim pe vehiculul respectiv. Apoi, de obicei, cea mai laborioasă și care consumă cel mai mult timp este partea de tinichigerie. Toată această parte de lucrare poate dura, de exemplu, pentru un proiect oarecare, undeva la 800-900-1000 de ore de lucru; o mie de ore,  în condițiile în care eu consider că într-un program de opt ore, un om nu va lucra mai mult de cinci, pentru că, inevitabil, mai apar timp morți. La cele 800-1.000 de ore, cât pot fi în partea asta de tinichigerie sau de lucru al caroseriei, bineînțeles, apar piese care se înlocuiesc, dacă mai sunt disponibile la furnizori sau se recreează prin diverse tehnici sau aparate, utilaje. Se pot reconstrui elementele care nu se mai regăsesc pe autovehicule actuale.

În situația de față, dacă am un element de caroserie pe care nu-l pot comanda de nicăieri, îmi confecționez dispozitive sau scule cu care îl pot recrea, chiar dacă utilizez acele dispozitive o singură dată, cu ideea că, peste ani, dacă va fi cazul, la următorul proiect, voi avea din nou la îndemâna acele unelte.

Sunt piese care pot avea cost, de exemplu, de una, două, trei mii de euro și care nu se mai livrează la momentul actual. Este esențial să ai toate sculele și unelte la îndemână ca să le poți recrea rapid. Și atunci apare cumva și ideea că, în partea asta de restaurare, cam cea mai mare importanță are procesul de tinichigerie. Sigur că la anumite mașini clasice mai întâlnim elemente din lemn, elemente cromate, tot felul de ornamente. Pentru fiecare este un alt specific. De exemplu, partea de cromare nu o fac.

Dacă am nevoie, apelez la ateliere din străinătate pentru ornamente din lemn, în aceeași manieră. Până acum am colaborat cu ateliere din străinătate pentru recondiționare elementelor de interior auto. Am apelat la ateliere din țară care au oferit servicii și rezultate pe măsură, rezultate perfecte în recondiționare a autovehiculelor. Dacă considerăm partea asta de tinichigerie ca fiind cea mai complexă, mai urmează partea de echipare sau asamblare finală, iar acolo atelierul are toată răspunderea, pentru că trebuie ca rezultatul să fie perfect, indiferent ce ai primit de la ceilalți colaboratori pe care-i poți avea alături.

Horia Daraban: Două chestiuni aș vrea să aflu. În ce constă satisfacția la finalul unui astfel de proiect din partea colegilor, din partea voastră, și care este reacția proprietarului mașinii?

Ștefan Grigorean: Satisfacția e o senzație deosebită, fiind în punctul în care vezi, ai reușit să faci prin munca proprie, cu mâinile proprii, cu gândirea pe care ai avut-o. Cât despre reacția proprietarului, bineînțeles, este de uimire, mai ales că majoritatea cazurilor nici nu mai văd mașina în realitate decât în stadiul final, adică pe parcursul restaurării. Primesc poze, materiale video, văd exact procesul. În permanență sunt conectați la realitatea proiectului, dar live o văd doar la final.

Horia Daraban: Atunci sunt uimiți…

Ștefan Grigorean: Da.

Horia Daraban: Este o afacere care aduce profit sau care doar satisface o pasiune?

Ștefan Grigorean:  Este o afacere care le îmbină pe amândouă, aduce și profit, satisface și o pasiune.

Horia Daraban: Care este viitorul ei? Poate fi văzută ca o afacere care capătă amploare sau va rămâne la acest stadiu cu cinci angajați?

Ștefan Grigorean: De menționat că fiecare din noi are un autovehicul pe care îl recondiționează, deci sunt simultan mai multe proiecte. Ca idee de viitor, nu neapărat să extindem numărul de vehicule care pot fi lucrate în același timp cât aș extinde gama de servicii pe care o putem oferi; de exemplu, este o necesitate foarte mare în partea de vopsitorie auto. Asta este o parte în care colaboram cu diverse ateliere, însă, în ultima vreme, am tot avut parte de întârzieri în finalizarea lucrărilor și atunci sigur că este de interes partea asta de vopsitorie, dar nu numai. Mai sunt alte domenii în care aș prefera să facem noi lucrurile pentru a ne mișca mai repede și, totodată, pentru a putea păstra exigența calității pe care ne-o dorim.

Horia Daraban: La finalul interviului nostru, o recomandare, un sfat pentru cei care pornesc pe drum antreprenorial.

Ștefan Grigorean: Mai puțin să privească spre profit, mai mult să se uite spre calitate, să-și asume orice riscuri sau pierderi pentru a oferi produsul sau serviciul perfect către client. Asta va aduce promovarea și reclama de care au nevoie. Nicio altfel de promovare, media, postări pe rețele sociale sau alte chestii nu o să-i ajute la fel de mult ca reclama din vorbă în vorbă, să spunem, care o vor face clienții de la un om la celălalt.

Varianta audio a interviului:

Studenți de la Universitatea Tehnică ”Gheorghe Asachi” Iași, în competiții internaționale cu mașini de curse construite de la zero. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (13.04.2025)

Publicat de hdaraban, 24 aprilie 2025, 16:07

Anul 2025 nu face excepție privind calendarul unor astfel de concursuri, la care echipa de studenți de la Iași va merge cu un nou monopost construit de la zero, tocmai în căutarea unor noi performanțe.

La ”Weekend cu prieteni”, realizatorul ediției, Horia Daraban, a dialogat cu doi dintre cei cincisprezece membri ai echipei. Cei doi invitați, Robert Adrian Chiscop și Andrei Bucătaru, au vorbit cu entuziasm și încredere în viitoarele performanțe ale mașinii cu numărul 252.

Studenții au explicat în ce constă construirea a unei mașini de curse, dar și care particularitățile unor astfel întreceri rezervate studenților, cea mai importantă fiind cea care ține de anduranță. De altfel, Robert spune că ”nu viteza este elementul critic  pe care se pune accent în această competiție. Este manevrabilitatea și cât de rezistentă este mașina. Probele nu sunt tocmai roată la roată. Nu se întrec două mașini propriu-zis, ci monopostul este trecut prin probe statice și dinamice în care el funcționează, are probe de manevrabilitate și, la urmă, proba care este mult așteptată și se dorește foarte tare să fie și câștigată: anduranța. Mașina parcurge 22 de kilometri pe un circuit foarte strâns, cu lățime maximă de 3 metri și foarte, foarte virajat.”

În interviu s-a regăsit și întrebarea referitoare la satisfacțiile pe care le aduce un astfel de proiect, iar răspunsul lui Andrei Bucătaru  a fost unul prompt: ”dacă e să vorbesc la modul general, de fiecare dată când realizez o piesă de la zero, din proiectare și am adus-o până la capăt, în realitate, și am obținut o piesă frumoasă de care sunt mândru, pot să spun că îmi aduce printre cele mai mari bucurii. ”

Horia Daraban: Un nou monopost, o nouă mașină de curse. Când și de ce un astfel de proiect?

Adrian Robert Chiscop: Acest proiect este unul studențesc și este unul ingineresc. El vrea să targeteze ingineria pusă în practică, astfel ca să înveți tot ce se predă în facultate și tot ce este teoretic să fie materializat ca să se prindă bine în mințile studenților. Ăsta este lucru cel mai fenomenal în acest proiect. Acum, întrebarea de ce o nouă mașină? În primul rând, ăsta este o cerință a competiției: tu trebuie să te prezinți în fiecare an cu o mașină nouă.

Totodată, din cauză că se schimbă membrii, toată lumea are oportunitatea să participe la construcția unui nou monopost, pentru că noi asta construim; construim o mașină reală de curse, să spunem sub categoria ”Formula 4” și noi, efectiv, chiar concurăm cu ea și un om chiar o pilotează.

Horia Daraban: Referitor la modelul din acest an, cu ce se deosebește acest model față de cel de anul trecut?

Andrei Bucătaru: Un prim lucru care se schimbă de la an la an este, în primul rând, șasiul. Șasiul este unul complet proiectat de la zero, cu modificări și la sistemul de suspensie. Pe lângă asta, anul acesta, încercăm să dezvoltăm un kit aero. Mașina de anul trecut nu a avut elemente aerodinamice, însă anul ăsta am încercat să dezvoltăm această parte și restul ansamblelor noi, aducem noi idei. De-a lungul anilor, ne folosim de cunoștințele membrilor mai vechi, însă încercăm să adaptăm și să îmbunătățim zonele în care mașina lasă de dorit..

Horia Daraban: Ce tehnologii sunt folosite? Apropo de lumea digitală, de inteligența artificială, se face apel la toate acestea?

Adrian Robert Chiscop: Da, se face apel la absolut tot, de la cunoștințe mecanice și aplicații mecanice de exemplu, lucrăm la strung și freză, orice componentă este făcută de către studenți efectiv, până la partea teoretică, în care folosim programe atât de la proiectare cât și la programare. Avem, de exemplu încorporat și anumite componente de IA (inteligență artificială), simulăm piese astfel încât să avem niște componente cât mai bune din punct de vedere al greutății și al eficienței.

Horia Daraban: Monopostul trebuie să aibă niște caracteristici ca să fie acceptat în competițiile de profil. Care sunt acestea?

Andrei Bucătaru: În primul rând, monopostul îl construim începând de la un regulament destul de stufos. Regulamentul cred că are undeva la 160 de pagini, împărțit pe diferite categorii, care dictează în primul rând reguli de siguranță, dar și anumite reguli care să asigure standarde inginerești de bună practică.

Horia Daraban: Este vorba despre  viteza maximă pe care o poate atinge, de performanțele de pe circuit pe care le doriți?

Adrian Robert Chiscop: Referitor la aceste aspecte, nu viteza este elementul critic  pe care se pune accent în această competiție. Este manevrabilitatea și faptul cât de rezistentă este mașina. Probele nu sunt tocmai roată la roată. Nu se întrec două mașini propriu-zis, ci monopostul este trecut prin probe statice și dinamice în care el funcționează, are probe de manevrabilitate și, la urmă, proba care este mult așteptată și se dorește foarte tare să fie și câștigată: anduranța. Mașina parcurge 22 de kilometri pe un circuit foarte strâns, cu lățime maximă de 3 metri și foarte, foarte virajat. Astfel, viteza maximă atinsă ar fi undeva la 68 km/h, dar priceperea de care trebuie să dea dovadă piloții în momentul în care intră în curbe și abordează acest circuit este foarte mare și atunci mașina trebuie să fie foarte ușoară, trebuie să fie manevrabilă și un lucru care pentru un prototip, pentru că se specifică acest lucru în regulament, ea trebuie să aibă stadiu de prototip, nu trebuie să fie produsă la scară mare.

Atunci erori mici, umane, mai ales la nivel studențesc, apar și în felul acesta, să zicem, că se vede acea bună practică inginerească, la sfârșit, în ultima probă.

Horia Daraban: Ați făcut teste cu noul monopost?

Adrian Robert Chiscop : Încă nu, încă este în producție, să zicem așa. Trebuie să mai fie echipat cu anumite elemente, el deocamdată poate fi pus pe roți. Urmează electrica pentru a fi pornit, să ascultăm și noi sunetul motorului și a evacuării noi. Cel de anul trecut a fost foarte frumos, foarte apreciat, iar în vară o să vrem chiar să ieșim în probe cu el.

Horia Daraban: Sunt sigur că e nevoie de fonduri consistente pentru realizarea unei astfel de mașini..

Adrian Robert Chiscop: Este adevărat, bugetul trebuie să fie destul de mare pentru crearea acestui proiect. Fiind o competiție în ceea ce privește moto-sportul, foarte multe echipamente trebuie să fie certificate sau, dacă îți dorești performanță, trebuie să faci de așa natură încât să obții niște componente foarte bine lucrate.

Ca și un cost de anul trecut, pentru că, din nou, avem chiar o probă în care noi să zicem cât ne-a ajuns toată producția monopostului, evaluarea făcută, fără să contorizăm orele de lucru pe care ar fi normal într-o uzină să le introducem în costul final, tras o linie, a ieșit 33.000 euro.

Horia Daraban: Procesul ăsta de proiectare, construire vine să ofere experiență pentru cei implicați.

Adrian Robert Chiscop: Tot ce aplicăm noi aici se aplică și în industrii, adică, nu doar la nivel teoretic, ci și la nivel practic, întrucât poți să observi ca student, procesul unui ansamblu, de la gândire neavând absolut nimic, ci doar niște date pe o hârtie, până la momentul final, în care îl testezi și ăsta este lucrul cel mai important în industrie, când poți să tragi un feedback; în momentul acela, deja lucrurile sunt foarte frumoase, adică este un capitol superior.

Horia Daraban: Să vorbim și despre T.U Iași Racing Team; mai mulți studenți de la aceeași facultate, Facultatea de Mecanică?

Adrian Robert Chiscop: Nu tocmai. Noi suntem un proiect care reprezintă Universitatea Tehnică ”Gheorghe Asachi” și nu avem absolut nicio reținere să atragem studenți și să recrutăm studenți de la toate facultățile, mai ales acum, în această perioadă; normal, când spui un monopost sau o mașină de curse, te gândești numai la mecanică, pinioane, roți și așa mai departe. S-a depășit etapa asta, am ajuns deja să vrem și să ne dorim chiar și programatori, deoarece apare și categoria de mașini driverless, care  se conduc singure și atunci, deja, nu mai vorbim doar de o simplă electrică, ci vorbim de un software pentru care este nevoie de un programator care să cunoască și să știe bine ceea ce face.

Andrei Bucătaru: Echipa, în momentul de față, are 15 membri de la diverse facultăți, incluzând Automatică și Calculatoare, Mecanică, Construcții de mașini și altele.

Horia Daraban: Cum se face selecția? Vine cine vrea, rămâne cine poate?

Adrian Robert Chiscop: Noi facem o selecție, punem un chestionar la începutul anului și noi selectăm pe baza unor întrebări care le punem, oarecum, de bază. Noi nu avem cerințe, omul deja să vină învățat, cu aptitudini de a proiecta, de a programa sau așa mai departe, întrucât încurajăm să învețe. Lucru pe care noi ni-l dorim cel mai tare de la un student când intră este să-și dorească să învețe, pentru că, dacă îți dorești să înveți, poți să înveți, de exemplu un limbaj de programare într-o săptămână, poți să înveți un program de proiectare, la fel, într-o săptămână, chiar dacă poate ești anul întâi. Au fost cazuri, au venit, într-o săptămână, două, aveau bazele și, odată ce ai bazele, de acolo discuți cu totul altfel.

Horia Daraban: Spuneai Andrei, 15 membri ai echipei, fiecare cu rolul său?

Andrei Bucătaru: În principiu, când intri în echipă, nu intri pe o chestie nișată, eu vreau să fac asta, ești versatil. Eu, unul, când am intrat în echipă, știam în principiu că aș vrea să mă axez pe partea asta de proiectare, pentru că am mai experimentat cu ea și mi-a făcut plăcere. Acum, am învățat destul de multe chestii și m-am ocupat anul ăsta de partea de aerodinamică. Ideea este cu cât muncești mai multe în echipă și cu cât experimentezi mai mult, îți găsești practic zona în care vrei să lucrezi și în care te descurci cel mai bine.

Adrian Robert Chiscop: Odată ce îți place și te  implici, vrei să mergi până la capăt.

Horia Daraban: Cum se definește satisfacția în cazul membrilor T.U. Iași Racing Team? De unde vine ea? Este legată de câștigarea unei competiții, de obținerea unui rezultat bun sau ține și de întregul proces de realizare, de construire a unei mașini?

Adrian Robert Chiscop: Nu ține doar de rezultat, deși e important să vezi mașina, un produs realizat de tine, că îndură testele și chiar și reușește să le treacă. Dar și parcursul ajută foarte mult, întrucât ai venit, poate, cu un pachet de cunoștințe și îți dai seama cât de mult mai ai de acumulat și, totodată, te uiți și realizezi și cât de mult ai acumulat și este foarte frumos să te autoevaluezi, să-ți dai seama că ai reușit să te dezvolți, venind , poate, din curiozitate, pasiune sau chiar întâmplător.

Parcursul și rezultatele, tot ce se întâmplă, este o satisfacție, mai ales la final, când vezi mașina, nu neapărat mergând, dar s-o vezi exact așa, în toată frumusețea ei, că  stă pe roți, arată frumos, este un lucru făcut de tine, este un lucru făcut și în echipă. Este o senzație foarte frumoasă.

Horia Daraban: Andrei, ne povestești momentul care ți-a adus cea mai mare satisfacție până acum?

Andrei Bucătaru: N-aș putea să spun un moment anume, însă, dacă e să vorbesc la modul general, de fiecare dată când realizez o piesă de la zero, din proiectare și am adus-o până la capăt, în realitate, și am obținut o piesă frumoasă de care sunt mândru, pot să spun că îmi aduce printre cele mai mari bucurii.

Horia Daraban: Să vorbim și despre calendarul competițional, pentru că tot am spus introducere, mașina este pregătită pentru viitoare curse. Așadar, în acest an, în 2025, mai multe competiții la care urmează să participați.

Adrian Robert Chiscop: Noi ne-am calificat la trei competiții, două internaționale și una națională. Cele două internaționale sunt Formula Student Ungaria și Formula Student Cehia. Acestea se desfășoară în luna iulie. Cea pe care o avem în țară, Formula Student România, a treia ediție, se va desfășura la Bacău, pe circuitul de Carting, iar acolo vom merge cu noua noastră mașină – 252, și vom mai avea oportunitatea să mergem și cu o mașină retro care a participat în urmă cu doi ani la mai multe competiții printre care Spania și Ungaria. Deci este o chestie frumoasă întrucât vor vedea două generații acolo atât tehnic cât și uman.

Horia Daraban: Având pe fundal experiențele voastre, ce le-ați spune unor tineri care sunt la început de drum, indiferent de domeniul pe care l-au ales?

Andrei Bucătaru: Din punctul meu de vedere, experiența asta este una foarte frumoasă, care te dezvoltă atât personal cât și profesional și le-aș recomanda poate nu musai această experiență, însă să caute o experiență extra, să găsească ceva care îi pasionează la fel cum mă pasionează pe mine acest proiect.

Varianta audio a interviului:

Frumusețile României, adunate în suflet japonez. Miya Kosei, fotograf a cărui poveste românească începe la Iași, la mijloc de secol XX. Emisiunea ”Weekend cu prieteni” (20.04.2025)

Publicat de hdaraban, 23 aprilie 2025, 17:04

Se întâmpla în 1965, iar sentimentul japonezului că avea de-a face cu oameni deosebiți urma să îi fie întărit de gestul unui profesor ieșean de franceză, care l-a luat acasă. La noua gazdă, călătorul avea să afle că are două mame: una în Japonia și una la Iași, cea din urmă, soacra profesorului, autodeclarându-se astfel, tocmai pentru a-și arăta grija pe care i-o purta oaspetelui.

În fapt, gesturile de prietenie și mărinimie ale românilor față de Miya Kosei au sădit de-a lungul deceniilor în sufletul personajului din Țara Soarelui Răsare o dragoste și un respect deosebite față de România.

Acum, la 88 de ani, domnul Kosei, cu aparat de fotografiat aproape tot timpul la gât, își spune ”romaniac”, tocmai pentru a-și declara atașamentul pentru valorile autentice ale României, pentru tradițiile și obiceiurile pe care le-a putut imortaliza de-a lungul timpului.

Instantaneele realizate în cele peste 200 de vizite făcute în România și în special în zona Maramureșului au avut drept finalitate publicarea mai multor volume fotografice și cărți prin care domnul Miya Kosei a devenit un veritabil ambasador al României.

În interviul realizat de Horia Daraban, interlocutorul spune într-o cheie subiectivă că ”fiecare om crede că stă în centrul lumii, iar eu, pentru Maramureș, am scris mult și am pozat și, acum, eu cred că Maramureșul este centrul lumii 100% și eu sunt jumătate moroșan, iar Paris, Londra sunt la periferie.”

Cosmin Lupu, polițist din Săbăoani, județul Neamț, dublu campion național la skanderbeg. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (13 aprilie 2025)

Publicat de hdaraban, 16 aprilie 2025, 17:24

Disciplina sportivă se  definește, pe scurt, ca fiind o întrecere în care doi adversari își măsoară forța brațelor pe o suprafață plană.

Cosmin Gabriel Lupu, agent de poliție în cadrul Secției Rurale Săbăoani, este înscris din 2024 la clubul de profil Bucovina Skandenberg și s-a aflat pentru prima dată într-o competiție de o asemenea anvergură.

În interviul realizat de Horia Daraban, sportivul și-a spus povestea practicării acestei discipline, care au fost începuturile și ce urmează în plan competițional.

Ca sfat pentru copiii sportivi, Cosmin recomandă juniorilor ”să fie serioși, să fie constanți și să se țină de sport. Să nu fie dezamăgiți, dacă au o înfrângere, să fie constanți, că rezultatele vor urma să apară, dacă există seriozitate. ”

Horia Daraban: Pentru că pomeneam în introducere de acest campionat, de această competiție, a fost dificil, adversari puternici?

Cosmin Lupu: Da, a fost destul de dificil, având în vedere că am concurat la o categorie de plus, unde nu se mai ține cont de kilograme și adversarii sunt puternici. Nu spun că la celelalte categorii nu sunt, dar la plus, vă dați seama; în funcție de greutate și puterea este pe măsură.  .

Horia Daraban: Contează greutatea?.

Cosmin Lupu: Da contează, dar mai mult contează nivelul de pregătire al fiecăruia, orele de antrenament pe care-i are în spate.

Horia Daraban: Cum se desfășoară o astfel de competiție, campionat la o anumită categorie? Sunt mai multe reprize, sunt eliminatorii?

Cosmin Lupu: Da, sunt mai multe reprize, în funcție de câți concurenți sunt la respectiva categorie. Pe reprize, se dă câte un meci. Dacă ai pierdut două meciuri, deja ești eliminat din competiție, nu mai poți concura, dar dacă câștigi, mergi mai departe, ajungi în semifinale, câștigi semifinalele, mergi în finală și cam ăsta e traseul.

Horia Daraban: Câți concurenți ai avut de înfruntat pentru a ajunge în finală?

Cosmin Lupu: Cinci.

Horia Daraban: Te așteptai să câștigi sau a fost o surpriză?

Cosmin Lupu: Sincer, nu, având în vedere faptul că practic skanderbegul la nivel profesionist, să zic așa, din luna august a anului trecut, nu de foarte mult timp, a fost o surpriză plăcută pentru mine, când am luat cele două titluri.

Horia Daraban: Ce sentimente te-au încercat?

Cosmin Lupu: În primul rând, sunt niște sentimente de bucurie, fiind prima competiție, să ajung dublu campion național. Eram mândru de mine că am reușit performanța asta și m-a motivat mai tare pentru următoarele competiții.

Horia Daraban: Cei de acasă, familia?

Cosmin Lupu: La fel, și ei, foarte mândri, m-au felicitat și pe mine și pe fratele meu. Am un frate mai mic care, tot la fel, este campion național.

Horia Daraban: Deci sportul acesta e în familie? De la cine a plecat, de la tine sau de la fratele tău?

Cosmin Lupu: De la mine, eu o fiind mai mare, mi-am bătut capul mai mult, să zic așa, după care l-am luat și pe el cu mine, reușind să ajungă campion național.

Horia Daraban: Dar cum te-ai întâlnit cu acest sport? Ai ajuns la nivel profesionist în august 2024 și rezultatele, câteva luni mai târziu…

Cosmin Lupu: Plăcerea pentru skanderbeg e veche, de când eram copil; dar având în vedere că nu am fost în zonă, am fost cu școala, am avut alte activități, nu am avut timp efectiv să-l practic. În august anul trecut, am dat mesaj maestrului meu Andrei Chiprianov  de la ”Bucovina Skandenberg” căruia i-am spus că aș dori să practic acest sport și am mers la club. La el m-am înscris și, de atunci, m-am remarcat ca fiind bun; maestrul meu a avut încredere în mine și au apărut și rezultatele.

Horia Daraban: Cum te-ai apucat de acest sport, cum ai început să-l practici? Ai văzut undeva și ți-ai dorit și tu?

Cosmin Lupu: Ca fiecare, am început pe băncile școlii, să zic așa, după care, mai făceam niște antrenamente cu niște băieți, local, până am ajuns la Clubul Bucovina.

Horia Daraban: În ce constă această pregătire? Este vorba numai despre exerciții pentru brațe, ca ele să fie puternice în confruntări?

Cosmin Lupu: Da, este o pregătire aparte față de restul exercițiilor de la sală, de culturism, de alte sporturi. Sunt niște exerciții specifice pentru încheietură, pentru tendoane. Este un pic diferit antrenamentul de skanderbeg față de un antrenament normal. Eu mă antrenez de trei ori pe săptămână pentru braț,darmai fac și restul grupelor musculare, dar sunt necesare. În fiecare sâmbătă fac antrenament la club, la Rădăuți. În restul zilelor de săptămână mai fac la sală..

Horia Daraban: Ce spun prietenii, ce spun colegii tăi din cadrul Poliției legat de reușita ta? Au fost surprinși? Știau că practici acest sport?

Cosmin Lupu: Da, știau că practic skanderbeg și se așteptau să obțin rezultate bune, nu știu chiar dacă locul unu, dar rezultate bune la campionat.

Horia Daraban: Cum se împacă cele două planuri, cariera de polițist și cea de sportiv de performanță, sunt compatibile?

Cosmin Lupu: Da, încerc să îmi fac programul în așa fel încât să-mi permită antrenament și să fiu prezent și a muncă.

Horia Daraban: Urmează și alte competiții?

Cosmin Lupu:  Da, în urma locului obținut la tineret, urmează Compionatul European de Skanderbeg, care loc la începutul lunii iunie la Cluj.

Horia Daraban: Acolo, sportivi, evident, din toată Europa. Emoțiile vor fi mai mari.

Cosmin Lupu: Absolut, vor fi mai mari, având în vedere că, fiind european fiind,  vor fi cei mai buni din fiecare țară.

Horia Daraban: Având în vedere că ai început să te pregătești mai serios, ai și antrenor de aproape un an de zile, toate chestiile astea ce-au schimbat la tine ca sportiv? S-a schimbat mentalitatea?

Cosmin Lupu: Da, adică, având în vedere că maestrul este vicecampion mondial…

Horia Daraban: Ce sfaturi ți-a dat?

Cosmin Lupu: În primul rând, sfaturi legate de concursuri; eu, neavând experiență, fiind la prima participare, este o diferență mare între un antrenament normal pe care îl desfășurăm la club și un concurs.

Horia Daraban: Și în acest sens, în ce măsură contează și aceste pregătire mentală în a face față provocării, stresului din timpul competiției?

Cosmin Lupu: Pregătirea mentală vine odată și cu experiența, cu experiența concursului, cu experiența emoțiilor; Să înveți să-ți stăpânești emoțiile, să nu te copleșească.

Horia Daraban: Este greu să stăpânești emoțiile în competiții?

Cosmin Lupu: Este, depinde de fiecare. Sunt oameni și experimentați cu peste zece, douăzeci de ani skanderbeg. Emoțiile există oriunde, contează cum le stăpânești, cum le gestionezi.

Horia Daraban: Ce vârstă ai?

Cosmin Lupu: 21 de ani.

Horia Daraban: De la vârsta aceasta, cu performanța în spate, ce sfaturi ai da copiilor sportivi care au pornit pe acest drum al performanței, indiferent de disciplină?

Cosmin Lupu: Să fie serioși, să fie constanți și să se țină de sport. Să nu se dezamăgească, să zic așa, dacă au o înfrângere, să fie constanți, că rezultatele vor urma să apară, dacă există seriozitate.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: Federația Română de Skandenberg

#InfoEconomic: Încep înscrierile în cadrul programului ”Start-Up Nation”. Camelia Taină, director în Ministerul Economiei: ”avem cea mai mare finanțare din toate edițiile, 446 de milioane de euro, și folosim 100% fonduri europene”

Publicat de hdaraban, 9 aprilie 2025, 17:19

Cu aceste date pe fundal, invitata ediției a fost doamna Camelia Luciana Taină, director general al Direcției Generale Antreprenoriat și Finanțări pentru IMM-uri din cadrul Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului.

Interlocutoarea lui Horia Daraban a oferit coordonatele programului, acesta fiind așezat pe doi piloni, fiecare cu finanțare de zeci de milioane de euro. Un element important este faptul că cei interesați de finanțarea de 50.000 de euro, vor trebui să urmeze cursuri de antreprenoriat pentru care vor fi deschise înscrierile la 15 aprilie (vor fi acceptați cei cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani).

Reprezentata ministerului mai precizează că începutul lunii iunie este preconizat a fi termenul când va fi deschisă sesiunea pentru depunerea dosarelor de finanțare. Evaluarea acestora va ține cont de mai multe aspecte, unul dintre ele este legat și de aportul financiar pe care îl va avea și solicitantul.

Mai mult, primesc punctaj mai mare ideile de afaceri din industria prelucrătoare, industria alimentară, industria electronică sau de IT, urmate de cele din industria prelucrării lemnului, industria hârtiei și a cartonului, industria textilă și cea a confecțiilor, industria materialelor de construcții sau industria chimică.

Camelia Taină spune că motivul diferențierii prin punctaje ține de încurajarea  ”activităților care aduc plus valoare, dar și pentru a încuraja industriile unde avem deficit pe balanța comercială; un exemplu fiind industria alimentară, unde exportăm foarte multă materie primă și importăm produse prelucrate.”

Horia Daraban: Sunt mai multe elemente de noutate ce merită a fi prezentate. Unul dintre acestea e legat și de finanțările pentru cursuri de antreprenoriat. Să spunem, la 15 aprilie, se vor deschide înscrierile. Pentru cine?

Camelia Luciana Taină: Avem, într-adevăr, cea mai mare finanțare pentru programul Start-Up Nation România, aflat la cea de-a patra ediție, 446 de milioane de euro. Venim cu o serie de noutăți anul acesta, faptul că folosim 100% fonduri europene pentru acest program și degrevăm bugetul de stat, faptul că investim nu doar în dezvoltare afacerilor, ci și în competențele de afaceri. Prin acest program, 30.000 de persoane fizice vor beneficia de cursuri gratuite de formare antreprenorială. În plus, nu numai că pot beneficia de acest curs de formare antreprenorială, dar la sfârșitul acesteia vor primi și 200 lei. Prin intermediul programului vor fi sprijinite peste 7500 de antreprenori cu finanțări de peste 50.000 euro, iar ca rezultat al programului se vor crea minimum 15.000 de locuri de muncă. În aceasta a patra ediție a programului Start-up Nation avem doi piloni.

Horia Daraban: Fiecare cu module clare definite….

Camelia Luciana Taină: Avem cel dintâi pilon cu anvelopă bugetare de 295 de milioane de euro pentru tinerii antreprenori. Pilonul ăsta este destinat tinerilor care au vârsta între 18 și 30 de ani, neîmpliniți la momentul la care aplică la programul nostru. Foarte important de precizat este faptul că pentru cel dintâi pilon, cel pentru tinerii între 18 și 30 de ani, se poate aplica de pe tot cuprinsul țării, adică avem buget inclusiv pentru zona București-Ilfov, considerată zonă mai dezvoltată, iar cel de al doilea pilon, de aproximativ 150 de milioane de euro, este destinat persoanelor care au vârsta între 30 și 35 de ani sau, indiferent de vârstă, celor care au un statut special pe piața muncii, și anume șomeri, șomeri de lungă durată, persoane în căutarea unui loc de muncă, persoane inactive sau dezavantajate pe piața muncii.

Aici se poate aplica pe toate regiunile din țară, cu excepția regiuni în București-Ilfov, iar targetul pentru cursanți este de 4600 de persoane fizice, care, ulterior, se vor transforma în 2500 de firme finanțate și vor crea peste 5000 de locuri de muncă. Banii.

Horia Daraban: Banii, și mă refer aici la pilonul doi, spre exemplu, sunt împărțiți pe regiuni?

Camelia Luciana Taină: Nu există o alocare pe regiuni, există doar diferențierea prin faptul că pot aplica în sistem național. Se poate aplica de oriunde de pe teritoriul țării și chiar și din străinătate, dacă sunt aplicanți, care sunt temporar în străinătate. Programul este destinat și persoanelor care doresc să se reîntoarcă în țară și să-și înființeze o afacere. Nu există o alocare pe regiuni, este la nivel național, dar nu au eligibilitate pe acest pilon cei care sunt domiciliați în regiunea București-Ilfov.

Horia Daraban: Aș vrea să ne întoarcem puțin la cursurile despre care ați vorbit dumneavoastră la începutul dialogului nostru. Înscrierile încep la 15 aprilie. Este o platformă online pusă la punct?

Camelia Luciana Taină: În data de 15 aprilie se va lansa această platformă. Înscrierile se vor face pe platforma minimis.imm.gov.ro, platforma pe care am lansat și alte programe naționale, fiind fonduri de minimis. La momentul deschiderii platformei, în data de 15, va fi activ formularul de înscriere persoane fizice. Aplicanții se vor loga în aplicație și vor completa un formular extrem de simplu și de intuitiv. La finalul completării formularului, îl vor descărca, îl vor semna cu semnătură electronică, ca să poată fi asumat, și îl vor încărca din nou în aplicație. Ce este important de reținut este faptul că se desfășoară pe criteriul primul venit, primul servit,  în acest prim pilon de înscriere la cursuri de antreprenor. La cel de-al doilea modul, cel destinat finanțării efective a planurilor de afaceri, se derulează pe grilă de punctaj și atunci nu are impact asupra beneficiarului în momentul în care se înscrie în aplicația noastră.

Horia Daraban: Referitor la cele două module, pentru înscrierea la finanțarea afacerii, candidatul trebuie să fi urmat aceste cursuri de antreprenoriat pentru care vor fi deschise înscrierile la 15 aprilie?

Camelia Luciana Taină: Pentru 15 aprilie este important ca cei care aplică să nu fi desfășurat acest curs de antreprenoriat subvenționat din fonduri europene, deci nu au eligibilitate cei care au deja au făcut acest curs; și este condiție de eligibilitate pentru a aplica pentru finanțare. Nu poți obține finanțare, dacă n-ai făcut cursul ca prin modul în cadrul programului. Obiectivul este de a treinui 30.000 de persoane în vederea dobândirii de competențe antreprenoriale.

Pentru cel de-al doilea pilon este absolut necesar să fi trecut prin primul pilon și să fi făcut în cadrul programului acest curs de competențe antreprenoriale, care are o durată de 40 de ore  și care se va desfășura aproximativ patru luni calendaristice. Cursurile se pot desfășura fizic sau online, iar aplicanții pot selecta în cadrul înscrierii în platforma electronică care este furnizorul de formare profesională acreditat în prealabil de către minister pentru care optează.

Va fi afișată oferta fiecăruia dintre acești furnizori de formare profesională deja contractați de minister, atât cu locuri fizice, cât și cu locuri online.

Horia Daraban:  Se știe când vor începe înscrierile pentru acordarea celor 50.000 euro? 15 aprilie e data pentru cursuri.

Camelia Luciana Taină: În calendarul pe care noi l-am pregătit, data estimată este 1 iunie. Evident că noi depindem foarte tare și de colaborarea cu Serviciul de Telecomunicații Speciale și foarte mult ține data aceasta de dezvoltarea platformei pentru cel de-al doilea modul. La momentul acesta, se lucrează intens pe partea de analize de business și de dezvoltare a platformei pentru cel de-al doilea modul.

Horia Daraban: Aș vrea să găsim o justificare, doamna director, de ce aceste cursuri? S-a observat că e nevoie de mai mult decât de o idee de afacere pe care o are persoana respectivă, o are tânărul?

Camelia Luciana Taină: Ne-am dorit ca toți aplicații la finanțare prin programul Start-Up Nation să dețină un minim de informații antreprenoriale la momentul la care aleg să facă drumul spre antreprenoriat, iar în cadrul acestui curs, cu toții pot dezvolta un set de aptitudini antreprenoriale și pot dobândi cunoștințe foarte importante în ceea ce înseamnă înființarea și dezvoltarea unui business. Cu siguranță, programul va avea rezultate mult mai bune după desfășurarea acestui curs, ca prim modul.

Horia Daraban: Pe lângă cei 50.000 euro, care pot fi acordați prin Start-Up Nation, tânărul antreprenor trebuie să vină și el cu o sumă de bani?

Camelia Luciana Taină: Într-adevăr, finanțarea este aproximativ 250.000 lei, cum spunem noi, aproximativ 50.000 euro pe IMM. Vor acoperi 90% din cheltuieli eligibile, cu obligația de a crea minimum două locuri de muncă. Dacă se va studia grila de punctaj, se va remarca faptul că, cu cât este aportul mai mare al beneficiarului la finanțare, cu atât își poate maximiza punctajul, având rezultate mult mai bune; toate proiectele care implică o finanțare din partea beneficiarului dovedind mai multă responsabilitate și mai multă implicare.

Horia Daraban: Aș vrea să discutăm și despre un document pe care l-a dat publicității în prima parte a acestui an Consiliul Concurenței, o instituție care a analizat impactul ajutoarelor acordate IMM-urilor care au participat la edițiile Start-Up Nation din 2017 și 2018. În urma acestei analize, se recomandă ca obiectivele măsurilor de sprijin să fie clar definite și cuantificabile. Consiliul Concurenței merge mai departe și formulează în felul următor: afacerile IMM-urile au rezistat trei ani, dar cifra de afaceri a fost mai mică decât a firmelor care nu au beneficiat de acest sprijin. Există un răspuns, există o măsură din partea ministerului și din partea instituțiilor subordonate pentru a monitoriza, pentru a optimiza în acest sens programul Start-Up Nation?

Camelia Luciana Taină: Cu siguranță, noi am avut o discuție destul de amplă și de complexă cu colegii noștri de la Consiliul Concurenței, care, în studiul pe care l-au făcut asupra primelor ediții ale programului Start-Up Nation, 2017 și 2018, au folosit date econometrice diferite față de datele de impact pe care le-am evaluat și noi la nivelul ministerului și pe baza cărora am obținut bugete pentru edițiile viitoare ale programului Start-Up Nation.

Din datele pe care ministerul le-a analizat, a fost evidențiat faptul că cea dintâi ediție a programului Start-Up Nation a avut o rentabilitate de 157% pentru statul român, iar cea de-a doua ediție, cea demarată în anul 2018, a avut o rentabilitate de 126%.

Horia Daraban: Când spuneți rentabilitate, la ce se referă acest termen?

Camelia Luciana Taină: Banii care au fost investiți în programul Start-Up Nation nu numai că s-au întors în bugetul de stat, dar și au avut rentabilitate, adică au avut un surplus de 57% peste bugetul inițial alocat și de 26% peste bugetul inițial alocat. Astea înseamnă nu doar că firmele au rezistat la cinci ani după data acordării finanțării nerambursabile, peste 90% dintre companiile, care au primit finanțare prin programul Start-Up Nation, erau încă în viață. Și să ne amintim totuși că perioada pandemiei a fost extrem de dificilă pentru tot ce înseamnă mediul de afaceri românesc.

Horia Daraban: O altă chestiune, tot în acest plan al studiului, analizei Consiliului Concurenței, se ridică întrebarea nu ar trebui ca programul să se îndrepte către anumite sectoare economice unde, într-adevăr, e nevoie de astfel de stimulări și mă refer, dau un exemplu, la cursurile de antreprenoriat și la stimulente și trimiterea este către bani, aproximativ 50.000 euro?

Camelia Luciana Taină: Tocmai pentru că am ținut cont de aceste recomandări ale Consiliului Concurenței și pentru că exista și programul de guvernare 2024-2028, programul Start-Up Nation prioritizează, în cea de-a patra ediție, industria prelucrătoare, având punctaj maxim industria alimentară, industria electronică sau de IT, urmat de un punctaj mediu pentru industria prelucrării lemnului, industria hârtiei și a cartonului, urmată de industria textilă și cea a confecțiilor, industria materialelor de construcții sau industria chimică.

Horia Daraban: Deci există o strategie, într-un fel, prin acordarea acestor punctaje.

Camelia Luciana Taină: Evident că există, pentru a acorda finanțare activităților care aduc plus valoare și pentru a încuraja, de ce nu, și industriile unde avem deficit pe balanța comercială.

Horia Daraban: Dați-mi un exemplu.

Camelia Luciana Taină: Industria alimentară, exportăm foarte multă materie primă, importăm produse prelucrate.

Horia Daraban: Așadar, ca o concluzie a dialogului nostru, la 15 aprilie, doamna director Taină, ce se întâmplă?

Camelia Luciana Taină: La 15 aprilie, în platforma minimi.imm.gov.ro. vă puteți înscrie pentru a beneficia de cursuri gratuite de competențe antreprenoriale.

Varianta audio a interviului:

Maricica Cazimirciuc, Asociația de Ecoturism ”Țara Dornelor”: ”s-au schimbat prioritățile și se pune mai mult accent pe sănătate, educație, timp de calitate, iar Țara Dornelor se pliază perfect pe aceste cerințe, oferind adevărate experiențe: a conectării cu natura, a cunoașterii istoriei, a meșteșugurilor, a tradițiilor și a gastronomiei locale”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni” (6.04.2025)

Publicat de hdaraban, 7 aprilie 2025, 13:18

Nu întâmplător trimiterile sunt către munte, pentru că Țara Dornelor este, într-o ordine cronologică, a cincea destinație de ecoturism din țară, recunoscută oficial de Autoritatea Națională pentru Turism.

Ea a primit acest statut la inițiativa Asociației de Ecoturism ”Țara Dornelor”, organizație sub a cărei umbrelă se află aproximativ 50 de pensiuni.

Plecând de la aceste elemente, la emisiunea ”Weekend cu prieteni”, invitată a fost managerul asociației, doamna Maricica Cazimirciuc. În dialogul cu Horia Daraban, interlocutoarea spune ce înseamnă ecoturismul și în ce măsură acesta poate fi practicat în strânsă legătură cu tradițiile și obiceiurile locului.

Reprezentanta asociației precizează că ”realitatea ne dovedește că s-au schimbat prioritățile și necesitățile oamenilor. Se pune mai mult accent pe sănătate, educație, timp de calitate. Constatăm că ecoturismul răspunde cel mai bine necesităților actuale de petrecere a timpului liber. Țara Dornelor se pliază perfect pe aceste cerințe, oferind nu doar niște servicii turistice, ci adevărate experiențe: experiența conectării cu natura și experiența cunoașterii istoriei, culturii, a meșteșugurilor, a tradițiilor și a gastronomiei locale.”

Referitor la prețurile pentru pachetele turistice din perioada Paștelui, Maricica Cazimirciuc spune că ”din fericire pentru toată lumea, la noi, în Țara Donelor și în Bucovina, prețurile nu au crescut. Operatorii din turism au creat pachete pentru toate buzunarele, așa încât își poate permite oricine să vină să petreacă sărbătorile de Paști, aici. Aș da doar un exemplu: un pachet clasic care cuprinde trei-patru nopți de cazare cu pensiune completă, cu mese festive și un coș de Paște pe care oaspeți îl pot sfinți la biserică, în noaptea de Înviere, surprize pentru copii, dar și pentru adulți, pornește de 1000 lei de cuplu.”

Horia Daraban: Să spunem ascultătorilor, încercând o poziționare geografic, Țara Dornelor este  depresiune străjuită de munții Suhard, Giumalău, Călimani,  și Bistriței, destinație de ecoturism recunoscută oficial și, în acest sens, vă întreb: ce înseamnă această atestare, ce avantaje aduce? Cred că există și o poveste legat de drumul parcurs pentru obținerea acestei titulaturi.

