Parfum dedicat lui Brâncuși, lansat la Roma. Emisiunea „Weekend cu prieteni” (31.05.2026)

Publicat de hdaraban, 6 iulie 2026, 13:45

La Roma, eveniment cu caracter științific dedicat operei lui Mircea Eliade. Emisiunea „Weekend cu prieteni” (14.06.2026)

Publicat de hdaraban, 6 iulie 2026, 13:34

Ziua Universală a Iei, marcată la Roma și în împrejurimile capitalei italiene. Emisiunea „Weekend cu prieteni” (28.06.2026)

Publicat de hdaraban, 6 iulie 2026, 13:27

La Vatican, o după amiază dedicată unui preot român persecutat în perioada comunistă. Emisiunea „Weekend cu prieteni” (5.07.2026)

Publicat de hdaraban, 6 iulie 2026, 13:17

Medicul și preotul catolic franciscan Martin Benedict va fi comemorat în perioada 10 – 12 iulie în localitatea sa natală,  Gălbeni, județul Bacău. Programul acelor zile poate fi consultat pe pagina de facebook Martin Benedict.

O grădiniță din Iași, într-o competiție națională pentru a obține fonduri necesare realizării unui parc de joacă. Posibilii beneficiari, 300 de copii, au nevoie de voturile comunității

Publicat de hdaraban, 9 iunie 2026, 22:47

Două dintre grădinițe vor fi desemnate câștigătoare pe baza votului (like-uri) și a opiniilor favorabile exprimate de membrii comunității. Perioada de vot este până la data de 10 iunie inclusiv.

Deși nu are un parc de joacă amenajat în aer liber, în Grădinița cu Program Prelungit nr. 21 Iași sunt înscriși mulți copii cu cerințe educaționale speciale, fiind o grădiniță incluzivă. Pentru a oferi bucurie celor peste 300 de copii care vor beneficia de parcul de joacă, comunitatea instituției, educatori, părinți, copii,  cere sprijinul în acest demers.

Cei care doresc pot accesa link-ul de votare AICI. Fiecare interacțiune înseamnă un vot.

Vlad Nedelcu, lutier ieșean: „o corporație poate face mii de instrumente într-o perioadă scurtă, toate la fel, dar e și un proces artistic pe care nu aș vrea să-l denaturez”. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (31.06.2026)

Publicat de hdaraban, 4 iunie 2026, 11:04

Desigur, umbrelă pentru acestea este pasiunea pe care o mărturisește Vlad Nedelcu. Invitat la „Weekend cu prieteni”, lutierul a povestit despre începuturile în producerea chitarelor, dar și despre întregul proces, care presupune folosirea unor materiale mai puțin convenționale, fibra de carbon. „Mai puțin lemn decât la o construcție clasică, dar foarte multă fibra de carbon și structural tot fibra de carbon îmi place să o folosesc, deoarece creez niște goluri în masa lemnoasă și spațiul ăla gol rezonează într-un anumit fel”.

Deși are istorie de mai mute secole, chitara, spune lutierul ieșean, încă mai poate fi supusă inovării, tocmai