Maricica Cazimirciuc: Așa este și dacă lumea se întreabă de ce ecoturism și de ce în Țara Dornelor, eu aș spune așa: realitatea ne dovedește că încet, încet s-au schimbat prioritățile și necesitățile oamenilor. Se pune mai mult accent pe sănătate, educație, timp de calitate. Spre satisfacția noastră, constatăm că ecoturismul răspunde cel mai bine necesităților actuale de petrecere a timpului liber, a vacanțelor, concediilor, în urma cărora oamenii să rămână sănătoși, învățând, făcând mișcare și relaxându-se în același timp. Iar Țara Dornelor se pliază perfect pe aceste cerințe, oferind nu doar niște servicii turistice, ci adevărate experiențe: experiența conectării cu natura și experiența cunoașterii istoriei, culturii, a meșteșugurilor, a tradițiilor și a gastronomiei locale.

Horia Daraban: Deci se vine cu noi abordări turistice pentru oaspeți. E mai mult decât ceea ce înseamnă cazare și eventual trei mese pe zi.

Maricica Cazimirciuc: Exact. Vorbeam de experiențe și ecoturismul tocmai asta face. Oferă experiențe, interacțiuni ale turiștilor cu natura. Și de ce aleg turiștii o destinație de ecoturism? Pentru că se reduce stresul cotidian prin relaxare într-un mediu natural cât mai departe de mediul poluant al marilor orașe, pentru refacerea și îmbunătățirea sănătății trupului și a minții prin experiențe de calitate în natură, mișcare în aer liber, drumeții ghidate și, nu în ultimul rând, pentru experiențele culturale și gastronomice în zone în care tradițiile și meșteșugurile încă se păstrează nealterate.

Horia Daraban: Din punctul dumneavoastră de vedere, care sunt factorii care duc la reușita în ecoturism și în acest sens, răspunsul dumneavoastră poate se raportează exact la Țara Dornelor?

Maricica Cazimirciuc: Dacă e să ne gândim la ceea ce își doresc turiștii acum, în contextul actual, agenții economici din turism se orientează și s-au adaptat pe parcursul timpului spre a oferi condiții de cazare cât mai bune și facilități cât mai diverse, mâncare specifică zonei pregătită cu ingrediente de la producători locali, o colaborare mult mai bună între proprietari de structuri de cazare, producătorii locali, prestatorii de servicii de agrement, ghizi locali, totul spre beneficiul vizitatorilor.

Horia Daraban: Spuneam în introducerea dialogului nostru, doamna Cazimirciuc de obiceiuri, tradiții și dumneavoastră ați punctat în răspunsurile dumneavoastră, de ce nu, abordările culinare ce poartă amprenta locului. Mai sunt acestea căutate de către turiști?

Maricica Cazimirciuc: Da, sunt foarte căutate și dacă e să ne referim acum strict la ceea ce urmează, respectiv sărbătorile pascale, aș vrea să punctez că, în Bucovina, Paștele este o sărbătoare a sufletului. Spunem noi că cei plecați se întorc acasă, cei certați se împacă, iar cei care s-au rătăcit se regăsesc și, conform tradiției, pregătirile, în Bucovina și, bineînțeles, în Țara Dornelor, încep cu mult timp înainte. Casele și curțile trebuie să sclipească de curățenie. Se pregătesc straiele de mers la biserică, se umplu cămările cu cele trebuincioase pregătirii mâncărurilor tradiționale, se pregătesc camerele pentru oaspeți, totul cu multă grijă și atenție la detalii. Iar în noaptea Învierii, toată lumea, cu mic cu mare, merge la biserică pentru a lua lumină pentru a sfinți bucatele care vor fi gustate primele la masa de Paște, acasă. Toată lumea se spală pe față cu apa în care se pune un nou roșu și un bănuț de argint, oul pentru a fi rumeni și sănătoși tot anul, iar bănuțul ca să fie curați ca argintul și bogați tot anul.

Horia Daraban: Deci, într-un fel, sunt făcute deja rezervări la multe pensiuni

Maricica Cazimirciuc: Sunt, dar încă mai avem loc, iar în rețeaua de ecoturism avem peste 50 de pensiuni. A început Festivalul Național al Ouălor Încondeiate de la Ciocănești, aflat la a douăzecea ediție, unde sunt expoziții-concurs. Pe 13 aprilie, de Ziua Floriilor, la Dorna Candrenilor, are loc o expoziție de o încondeiat și pe 21 aprilie, tot la Dorna Candrenilor, Balul Gospodarilor, ediția a treia, iar la sediul primărie Coșna, o impresionantă expoziție de ouă încondeiate.

Horia Daraban: În ce măsură au crescut prețurile la cazare, doamna Cazimirciuc?

Maricica Cazimirciuc: Din fericire pentru toată lumea, la noi, în Țara Donelor și în Bucovina, din ce am discutat cu colegii operatori în turism, prețurile nu au crescut. Există o realitate a pieței, nu are rost să ceri prețuri mari, dacă contextul în care trăim nu favorizează acest lucru. Operatorii din turism au creat pachete pentru toate buzunarele, așa încât își poate permite oricine să vină să petreacă sărbătorile de Paști aici, în Bucovina și la noi, în Țara Dornelor. Aș da doar un exemplu: un pachet clasic care cuprinde trei-patru nopți de cazare cu pensiune completă, cu mese festive și un coș de Paște pe care oaspeți îl pot sfinți la biserică în noaptea de Înviere, surprize pentru copii, dar și pentru adulți, pornește de 1000 lei de cuplu.

Un pachet personalizat, creat în funcție de cerințele turiștilor și care este din ce în ce mai solicitat, la fel, cuprinde trei-patru nopți de cazare cu pensiune completă, cu mese festive, drumeții și activități în aer liber cu ghid, ateliere de încondeiat ouă și alte meșteșuguri pentru copii și nu numai și facilități precum piscina, ciubăr, sauna, sală de teren de spor.

Dar pentru cei care au buzunarele un pic mai pline, avem și pachete exclusiviste în care se solicită chiar și bucătar personal, degustări, de vinuri, seri de film, foc de tabără. Deci oferta este extrem de variată și pe buzunarul oricăruia.

Horia Daraban: Aș vrea să leg dialogul nostru de ceea ce ați spus la un moment dat, și anume ”accept provocările, pentru că ele mă fac să simt că trăiesc” și în acest sens, doamna Cazimirciuc, vă întreb care sunt provocările când vorbim despre ecoturism în Țara Dornelor?

Maricica Cazimirciuc: În ziua de azi, cam totul este o provocare. Iar pentru operatorii în turism provocarea e să atragă turiști de calitate, iar pentru noi să facem turism de calitate. Și asta înseamnă un turism sustenabil, experiențial, exact așa cum spuneam la începutul conversației noastre.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: https://taradornelor.ro

#InfoEconomic: Magda Ungureanu, antreprenoare cu atelier de recondiționare a mobilei: ”în zona de manufactură, inteligența artificială nu și-a găsit deocamdată locul. Este nevoie de mâna pricepută a omului”

Publicat de hdaraban, 3 aprilie 2025, 16:40

Sub acest deziderat este și povestea antreprenorială a unei ieșence, Magda Ungureanu. De aproape opt ani, ea are un atelier de recondiționare a mobilei. Totul a pornit în balconul apartamentului, unde și-a înnoit câteva piese pe care nu dorea să le arunce, asta, după ce vizitase mai multe magazine de profil, fără să găsească ceva pe măsura gusturilor și necesității.

Îndemânarea și plăcerea de a lucra manual au făcut-o pe Magda să meargă mai departe. De altfel, ea consideră că tocmai mâna pricepută a omului dă valoare produsului finit și oferă satisfacție clientului.

În interviul de la #InfoEconomic ea vorbește despre provocări, care sunt legate în special de legislație, dar și de găsirea unor oameni pricepuți. Nu în ultimul rând, oferă și câteva sfaturi. Unul dintre ele: ”nu cheltui bani pe ce nu ai absolută nevoie și străduiește-te tot timpul să reinvestești banii pe care îi câștigi”.

Horia Daraban: Ideea de afacere pleacă de la o experiență personală?

Magda Ungureanu: Mai degrabă a plecat de la o nevoie personală, dar și de la plăcerea lucrului de mână. De mic copil, mi-a plăcut să vopsesc, să cos, să meșteresc câte ceva pe acasă. Am moștenit acest lucru și de la tata, de la părinții mei, amândoi, în general, care sunt oameni de la țară, oameni simpli de la munte, de fapt, muncitori și cărora le place lucrul de mână. Iar, apoi nevoia despre care vă spuneam a fost că aveam mobilier vechi în casă și îmi doream să aibă, așa, un suflu nou, mai modern. Însă, ce am găsit în magazinele noi de profil, magazinele cu produse noi, ori era prea scump și nu eram sigură dacă calitatea se reflectă în acel preț mare, ori nu era pe placul meu și presupunea ca eu să fac multe drumuri prin magazin, adică să consum timp să caut produsul pe care nu știam sigur dacă îl găsesc, produsul potrivit pentru mine.

Și atunci m-am uitat mai mult la piesele de mobilier pe care le aveam deja, piese de mobilier calitative, pentru că erau produse în vremea anilor `60 -`70, piese din lemn masiv, foarte rezistente și atunci am zis ”hai să încerc!” Și de acolo a început, însă, cel mai mult m-a atras partea de croit și cusut, așa că m-am dus ușor, ușor pe partea de tapițerie și acolo suntem și în ziua de astăzi. Am început să lucrez acasă, în balconul apartamentului, și apoi într-un garaj cu o mașină de cusut simplă, o mașină casnică.

Horia Daraban: Din balcon, din garaj, acum, câți angajați, cu un portofoliu extins?

Magda Ungureanu: Da, acum suntem patru oameni în echipă, am avut și șase, dar toate schimbările astea economice, schimbările astea care nu ne aduc prea multă liniște pe partea de pace, cumva, au mai scăzut lucrurile și au venit cu altfel de provocări. Dar, da, suntem o echipă cu care lucrez, lucrăm atât cu persoane fizice, cât și cu hoteluri, restaurante, sedii de firme. De exemplu, am avut anul trecut un calup destul de mare de mobilier de recondiționat de la o firmă de IT, firmă de IT destul de mare din Iași. Adică, până și ei au ajuns la concluzia că recondiționarea îți economisește bani, timp și alte resurse care ar fi folosite în producția de mobilier nou.

Și apoi vine întrebarea cea mare: ce faci cu mobilierul vechi, unde-l arunci? Nu este ceva ce poți arunca simplu la gunoi, la tomberon și nu este ceva care se poate recicla ușor și atunci noi mai facem treaba asta: le recuperăm noi ca și materiale sau chiar îl recondiționăm și apoi îl valorificăm la un preț foarte mic, pentru că sunt multe situații în care oamenii chiar nu-și permit o canapea nouă și poate nu-și permit nici să recondiționeze dacă au ceva vechi. Și atunci există și varianta asta în care noi valorificăm aceste canapele și le punem la un preț foarte mic, în care ne recuperăm materialele și foarte puțin din manoperă.

Horia Daraban: Ați spus dumneavoastră că sunt oameni care vin pentru a-și recondiționa piese de mobilier, dar și companii și, dacă e să ne referim la ceea ce înnoiți, piesele aduse spre recondiționare, aceste piese vin și cu povești ale proprietarilor sau acest demers se rezumă la ideea de utilitate?

Magda Ungureanu: Să știți că am avut clienți care au venit cu piese moștenit de la bunici, de la părinți sau au cumpărat o casă mai veche în care, bineînțeles, era mobilierul vechi și n-au vrut să-l arunce, au văzut potențialul lui, i-au văzut strălucirea de altădată și au vrut să i-o redea și atunci l-au adus la noi. Apropo de adus mobilierul, noi oferim și serviciile de transport, adică, tu ca și client, doar ne deschizi ușa, îți alegi materialul care îți place, ne spui preferințele și nevoile tale și noi ne ocupăm de tot.

Horia Daraban: Dorința clienților se întâlnește cu recomandările dumneavoastră sau totul rămâne la latitudinea celor cu care aveți înțelegerea contractuală?

Magda Ungureanu: Da, bineînțeles că astea două este de preferat să se întâlnească undeva la mijloc și noi ne spunem părerea și clienții spun preferințele, pentru că, până la urmă, ei locuiesc în acea casă și ei folosesc acele obiecte și cel mai important este ca lor să le placă. Atunci, de foarte multe ori, noi le spunem clienților pe parcursul lucrării ”vă trimitem poze, video-uri, dar ușa atelierului este tot timpul deschisă”, adică, clientul poate veni oricând să vadă în ce stadiu se află lucrarea lui și poate să completeze sau să modifice anumite lucruri. Asta facem și în producția de comandă. Avem și partea aceasta. Am avut clienți care și-au dorit o canapea, de exemplu, pe spațiul lor și nu găseau o canapea pe dimensiuni standard care să li se potrivească și atunci își doresc o canapea personalizată pe spațiul lor.

Și în special, în aceste cazuri, clienții pot veni oricând pe parcursul procesului de producție să vadă în ce stadiu suntem, ce materiale folosim acolo, în structură, și așa mai departe.

Horia Daraban: Deci de la recondiționarea mobilei, proiectul s-a dezvoltat, a căpătat amploare…

Magda Ungureanu: Da, și noi suntem deschiși tot timpul la sugestiile clienților, la cererile lor, dar o facem la o scară foarte mică și foarte personalizată.

Horia Daraban: Afirmația își păstrează, valabilitatea? Mă refer la formularea că ideea de afaceri trebuie să răspundă nevoilor comunității.

Magda Ungureanu: Da, dacă nu rezolvă o nevoie, atunci ce faci, că piața e plină de produse, e plină de firme care prestează tot felul de servicii, dar dacă nu rezolvi niște nevoi reale, atunci faci comerț, mai bine.

Horia Daraban: Afacerea dumneavoastră și-are începuturile în anul?

Magda Ungureanu: Începutul a fost prin 2017.

Horia Daraban: În toată această perioadă, care au fost cele mai mari provocări cu care v-ați confruntat dumneavoastră pe acest drum antreprenorial?

Magda Ungureanu: Da, cele mai mari pot fi cele care includ modificările astea legislative, pe partea fiscală, pentru o firmă mică, pentru un atelier local cu puțini angajați, este destul de dificil să faci față tuturor schimbărilor. Apoi mai este partea cu mâna de lucru; este o activitate în care oamenii pe care îi angajezi trebuie să aibă foarte bine și foarte solidă treaba asta, conștiința lucrului bine făcut.

Horia Daraban: Are românul această conștiință?

Magda Ungureanu: Cred că da, doar că viteza în care ne aflăm, în care trăim cu toții, viteza ne strică un pic echilibrul acesta. Eu sunt norocoasă să am niște angajați care sunt foarte atenți la partea asta. Asta nu înseamnă că sunt tot timpul perfecți, că nimeni nu este perfect, dar ne îmbunătățim tot timpul și avem tot timpul ochiul critic. Și pe partea aceasta, acceptăm sugestiile clienților, dar este un pic dificil să găsești oameni care să fie foarte atenți la treaba asta. Detaliile fine și mici, într-adevăr, fac diferența.

Horia Daraban:  Care sunt planurile în ceea ce privește viitorul atelierului de recondiționare a mobilei de la Iași? Există planuri de dezvoltare?

Magda Ungureanu: Da, bineînțeles că ne dorim puțin să ne dezvoltăm, însă nu ne dorim să creștem foarte mult ca și volum, decât în condițiile în care, bineînțeles, găsim să completăm echipa cu oameni potriviți. Dar sunt de principiul acesta că, în momentul în care te extinzi foarte mult, este riscul mare să pierzi din vedere tocmai detaliile de care spuneam, detaliile foarte importante. Și pierzi esența și ideea acestui business.

Horia Daraban: E diferită antreprenoriatul acesta de manufactură comparându-l cu ceea ce se întâmplă în zilele noastre, cu explozia digitală, în zona IT?

Magda Ungureanu: Da, în primul rând, în zona asta de manufactură, inteligența asta artificială și tot ce se întâmplă pe partea asta nu prea au loc momentan. Adică, este nevoie de mâna omului, mâna pricepută a omului. Pentru că, de exemplu, la marile firme producătoare de mașini de lux, de exemplu, tapițeriile de mașini, acele cusături le fac manual, tocmai pentru că vor amprenta mâinii omului, care nu poate fi înlocuită de nimic. Iar în manufactura asta personalizată, adică fiecare lucrare este diferită de cealaltă, nu poți automatiza, robotiza ceva, pentru că fiecare lucrare este personalizată și are nevoie de acel touch (atingere), cum se spune.

Horia Daraban: Apropo de această atingere a omului asupra lucrului realizat, care sunt reacțiile clienților dumneavoastră? Cu siguranță este vorba și despre o bucurie de a vedea un lucru vechi, înnoit și care își continuă, hai să zicem așa, destinul alături de familie.

Magda Ungureanu: Da, își continuă povestea. Da, într-adevăr, cei mai mulți clienți au reacții de genul ”asta e canapeaua mea? Asta e canapea nouă!”, adică își schimbă foarte multe aspectul și, în special, în cazurile în care schimbăm tot, în afară de structură. Sunt foarte multe cazuri în care înlocuim burete de șezut, chingi, arcuri, tot ce este pe acolo, astfel încât păstrăm structura. Facem economie pe partea asta de resurse ce s-ar folosi în producția unei structuri noi și venim cu alte materiale care sunt de fapt niște consumabile la mobilierul tapițat, adică buretele și tapițeria. O dată la nu știu câți ani, 10, 12, 15 ani, trebuie schimbată, trebuie reînnoită, însă structura poate rezista câteva vieți, dacă e bine făcută. Și atunci clienții, da, ne spun ”doamne, asta e o canapea nouă!” În ultima vreme, tot mai mulți clienți ne spun că se bucură că au ales varianta recondiționării, pentru că au realizat ce economii au făcut, de costuri ca și bani, dar și de timp.

În ultimii ani, în special de prin 2020 încoace, când au fost pandemia, război și așa mai departe, produsele noi s-au scumpit foarte mult. Vă dau un exemplu: recent am avut o clientă cu o canapea tip colțar destul de mare. Au căutat în magazin, înainte să vină la noi, ceva similar și a spus că era undeva  8000 – 9000 de lei, iar la noi, recondiționarea a fost 4500, cu toate materiale incluse, cu transport inclus.

Horia Daraban: Voiam să vă întreb legat de ceea ce spuneam în introducere, există o rețetă a reușită în afaceri?

Magda Ungureanu: Clar că nu este foarte important, tu, ca antreprenor, să ai capacitatea să vezi totul un ansamblu. Tot timpul este foarte dificil ca antreprenor de afacere mică să gestionezi totul, pentru că, de exemplu, colegii mei pe care îi am, se ocupă de producție, de tot ceea ce înseamnă recondiționări, iar eu trebuie să mă ocup de tot de organizare, producție, de furnizor, de achiziția de materie primă, de vânzare, de promovare, de tot. Și atunci, nu poate fi o rețetă, dar este frumos și este provocator în același timp și nu este simplu.

Horia Daraban: Poate oferiți celor care sunt la început pe calea aceasta a antreprenoriatului un sfat…

Magda Ungureanu: Da, pentru cei care vor să meargă pe direcția asta a antreprenoriatului, primul sfat pe care l-aș da și pe care l-am primit și eu la rândul meu de la alții mai experimentați a fost să nu cheltui bani pe ce nu ai absolută nevoie. De exemplu, dacă nu e absolut nevoie să-ți închiriezi un spațiu de la început, n-o face. Nu  îl lua și străduiește-te tot timpul să reinvestești banii pe care îi câștigi. Este foarte simplu sau este foarte tentant să zici ”am o sumă de bani economisită, o arunc pe toată în afacerea asta și văd eu”. Apropo de asta, nu pleca la drum fără un plan cât de cât. Fă-ți un plan, așa, măcar în idei mari, principale. Vreau să fac aia și cu aia și cu aia și trebuie să fac acțiunile astea pentru a ajunge acolo și tot timpul fii deschis cu ochii și urechile în toate direcțiile, pentru că orice plan poate suferi orice modificare și poți avea și surprize și atunci să fii cumva pregătit pentru orice.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: Magda Ungureanu

#Infoeconomic: Loredana Acasandrei, director de vânzări în cadrul unei agenții imobiliare din Iași: ”este o explozie a prețurilor nejustificată. De cel puțin doi ani, piața imobiliară a crescut cu peste 30%, în detrimentul pieței rezidențiale, pieței imobiliare din oraș. A ajuns să fie mai ieftin să cumperi o casă decât un apartament”.

Publicat de hdaraban, 26 martie 2025, 12:56 / actualizat: 26 martie 2025, 15:51

Informațiile analizate de o platformă românească de imobiliare mai arată că aproximativ 30% dintre acestea au fost înregistrate în București.

În ciuda scăderii înregistrate la nivel național, județul Suceava, cu cele peste 400 de tranzacții cu locuințe încheiate la notar în  ianuarie, a ocupat poziția a patra la nivel național, cu o creștere de aproape 38% raportat la aceeași lună din 2024.

Județul din Moldova a depășit astfel inclusiv județul Cluj. Între timp, județele Timiș, Brașov și Iași au înregistrat scăderi mai mari decât media națională, cu 43%, 31% și, respectiv, 59%.

Cu aceste repere, la #InfoEconomic, Horia Daraban a abordat subiectul tendințelor pe piața imobiliară din zona Moldovei, care sunt provocările și ce determină pe clienți să aleagă un anumit spațiu de locuit în detrimentul altuia.

Parteneră de dialog a fost doamna Loredana Acasandrei, director de vânzări în cadrul unei agenții imobiliare, membru al Asociației Profesionale a Agențiilor Imobiliari din România.

Interlocutoare a precizat că este vizibilă clar ”o explozie a prețurilor nejustificată. De cel puțin doi ani, piața imobiliară a crescut cu peste 30%, în detrimentul pieței rezidențiale”, fenomen care este foarte greu de explicat.

Specialistul spune că ”oferta este foarte mică, pentru că vânzătorii nu au curaj să facă pasul din cauza dobânzilor mari, din cauza instabilității politice, din cauza măsurilor fiscale. Toate astea țin oamenii, așa, în derivă”.

Referitor la prețurile pentru apartamentele construite înainte de 1989, Loredana Acasandrei spune că ”sunt foarte căutate. Dacă colegii mei ar avea oferte cu două camere decomandate pe Păcurari, pe Nicolina, pe Alexandru, pe Dacia, pentru 54 de m², etaj intermediar, la prețul de 80.000, toate s-ar da într-o zi, dacă sunt; dar nu sunt, pentru că sunt de la 100.000 euro în sus.”

Horia Daraban: Într-o notă generală, cum ați caracteriza piața imobiliară din regiunea Moldovei, din județul Iași? Completez întrebarea cu o statistică: cele mai active piețe imobiliare în 2024 au fost București, Ilfov, Brașov, Constanța, Cluj, Timiș. Niciun județ din regiunea noastră.

Loredana Acasandrei: Din punctul meu de vedere, este o explozie a prețurilor nejustificată. De cel puțin doi ani, piața imobiliară a crescut cu peste 30% în detrimentul pieței rezidențiale, pieței imobiliare din oraș. Nu putem înțelege nici noi de ce se întâmplă lucrul ăsta. A ajuns să fie mai ieftin să cumperi o casă decât un apartament.

Horia Daraban: E greu de explicat un astfel de paradox?

Loredana Acasandrei: E foarte greu de explicat. În momentul de față, este așa o ofertă și o cerere egală, adică, niciunul nu lasă, nici vânzătorul nu lasă din preț, dar nici cumpărătorul nu cumpără. Și dacă, la un moment dat, se lasă din preț, vânzătorul devenind cumpărător nu are ce cumpăra și atunci el este nevoit să mărească prețul sau să nu mai vândă. Deci Iașiul atrage cumpărători, dar dacă sunt prețuri corecte. Adică, există răbdare pe piața imobiliară ieșeană și se tranzacționează, dar la un preț corect. În condițiile în care a ajuns, în zona periferică, să fie peste 2.000 euro metrul pătrat sau, în zona centrală, peste 3.000 euro metrul pătrat blocuri vechi, nu e relevant.

Horia Daraban: Referitor la cifrele pe care le-am dat, care sunt elementele care determină creșterea numărului tranzacțiilor imobiliare sau scăderea acestui număr? Toată această evoluție, tot acest trend se raportează la prețul pe metrul pătrat sau sunt și alte cauze, alte motive?

Loredana Acasandrei: Dezavantajele, la momentul de față, din punctul meu de vedere, ar fi că oferta este foarte mică, pentru că vânzătorii nu au curaj să facă pasul din cauza dobânzilor mari, din cauza instabilității politice, din cauza măsurilor fiscale. Toate astea țin oamenii, așa, în derivă. Avantaje ar fi, pentru că Iașiul, din punctul meu de vedere, a crescut foarte mult prin modernizarea transportului public, prin transportul aerian, care și-a ajustat costurile, prin campusul Palas, autostrada care ne avantajează, complexele rezidențiale care s-au construit; doar că probabil așteptăm, la un moment dat, să se echilibreze piața, pentru că ea, de la lună la lună, tot crește.

Horia Daraban: În opinia dumneavoastră, ce înseamnă această echilibrare a pieței și poate ne oferiți și niște cifre legate de prețuri raportat la ce înseamnă zona în care se află locuința tranzacționată?

Loredana Acasandrei: Echilibrarea pieței, din punctul meu de vedere, este atunci când, în raportul preț-calitate, prețul se justifică. Deci, clientul nostru este în măsură să aibă această capacitate și să-și dea seama când e momentul potrivit să facă tranzacția. Dacă la momentul ăsta cineva vinde un, dau un exemplu, apartament cu trei camere, zona Alexandru 130.000 – 140.000 de euro și poate să-și cumpere o casă la Ciurbești, Valea Lupului, Miroslava, nu cred că e relevant.

Horia Daraban: Credeți că, la ora actuală, se înregistrează un anumit blocaj pe piața imobiliară în zona Iașiului?

Loredana Acasandrei: Da, în momentul de față, oamenii stau în așteptare.

Horia Daraban: Dacă e să oferim un răspuns, la ce se uită clientul, dincolo de suprafața locuinței pe care vrea să o cumpere și dincolo de preț? Este vorba despre poziționarea locuinței raportat la oraș? Care sunt tendințele?

Loredana Acasandrei: Depinde și de nevoi. Tendința, la momentul de față, pentru investitori, clar, este pe oraș. Dar dacă prețurile nu se echilibrează, aș avea curajul să  anticipez, o să ajungă o proprietate 1.000.000 euro în centru. La momentul de față, nu mi se pare normal ca un apartament cu patru camere, etajul patru pe Copou, să se promoveze cu 320.000 euro; bloc vechi și foarte puțin îmbunătățit, în condițiile în care ne chinuim să vindem case în oraș, care sunt aproape de prețul unui apartament. De aici, dezechilibrul acesta.

Horia Daraban: În ce măsură fondul imobiliar, care este din perioada comunistă, mai corespunde așteptărilor actuale ale clienților?

Loredana Acasandrei: Ați fi uimit, sunt foarte căutate. Deci, la momentul ăsta, dacă colegii mei ar avea oferte cu două camere decomandate pe Păcurari, pe Nicolina, pe Alexandru, pe Dacia, preț pentru 54 de m², etaj intermediar, la prețul de 80.000, toate s-ar da cinci într-o zi, dacă sunt; dar nu sunt, că-s de la 100.000 euro în sus.

Horia Daraban:  Și se vând?

Loredana Acasandrei: Acum, că au ajuns la 100.000, nu, dar dacă ar fi pe la 90.000, se vând.

Horia Daraban: Iar dacă ar fi un apartament cu trei camere și aproape de 70m²?

Loredana Acasandrei: În secunda doi, s-ar da cu 120.000.

Horia Daraban: De ce oamenii sunt interesați totuși de astfel de apartamente, care sunt construite înainte de 1989, deci au o vârstă?

Loredana Acasandrei: Pentru că, în primul rând, e foarte puțină ofertă și, doi, pentru că sunt aproape de nevoile pe care le au dumnealor, de școli, de grădinițe, de piețe, și e normal. Adică, cele la periferie, din punctul meu de vedere, sunt căutate de către cei care vor să le închirieze. Cele în oraș sunt căutate de cei care activează, care vor o liniște. Vă dau un exemplu, am clienți care acum vând in zona periferică, îmi cer să stea în chirie pentru că s-au săturat să fie șoferii copiilor lor, pentru că traficul este infernal și automat că oferta este limitată și prețurile au luat-o razna, pentru că este oarecum cerere, dar nu este o ofertă. Cei care scot pe piața imobiliară o ofertă, să zic eu un cuvânt drăguț, ”se alintă” și scot un preț dacă și-l iau, bine de bine, dacă nu, nu.

Horia Daraban: Chiriile au urmat aceeași evoluție ca prețurile pentru achiziționarea locuințelor?

Loredana Acasandrei: Și chiriile au luat aceeași evoluție; adică, pentru două camere, în zona periferică, 450 euro. Mi se pare foarte mult, dar dacă nu au ce să găsească, care își permit așa închiriază.

Horia Daraban: Spre ce tipuri de spații de locuit se îndreaptă clienții? În zona Iașului, în zona Moldovei, gusturile, ca să spun așa, sunt împărțite?

Loredana Acasandrei: Da, e în funcție de nevoi și de banii care sunt dispuși să-i ofere. Deci se caută și pe piața rezidențială, chiar și acolo s-au scumpit apartamentele. La momentul de față, a ajuns un apartament cu o cameră, în zona rezidențială, peste 80.000, în zona periferică, să dăm un exemplu. Dar se cumpără, adică, cei care au nevoie pe oraș, caută pe oraș, care au nevoie în partea rezidențială… Dar, repet, la momentul de față, casele ar părea că sunt mai avantajoase să poată fi achiziționate.

Horia Daraban: E posibil să se schimbe această tendință, adică casele să fie mai scumpe decât apartamentele din oraș?

Loredana Acasandrei: Cred că ar putea fi un trend, poate urmăm pașii Europei, unde pe oraș să fie de neatins, zonă periferică să fie permisivă.

Horia Daraban: Pentru că suntem totuși la început de an 2025, în prima parte, cum vedeți evoluția pieței imobiliare în acest an?

Loredana Acasandrei: Din nefericire, văd că, de la o zi la alta, tendința este să crească prețurile.

Horia Daraban: Nu este cumva o bulă, adică, la un moment dat, acest trend să dispară brusc și să apară o criză?

Loredana Acasandrei: Nu mai știu ce să spun, pentru că de o criză vorbim de înainte de pandemie, de peste șase-șapte ani. E o mare inflație și, la momentul ăsta, nu mai îndrăznesc să-mi dau cu părerea, mă adaptez situației. Mă minunez, mă mir, mă șochează să văd că un apartament vechi, urât, negru, din anii ‘60 și ceva să se vândă cu 80-90.000.

Horia Daraban: Dincolo de inflația pe care ați invocat-o dumneavoastră și care e așezată pe parcursul mai multor ani, care sunt factorii, care sunt elementele care influențează piața imobiliară și, evident, ne raportăm la anul pe care îl traversăm, la anul 2025?

Loredana Acasandrei: În sens negativ, cred, cu mare impact, la momentul de față, ar fi instabilitatea politică pe care, cu toții, o știm, de nu mai îndrăznești să faci niciun pas, pentru că nu știm ce ne așteaptă. În sens pozitiv, e de bine că concurăm și cu marile orașe și, ușor-ușor, ne egalăm cu celelalte orașe, prin infrastructură, prin facilități complexe, transport rutier, public.

Adică, Iașiul, față de acum zece ani, este în schimbare, în ciuda inflației și în ciuda instabilității politice. Noi am mai avut o problemă până acum și poate de aceea se vede așa o scădere a Iașiului. Ani de zile noi n-am beneficiat de autorizații pe oraș. Anul trecut, pentru că s-au dat drumul la autorizații, Iașiul a avut o creștere. Noi cred că suntem, de vreo doi-trei ani, îmi place mie să spun, într-un echilibru constant, doar că prețurile cresc.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: AI/ Gemini, Loredana Acasandrei

#InfoEconomic: Raluca Simion, marketing manager MerchantPro: ”România se situează la aproximativ 25% ca valoare de piață de e-commerce în raport cu Polonia. Alte țări din regiune, Ungaria și Bulgaria, spre exemplu, sunt sub România ca valoare a pieței”

Publicat de hdaraban, 24 martie 2025, 11:51

În același document se estimează că valoarea pieței de comerț electronic din țara noastră va depăși 8 miliarde de euro în acest an, după ce anul trecut a ajuns la 7,7 miliarde de euro.

Cu aceste date pe fundal, la #Infoeconomic, Horia Daraban a discutat cu Raluca Simion, marketing manager în cadrul companiei, despre tendințele, realități în comerțul electronic, inclusiv pentru regiunea Moldovei.

De altfel, interlocutoare, în unul din răspunsurile sale,  scoate în evidență faptul că ”regiunile cu cea mai slabă penetrare a comerțului electronic sunt Oltenia, undeva pe la 38% și sudul Munteniei cu undeva pe la 39%, iar celelalte regiuni istorice ale țării se situează în jurul mediei de aproximativ 55%. Pe zona de nord-est vedem o dinamică în linie cu această medie, cu undeva la 51% penetrare a comportamentului de achiziție online. Această distribuție ne arată faptul că există mult loc de creștere în afara zonei metropolitane București, un lucru foarte, foarte important pentru retaileri, pentru comercianții online.”

Raluca Simion adaugă că trendul ascendent al pieței de e-commerce  se bazează și pe accesul facil la internet, atât în mediul urban, dar mai ales în mediul rural.

În competiția cu comercianții externi, cei din România, spune Raluca Simion, ”au la dispoziție un set puternic de instrumente prin care pot să contracareze această influență venită din afara țării: au posibilitatea de a oferi o experiență superioară de cumpărare consumatorului, pot oferi un timp de livrare mult mai bun decât un comerciant care nu se află în România, pot oferi livrare gratuită, în felul acesta reușind să ofere consumatorului un întreg pachet de servicii adiționale, pe lângă produsul achiziționat, care să fie convingător și să determine o achiziție.”

Horia Daraban: Am oferit în introducerea interviului nostru câteva date, care, la prima vedere, creează senzația, percepția că piața comerțului electronic în România este în creștere. Este acest trend o certitudine?

Raluca Simion: Da, piața de e-commerce din România a înregistrat o creștere susținută, cel puțin în ultimii cinci ani de la debutul pandemiei. Acest moment, practic, a accelerat dezvoltarea e-commerce-ului în România. La începutul pandemiei, comerțul online a fost colacul de salvare pentru mulți retaileri care operau exclusiv offline, iar cei care erau prezenți online au regăsit o foarte bună oportunitate de intensificare a activității pe acest canal.

După încheierea pandemiei, rata de creștere a avut într-adevăr variații, dar trendul a rămas categoric unul pozitiv. În 2024, piața a avut o creștere de 8% semnificativ superioară creșterii economice și, în același timp, aliniată cu evoluția retail-ului total, practic offline și online. Creșterea aceasta de 8% pe care noi am identificat-o este confirmată și de analiza pe care am efectuat-o pe vânzările magazinelor online construite și gestionate pe platforma noastră.

Horia Daraban: Din analiza realizată de dumneavoastră,  reiese un portret robot al celor care folosesc cu precădere serviciile de comerț electronic?

Raluca Simion: În toată această perioadă, profilul consumatorului s-a actualizat și el. Vorbim, practic, de ultimii cinci ani. În mod firesc, în perioada pandemiei, din ce în ce mai multe grupuri demografice au început să comande pentru prima oară online și acest comportament a prins rădăcini. Ce se întâmplă este că, în 2023, spre exemplu, în comparație cu 2018, vedem o dublare a cheltuielilor medii pe care un cumpărător din online le face pe acest canal, iar în 2024 aceste cheltuieli medii per cumpărător au atins un nivel de 857 euro. Și aici ne referim strict la achiziția de bunuri și de servicii online, nu la facturi, utilități sau alte operațiuni care se pot efectua digital.

Horia Daraban: Ce determină această evoluție este legată inclusiv de faptul că infrastructura de internet ajunge în zone mai îndepărtate față de ceea ce înseamnă mediul urban?

Raluca Simion: Categoric, vedem la nivelul întregii țări o digitalizare din ce în ce mai bună. Totul începe cu gradul de penetrare a internetului, care în zonele urbane atinge aproximativ 94% iar în zonele rurale aproximativ 83-84%; acesta este factorul determinant. Oamenii au acces la internet, automat au acces și la posibilitatea de a face cumpărături online. În același timp, dezvoltarea rețelelor logistice, practic, a curierilor, care pot ajunge sau au diferite sisteme de livrare a produselor instalate în foarte, multe zone ale țării, inclusiv în zona rurală, iarăși este un factor care stimulează comportamentul de achiziție de produse online. Iarăși, explozia digitalului, a internetului, faptul că oamenii se simt mult mai confortabil pe internet stimulează iarăși acest comportament.

Horia Daraban: La nivel național și dacă luăm regiunile țării, există cifre date care să definească apetitul clienților și deschiderea companiilor în această zonă a comerțului electronic? Și în acest sens vă invit să faceți și câteva trimiteri pentru ceea ce înseamnă zona Moldovei.

Raluca Simion: Penetrarea comerțului online din perspectivă regională reflectă în primul și în primul rând dezvoltarea economiei regionale. Acolo unde vedem venituri mai mari pe cap de locuitor, automat și cheltuielile direcționate către achiziția de bunuri, indiferent de canal, cresc. Spre exemplu, în zona București-Ilfov, care este o zonă foarte dezvoltată, aproape doi din trei locuitori au comandat s-au cumpărat bunuri pe internet în ultimele trei luni din 2024. Regiunile cu cea mai slabă penetrare a comerțului electronic sunt Oltenia, undeva pe la 38% și sudul Munteniei cu undeva pe la 39%, iar celelalte regiuni istorice ale țării se situează în jurul mediei de aproximativ 55%. Pe zona de nord-est vedem o dinamică în linie cu această medie, cu undeva la 51% penetrare a comportamentului de achiziție online. Această distribuție ne arată faptul că există mult loc de creștere în afara zonei metropolitane București, un lucru foarte, foarte important pentru retaileri, pentru comercianții online. Atât timp cât ei reușesc să capteze interesul emergent al publicului din aceste zone, pot avea succes.

Horia Daraban: Pentru că spuneați că este loc de mai bine, este loc de creștere, aș vrea să vorbim și despre provocările, hai să nu zic, piedici, care se află în dreptul companiilor ce practică comerțul electronic, în dreptul clienților. Care sunt aceste provocări? Bineînțeles, ne raportăm și la timpul prezent, ceea ce se întâmplă acum, ceea ce ar urma să se întâmple în acest an 2025.

Raluca Simion:  În primul rând, climatul macroeconomic și socio-politic își lasă cu certitudine amprenta asupra dinamicii pieței de e-commerce, așa cum se întâmplă la nivelul întregului segment de retail. Digitalizarea foarte profundă, automat aduce niște beneficii atât pentru companiile care activează în zona de e-commerce, cât și pentru clienți. Dar această digitalizare poate îmbrăca mai multe forme. Spre exemplu, știm cu toții despre sistemul național e-factură. Începând cu 2025, a devenit obligatorie inclusiv facturarea în sistemul e-factură, direct către consumator. Practic, orice comerciant, în momentul în care are loc o tranzacție cu un client persoană fizică, trebuie să emită o e-factură. Acest lucru categoric are un scop foarte clar și lăudabil, reducerea evaziunii fiscale. Doar că, pentru companii, pentru comercianți, această modificare vine cu un grad ridicat de complexitate, poate crea dificultăți la nivelul operațiunilor, în special pentru comercianții care nu utilizează niște tehnologii performante, pentru comercianții care nu folosesc o platformă bine adaptată pieței din România.

Iarăși, la nivel de influențe asupra pieței, cunoaștem cu toții faptul că România a devenit, din perspectiva comerțului online, o piață foarte atractivă pentru comercianți din afara țării. Și vorbim aici atât de comercianți din Uniunea Europeană, dar și de comercianți din afara UE, în special din China. Acest lucru are un impact mai puțin favorabil asupra comercianților români. Este lesne de înțeles de ce crește foarte mult competiția. Automat, costurile de publicitate au înregistrat creșteri destul de mari. Dar, din fericire, inclusiv pe acest segment, comercianții români au la dispoziție un set puternic de instrumente prin care pot să contracareze această influență venită din afara țării.

Și, spunând instrumente, mă refer în special la faptul că ei au la dispoziție posibilitatea de a oferi o experiență superioară de cumpărare consumatorului, pot oferi un timp de livrare mult mai bun decât un comerciant care nu se află în România, pot oferi livrare gratuită, în felul acesta reușind să ofere consumatorului un întreg pachet de servicii adiționale, pe lângă produsul achiziționat, care să fie convingător și să determine o achiziție.

Horia Daraban: Legat de clienți, se manifestă în comerțul electronic, hai să spun așa, patriotismul economic, adică clientul, dincolo de reperul care înseamnă prețul produsului, să achiziționeze produse, servicii românești?

Raluca Simion: În principal, consumatorul este sensibil la preț. Acesta este un criteriu foarte important după care are loc o achiziție. Acest patriotism de care spuneați dumneavoastră este un demers pe care și noi îl încurajăm, dar nu știu dacă este singurul element care poate să convingă un consumator să cumpere de la un comerciant local și să refuze achiziția de la un comerciant din afara țării. Cred că este foarte, foarte important pentru comercianți, în primul și în primul rând, să înțeleagă faptul că a oferi o experiență completă de cumpărare și niște servicii post-vânzare extrem de bine puse la punct și extrem de convingătoare, acestea sunt, de fapt, lucrurile care pot întoarce balanța în favoarea sa.

Horia Daraban: Având datele pe fundal, putem spune care sunt categoriile de produse care se regăsesc cel mai adesea în coșul virtual de cumpărături?

Raluca Simion: Românii cumpără absolut orice online, orice fel de categorie de produse care se poate cumpăra online. Din partea românilo,r există deschidere spre achiziția online. În 2024, pe baza datelor pe care noi le-am compilat în studiul efectuat, produsele din categoria frumusețe și îngrijire personală au fost în topul preferințelor și, ca și noutate pentru 2024, ele au surclasat zona de fashion, care, până acum, era preferată a românilor. Pe zona de achiziții online, iarăși, o dinamică interesantă vedem la produsele de tip farmaceutic; practic, farmaciile online, care au avut o creștere foarte mare de popularitate în achizițiile online. Zona de electronice, care până acum se situa undeva în topul clasamentului, a scăzut un pic la nivel de preferințe, dar acest lucru poate poate fi explicat și într-un context economic și al veniturilor pe cap de locuitor.

Horia Daraban: Ce anume îl determină pe un client din România să aleagă un magazin virtual în detrimentul altuia? Ați spus dumneavoastră, e clar, prețul, prima dată. Dincolo de acest reper, ce anume îl face pe client să aleagă un anumit magazin virtual?

Raluca Simion: Cred că trebuie să privim acest subiect ca un cumul de factori. Un consumator online niciodată nu va alege un magazin online doar pe baza unui singur criteriu. Decizia de a cumpăra dintr-un magazin online, de obicei, se face prin cântărirea-evaluarea mai multor factori de importanță pentru consumator. În topul motivelor pentru care cineva alege să cumpere un magazin online sau primul lucru, să spunem așa, după care se uită, ar fi livrarea gratuită. E un comportament ușor de explicat. Practic, dacă mergi să cumperi de la un magazin fizic nu plătești o taxă de transport. Practic, și în comerț online așteptarea este să nu plătești altceva în plus decât prețul efectiv al produsului. Iarăși, un factor foarte important este existența unei descrieri detaliate a produsului în magazinul de unde se face achiziția; practic, să am toate detaliile, specificații tehnice în cazul în care se aplică imagini reprezentative, videoclipuri cu produsul respectiv, astfel încât decizia mea în calitate de cumpărător să fie cât mai bine informată.

Iarăși, apoi mergem în zona de prețuri și costuri. E foarte important pentru consumatori să nu existe diverse taxe ascunse pe care să nu le poată identifica în timpul procesului de achiziție, astfel încât să nu fie surprins la final, fix înainte de a apăsa butonul de plasare comandă, că mai există o taxă despre care nu fusese informat și comercianții trebuie să aibă foarte mare grijă, din această perspectivă, la transparență în ceea ce privește costurile. Un ultim factor foarte important din acest cumul, care implică mulți alții, este returul gratuit. Acest lucru dă foarte multă încredere consumatorului online. Există, bineînțeles, rațiuni legate de preferințe, poate mi-a plăcut produsul, poate nu mi-a plăcut, poate mi se potrivește, poate nu.

Consumatorul vrea să aibă această flexibilitate de a putea da înapoi produsul și într-un mod foarte facil, bineînțeles, fără să trebuiască să plătească ceva în plus pentru asta.

Horia Daraban: Putem face o comparație între ceea ce înseamnă această zonă a comerțului electronic din România și ceea ce se întâmplă în alte state din Europa de Est. Europa de Sud-Est? Cum stă România la acest capitol?

Raluca Simion: Întreaga regiune a înregistrat în toată această perioadă o tendință pozitivă la nivel de e-commerce, dar există, bineînțeles, state care sunt mai dezvoltate și altele care sunt mai puțin dezvoltate. La nivel de regiune, în general, comparația se face cu Polonia, care este una dintre cele mai puternice țări și una dintre piețele cu cele mai mari valori din regiune în zona de e-commerce. Dacă am considerat Polonia ca fiind 100% ca să o avem ca baze de comparație, România se situează la aproximativ 25% ca valoare de piață de e-commerce în raport cu Polonia. Ce este însă interesant este faptul că Cehia, o țară care, practic, are o populație aproximativ jumătate față de România, are o valoare mai mare a pieței. Este undeva la 31% din valoarea Poloniei. Dacă menținem aceeași bază de comparație, alte țări din regiune, Ungaria, spre exemplu, și Bulgaria sunt sub România ca valoare a pieței.

Și iarăși, aici, vedem o veste bună: e-commerce-ul cross-border, practic, vânzarea de către comercianții români în alte țări are un potențial foarte bun și reprezintă oportunitate.

Horia Daraban: Aș vrea să încheiem dialogul nostru, doamna Simion, cu o trimitere la ceea ce înseamnă avantajele pe care le aduce inteligența artificială, cu atât mai mult dacă vorbim despre comerțul electronic și în acest sens, vă întreb: sunt pregătiți și-au adaptat afacerile comercianții virtuali la această realitate, îmbrățișând avantajele pe care le aduce inteligența artificială?

Raluca Simion: Din perspectiva aplicării AI-ului (inteligenței artificiale) în zona de comerț, avem două mari categorii: o dată, în zona de comerciant; practic, în zona de operațiuni desfășurate de comerciant, unde automatizările, tehnologiile, care vin să elimine o parte dintr-o muncă manuală repetitivă, tehnologii care să reducă riscul de eroare umană, ajung să ofere un avantaj competitiv foarte mare comerciantului. Și ca să vă dau câteva exemple, avem soluții de AI care să genereze în mod automat descrieri de produse într-un mod extrem de prietenos și pe înțelesul consumatorului; avem instrumente de AI care să efectueze traduceri automate, păstrând spiritul limbii dintr-o țară, în cazul în care comerciantul vinde afara granițelor țării și multe, multe alte lucruri în care putem folosi AI-ul pentru a ne optimiza efectiv operațiunile. Al doilea mare segment în care vedem AI-ul în acțiune este în zona de experiență a clientului, respectiv acele tehnologii menite să fluidizeze și să personalizeze experiența clientului într-un magazin online.

Practic, AI-ul aici vine să analizeze un comportament al utilizatorului în timp real. Există o serie foarte largă de date prin care AI poate face predicții în ceea ce privește preferințele unui consumator sau ce consideră ca fiind de necesitate pentru utilizatorul respectiv și în felul acesta îi poate sugera în mod dinamic și automatizat produse care să corespundă nevoilor și profilului său. Acestea sunt doar câteva dintre modurile în care vedem AI-ul manifestându-se în zona de e-commerce. În momentul de față, ele sunt mult mai multe și mult mai ample, dar pentru a menține discuția la o lungime potrivită, le menționez doar pe acestea.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: AI/Gemini

#InfoEconomic: Ciprian Dan, președintele Asociației Business Service Leaders în România: pentru companiile din industria serviciilor pentru afaceri ”Iașiul este unul dintre cele mai atractive centre, dincolo de București”

Publicat de hdaraban, 11 martie 2025, 20:10 / actualizat: 12 martie 2025, 9:41

Este vorba despre o întâlnire a exponenților industriei serviciilor pentru afaceri. Participarea, una extrem de bogată: peste 60 de reprezentanți de companii, specialiști în domeniu.

Dialogurile desfășurate s-au raportat la un subiect larg, cu amprentă regională: adaptarea la noul context global, cea mai mare provocare pentru companiile din industria serviciilor pentru afaceri din Iași.

Evenimentul a fost organizat de Asociația Business Service Leaders din România. La #Infoeconomic, Horia Daraban  a discutat cu domnul Ciprian Dan, președintele organizației. Interlocutorul consideră Iașiul ca fiind un ”important centru” pentru industria serviciilor pentru afaceri. Iașiul ”este unul dintre cele mai atractive, dincolo de București”. Motivele care oferă o astfel de poziționare țin de forța de muncă pregătită, și de câștigul salarial: ”probabil, costul e puțin mai mic decât la celelalte competitoare, gen Cluj sau Timișoara. Și doi, bazinul de resurse care există la Iași: oameni educați, oameni care cunosc limbi străine”.

Referitor la câștigurile salariale, președintele ABSL, Ciprian Dan, a precizat că ”pentru zona Moldovei, media în industrie este de 8.300 lei. Probabil, la nivel de țară, suntem undeva la 9.000, Bucureștiul este peste 10.000. Dar creșterea a fost permanentă, adică, în ultimii cinci ani, au avut loc creștere între 48 și 71% în total la salariile din industria noastră”.

Legat de provocări, invitatul Radio Iași a precizat că ceea ce se întâmplă la nivel global, ”turbulențele politico-economice nu ajută companiile să decidă să investească, să deschidă astfel de centre noi. Această incertitudine face ca orice decident din orice companie se gândească de două ori înainte de a se hotărî să investească bani pentru a deschide astfel de centre”.

Horia Daraban: Încercând o definiție foarte succintă, spunem că serviciile pentru afaceri sunt activități ce oferă sprijin companiilor, fără a furniza produse fizice. Vorbim despre consultanță, marketing, asistență IT și contabilitate. Bineînțeles, enumerarea poate continua. Ei, și aici adăugăm, România ocupă locul șase în lume în topul țărilor care activează în industria serviciilor pentru afaceri și locul doi în Europa, după Polonia, potrivit unui raport realizat chiar de asociația pe care o reprezentați. Luăm datele ca fiind de bun augur. Care sunt elementele care fac România să fie atractivă în această zonă, în acest domeniu, în această industrie?

Ciprian Dan: România a fost dintotdeauna atracția numărul doi, după cum spuneți, după Polonia. Să dau și motivele pentru care este numărul doi. Polonia a început mult mai repede această călătorie în domeniul serviciilor de business și, pe locul doi, în cazul Poloniei, este vorba despre însăși mărimea țării, numărul de locuitori. Ei sunt dublu ca și număr de locuitori față de România și e normal să fie mai mare această industrie. Pe de altă parte, asta e o treia linie, au avut întotdeauna o strategie și o direcție venite de la nivel politic în domeniul serviciilor de business și, mai nou, în domeniul IT. Noi suntem locul doi și avantajele noastre, când mă întrebați de ce România este aici, au fost întotdeauna legate, în primul rând, de cost. De acolo s-a plecat. Originile acestei industrii, în România, și, în general, oriunde în lume, se referă la cost. Atâta vreme cât costul, dacă poți să realizezi servicii de genul ăsta cu un cost mai redus, de ce să nu faci și, consolidând aceste servicii într-o locație cum este România, cum a fost, ca să fim corecți, de cost redus, ai multiple avantaje.

Costul este primul, locul doi, limbile străine. România este probabil una din singurele țări din Europa care oferă o așa largă paletă de limbi străine și zic de ce a fost. Limbile străine au fost sunt încă un mare avantaj al României. Dar, ușor-ușor, cum înaintăm în era asta digitalizării și a inteligenței artificiale, acest avantaj se diminuează, pentru că tot mai multe companii folosesc soluții tehnologice de traducere. Deci e din ce în ce mai ușor să traduci folosind tehnologia. După cost și după limbile străine, e vorba de o forță de muncă educată în România, disponibilă pentru industria noastră. Ne lăudăm puțin, noi suntem pe locul cinci între industriile din România ca și pondere în produsul intern brut. Deci România are o forță de muncă educată, angajează destul de mulți oameni, circa peste 200.000 de oameni, în această industrie. Și faptul că bazinul de resurse disponibil este de o calitate înaltă nu face decât să ajute. Dincolo de educația, de nivelul de pregătire al forței de muncă, vorbim și despre alinierea culturală între noi și Europa de Vest, respectiv America, Statele Unite, de acolo de unde vin cei mai mulți clienți pentru noi, în această industrie.

Horia Daraban: Ați spus dumneavoastră și ați făcut o trimitere directă la justificările, motivele care fac ca această industrie să prindă rădăcini în România și ați făcut trimitere către costuri. Nu se poate desprinde de aici un tipar, în sensul în care și alte industrii și alte domenii s-au manifestat foarte bine în România și atunci când costurile nu au mai fost foarte prietenoase, s-au retras? Nu există pericolul să se întâmple același lucru și în cazul industriei serviciilor pentru afaceri?

Ciprian Dan: Pentru business, pericolul bineînțeles că există. Doar că această industrie de la începutul ei a evoluat în mod permanent și ce vreau să spun cu asta, vreau să spun noi, chiar acum, când vorbim, e într-o profundă de transformare. Vorbim despre inteligența artificială, vorbim de soluții tehnologice, de robotic process automation și așa mai departe. Forța noastră de muncă trebuie să aibă capabilitatea să gestioneze, să lucreze cu aceste soluții, să implementeze proiecte de inteligență artificială și asta ne va ajuta pe noi în viitor. Avem avantajul, pe lângă toate cele care vi le-am spus, pe lângă forță de muncă educată, avem o forță de muncă foarte mare, cu cunoștințe digitale, să nu zic IT, să nu zic software developers, dar cu cunoștințe digitale. Iar generațiile noi, care s-au născut cu calculatorul și cu telefonul în mână, nu fac decât să ne ajute în direcția asta.

Horia Daraban: Care este câștigul mediu salarial în industria serviciilor pentru afaceri și, poate, în acest sens, facem o particularizare pentru zona Moldovei?

Ciprian Dan: Pentru zona Moldovei, media în industrie este de 8.300 lei. Probabil, la nivel de țară, suntem undeva la 9.000, Bucureștiul este peste 10.000. Dar creșterea a fost permanentă, adică, în ultimii cinci ani, au avut loc creștere între 48 și 71% în total la salariile din industria noastră.

Horia Daraban: Faptul că au fost aceste majorări salariale arată intenția companiilor de a-și păstra angajații, disponibilitatea de a-i menține și de a-i specializa?

Ciprian Dan: Sigur că da. Întotdeauna, până mai recent, singura limitare a industriei noastre a fost capacitatea companiilor din industrie de a angaja și de a reține oameni. Asta a fost singura limitare. După pandemie, a început să crească ușor rata de plecări din companie. Era normal, nu numai în industria noastră, în toate industriile. Dar observăm trendul anului trecut a fost din nou de scădere a acestui indicator, deci plecările din companii, demisiile și înseamnă că industria noastră, la ora asta, a intrat într-o fază pe care noi o așteptăm de la această industrie și pe care o prognozăm pe anul acesta. Nu este egală cu ce s-a întâmplat în trecut, acum doi, trei, cinci, zece ani.

Horia Daraban: Am pomenit în introducerea dialogului nostru de întâlnirea pe care ați avut-o la Iași și, în acest sens, ce loc ocupă Iașiul, ce loc își asumă în acest peisaj al industriei serviciilor pentru afaceri?

Ciprian Dan: Iașiul este un foarte important centru pentru industria noastră. Este unul dintre cele mai atractive, dincolo de București, care, fiind un oraș foarte mare, are și un bazin de resurse foarte mare și cu diverse calificări și așa mai departe. Dar Iașul, din grupul celorlalte orașe de nivel doi, după București, este unul foarte, foarte atractiv pentru industria serviciilor de business.

Horia Daraban: Mai este loc de creștere în ceea ce privește Iașiul este da, și dacă da, de ce anume depinde?

Ciprian Dan: O astfel de evoluție depinde doar de clienții noștri. Este singura dependență pe care o avem la această oră. Deci Iașul poate să crească, pot crește toate celelalte orașe. Bucureștiul, probabil și el mai are loc de creștere, dar e destul de aglomerat. Nu vorbesc de aglomerația fizică, vorbesc de aglomerația în industria noastră, dar celelalte orașe sunt destul de atractive. Iașiul este unul dintre cele mai atractive și de ce zic dintre cele mai atractive: probabil, costul e puțin mai mic decât celelalte competitoare, gen Cluj sau Timișoara. Și doi, tot pomenesc de bazinul de resurse care există la Iași: oameni educați, oameni care cunosc limbi străine. În continuare, am spus acest avantaj, deși se diminuează, el există pentru România, deci Iașiul este unul dintre cele mai atractive centre la ora asta.

Horia Daraban: Spuneam în introducere că titlul întâlnirii de la Iași cuprinde și această sintagmă ”adaptarea noul context global”. Ce înseamnă acest context global pentru industria serviciilor pentru afaceri?

Ciprian Dan: Contextul global, după cum vedeți, este destul de incert și mă refer aici la contextul politic și economic și nu vorbesc de România, vorbesc de contextul global din lumea întreagă. Clienții noștri nu sunt neapărat companii românești. Prea puține companii au dimensiunea care să le facă atractive sau să aibă un avantaj de a face acest fel de servicii cu un outsource. Și mă refer atunci la piețele de unde ne vin nouă clienții și aceste piețe sunt, cum am spus, Europa de Vest și Statele Unite ale Americii. După cum vedeți, deși toată lumea a așteptat după alegerile din Statele Unite o oarecare predictibilitate, oarecare reașezare economică, turbulențele continuă și, atunci, după scăderea globală a sectorului tehnologic care a început acum doi ani, după pandemie. Turbulențele astea politico-economice nu ajută companiile să decidă să investească, să deschidă astfel de centre noi.

Această incertitudine face ca orice decident din orice companie se gândească de două ori înainte de a se hotărî să investească bani pentru a deschide astfel de centre.

Horia Daraban: Ați pomenit despre zone geografice Europa de Vest, Statele Unite ale Americii. Oferiți-ne și câteva trimiteri în ceea ce privește domeniile care ies în față în ceea ce privește serviciile pentru afaceri și care sunt particularitățile pentru zona Iașiului?

Ciprian Dan: Nu există o limitare. Clienții noștri sunt dintr-o multitudine de industrii, deci este diversitate. Gândiți-vă, fiecare companie mare din indiferent ce domeniu dorește să se focuseze pe domeniul lui de activitate, cum se spune, ”core”, principal și atunci se gândește: ”nu vreau să-mi consum energia pe procese secundare pe care oricum trebuie să le desfășor la mine în companie” și ce fac? Fie deschid un centru de servicii partajate într-o locație cu cost mai jos, fie îl externalizez către o companie specializată, care poate să-mi facă mie acest serviciu. Și atunci, industria din care vine clientul poate să fie oricare din lumea asta. Bine, importante sunt, e clar, din domeniul tehnologic, din domeniul bancar și asigurări și multe altele, multe altele.

Horia Daraban: Ați pomenit dumneavoastră despre inteligența artificială și aș vrea să vă întreb ce rol vedeți pentru aceasta în această industrie? Anticipând, poate, privind spre viitor, credeți că se va ajunge la un moment dat ca inclusiv folosirea inteligenței artificiale să devină un serviciu pentru business, pentru afaceri și pentru outsourcing?

Ciprian Dan: Nu mai există companie în industria noastră, în România mă refer, nu mai există companie care, măcar, să nu vorbească despre inteligența artificială. Mai toate soluțiile pe care companiile noastre le propun fie clienților interni, în cazul centrelor de servicii, fie clienților externi, la externalizare, conțin inteligență artificială la o scară mai mică sau mai mare. Noi avem o singură șansă în România, să ne împrietenim cu inteligența artificială, să știm să o folosim, pentru că nu avem de ales. Ăsta este valul. Asta este schimbarea care a început de acum un an jumate, doi. Și nu avem altceva de făcut decât să ne folosim de inteligență artificială în industria noastră.

Horia Daraban: Asta înseamnă mai puțini angajați?

Ciprian Dan: Nu neapărat, nu neapărat. Din punctul meu de vedere, angajații, care ar putea fi înlocuiți de inteligență artificială, ar putea face altceva, servicii cu valoare adăugată, servicii de consiliere, de înțelegere a clientului, servicii, cum se spune, high-end. De exemplu, în financiar-contabil, high-end înseamnă controlership, înseamnă financial planing și așa mai departe. Sunt lucruri care se pot face de către angajații care, să zicem, ar putea fi înlocuiți. Inteligență artificială creează nenumărate oportunități noi pentru toată lumea.

Horia Daraban: Revenind la întâlnirea de la Iași, putem oferi câteva concluzii ale discuțiilor și care să se raporteze la ceea ce se întâmplă la Iași?

Ciprian Dan: Tema era despre schimbare, despre transformare și ce ne așteaptă. E această incertitudine. În spiritul acesta, s-a discutat despre schimbare în domeniul HR, cum recrutăm, cum reținem, despre ce vă pomeneam, despre contextul geopolitic, despre schimbările tehnologice. Aici mă refer la inteligența artificială, la roboții de proces și așa mai departe; toate care ne impactează pe noi. Și din punctul meu de vedere, concluzia e una singură: noi trebuie să folosim inteligența artificială, să devenim prieteni cu ea, să ne folosim de inteligența artificială.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: ABSL/ Iulia Șuteu

#InfoEconomic: Ana Călugăru, coordonator comunicare Ejobs România: în regiunea Moldovei, Iașiul, urmat de Bacău, ”este județul care are cea mai mare ofertă de job-uri part-time, dar care atrage și cele mai multe aplicări. Media salarială netă la nivel național pentru cei care lucrează part-time este undeva la 3000 de lei. Dar dacă ne uităm la regiunea Moldovei, această medie coboară undeva la 2500 de lei”.

Publicat de hdaraban, 4 martie 2025, 17:03

Datele, de altfel, se regăsesc într-o analiză a companiei, document ce scoate în evidență mai multe evoluții ale pieței locurilor de muncă, plecând de la cerere și ofertă până la tendințele de ordin social.

La #InfoEconomic, Horia Daraban a discutat despre aceste evoluții cu doamna Ana Călugăru, coordonator comunicare în cadrul companiei menționate.

Invitata vorbește despre domeniile unde se găsesc cele mai multe oferte, dar și despre particularitățile pe care le are zona Moldovei. De altfel, la capitolul numărului de locuri de muncă cu normă parțială, Iașul este pe primul loc între ce le opt județe ale Moldovei, și în primele cinci la nivel național.

O altă particularitate este faptul că salariile pentru joburile part time sunt mai mici în nord estul țării comparând cu ceea ce se înregistrează în alte regiuni: ”media salarială netă la nivel național pentru cei care lucrează part-time este undeva la 3000 de lei. Dar dacă ne uităm la regiunea Moldovei, această medie coboară undeva la 2500 de lei”.

Legat de evoluția pieței locurilor de muncă în acest, Ana Călugăru precizează că ”angajatorii își pun puțin pe pauză orice planuri de extindere, altele decât cele care sunt ghidate de situații de urgență. Toți sunt cu ochii pe ceea ce se va întâmpla în zona politică în luna mai. Toți sunt cu ochii pe efectele economice la care vom fi martori și, din acel moment încolo, probabil că vom vedea schimbări. Însă chiar și acum, la început de lună martie, este timpuriu să facem predicții, pentru că realmente nimeni nu știe concret cum vor arăta lucrurile de la jumătatea anului încolo”.

Horia Daraban: Spuneam în introducere a dialogului nostru de creștere a cererii, dacă e să ne raportăm la numărul de aplicări, vin aceasta concomitent cu o ofertă mai bogată?

Ana Călugăru: Dacă în ceea ce privește aplicările, era de așteptat să vedem o creștere a acestora, mai ales că nu traversăm un context economic prielnic pentru nimeni, nici pentru angajatori, dar mai ales nici pentru candidați și angajați. Prin urmare, în astfel de perioade, vedem o dată cum crește la nivel general numărul de conturi nou create în platformă, respectiv numărul de candidați care se află în mod activ în căutarea unui loc de muncă. Vedem mai departe cum crește numărul de aplicări pe toate categoriile de candidați. Și mai în detaliu de atât, vedem cum cresc aplicările pe anumite segmente, care arată, spre exemplu, nevoia de a avea un al doilea loc de muncă.

Și aici ne referim strict la numărul de aplicări pentru job-urile part-time, pentru că ele, de cele mai multe ori, ascund în spate o nevoie punctuală a candidaților de a-și suplimenta veniturile și singura metodă pe care o au la dispoziție este aceea de a-și găsi un nou loc de muncă cu jumătate de normă. Și cumva, ceea ce spun este întărit de profilul aplicărilor, dar și profilul job-urilor pentru part-time, respectiv dacă la nivel general undeva la 12% dintre aplicări sunt pentru job-urile remote, în ceea ce privește job-urile part-time remote, procentul crește undeva la 30%.

Horia Daraban: Deci, într-un fel, part-time se întâlnește cu ideea lucrului de acasă?

Ana Călugăru: Da, pentru că foarte mulți dintre candidați vor să se angajeze part-time, nu pentru că vor să lucreze part-time, ci pentru că mai vor un al doilea job, pe lângă cel pe care îl au deja, care este de obicei full-time, de luni până vineri. Și atunci caută un part-time pe care să-l poată face de acasă, prin urmare să îl poată face în paralel cu job-ul principal, tocmai pentru că, așa cum spuneam, au nevoie de o sursă suplimentară de venituri. Cei mai mulți dintre ei vor să facă acest lucru pe o perioadă determinată de timp, fie până depășesc o perioadă mai dificilă din punct de vedere financiar, fie până reușesc să strângă sumele necesare unei achiziții mai mari, unei achiziții mai importante.

Deci nu vor să facă din asta un stil de a lucra pe termen lung, ci vor pur și simplu să treacă un anumit moment sau un anumit pas, o anumită etapă financiară, după care vor renunța la oricare dintre cele două job-uri care le aduce cele mai mici venituri și să rămână cu un singur job care să fie suficient pentru cheltuielile lunare pe care le-au.

Horia Daraban: Ați oferit dumneavoastră explicațiile, motivațiile care stau la baza creșterii numărului de aplicări pentru locurile de muncă cu normă parțială. Dar, de cealaltă parte, ce-l determină pe un angajator să opteze pentru astfel de soluții în privința angajării forței de muncă pentru job-uri part-time?

Ana Călugăru: Aici trebuie să recunosc că cifrele au fost cumva surprinzătoare și pentru noi, pentru că în 2023, după cum știți, contractele de muncă parte au început să fie impozitate la nivelul contractelor full-time pe salariul minim pe economie. Și atunci, am observat brusc o scădere a interesului angajatorilor pentru acest tip de contracte și a crescut numărul de contracte full-time. Bineînțeles, cele care au fost înlocuite au fost pentru salariul minim pe economie. 2023, 2024 au fost doi ani în care am văzut, probabil, cele mai scăzute niveluri ale job-urilor part-time postate la noi în platformă, dar 2025 a venit cu o creștere care a surprins pe toată lumea, mai ales că vorbim despre creșteri în domenii care au rămas fără acele facilități fiscale. Și mă refer aici la doar două dintre ele, pentru că doar două dintre ele se regăsesc în acest top al angajatorilor care au crescut numărul de job-uri; mă refer la industria alimentară și la construcții. Cumva, poate pentru ele este o formă de optimizare fiscală, pentru că, probabil, pentru a nu renunța la o parte dintre angajați preferă să modifice tipul de contracte pe care le au, poate alții, în loc să fac angajări noi pentru full-time, fac angajări și, mă rog, lucrează cu echipe subdimensionate pe contracte part-time. Este foarte probabil ca pentru angajatori să fie, cumva, o formă de a testa piața în acest moment, pentru a lucra cu echipe ceva mai suple pe costuri ceva mai suple decât până acum. Dar, cum spuneam, a fost cumva surprinzătoare pentru piață această deschidere bruscă a angajatorilor față de joburile part-time.

Horia Daraban:  Ce domenii, ce este căutat acum în zona asta a locurilor de muncă cu normă parțială. Ce domenii profesionale?

Ana Călugăru: Aici există o suprapunere aproape perfectă. Topul domeniilor care postează cel mai mult job-uri part-time este aproape identic cu topul domeniilor care atrag, deoarece candidații se uită în platformă, văd unde sunt cele mai multe job-uri pe profilul pe care și-l doresc ei, respectiv part-time și atunci aplică acolo unde văd cel mai mare volum de oportunități. Și atunci vorbim despre retail, call center, industria alimentară, turism, transporturi. Sunt domenii care și în trecut postau joburi part-time în mod consistent. Nu este o surpriză apariția acestor domenii în clasament. În plus, trebuie menționat faptul că, dacă vorbim despre joburi part-time, în cea mai mare parte a cazurilor, vorbim despre job-uri pentru segmentul entry-level, respectiv pentru candidați care au maximum doi ani de experiență, nu neapărat foarte tineri, dar și pentru tineri; și vorbim și despre job-uri pentru cei din segmentul ”blue collar” (candidați care nu au studiile superioare absolvite). Deci, cumva, acesta este profilul de job-uri, dar și profilul de candidați care sunt căutați pentru job-urile part-time. Nu mai există această percepție din trecut că job-urile part-time sunt acele job-uri care se adresează exclusiv studenților, spre exemplu, care vor să lucreze în timp ce își urmează studiile sau elevilor din anii terminali de liceu. Acum, vedem multe cazuri, candidați care au poate peste 45 de ani și care, așa cum spuneam, motivați de faptul că au nevoie de o suplimentare a veniturilor pe o perioadă determinată de timp, aleg să-și mai ia un job în paralel cu job-ul lor principal, sau să lucreze în weekend sau să lucreze pe bază de proiect, dar tot așa, pe contract cu jumătate de normă.

Horia Daraban: Apropo de ceea ce ați spus dumneavoastră, prin prisma ceea ce se întâmplă pe platforma Ejobs România, ce preferă angajatorul, generic vorbind? Un tânăr lipsit de experiență sau o persoană matură care a trecut, să spunem așa, prin mai multe planuri profesionale și a ajuns să aplice și pentru un job part-time?

Ana Călugăru: Și din acest punct de vedere, 2025 pare a fi anul revelaților. Ne surprinde și schimbarea de abordare a angajatorilor cu privire la segmentele de vârstă ale candidaților preferați. În ultimii doi-trei ani a existat o percepție foarte clară a faptului că tinerii sunt extrem de căutați pentru că sunt nativi digital, așa cum se numesc, pentru că par a fi mult mai bine digitalizați decât alte segmente de vârstă. Teoretic, învață mai repede și există această frustrare, dacă putem să o numim astfel, din partea candidaților care au peste 45 de ani, că, deși au experiență, nu mai sunt căutați, pentru că sunt căutați cei foarte tineri, care nu au neapărat niște competențe clare și nu au nici experiență, dar au acest spirit mult mai proaspăt și au acest argument al digitalizării mult mai puternic.

Acum nu mai vedem acest lucru, tocmai pentru că angajatorii nu își mai permit și angajează cu prudență și nu se hazardează atunci când își fac planurile de recrutare. Sunt companii care lucrează cu echipe, cum spuneam, subdimensionate și atunci preferă când angajează pe cineva să angajeze un candidat care să devină productiv din prima săptămână, dacă se poate, ori acest lucru nu este posibil cu un candidat foarte tânăr, care nu a mai lucrat niciodată. Aceste proceduri prin care candidatul este introdus în companie, este familiarizat cu tot ce înseamnă compania, durează, în cazul tinerilor, poate și două luni. Este un timp pe care mulți angajatori nu și-l mai permit acum. În plus, din păcate, este o realitate faptul că candidații foarte tineri sunt destul de instabili, au o rezistență destul de scăzută la frustrare și creează o rată de fluctuație mare de personal, lucru pe care, din nou, un alt lucru pe care angajatorii nu și-l mai permit acum.

Și atunci, cumva, încep să se orienteze spre persoane care să le ofere măcar acest element de stabilitate. Și atunci vorbim despre candidați care au de la 30 de ani în sus. Posibil să fie o situație temporară, nu știm, dar este o schimbare pe care o vedem față de anul trecut și mai ales față de acum doi-trei ani.

Horia Daraban: În ce măsură aceste job-uri part-time se transformă în locuri de muncă full-time, cu normă întreagă?

Ana Călugăru: Destul de puține, în acest moment. Cei care postează sau cei care se angajează part-time au foarte clar în minte faptul că vor un angajat care să lucreze cu jumătate de normă sau că vor un job pentru 4 ore sau 6 ore  pe zi; nu mai sunt acele cazuri, cum spuneam, ale studenților care vin, se angajează part-time și apoi cresc, evoluează și obțin un job full-time. Nu, acum, sunt foarte clare așteptările tuturor.  Destul de puține, probabil, se vor transforma în job-uri full-time.

Horia Daraban: Aș vrea să îndreptăm dialogul nostru și către zona Moldovei. Ce se întâmplă în cele opt județe? Evident, raportându-ne la subiect, la job-urile part-time. Sunt anumite zone ale regiunii cu o ofertă mai bogată, altele cu o ofertă mai scăzută?

Ana Călugăru: Cu siguranță. Dacă ne uităm pe joburi, Iașul este, așa cum era și de așteptat, județul care are cea mai mare ofertă de job-uri part-time pentru candidați, dar care atrage, evident, și cele mai multe aplicări. Iașul, de altfel, se află, la nivel general, la nivel național, în top cinci județe cu cele mai multe job-uri, job-uri din toate categoriile, nu doar part-time. De la începutul anului și până acum au fost postate aproximativ 3000 de job-uri part-time pentru Iași. Urmează Bacăul, cu undeva la 2800 de joburi part-time, Suceava, Galați, Neamț și celelalte județe sunt undeva sub 800 de job-uri part-time.

 Iar domeniile, în cazul în care sunt candidați din această regiune care sunt interesați de opțiunea de a lucra cu jumătate de normă, domeniile în care au cele mai multe șanse de angajare sunt servicii sunt retail, call center, industria alimentară, turism și transporturi.

Horia Daraban: Comparând, aceeași dinamică pentru toate regiunile României sau sunt fluctuații, diferențe?

Ana Călugăru: Pot fi fluctuații, dar destul de mici. Dacă la nivel general, de exemplu, vedem retail-ul pe primul loc, în regina Moldovei vedem serviciile pe primul loc și retail-ul pe locul al doilea. Sunt fluctuații, dar destul de mici,  insuficiente ca să creeze niște specificități ale regiunii și care să ne creioneze o imagine aparte față de restul țării. Ce vă mai pot spune și poate asta ar fi de interes pentru cei care vor să lucreze cu jumătate de normă este faptul că media salarială netă la nivel național pentru cei care lucrează part-time este undeva la 3000 de lei. Dar dacă ne uităm la regiunea Moldovei, această medie coboară undeva la 2500 de lei.

Horia Daraban: Având datele momentului prezent, putem anticipa ce se va întâmpla? Dau un exemplu, peste câteva luni, evident, raportându-ne la cererea și oferta pentru locurile de muncă cu normă parțială, pentru job-urile part-time.

Ana Călugăru: Până în toamnă, lucrurile vor continua să urmeze aceeași tendință. Probabil, vor crește undeva spre vară, când, în general, angajatorii din HORECA, din turism, din industria alimentară cresc numărul de proiecte sezoniere și atunci angajează și part-time. Este o specificitate anuală a verii, dar din toamnă, este posibil să vedem anumite schimbări. În acest moment, inclusiv angajatorii își pun puțin pe pauză orice planuri de extindere, altele decât cele care sunt ghidate de situații de urgență, cum ar fi nevoie de înlocuire imediată și așa mai departe. Le pun un pic în așteptare. Toți sunt cu ochii pe ceea ce se va întâmpla în zona politică în luna mai. Toți sunt cu ochii pe efectele economice la care vom fi martori și, din acel moment încolo, probabil că vom vedea schimbări. Însă chiar și acum, la început de lună martie, este timpuriu să facem predicții, pentru că realmente nimeni nu știe concret cum vor arăta lucrurile de la jumătatea anului încolo.

Cu siguranță, ceea ce se va întâmpla dincolo de fiecare industrie în parte, ceea ce se va întâmpla la nivel macro, își va spune cuvântul și asupra planurilor de angajare.

Varianta audio a interviului:

sursa foto: IA/Gemini

#InfoEconomic: Otilia Nuțu, analist de politici publice în energie și infrastructură: ”deși se prelungesc reglementările schemei de plafonare-compensare a facturilor, nu avem niciun fel de claritate cu privire la ce se va întâmpla după acest moment. Ar trebui să apară și o propunere privind dereglementarea pieței”

Publicat de hdaraban, 26 februarie 2025, 12:50 / actualizat: 26 februarie 2025, 13:54

Așadar, după termenul final din aprilie, ar putea fi menținute cele trei plafoane maxime de preț: pentru energia electrică, 0,68 de lei/kWh, 0,80 și 1,3 lei/kWh în funcție de consum, și 0,31 și 0,37 lei/kWh, pentru gazele naturale.

Plafoanele de preț final la energie electrică din prezent vor fi folosite până la 30 iunie 2025, iar cele la gaze, până la 31 martie 2026. De asemenea, la gaze, va fi menținută, până la 31 martie 2026, obligația producătorilor din România de a livra angro la preț reglementat fix de 120 lei pentru un MWh, pentru consumul populației și al CET-urilor ce alimentează sistemele centralizate de încălzire.

Măsurile pot fi puse și în contextul în care, prețul la gaze naturale  pe piața de profil înregistrează un trend ascendent , iar România s-a confruntat cu tarife mari la importul de  energia electrică.

La #InfoEconomic, doamna Otilia Nuțu, analist în politici de energie de la Expert Forum, a oferit câteva răspunsuri despre efectele pe care le are intervenția statului în piața energetică din România. Unul dintre acestea este încetinirea investițiilor și a apariției unor noi unități de producție, tocmai din cauza imprevizibilității pe termen lung.

Expertul subliniază că este necesară o analiză asupra impactului pe care îl are politica de reglementare din piața energetică și că este nevoie de o liberalizarea, fie ea și treptată, așa cum a fost până în 2022.

Referitor la zona Moldovei și la posibilitatea plecării companiei E.ON, Otilia Nuțu spune că aceasta ar fi cauzată tocmai de ”incertitudinea cu privire la banii pe care statul îi datorează, care sunt peste 100 de milioane de euro, și dacă sumele vor fi recuperate. Deci valoarea aceea estimată de 120 de milioane de euro pentru activele de furnizare sunt în cea mai mare parte creanțe pe care le are E.ON față de statul român din schema de plafonare și compensare”.

Horia Daraban: Ca principiu, date fiind condițiile, circumstanțele internaționale, naționale, prelungirea plafonării prețurilor la energie electrică și la gaze este o măsură oportună?

Otilia Nuțu: Nu cred că este de măsură oportună în felul în care a fost propusă, pentru că, deși prin ordonanța asta se prelungesc practic reglementările existente, nu avem niciun fel de claritate cu privire la ce se va întâmpla după acest moment. Adică, eu mă așteptam să apară și o propunere privind dereglementarea pieței, pentru că, în ultimii câțiva ani, de când avem aceste reglementări, s-au întâmplat tot felul de lucruri și tot felul de distorsiuni în piață. Adică, spre exemplu, ar fi trebuit să facem întâi și întâi o analiză cât anume din aceste reglementări poate am întârziat unele planuri de investiții pe care le aveau în plan investitorii privați. Nu ne este foarte clar, spre exemplu, de ce E.ON este atât de disperat să-și vândă activele pe care le are în furnizarea în România și s-ar putea să fie și din cauza faptului că furnizorii nu reușesc să-și recupereze banii pe care îi datorează statul român.

Deci, cumva, lucrurile astea ar trebui să fie analizate. Hai să vedem care este impactul real al acestei reglementări de prețuri. Zilele trecute a fost un mare scandal, dacă nu cumva se golesc depozitele de înmagazinare foarte repede. S-ar putea ca și asta să fie o consecință a faptului că furnizorii preferă să vândă gazul cumpărat scump și să-și recupereze banii de la stat, gazul care este înmagazinat fiind cumpărat în 2022, în momentul în care prețurile erau foarte mari în piața liberă. Deci, toate lucrurile astea trebuie să fie foarte clar analizate și să vedem dacă nu cumva facem pe termen lung un mare deserviciu pieței de energie din România. Ce poate să-și imagineze în acest moment un furnizor sau un investitor în sectorul de gaze sau de energie electrică: păi, nu știe ce se va întâmpla de anul viitor, dacă prețurile vor fi reglementate în continuare, care va fi schema prin care se va dereglementa piața la un moment dat și atunci nu-și poate face absolut niciun fel de planuri pe termen lung. Ori, în sectorul energiei, ai nevoie de o predictibilitate pe termen rezonabil.

Horia Daraban: Liberalizare a pieței, pe principiul cerere și ofertă este răspunsul corect la ceea ce se întâmplă acum, cu prețuri mari la energie electrică, cu prețuri mari la gaze naturale?

Otilia Nuțu: Să ne uităm un pic de unde vin aceste prețuri. Prețurile cresc în momentul în care oferta din piață este mult mai mică decât cererea. Ai cantități mult mai mici de energie electrică sau de gaze decât se cere cu adevărat din piață. Care este soluția structurală la această problemă? Păi, trebuie să fie crescută oferta. Degeaba ții prețurile la un nivel reglementat. Prin asta descurajezi investitorul să facă investiții în piață, pentru că nu știe dacă își va putea vinde energia la un preț care să-i acopere investiția și atunci doar amânăm această problemă a deficitului de ofertă pentru viitor.

Horia Daraban: Putem face o comparație între o factură cu preț subvenționat și una ce ar putea fi calculată fără aceste subvenții?

Otilia Nuțu: Nu, nu putem să facem o astfel de analiză din simplul motiv că nu știm care ar fi în acest moment prețurile de piață. Trebuie să ne uităm un pic la experiența pe care am avut-o chiar noi în trecut, și anume faptul că piața s-a de reglementat gradual, în perioada 2012-2018, și pentru gaze, și pentru energie electrică. Deci, în acest moment, și asta am văzut înainte să fie această propunere de ordonanță de urgență pentru extinderea schemei de plafonare și compensare, am văzut că jucătorii din piață nu știau clar care să fie prețurile la care să-și facă ofertele de vânzare și cumpărare, adică nu se făceau oferte în piață pentru simplul motiv că nimeni nu știa dacă regimul reglementat va continua și care ar fi un preț real de piață în condițiile actuale.

De asta este nevoie de o schemă de liberalizare care să se facă gradual și avem modelul pe care l-am avut pentru energie electrică și pentru gaze în 2013-2018. La energia electrică, schema a fost prin creșterea graduală a unor cantități care să se tranzacționeze în mod liber pe piață, în portofoliul furnizorilor, în timp ce la gaz, unde exista într-adevăr o referință de preț, respectiv prețul gazului de import, s-a crescut gradual prețul gazului tranzacționat. Deci, noi avem nevoie să construim acum o piață care a fost distrusă după 2022. În acest moment, dacă s-ar liberaliza mâine piața, nimeni nu știe exact cum ar arăta prețurile, nici măcar jucătorii din piață. A dispărut complet semnalul de preț pe care ți-l dădea piața liberă pe vremea când era piața liberalizată, iar acum condițiile sunt complet diferite față de acum trei ani.

Horia Daraban: De ce ministerul de resort nu a gândit mai departe, așa cum spuneați dumneavoastră, un plan care să se raporteze la liberalizarea, fie și treptată, a pieței de profil?

Otilia Nuțu: Impresia mea este că pur și simplu am încercat să amânăm această problemă, ca să nu trebuiască să avem de-a face cu ea acum.

Horia Daraban: E.ON acoperă, prin serviciile sale, zona Moldovei, șase din cele opt județe ale regiunii. Expert Forum a sesizat inclusiv instituțiile europene cu privire la scenariul preluării de către o companie din Ungaria, care ar putea crea dependență a României față de gazul rusesc. În opinia dumneavoastră, care este soluția? Ministerul de resort a invocat inclusiv achiziționarea de către entități din România a acestei companii E.ON?

Otilia Nuțu: Soluția, în primul și în primul rând, trebuie să pornească de la care sunt motivele reale pentru care E.ON a încercat să vândă aceste active și s-ar putea să vedem acolo că e incertitudinea cu privire la banii pe care statul îi datorează și care sunt peste 100 de milioane de euro, dacă vor fi recuperați. Deci valoarea aceea estimată de 120 de milioane de euro pentru activele de furnizare sunt în cea mai mare parte creanțe pe care le are E.ON față de statul român din schema de plafonare și compensare. M-aș gândi întâi și întâi de ce încearcă furnizorii privați să scape de această piață.

Horia Daraban: Este clar, România are o problemă în a-și acoperi nevoile, necesitățile energetice din plan intern. Care credeți că ar fi principalele măsuri care să ofere un răspuns la această problemă, la acest deficit?

Otilia Nuțu: Problema este că noi trebuie să avem o piață în care producătorii să facă investiții, și cei de gaze, și cei de energie electrică și asta, înainte să stimulăm creșterea consumului, cum intenționăm să o facem în piața de gaze. Practic, singura strategie a noastră coerentă în domeniul energiei a fost creșterea consumului de gaze prin extinderea rețelelor de distribuție către toți consumatorii casnici și aceste planuri de investiți în centrale pe gaze la Oltenia, care nu știm exact dacă se vor întâmpla sau nu. Deci, în loc de asta, noi ar trebui să liberalizăm piața în așa fel încât să apară investitorii privați.

Otilia Nuțu: Și aici cred că ar trebui să ne uităm puțin de ce din 2022 încoace, practic, au intrat în piață doar 400 de megawați, capacități care sunt deja conectate la rețea, în afară de prosumatori. S-ar putea întâmpla să vedem că motivele nu țin atât de faptul că nu există bani europeni sau nu există oportunități sau că prețurile nu sunt atât de mari încât să justifice investițiile, ci, pur și simplu, ai o piață care are reglementări foarte neclare și ai dificultăți de acces la rețea. Asta ar trebui să fie principalele lucruri pe care să ne concentrăm acum: liberalizare a pieței, investiții în rețea în așa fel încât să se poată conecta noi producători în piață și să își poată oferi energia consumatorilor.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: IA/Gemini

Astăzi, alegeri anticipate în Germania. Tudor Ancuța, expert în relațiile româno-germane: ”cel mai probabil, vom avea o așa numită mare coaliție, care, în trecut, ajungea la 60-70%, iar acum, abia dacă o să atingă pragul de 50% din mandate”

Publicat de hdaraban, 23 februarie 2025, 08:29 / actualizat: 23 februarie 2025, 10:01

O creștere constantă pentru două partide mai mici, dacă se va reflecta în rezultatele alegerilor de astăzi, ar fragmenta mandatele în Bundestag, camera legislativă inferioară. Die Linke (stânga radicală) a urcat la 7%, în timp ce Alianţa Sahra Wagenknecht (BSW, populist), un partid nou, a atins pragul electoral de 5%.

De aici lucrurile se complică, mai multe scenarii postelectorale pentru formarea unui guvern. Invitat la ”Weekend cu prieteni” a fost domnul Tudor Dan Ancuța, jurist, absolvent al Facultății de Drept a Freie Universität Berlin, analist de politici publice și consilier parlamentar în Bundestag.

În interviul acordat lui Horia Daraban, interlocutorul a vorbit despre dificultățile care pot apărea în stabilirea unei coaliții de guvernare, fiecare procent obținut de partidele politice putând simplifica sau complica negocierile ulterioare.

Expertul oferă justificări pentru ascensiunea în opțiunile  de vot a extremei drepte, multe din ele raportându-se la nemulțumirile populației cu privire la costurile de trai, la modul în care a funcționat coaliția condusă de actualul cancelar Olaf Scholz.

În ipoteza în care Friedrich Merz, liderul blocului conservator de opoziție,  va ajunge cancelar, Bucureștiul va avea oportunitatea, având în vedere și contextul internațional,  să revigoreze relațiile, să ea îmbunătățească. În acest sens, Tudor Dan Ancuța adaugă: ”acum, depinde și de România cât de mult reușim să beneficiem de acest viitor sau nou zvâc care va veni în cancelaria de la Berlin”.

Horia Daraban: Pe plan intern, în ce constă importanța rezultatelor acestor alegeri? Vor defini calea politică pe care o va lua Germania după luna februarie?

Tudor Dan Ancuța: Cu siguranță, cel mai important lucru care se întâmplă este că, oricum ar arăta rezultatele astăzi, guvernul ce va urma va fi unul diferit de actualul, cel mai probabil cu un alt cancelar, cel mai probabil de la conservatori. Și atunci, pur și simplu, toată direcția Germaniei se va schimba în următoarea perioadă, în următorii patru ani.

Horia Daraban: În ce sens?

Tudor Dan Ancuța: Se vor pune accente pe alte politici publice. Alte zone vor fi de interes pentru noul guvern. Desigur, interesul pentru situația din Ucraina, pentru război, pentru susținerea Ucrainei va rămâne în continuare ridicat, indiferent de rezultat. Dar, în afară de acest lucru, va scădea importanța schimbărilor climatice și a subiectului schimbărilor climatice și va crește importanța combaterii migrației ilegale și, desigur, restartarea economiei germane.

Horia Daraban: Din sondajele făcute publice și pe care le-am invocat în introducere a dialogului nostru, rezultă că nicio formațiune nu va putea face de una singură guvernul. E nevoie de colaborări. Cea mai probabilă sau este o misiune foarte dificilă și greu de calculat înainte de publicarea rezultatelor?

Tudor Dan Ancuța: Nu putem zice 100% ce coaliție va apărea după aceste alegeri, deoarece, în sondaje,  scorurile sunt  atât de apropiate între partide, încât, dacă se coalizează, au majorități atât de subțiri, atât de mici, încât fiecare procent în plus sau în minus poate să creeze sau să distrugă o posibilă coaliție. Cel mai probabil, vom avea o așa-numită mare coaliție, care, în trecut, de obicei ajungea pe la 60-70%, iar în prezent, de-abia dacă o să atingă acel prag de 50% din mandate, adică o coaliție formată dintre conservatori și social-democrați. Pe masă mai este de sigur o coaliție între conservatori și ecologiști, dacă ecologiștii reușesc să adune suficiente procente ca această coaliție să fie posibilă matematic, iar dacă niciuna din aceste două variante nu este posibilă, s-ar putea crea o coaliție între conservatori, social-democrați și ecologiști. Dar asta ar fi o coaliție extrem de instabilă pentru țară, pentru Germania, iar guvernul, cel mai probabil, ar fi mai mult paralizat decât eficient în a-și atinge țelurile.

Horia Daraban: Alternativa pentru Germania, în sondaje, 21%. Cum se explică ascensiunea acestei formațiuni de extremă dreapta?

Tudor Dan Ancuța: Această formațiune, față de 2021, s-a dublat. Atunci, avea în jur de 10 procente, un pic mai mult de 10 procente, acum a ajuns pe la 20. S-a întâmplat asta,  pentru că actualul guvern avut o imagine în public extrem de proastă. Este guvernul care a început în timpul pandemiei, apoi a venit războiul în Ucraina, care a adus cu el prețuri mari la energie, inflație ridicată; costurile, în general, au crescut, iar oamenii nu au acceptat situația asta. Nu le-a convenit ce a făcut acest guvern și de asemenea guvernul acesta a avut marea problemă: a fost primul guvern din istoria Germaniei federale la nivel federal, care a fost format din trei partide complet diferite; partid ecologist cu un partid social-democrat și un partid liberal, fiecare cu țeluri diferite, cu scopuri diferite, cu propuneri de politici publice la care nu voiau să renunțe, care erau în antiteză completă cu ceea ce își doreau ceilalți. Iar acest trio a mers în primul an, iar după primul an, pur și simplu, nu au mai reușit să facă față.

Horia Daraban: Aș vrea să aduc în dialogul nostru și influențarea opțiunilor de vot în Germania. Este ea palpabilă, se simte? De multe ori este invocată Rusia pe acest palier.

Tudor Dan Ancuța: Se simt influențele externe, în sensul că ele sunt vizibile, fie că vorbim de Rusia, care finanțează diverși sau diverse mișcări în Germania, fie că vorbim de extrema dreaptă, fie că vorbim de extrema stângă, partidul lui Sarah Wagenknecht, e exemplul pe care l-ați menționat, e clar susținut și de Rusia. În același timp, se simte și influența din partea cealaltă a Atlanticului, venit, în ultima perioadă, din partea lui, de exemplu, Elon Musk sau J. D. Vance, vicepreședintele american, pentru Alternativa pentru Germania. Dacă chiar are un impact electoral, este greu de zis, și mai ales în relația asta dintre America și Alternativa pentru Germania. Votanții Alternativei pentru Germania sunt, în general, sceptici față de americani și atunci se poate foarte bine că această susținere venită din America nici să le dăuneze, dar nici să îi ajute pe aceștia. Plus că am observat inclusiv în sondaje că au o excepție, au fost foarte stabili în ultima lună, cel puțin, de campanie.

Și atunci ne dăm seama că, practic, orice subiect care s-a dezbătut fie în Parlament, fie susținerea venită din America și așa mai departe, nu au influențat scala partidelor, să zic așa, rangul partidelor.

Horia Daraban: În funcție de rezultatul alegerilor din Germania, se poate schimba modul în care va funcționa proiectul european, proiectul Uniunii Europene sau, Uniunea Europeană, ce există acum, rămâne în continuare?

Tudor Dan Ancuța: Ce există acum, cel mai probabil, rămâne în continuare. Pot apărea modificări, pot apărea reforme, dar nu în sensul de desființare a Uniunii Europene sau de reducere a importanței politice a Uniunii Europene, ci, tocmai, poate să ducă spre mai multă integrare europeană, spre mai multă susținere a Uniunii Europene din partea Germaniei. Singura mare problemă este ce facem cu datoriile comune la nivel european. Dacă vin aceste propuneri, teoretic, partidul viitorului, cel mai probabil cancelar Merz, nu susține aceste propuneri. În rest, este deschis pentru ca Germania să reia un rol important în Europa, lucru care în ultimii trei ani, în timpul mandatului Scholz nu s-a prea întâmplat. Și Friedrich Merz este, din declarațiile lui publice, dispus să reia legăturile strânse cu Franța, să reia legăturile strânse cu Polonia și, practic, prin aceste două legături, să restarteze puterea geopolitică a Uniunii Europene.

Horia Daraban: În cheia a ceea ce ați spus dumneavoastră, în această săptămână, mai exact la 20 februarie, a fost marcată împlinirea 145 de ani de relații diplomatice între România și Germania. După alegeri ce e sub semnul întrebării în aceste relații, în condițiile în care putem vorbi și de această repoziționare americană? Așadar, se poate întrevedea o întărire a relațiilor română-germane, deschiderea de noi planuri.

Tudor Dan Ancuța:  Cu siguranță am și văzut, a avut loc o întâlnire cu ambasadorul german din București, a mai multor miniștri, ministru de externe, ministru de interne, consilier prezidențial pe politici europene și așa mai departe. A fost, practic, o mare adunare acolo, ceea ce arată că România se reorientează către Germania, cu nesiguranța care vine de peste Atlantic. Problema mare a României este că face asta puțin prea târziu. Este un pic necredibil. Evident, Germania nu ne va zice ”n-aveți voie, nu faceți” sau ”nu vrem să auzim despre lucrurile astea”, dar ar fost bine pentru România ca aceste relații cu Germania să fi fost turate un pic mai devreme, mai ales că, în contextul războiului din Ucraina, aveam în Germania un partener de nădejde; și în contextul în care noi, în ultimii zece ani, am avut un președinte vorbitor de limbă germană, care, din păcate, nu s-a folosit atât de mult de posibile lui relații cu Berlinul.

Dar, per total, cu venirea probabilă a lui Friedrich Merz pe postul de cancelar, relațiile cu România nu au cum să se slăbească, ci, în contextul acesta internațional, pot doar să meargă mai departe, să crească, să se fructifice. Acum, depinde și de România cât de mult reușim să beneficiem de acest viitor sau nou zvâc care va veni în cancelaria de la Berlin.

Horia Daraban: Deci, într-un fel, dumneavoastră spuneți că se poate recupera acest decalaj existent în relațiile dintre București și Berlin.

Tudor Dan Ancuța: Cu siguranță, există disponibilitatea de la Berlin, dar pentru asta trebuie să arătăm și noi disponibilitate și să mergem, să fim activi, să conducem diplomatic și să încercăm să venim cu propuneri. Friedrich Merz o să își dorească să fie el, între ghilimele, un așa zis lider european sau cel mai mare lider european, iar pentru asta are nevoie de aliați. Acești aliați pot să vină inclusiv din România, prin susținere, iar pentru asta, România trebuie să vină cu propuneri, cu idei, nu doar să aștepte ca nemții să vină cu idei sau altcineva să vină cu idei și ei doar să se alăture acestora. Trebuie să fim proactivi, să acționăm, iar ceilalți europeni, inclusiv Germania, vor aprecia acest lucru.

Horia Daraban: Dați-mi un exemplu de propunere de inițiativă care să vină din partea României și să fie îndreptată către Germania, iar aceasta să trezească interesul viitorului guvern de la Berlin.

Tudor Dan Ancuța: De exemplu, acum, în contextul în care se vorbește despre retragerea trupelor americane din Europa de Est, o propunere bună din partea României ar fi să convoace cât mai repede formatul ”Bucharest 9”, B9, împreună cu președintele Poloniei, iar prin Polonia, să încerce și România să alăture  triunghiului ”Weimar plus”, la acest format în care, practic, cei mai importanți decidenți europeni, cu privire la estul Europei, se alătură. De asemenea, când vine vorba despre reforma instituțională a Uniunii Europene, acolo, România trebuie pur și simplu să vină cu propuneri, pentru că, în trecut, în ultimii ani, România, tot timpul, a așteptat să vină altcineva cu propuneri de reformă, la care, într-adevăr, România a fost o țară care tot timpul a fost pro-europeană și nu a încercat niciodată să se pună bețe în roate nimănui, dar nu a venit cu poziții proprii.

Și atunci România nu este neapărat chemat la masa negocierilor, pentru că se știe, România o să zic că da, dar nu vine cu propriul input.

Varianta audio a interviului:

fotografie generată cu IA, Gemini

#StareaEducației (INTERVIU) Reprezentanți ai Consiliului Județean al Elevilor Iași: “E nevoie să schimbăm urgent planurile cadru pentru liceu și programa. Dorim să fim ascultați și să ne putem alege disciplinele pe care să le aprofundăm.”

Andreea Daraban: Cu toții suntem de acord că este nevoie de o schimbare în sistemul educațional românesc. Ne concentrăm acum pe ceea ce se întâmplă la liceu. Cum vedeți aceste modificări ale planurilor-cadru?

 Teodor Giurcanu: Noi am așteptat foarte mult timp aceste noi reforme. Ele, conform legii educației, trebuiau să iasă undeva, anul trecut, în primăvară. Doar că ministrul a tot tras de timp, a tot tras de timp. Apoi s-a schimbat și conducerea ministerului și după aproape un an primim planurile-cadru în dezbatere publică. Noi nu suntem foarte speriați de ceea ce presupun acestea, fiindcă au fost integrate foarte multe dintre părerile noastre. De exemplu, Curriculum la decizia elevului din oferta școlii, care a fost propunerea Consiliului Elevilor,  a fost integrat în Legea Educației Naționale, s-au scos ore din trunchiul comun. Vreau să mă adresez tuturor elevilor și să le spun să ia legătura cu Consiliul școlar din unitatea de învățământ, să își spună părerea, să își spună ofurile, pentru că toate aceste informații, toate aceste păreri sunt colectate și ajung la nivel central, unde reprezentanții elevilor din Consiliul Național le vor transmite mai departe în fața ministrului. Planurile-cadru nu sunt doar ele importante. Sunt o serie de acte normative care împreună își pun o amprentă asupra climatului educațional. Vorbim despre tot ce înseamnă curriculum, vorbim despre profilul absolventului, un document foarte important. Toate acestea trebuie să fie în complementaritate, să meargă mână în mână, ca să putem să avem într-adevăr un sistem de educație centrat pe elevi și pe nevoile elevilor, pentru că elevii sunt beneficiarii principali.

Andreea Daraban:  Ștefan, tu ce părere ai despre ceea ce se întâmplă acum în spațiul public și despre faptul că, iată, ministerul a pus în dezbatere până la urmă aceste planuri-cadru?

Ștefan Gheroghiu: Ne bucurăm că au apărut aceste planuri-cadru, în sfârșit, pentru că a mai existat o încercare în 2021 și 2017, dar nu s-a mai ajuns la un consens ca acestea să apară. Ne bucurăm că au apărut acum, pentru că este vorba să existe o schimbare, pentru că noi, fiind în clasa XII-a, ar fi trebuit să susținem un nou Bacaluareat bazat pe competențe,  cum am susținut Evaluarea Națională în clasa a VIII-a și aceste planuri-cadru vor urgenta această schimbare. Este foarte important că suntem ascultați în ceea ce ne dorim. În aceste noi planuri-cadru, părerile profesorilor, dar și diferitelor societăți de profesori sunt ascultate și sunt integrate.

Andreea Daraban: Voi sunteți la profil real. Teodor, tu ești la Matematică-Informatică, Ștefan la Științe ale Naturii. Ce discipline credeți că ar fi necesar să fie obligatorii, pentru profilul real, pentru ca absolventul, la finalul liceului, să aibă cunoștințele adecvate care să-l ajute în viață, în carieră și așa mai departe?

Teodor Giurcanu:  Trunchiul comun a trebuit restrâns ca să putem să adăugăm proporții mai mari în Curriculm la decizia elevului din oferta școlii, pentru că școala ar trebui să își dorească să poată specializa cu adevărat elevul.  Elevul să se poată specializa pe drumul pe care vrea să-l facă în viață. Acel curriculum specializat face diferența între ce studiez eu la Matematică-informatică și ce studiază el la Științe. Și acolo avem mai multe ore de biologie, de fizică, de chimie pentru profilul de științe, mai multe ore de matematică și de informatică pentru profilul de matematică-informatică.

Andreea Daraban:  În opinia ta, scoaterea unor ore din trunchiul comun este benefică?

Teodor Giurcanu: Da și obligatorie. Altfel nu poate exista CDEOȘ. (curriculum la decizia elevului din oferta școlii)

Andreea Daraban: Se dorește scoaterea unei ore de limbă străină,  a unor ore de limba română, a unor ore de geografie…

Teodor Giurcanu:  Da, lucruri pe care elevii le pot alege după aceea din oferta școlii sau din oferta națională, pentru că există și o ofertă națională.

Andreea Daraban:  Și crezi că asta vor face elevii? Vor alege acele discipline care nu mai sunt în trunchiul comun?

Teodor Giurcanu:  Vor alege acele discipline pe care ei le consideră folositoare în ceea ce vor să facă după învățământul preuniversitar. Noi optăm pentru un CDEOȘ mult mai mare. Noi am dat o propunere la Ministerul Educației să se introducă acea metodă de săptămână pară- săptămână impară, care e folosită și în mediul universitar și care este folosită și pe planurile trecute pentru muzică și educație plastică, cu materii precum Istoria evreilor și Istoria comunismului. Sau acestea să fie integrată în materia de Istorie. Dar când se va schimba curricula, pentru că v-am spus, e foarte important să schimbe și curricula înainte să introducă planurile-cadru. Elevul trebuie să poată să-și aleagă. De exemplu, eu vreau să mă duc la Facultatea de Informatică, mai vreau două ore de informatică.  Sasu eu vreau să mă duc la Medicină, mai vreau o oră de fizică, o oră de chimie, o oră de biologie. Sau eu vreau să mă duc la economie, îmi mai pun o oră de matematică și o oră de economie.

Andreea Daraban: Aceste discipline opționale să fie introduse din clasa a IX-a sau în partea superioară a ciclului liceal?

Teodor Giurcanu:  Noi ne gândeam la o proporție de 15-20% pentru clasele a IX-a și  a X-a și o proporție mult mai mare pentru clasele a XI-a și a XII-a,  de 30-40%.  Așa ar fi fost ideal pentru elevi.

Andreeea Daraban: În ceea ce privește profilul de Științe ale naturii, acolo unde ești tu, Ștefan, cum vezi că ar trebui să arate acest trunchi comun astfel încât să satisfacă nevoile unui absolvent?

Ștefan Gheorghiu:  Noi ne bazăm mai mult pe toate științele naturii, precum fizică, chimie, biologie. Ar fi necesare cam 3-4 ore de matematică, două de română, o oră de istorie, o oră de geografie, o oră de desciplină socio-umană, pentru că ajută elevul să vadă lumea și dintr-o perspectivă socio-umană, nu doar științifică. În clasa a IX –a elevii să poată să facă toate orele de fizică, chimie, biologie, urmând ca în clasa a X-a să își aleagă una sau mai multe materii, astfel încât unii mai pasionați de biologie și chimie decât de fizică, de exemplu, să iși poată alege acele discipline, să le aprofundeze.

Teodor Giurcanu:  Da, și aici mai apare o problemă, faptul că Bacalaureatul nu este diferențiat între Matematică-Informatică și Științele ale Naturii decât la Bacul de matematică. Dacă eu, la Matematică-Informatică dau Bacul la Biologie, dau același Bac cu cei de la Științe, dau același bac și la Chimie și la Fizică, cu cei de la Științe, unde ei au mai multe ore de din aceste discipline,  pentru că sunt la profilul de Științe,  iar lucrul acesta ar trebui urgent modificat, adică simplificat. Cum și Bacul la Matematică este mult mai greu la profilul nostru.

Andreea Daraban: Cum ar trebui să arate acest curriculum la alegerea elevului din oferta școlii propus prin planurile cadru?

Teodor Giurcanu:  Este destul de greu de implementat și nici noi nu știm cum va arăta exact în teritoriu, pentru că trebuie să ne asigurăm că oferta școlilor este într-adevăr benefică pentru elevi, că elevii au de unde alege, că profesorii înaintează opționale de calitate, în interesul elevilor.

 Andreea Daraban: Înțeleg că există și o ofertă din partea ministerului.

Teodor Giurcanu:  Există și o ofertă națională, în care vor fi integrate materii precum Educație pentru sănătate, iar oferta aceasta va fi în toate școlile.  Sfatul nostru,  pe care fiecare Consiliul județean al Elevilor îl va da Inspectoratului Școlar,  este ca direcțiunile să se sfătuiască cu Consiliul Școlar al Elevilor, iar Consiliul să colecteze opiniile elevilor despre ce opționale ar vrea să studieze în școală într-adevăr, să asculte și să centreze elevul în sistemul de învățământ.

Andreea Daraban:  În acest Curriculum la decizia elevului din oferta școlii există două paliere: pot alege din ceea ce oferă ministerul, dar pot alege și din ceea ce propune școala.  Și probleme ar putea apărea la oferta școlii.  

Teodor Giurcanu:  Da. Și mai este o problemă faptul că acum aceste opționale pun într-o dificultate profesorii, fiindcă ei ar trebui să aibă mult mai multe competențe pedagogice. Și ministerul ar trebui să vină cu un centru de resurse, un centru de formare permanentă a profesorilor, prin Casele corpurilor didactice, prin care să ofere resurse pentru aceste opționale și să formeze profesorii să livreze un opțional de calitate, care într-adevăr să specializeze elevul. În prezent, la opționale nu facem ceea ce e în programa opționalului respectiv. Adică, dacă eu am opțional la matematică și am opțional de geometrie de exemplu, eu fac oră de matematică normală. La fel și la română.  Dacă am optional de lectură, nu vorbesc despre cărți, vorbesc strict despre materia de bac.

Andreea Daraban:  Poate nu se întâmplă în toate liceele acest lucru.

Teodor Giurcanu:  Poate nu la toate liceele, dar în consultările noastre așa e cam peste tot. Și sperăm ca profesorii să facă, într-adevăr, opționalul în momentul în care vor fi integrate și planurile-cadru și noul curriculum.

Andreea Daraban:  Ștefan, crezi că modificările acestea propuse pentru opționalele din liceu vor ajuta elevii să aleagă mai liber ce vor studia?

Ștefan Gheorghiu:  Da, pentru că până acuma opționalele de la clasă se aleg în mod majoritar, decide majoritatea din clasă. Facem opțional la Biologie, toată clasa face optional la Biologie, pe când unii elevi poate ar fi vrut optional la Matematică sau la Fizică. Acum o să funcționeze, dacă putem spune așa, pe sistemul American.  Elevii vor merge din clase în clase, la diferitele opționale pe care le vor alege și vor face aceste opționale cu alți colegi din alte clase.

Andreea Daraban:  Așa ar trebui să fie.

Ștefan Gheorghiu:  Așa ar trebui să fie și așa sperăm că o să fie. Și astfel elevul se va putea concentra pe ce îl pasionează, pe ce-l interesează și să se îndrepte spre ceea ce își dorește să urmeze mai târziu.

Andreea Daraban: Sunteți elevi în clasa a XII-a, vă apropiați de finalul ciclului liceal.   Ce ați schimba în felul în care arată în prezent arhitectura curiculară?

Teodor Giurcanu: La liceu aș schimba totul, pentru că noi am fost și prima generație care a primit noile manuale, noile materii la nivel de ciclu primar și ciclu gimnazial. Am fost prima generație cu o nouă Evaluare Națională, total diferită. Și apoi am intrat în liceu pe aceleași manuale, vechi, manuale mai vechi decât elevii din generația noastră, cu planuri-cadru pe care le așteptăm de mai bine de un deceniu, unde informația era uneori aceeași cu ceea ce studiam noi în gimnaziu sau poate uneori se săreau etape și studiam o materie mult mai performantă decât cu ceea ce eram noi pregătiți în gimnaziu, lucru care duce la haos în mintea elevului. Ministerul trebuie să schimbe urgent toate manualele de liceu, toată curricula, toată programa. Programa trebuie să fie mult mai axată pe de ce studiem acea materie. Să existe o parte în o oră în care să înțelegem de ce este important să studiem matematica. Pentru că elevii ajung să aibă niște păreri proaste despre anumite materii, strict din cauza faptului că nu înțeleg de ce le studiază. Și profesorii ar trebui să-i facă pe elevi să înțeleagă de ce este important să studiem materiile respective.

Andreea Daraban: Ce alte schimbări ați dori în reforma aceasta educațională pentru ca procesul educațional să răspundă mai bine nevoilor elevilor?

Teodor Giurcanu:  Cu riscul de a suna clișeic, elevii își doresc să fie ascultați, înțeleși și cum am mai spus și mă repet, sistemul să fie centrat pe elev, pe nevoile elevului, pe întrebările elevului. Profesorii să fie mult mai bine formați și asta vine și cu o salarizare mult mai corespunzătoare.

Andrea Daraban:  Ștefan, tu ce părere ai? Ce altceva ar mai trebui schimbat în afară de aceste planuri-cadru, care presupun evident și o schimbare a programei școlare, a manualelor, a metodelor de evaluare ulterioare.

Ștefan Gheorghiu:  Da, cum a zis și colegul meu, elevii să fie cu adevărat ascultați, pentru că în legile educației din România există prevederi precum că elevul trebuie să fie ascultat în momentul în care se creează orarul sau se fac niște schimbări în școală, dar de multe ori aceste lucruri nu se întâmplă în teritoriu, după cum reiese din consultările pe care le avem cu elevii. Ar trebui poate să existe niște sancțiuni pentru conducerile școlii dacă elevii nu sunt ascultați. O altă schimbare ar putea fi introducerea tehnologiei în predarea materiilor, pentru că suntem într-o eră în care inteligența artificială joacă un rol important în viețile de zi cu zi, iar elevii trebuie să învețe să o folosească în mod eficient și etic.

Andreea Daraban: Ce veți transmite ministrului educației, Daniel David, când va veni la Iași? Ați spus că veți avea niște luări de cuvânt?

Teodor Giurcanu: Vrem să facem un draft, așa cum am vedea noi, elevii ieșeni, planurile cadru, vrem să tragem un semnal de alarmă cu privire la curriculum care este foarte învechit și total discrepant de ceea ce studiem în gimnaziu. Vrem să tragem un semnal de alarmă cu privire la formarea profesorilor, lucruri pe care le-am discutat și aici, care sunt cheie pentru soluționarea problemelor care există acum în învățământ.

Ștefan Gheorghiu:  E foarte trist că unii elevi nici acum nu știu nimic despre aceste noi planuri-cadru. Ar trebui ca profesorii, poate la orele de dirigenție, să le vorbească despre aceste planuri-cadru, să le spună care sunt noile schimbări, să îi întrebe despre cum ar trebui să arate noul orar. Dar din păcate aceste lucruri nu se întâmplă. Pe la elevi circulă doar niște zvonuri și aceștia, din păcate, de multe ori, nu se informează corect privind noile schimbări legislative din sistemul educațional românesc.

Varianta audio a interviului:

Teodor Giurcanu este elev în clasa a XII-a la Colegiul Național „Costache Negruzzi” din Iași, președintele Consiliului Județean al Elevilor Iași,  ⁠fost vicepreședinte și secretar executiv al Consiliului Național al Elevilor.

 Ștefan Gheorghiu este elev în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza” Iași și vicepreședinte al Consiliului Județean al Elevilor Iași. Totodată, acesta este și președintele clubului de voluntariat Interact Iași 2000, dar și responsabil de dezvoltare de conținut și cercetare la Law-Z, o platformă care ajută elevii din România să își cunoască drepturile și obligațiile.

#InfoEconomic (EXCLUSIV): profesor universitar doctor Bogdan Glăvan, economist: ”SUA au un deficit impresionant, deoarece exportă un lucru ce reprezintă cauza fundamentală a problemei: banii. Dacă, într-o bună zi, nu ar mai avea acest deficit comercial, am constata că nici dolarul nu mai este monedă de rezervă pe plan global”

Publicat de hdaraban, 19 februarie 2025, 17:32 / actualizat: 23 februarie 2025, 9:55

Aceste date sunt importante și în contextul dat de repetatele declarații ale președintelui american Donald Trump, care a făcut trimiteri în repetate rânduri la practicile comerciale nedrepte ale Uniunii, din punctul său de vedere, dând vina pe acestea pentru deficitul mare al Americii cu Uniunea Europeană, care s-a ridicat la aproximativ 157 de miliarde de euro în 2023.

Cu toate acestea, conform analizei Politico, atunci când se iau în considerare serviciile, acest deficit este compensat substanțial. Statele Unite s-au bucurat de un excedent de 109 miliarde de euro în servicii oferite Uniunii Europene. Deci lucrurile sunt mai nuanțate.

Plecând de la aceste repere, profesor universitar doctor Bogdan Glăvan, la #InfoEconomic, a oferit mai multe explicații  legate de ceea ce se întâmplă în relația comercială între cele două părți, SUA și UE.

Economistul  crede  că ”președintele Trump vine cu o idee complet greșită despre cine suportă povara tarifelor  anunțate. Cei care vor plăti noile taxe vamale impuse de administrația Trump sunt consumatorii americani, nu producătorii străini. Deci, din acest punct de vedere, avem de-a face cu eroare științifică și de asta cred că nu vor fi sustenabile”.

Atunci când este analizată relația SUA-Europa, sunt foarte multe detalii problematice. Profesorul precizează că ”e de notorietate că un cetățean român, dacă vrea să-și cumpere un automobil din America, plătește o taxă vamală de 10%,  în vreme ce producătorii europeni, care vând mașini în America, nu plătesc această taxă vamală. Da, cu o excepție, totuși, să nu vândă cumva acele camionete foarte populare în America. Dacă vând așa ceva, atunci taxa este foarte mare.”

Economistul mai adaugă ”așa cum în raport cu NATO, statele europene nu cheltuiesc suficient, tot așa, când vine vorba de economie, nu este normal să vedem că comerțul din țările Uniunii Europene merge mult mai prost, mult mai lent. Merge ca un tren personal în comparație cu trenul rapid din America. Statele americane au o dinamică a comerțului interstatal mult mai mare decât au statele europene între ele. De ce? Pentru că există încă bariere netarifare, există birocrație, există lucruri care încetinesc, există reglementări.”

Referitor la efectele impunerii unor tarife vamale americane la produsele și serviciile europene, Bogdan Plăvan precizează că țara noastră ”este vulnerabilă în mod indirect, pentru că România are ca principali parteneri comerciali marile state vest-europene, în special Germania. Deci noi suntem un subcontractor pentru industria auto din Germania, de exemplu. Și atunci, când industria germană merge prost, evident, că prindem și noi guturai.”

Horia Daraban: Care este sursa disputei comerciale? Până la urmă, ține de elementul politic, electoral din Statele Unite ale Americii, de ceea ce a promis Donald Trump sau este vorba despre un real, adânc dezechilibru în relațiile comerciale dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană? Și dacă e dezechilibru, ce înseamnă el și cum se manifestă, domnule profesor?

Bogdan Glăvan: Este vorba și de una, dar nu neapărat în sensul în care ni se prezintă, îndeobște. Categoric, în timpul campaniei electorale și conform programului de guvernare prezentat, domnul Trump a susținut și a arătat că America importă mult din restul lumii, că este tratată diferențiat, prin

prof. univ. dr. Bogdan Glăvan

taxe vamale diferite de cele pe care America le pune, iar acest lucru va trebui schimbat, prin urmare, putem spune că se ține de program. Categoric așa stau lucrurile, adică America are un deficit impresionant. Însă, America are un deficit impresionant, deoarece America exportă ceva, un lucru despre care noi nu vorbim niciodată și care, de fapt, reprezintă cauza fundamentală a deficitului comercial: America exportă bani.

Începând în anii 1970, Statele Unite au avut un deficit comercial cronic, consistent, permanent, adică au cumpărat din restul lumii mai mult decât au exportat. Aici, nu contează, nu intrăm pe capitole, pe fel de fel de bunuri, pe fel de fel de servicii. Vorbim de ansamblu. Deci America cumpără mai mult din restul lumii decât exportă, pentru că poate să plătească pentru aceste importuri cu dolari. De ce? Pentru că restul lumii dorește să păstreze acești dolari. Restul lumii are nevoie de acești dolari, îi păstrează, nu îi cheltuie la rândul lor, evident, cumpărând ceva din SUA. Acesta este rolul de monedă de rezervă al dolarului. Prin urmare, dacă America, într-o bună zi, nu ar mai avea acest deficit comercial, am constata că nici dolarul nu mai este monedă de rezervă pe plan global.

Horia Daraban: Revenind la ideea de tarife vamale, taxe vamale, chiar e atât de simplu să impui taxe? Adică, efectele unei astfel de măsuri nu se regăsesc la nivelul unor industrii întregi?

Bogdan Glăvan: Sigur că președintele Trump vine cu o idee complet greșită despre cine suportă povara taxei. El ne spune că taxa va fi suportată de producători. Dacă ne întoarcem un pic la România, vedem aceeași retorică. Același discurs a fost folosit cu prilejul impunerii a nenumărate taxe în ultimii ani. Ni s-a spus că taxele vor fi plătite de companii, comercianții și așa mai departe. În realitate, grosul taxelor este plătit de cetățeni, de consumatori. De asta și funcționează impozitarea, fiindcă apasă pe marea majoritate a publicului. Prin urmare, cei care vor plăti noile taxe vamale impuse de administrația Trump sunt consumatorii americani, nu producătorii străini. Deci, din acest punct de vedere, avem de-a face cu eroare științifică și de asta cred că nu vor fi sustenabile. Nu vor dura mult în timp. Lumea a mai asistat la războaie comerciale și toate s-au terminat.

Noi trăim astăzi în cea mai liberă lume în care am trăit vreodată, în care mărfurile circulă liber. De ce? Pentru că toate guvernele și toți oamenii și-au dat seama, până la urmă, că cel mai bine în folosul lor este să nu pui taxe, nu pui taxe vamale, să lași comerțul liber. Dacă pui taxe, nu faci decât să-ți bați cuie în talpă. Asta este ideea. Sigur că, atunci când analizăm relația SUA-Europa, spre exemplu, găsim foarte multe detalii problematice. E de notorietate că un cetățean român, dacă vrea să-și cumpere un automobil din America, plătește o taxă vamală de 10%, în vreme ce producătorii europeni, care vând mașini în America, nu plătesc această taxă vamală. Da, cu o excepție, totuși, să nu vândă cumva acele camionete foarte populare în America, dacă vând așa ceva, atunci taxa este foarte mare.

Deci, cu alte cuvinte, nu avem un comerț complet liber, dar nici nu avem genul de asimetrie de care vorbește președintele Trump. Pur și simplu, fiecare putere comercială, fiecare putere economică, Uniunea Europeană sau America își protejează un pic propriile industriei.

Horia Daraban: Adiacent la ceea ce ați precizat dumneavoastră, războiul tarifelor, amenințările la acest capitol între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, toate acestea pot fi legate și de chestiunea ucraineană? De modul în care americanii văd soluția prin negociere în doi, excluzând Uniunea Europeană, Ucraina, sau e o chestiune separată?

Bogdan Glăvan: Pot fi legate, la fel cum pot fi și separate. Pilonul principal, să spunem așa, al politicii externe, și aici, sigur că politica economică poate fi, este o parte a politicii externe, este acela că SUA trebuie să plătească mai puțin și că restul lumii, Europa, în speță, trebuie să contribuie mai mult. Acest pilon este fundamentat, de fapt, trebuie să recunoaștem acest lucru, pe o realitate: că finanțele publice din America sunt într-o stare aproape la fel de proastă ca cele din România. Sigur, America emite moneda de rezervă pe plan global, dolarul, deci poate s-o tipărească pentru a-și acoperi cheltuielile publice fără să riște inflația pe care am risca-o noi, în România, dacă am face așa ceva, tocmai pentru că nenumărate popoare păstrează dolarul. Cu toate astea, deficitul este formidabil și datoria publică americană sunt formidabilă. Anul acesta, necesarul de finanțare reprezintă un sfert din datoria totală, ceea ce este colosal.

Prin urmare, America are clar o mare problemă bugetară, la fel cum au și Franța, la fel cum are și România și atunci administrația Trump încearcă, cumva, să repare aceste finanțe publice. O face însă, pe alocuri, într-un mod înțelept, pe alocuri, într-un mod prostesc, iar taxele vamale reprezintă, așa cum vă spuneam mai devreme, un mod prostesc de a rezolva această problemă.

Horia Daraban: Ați dat dumneavoastră exemplu industria auto și  taxele care sunt impuse de o parte și de alta Atlanticului. Pentru ce alte domenii, pentru ce sectoare de activitate, disputa taxelor vamale, asupra taxării importurilor, de o parte și de altă Atlanticului, este definitorie pentru întregul tablou? Putem da un exemplu și explica și de ce?

Bogdan Glăvan: Aminteam mai devreme de cazul industriei de automobile. Un alt exemplu sunt bunurile agricole. Aici, trebuie să recunoaștem, iarăși, Uniunea Europeană este una din cele mai protecționiste blocuri comerciale din lume. Adică, când vine vorba de politica agricolă, căreia îi dedicăm foarte mulți bani, foarte multe subvenții, nu doar că aceste subvenții pentru agricultori nu sunt suficiente, dar mai punem și taxe vamale și bariere și tot felul de piedici la importuri. Una din piedici se referă la interzicerea importurilor acelor produse modificate genetic care în America se cultivă, se manufacturează. Deci, iată o practică economică diferită în Europa față de America și care a reprezentat un subiect de dispută de-a lungul timpului. Un alt exemplu interesant este politica energetică: Europa, iarăși trebuie să recunoaștem, axându-se, după părerea mea, în mod exagerat greșit, pe dezvoltarea unor energii din surse regenerabile, în vreme ce America, sub noua guvernare, vrea energia din combustibili fosile și vrea s-o exporte, fiindcă este o sursă de bani.

Deci astea toate sunt surse de tensiuni, de dispută între Uniunea Europeană și Statele Unite. În continuare la ce v-am spus mai devreme și mergând către perspectiva aceasta geopolitică, tot aici putem încadra și contribuția Americii la NATO. America acoperă trei sferturi din cheltuielile militare ale Alianței. Au existat nenumărate avertismente de foarte mulți ani de zile că acest lucru va fi la un moment dat oprit, întrerupt. Iată, se pare că suntem într-un punct de inflexiune în care trebuie să realizăm că relațiile transatlantice trebuie, cumva, renegociate, reașezate pe noi fundamente.

Horia Daraban: În opinia dumneavoastră, care ar fi aceste fundamente?

Bogdan Glăvan: Fundamentul esențial care aduce prosperitate tuturor este cel al liberului schimb. Pe de o parte, deci, în loc să ne îmbățoșăm reciproc și să amenințăm cu taxe de retorsiune, în paranteză fie spus, tocmai de asta nu funcționează taxele vamale ca instrument politic, fiindcă restul țărilor o să-ți dea și ele cu taxe vamale în cap. Și ne batem între noi cu taxe vamale până când obosim și când obosim, renunțăm la ele. De asta nu funcționează. Deci, în loc să ne îmbățoșăm, și să vorbim și noi de taxe va mare la produsele americane, ar trebui să le desființăm pe toate. Asta ar fi un lucru. Iar în privința contribuției la NATO ar trebui să băgăm la cap că nu poate exista o asemenea asimetrie, nu este corect și nu este sustenabil. Iată și în consecință, Europa țările europene ar trebui să cheltuiască mult mai mult pentru domeniul militar.

Horia Daraban: Mario Draghi, fostul președinte al Băncii Centrale Europene și fost prim-ministru al Italiei, într-un editorial în Financial Times, scrie că barierele interne ridicate și obstacolele de reglementare din Uniunea Europeană sunt mult mai dăunătoare pentru creștere decât orice taxe vamale ar putea impune America. În consecință, în opinia dumneavoastră, ce ar trebui să facă Uniunea Europeană, domnule profesor?

Bogdan Glăvan: Este un punct de vedere care ne bagă cu picioarele în apă rece și vine în ideea a ceea ce spuneam mai devreme: să nu cumva să abordăm perspectiva asta ”a îmbățoșelii”, perspectivă greșită, o atitudine greșită și să ne uităm mai bine la bârna din propriul ochi și avem o mare bârnă în propriu ochi. Așa cum  în raport cu NATO, statele europene nu cheltuiesc suficient și trebuie să recunoaștem asta, tot așa, când vine vorba de economie, nu este normal să vedem că comerțul din țările Uniunii Europene merge mult mai prost, mult mai lent. Merge ca un tren personal în comparație cu trenul rapid din America. Statele americane au o dinamică a comerțului interstatal mult mai mare decât au statele europene între ele. De ce? Pentru că există încă bariere netarifare, există birocrație, există lucruri care încetinesc, există reglementări.

Haideți să dăm un exemplu foarte simplu: noi putem, astăzi, să cumpărăm RCA, acea poliție de asigurare pentru automobile, nu doar de la firme înființate în România ci și de la asigurători europeni. Pot să fie francezi, pot să fie nemți, care au dreptul să-și ofere aceste servicii în România, în baza așa-numitului pașaport european. Deci asta înseamnă piață liberă, piață deschisă, ca un asigurător din Franța, fără alte formalități, să poată să vândă RCA șoferului român. Dar noi n-am avut acest ”privilegiu” dintotdeauna, el este recent. Ei bine, așa stau lucrurile în multe alte perspective. Schengen-ul a reprezentat o barieră pentru integrarea României în piața comună. Când domnul Draghi spune că avem multe probleme legate de birocrația internă, are dreptate. Și ar trebui să ne concentrăm pe eliminarea lor.

Horia Daraban: Apropiindu-ne de România, este o zonă a economiei naționale unde țara noastră este vulnerabilă în chestiunea tarifelor vamale Statele Unite ale Americii – Uniunea Europeană.

Bogdan Glăvan: În mod direct, nu cred. Însă, România este vulnerabilă în mod indirect, pentru că România are ca principali parteneri comerciali marile state vest-europene, în special Germania. Deci noi suntem un subcontractor pentru industria auto din Germania, de exemplu. Și atunci, când industria germană merge prost, evident, că prindem și noi guturai. Acest lucru se simte, se vede deja. Economia Germaniei stagnează de 5 ani de zile. Un nou război comercial ar afunda-o și mai mult sau ar periclita șansele de dezvoltare. Și atunci, acest lucru afectează și România. De asta și guvernatorul BNR a menționat că respectivele unei recesiuni nu sunt excluse în România, depind de starea economiei mondiale, de cum vor decurge lucrurile. Deci, noi, în mod direct, nu suntem foarte afectați, însă, în mod indirect, da, categoric vom fi afectați.

Horia Daraban: Revenind la disputa comercială între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană, aceasta poate merge și pe palierul acordurilor bilaterale între Statele Unite și state membre ale Uniunii, ocolind Bruxelles-ul?

Bogdan Glăvan: După părerea mea, este exclus. Este foarte puțin probabil, pentru că Uniunea Europeană tocmai asta este, în primul rând, o piață comună, asta e definiția fundamentală și principalul avantaj al ei, această piață comună, uniune vamală, adică un spațiu intern în care nu trebuie să existe bariere și la granițele căruia trebuie să existe aceleași bariere. În consecință, negocierile se vor purta la nivel comunitar, nu cred că se vor pune la nivel statal.

Varianta audio a dialogului:

sursa foto: link via wikipedia.org

sursa foto: bogdan glăvan

Un grup de opt români, printre care și polițistul băcăuan Dan Gârleanu, ascensiune reușită pe Aconcagua (Argentina), cel mai înalt vârf din emisferele sudică și vestică. Emisiunea ”Weekend cu prieteni” (16.02.2025)

Publicat de hdaraban, 18 februarie 2025, 18:07

 Este vorba despre Aconcagua din Anzii Cordilieri, Argentina, pisc ce face parte din cele șapte vârfuri importante ale lumii, fiecare dintre ele fiind cel mai înalt al continentului sau al sub-continentului unde este situat.

Bineînțeles, acestor date este alăturată povestea ascensiunii pe vârf realizată de mai mulți români chiar la începutul acestui an. Unul dintre ei este Dan Gârleanu, polițist din Bacău, unul dintre cei doi ghizi ai grupului. De altfel băcăuanul, este mare iubitor de natură. Dovada este dată și de inițiativele sale care se raportează la persoanele cu dizabilități, astfel încât acestea să intre în contact cu frumusețile pe care le oferă mediul neatins de om.

În interviul realizat de Horia Daraban, Dan Gârleanu vorbește despre provocările pe care le ridică o ascensiune pe un vârf de aproape 7000 de metri. Una dintre ele ține de deficitul de oxigen și care necesită aclimatizări la diferite altitudini intermediare.

Mai mult decât atât, procurarea apei devine o problemă în sine, singurele surse fiind zăpada și ghețarul de pe munte, asta în condițiile în care, la peste 5 000 de metri, este necesar să bei minimum patru litri de lichid de pe zi.

Dincolo de pregătirea individuală, importantă este și coeziunea grupului de alpiniști, omogenitatea acestuia și capacitatea celor cu experiență în a-i ajuta pe ceilalți camarazi de expediție.

Cât despre sentimentele după reușita unei ascensiuni pe un vârf de mare altitudine, Dan Gârleanu spune: ”în momentul în care ajungi pe vârf și faci echipă cu acești oameni, este sentimentul ăla de încununare a unui efort și este o descătușare. E expresia aia – uite că am făcut-o și pe asta! Bineînțeles, și aici este o oarecare capcană, pentru că este necesar să-și păstreze energia și luciditatea; cele mai multe accidente se întâmplă pe coborâre. Cu adevărat te poți bucura în momentul în care ai ajuns în tabără și totul este sigur și toată lumea este în regulă.”

Horia Daraban: Care sunt motivele care au stat la baza deciziei de a urca pe Aconcagua?

Dan Gârleanu: Nu a fost propriu-zis un proiect stabilit de foarte mult timp. Cumva, a venit logic și firesc. După alte ascensiuni realizate în munți cu o altitudine mai mică, munți din Europa, inclusiv Elbrus sau Kilimanjaro din Africa, era normal să facem următorul pas. Motiv pentru care am organizat împreună cu prietenul și colegul meu Radu Turtă această expediție și am plecat într-o echipă de 10 oameni și am reușit să ajungem pe acest vârf. În afară de o persoană, care s-a întors cu Radu, am fost opt alpiniști, care am bifat acest vârf.

Horia Daraban: La sfârșit de ianuarie, început de februarie, perioada aceasta calendaristică, potrivită pentru ascensiuni montane în emisfera sudică?

Dan Gârleanu: Da, este perioada optimă pentru a realiza ascensiuni, având în vedere inversiunea de sezon. În momentul în care la noi este iarnă, în emisfera sudică este vară. Bineînțeles, și acolo vara, la aproape 7000 de metri sau chiar la 6000, în ultima tabără de bază, înseamnă riscuri, înseamnă vânt foarte puternic și temperaturi resimțite undeva la -30°  Celsius.

Horia Daraban: Cum se ajunge la munte? Ca reper geografic, vârful este situat în Argentina, la frontiera vestică a acesteia cu Chile. Deci, într-un fel, se străbate de la est la vest Argentina.

Dan Gârleanu: Primul pas al nostru a fost aterizarea Sao Paulo și de acolo am aterizat în Mendoza, orașul din care se pleacă pentru a începe ascensiunile în Aconcagua. Se intră în parcul național. E o întreagă procedură realizată, o parte din ea, anterior; sunt niște contracte care se stabilesc cu agenție și, bineînțeles, cu Guarda Parques. Totul este foarte bine pus la punct, inclusiv cu medici până la tabăra de 5500, care te verifică și îți spun dacă este ok sau nu este ok să mergi mai departe.

Horia Daraban: Oferiți-ne din impresiile dumneavoastră, odată ajuns în proximitatea muntelui. Peisajul, de  o frumusețe aparte?

Dan Gârleanu: Este un peisaj, așa, de tip Planeta Marte. Este un peisaj arid, dar care combină în piscurile montane niște nuanțe foarte interesante de culori. Valea Horcones este o vale lungă pe care o străbatem, la un moment dat, când se face urcarea dinspre 3400 la 4300 de metri, respectiv taberele Confluencia și Plaza de Mulas. E o zonă lipsită de vegetație aridă, foarte mult praf, dar de la 4300, mai este o tabără Alaska și de acolo începe practic zăpada. Nu toți anii în Aconcagua sunt cu zăpadă. Noi am avut noroc și eu să spun noroc, deși unii poate n-o să înțeleagă. Noi am avut noroc să prindem zăpadă anul ăsta. Zăpada este importantă, mai ales la 5000 de metri, pentru că nu ai surse de apă și, efectiv, trebuie să cauți ghețarul, să iei bucată din ghețar să o topești ca să-ți poți procura apa.

Undeva, la peste 5 000 de metri, este necesar să bei minimum patru litri de lichid de pe zi, pentru a te putea aclimatiza și pentru a putea funcționa cât de cât corect la altitudine.

Horia Daraban: Mulți alpiniști, domnule Gârleanu sau doar echipa românească?

Dan Gârleanu: Au fost mulți alpiniști din multe țări. Pentru toată lumea este un Aconcagua este o provocare și nu neapărat din punct de vedere tehnic. Vârful nu este unul tehnic, dar este un vârf destul de dificil de abordat în contextul în care produce destul de multă uzură și aerul este rarefiat. Este unul dintre puținii munți care se mai urcă fără oxigen. Oxigenul resimțit în Aconcagua se apropie de zona himalayană de 7500 de metri. Deja, de la 8000, cei mai mulți alpiniști folosesc oxigenul. Este o posibilitate foarte bună de a te evalua și de a te antrena în vederea ascensiunilor pe unul dintre cele 14 vârfuri de 8000 de metri din Himalaya.

Horia Daraban: Deci aclimatizarea în taberele pentru alpiniști este esențială.

Dan Gârleanu: Da, este importantă. Chiar noi am avut o situație în care unul dintre participați a dezvoltat la 6300 de metri simptomatologia ușoară a unui edem pulmonar, lucru pentru care colegul meu Radu Turtă a coborât cu persoana respectivă. Nu au fost absolut niciun fel de probleme, dar ieșirea din parc s-a realizat cu elicopterul și coborârea la o altitudine inferioară este necesară pentru a preveni complicațiile în astfel de afecțiuni, care sunt normale și firești la un moment dat, pentru că fiecare corp răspunde diferit.

Horia Daraban: La astfel de altitudini, să înțelegem, întregul regim de viață se schimbă.

Dan Gârleanu: Da, totul este diferit acolo. Este foarte important să vii mental și fizic bine pregătit, să ai parte din gânduri pozitive. Și ăsta este un avantaj al echipei din care faci parte, să fie echipă omogenă și pozitivă. Este important să ai oameni cu experiență, ghizi sau măcar oameni care știu, în cazul în care tot nu ai suficientă experiență, știu să-ți îndrume fiecare pas, să te ferească cât mai mult de ceea ce înseamnă, în primul rând, rău de altitudine și, ulterior, de tot ceea ce poate însemna edemul cerebral sau pulmonar. Totul acolo se încetinește, parcursul, mersul, vorbitul, absolut orice. Totul se petrece de vreo trei-patru ori mai lent, pentru că așa este normal, pentru că oxigenul este din ce în ce mai puțin pe măsură ce urci și simți lucrul ăsta și durează până organismul se adaptează la pragurile astea de altitudine și cu oxigen puțin.

În momentul în care un alpinist exagerează și crește ritmul de mers, urcă distanțe în altitudine foarte mare, adică diferențe de nivel, organismul poate să ajungă la un nivel de panică, să tragă un semnal de alarmă și să asocieze aceste exagerări cu faptul că vrei să-l omori și atunci te blochează. În momentul în care apare acest blocaj, ca un sistem de protecție al corpului, automat nu mai poți să mergi. Organismul te blochează pe tine și nu te lasă să efectiv să urci; se protejează dacă tu faci vreun gest necugetat. Ceea ce este important în tot procesul ăsta de aclimatizare este ca el să fie făcut moderat, astfel încât să faci o echipă bună cu creierul tău, cu cel care analizează acele semnale de alarmă, acele butoane roșii pe care organismul le transmite ca și informații către creier.

Horia Daraban: Haideți să vorbim și despre reușita în sine. Cu ce trăiri, odată ajuns pe vârful muntelui? S-a plecat de la ultima tabără alpiniștilor, bănuiesc mai dimineața, ca să se ajungă cât mai devreme.

Dan Gârleanu: Noi am plecat în ascensiunea pentru Vârful Aconcagua la ora 3:00. Este necesar să pleci pe timp de noapte, atunci când energia ta este la nivel maxim, astfel încât să eviți să te întorci pe timp de noapte, pentru că atunci, în momentul în care te întorci, ești deja obosit și cari în spate tot efortul zilei.

Horia Daraban: Pe vârf, cu ce sentimente, cu ce trăiri, domnule Gârleanu?

Dan Gârleanu: Aici, diferă; eu și cu Radu, ca ghizi, avem alte trăiri și prioritatea numărul unu a noastră este siguranța oamenilor și apoi succesul echipei și al nostru, bineînțeles și starea de bucurie. Dar în momentul în care ajungi pe vârf și faci echipă cu acești oameni,  care a fost o echipă grozavă, este sentimentul ăla de încununare a unui efort și este o descătușare. E expresia aia ”uite că am făcut-o și pe asta!” Bineînțeles, și aici este o oarecare capcană, pentru că este necesar să-și păstreze energia și luciditatea; cele mai multe accidente se întâmplă pe coborâre. Cu adevărat te poți bucura în momentul în care ai ajuns în tabără și totul este sigur și toată lumea este în regulă.

Horia Daraban: Am povestit despre Aconcagua, ce mai urmează?

Dan Gârleanu: Nu am un plan. Pentru noi, există mai multe ascensiuni pe care le vom realiza împreună cu participanții și, în martie, o să avem vârful Toubkal (4167 de metri) din Africa de Nord, cel mai înalt vârf, care este o obișnuință pentru cei care doresc să testeze partea de altitudine și vom mai avea și alte expediții. Bineînțeles că ne gândim și noi ușor-ușor cu Radu să urcăm spre un vârf de 8000 de metri sau în apropiere. Va mai fi vârful Lenin în luna iulie, pe care îl vom urca, aproape 7200 de metri. Anul viitor, avem în plan să urcăm și pe acoperișul Americii de Nord, respectiv Muntele Denali (Muntele McKinley), care este un vârf mai tehnic decât Aconcagua, dar la o altitudine un pic mai mică, aproape 1 000 de metri diferență de nivel. Planuri sunt, dar noi luăm lucrurile așa cum vin și nu există neapărat un ”must do” în aceste vârfuri.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: Dan Gârleanu

#InfoEconomic: Cecilia Țugulia, președintele Asociației Producătorilor Locali ”Produs în Iași”: ”pentru noi, importante sunt schemele de calitate, calitatea produsului pe care îl punem pe piață”

Publicat de hdaraban, 12 februarie 2025, 12:10 / actualizat: 12 februarie 2025, 15:01

Când vorbim despre percepția cu privire la producătorii locali, același studiu arată faptul că cei din mediul urban îi asociază pe aceștia cu o calitate ridicată și tradiție, prin folosirea rețetelor autentice, percepându-le produsele ca fiind sănătoase.

Totodată, aceștia îi asociază cu sustenabilitatea, pentru că susțin comunitățile locale și economia națională.

Sunt mai mult motive pentru care produsele românești sunt alese: 64% dintre consumatori afirmă că sunt gustoase, 56% o fac pentru a susține afacerile locale. Pentru 54%, produsele locale sunt mai sănătoase și tot 54% declară că le aleg pentru gustul tradițional românesc.

Cu aceste repere pe fundal, la #Infoeconomic, doamna Cecilia Țugulia, antreprenor din categoria producătorilor locali în domeniul panificației, președinte al Asociației Producătorilor Locali ”Produs în Iași”, a vorbit despre provocările care apar pe drumul pe care îl parcurge un produs local pentru a ajunge la client: lipsa mâinii de lucru calificate, chestiunile de ordin legislativ, aspectele financiare și, nu în ultimul rând,  relația dintre producătorii locali și marii retaileri.

Interlocutoarea lui Horia Daraban spune că, ”pentru noi, micii producători locali din cadrul Asociației Producătorilor Locali ”Produs în Iași”, importante sunt schemele de calitate, calitatea produsului pe care îl punem pe piață”.

Plecând de la exemplul produsului pe care îl oferă pe piața locală, Cecilia Țugulia, spune că produsele locale trebuie să fie din ”ingrediente pe care consumatorii le recunosc, ingrediente pentru care nu au nevoie de un dicționar ca să le înțeleagă”.

Horia Daraban: Plecând de la datele oferite în introducere a dialogului nostru, din punctul dumneavoastră de vedere, cine intră în această categorie a producătorului local?

Cecilia Țugulia: Producătorul local, în concepția noastră, este acel producător care își desfășoară activitatea în zona în care noi locuim. De aia se spune producător local, faci în locul unde exiști, unde îți desfășori viața. Producătorii locali din județul Iași, că la ei o să fac referire, sunt pe raza județului Iași. Își desfășoară activitatea și în mediul urban și în mediul rural. Își valorifică marfa local, ori în relația directă cu clientul, prin piețe, târguri, evenimente specifice, ori în magazinele proprii, ori în magazinele partenere, mai puțin cei care reușesc să intre în supermarket-uri și marii retaileri.

Horia Daraban: Vom reveni la subiectul acesta. Până la urmă este nebunia unui individ în a face ceva pe plan local sau ceea ce rezultă este relația dintre cerere și ofertă?

Cecilia Țugulia: Cred că este o combinație între cele două, pentru că fără un dram de curaj și de nebunie, oricât de mult ai vrea, nu poți să faci minuni. Chiar dacă cererea și oferta dictează piața, îți trebuie acel curaj și acea doză de nebunie, aș putea spune, ca să faci produse atestate tradițional, să faci produse certificate ecologic, produse cu scheme de calitate în spate, nu orice fel de produs. În categoria de producători lor locali pot fi mai multe entități care produc alimente, dar pentru noi, micii producători locali din cadrul Asociației Producătorilor Locali ”Produs în Iași” importante sunt schemele de calitate, calitatea produsului pe care îl punem pe piață. Și aici intervine curajul și doza de nebunie de care vorbeam.

Horia Daraban: Câți membri are asociația pe care o  reprezentați și, lărgind orizontul, există o statistică, există o centralizare a numărului producătorilor locali de la nivelul județului Iași?

Cecilia Țugulia: Există, bineînțeles. În rândul asociației noastre activează undeva la 25 de producători care se pliază pe cerințele noastre, să spunem așa, și pe idealurile noastre. Dar la nivelul județului Iași sunt mult mai mulți, mulți sunt în zona de agricultură, legumicultură și apicultură. Această listă este disponibilă pe o platformă care se numește ”Gust de Iași”, spre exemplu, o platformă dezvoltată în parteneriatul dintre Primăria Municipiului Iași, Academia Română și asociația noastră; o platformă care este informativă și, acolo, dacă intrați, veți vedea pe categorii toți producătorii care au autorizație de funcționare. Este foarte important să înțelegem ce înseamnă un producător autorizat, un producător care are un circuit, un flux tehnologic bine pus la punct și avizat de autoritățile locale. Nu vorbim de gospodina de toamnă, care face câteva borcane de zacuscă în cămara ei și le scoate la vânzare la poarta casei sau, mai nou, pe diverse site-uri și grupuri de Facebook sau Instagram.

Horia Daraban: Ce exploatează producătorul local în a fi aproape de consumator? Sigur, plecând de la cerere și ofertă, există particularități în cazul nostru?

Cecilia Țugulia: În orice domeniu trebuie găsite particularități. Nevoia este cea care dictează apariția unui produs pe piață. În cazul nostru, apariția pâinii cu maia, în cadrul brutăriei noastre, a avut legătură cu ce se întâmplă la nivel de sănătate. Nu avem surse de alimentare sănătoase, care să respecte principii de alimentație sănătoasă; adică, industria alimentară la ora actuală, datorită consumul destul de ridicat, s-a dat și la a folosi substanțe chimice, nu substanțele naturale care intră în compoziția ingredientelor. Și atunci, noi am început să dezvoltăm această pâine din dorința de a arăta oamenilor că se poate consuma sănătos și din proveniență locală, adică apă, făină, sare. Sunt ingredientele care definesc pâinea noastră și nimic mai mult. Celelalte nu au ce căuta și invităm clienții să extrapoleze această triere a alimentelor pe care o fac, uitându-se foarte bine pe etichetă. Trebuie să fie ingrediente pe care ei le recunosc, ingrediente pentru care nu au nevoie de un dicționar ca să le înțeleagă.

Atunci ei vor ști că se află în fața unui produs natural. Mai mult, să înțeleagă însemnele de pe etichete, ce simboluri apar, dacă avem o frunzuliță verde, ce înseamnă, dacă avem un tricolor, ce înseamnă. Încercăm să explicăm oamenilor care sunt elementele cheie pe care ar trebui să le urmărească în alegerea unui produs, care face parte din coșurilor zilnic.

Horia Daraban:  În ideea a ceea ce ați spus dumneavoastră și prin prisma experienței pe care o aveți, care sunt provocările în a aduce produse ecologice, produse sănătoase aproape de clientul local?

Cecilia Țugulia: În primul și în primul rând, vorbim de lipsa mâinii de lucru calificată, pentru că e un domeniu în care a face natural parcă s-a uitat, parcă lumea nu mai știe ce înseamnă să gătești în casă și să faci un produs absolut sănătos și 100% natural. Apoi sunt provocările legislative care te forțează și pe bună dreptate, să respecți anumite criterii. Aici intervin aspectele financiare. Tu trebuie să fii profitabil, ca să poți să reinvestești în afacerea ta, ca să fii la nivelul celorlalți jucători de pe piață, pentru că suntem totuși competitori, direct sau indirect, cu marii producători locali, naționali sau internaționali. Pentru că vorbim de Uniunea Europeană, produsele noastre sunt într-o competiție la nivel european. Apoi intervin celelalte aspecte legate de zona de antreprenoriat, care presupun să dezvolți afacerea apelând la anumite credite bancare.

Iar dacă e să ne uităm pe piața românească, cu cât se împrumută un antreprenor din România, ca și dobândă de la băncile locale, și cu cât se împrumută de pe piața bancară din Uniunea Europeană un alt producător din celelalte state membre ale Uniunii Europene, se vede o mare diferență, ceea ce pe noi, antreprenori români, nu ne ajută, din contră, ne împiedică să fim din ce în ce mai competitivi pe această piață; plus, legislația, care în unele state membre ale Uniunii Europene favorizează apariția unor astfel de produse cu scheme de calitate în spate, favorizează producătorii locali, producătorii autohtoni. Cred că mulți dintre noi, care am avut ocazia să călătorim în afară, am văzut că în centrele marilor metropole găsim piețe dedicate producătorilor locali, unde numai ei au dreptul să vândă. Acolo avem piețe care sunt extraordinar de frumoase și de atractive, piețe care oferă o experiență gastronomică dincolo de tradiția locului.

Vorbim de o experiență culinară care te duce în zona de turism, de atracție turistică. Sunt multe de discutat pe tema aceasta ca  diferențe și provocări în ceea ce privește accesul micilor producători pe piață, iar nu în cele din urmă, este accesul către marile supermarketuri.

Horia Daraban: Apropo de acest subiect, pentru că tot există această perioadă disputa, hai să spunem, în cheie politică, cum vedeți dumneavoastră relația cu marii retaileri, din punctul de vedere al producătorului local?

Cecilia Țugulia: Este o relație, care cred că ar putea să funcționeze mai bine și care ar trebui reglementată și din partea statului, mai coerent. Avem legi, care nu sunt puse în practică și aici o să vă dau un exemplu strict legat de un produs care este produs în România și care ajunge într-un supermarket și căruia i se a pune un adaos comercial diferit față de un alt produs care vine din altă țară a Uniunii Europene și căruia i se pune un adaos comercial mai mic: există legea concurenței, care spune foarte clar că la produse similare nu ai voie să practici adaosuri comerciale diferite. Lucrul acesta, din păcate, se întâmplă, de aceea vedem la raft un ulei venit din Franța și costă, nu știu, 10 lei, dau un exemplu, și un ulei venit din România, produs aici cu mai puțini kilometri, cu mai puțin cost pe mâna de lucru, undeva la 16-17 lei, adică o diferență foarte mare.

Apoi, poziționarea produsului la raft: în față vezi produsele, cele care sunt marcă proprie ale supermarket-ului respectiv, care nu sunt neapărat din țara noastră; și mai jos, unde nu prea te uiți în mod normal, vezi produsele românești. Adică, trebuie să le cauți, trebuie să faci eforturi ca să găsești produsele din țara ta. Cred că ne-ar ajuta foarte mult dacă ar exista o legislație care să spună foarte clar supermarket-urilor să aibă un procent minim sub care să nu se scadă prezența producătorilor locali în supermarket-uri. Cred că ar fi bine să fim identificați foarte clar, un colț al producătorilor locali, distinct de tot restul magazinului, unde românul știe că acolo găsește doar produse românești și nu trebuie să le caute el, alandala, printr-un raft.

Horia Daraban: Ar putea reprezenta, reprezintă târgurile de produse locale, evenimentele de prezentare, de desfacere a acestora, o soluție viabilă la sincopele în relația dintre producătorul local și marii retaileri?

Cecilia Țugulia: Da, este un exemplu care Iași a demonstrat că funcționează. Și aici vorbim de târgul ”Iașul în bucate”, care se desfășoară deja de trei ani,  cu o adresabilitate din ce în ce mai mare, din ce în ce mai mulți producători doresc să participe la acest târg și din ce în ce mai multe persoane vin către aceste târguri, pentru că au înțeles că acolo este un târg unicat, un târg în care au ocazie să se întâlnească direct cu producătorul. Relația dintre consumatori și producători este directă, nu intermediată, așa cum se întâmplă în supermarket-uri, așa cum se întâmplă în alte piețe, unde nu prea mai găsim producătorii, ci intermediarii care, din păcate, profită cel mai mult și câștigă cel mai mult în tot lanțul acesta de punere a unui produs pe piață.

Horia Daraban: Există un portret robot al clientului care caută produse locale, care este acesta?

Cecilia Țugulia: Din punctul nostru de vedere, este mama care dorește să-și hrănească familia cât mai sănătos și care  are obligația de a alege produsele românești pentru ca economia să meargă mai departe, economia locală și banul să se întoarcă în propriul buzunar. De fapt și de drept, asta înseamnă să consumi local: să-ți păstrezi banul în propria curte, dar îl treci din buzunarul stâng în buzunarul drept.

Horia Daraban: Din postura de președinte al Asociației Producătorilor Locali ”Produs în Iași”, cu siguranță le puteți spune ce pregătiți pentru acest an, 2025.

Cecilia Țugulia: Pentru anul 2025, vom continua proiectele care țin de ”Iașul în bucate”, de platforma ”Gust de Iași”. În continuare, vom disemina informații către copii, către cei care reprezintă viitorul nostru și vom dezvolta proiecte care vor atrage atenția și vor uimi, în același timp, prin frumusețea lor. Și aici mă refer la un proiect care se va implementa anul acesta și care se numește ”Moara culturală” și este un fenomen, care, în zona noastră, a Moldovei, nu s-a întâmplat niciodată. Moara Probota va avea ocazia să primească copiii într-un spațiu imersiv, o cunoaștere la un alt nivel, cu alte simțuri, iar la nivel național, vom avea acțiuni care vor da un gust mai bun României. Și aici mă refer la o mișcare, care ține de promovarea produselor locale la nivel național, regional, mult mai bine și mult mai coerent, organizându-ne mai mulți producători sub aceeași umbrelă.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: Cecilia Țugulia

#InfoEconomic: Romeo Vatră, director general al Aeroportului Iași: ”în lipsa unei autostrăzi, aeroportul e principala poartă de intrare și de ieșire pentru oameni de afaceri. Există o legătură strânsă între conectivitatea Iașului cu Europa și facilitarea de investiții în regiune. Dezvoltarea de activități cargo pe aeroportul de la Iași va aduce un plus la sprijinirea mediului de afaceri, de a putea transporta și mărfuri pe calea aerului”

Publicat de hdaraban, 5 februarie 2025, 12:02

Studiul de caz poate fi Aeroportul Internațional Iași. De altfel, potrivit unei autoevaluări, ca număr de călători, aerogara se situează pe locul doi în topul aeroporturilor regionale, având al doilea cel mai mare terminal din România. Este vorba despre finalizarea terminalului patru anul trecut, cel mai important proiect cu fonduri europene din istoria entității, în valoare totală de 90 de milioane de euro.

La #InfoEconomic, Horia Daraban l-a avut partener de dialog pe domnul Romeo Vatră, directorul general al Aeroportului Internațional Iași. În răspunsurile oferite, invitatul a vorbit despre bilanțurile lui 2024, care înseamnă, 2,2 milioane de pasageri, dar și un profit de peste un milion de euro.

Directorul Aeroportului Iași a vorbit și despre proiectele de dezvoltare care includ transformarea celor patru terminale în doar două: unul pentru pasageri cu zone separate Schengen și non Schengen și unul, în premieră  pentru transport marfă, cu accent pe coletărie. Pe lângă acestea, ”vrem să extindem și platforma de parcare pentru aeronave cu încă 10 locuri și să construim o nouă cale de rulare paralelă cu pista.”

De altfel, managerul aeroportului de la Iași subliniază că ”e important să punem un picior în prag în zona de transport mărfuri, unde nu existăm absolut deloc, urmând ca într-o etapă ulterioară să dezvoltăm o zonă cargo ca la carte, în partea de est a aeroportului.”

Legat de importanța aeroportului pentru mediul de afaceri regional, Romeo Vatră precizează că ”în lipsa unei autostrăzi, avem aeroportul ca fiind principală poartă de intrare și de ieșire pentru oameni de afaceri. Există o legătură strânsă între conectivitatea Iașului cu Europa și facilitarea de investiții în oraș, dar nu doar în oraș, în județ, ci în întreaga regiune, pentru că Aeroportul Iași este cel mai important aeroport din această regiune de nord est a României. Drept urmare, dezvoltarea de activități cargo pe aeroportul Iași va aduce un plus la sprijinirea mediului de afaceri, de a putea transporta și mărfuri pe calea aerului.”

Horia Daraban: În ideea bilanțurilor, cum a încheiat Aeroportul Iași anul 2024? Ne puteți oferi câteva cifre reprezentative?

Romeo Vatră: Desigur, unele cifre sunt clare la ora aceasta, altele sunt previzibile. Cifre clare avem, evident, cel mai așteptat indicator este traficul pe 2024, care se situează la nivelul aproximativ de 2,2 milioane de pasageri. E un rezultat bun, pe de o parte, mai puțin bun, pe de altă parte, în sensul că e foarte bun pentru că am reușit să depășim pragul de 2 milioane de pasageri pentru al  doilea an consecutiv. Mai puțin bun, dacă e să ne raportăm față de 2023, pe care noi îl considerăm ca fiind un an atipic pentru Aeroportul Iași, pentru că în 2023 am avut un trafic de 2,3 milioane. Diferența nu este foarte mare, dar există o explicație, ținând cont de creșterea de trafic de pe aeroporturile din Bacău și Chișinău, care, evident, ne-au vizat și perspectivele sunt bune. Sperăm ca anul acesta să depășim pentru treia oară pragul de 2 milioane de pasageri, dar să avem o creștere față de 2024.

Din punct de vedere economic, vă pot spune cu certitudine că suntem pe zonă de profitabilitate. Nu pot să estimez în mod concret acum, la această oră, cât a fost profitul, dar undeva cred că la peste un milion de euro. Urmează să finalizăm situațiile financiare, ceea ce iarăși este un lucru bun pentru dezvoltarea aeroportului.

Horia Daraban: Plecând de la aceste cifre, vin cu întrebarea: în ce direcție se îndreaptă dezvoltarea aeroportului? Mai mulți călători, există o strategie și care sunt obiectivele ce se regăsesc în aceasta?

Romeo Vatră: Avem stabilite foarte clar o serie de investiții pe care va trebui să le atacăm în această perioadă. Una dintre ele deja o putem considera finalizată: extinderea spațiul de procesare a pasagerilor prin construire a unui nou terminal, terminalul T4, și extinderea parcării. De asemenea, am reușit să construim un nou parc fotovoltaic, ceea ce ne face singurul aeroport care are o astfel de facilitate, să devenim mai prietenoși cu mediul. Pe agendă, ca și puncte de investiții pe care dorim să le atacăm în acest an și anul viitor, avem transformarea terminalului T2 într-unul cargo, reconfigurarea terminalului T3 astfel încât să asigurăm același aspect interior și exterior al terminalul T3 cu cel al terminalului T4; adică să nu mai existe o diferențiere între cele două terminale din punct de vedere estetic și funcțional.

Și, din acest punct de vedere, este o prioritate pentru noi extinderea spațiului de așteptare în zona de îmbarcare a terminalului T3, care este o zonă pentru zboruri non Schengen. Acum, mai avem în plan să construim un turn nou de control pentru care vom începe în acest an studiu de fezabilitate, iar terminalul T1 va fi reconfigurat și transformat în clădire de birouri, ceea ce și este în momentul de față. Deci, pe viitor, nu vom mai avea terminale T1,T2,T3,T4. Ne propunem să avem o clădire administrativă, un terminal cargo și un terminal de pasageri cu zonă pentru Schengen și cu zonă pentru non Schengen. De asemenea, vrem să extindem și platforma de parcare pentru aeronave cu încă 10 locuri și să construim o nouă cale de rulare paralelă cu pista. Aș mai adăuga pe lista de investiții, construirea unei noi parcări pentru mașini, pentru pasageri, dedicată parcării pentru lungă durată.

Horia Daraban: În ce măsură aceste planuri de investiții, aceste direcții de dezvoltare se întâlnesc cu viitoarea desfășurare a autostrăzii A8? Aeroportul, cumva, să fie conectat la această autostradă.

Romeo Vatră: Există această perspectivă și sunt antamate mai multe discuții de a se construi o bretea de legătură cu viitoare autostrada opt, o bretea care va conecta Spitalul de Urgență și aeroportul cu A8. Acum, evident, e un proiect, să zicem, pentru termen mediu. Mi-aș dori să fie cât mai scurt. Ne-ar ajuta foarte mult, pentru că această bretea ar putea deschide zona de est a aeroportului, unde Consiliul Județean deține 70 de hectare de teren, unde putem dezvolta, pe viitor aeroportul, în special pentru transportul de mărfuri. Și, așa cum spuneam, T2 îl transformăm în terminal cargo, dar pentru că trebuie să ținem cont de particularitățile pe care le are, va fi un terminal mai mult pentru coletărie, cross-docking, mai puțin pentru depozitare, pentru că nu este potrivit pentru așa ceva.

Dar e un început, pentru că e important să punem un picior în prag în zona de transport mărfuri, unde nu existăm absolut deloc, urmând ca într-o etapă ulterioară să dezvoltăm o zonă cargo ca la carte, în partea de est a aeroportului.

Horia Daraban: Există o evaluare a impactului economic asupra județului și asupra celor învecinate și care să plece din funcționarea aeroportului?

Romeo Vatră: Evident, în lipsa unei autostrăzi, avem aeroportul ca fiind principală poartă de intrare și de ieșire pentru oameni de afaceri. Există o legătură strânsă între conectivitatea Iașului cu Europa și facilitarea de investiții în oraș, dar nu doar în oraș, în județ, ci întreaga regiune, aș putea spune, pentru că Aeroportul Iași este cel mai important aeroport din această regiune de nord est a României. Drept urmare, dezvoltarea de activități cargo pe aeroportul Iași va aduce un plus la sprijinirea mediului de afaceri, de a putea transporta și mărfuri pe calea aerului.

Am avut mai multe discuții cu mediul de afaceri, există un interes ridicat vizavi de creșterea conectivității aeroportului, care, în momentul de față, asigură legături externe pe 23 de destinații în toată Europa și nu doar. Aceasta este una dintre prioritățile noastre să continuăm această extindere a conectivității, lucru care, în momentul de față, este puțin dificil din cauza problemelor pe care operatorii aerieni le au cu aeronavele. Ele sunt ținute la sol pentru a se face o mentenanță obligatorie la motoarele Pratt & Whitney, unde s-a depistat o problemă și, astfel, de exemplu, unul dintre operatorii aerieni trebuie să țină 25% din flotă la sol, până se verifică motoarele; ceea ce, evident, ne afectează, dar nu atât de mult. În schimb, au pus, cumva, în așteptare anumite planuri de dezvoltare.

Horia Daraban: Revenind la zona cargo, există un orizont în ceea ce privește realizarea terminalului pentru mărfuri?

Romeo Vatră: Avem niște constrângeri vizavi de lipsa căilor de acces. Aici,  aș menționa faptul că cele două proiecte de căi de acces sunt în derulare, să zic, în anumite faze ale proiectului. Vorbim de calea de acces către Tătărași, cartierul Tătărași și cea către Aroneanu, iar pentru T2 va trebui să facem reconfigurare și a zonei de parcare pentru a putea permite accesul mașinilor cu marfă pentru a le descărca la T2. Începem anul acesta cu proiectul și sper că anul viitor putem să spunem că avem facilități pentru transportul de mărfuri pe aeroport. Iași, să inaugurăm acest nou terminal de cross-docking.

Horia Daraban: Ați pomenit dumneavoastră de accesul la aeroport, accesul rutier. Pe lângă aceasta, aș insista cu întrebarea: care este provocarea, problema principală pentru viitoarea dezvoltare a aeroportului? Vizăm și timpul prezent și merg cu această întrebare și pe ideea curselor aeriene deviate din cauza ceții. Se poate face ceva în acest sens?

Romeo Vatră: Trebuie să spunem că, dacă ținem cont de episodul de ceață densă pe care l-am avut în decembrie și care a afectat pe parcursul  a șase zile activitatea de pe Aeroportul Iași, acest episod a mai avut loc abia în 2014, adică vorbim de o perioadă de zece ani în care nu s-a întâmplat acest lucru, să avem mai multe zile în care nu se poate zbura de pe Aeroportul Iași.  Trebuie de spus că nu s-a întâmplat acest lucru din cauza lipsei posibilităților tehnologice. Noi suntem pregătiți să avem toate echipamentele și toată tehnologia necesară pentru a se putea naviga pe ceață. Problema o reprezintă acele obstacole din Aroneanu, care nu ne permit să aplicăm procedurile atât de necesare pentru a putea și zbura pe o astfel de vreme.

Suntem în curs de rezolvare, pentru că, da, reprezintă un impediment, nu reprezintă un impediment major din punct de vedere al operațiunilor privind dezvoltare aeroportului, dar asta nu înseamnă că trebuie tratată cu superficialitate acest fenomen și, de câțiva ani, luăm măsuri pentru a rezolva. Din păcate, nu e o soluție care s-o putem aplica imediat. Trebuie parcurse niște etape legale și trebuie identificate soluții care să fie cu un termen concret, tangibil de rezolvare.

Horia Daraban: Dezvoltarea aeroportului poate atinge și acest plan al unor noi curse aeriene și în acest sens vă întreb există planuri pentru acest an de deschidere a unor noi rute?

Romeo Vatră: Noi suntem în contact permanent cu companiile aeriene. Anul trecut, în martie, am organizat Adunarea Generală a Aeroporturilor din România, la Iași. Săptămâna trecută, am avut o întâlnire cu CEO de la Wizz Air Malta, domnul Mauro Peneda, în care am discutat și aspectele de performanță operațională și, aici, aș vrea să adaug că am fost felicitați. Aeroportul Iași este cea mai performantă bază din rețeaua Wizz Air din România. Săptămâna viitoare, vin la Iași reprezentanții importanți Ryanair pentru a discuta perspectivele dezvoltări operațiunilor Ryanair la Iași. Adică, perspective avem. Evident, lucrurile nu se întâmplă peste noapte, să zic așa, cărămidă cu cărămidă punem.

Mai multe etape trebuie parcurse pentru a putea să concretizăm dezvoltarea bazelor, pentru că asta ne interesează, a celor mai importante companii. Pe de altă parte, am avut întâlniri și cu cei de la Turkish Airlines, cu cei de la LOT. Anul trecut, am fost și la Târgul de Rute, unde am avut întâlniri cu vreo zece companii aeriene din Europa și am prezentat oportunitățile de pe Aeroportul Iași. Suntem într-o permanentă căutare și comunicare cu companiile aeriene pentru a reuși să, așa cum am spus, să ne atingem obiectivul de a crește conectivitatea aeroportului.

Horia Daraban: Când spuneți dezvoltarea bazelor de la aeroportul din Iași, ce înseamnă acest lucru?

Romeo Vatră: Însemna, de exemplu, dacă acum trei ani Wizz Air avea trei aeronave în bază, acum au cinci cu perspectivă de a o aduce și pe a șasea, iar din discuțiile pe care le am cu ei, în următorii patru ani, mă aștept să avem opt sau nouă aeronave baza de la Iași, ceea ce înseamnă automat și frecvențe crescute, dar și rute noi. De asemenea, discuțiile cu Ryanair vor viza deschiderea unei baze la Iași, dar, iarăși, știți cum e, să nu ne facem așteptări, pentru că nimeni nu vine să ofere decât în condițiile în care și cere ceva. Va trebui să vedem dacă, într-adevăr, putem să ajungem la o soluție de mijloc.

Horia Daraban: De ce anume depinde ajungerea la o înțelegere?

Romeo Vatră: N-aș vrea să intru în detalii, că până la urmă aceste lucruri țin de aspectul comercial al negocierilor pe care le purtăm cu ei.

Horia Daraban: Ca o concluzie la dialogul nostru, domnule director, cum se vede Aeroportul Internațional de la Iași peste 5 ani?

Romeo Vatră: Peste cinci ani, va fi unul dintre aeroporturile care va oferi servicii moderne, începând de la servicii de îmbarcare, de parcare, pasageri cu mobilitate redusă, serviciile de bridge pe care vrem să le deschidem în perioada imediat următoare și, de asemenea, vrem să fim un aeroport care să inspire mișcarea, așa cum e și sloganul nostru, să facem să se simtă bine pasageri. Și suntem într-o continuă preocupare și efort de a face ca serviciile oferite de Aeroportul Iași să fie din ce în ce mai profesioniste.

Varianta audio a interviului:

Cafeneaua ”La Mâțe”, un local cu peste o sută de pisici pe post de gazde, deschisă la Botoșani. Despre inițiativă, Daniel Bejinariu, unul din medicii veterinari care au realizat-o. Emisiunea ”Weekend cu prieteni” (26.01.2025)

Publicat de hdaraban, 4 februarie 2025, 13:53 / actualizat: 5 februarie 2025, 9:39

Localul, potrivit celor doi medici, are caracter de unicitate, cel puțin pentru zona Moldovei. Numele lor sunt Dănuț Bratu și Daniel Bejinariu. Ambii sunt absolvenți ai Facultății de Medicină Veterinară de la Iași, din cadrul Universității de Științele Vieții ”Ion Ionescu de la Brad”.

Pe ultimul din enumerare, Horia Daraban l-a avut invitat la ”Weekend cu prieteni” . În dialogul ediției, medicul a devoalat motivele care au dus la deschiderea cafenelei. Unul dintre ele este dragostea și grija pentru pisicile fără stăpân. De altfel, pisicile cafenelei își pot găsi viitori stăpâni în rândul celor ce servesc cafeaua.

Plecând de la originala inițiativă, Daniel Bejinariu a vorbit despre rolul civic pe care și-l poate asuma medicul veterinar în ceea ce privește drepturile animalelor.

Într-o abordare personală, interlocutorul a spus povestea motanului Floyd, al cărui prim stăpân dorea să scape cât mai repede de el.

Cât despre relația animal de companie – stăpân, Daniel Bejinariu spune că Floyd, l-a schimbat enorm: ”m-a făcut mult, mult mai răbdător ” și ” n-am mai putut să-l dau, pentru că simțea efectiv și când eram trist și când aveam o reușită; era și este sufletul meu. Acest motan, nu știu, m-a dat peste cap. Adică, mi-a contrazis toată etologia pe care o știam despre pisici.”

Horia Daraban: Cafeneaua, deschisă la începutul acestui an sau mai devreme? Care au fost motivele ce v-au determinat să deschideți un astfel de local?

Daniel Bejinariu: Cafeneaua a avut deschiderea pe 13 ianuarie. Este o cafenea de nișă, tocmai din cauza că găzduiește 109 pisici. Pisicile provin din adăpostul nostru privat, pisici strânse de pe stradă, cu diferite probleme și tratate de noi în timp. Au rămas și sunt în cadrul cafenelei și pisici cu probleme cronice, adică fără un picioruș, fără două piciorușe, fără ochi, dar sănătoase din alte puncte de vedere și care pot fi vizitate de către cei care consumă cafeaua.

E un fel de terapie cu pisici, dar, în primul rând, de unde ne-a venit ideea și de ce am optat pentru o cafenea? Pentru că noi activăm de doisprezece ani ca medici veterinari în oraș, ideea a venit pentru a fi și terapie pentru ele. Noi neavând timp în adăpost să le acordăm de afecțiune, adică o mângâiere. Fiind foarte multe și noi neavând timpul necesar, atunci ele aveau nevoie tot timpul de o mângâiere. Principalul motiv ăsta a fost.

Horia Daraban: Îmi dau seama din ceea ce spuneți dumneavoastră, cafeneaua, bineînțeles, pentru clienții care ajung la dumneavoastră, dar spațiul ei adaptat și pisicilor.

Daniel Bejinariu: Inițial, noi am făcut o clinică veterinară performantă. Spațiul ne-a permis, având două clădiri, să folosim o clădire pentru aceste pisici, în ideea că noi, făcându-ne meseria de medici veterinari, în aceeași curte, dar în altă clădire, să putem ziua să trecem pe la ele să le mai mângâiem. Ulterior, a venit ideea cafenelei, pentru că ne-am dat seama că nici măcar așa nu avem timp să ajungem la ele și să le mângâiem. Am făcut o listă, pentru că împreună cu colegul am făcut o listă, o balanță, să vedem pro și contra dacă să facem cafeneaua. Pe deasupra, aveam foarte mulți proprietari de animale, care veneau la clinică și care trebuiau să aștepte pentru analize, pentru intervenții. Și atunci, am zis că și pe partea asta, și pe ei putem să-i mulțumim cu o cafea în timp ce așteaptă după animăluțele proprii.

Nu ne așteptam să ia așa o amploare. Acum, primim cu rezervări, pentru că sunt foarte mulți clienți pe partea de cafenea. Pisicile sunt fericite, s-au schimbat total.

Horia Daraban: În ce sens?

Daniel Bejinariu: În sensul că doresc apropierea față de oameni, se bucură de prezența oamenilor. Toată lumea zice că sunt foarte sociabile și noi, ca medici veterani, prin ochii noștri, vedem o schimbare în bunăstarea lor.

Horia Daraban: Ați spus dumneavoastră în introducerea dialogului, Cafeneaua ”La mâțe” a fost deschisă la 13 ianuarie și ați spus că se bucură de succes. De aici poate vine și întrebarea, se leagă o relație între clienți și pisicile gazdă? Finalitatea acestei relații înseamnă o adopție?

Daniel Bejinariu: Se leagă. Am spus, pe noi, în primul rând, ne-a interesat ca pisicile acestea să beneficieze de acea bunăstare. Din punctul ăsta de vedere, sunt acoperite, dar mângâiere nu aveau și nici adopțiile, pentru că adopțiile la noi sunt puțin mai speciale. Oamenii nu sunt educați în direcția asta. De multe ori, pisica este luată drept cadou copiilor, fără a se informa înainte despre ce înseamnă o pisică sau să se pregătească etc. Și atunci, omul vine, vede o dată pisica, vorbește cu noi, noi îi dăm detalii despre ce înseamnă pisica și ce înseamnă o adopție. Vine și a doua oară și o vede, pentru că noi am considerat tot timpul că între animal, fie el pisică, câine, trebuie să existe o conexiune, o chimie, dacă vreți să-i spunem așa, pentru a fi adoptat. Și atunci, omul vine, o vede, deci în felul acesta cred că sunt adopțiile reușite.

Horia Daraban: Domnule doctor, pentru că ați spus dumneavoastră și ați oferit câteva descrieri, inclusiv legat de adopție, până la urmă, cine modelează pe cine, personalitatea pisicii pe cea a stăpânului sau e invers?

Daniel Bejinariu: Depinde de pisică. Eu, având șapte și interacționând încă de acum 11 ani, având un adăpost cu 300 de pisici, depinde de pisică. Uneori, să știți, eu am un motan care m-a modelat complet. Cu toate cunoștințele mele m-a dat peste cap.

Horia Daraban: Îndrăznesc să merg mai departe cu întrebarea, în ce sens v-a modelat? Ce a schimbat la dumneavoastră?

Daniel Bejinariu: M-a făcut mult, mult mai răbdător și e acel motan, chiar dacă e de rasă, pentru că eu tot timpul am salvat pisici și nu am fost de acord cu cumpăratul pisicilor, nu l-am cumpărat, dar a fost motanul care e dintr-o rasă foarte scumpă, care a intrat la noi în cabinet cu fostul proprietar și fostul proprietar a spus ”dacă nu îl luați, eu îl arunc la gunoi”. Și pentru că era foarte sensibil, e dintr-o rasă foarte sensibilă, nu am putut să–l las în adăpost și l-am primit în casă. Iar în două săptămâni, n-am mai putut să-l dau, pentru că simțea efectiv și când eram trist și când aveam o reușită, era și este sufletul meu. Deși le iubesc pe toate, dar acest motan, nu știu, m-a dat peste cap. Adică mi-a contrazis toată etologia pe care o știam despre pisici și comportament și tot.

Horia Daraban: Cum îl cheamă pe motan?

Daniel Bejinariu: Motanul este Floyd.

Horia Daraban: Plecând de la povestea lui Floyd, oferiți-ne o descriere, prin prisma experienței dumneavoastră ca medic veterinar, a relației românului cu animalul de companie pe care îl are în preajmă. Putem găsi o definiție în acest sens, domnule doctor?

Daniel Bejinariu: Nu cred că putem găsi, deși mă gândesc la asta tot timpul, lucrând în protecție animalelor de 12 ani, mă gândesc tot timpul la acest lucru. Nu poate fi, pentru că sunt diferite categorii. Dacă vreți, îi putem împărți în trei categorii mari, deși sunt și unele mai mici, dar trei categorii mari sunt; acel proprietar de animal care îl tratează ca și membru al familiei și care, atunci când vine la medicul veterinar, nu spune doar numele mic al animalului, ci spune și numele de familie. Și cu asta am spus tot. Adică îi oferă de toate și tot pentru bunăstarea lui.

Categoria a doua, a celui care are un animal, nu contează, nu aduce foloase, ouă, carne, etc., dar e o necesitate pentru că vrea copilul. Haideți să introducem în această categorie părinții neinformați, care doresc un animal pentru copil și, la un moment dat, se satură de el și îl ține acolo în casă sau în curte sau îl duce la bunici, cam așa se întâmplă, doar pentru că nu-i mai trebuie copilului.

Iar a treia categorie sunt acei oameni cruzi, care țin câinele în lanț și nu ar fi asta o problemă, dacă ar fi lanțul destul de lung, pentru că nu există o lege în țara noastră care să interzică lanțul, nu că nu ar fi o problemă din punctul meu de vedere, dar este acceptat în România legal lanțul la căței, și care uită să-i mai pună un acoperiș deasupra capului și atunci plouă pe el, ninge pe el, bate soare, nu îl interesează, mâncarea la trei zile și, dacă îi mănâncă găinile, eventual îl pune în sac și îl duce sau îi dă în cap. Deci, din punctul meu de vedere, astea sunt cele trei mari categorii de proprietari de animale din România.

Horia Daraban: Ceea ce spuneți dumneavoastră mă duce cu gândul la un subiect care, cu siguranță, vă este aproape: despre rolul medicului veterinar în țara noastră. Are, își poate asuma un rol civic în a apăra drepturile animalelor? Ajută legea românească astfel de gesturi? Dincolo, evident, de actul medical.

Daniel Bejinariu: Dacă vorbim de spiritul civic, din punctul meu de vedere, ar trebui ca fiecare doctor veterinar să dea un sfat proprietarului, să-l ajute în direcția asta. Dar, din păcate, nu se practică acest lucru. Nu știu de ce, n-aș putea să vă zic din ce motive. Probabil, din comoditate, dar noi îl practicăm și îl practicăm la un nivel foarte înalt. Am avut și programe de educare. Vom face, în continuare, în cafenea, tot în balanța aia despre care vă spuneam, a intrat și acest lucru. Deci vom face educare, în special a tinerilor, a copiilor.

Horia Daraban: Vocea dumneavoastră trădează într-un mod frumos dragostea veritabilă pentru animale, pentru animalele de companie și vin cu întrebarea într-o cheie personală, pe dumneavoastră ce v-a determinat să urmați această carieră, de doctor veterinar? Este o poveste în spate?

Daniel Bejinariu: Povestea din spate, nu știu, multă lume m-a întrebat, dar știu că de mic am vrut să fac asta, de la 5-6 ani; în afară de faptul că, atunci când eram mic, cu sora mea geamănă, adunam pisici și căței de la gunoi și le duceam mamei în casă. Mama le scotea, noi le băgam iarăși și tot așa. În afară de faptul că am știut asta, am avut animale tot timpul. Numai că noi, fiind copii, voiam din ce în ce mai multe. Și atunci am crescut pe lângă animale, animale domestice, păsări, porci, etc., dar și cățel, pisică, tot timpul am avut. Am știut că vreau să fac asta. La liceu, m-am dus la științele naturii, la facultate am dat doar la medicină veterinară, Iași și la Cluj, am intrat la amândouă, am ales Iașul, dar nu am căutat alte opțiuni. Deci am știut clar că asta vreau să fac.

Horia Daraban: Drumul dumneavoastră, așadar, tot timpul cu un orizont clar, senin, și, în această cheie aș vrea să încheiem și dialogul nostru. Așadar, ce i-ați sfătui pe cei care vor să meargă pe această cale a medicinei veterinare?

Daniel Bejinariu: Sfatul meu este să muncească, dacă își doresc asta, că e multă muncă, și să empatizeze nu numai cu animalul, dar în principal cu animalul, dar și cu omul. Și apropo de spiritul civic, să-și facă meseria până la capăt. Adică, partea financiară e puțin importantă în meseria asta și, dacă îți faci treaba, vine și partea financiară.

Varianta audio a interviului:

sursa foto: Daniel Bejinariu

Până la 7 februarie 2025, înscrieri deschise pentru cursuri gratuite la parașutism, planorism și pilotarea unui avion ultra-ușor. Iași și Suceava, aerocluburile din zona Moldovei care vor găzdui pregătirile teoretice și practice. Invitat la ”Weekend cu prieteni”, comandat Ciprian Drobotă. Realizator al ediției – Horia Daraban (26.01.2025)

Publicat de hdaraban, 3 februarie 2025, 17:04 / actualizat: 4 februarie 2025, 11:20

Aeroclubul României a deschis înscrierile pentru cursurile teoretice și practice destinate obținerii licențelor. La Iași, este unul din centrele teritoriale care vor găzdui cursurile.

Invitat la ”Weekend cu prieteni”, Ciprian Drobotă, comandantul Aeroclubului Teritorial ”Alexandru Matei” Iași, a vorbit despre modalitatea de înscriere, dar și ce presupun cursurile: parte teoretică și parte practică.

De altfel, pentru zona Moldovei, ”sunt două centre ale Aeroclubului României: Aeroclubul Teritorial Iași și cel de la Suceava. Pe Aeroclubul Teritorial Suceava se pot înscrie doritorii doar pentru disciplina planorist și parașutist. La Iași, avem și disciplina ULM, în plus. Acest lucru înseamnă că la Aeroclubul Suceava doritorii nu pot să se înscrie la aeronave ultra ușoare, pentru că nu avem secții. Secția de aeronave ultra ușoare este doar la Iași.”

În dialogul cu Horia Daraban, comandantul Ciprian Drobotă  a vorbit și despre performanțele internaționale ale echipelor de parașutism, planorism și aviație, în condițiile în care Aeroclubul României este una din entitățile fondatoare ale Federației Aeronautice Internaționale.

Cât despre sentimentul finalizării cursurilor de parașutism, planorism sau de pilotare a unui avion ultra-ușor, comandantul ieșean spune că reușita îți oferă ”libertate și încredere. Cred că sunt cele două lucruri esențiale. Încredere în noi, fiecare în puterile sale, și libertate, pentru că sus suntem liberi”.

Horia Daraban: Am spus, domnule comandant, cursuri gratuite la mai multe discipline pentru anumite categorii de vârstă. Și vă las pe dumneavoastră să aduceți informațiile în acest sens.

Ciprian Drobotă: Așa este, Aeroclubul României prin Aeroclubul Teritorial Iași a dat drumul înscrierilor gratuite la cursurile de parașutiști, piloți planor și piloți aeronave ultra-ușoare. Cei care intră în gratuitate trebuie să aibă între 16 și 23 de ani. Înscrierile se efectuează până pe data de 7 februarie, dar, după înscriere, cei care s-au înscris vor intra la cursurile teoretice.

Horia Daraban: Am văzut în comunicatul oficial al Aeroclubului României, pentru zona Moldovei, în ideea pregătirii cursanților, sunt invocate două centre: la Iași și la Suceava. Ce înseamnă acest lucru?

Ciprian Drobotă: Pe zona Moldovei, sunt două centre ale Aeroclubului României: Aeroclubul Teritorial Iași și Suceava. Pe Aeroclubul Teritorial Suceava se pot înscrie doritorii doar pentru disciplina planorist și parașutist. La Iași, avem și disciplina ULM, în plus. Acest lucru înseamnă că la Aeroclubul Suceava doritorii nu pot să se înscrie la aeronave ultra ușoare, pentru că nu avem secții. Secția de aeronave ultra ușoare este doar la Iași.

Horia Daraban: Putem povesti cum se fac aceste cursuri?

Ciprian Drobotă: Da, înscrierile se fac pe https://legitimare.ar.ro sau pe site-ul Aeroclubului României, www.aeroclubulromaniei.ro. Înscrierile sunt doar în format electronic, doritorii pot să intre să acceseze aceste site-uri și acolo să urmeze pașii din programul de înscriere. După ce finalizează înscrierea, vor fi invitați într-un grup de WhatsApp, în funcție de disciplina la care s-au înscris și acolo vor ține legătura directă cu instructorii. Pe data de 9 februarie, cu un comitet, vom face deschiderea oficială a cursurilor și la Iași și la Suceava. Dar mai multe informații vor avea de la instructori după ce s-au înscris.

Horia Daraban: Cursurile se fac online sau la fața locului?

Ciprian Drobotă: Prima parte a modulului teoretic va fi în format online. După ce vom termina formatul online, vor avea o mică testare din materiile care s-au fost predate, iar apoi vor intra cu instructorii la sala de curs fizic. După ce termină modulul teoretic, vor susține un examen din toate materiile, examen pentru obținerea aprobării de zbor, ca apoi să poată să treacă la modulul practic de zbor.

Horia Daraban: De ce cursurile pentru anumite categorii de vârstă sunt gratuite, domnule comandant? Acest pas se face an de an?

Ciprian Drobotă: An de an. De 100 de ani de la înființarea, Aeroclubul României oferă aceste cursuri gratuite tuturor tinerilor între 16 și 23 de ani.

Horia Daraban: Care este pulsul înscrierilor? Au fost perioade când au fost mai puțini înscriși? S-a revenit?

Ciprian Drobotă: Aeroclubul României, în general, a avut peste două-trei mii de înscriși la nivel național pe discipline. S-a păstrat cam aceeași planeitate la numărul de înscriși, per total, pe an. Eu zic că e un trend ascendent momentan, datorită faptului că e foarte bine mediatizat Aeroclubul și vom fi într-un trend ascendent.

Horia Daraban: Dacă e să facem portretul robot al celui care vine la cursuri, care ar fi liniile definitorii? Unii s-ar putea gândi că un cursant este definit în primul rând prin curaj. E mai mult decât atât? Despre ce este vorba?

Ciprian Drobotă: În primul rând, seriozitate. Al doilea rând, trebuie să-și aloce un pic din timpul lor aeroclubului, pentru că mare parte, vara, în timpul programului practic, vor fi foarte mult timp pe aerodrom, la zbor. De seriozitate, curaj, cum ați spus și dumneavoastră, și un pic de sănătate, pentru că o să trebuiască să facă și o vizită medicală în domeniul aeronautic, clasa a doua. E o vizită medicală specială de aviație. Dar nu este ceva de speriat, trebuie să fie în niște limite, nu perfect sănătoși. Nu știu ce înseamnă perfect sănătos.

Horia Daraban: Frica de înălțime se poate învinge?

Ciprian Drobotă: Automat. Asta vor și învăța la cursuri, să se adapteze condițiilor, să spun așa, un pic mai extreme față de o zi normală a unui om normal care e cu picioarele pe pământ. O să învețe să lucreze și cu frica, să o controleze și frica să-i devină prieten în aviație, pentru că dacă avem frică, atunci și toate simțurile noastre în momentul zborului sunt conectate la realitate.

Horia Daraban: În ce măsură cel care a pornit pe acest drum să urmeze cursurile de planorism, de parașutism pentru a obține licența, ajunge să renunțe? Dau un exemplu, din 10 cursanți, câți duc la final aceste cursuri?

Ciprian Drobotă: Nu am o statistică acum, dar ei trebuie să treacă prin niște pași, după manualele de instruire, niște filtre, în funcție de abilitățile fiecăruia. În principiu, proporția e de  90%; dacă sunt prezenți la aeroclubul la zbor, sunt perseverenți în ceea ce fac, aproximativ 90% din ei ajung să-și dea examenul de licență cu autoritatea.

Horia Daraban: Care sunt satisfacțiile la finalul probei practice? Cum am putea defini satisfacțiile cursanților?

Ciprian Drobotă: Libertate și încredere. Cred că sunt cele două lucruri esențiale. Încredere în noi, fiecare în puterile noastre și libertate că sus suntem liberi.

Horia Daraban: Cursurile înseamnă și punctul final, când vine vorba despre acest domeniu al parașutismului, al zborului într-o accepțiune largă sau se poate merge mai departe? În sensul, cursurile acestea pot fi pași spre o carieră profesională în domeniul aviației?

Ciprian Drobotă: Așa este. După ce obțin licențele pe fiecare disciplină, vor fi cooptați în loturile județene ale aerocluburilor teritoriale, unde se vor pregăti mai în amănunt, adică, calitatea lor să crească. După aia, vor reprezenta aerocluburile teritoriale pe discipline la campionatele naționale, iar cei mai buni dintre ei vor intra în loturile naționale și vor reprezenta România în afara țării.

Horia Daraban: Deci sunt competiții internaționale cu alte reprezentative…

Ciprian Drobotă: Da, la parașutism, echipa de fete a ieșit locul 3 mondial la probe clasice, precizie aterizări și acrobație aeriană. Cei de la echipa The Hawks of Romania, au ieșit campioni mondiali la advanced, la înaltă acrobație. Sunt rezultate semnificative pe plan mondial.

Horia Daraban: De ce anume depinde obținerea unor astfel de performanțe? Practica continuă, pregătirea continuă?

Ciprian Drobotă: Pregătirea continuă și totul depinde de ei și depinde de abilitățile fiecăruia. De acolo vom începe să extragem cei mai buni dintre cei mai buni.

Horia Daraban: Apropo de rezultatele obținute pe plan internațional, cum este văzut Aeroclubul României și prin cluburile teritoriale în afara țării? Este apreciată România?

Ciprian Drobotă: Este foarte apreciată România și în domeniul aviației. Sub egida FAI, Federația Aeronautice Internaționale, este unul din statele fondatoare ale federației și, acum, prin rezultate, țara noastră este foarte bine văzută între celelalte state.

Horia Daraban: Apropo de competiții, ce urmează pentru 2025?

Ciprian Drobotă: La început de 2025, deocamdată, intrăm în pregătirea noilor tineri. După aia, când o să începem zborul și cu loturile județene, vom încerca să scoatem echipele cele mai bune dintre loturile aerocluburilor teritoriale, iar apoi coordonatorii loturilor naționale vor extrage de acolo cei mai buni sportivi în funcție de rezultatele pe care le au la campionatele naționale, cei mai buni care vor intra în lot.  Cred că anul acesta este campionatul european de parașutism, este mondialul la planor acrobație și distanță și cred că e european și la înaltă acrobație cu avionul.

Horia Daraban: Ce condiționează mai mult obținerea performanțelor, pregătirea sportivului sau ce are în dotare?

Ciprian Drobotă: Pregătirea sportivului, pentru că Aeroclubul României, în ultimii ani, a investit foarte mult în tehnică de parașutism, de planorism și de aeronave în altă acrobație. La parașutism avem ca și tehnică de salt cele mai bune componente și parașute la nivel mondial. La planorism s-au achiziționat planoare de fibră de înaltă acrobație și de distanță, iar celebrele Extra 300 sunt avioane de înaltă acrobație numărul 1 mondial. Deci ca tehnică avem cel mai înalt standard.

Horia Daraban: Iar dacă să vorbim despre bazele de pregătire și mă gândesc aici, de exemplu, la Iași, în dealul Copoului, lângă parc, este acel turn pentru parașutism. Este el folosit?

Ciprian Drobotă: Este folosit. În fiecare an îl folosim. Când începem pregătirea practică la sol cu parașutiștii, mergem cu ei acolo să se acomodeze cu înălțimea. Ăla-i primul pas până la avion. Îl folosim. Sunt trei turnuri în țară care sunt folosite, turnul de la Iași, turnul de la Cluj și cel de la Suceava.

Horia Daraban: Așadar, înscrierile sunt deschise până la începutul lunii februarie pentru cursuri.

Ciprian Drobotă: Da, înscrierile sunt deschise până pe data de 7 februarie pentru toți doritorii care au vârsta între 16 și 23 de ani. Au gratuitate la cursuri, îi așteptăm cu brațele deschise să înscrie și să intre în lumea aviației. Pentru ceilalți, care au vârsta mai mare de 23 de ani, pot și ei să înceapă cursurile, dar sunt contracost.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: Aeroclubul Teritorial ”Alexandru Matei” Iași

Eveniment editorial: Liviu Apetroaie lansează o nouă carte – ”SAU NU”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni (26.01.2025)”

Publicat de hdaraban, 26 ianuarie 2025, 15:46 / actualizat: 28 ianuarie 2025, 20:28

Evenimentul de lansare se va desfășura sub egida Clubului Junimea-Scriptor, iar alături de autor vor fi invitați conf.univ.dr. Emanuela Ilie, prof.univ.dr. Ioan Alexandru Tofan și actorul Adi Carauleanu. Moderatorii manifestării – Aurica Ichim, managerul Muzeului Municipal Regina Maria din Iași și criticul literar Ioan Răducea.

“Liviu Apetroaie scrie o poezie de stări și de atmosferă. O atmosferă cu umbre vagi conturându-se într-un amurg palid și prelung, mereu prelung, ca o perdea trasă peste lume” , scrie în prefața volumlui criticul literar Nina Corcinschi.

Invitat în ediția “Weekend cu prieteni”, Liviu Apetroaie ne-a vorbit despre poezia pe care o scrie, cum s-a născut acest SAU NU și cum îl poate descifra cititorul: “Unele poeme sunt cu totul personale și grila lor de interpretare e mult mai grea pentru cititor, mai ales cel care, să zicem, nu mă știe ca individ, altele poate spun ceva mai clar, mai pe înțelesul multora. La toate țin, pentru că de fiecare mă leagă niște momente, momentele unor gânduri, întâmplări, meditații, care au devenit apoi filele acestea de cuvinte pe care le-am înșirat aici. Și oricare dintre ele mă reprezintă, cât de mult convinge și dincolo de mine și de carte pe celălalt, asta-i lucrul cel mai frumos și cel mai important de a fi acceptat sau respins.”

“ De multe ori scriu pe stradă, în minte, atragându-mi atenția obiecte, mișcări, peisaje fotografice ale realului, oamenii de acolo, alteori lecturând ceva și întâlnind expresii memoriabile care iți pun în mișcare imaginația, gândul.”
“Am bucuria și plăcerea aceasta, posiblitatea de a memora pe loc sintagme, care îmi trec prin minte, nu le pierd, își găsesc imediat un loc acolo, și de la ele pornind merg mai departe și cu altele și cu altele, încercând până la urmă și o logica oricât e ea de subiectivă a textului poetic.”

Interviu realizat de Natalia Maxim.

Scriitorul Liviu Apetroaie a mai publicat volumele de versuri “Alegorii sub papirus”, “Geometria  deșertului“ și “Oglinda sumară”. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iași, și a obținut de-a lungul timpului premii și distincții literare.

#InfoEconomic: Alexandru Holicov, fondator și CEO Adservio: ”până ce produsul pe care l-ai conceput nu întâlnește piața, tu nu ai de unde să știi ce se întâmplă și ce își doresc clienții cu adevărat.”

Publicat de hdaraban, 23 ianuarie 2025, 17:59 / actualizat: 23 ianuarie 2025, 23:59

 Folosită de școli din întreaga țară, de elevii acestora, bineînțeles, și de părinți, aplicația ușurează inclusiv comunicarea între părți, fiind realizat sub dezideratul digitalizării sistemului de educație din România.

La #InfoEconomic invitat a fost Alexandru Holicov, cel care a avut ideea unui astfel de proiect în urmă cu aproximativ 17 ani. De altfel, este fondator și CEO Adservio, compania care, la ora actuală, are peste 40 de angajați și colaboratori.

În dialogul cu Horia Daraban, Alexandru a vorbit despre provocările pe care le-a avut în convingerea factorilor de decizie din sistemul de educație cu privire la avantajele pe care le aduce digitalizarea în școli. Unul dintre ele este legat de  îmbunătățirea comunicării între profesori elevi și părinți. Pe lângă aceasta, omul de afaceri a vorbit despre eliminarea birocrației din instituțiile de învățământ, inclusiv în prin realizarea catalogului digital cu ajutorul diferitelor module pe care le are aplicația Adservio.

Alexandru spune că ”viziunea companiei este să avem parcursul educațional al elevului de la grădiniță până la universitate.” Acest deziderat este compatibil cu o ”platformă de admitere prin care elevii de liceu au un test de autocunoaștere, unde pot vedea ce profil au ei și în ce direcție ar trebui să se dezvolte, ce facultate li se potrivește și apoi pot vedea facultățile care au sesiuni deschise în platforma noastră și pot aplica direct de acolo la toate facultățile din țară în câteva minute.”

Într-un alt registru, Alexandru Holicov a vorbit despre provocările din 2025 pentru zona de IT. Una dintre ele este generată de renunțarea de către guvern la facilitățile fiscale acordate celor care activează în domeniul tehnologiei informației, facilități care, în opinia sa, ”trebuiau menținute, pentru că ajutau companiile locale, care nu sunt la fel de bine finanțate cum sunt multinaționalele, care au bugete mult mai mari și posibilități mult mai mari.”

În ceea ce privește recomandările pentru cei aflați la început de drum antreprenorial, Alexandru Holicov crede că ”cel mai important este să nu se gândească că succesul vine peste noapte și, dacă vine peste noapte, așa și pleacă. Trebuie să știi, când intri într-o astfel de aventură, să o vezi pe termen lung, să fii dispus să muncești, să investești timp, resurse de tot felul și să riști să fii implicat în business-ul tău. Să nu stai să dezvolți foarte mult, să gândești tu cum ar fi și cum ar vrea piața să fie, ci să realizezi un MVP (Minimum Viable Product) cât mai rapid, să-i dai drumul în piață, să-l dai către utilizatori și apoi, pe baza feedback-ului, să iterezi și să dezvolți, pentru că, până ce produsul nu întâlnește piața, tu nu ai de unde să știi ce se întâmplă și ce își doresc clienții cu adevărat.”

Horia Daraban: Sursa ideii, este o poveste în spate?

Alexandru Holicov: Da, este o dorință de a schimba sistemul de educație din România. Cred că de acolo am plecat, mama mea fiind și învățătoare și am văzut cu ce se confruntă sistemul de educație și ne-am dorit să schimbăm și să aducem un aer nou și digitalizarea în acest sistem de educație.

Horia Daraban: Ce vârstă aveai când ai început proiectul?

Alexandru Holicov: 22.

Horia Daraban: Nu ți-a fost frică de eșec?

Alexandru Holicov: La început, am zis că o să bubuie. Am zis că ”băi, o să facem aplicația, o să dăm drumul și o să se întâmple lucrurile foarte rapid”, dar, în faptic, s-a dovedit diferit complet. Schimbarea mentalităților din educație este destul de dificilă. A trebuit să depunem mult efort, an de an, și deja acum avem 17 ani de activitate prin care să pregătim profesorii să folosească tehnologia, să le arătăm că tehnologia îi ajută și nu îi încurcă sau le iau job-urile.

A fost o muncă de convingere, pas cu pas, școală cu școală, dar s-a meritat și vedem, după 17 ani de activitate, peste 1000 de unități școlare din România, care folosesc zi de zi platforma noastră. Cum ai spus și tu, am pornit de la un catalog electronic,

Horia Daraban: Dar acum este mai mult decât atât…

Alexandru Holicov:  E mult mai mult de atât. Avem peste 70 de module în cadrul platformei noastre, de la catalog, care reprezintă 3% din platformă, la modul de teme și proiecte, generator de orar, bibliotecă digitală, cursuri digitale în platformă, module financiare, module de tot felul dezvoltate special pentru fiecare tip de utilizator, pentru că platforma noastră înglobează mai multe tipuri de utilizator, de la inspectorate școlare care au un overview asupra tuturor școlilor din subordine, directorul școlii, care are un overview asupra întregii școli, după aia, secretariatul școlii, administratorii, profesorii, diriginții, învățătorii, elevii și părinții. Pentru fiecare tip de utilizator am dezvoltat module.

Horia Daraban: Cum a ajuns aplicația să fie acceptată de instituțiile de învățământ? Ați mers din școală în școală și ați discutat cu directorii?

Alexandru Holicov: Da, eu personal am făcut asta timp de zece ani, cel puțin. Am vândut personal Adservio și am mers peste tot în țară. Am început din Iași, pentru că de aici suntem. Nu au fost foarte mulți directori care au fost deschiși și au acceptat digitalizarea și au văzut beneficiile ei acum 17 ani. Dar cei care au spus ”da” au văzut beneficiile și au înțeles ceea ce putem aduce bun în școlile pe care le administrau.

Horia Daraban: Deci, prin discuții cu directorii…

Alexandru Holicov: Da, prin discuții cu directorii lor, le prezentam ce ne dorim să facem prin implementarea platformei în școala lor. După aia, discuții cu profesorii, le prezentam și lor beneficiile pe care le au și, după aia, cu părinții pentru a vedea și ii beneficiile pe care le au ca părinți.

Horia Daraban: Ai spus de mai multe ori beneficii pe care le aduce folosirea aplicației. Dacă ar fi să enumerăm dintre acestea, care ar fi?

Alexandru Holicov: Cumva, viziunea e în două direcții. Una, la nivel de școală să debirocratizăm sistemul. Adică, școlile care folosesc platforma noastră nu mai fac activități cronofage, să numere note, absențe, statistici. Toate se întâmplă automat în cadrul platformei. Adică, reduce în birocrația la zero în școlile utilizatoare de Adservio și, în cealaltă direcție, să apropiem familia de școală, comunicarea între părinți și școală. Avem, mai ales în zona noastră a Moldovei, mulți părinți plecați în străinătate, care, efectiv, nu mai știu ce se întâmplă la școală sau e foarte complicat să aibă contact cu ce se întâmplă acolo. Prin cadrul platformei noastre, au aplicația instalată pe telefon, oriunde sunt în lumea, asta văd în timp real tot ce se întâmplă la școală legat de activitatea copilului. Pot comunica foarte ușor cu învățătorul, cu profesorii, cu dirigintele, cu directorul școlii. Totul se întâmplă mult mai ușor.

Horia Daraban: Cu siguranță, la ceea ce ai enumerat mai pot fi adăugate și alte avantaje. Aș vrea să ne îndreptăm spre ideea de afacere construită prin această platformă. Cum e gândită afacerea, să aducă profitul într-un timp cât mai scurt, să existe o constanță pe termen lung când vorbim despre veniturile pe care le oferă aplicația?

Alexandru Holicov: Acum, pot să spun și către tinerii antreprenori să nu se gândească niciodată la venituri sau profit pe termen scurt, pentru că nu cred că e benefic și nu cred că se întâmplă lucrurile așa în general. Eu personal m-am uitat pe termen lung, m-am uitat să producem o schimbare în sistemul de educație din România, să oferim noilor generații și viitoarelor generații un sistem de educație aliniat standardelor europene și, bineînțeles, să oferim beneficii prin cadrul utilizării platformei noastre și, dacă oamenii văd că, într-adevăr, platforma noastră aduce beneficii, vor plăti pentru serviciile noastre. A fost o nebunie, pot spune, de-a mea să continui proiectul acesta. Timp de zece ani de zile, chiar mai bine, nu am fost profitabili. Au fost, cumva, investiții după investiții și am împrumutat bani ca să mențin proiectul și să mergem mai departe. Dar, în momentul de față, începem să devenim profitabili, să ne extindem atât pe plan național, avem școli, orașe întregi, care folosesc platforma noastră. Dau un exemplu aici, orașul Buzău, domnul primar Toma, în 2017, a fost primul primar din România care a digitalizat tot sistemul de educație din municipiul Buzău, toate școlile și, în continuare, aceste școli folosesc platforma noastră și se bucură de beneficiile ei și avem unități școlare peste tot în România.

Avem undeva la 1500 de unități școlare, până la 7000 de unități școlare cu personalitate juridică, câte sunt în România, mai avem. Ne dorim să continuăm acest drum și să reușim, pas cu pas, să digitalizăm toată educația din România, atât preuniversitar, cât și de 3 ani de zile și în mediul academic, zona universitară.

Horia Daraban: Ne vom întoarce la ceea ce înseamnă aplicația pentru zona academică, dar aș vrea să te întreb, legat de Adservio, este o idee care poate fi pusă în practică și în afara țării?

Alexandru Holicov: Da, se întâmplă ceva în sensul ăsta. Avem școli din peste zece țări, care folosesc platforma noastră în momentul de față. Chiar săptămâna aceasta, miercuri vom fi la Bett, la Londra, cel mai mare târg de educația și tehnologie din lume. În fiecare an mergem acolo să vedem noile trenduri, să ne întâlnim cu parteneri din alte țări, clienți, potențiali clienți și abia așteptăm să vedem ce noutăți aduce anul 2025.

Horia Daraban: În afara țării?

Alexandru Holicov: Europa, cum ar fi Belgia, Olanda, Luxemburg, Azerbaidjan. Acum, avem discuții cu niște școli din Portugalia.

Horia Daraban: Există concurență?

Alexandru Holicov: Da, există concurență, dar participând la astfel de târguri internaționale, ne-am dat seama că ceea ce am realizat în România și platforma pe care noi am construit-o se poate bate chiar să depășească platforme la nivel global existente în alte piețe.

Pe lângă asta, noi, ca și companie și ca inițiativă, am fost printre primele trei inițiative, în anul 2008, când început, la nivel global. Adică, noi nu am luat de undeva și ne-am inspirat; am construit de la zero, am construit produsul, dar în alte țări, pentru că deschiderea a fost mult mai mare, companii care au apărut după noi au avut o creștere mult mai mare în țările respective, pentru că deschiderea sistemului educație, descentralizare a lui era mult mai mare.

Horia Daraban: Deci, cumva, îmi dau seama din ceea ce spui tu, succesul afacerii depinde și de cum se comportă sistemul de educație?

Alexandru Holicov: În general, cred că succesul unei afaceri depinde de piața unde activează acea afacere. Adică, contează foarte mult unde activezi.

Horia Daraban: Apropo de acest răspuns pe care l-ai dat, poate ne oferi și un puls, când vorbim despre educație în România, care sunt provocările în acceptarea noilor tehnologiei, a soluțiilor IT, așa cum este aplicația Adservio?

Alexandru Holicov: La nivel de sistem de educație preuniversitar, noi ne-am lovit foarte mult de mentalitatea sistemului în general. Fiind un sistem centralizat, cumva, lucrurile, dacă nu vin de la minister sau nu vin de  undeva de sus, nu prea interesează pe nimeni.

De asta aplaud, mulțumesc și apreciez p acei directori care au fost vizionari încă de acum 17 ani și au spus ”da”. Ei au înțeles digitalizare, asta este direcția și au făcut pasul alături de noi să utilizeze o astfel de platformă și toate unitățile școlare, care au implementat acum 17 ani, folosesc și acum platforma și se bucură de beneficiile ei.

Am reușit, în 2021, împreună cu Ministerul Educației, să creăm un proiect pilot prin care școlile digitalizate să poată folosi exclusiv catalogul electronic și să nu mai folosească acel catalog pe care îl știi și tu și l-am avut cu toții în școală. Deci, în școlile Adservio se folosește exclusiv Adservio. La final de an, se poate genera catalogul, să-l printezi direct în școala ta, să-l semnezi, să-l arhivezi. De asemenea, noi permitem și arhivare electronică, dar încă nu este în legislație pe acest lucru.

Sperăm, pasul următor să fie acest lucru și, de asemenea, să extindem, pentru că în momentul de față, școlile au voie să se înscrie doar în perioada de vară în acest proiect. Ne dorim să discutăm cu noul ministru al educației să extindem acest proiect pe toată perioada anului școlar. Oricând, o școală poate să facă trecerea către o platformă digitală și să înregistreze acolo toată activitatea școlară și, de asemenea, Ministerul Educației să-și ia toate datele în format digital direct de la toate școlile din România. Astfel se poate face o politică bazată pe date, mult mai eficientă și mult mai directă.

Horia Daraban: Ceea ce ai spus tu este legat de învățământul preuniversitar. În ceea ce privește învățământul superior, universitățile, lucrurile sunt mai simple?

Alexandru Holicov: Mai complexe, din punct de vedere al aplicației. De trei ani dezvoltăm aplicația pentru mediul universitar. Unul dintre cei mai mari clienți cu care colaborăm și se bucură de beneficiile platformei noastre pentru universități este Universitatea Tehnică ”Gheorghe Asachi” din Iași. Este o complexitate mai mare în mediul academic, pentru că diferă foarte multe lucruri, chiar într-o universitate, de la o facultate la alta și, bineînțeles, de la o universitate la alta, sunt variabile care fluctuează și trebuie să le adaptăm fiecărui context. Dar spun eu că ne descurcăm cu brio până acum și, cumva, viziunea companiei este să avem parcursul educațional al elevului de la grădiniță până la universitate.

Avem inclusiv o platformă de admitere prin care elevii de liceu, în platforma de preuniversitar, au un test de autocunoaștere, unde pot vedea ce profil au ei și în ce direcție ar trebui să se dezvolte, ce facultate li se potrivește și apoi pot vedea facultățile care au sesiuni deschise în platforma noastră și pot aplica direct de acolo la toate facultățile din țară în câteva minute. Depun dosarul online, foarte facil și apoi, dacă este admis și la care facultate dorește să meargă mai departe, este automat trecut pe procesul de student în cadrul facultății și universității respective. Și, cumva, elevul are acces la situația lui școlară, life-time, read only, de la grădiniță până la facultate.

Horia Daraban: Plecând de la ceea ce ai spus tu, aș vrea să lărgim puțin aria dialogului și să vorbim despre afacerile  în zona IT. Am spus că începutul Adservio este 2009, suntem în 2025. Făcând comparație între cele două repere temporale, care sunt problemele?  Sunt legate de strângerea fondurilor pentru investiții?

Alexandru Holicov: Din contra, acum 16-17 ani, când am început, nu existau atâtea variante de finanțare prin proiecte europene, prin VC-uri (venture capitals), care investesc în zona asta de start-up-uri. Adică, acum, nu cred că banii sunt o problemă, dacă ești dispus să muncești și ai o idee care rezolvă o problemă din piață, dar mai sunt probleme fiscale, ce reprezintă taxele. Acum, știm că au fost scoase acele beneficii pentru companiile de IT, care eu cred că trebuiau menținute și ajutau, mai ales, companiile locale, care nu sunt la fel de bine finanțate cum sunt multinaționalele, care au bugete mult mai mari și posibilități mult mai mari, dar încerc să nu mă plâng. Tot timpul au fost lucruri grele. În orice activitate, an de an, încerc să văd partea plină a paharului. Încerc să ne vedem de ceea ce putem noi să facem și să schimbăm în bine.

La urma urmei, succesul nostru este dat de câți clienți fericiți avem, câți adoptă soluția noastră și veniturile pe care reușim să le facem în urma utilizării platformei.

Horia Daraban: De altfel, zona Moldovei, dacă e să ne referim la cele opt județe, nu duce lipsă de idei de afaceri în zona IT și de resursă umană. Există riscul să plece astfel de oameni, să plece din zonă și să caute alte oportunități?

Alexandru Holicov: Există posibilitatea, bineînțeles, și din nou, sunt companii care poate nu-și mai permit să mai plătească angajații. Și acei angajați caută în altă parte un salariu mai bun sau o stabilitate din acest punct de vedere. Dar noi suntem în momentul de față OK, avem trei produse mari, plus vreo două mai mici, cum e acel modul de admitere, produsul pentru preuniversitar, produsul pentru universitar. De asemenea, mai avem un produs pentru zona de training în companii, unde companiile folosesc platforma respectivă pentru a pregăti angajații, cu bibliotecă, cu tot felul de cursuri și flow-uri de training și ne focusăm să reușim să digitalizăm toate școlile din România. De asemenea, împreună cu Fundația YES (Youth Education Support) să avem un proiect și cu alte companii care s-au alăturat acestui demers, o campanie de CSR (responsabilitate socială corporativă) prin care digitalizăm școli din medii defavorizate, care nu-și permit să plătească o platformă cum Adservio.

Și noi împreună cu Fundația YES și împreună cu alți parteneri am reușit să digitalizăm peste 100 de școli din medii defavorizate, peste 25.000 de elevi, undeva la 3000 de profesori, care, acum, sunt digitalizați, folosesc Adservio în  școlile lor. Părinții sunt mai aproape de educația copiilor și încercăm să minimizăm acest decalaj între urban și rural și să le oferim șanse egale elevilor din mediul rural.

Horia Daraban: Încheiem dialogul nostru cu un sfat, cu o concluzie pentru cei care doresc să pornească la drum în zona asta afacerilor, în zona IT? Așadar, ce le-ai recomanda, ce le-ai spune să facă prima dată?

Alexandru Holicov: Să citească. Le-aș recomanda și o carte, ”The lean startup” a lui Erisk Rie, și multe alte cărți. Cred că cel mai important este să nu se gândească că succesul vine peste noapte și, dacă vine peste noapte, așa și pleacă. În general, tot ce vine peste noapte nu este de lungă durată, adică, trebuie să știi, când intri într-o astfel de aventură, trebuie să o vezi pe termen lung, să fii dispus să muncești, să investești timp, resurse de tot felul și să riști să fii implicat în business-ul tău.

Să nu stai să dezvolți foarte mult, să gândești tu cum ar fi și cum ar vrea piața să fie, ci să realizezi un MVP (Minimum Viable Product) cât mai rapid, să-i dai drumul în piață, să-l dai către utilizatori și apoi, pe baza feedback-ului, să iterezi și să dezvolți, pentru că, până ce produsul nu întâlnește piața, tu nu ai de unde să știi ce se întâmplă și ce își doresc clienții cu adevărat.

De asta să nu stai să pierzi timpul, să investești foarte mult și să crezi tu că schimbi lumea prin ceea ce faci, ci să faci cât mai repede un produs minim viabil, care să fie util și să rezolve câteva probleme sau o problemă importantă pentru user și de acolo să iterezi pe baza feedback-ului utilizatorilor și să dezvolți mai departe.

Varianta audio a interviului:

Lucian Dîrdală, politolog: suma declarațiilor lui Donald Trump reprezintă ”un semnal că America e din nou imperialist-expansionistă. Până acum, America s-a afirmat ca păstrătoare a ordinii internaționale. Acum, vedem vorbindu-se despre expansiune ca în secolul al XIX-lea.” Emisiunea ”Weekend cu prieteni (19.01.2024)”

Publicat de hdaraban, 20 ianuarie 2025, 09:26 / actualizat: 21 ianuarie 2025, 11:09

Acestea sunt doar câteva exemple. Adăugăm și chestiunile de ordin economic și aici poate fi invocată declarația lui Donald Trump potrivit căreia va crea un nou departament denumit Serviciul pentru Venituri Externe. Scopul acestuia va fi să colecteze taxe vamale, datorii și toate veniturile din surse din afara țării.

În plan intern, venirea lui Trump, salutată de unele tabere, primită cu reticență și avertizări în altele.

De altfel, președintele Joe Biden, într-un discurs de rămas bun, și-a exprimat îngrijorarea că America va cădea în mâinile unei ”oligarhii”, vizându-i, fără a-i numi, pe președintele Donald Trump și pe miliardarii din domeniul tehnologiei aliniați acum în spatele acestuia.

Politologul Lucian Dîrdală a oferit câteva răspunsuri legate de cum ar putea arăta al doilea mandat al lui Donald Trump. Invitatul lui Horia Daraban spune că partea economică va fi fundamentală și, în cazul acestei administrații, ”foarte multe alte teme internaționale vor fi văzute, în primul rând, prin lentile economice”.

Referitor la ralierea giganților americani high-tech în spatele lui Donald Trump, Lucian Dîrdală precizează că, ”există un apel din partea companiilor americane să li se asigure măcar un teren rezonabil de competiție, pentru că, până acum, foarte multe alte state au profitat de viziunea pro-liber schimb a Statelor Unite și au răspuns cu politici mai protecționiste.”

Politologul spune că poziționările cu privire la Groenalanda, Canalul Panama reprezintă ”un semnal că America e din nou imperialist-expansionistă. Până acum, America s-a afirmat ca păstrătoare a ordinii internaționale, o putere oarecum defensivă, redutabilă, dar defensivă. Acum vedem vorbindu-se despre expansiune ca în secolul al XIX-lea”.

Horia Daraban: Care este paradigma celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump? Putem încerca o creionare a acesteia, poate făcând și o paralelă între cea ce a fost prima administrație a președintelui ales?

Lucian Dîrdală: Cred că în cazul lui Donald Trump, paradigma este, în mod clar, că nu există nicio paradigmă. Lăsând jocurile de cuvinte la o parte, Donald Troamp este, destul de neomogen, eclectic în abordări și oamenii din jurul său, chiar dacă uneori par foarte similari, în realitate, în politica externă, inclusiv în privința relațiilor economice internaționale, au opinii diverse. Va fi o competiție, așa cum e mereu în cazul administrațiilor americane, și s-ar putea să rezulte un traseu incoerent al acestui mandat. Va fi însă foarte clar pentru toți ceilalți jucători din sistemul internațional, fie ei parteneri sau adversari, în măsura în care la Donald Tom mai funcționează această distincție, deci toți ceilalți jucători vor avea mai multe dificultăți în a face predicții, în a anticipa comportamentul Statelor Unite.

Horia Daraban: Și totuși, ați spus dumneavoastră, viziunea președintelui ales pentru următorii ani, într-o cromatică impregnată de elementul economic al influenței presiunii prin această pârghie. Și sunt exemple anunțuri legate de taxe vamale pentru diferite țări, pentru diferite organizații multinaționale.

Lucian Dîrdală: Într-adevăr, partea economică mie mi se pare fundamentală și cred că, în cazul acestei administrații, foarte multe alte teme internaționale vor fi văzute în primul rând prin lentile economice. Pomeneați de discuții despre taxe, tarife vamale. Donald Trump nu este un protecționist, filozofic vorbind, dar aici există un consens în rândul membrilor administrație și, sigur, Donald Trump este și el de această părere; Statele Unite ar face bine să fie mai puțin altruiste, să fie mai ferme în a dobândi toate beneficiile posibile din statutul pe care îl au, încă îl au, de principală economie mondială, principală putere în planul tehnologiei, ș.a.m.d. Aș face doar o precizare, pentru că ați pomenit în introducere de această acuzație a democraților, că în jurul lui Trump e oligarhie și ați dat exemplul marilor conglomerate din domeniul înaltei tehnologii. Sigur că întrebarea s-ar pune, dar când erau toți în jurul democraților și al președinților democrați, nu era tot oligarhie?.

Lăsând aceste înțepături, aș pune altceva: ralierea acestor companii la mesajul lui Trump s-a făcut nu doar din frică, nu doar din dorința de a nu fi sancționate în vreun fel prin taxe, prin alte metode, ci și pentru că simt nevoia ca Statele Unite să fie în spatele lor în dialogurile adesea contondente cu alt jucător internațional, cum ar fi Uniunea Europeană. Aici, în cazul Meta, în cazul domnului Zuckerberg, problema a venit de la încercările Uniunii Europene de a impune constrângeri și cred că și în alte zone, poate mai puțin vizibile pentru noi fascinați de înalta tehnologie, există un apel din partea companiilor americane să li se asigure măcar un teren rezonabil de competiție, pentru că, până acum, să recunoaștem, foarte multe alte state au profitat de viziunea pro-liber schimb a Statelor Unite și au răspuns cu politici mai protecționiste.

Horia Daraban: Deci, dau un exemplu, poziționările publice ale miliardarului Elon Musk legate de campania electorală, scena politică din Germania, legate de ceea ce se întâmplă în Marea Britanie, aceste luări de poziții pot fi privite în această cheie, a ceea ce spuneați dumneavoastră, alăturarea voluntară în spatele lui Donald Trump?

Lucian Dîrdală: Elon Musk a fost, sigur, primul dintre mogulii care s-au alăturat lui Trump. Aici mi se pare totuși diferit. Elon Musk, sigur, și un sine greu de cuprins în limitele fizice, a început să intervină în politica internă a multor state, și România este un exemplu. Întrebarea este, desigur, dacă a făcut-o într-un fel cu voia lui Donald Trump. Părerea mea este că aceste odată venit la Casa Albă, Donald Trump le va cere colaboratorilor săi să nu întreprindă gesturi de politică externă, iar dacă le vedem, înseamnă că sunt încurajate de Donald Trump. Faptul că această încercare de a afecta jocurile politice din Europa, invitarea unuia din co-liderii Alternativei pentru Germania la inaugurare, din câte știu, nu e decizia lui Elon Musk. Este o decizie a unui comitet mai amplu responsabil în fața lui Donald Trump. Deci e clar că noua administrație nu boicotează, nu marginalizează aceste forțe ”Alt-right” ale dreptei alternative, cum ar fi Alternativa pentru Germania, cum ar fi partidul domnului Farage în Regatul Unit(Reform UK), e un peisaj mai complicat și liderii europeni convenționali, probabil, se vor adapta. Sunt foarte curios dacă nu va veni curând și o relație cu formațiunea doamnei Le Pen.

Horia Daraban: Îmi dau seama din ceea ce spuneți dumneavoastră că Donald Trump este interesat mai mult de planul economic și mai puțin de alianțele construite în timp de către Statele Unite.

Lucian Dîrdală: Da, Donald Trump nu crede în alianțele bazate pe valori. Crede în alianțe bazate pe interese.

Horia Daraban: Am văzut că problema migrației este o temă centrală și pe care Trump a promis că o va aborda în relațiile cu Mexicul, cu Canada. Mai mult decât atât, am văzut poziționări foarte clare legate de Canalul Panama, de Groenlanda. Se creionează un interes mai mare pentru a crea o influență puternică a Statelor Unite ale Americii în emisfera vestică și mai puțin interes pentru ceea ce înseamnă partea asta de glob cu Rusia, China ș.a.m.d?

Lucian Dîrdală: Cred că Groenlanda poate fi privită și prin prisma respingerii sau contracarării unei influențe ruse, nu doar chineze. Sigur, aici vorbim de un teritoriu cu resurse imense. Probabil, foarte curând, vor deveni exploatabile și o concurență care are în vârf China, dar nici Rusia nu trebuie exclusă. Zona Canalului Panama are o importanță globală pentru comerțul global. Aș pune de asemeni că interesul major pentru Pacific va rămâne. Deci e un joc global cu parteneri și adversari globali. Dar mai e ceva, e un semnal că America e din nou imperialist-expansionistă. Până acum, America s-a afirmat ca păstrătoare a ordinii internaționale, o putere oarecum defensivă, redutabilă, dar defensivă. Acum vedem vorbindu-se despre expansiune ca în secolul XIX.

Horia Daraban: Pentru că nu am discutat mai aplicat pe această zonă, în ceea ce privește Uniunea Europeană, va predomina aceeași dispută privind taxele vamale, așa cum a fost în primul mandat sau vor fi și alte direcții, mai ales că, trebuie să recunoaștem, Europa trece printr-o perioadă cu șefi de stat ale căror mandate sunt la final sau sunt șubrezite de alegerile recente sau care urmează. Așadar, în ce cheie această relație trans-atlantică? Statele Unite – Europa, Uniunea Europeană?

Lucian Dîrdală: Cred că e, în primul rând, o mixtură de cooperare și conflict. Competiția și solidarizarea sunt vectori care vor coexista, dar, prin comparație cu administrația Biden, dimensiunea concurențială va fi mult sporită. Și da, vor putea să fie taxe vamale pe care vor putea să apară elementele preferențiale de care Europa se bucură. E aici interesant ce vor spune și specialiștii în relații economice internaționale. Eu pot să anticipez o modificare dinamicii în cadrul NATO și această viziune, oarecum mercantilistă, ”trebuie să plătești ca să fie apărat”, care, până la urmă, sigur, are până la un punct logica ei, dar și NATO va fi un teren mai zbuciumat decât a fost până acum.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: flickr.com

Autor: Gage Skidmore from Surprise, AZ, United States of America

#InfoEconomic Adrian Covăsnianu, vicepreședinte Moldova Vrea Autostradă: ”anul acesta, pentru A8, ar fi necesare aproximativ 800-900 de milioane de euro, fonduri care să ofere, inclusiv pentru capetele din sectorul montan, o anumită certitudine că există un demers concret, real de a construi autostrada”.

Publicat de hdaraban, 15 ianuarie 2025, 12:48 / actualizat: 20 ianuarie 2025, 8:26

Dincolo de acest plan, este dimensiunea deschiderii economice pentru regiune, oportunitățile de afaceri care vor căpăta amploare și care vor pune în valoare resursa umană mult mai bine decât se întâmplă acum. Antreprenorii, companiile mai mari sau mai mici din regiunea Moldovei realizează importanța arterelor rutiere, fie și având proiecții pornind de la viitorul efort de reconstrucție a Ucrainei.

La #InfoEconomic, Adrian Covăsnianu, geograf, profesor asociat la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” și membru fondator și vicepreședinte al  Asociației Civice Moldova a oferit mai multe informații de actualitate legat de cele două autostrăzi care ar urma să străbată regiunea Moldovei.

Una dintre ele este că, la finalul anului trecut, aproximativ  27% din întreaga Autostradă 7 era executată și poată fi valorificată. În ceea ce privește A8, se așteaptă vești bune referitoarele la secțiunile incluse deja în PNRR, care trebuiau începute deja de anul trecut. În acest sens, se previzionează că, în februarie, va fi deschis șantierul pe segmentul Moțca -Leghin. Mai mult, vine din urmă și sectorul ieșean și se speră anul acesta să fie lansate licitațiile pentru Moțca – Târgu Frumos, Târgu Frumos – Lețcani.

În ceea ce privește avantajele de ordin economic, Adrian Covăsnianu spune că, odată cu finalizarea arterei rutiere spre vest, acea frână a distanței se diminuează foarte mult, undeva la vreo 40%, pe ruta Iași – Cluj, și asta, pentru că vor fi ocolite toate localitățile și nu vor mai fi acele curbe sinuoase.

Vicepreședintele asociației Moldova vreau Autostradă precizează că, pentru următoarele săptămâni, ”cel mai important este să vedem cum va arăta bugetul pe anul acesta. Din analizele noastre, sperăm să fie alocate resurse considerabile pentru partea de proiectare. Aici mă refer la sectorul montan, unde, după ce se vor finaliza licitațiile respective, sperăm, fără contestații, va demara acea pe etapă de proiectare, care nu va fi una ieftină, pentru că sectorul montan are și un anumit handicap: nu au fost finalizate acele studii geotehnice și, automat, trebuie să fie alocate resurse suplimentare corespunzătoare realizării acestor etape restante.”

O estimare a asociației arată că, pentru A8, anul acesta, ar fi necesare aproximativ 800-900 de milioane de euro, fonduri care să ofere, inclusiv pentru capetele din sectorul montan, o anumită certitudine că există un demers concret, real de a construi autostrada.

Într-o evaluare personală, Adrian Covăsnianu spune că 2032 este anul ”maximal pentru finalizarea Autostrăzii 8. Autostrada 7 va fi făcută mai rapid, pentru că deja o vedem în implementare în majoritate.”

Horia Daraban: Vă propun să deschidem dialogul nostru cu evaluare. Am ajuns la jumătatea drumului cu vreuna din cele două autostrăzi ale Moldovei? Mă refer la realizarea lor.

Adrian Covăsnianu: Firește, putem spune că A7 a avansat binișor. Adică, anul trecut am văzut vreo 80 și ceva de kilometri din A7 executați și dați în trafic. Către finalul anului trecut, din calculele noastre, undeva la 27% din întreaga autostradă A7 este, să spunem, executată și poată fi valorificată. Acum, așteptăm să vedem același exemplu și anul acesta, un an, sperăm, la fel de roditor ca anul trecut, pentru că constructorul, care și-a arătat, să spunem, importanța și faptul că lucrează susținut și cu mobilizare adecvată, să replice și anul acesta o experiență similară. Vor fi provocări, bineînțeles, ca și anul trecut, sperăm să le depășească cu succes și anul ăsta.

Horia Daraban: În ceea ce privește A8?

Adrian Covăsnianu: În ceea ce privește A8, aici, veștile bune sperăm să apară în curând, pentru că, dacă ne uităm la secțiunile incluse deja în PNRR, care au fost prinse încă din 2021, trebuiau să-i spunem începute deja de anul trecut. De exemplu, lotul Moțca –  Leghin ar fi trebuit să înceapă undeva în luna august anul trecut. Încă nu știm dacă a fost finalizată proiectarea. Din informațiile noastre, discuțiile oficiale și neoficiale cu compania și cu, să spunem, persoanele interesate, am înțeles că undeva în februarie, anul acesta, ar trebui să vedem efectiv șantierul început pe Moțca -Leghin.

Horia Daraban: Unde sunt demersurile mai dinamice, ca să spun așa, din ceea ce știți dumneavoastră, în ideea că se lucrează, se fac eforturi pentru a se avansa?

Adrian Covăsnianu: Vedem eforturi și pe A7 și pe A8. Sectorul montan este mai avansat, în sensul licitațiilor. Vedem licitațiile care au fost  întârziate, pentru că am vorbit de un studiu de fezabilitate destul de precar, care, cumva, a perpetuat această, să-i spunem, lipsă de interes și de implicare. Dar în ultimii trei-patru ani, se vede o accelerare pe sectorul montan. Era și timpul după atâția ani de stagnare și vine din urmă și sectorul ieșean, cel ce ne interesează pe toți și sperăm anul acesta să vedem primele două licitații lansate, primele două loturi. Mă refer la Moțca cum se vine spre Târgu Frumos și Târgu Frumos spre Lețcani.

Horia Daraban: Am spus în introducerea noastră, în ideea avantajelor economice, aveți date, sunt informații care să scoată în evidență plusurile pentru economia Moldovei, odată finalizate cele două autostrăzi?

Adrian Covăsnianu: E cumva un deziderat. Eu îmi mențin argumentele și am un calendar propriu. Eu mă gândesc la un 2032 maximal pentru finalizarea Autostrăzii 8. Autostrada A7 va fi făcută mai rapid, pentru că deja o vedem în implementare în majoritate. Referitor la avantaje, noi am făcut niște calcule, e clar că distanța timp se reduce. Cel mai important este că acea frână a distanței se diminuează foarte mult, undeva la vreo 40% câștigăm pe deplasare medie, dinspre Iași spre Cluj, pentru că ocolim toate localitățile respective, nu mai avem acele curbe sinuoase. Evităm și Podu Iloaiei, asta, în contextul în care vom avea în integralitate autostrada A8. Beneficiile sunt și pentru persoanele care doar se deplasează în scop turistic, dar cele mai importante beneficii sunt pentru transportatori sau economia reală, cei care produc efectiv bunuri, transportă bunurile și fac schimburi de mărfuri.

Și cu faptul că suntem membri ai spațiului Schengen, autostradă  va avea o valență suplimentară, adică vom vedea beneficiile acesteia și valorificând faptul că nu vor mai stagna mărfurile în zona de graniță. Dar până la graniță trebuie să avem autostradă.

Dacă nu construim Autostrada 8 cât mai rapid, alte regiuni ne-o iau înainte, pentru că, în timpul în care noi milităm pentru A8, alte proiecte, alte zone nu stau. De exemplu, A3 merge în continuare, Autostrada 1 Sibiu-Pitești, la fel. Până la urmă, competiția este și între regiuni și trebuie să ne urmărim interesul nostru regional. Cred eu că valorizarea autostrăzii va fi un bun concret, dar va fi și o provocare pentru autoritățile locale.

Adică, dacă nu reușim pe partea de mobilitate urbană locală să gestionăm acel trafic de mărfuri, să-l diminuăm sau să ameliorăm tot acest trafic în zona urbană, automat, ambuteiajele care le avem momentan la Podu Iloaiei sau în zona periferică, spre Valea Lupului, o să le avem mai în țesutul urban. Cu toții vom căuta acele zone în care vom vrea să intrăm pe autostradă și vom aglomera deja trama stradală existentă, deja ineficientă și automat se va bloca tot orașul. Deci, cumva, va fi o provocare și pentru autoritățile locale. Și aici nu mă refer doar la municipiul Iași, ci  și la autoritățile din zona Pașcaniului, Târgu Frumos, Podu Iloaiei, pentru că vor fi provocări, traficul va avea o altă dinamică, inclusiv compoziția traficului se va modifica și poate ar fi bine să fie făcute niște studii în acest sens, în care să vedem cum vom integra autostrada, cum o vom valoriza.

Horia Daraban: Apropo de Pașcani, mă uitasem pe o hartă, la sud de Pașcani, dacă nu mă înșel, celebra intersecție, celebrul nod A7-A8. Cu siguranță peisajul economic se va schimba.

Adrian Covăsnianu: Corect. De asta există inițiativă din partea Consiliului Județean de a implementa, în zona respectivă, un parc industrial, de a valoriza această autostradă. E bine ca aceste lucruri să se întâmple cât mai rapid, pentru că autostrada nu stă, ea deja vine, o vedem, se construiește în zona Pașcani. A7 vine dinspre sud și ulterior va veni și dinspre vest A8. Deci trebuie să valorizăm aceste oportunități deoarece cu ele nu ne vom mai întâlni prea curând c și dacă nu suntem atenți la ele, posibil să le ratăm.

Horia Daraban: Mă uitam pe niște date, secțiunea A8 Târgu Neamț – Iași – Ungheni are o lungime de 89 de kilometri, o valoare estimată de peste 25 de miliarde de lei și prezintă o complexitate tehnică ridicată. În ideea sumelor vehiculate, sunt fonduri ca aceste proiecte să fie duse la capăt? Și, în contextul aceste întrebări, poate faceți și o trimitere la rolul fondurilor europene.

Adrian Covăsnianu: Acum putem doar să estimăm sau putem să facem prognoze ce se va întâmpla după. Cel mai important pas pe care noi, ca societate civilă am intenționat să-l realizăm a fost să maturizăm această documentație, adică să ajungem în etapa în care să avem această discuție concretă legată de finanțarea proiectului, pentru că, în general, un proiect se finanțează pe baza unei documentații tehnice concrete, mature, cu un studiu de fezabilitate clar, cu un acord de mediu și mă bucur că în 2024 am finalizat acest demers și acum avem această discuție legată de bani și da, discuția este bună. Cel mai important este să vedem cum va arăta bugetul pe anul acesta. Din analizele noastre, sperăm să fie alocate resurse considerabile pentru partea de proiectare. Aici mă refer la sectorul montan, care, după ce se vor finaliza licitațiile respective, sperăm, fără contestații, va demara acea pe etapă de proiectare, care nu va fi una ieftină, pentru că sectorul montan are și un anumit handicap: nu au fost finalizate acele studii geotehnice și, automat, trebuie să fie alocate resurse suplimentare corespunzătoare realizării acestor etape restante.

Dacă ne uităm pe cifre, sectorul montan înseamnă undeva la vreo 6 miliarde de euro, sectorul, ieșeam tot pe acolo. Ai 11-12 miliarde. Grosso modo, dacă ne uităm pe axele de finanțare, avem Programul Transport și el are o sumă finită, ne uităm pe Prioritatea unu, dacă nu mă înșel,  sunt vreo 4 miliarde, cu supracontractare, ajungem celor 12 miliarde.

Deci calculul simplu este că întregul program ar acoperi autostrada A8, dar, bineînțeles, în același timp, vorbim de o întreagă rețea, vorbim de întregi regiuni care construiesc autostrăzi și care folosesc aceleași fonduri. Și discuția este una utilă. Anul acesta, presiunea pe bugetul de stat, care include componenta de finanțare din fonduri europene, împrumuturi bancare, co-finanțări și alte forme de finanțare, nu va fi una mare, pentru că anul ăsta, din A8 în principiu vom avea, sperăm, în proiectare sectorul montan, pentru sectorul ieșean să finalizate licitațiile, iar la capetele din PNRR nu ar trebui să fie surprize, fiind pe PNRR, chiar dacă vorbim de niște împrumuturi, sunt niște angajamente mai concrete, pentru că sunt niște contracte semnate. Deci, dacă fac o prognoză sau estimare, ar trebui măcar la vreo 800-900 de milioane de euro să fie bugetat pentru întreaga A8 care să ne ofere, și aici includ și capetele din sectorul montan, o anumită certitudine că există un demers concret, real de a construi autostrada A8.

Horia Daraban: În ceea ce privește finanțarea, îmi dau seama că provocările strângerii fondurilor pentru investițiile despre care vorbim, vor apărea 2026, 2027.

Adrian Covăsnianu: Da, pentru că și A8 va intra în partea lui concretă de execuție, cu lucrări energofage. Vorbim de tuneluri, vorbim de viaducte întregi, lucrări de artă, dar în același timp și Autostrada 1 Sibiu-Pitești va ajunge să muște din Carpații Meridionali și, automat, lucrările vor fi mai de amploare. Va intra și Autostrada 13 Sibiu-Făgăraș în execuție, inclusiv drumul expres, de la Oradea spre Arad, alternativa Techirghiol și salba de drumuri expres inclusiv din zona noastră, a Moldovei. Toate vor alerga pe același culoar și vor consuma resurse din bugetul de stat. E posibil, la un moment dat, în 2026 spre 2027 să ajungem în situația în care se va prioritiza.  Și atunci prioritizarea asta trebuie făcută pe niște criterii clare de convergență economică, de respectare a master planului și aici mă refer la angajamentele noastre ca țară față de Comisia Europeană, care ne finanțează aceste proiecte și de respectare a coridoarelor, pentru că avem și un avantaj, chiar dacă suntem cumva periferici, totuși suntem avantajați că suntem pe coridoarele europene. Deci, automat, suntem prioritari și trebuie să respecte inclusiv statul român această prioritizare, inclusiv investițională.

Horia Daraban: În ideea prioritizării investițiilor, lucrărilor, ce rol are, ce rol își poate asuma mediul asociativ, mediul de afaceri din zona Moldovei în a oferi justificări, motive, guvernanților să susțină financiar proiectele?

Adrian Covăsnianu: Noi vom face ce am făcut și până acum: vom veni cu soluții, cu know-how. Chiar am promovat, de-a lungul timpului, dacă vă aduceți aminte, inițiativa cu introducerea capetelor A8 în PNRR aparține Asociației Moldova Vrea Autostradă. Acum, fiind în etapa de execuție, în principiu, noi vom monitoriza din aer și din de la sol. Dar dacă simțim derapaje, în sensul că nu vom vedea alocate resurse considerabile pentru implementarea autostrăzii A8, dacă vom vedea că prioritățile se schimbă în timpul jocului, atunci vom avea reacții în acest sens. Vom atrage atenția dacă simțim că proiectul Autostrăzii 8 este tras pe o linie moartă sau e, cumva, secundar, că nu mai este o prioritate pentru ei. Momentan, nu avem motive să spunem acest lucru, dar veghem periodic la implementarea proiectului.

Horia Daraban: Așadar, în perioada următoare….

Adrian Covăsnianu: Ne uităm atent pe proiecția de buget. Din câte am înțeles, undeva pe la 27 ianuarie ar trebui să avem o primă proiecție pe bugetul acesta, să vedem ce sume avem alocate. Și aici mă refer la credite bugetare, nu credite de angajament, care sunt, să spunem, sume mai certe pentru autostrăzi și nu doar pentru autostrăzi. O să ne uităm atent și pe partea de infrastructură feroviară, care, mai nou, devine mult mai importantă în contextul dat și, de ce nu, în contextul eventual al reconstrucției Ucrainei.

Horia Daraban: Legat de infrastructura feroviară, un element pe ce ar trebui să se meargă?

Adrian Covăsnianu: Ar trebui să vedem și aici lansate licitațiile pentru sectorul de la Roman – Iași-frontieră, pentru că, recent, am avut inclusiv obținerea acordului de mediu pentru studiul de fezabilitate. În același timp, Magistrala 500, de la Ploiești până la Suceava, are toate studiile de fezabilitate finalizate și așteptăm licitațiile de proiectare și execuție. Chiar a fost lansată o mică bucățică, zona de frontieră Dărmănești spre Vicșani, unde vedem lansată o licitație recent de către Compania de Căi Ferate, pe partea de electrificare, adică vedem eforturi în acest sens și sperăm că aceste eforturi să se multiplice.

Horia Daraban: De ce importante aceste modernizări?

Adrian Covăsnianu: Sunt foarte importante, pentru că suntem în urmă cu viteza comercială, suntem în urmă cu transportul de mărfuri, avem altă capacitate de rezolvat, adică transportăm mai mult, mai mult și chiar mai ieftin față de autostrăzi. Suntem și pe un sector important, pentru că Ucraina chiar dacă are un război în interiorul statului său, totuși, sectorul feroviar nu este neglijat, au investit în același timp și au o viteză comercială destul de bună. Sperăm și noi să venim cu aceste viteze, să fim competitivi atât față de ei, cât și față de Occident, dar e nevoie de investiții majore, concrete.

Varianta audio a interviului:

Otilia Nuțu, analist de politici publice în energie și infrastructură: prin oprirea gazului în Transnistria, ”Kremlinul încearcă să creeze o mare problemă socială și umanitară, cu speranța că asta va duce în Republica Moldova la niște rezultate bune electorale pentru partidele proruse la alegerile parlamentare”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (12.01.2025)

Publicat de hdaraban, 14 ianuarie 2025, 13:02 / actualizat: 15 ianuarie 2025, 9:30

În urma rezultatelor unui audit internațional, autoritățile transnistrene, care pun criza pe seama guvernului moldovean, imputându-i că nu a soluționat litigiul cu consorțiul rus, au refuzat până în prezent ajutorul propus de Chișinău. Să mai spunem că din volumele de gaz rusesc era acoperit necesarul de consum al regiunii transnistrene și era produsă energie electrică pentru ambele maluri ale Nistrului.

De altfel, după oprirea livrărilor de gaze, consumatorii casnici din stânga Nistrului au început să se încălzească cu echipamente electrice. Începând cu 3 ianuarie, în Transnistria au loc întreruperi zilnice de energie electrice, în contextul în care locuitorii consumă mai mult curent decât produce sistemul energetic. Din cauza aprovizionării reduse, autoritățile separatiste au fost nevoite să suspende activitățile tuturor întreprinderilor, cu excepția industriei alimentare.

În emisiunea ”Weekend cu prieteni”, Otilia Nuțu, analist de politici publice în energie și infrastructură în cadrul think-tank-ului Expert Forum, a subliniat că situația populației din drepata Nistrului este una mult mai bună, având în vedere interconectările transfrontaliere cu Ucraina și România, care s-au realizat în ultimii ani.

Invitata lui Horia Daraban a explicat de ce decizia Gazprom de a opri furnizarea de gaz  în stânga Nistrului este un gest exclusiv geopolitic, ce riscă să creeze o criză umanitară în regiunea separatistă.

În această situație, rolul României în furnizarea de energie  Republicii Moldova este unul important. Otilia Nuțu spune că ”o bună parte de timp, Republica Moldova a beneficiat de același regim de subvenționare pe care l-au avut și consumatorii din România și asta se întâmplă și acum. Deci apropierea de România înseamnă, pur și simplu, disponibilitatea gazului și a energiei electrice.”

Una dintre concluziile expertului este că și la capitolul energie, ”odată ce Republica Moldova se apropie din ce în ce mai tare de Uniunea Europeană, trebuie să se apropie din ce în ce mai mult de regulile europene. Și asta înseamnă inclusiv reglementator independent, companii care să fie bine guvernate, reducerea corupției.”

Horia Daraban: Cum se traduce criza energetică? Cu ce efecte în rândul populației? Poate ne oferiți și niște repere. Mă gândesc aici la prețuri.

Otilia Nuțu: În primul rând, e foarte important de înțeles faptul că, pe malul drept, nu există întreruperi de energie electrică și de gaze. Și asta este o mare reușită a guvernării actuale, care a și reușit să accelereze proiectele de interconectare și reușește să negocieze cu furnizori din România cantități de energie electrică și de gaze care acoperă. Practic, malul drept nu mai este dependent de livrările de gaze din 2022, de la sfârșitul anului. Sigur că prețurile pentru energia electrică sunt ceva mai mari decât erau de la Cuciurgan, însă, totuși, una este să plătești un preț cu 30-40% mai mare, alta este să nu ai energie deloc. Ceea ce se întâmplă pe malul stâng, însă, este o situație care se îndreaptă spre o criză umanitară, pentru că acolo, într-adevăr, nu mai există practic nici energie electrică, nici gaz.

Gazul a fost întrerupt pe 1 ianuarie, la ora 7:00. Centrala de la Cuciurgan poate să funcționeze și pe cărbune și pe păcură și există rezerve de cărbune, care mai asigură funcționarea centralei pentru câteva săptămâni, depinde cât de mare este consumul. Și asta a însemnat evident că nu mai există gaz pentru încălzire deloc și locuitorii încearcă să se încălzească cu ce altceva mai există: cu energie electrică. Și-au cumpărat mulți diferite încălzitoare, calorifere sau generatoare, în ultimele săptămâni. Sigur că, în momentul în care folosești un reșou sau un calorifer electric, asta înseamnă că crește consumul de energie electrică. Și există acum problema și legată de faptul că sursa de energie este destul de limitată, dar și rețelele nu fac față foarte bine la această cerere suplimentară. Deci, în Transnistria consumul de energie scade foarte rapid din cauză că se epuizează aceste rezerve.
Pe de altă parte, există ajutorul oferit de Chișinău, dar și de Kiev, pentru a acoperi o parte din energia care ar fi necesară pentru regiunea transnistreană. Chișinăul a oferit ajutorul pentru ca cei din Tiraspol să poată să achiziționeze energie electrică și gaze din România. Asta înseamnă că trebuie să fie plătite sumele respective, pentru că niciun furnizor, în afară de Gazprom, nu-și poate permite să livreze energie pe gratis, iar Kievul a oferit la rândul său posibilitatea de a alimenta cu cărbune centrala de la Cuciurgan. Tot așa, pentru a ajuta în această situație excepțională.

Ceea ce trebuie reținut însă este faptul că toată această criză este una artificială, care a fost creată de Gazprom și care a continuat să livreze până la sfârșitul anului trecut exclusiv pentru că intenționa să forțeze Chișinăul să pună presiune pe Ucraina pentru prelungirea tranzitului de gaze prin Ucraina, ceea ce nu are nicio legătură cu întreruperea livrărilor din Transnistria, care ar fi putut să continue foarte bine pe cealaltă rută alternativă, respectiv prin Turkstream și, după aceea, pe TransBalkan Pipeline, adică vechea rută prin care se importa în România și în Bulgaria de la Gazprom acum 5-10 ani. Însă, din cauză că nu au reușit să prelungească acest tranzit, practic, acum, Kremlinul încearcă să creeze o mare problemă socială și umanitară în Republica Moldova, cu speranța că asta va duce la niște rezultate bune electorale pentru partidele proruse la alegerile parlamentare, care vor fi în iunie sau iulie.

Horia Daraban: Deci, măsura întreruperii furnizării gazului către Transnistria poate fi văzută doar în cheie geopolitică. Plecând de la situația din Transnistria, Republica Moldova, se desprind, ies în evidență anumite slăbiciuni ale Republicii Moldova în ceea ce privește acest capitol, energia? Și în acest sens, care ar putea fi răspunsurile la aceste probleme?

Otilia Nuțu: În primul rând, aș vrea să spun ceva legat de aceasta pârghie geopolitică. Gazprom spune că a încetat livrările din cauza unei datorii ipotetice a Chișinăului de 709 milioane de dolari. Asta, în condițiile în care niciodată nu a ridicat nicio pretenție cu privire la datoriile de 11 miliarde de dolari pe care le are în regiunea transnistreană. Deci lucrurile n-au nicio noimă, din altă perspectivă, nu există vreun sens economic. În ceea ce privește securitatea energetică a Republicii Moldova, totuși, trebuie să vedem că, în ciuda a ceea ce se întâmplă zilele acestea, Republica Moldova este într-o situație de securitate energetică mult mai bună decât era acum 3 ani. Dacă aceeași criză s-ar fi produs în urmă cu 3 ani, atunci toată Republica Moldova ar fi fost exact în situația în care este Transnistria astăzi. Între timp, lucrurile s-au schimbat foarte mult.

S-a finalizat și interconectarea pe gaze, care a fost finalizată, cu chiu cu vai, abia în 2021. Pe partea românească au fost cele mai mari întârzieri. Odată cu conectarea Ucrainei și Moldovei la rețeaua europeană de energie electrică, există posibilitatea cumpărării de energie electrică din Uniunea Europeană și fizic, nu doar comercial. Și lucrurile astea schimbă major datele problemei. Deci, în acest moment, pentru malul drept nu există alt deranj decât faptul că este într-adevăr un preț mai mare la energia electrică. Însă,  în niciun caz nu se pune problema unei crize la fel de mari cum vedem acum în regiunea transnistreană. Și asta, cel puțin văzut din exterior, mi se pare că arată foarte clar niște lucruri: ești cu Europa, o duci bine, ții cu Rusia, vezi că te aruncă la gunoi, în momentul în care are un alt interes.

În regiunea transnistreană, sunt foarte mulți oameni care au cetățenie rusă și asta nu a fost niciun impediment pentru Kremlin să îi lase în frig și în beznă în mijlocul iernii, doar din cauză că încearcă să influențeze prin asta alegerile parlamentare în Republica Moldova și să reobțină un control politic asupra Republicii Moldova.

Horia Daraban: Ar putea fi aprofundate relațiile pe acest palier energetic, relațiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană și în special cu România? Dincolo de realizările pe care le-ați enumerat dumneavoastră.

Otilia Nuțu: Sigur, se va finaliza acea linie directă, care duce din România până la Chișinău energie electrică și nu va mai trece pe la Cuciurgan. Mai există linia Suceava – Bălți, care urmează să fie și ea construită în următorii doi ani. Sigur că proiectele astea durează ceva timp și e o mare problemă faptul că guvernele anterioare au întârziat foarte mult aceste interconectări. Sigur, existau diferite motive la momentul respectiv și faptul că pe vremea aceea Republica Moldova și Ucraina erau conectate la sistemul rusesc de energie electrică și atunci ar fi fost nevoie de investiții mai mari în niște echipamente suplimentare. Însă, multe lucruri au fost întârziate, pur și simplu, nepermis de mult. Lucrurile au început să se schimbe radical în urmă cu trei ani, când, într-adevăr, toate aceste proiecte au început să fie accelerate.

Și e foarte important, în primul rând, intrarea Moldovei în piața europeană de energie înseamnă că nu mai depinzi de un singur furnizor care îți poate pune în niște condiții care nu au nicio legătură cu capacitatea ta de plată, ci doar cu orientarea ta geopolitică. Nu depinzi de unul, ci poți să cumperi de la unul sau de la altul, pentru că piața europeană este o piață competitivă și deja interconectările care s-au făcut, mai ales în ultimii ani, înseamnă că gazul poate să vină din foarte multe surse, energia electrică poate să vină iarăși de la mai mulți producători și de la mai mulți furnizori și este o piață concurențială. Dar evident, că energia trebuie să fie și plătită și în timp ce pe malul drept lucrurile astea sigur că înseamnă un disconfort și, într-adevăr, este greu, mai ales într-un an electoral, ca lumea să vadă că prețurile cresc, însă practic ce se întâmplă în Transnistria, în acest moment devine o bucată de stat eșuat, pentru simplul motiv că este evident că regimul separatist este o ficțiune care a fost întreținut ani de zile cu gaz dat gratis de Gazprom. În momentul în care acest gaz a fost întrerupt, nu există nicio alternativă și toată Transnistria se prăbușește și economic, și social.

Horia Daraban: Aș vrea să facem referire și la România. În acest context, reprezentanții ministerului de profil de la București au ieșit cu mai multe informații, inclusiv ministrul Sebastian Burduja. Aceste declarații au fost legate de furnizarea de energie electrică, dar și de gaze către Republica Moldova. Și în acest context, ce rol își asumă Bucureștiul în sprijinirea Republicii Moldova? Până unde poate merge acest sprijin?

Otilia Nuțu: În primul rând, există contracte care au fost încheiate de companiile din subordinea Ministerului Energiei, ca Nuclearelectrica, Hidroelectrica, direct cu Energocom și se livrează energie. În al doilea rând, Energocom poate să cumpere de pe bursa românească energie, deci practic noi putem furniza energie la prețuri care sunt de piață. O bună parte de timp, Republica Moldova a beneficiat de același regim de subvenționare pe care l-au avut și consumatorii din România și asta se întâmplă și acum. Într-adevăr, prețurile subvenționate din România sunt totuși mai mari decât cele care erau la Cuciurgan. Însă, acele prețuri de la Cuciurgan însemnau gaz dat gratis de la Gazprom către Transnistria și lucrurile astea la un moment dat aveau să se sfârșească. Adică, de fapt, această criză nu este o surpriză pentru nimeni. Deci apropierea de România înseamnă pur și simplu disponibilitatea gazului și a energiei electrice. Și asta este un lucru foarte important.

Sigur că, odată ce Republica Moldova se apropie din ce în ce mai tare de Uniunea Europeană, trebuie să se apropie din ce în ce mai mult de regulile europene. Și asta înseamnă inclusiv reglementator independent, companii care să fie bine guvernate, reducerea corupției. Deci astea sunt niște beneficii de care nu prea ținem cont. Însă, să ne uităm la marile scheme de corupție care se întâmplau acum 5-10 ani în legătură cu energia în Republica Moldova, cu Transnistria primind gaz gratis de la Gazprom, care producea energie electrică și acea energie electrică se vindea consumatorilor de pe malul drept la prețuri, care, la momentul respectiv, erau mai mari decât în România și banii respectivi nu se duceau pentru consumul de gaze, ci la niște firme offshore în care erau implicați regimul Plahotniuc și cei de la Tiraspol. Deci lucrurile astea nu se mai pot întâmpla și astea erau furturi care se făceau din buzunarul cetățeanului moldovean. Lucrurile astea nu se mai pot întâmpla de acum înainte.

Varianta audio a intervului:

#InfoEconomic: Antreprenortiatul social, model de afacere îndreptat către comunitate. Andrei Ioniță, World Vision România: ”este un domeniu unde este foarte mult loc de dezvoltare și unde trebuie schimbată percepția la nivelul oamenilor”

Publicat de hdaraban, 13 decembrie 2024, 11:32

Andrei Ioniță face parte din echipa World Vision România, organizație implicată în colaborare cu Civitas Cuj, într-un proiect de încurajare a antreprenoaritului social în și regiunea Nord Est, Academia de Afaceri Sociale.

În interviul la #InfoEconomic, invitatul lui Horia Daraban a oferit o statistică, și anume, la nivel național, în antreprenoriatul social, sunt  5600 de angajați, ceea ce reprezintă mai puțin de 1% din totalul populației ocupate. De aici, una dintre concluzii: ”este un domeniu unde este foarte mult loc de dezvoltare și trebuie schimbată percepția la nivelul comunității.”

Andrei Ioniță spune că una dintre provocările desfășurării unor afaceri sociale o reprezintă legislația națională și care vizează partea de impozitare, reinvestirea profitului în proporție de 90%.

Horia Daraban: Plecând de la aceste date cu caracter general, domnule Ioniță, ce se întâmplă în România cu privire la antreprenoriatul social?

Andrei Ioniță: La noi, este un concept care nu este înțeles la fel de bine. La noi, sunt 2900 și ceva de întreprinderi sociale, din care aproximativ 1800 au un atestat valabil, care le recunoaște statutul. Însă, ca și nivel de ocupare, avem 5600 de angajați la nivelul anului 2024, în octombrie, ceea ce reprezintă mai puțin de 1% din totalul populației ocupată la nivel național. Deci este un domeniu unde este foarte mult loc de dezvoltare și trebuie schimbată percepția la nivelul comunității.

Horia Daraban: Există reticență din partea comunităților, din partea oamenilor în a porni pe acest drum al antreprenoriatului social?

Andrei Ioniță: Există foarte multe rezerve și datorită faptului că, în business-urile sociale, 90% din profitul lor este reinvestit, iar 30% din angajați încadrați sunt reprezentați de persoane vulnerabile, ceea ce presupune o serie de provocări și un alt mod de lucru pentru a încadra această categorie de angajați.

Horia Daraban: Până la urmă, în ideea de a oferi și o definiție, ce urmărește antreprenoriatul social, mergem mai departe de ideea de profit?

Andrei Ioniță: Antreprenoriatul social se concentrează pe soluționarea problemelor sociale și economice prin inițiative inovatoare și sustenabile pe termen lung, deci, practic, se concentrează pe dezvoltarea comunității și pe rezolvarea problemelor sociale și oferă și sprijinul populației defavorizate.

Horia Daraban: Cum pot fi încurajați oamenii să meargă pe acest drum. E greu să-i convingi?

Andrei Ioniță: Este greu să-i convingi, dar atâta timp cât se face educație și îi ajuți să înțeleagă, să conștientizeze, oamenii se implică și ajung să dezvolte și să amplifice rezultatele. În prezent, sunt mai multe linii de finanțare care sprijină antreprenoriatul social și crearea de locuri de muncă în acest segment.

Horia Daraban: Care este rolul comunității? Ne putem imagina, dacă ea prin membrii săi nu este deschisă spre astfel de inițiative, cu greu pot fi puse în practică.

Andrei Ioniță: Da, rolul comunității, sprijin și participare, aș putea spune da. O implicare activă a comunității în proiectele și inițiativele afacerilor sociale, practic, duce la utilizarea serviciilor și a produselor oferite de afacerile sociale. De asemenea, în permanență, un feedback și o colaborare din partea comunității ne ajută să înțelegem ce putem îmbunătăți, ce putem dezvolta și să ne axăm mai mult pe nevoile specifice ale comunității. De asemenea, finanțarea și resursele ar mai fi un aspect prin care comunitatea poate contribui la afacerile sociale, prin donații, prin achiziția de produse.

Horia Daraban: Spuneați de finanțare, este aceasta principala problemă a antreprenoriatului social în România?

Andrei Ioniță: Este o problemă și plus că și limitările legislative care există și dinamica care se întâmplă cu pași repezi, în sensul că e un domeniu nou care tot suferă modificări de la o zi la alta, încă nu e foarte, foarte bine reglementat.

Horia Daraban: Când spuneți limitări legislative, ce înseamnă mai exact?

Andrei Ioniță: Partea de impozitare, reinvestirea profitului în proporție de 90%, deci, cumva, trebuie să fie o marjă mai flexibilă și pentru antreprenori.

Horia Daraban: Din experiența dumneavoastră și poate ne oferiți și niște exemple, domnule Ioniță, spre ce domenii se îndreaptă inițiativele antreprenoriale sociale?

Andrei Ioniță: Ca exemple, aș putea să fac trimitere la o competiție care a avut loc în anul 2020, Social Impact Award România, în cadrul căreia au fost trei echipe la nivel național, care au câștigat premii și le-aș enumera. E vorba despre 2kids.ro, o platformă digitală a economiei circulare pentru produsele textile destinate copiilor. Ar mai fi BuchARTest, un proiect social de regenerare urbană prin picturi murale care are trei direcții de dezvoltare: artă stradală, comunitate și educație., deci înglobează mai multe aspecte. Și încă un exemplu, ”Iele-sânziene”. Ioana Ciuhan, pasionată de educație și sustenabilitate, crede cu tărie că educația incluzivă și accesibilă este unul dintre cei mai importanți pași către o lume mai bună. Iar aici a creat un produs desinat doamnelor, absorbante reutilizabile, care reprezintă o alternativă eco-friendly la cele de unică folosință.

Astfel, aceste trei exemple au beneficiat de premii și, de asemenea, au fost votate și de public.

Horia Daraban: Aș vrea să discutăm și despre proiectele pe care le are Fundația World Vision România, de altfel implicat într-un proiect de promovare, de încurajare a apariției, înființării unor întreprinderi sociale. Titlul acestui proiect Academia de Afaceri Sociale și sunt sigur că ne puteți oferi reperele acestei inițiativei.

Andrei Ioniță: Academia de Afaceri Sociale este un proiect prin care dorim creșterea următoare generații de antreprenori sociali și finanțăm, prin el, lansarea de afaceri sociale în orașele dintre trei regiuni ale României: Nord-Vest, Centru și Nord-Est. În Nord-Est, avem Bacău, Neamț, Suceava, Botoșani, Iași, Vaslui. Programul oferă o formare, un training gratuit prin care vom pregăti 132 de persoane să devină antreprenori sociali. Cursurile vor avea loc strict online, ne adresăm exclusiv celor din mediul urban și, de asemenea, la final, va fi un concurs de planuri de afaceri. Vom finanța 34 de idei de întreprinderi sociale cu aproximativ 61.000 euro, iar odată înființată, fiecare afacere din proiect va crea patru locuri de muncă pentru persoanele dezavantajate. Această inițiativă este gândită și implementată de un parteneriat format din Fundația World Vision și Civitas Cluj.

Horia Daraban: Cum îi pregătiți pe oameni să devină antreprenori?

Andrei Ioniță: Urmează un curs acreditat, prin care vor fi formați; de asemenea și ateliere, prin care îi vom pregăti pe viitori antreprenori social. Ulterior acestei etape, va urma un concurs de planuri de afaceri în cadrul căruia vor fi finanțate mai multe afaceri sociale, iar, ulterior, vor beneficia de mentorat.

Horia Daraban: Planurile de afaceri vin din partea cursanților sau sunt, cumva, croite de către organizațiile implicate în acest proiect?

Andrei Ioniță: Planul de afaceri vine din partea cursanților. Cu el pornim încă de la începutul cursului de antreprenoriat social și-l vor dezvolta pe întreg parcursul cursului, urmând, probabil, în funcție de la caz la caz, să-l îmbunătățească, să-l dezvolte, să creioneze varianta finală pentru concurs.

Horia Daraban: Până la urmă, se dorește și schimbarea mentalității, domnule Ioniță?

Andrei Ioniță: Exact, prin formare și prin schimbarea mentalității. Practic, noi ajungem să formăm niște antreprenori sociali de succes, care să ofere un exemplu în comunitate că se poate și mai mult și altfel.

Horia Daraban: Finanțarea ideilor de afaceri?

Andrei Ioniță: Finanțarea este oferită prin Programul educație și ocupare 2021-2027. Sumele oferite vor fi de până la 61.000 euro. Ei vor putea face strict achiziții pe codul CAEN autorizat și pe care își desfășoară activitatea. Nu vor fi finanțate afacerile care au ca și obiect de activitate domeniul agricol și domeniul de producție primară. În schimb, tot ce înseamnă servicii și alte tipuri de afaceri vor fi finanțate.

Horia Daraban: Așadar, primele afaceri care să aibă ca sursă cunoștințele adunate și susținerea Academiei de Întreprinderi Sociale, pe când?

Andrei Ioniță: Deja am dat drumul la înscrieri, urmează să selectăm grupul țintă și, ulterior, probabil în luna ianuarie va începe prima serie de cursuri.

Varianta audio a interviului:

#InfoEconomic: profesor universitar doctor Cristian Popescu, prodecan al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor: ”pentru a ajunge la ținta de deficit bugetar pe care Comisia Europeană a recomandat-o Guvernului României, va fi nevoie de măsuri drastice în ceea ce privește fiscalitatea și în ceea ce privește limitarea cheltuielilor publice”

Publicat de hdaraban, 27 noiembrie 2024, 20:03

Unde se află România la nivel macroeconomic și în ce direcție se îndreaptă au fost subiecte de dialog cu domnul Cristian Popescu, profesor universitar doctor, prodecan al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității ”Alexandru Ioan Cuza” Iași.

Invitatul a vorbit despre măsurile care ar putea fi implementate pentru atingerea țintelor de deficit și efectele acestora pentru populație și mediul de business. Deciziile, spune profesorul, vor depinde foarte mult de ceea ce se va întâmpla în plan politic.

Dincolo de aceasta, interlocutorul a scos în evidență faptul că problema realizării bugetului anual este una structurală: ”el a fost conceput din start pe cheltuieli mai mari decât veniturile și pe estimări mult prea optimiste în ceea ce privește veniturile care ar putea fi realizate și atrase.”

În deschiderea dialogului, a fost invocată și o statistică: la nivel național, numărul firmelor care și-au suspendat activitatea în primele nouă luni din acest an a fost de peste 13 480, în creștere cu 19,2% comparativ cu perioada similară a anului trecut. Sunt date publicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Cristian Popescu: Ați făcut referire la câteva aspecte foarte interesante și ați punctat o analiză care trebuie să ne dea de gândit. Ați pomenit de numărul firmelor care și-au încetat activitatea în anul curent și acesta este un indicator de trend foarte important pentru macroeconomiști, pentru că arată atât starea de optimism sau pesimism a economiei, cât și problemele, dificultățile care se pot ivi. Acestea arată că preocuparea pentru viitor este sub semnul pesimismului și treaba aceasta trebuie să ne dea de gândit.

Horia Daraban: Vom mai discuta despre acest plan. Aș vrea să adaug la cele spuse în introducerea noastră: conform unui proiect de hotărâre de guvern aflat în dezbatere, Ministerul Educației solicită suplimentarea bugetului cu aproape 500 de milioane de lei pentru a plăti salariile profesorilor și bursele elevilor pe luna noiembrie. Desigur, la acest capitol se adaugă și alte cheltuieli. Putem găsi o explicație și care să aibă legătură și cu datele din deschiderea dialogului nostru? Nu sunt bani în buget și care să acopere astfel de cheltuieli?

Cristian Popescu: Explicația ține în primul rând de modul structural în care este conceput bugetul României, adică finanțarea mult prea redusă pe care o are educația, în jur de 3%, nici măcar 3% din PIB. Și asta arată din start că vor fi probleme în anul de execuție bugetar, în anul în curs. Prin urmare, era de aștepta ca, în condițiile în care salariile profesorilor totuși au crescut pe perioada acestui an, era de așteptat ca bugetul Ministerul Educației să se epuizeze și să fie probleme pe final de an. Așadar, aici este un aspect. Ar mai fi un alt aspect: execuția bugetară, partea de venituri la bugetul de stat, așa cum mai transpare în presă din când în când și cum ne mai raportează guvernul trunchiat. Partea aceasta are mari probleme acum, mai ales spre sfârșit de an, veniturile la bugetul de stat nu au fost pe măsura previziunilor.  Și atunci, probabil că aici apare un al doilea aspect cu mare semn de întrebare: despre ce se va întâmpla pe sfârșit de an.

Așadar, avem cel puțin două explicații pentru care Ministerul Educației, dar probabil și celelalte ministere vor cere în curând bani, pentru că pe sfârșit de an vor rămâne fără bani de salarii, în principal. Și Sănătatea are aceeași problemă și, în general, ministerele care sunt problematice și, de fapt, ministerele care n-ar trebui să fie deloc problematice, pentru că, dacă într-o țară nu ai educație și sănătate, atunci toate celelalte sunt de prisos pe termen lung. Aici este motorul dezvoltării unei țări, în modul în care gândești educația și sănătatea țării respective.

Horia Daraban: Care este problema României, dacă e să vorbim despre ideea de buget, de bani ajunși la stat? Este vorba despre această ineficiență în strângerea taxelor și pe care o invocă foarte multă lume?

Cristian Popescu: Ca să citez un coleg care lucrează la Ministerul Finanțelor, problema este structurală. Problema a început în momentul în care a fost conceput bugetul. El a fost conceput din start pe cheltuieli mai mari decât veniturile și pe estimări mult prea optimiste în ceea ce privește veniturile care ar putea fi realizate și atrase la bugetul de stat. Așadar, avem din start gândit un buget deficitar și apoi execuția bugetară, dar nu este nimic surprinzător. An de an, execuția bugetară în România este deficitară. Avem o economie care funcționează destul de mult în zona gri. Avem foarte multe firme care au probleme de cash-flow, au probleme legate de aprovizionare, care au probleme legate de exporturi ș.a.m.d. și, prin urmare, nu-și pot onora obligațiile la bugetul de stat. Dar asta, repet, se întâmplă an de an, așa încât Guvernul, în previziunile sale de buget, ar trebui ca pentru anii următori se ia în considerare aceste aspecte.

Horia Daraban: De ce măsurile legate de digitalizarea strângerii taxelor, a impozitelor nu au avut efectul scontat?

Cristian Popescu: Pentru că nu au fost implementate cum trebuie. Asta o poate spune orice agent economic care are de-a face cu sistemul de plăți electronice, cu sistemul de raportări electronice. Asta o poate spune orice funcționar de la Ministerul Finanțelor, care se ocupă de control și evidența acestor încasări și plăți prin sistemul e-factura, în special. Așadar, e un lucru făcut cu jumătate de măsură, așa cum se fac în ultimul timp lucrurile pe la noi când vine vorba mai ales de aspectul financiar al execuției bugetului de stat.

Horia Daraban: Situația actuală, și dumneavoastră ați făcut o referire în deschidere a dialogului nostru, pune presiune pe mediul privat. Dacă, da, cum anume?

Cristian Popescu: Cu siguranță, mediul privat este primul afectat și am și văzut prin numărul mare de suspendări de activitate sau de falimente. Așadar, în momentul în care execuția bugetară intră pe deficit, în momentul acela, evident că se pune problema și apare presiunea găsirii resurselor. Cea mai la îndemână, probabil, și anume împrumutul devine din ce în ce mai costisitor. Probabil că, în anii următori, atât pe fondul creșterii dobânzilor, în condițiile în care inflația sau politicile antinflaționiste nu au răspuns pe măsura așteptărilor, în condițiile în care, iată, se produc niște efecte care țin de poziția geostrategică, care țin de riscurile politice ș.a.m.d., asta va duce cu certitudine la mărirea riscului de țară pentru România. În aceste condiții, finanțările vor fi mai scumpe. Așadar, probabil o a doua șansă de a recupera puțin din deficit ar fi creșterea fiscalității interne, adică creșterea impozitelor și taxelor pe care românii de rând, firmele și românii le vor plăti pe muncă și pe venituri.

Firmele vor avea, probabil, de plătit impozite mai mari pe profitul obținut, salariații vor avea probabil impozite mai mari de plătit pe muncă, pe salariu, în special. Probabil că impozitele indirecte vor crește. Unul din scenariile de recuperare a acestui deficit major la bugetul de stat este creșterea TVA-ului. Nu știu dacă se va întâmpla, e doar un scenariu agreat. Vedem că depinde foarte mult și de cursul pe care vor lua alegerile din perioada ulterioare discuției noastre. Dar, oricum ar fi, pentru a ajunge la ținta de deficit bugetar pe care Comisia Europeană a recomandat-o Guvernului României, adică undeva în jur de 2% în perioada următorilor ani, pentru acest lucru va fi nevoie de măsuri drastice în ceea ce privește fiscalitate, pe de o parte și pe de altă parte, în ceea ce privește limitarea cheltuielilor publice.

Horia Daraban: De ce suferă România din cauza lipsei eficienței strângerii de taxe și impozite? Din câte îmi amintesc, România se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană la această strângere a taxelor și impozitelor. De ce nu se lucrează în această zonă?

Cristian Popescu: E un proces dificil, adică, eficientizare a sistemului de colectare a impozitelor, ține atât de legislația care guvernează problema, dar și de nivelul de pregătire al sistemului de a implementa această legislație, adică de a duce până la capăt măsurile care poate sunt gândite bine, dar lipsa de punere în practică a acestor măsuri, iată, ”e-factura”, alte măsuri care, fundamental, sunt bune, dar trebuie să stăruim în a duce la bun sfârșit proiectul în așa fel încât să ajungem la o colectare cât mai completă; 100% nu vom ajunge niciodată și nu există niciun stat care să reușească această performanță. Dar se poate mult mai bine luând măsuri adecvate și dorindu-se din punct de vedere politic.

Adică, în momentul în care tot dăm scutiri fiscale, în momentul în care, iată, se scutesc de impozitul pe venit, tranzacțiile cu criptomonede, până la anul, până la mijlocul anului viitor. Este, probabil, una dintre cele mai speculative activități pe care o putem avea în mediul economic. Atunci, cei care derulează activități de comerț, de industrie, de servicii, obișnuite, privesc spre această facilitate fiscală și spun ”da, dacă la ei se poate, la mine de ce n-ar trebui? Că eu am angajați, eu creez locuri de muncă, eu creez valoarea adăugată, eu creez PIB-ul acestei țări. De ce li s-a dat ăstora o asemenea scutire și nu s-a dat mie?” Și atunci, psihologic, probabil, apare încă un prag în plata impozitelor și taxelor. O să-mi spun eu, ca antreprenor, și, pe bună dreptate, ”nu pot să mai amân și eu, dacă ăstora li s-a dat facilitate asta?”

Mai e o facilitate foarte bună și foarte bine primită, aceea de scutire la penalități ș.a.m.d. Dar dacă, an de an, se știe că între luna august și luna decembrie apare o asemenea facilitate, atunci eu de ce mi-aș plăti impozitele și de ce m-aș teme de penalități, pentru că știu că l-un moment dat voi fi scutit de ele? Toate astea creează un trend, creează un comportament bazat pe niște espectative legate de compromisuri pe care le realizează guvernul și care, ulterior, se transformă, vedeți foarte bine, în neseriozitate.

Horia Daraban: În ceea ce privește execuția bugetară, de actualitate în cadrul discuției noastre, este și Planul bugetar structural național pe termen mediu 2025-2031, care prevede asigurarea unei traiectorii de ajustare deficitului bugetar pentru o perioadă de 7 ani, având ca punct de pornire un deficit bugetar estimat de 7,9% pentru anul acesta și ca punct de sfârșit anul 2031, un deficit bugetar de 2,5% din PIB. În ce măsură, realizabilă atingerea acestei ținte, în cazul nostru? 2,5% din PIB, plecând de la aproape 8% deficit la sfârșitul acestui an.

Cristian Popescu: Ținând cont de ceea ce am spus mai înainte, că a diminua deficitul bugetar înseamnă a diminua cheltuielile, o parte din cheltuieli, ok, sunt cheltuieli curente care pot fi diminuate, dar, probabil, se va întâmpla lucrul acesta, vor fi diminuate și cheltuielile de investiții.

Deja s-au diminuat substanțial cheltuielile de investiții începând de anul acesta, comparativ cu anul trecut. Acest aspect, în momentul în care diminuezi cheltuielile de investiții, atunci, printr-un efect de multiplicare, se va produce o curbă descendentă a produsului intern brut și acest lucru va afecta substanțial creștere economică. De aceea eu nu văd cum sunt compatibile cele două proiecții, adică, diminuarea deficitului bugetar până la două procente în următorii ani și o creștere economică care este prognozată să ajungă undeva la patru spre 5% în aceeași perioadă de timp.

Lucrurile se bat cap în cap, ar însemna ca sectorul privat să prindă un având extraordinar, dar, din păcate, la nivel global, vedem că se cam ivesc zorii, hai să spunem, unei recesiuni sau cel puțin ai unei stagnări economice, normale, de altfel, ciclică, firească, pentru macroeconomiști. Ei, în contextul în care trendul global este descrescător, nu poți să emiți o previziune atât de optimistă și să spui că, în perioada următoare, atingi cele două obiective foarte importante: diminuezi deficitul public și induci creștere economică. Un economist ar spune că nu se poate treaba asta. Prin urmare, ceva nu cade bine în această prognoză realizată. Asta ne de dă gândit asupra seriozității cu care este abordată problema de către cei în măsură să gestioneze problemele bugetare ale țării.

Horia Daraban: Făcând totuși apel la cifrele pe care le avem la dispoziție și încercând să oferim o concluzie dialogului nostru, domnule profesor, în perspectiva lui 2025, având la bază și ceea ce ați menționat dumneavoastră până acum, care sunt pericolele pentru anul viitor?

Cristian Popescu: Ar putea fi mai multe scenarii, în primul rând, care sunt legate de alegeri. Depinde care va fi direcția în care, din punct de vedere politic, o va lua România în perioada următoare. Dacă mergem pe calea populistă, atunci, probabil că preocuparea pentru deficitul bugetar nu va fi atât de mare și vor continua cheltuielile astfel încât să nu existe un șoc foarte puternic fiscal pentru anul următor. Dacă mergem pe calea rigorii și a preocupării pentru termen lung, pentru că, vedeți dumneavoastră, există promisiuni populiste pe termen scurt, care par să ne aducă bunăstare. Dar viziunea unui guvern și a liderilor noștri trebuie să fie pe termen lung. Preocuparea nu este doar pentru ce se întâmplă la anul, preocuparea este pentru direcția pe care o ia țara aceasta pe termen lung, cel puțin pe 10 – 15 ani. Eu nu spun că un guvern trebuie să facă planuri cincinale, așa cum se făceau înainte, dar niște proiecții trebuie făcute.

Așadar, revin, în funcție de rezultatul alegerilor, sigur că vor exista direcții diferite în care se va merge în perioada următoare, așa încât orice prognoză acum poate fi infirmată de rezultatul alegerilor. E normal. Probabil ca la anul, în condițiile în care s-ar dori scăderea cheltuielilor bugetare, e probabil să crească rata șomajului, în condițiile în care se iau măsuri legate de înfrânarea consumului. Și acestea se iau indirect prin creșterea TVA-ului, spre exemplu, atunci și inflația să fie ținută în frâu și să coboare sub 5% să se ducă acolo unde ar fi normal să fie, adică sub 3%; dar sunt doar presupuneri. Iarăși, există acest vector care înseamnă alegerile. Dacă rezultatul va fi în zona populismului, atunci la anul vom avea inflație la fel de ridicată. Cel puțin taxele probabil nu vor crește, acumulând deficite bugetare din ce în ce mai ridicate și mergând până la sancționare din partea Comisiei Europene.

Dacă se va merge pe calea alternativă, atunci, probabil, vom avea o rigoare fiscală mai ridicată, ceea ce va însemna o inflație mai scăzută, un șomaj ușor în crește, dar nu foarte puternic, pentru că, din fericire, economia românească încă este atractivă pentru investiții străine, în condițiile în care, iarăși, repet, rămânem în stabilitate politică. Așadar, lucrurile sunt sub semnul întrebări. Nimeni sau cineva care judecă lucrurile corect nu vă poate da un răspuns aproximativ în această perioadă de timp. Peste o lună de zile mai vedem.

Varianta audio a dilogului:

Constantin Popovici, campion mondial la high diving, sportiv legitimat la CSM Bacău: ”teama te ajută să-ți dozezi un pic adrenalina, să faci săritura mai corect și să te concentrezi s-o execuți cât mai bine”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni” (24.11.2024)

Publicat de hdaraban, 26 noiembrie 2024, 19:17

Invitat a fost Constantin Popovici, săritor în apă de la mare înălțime, legitimat la CSM Bacău, unul dintre cei mai buni sportivi din lume la această disciplină.

Palmaresul său, fără a formula o enumerare exhaustivă, cuprinde mai multe titluri: campion mondial al Redbull Series în 2023, medalia de aur la Campionatele Mondiale din același an, Japonia, și titlul european la high diving în cadrul competiției ce a avut loc la Roma, în 2022.

În interviul acordat Radio Iași, sportivul băcăuan a vorbit despre anul competițional 2024,  dar și despre perspectivele competiționale ale lui 2025.

În cadrul aceluiași dialog, Constantin Popovici a povestit despre cum a ajuns să practice high diving-ul, dar și despre teama la fiecare săritură, sentiment care  îl ajută, paradoxal, să se concentreze pentru a face săritura și exercițiul cât mai corecte.  

Horia Daraban: Ultimul rezultat competițional, Sidney, Australia, locul trei în cadrul Redbull World Series.  În această cheie, o impresie după consumarea evenimentului și despre ceea ce s-a întâmplat în acest an?

Constantin Popovici: De abia am ajuns din Australia am avut finala Redbull World Series, unde am terminat etapa pe poziția a treia și, la general, pe locul doi. Speram să fie un pic mai bine, dar, având în vedere că au fost și ceva accidentări la începutul sezonului, am pierdut ceva puncte și nu am putut decât să sper la locul doi, dar e bine. Anul trecut am câștigat, anul acesta, locul doi, mă mențin acolo și sper ca pentru următorul an să nu mai existe astfel de accidentări și să fie rezultatele cât mai mari.

Horia Daraban: Din ce am văzut, la Sidney, în competiție, un factor important a fost vântul.

Constantin Popovici: Așa este, da, am avut rafale cu până la 50km/h. Eu am avut o săritură de pe mâini, probabil că au fost și emoțiile un pic mai mari. Fiind finala, era cam totul pus pe masă acolo și am avut o greșeală mică la intrare care m-a costat, să zic, aurul și am luat bronzul, dar per total am avut o evoluție bună. Mi-am stăpânit destul de bine emoțiile pentru condițiile respective și am terminat să zic cu brio etapa și sezonul.

Horia Daraban: Ei, și plecând de la ultimele rezultate, vorbim despre acest sport, săritură în apă de la mare înălțime. Cineva ar putea spune că, nimic mai simplu. Până și copiii ca să se bălăcească, dacă au de unde, mai sar în luciul de apă. De la ideea asta, unde se ajunge? Totuși este, îmi dau seama din ceea ce spui tu, un sport complex, care necesită o pregătire aprofundată.

Constantin Popovici: Suntem profesioniști, în primul rând, toți cei care participă la astfel de concursuri. Toți am avut un background, să zic așa, în săriturile în apă tradiționale, pentru că-s două ramuri separate: sărituri în apă de la 10 metri și sărituri de la mare înălțime, 27 de metri. Cam 90% venim din sportul tradițional sărituri în apă. Mai sunt câțiva care vin din gimnastică sau de la plasa elastică. Majoritate am participat la multe concursuri internaționale, unii, la olimpiadă, mondiale, europene, ș.a.m.d. și am făcut tranziția spre high diving. Avem antrenamente riguroase și facem deplasări peste tot în lume pentru a ne putea antrena la înălțimile respective.

Horia Daraban: Deci, în cazul tău, trecerea la acest sport a fost treptată?

Constantin Popovici: A fost o surpriză. Eu m-am lăsat de sportul de performanță. Din 2011, am început să fac spectacole de sărituri în apă pe vase de croazieră. Am ajuns și la Cirque du Soleil, am făcut acolo spectacole, în Las Vegas, și acolo, am descoperit eu acest sport nou, high diving. Atunci am început să mă antrenez pentru acest sport, dar, inițial, nu știam, pentru că în România nu era deloc mediatizat, nu știa nimeni și, ușor-ușor, am văzut că se prinde de mine și am alocat mai mult timp pentru acest nou sport.

Horia Daraban: Am văzut sărituri de pe platformă și de pe stâncă. Unde e mai dificil, Constantin?

Constantin Popovici: De pe stâncă e mai dificil, pentru că nu ai niciodată o înălțime exactă, tot timpul diferă, nu e niciodată drept. Câteodată, ai tot felul de obstacole, ai ba câte o creangă, ba ai un bolovan în față și trebuie să sari peste ele. Adică, asta e și esența cliff diving-ului, să ai și niște sărituri de pe stânci și nu toți se împacă bine cu această săritură, dar toți trebuie să fim apți să putem face aceste astfel de sărituri, însă platforma rămâne sfântă.

Horia Daraban: Care e sentimentul atunci când ești sus la 27 de metri, înainte de a plonja? Mai e loc de frică? Ce se întâmplă în sufletul unui săritor în apă de la mare înălțime?

Constantin Popovici: E și normal să-ți fie frică. Dacă nu ți-e frică, e ceva în neregulă cu tine. Noi nu zicem frică, e o teamă. Știi că ceva se poate întâmpla rău. Știi care sunt riscurile când sari de acolo, desigur, noi ne antrenăm ca atare pentru ce facem. Se pot întâmpla și accidente, deci sunt riscuri și sari cu o teamă și teama asta te ajută să-ți dozezi un pic adrenalina, să faci săritura mai corect și să te concentrezi s-o execuți cât mai bine. Deci da, e o teamă, dar e o teamă bună, să zic.

Horia Daraban: O teamă combinată cu ce anume, cu dorința de victorie?

Constantin Popovici: Desigur, fiecare săritură. Te gândești și la victorie, dar încerci să te concentrezi pe ce ai de făcut, nu pe locul pe care termini la acea competiție.

Horia Daraban: Aș vrea să discutăm puțin și despre aceste sărituri. Ce se jurizează, exercițiul din aer, intrarea în apă?

Constantin Popovici: Sunt mai multe etape unde arbitrul vede ce ai făcut greșit, dar, în mare parte, să fie săritura cât mai elegantă, să respecți săritura pe care ai scris-o în fișă, adică dacă ai făcut echer  în loc de grupat, se depunctează și să fie cât mai dreaptă și fără stropi. Astea sunt cele mai importante lucruri.

Horia Daraban: Am prezentat foarte succint rezultatele tale de excepție. Cu siguranță, mult efort, sacrificii și, în această cheie, care a fost cel mai greu moment în cariera ta de sportiv și în care drumul putea s-o ia în altă parte?

Constantin Popovici: Pot spune că cele mai grele momente au fost când am avut accidentări, dar am trecut de fiecare dată cu brio peste și am revenit, să zic, mai puternic. Mai ales în ultimii ani, când m-am transferat la clubul CSM Bacău, unde am avut o susținere extraordinară din partea clubului și orașului în, general. În viața de sportiv ai tot felul de mici chestii care trebuie să știi cum să le iei ușor, pas cu pas și vei trece cu brio peste.

Horia Daraban: Pregătirea fizică sau mentalul puternic contează în acest sport?

Constantin Popovici: Ambele. La mine, pregătirea fizică este sfântă, să zic așa. Am un stil de viață foarte sănătos. Chiar dacă am 36 de ani, mă mențin într-o formă extraordinară, mai bine decât cei de 20 de ani, să zic, știu ce vreau de la mine; dar și pregătirea mentală și un psihic de fier trebuie să ai, pentru a trece peste aceste obstacole, dar și pentru a face față presiunii când ești la concursurile alea importante, când sari de la înălțimea aia. Pe lângă asta, și echipa din jurul tău. Am echipă extraordinară și asta mă ajută să mă mențin cu rezultatele foarte sus pe plan internațional.

Horia Daraban: Apropo de acest plan al competiției de anvergură internațională, cum este văzută România în acest sport?

Constantin Popovici: Se știe clar că suntem o putere, să zic, mondială, la băieți. Sunt eu și mai e și Cătălin Preda și știe toată lumea că noi doi suntem acolo, dacă nu primii, sigur suntem în spatele celor de sus și ne vedem bine acolo sus, pe plan internațional. Ne întreabă tot timpul ”mai sunt care vin din spate, mai sunt, mai sunt sportivi români?” Din păcate, la high diving, nu prea mai sunt, dar să vedem, poate că mă las de sport, mă apuc și antrenez și duc viitoarele generații spre acest sport frumos.

Horia Daraban: În ideea performanțelor obținute, sunt proporționale investițiile în acest sport, cu rezultatele aduse de tine, dar și de Cătălin Preta la competițiile de profil? Mă gândesc la investițiile din țară.

Constantin Popovici: Deocamdată, avem două bazine mari și late în România: unul la Bacău, unde mă antrenez eu și mă simt extraordinar, și unul la Otopeni, unde este un bazin nou-nouț, se țin campionat e naționale, campionate internaționale, dar nu pentru high diving, doar pentru 10 metri tradițional. Așteptăm, la Sibiu, să se renoveze acel bazin care  este în paragină și poate, pe viitor, de ce nu, din ce în ce mai multe. Este loc și de mai bine. Cu mai multe baze în țară, vor veni rezultate și mai bune.

Horia Daraban: Dacă e să vorbim despre viitor, ce urmează în plan competițional? E sfârșit de 2024.

Constantin Popovici: Sunt foarte mulțumit cu rezultatele de anul acesta și cel mai cel mai important lucru pentru 2025 sunt Campionatele Mondiale din Singapore, pentru care ne pregătim să ajungem acolo la un nivel cât mai sus.

Horia Daraban: În ideea începutului de drum, un sfat pentru cei care vor să practice această disciplină, săritura în apă de la mare înălțime.

Constantin Popovici: Să continue săriturile în apă tradiționale, pentru că asta este un drum către high diving și dacă vor, desigur, este o oportunitate foarte mare, pentru că încă sportul este destul de nou pe plan internațional și este loc pentru toată lumea. E păcat să nu încerce măcar.

Varianta audio a interviului:

Documente de epocă, medalii, piese de arhivă, în expoziția ”Istorie fracturată. 250 de ani de la anexarea nordului Moldovei”, deschisă la Muzeul Național al Bucovinei. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (17.11.2024)

Publicat de hdaraban, 21 noiembrie 2024, 15:32 / actualizat: 22 noiembrie 2024, 8:58

Repere ale evenimentului istoric, trimiteri la implicațiile ulterioare ale acestui eveniment istoric se regăsesc în expoziția ce a fost vernisată, deci poate fi vizitată.

Punerea la punct, organizarea au însemnat un efort interinstituțional care a plecat de la Muzeul Național al Bucovinei și a implicat colaborări cu Serviciul Județean Suceava al Arhivelor Naționale și cu Muzeul Fălticenilor.

Într-un interviu la ”Weekend cu prieteni”, directorul muzeului de la Suceava, Emil Ursu, a vorbit despre rolul pe care și l-a asumat instituția prin pregătirea expoziției. De altfel, interlocutorul precizează că însuși titlul are menirea de a scoate în evidență ruptura bruscă a teritoriului; pe acest fundal, ”se întâmplă un lucru absolut interesant, important: marea nobilime, cu o singură excepție, cu excepția lui Vasile Balș, se retrage, firesc, la Iași, în capitala Moldovei”.

Emil Ursu mai spune că stăpânirea austriacă aduce și o administrare foarte eficientă, cu investiții, cum este Universitatea de la Cernăuți, dar mai ales în ceea ce înseamnă exploatarea resurselor naturale pe care le oferea Bucovina. În alt plan, se observă și schimbări demografice, prin venirea rutenilor, a polonezilor și a altor etnii, fenomen care constituie model pentru ceea ce mai târziu s-a numit ”Europa națiunilor”.

Horia Daraban: Să spunem, în deschiderea dialogului, pe afișul oficial al expoziției, un portret, iar, pe fundal, înscrisul dintr-un document de epocă?

Emil Ursu: Instituția noastră este poate cea mai în măsură să găzduiască o astfel de expoziție, având în vedere faptul că ceea ce mai târziu s-a numit Bucovina are, astăzi, câteva instituții reprezentative muzeale, un muzeu la Suceava și un alt muzeu la Cernăuți. Evident, firesc, până la un punct, cernăuțenii nu sunt neapărat interesați de acest moment, având în vedere războiul cu care se confruntă, fapt pentru care muzeul sucevean este singura instituție care s-a gândit și a hotărât să prezinte publicului, nu doar sucevean, ci și celor care vor fi prezenți ca turiști în zonă un moment istoric foarte important, până la urmă, pentru întreaga țară. Este vorba de 1774, momentul la care Bucovina este de facto ocupată de trupele austriece. Ocupația s-a făcut grație unei înțelegeri girată, până la urmă, de Rusia, unei înțelegeri a austriecilor cu turcii.

În urma războiului ruso-turc, Austria a ales să stea neutră, iar pentru neutralitatea sa a fost răsplătită cu nordul Moldovei istorice. Afișul prezintă un document otoman legat de această situație, să spun așa, și, în același timp, un portret. Este vorba de Iosif al II-lea, care era împreună cu mama sa, Maria Teresa, pe tronul Imperiului Austriac.

Horia Daraban: Revenind la expoziție, ce oferă ea vizitatorilor, cum este structurată?

Emil Ursu: Oferă, pe de o parte, foarte multe documente și piese legate de evoluția acestui teritoriu începând cu 1774. Primul document este chiar din acest an, un document prin care Gabriel von Spleny, primul guvernator militar austriac, îi spune episcopului de Rădăuți că, din acel moment, toate deciziile le va lua Aulica împărăție austriacă. Și continuă cu tot ce înseamnă istoria Bucovinei până aproape de 1918. Sunt documente legate de învățământ, legate, desigur, de administrație, legate de biserică, legate și de cultură, într-o oarecare măsură, legată de nobilime. Ați amintit colaborarea noastră cu Muzeul de la Făticieni, de acolo avem o diplomă de înnobilare a familiei Pruncu, o familie armenească foarte, foarte importantă în Bucovina. De asemenea, avem o reconfirmare la sfârșitul secolului  al XIX-lea, după 1850, a acelui titlu de înnobilare, document care, de data aceasta, aparține Muzeului din Suceava.

Horia Daraban: Să spunem ascultătorilor, titlul expoziției este ”Istorie fracturată. 250 de ani de la anexarea nordului Moldovei”. Putem sublinia care au fost efectele acestei alipiri a nordului Moldovei la Imperiul Habsburgic? Mă gândesc, în acest sens, pentru acest teritoriu, pentru populația autohtonă, poate și încheie demografică.

Emil Ursu: Nu întâmplător expoziția se numește ”Istorie fracturată”. Practic, o evoluție care începea din Evul Mediu timpuri, vorbesc de locuitorii Principatului moldav, sunt brusc rupți de țara mamă, intră în componența unui alt imperiu. Se întâmplă un lucru absolut interesant, important: marea nobilime, cu o singură excepție, cu excepția lui Vasile Balș, se retrage firesc la Iași, în capitala Moldovei. Ei bine, este șansa micii nobilimi să devină mare, mică nobilime care, ușor-ușor, după ce învață limba germană, intră efectiv în administrația austriacă, intră în Parlamentul Imperial, este înnobilată și devine o nobilime central europeană. Mai mult decât atât, Austria deschide universitate la Cernăuți, o universitate foarte importantă, în care investește foarte mulți bani, universitate care, după ce era urmată de tinerii bucovineni mai ales, aceștia puteau să meargă la Viena sau la Berlin sau la Munchen, să se înscrie la doctorat, ceea ce nu se întâmpla cu absolvenții universităților din România. Întotdeauna mai existau diferențe, ș.a.m.d.

Din punctul meu de vedere, Austria a constatat că Bucovina este o provincie mică, ușor de administrat, vitrină la Rusia și, atunci, a folosit toate aceste atuuri, uneori în favoarea populației locale, alteori nu. Însă per total, eu cred că această administrație a fost un câștig, pentru că a adus cadastru, a adus o administrație foarte eficientă. Bineînțeles, a exploatat foarte eficient în favoarea imperiului, se înțelege, resursele din Bucovina, iar pentru toate acestea a fost nevoie de populație. Mereu, mereu, s-a spus că austriecii au deznaționalizat zona. Nu este chiar real. Populația era destul de restrânsă ca oriunde pe glob. La o ocupație, o parte a populației se retrage. La fel s-a întâmplat și în Bucovina și, atunci, austriecii au oferit tot felul de facilități fiscale și de altă natură pentru cei care voiau să vină să lucreze, să se stabilească aici, ceea ce s-a și întâmplat.

Au venit foarte mulți ruteni. Oricum, la 1774, erau destul de mulți ruteni, mai ales în partea de nord a Bucovinei. Aceștia au venit și în partea de sud ca forță de muncă. Au venit din polonezi foarte mulți, mai ales pentru zona minieră. De asemenea, țipțeri din zona Zips. Tot pentru minerit au venit cehi, au venit slovaci, au venit italieni, bineînțeles, au venit austrieci și evrei. Erau evrei în Bucovina, însă au venit mult mai mulți, mai ales pentru diverse funcții administrative. Ca atare, această provincie, tolerantă și ușor de gestionat grație unei populații, mă refer la populația românească, foarte, foarte tolerantă la acel moment, a devenit un model pentru ceea ce mai târziu s-a numit ”Europa națiunilor”. Prima semnalarea acestei noțiuni de ”Europa națiunilor”, foarte interesant, apare în Imperiul Austriac cu referire la Bucovina.

Horia Daraban: În cheie personală, domnule director, care este cel mai atractiv exponat al expoziției ”Istorie fracturată. 250 de ani de la anexarea nordului Moldovei”?

Emil Ursu: Vorbeam de acel document de la 1774. Sunt documente destul, destul de rare ca valoare estetică, diploma de înnobilare a familiei Pruncu și, bineînțeles, diploma de reconfirmare a titlului. Sunt medalii foarte interesante pentru numismați. Sunt piese rare și, de asemenea, frumoase estetic și interesante din punct de vedere științific și din punct de vedere numismatic. Bineînțeles, expoziția cuprinde și o serie de panouri care încearcă să prezinte publicului, succint, istoria Bucovinei până aproape de 1918, zic eu, informații utile și bine structurate.

Varianta udio a interviului:

Despre frumusețile naturale ale Moldovei, profesor universitar doctor inginer Cătălin Roibu: ”Codrul Secular de la Slătioara, Suceava, este oglinda din trecut a pădurilor din Carpați”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (17.11.2024)

E locul unde arborii se nasc, ating vârste matusalemice, de sute de ani, și unde mor fără ca omul să își lase amprenta. Este zonă de cercetare și studiu științific în domeniul silviculturii. Deși poate mai puțin cunoscut pe hărțile turistice, spațiul, spun studiile de specialitate, are caracter de unicitate pentru România.

Publicat de hdaraban, 21 noiembrie 2024, 09:45

Este vorba despre Rezervația Naturală Codrul Secular Slătioara, situată în partea de sud-vest a județului Suceava și care se întinde pe o suprafață de peste 1050 de hectare.

La ”Weekend cu prieteni”, unul din invitației ediției a fost profesor universitar doctor inginer Cătălin Roibu de la Facultatea de Silvicultură a Universității ”Ștefan cel Mare” din Suceava.

În dialogul cu Horia Daraban, interlocutorul a prezentat elementele care oferă caracterul de unicitate al Codrului Secular de la Slătioara. Unul dintre ele ține de complexitatea ecosistemelor pe care natura le-a dezvoltat de-a lungul miilor de ani, în cele peste 1000 de hectare ale pădurii.

Specialistul în silvicultură mai spune că cercetările realizate au arătat că arborii din pădurea de Slătioara, care trăiesc în condiții optime din punct de vedere al umidității, din punct de vedere al temperaturii, sunt mai vulnerabili față de cei care au fost supuși unor condiții climatice extreme pe o perioadă mult mai lungă de timp.

Horia Daraban: Spun eu, din studioul Radio Iași, impresionant la adresa Codrului Secular de la Slătioara și poate dumneavoastră ne oferiți justificările…

Cătălin Roibu: Este impresionant prin natura ecosistemelor care se găsesc acolo, pentru că este o pădure neatinsă de om de sute de ani. Adică, nu există un management silvic așa cum îl înțelegem noi. România are o tradiție importantă în silvicultură, peste 120 de ani de cultură a pădurii, o cultură veche a pădurii la nivel european. Dar la nivelul Codrului Secular de la Slătioara, acest management al pădurii nu a fost niciodată aplicat. S-a încercat în 1940. S-a încercat, la un moment dat, ca zona respectivă să fie supusă culturii pădurilor, dar un ceh, Frank Opletal   la vremea respectivă, a mers la rege și a spus: ”Sire, nu interveniți în această pădure pentru că este prea frumoasă, este prea importantă pentru zona Carpaților Orientali.” Atunci, se dădea în schimb Codrul Secular de la Giumalău. Iar regele României a spus ”o să aveți două rezervații naturale” și atunci au rămas și Giumalău, și Slătioara.

De ce este importantă Slătioara? Pentru că acolo arborii sunt în toate fazele lor de dezvoltare, de la puieți până la arbori aflați la vârsta longevității fiziologice, adică patru-cinci sute de ani. Arbori de brad, de fag și de molid. Este unic, pentru că avem această combinație destul de rară să ai brad, fag și molid la un loc. În general, pădurile naturale din Carpați au brad și fag, mai puțin molid, dar aici molidul este natural. Este o pădure în care găsești arbori cu înălțimi peste 50 de metri, arbori cu dimensiuni impresionante. La diametre, peste un metru, la fag și la brad. Este o pădure unică, în care, când intri, simți că intri în rai.

Horia Daraban: Există o evidență, domnule profesor, în ceea ce privește cel mai bătrân arbore din această pădure?

Cătălin Roibu: Greu de spus. Cu siguranță sunt arbori care au peste 400 de ani. Atât eu, cât și colegul meu Gabriel Duduman, am prelevat probe din această pădure naturală, am identificat și fagi și brazi cu vârste peste 400 de ani.

Horia Daraban: Spuneam și ați punctat și dumneavoastră legat de unicitatea pentru România, mai exact în ce constă ea? Diversitatea speciilor sau simplul fapt că pădurea a rămas neatinsă de om?

Cătălin Roibu: O parte ca a rămas neatinsă de om pe o suprafață atât de mare; faptul că sunt anumite specii care sunt endemice în Slătioara, atât specii de plante cât și specii de insecte. Are o structură deosebită pădurea respectivă, modul în care sunt organizați arborii; o foarte mare cantitate  de lemn mort, toate aceste aspecte au dus la introducerea acestei rezervații naturale în patrimoniu universal UNESCO.

Horia Daraban: Mai există ceva asemănător în Europa?

Cătălin Roibu: În Europa nu, dar în România da. Mai sunt Codrii de la Șinca Veche din Brașov, din Făgăraș, și Iauna – Craiova. Este o rezervație în zona Băilor Herculane.

Horia Daraban: Codrul Secular de la Slătioara este o oglindă a ceea ce era acum câteva sute de ani în Moldova istorică?

Cătălin Roibu: Este oglinda pădurilor naturale ale Carpaților. Acesta este modelul pe care Slătioara ni-l oferă, o oglindă din trecut a pădurilor din Carpați, înainte de a începe un management silvic pe care l-a introdus stăpânirea austriacă, după răpirea Bucovinei în 1775. Atunci, au transformat toate pădurile care erau asemănătoare Slătioarei în păduri gospodărite și au introdus molidul în locul fagului și au transformat mai mult arborete pure de molid pe care le avem, în momentul de față, în județul Suceava. Iar modelul natural al pădurilor din Carpați este modelul pe care îl oferă Rezervația Codrul Secular de la Slătioara.

Horia Daraban: Cu siguranță, putem vorbi despre echilibru în ceea ce privește ecosistemele din Codrul Slătioarei. Cineva ar putea spune că, fără intervențiile de curățare, pădurea ar putea intra în declin. Puteți contrazice o astfel de afirmație?

Cătălin Roibu: O pădure care a luat naștere prin propriile forțe și s-a gospodărit prin propriile forțe, fără ca omul să intervină, pe parcursul a miilor de ani este o pădure foarte stabilă. Dar asta nu înseamnă că acum pădurea gospodărită de om, dacă o lași să urmeze ciclul natural va arăta fix la fel. Nu, pentru că, uneori, natura are niște reguli care s-ar putea să nu ne placă. S-ar putea să fie uscări în mască, s-ar putea să avem incendii de pădure. Reglajele astea fine, care sunt în Codrul Secular de la Slătioara și în alte păduri asemănătoare, s-au obținut în urma unei dinamici pe mii și mii de ani. E bine să avem modelul pe care ni-l oferă natura tot timpul. Este un model în care, dacă noi nu intervenim, vedem natura, ce specii promovează, în ce direcție natura își dorește să meargă.

Iar noi, pe baza acestor modele, acestor laboratoare vii, putem să ajustăm management-ul pădurilor astfel încât să fim apropiați de dorința naturii.

Horia Daraban: Din ceea ce spuneți dumneavoastră, rezultă concluzia că e greu de replicat. pentru generațiile viitoare, ceea ce este Codrul Secular de la Slătioara.

Cătălin Roibu: Este greu de replicat. Ca să ajung la nivelul de complexitate și de organizare a pădurii de la Slătioara, mi-ar trebui mii și mii de ani în spate. Dar suntem norocoși, pentru că România are și cea mai mare suprafață cu păduri naturale, aceste laboratoare vii, cea mai are suprafață din Europa, exceptând țările nordice. Silvicultura românească se bazează pe un concept apropiat de natură; ”close to nature silviculture” se numește, în care noi folosim mecanisme de conducere și gospodărire a pădurii bazate pe mecanismele naturii.

Horia Daraban: Spuneam de cercetări, în introducerea noastră, de studii științifice și, în acest sens, domnule profesor Roibu, vă invit să dați un exemplu de cercetare științifică, care să fie legată, inclusiv prin concluzii, de ceea ce este, de ceea ce oferă spre descoperire Codrul Secular Slătioara.

Cătălin Roibu: Facultatea noastră are o rețea de monitorizare a structurii și dinamicii pădurii în Codrul Secular de la Slătioara, pe o suprafață de probă de 500m² pe fiecare hectar de pădure. Este o rețea unică în Europa în momentul acesta, în care noi, o dată la zece ani, venim și reinventariem să vedem și procese de mortalitate și procese de regenerare și procesele de creștere și dezvoltare ale arborilor. Astfel, putem transmite către colegii practicieni unele informații pentru gospodărirea durabilă a resursei forestiere din România. Slătioara este un obiectiv foarte dorit de cercetători din întreaga Europă. Colegii de la Padova au o suprafață de patru hectare aici, pe care o monitorizează împreună cu noi de la Facultatea de Silvicultură din Suceava.

Noi, de exemplu, în cadrul laboratorului de biometrie a Facultății de Silvicultură, am scos probe din arbori de fag de la Slătioara și le-am testat reziliența la evenimentele extreme. Surprinzător, a ieșit faptul că fagul care trăiește la Slătioara e mai sensibil decât un fag care trăiește în condiții mai de limită. Ar părea foarte ciudată concluzia noastră, dar am aliniat-o cu cercetările la nivel european și concluzia cercetărilor noastre se bazează pe faptul că arborii care trăiesc în condiții optime din punct de vedere al umidității, din punct de vedere al temperaturii, sunt mai vulnerabili, pentru că ei nu au știut ce înseamnă aceste evenimente extreme de-a lungul timpului. Așadar, un eveniment extrem îl afectează mai mult decât pe un arbore care a trăit în condiții de extrem o perioadă mult mai lungă de timp.

Horia Daraban: Mergeți cu studenții în Codrul Secular de la Slătioara?

Cătălin Roibu: Studenții noștri participă, an de an, în Codrul Secular de la Slătioara la discipline atât de ciclul de licență, ciclu de masterat. Și studenții de la doctorat participă și își culeg datele de acolo.

Horia Daraban: Putem, prin prisma celor precizate până acum, să spunem, Codrul Secular de la Slătioara merită vizitat, merită văzut și în această cheie turistică?

Cătălin Roibu: Merită văzut și în această cheie turistică. Este un punct obligatoriu pe harta Bucovinei. Orice turist care ajunge în județul Suceava trebuie să viziteze Codrul Secular de la Slătioara, pentru că este unic în lume, face parte din patrimoniul universal UNESCO. Colegii de la Direcția Silvică Suceava au realizat trasee tematice, au folosit foarte multe informații prin care chiar și un necunoscător în tainele pădurii poate să se informeze corect.

Varianta audio a dialogului:

sursa foto: facebook/ Facultatea de Silvicultură/ cătălin roibu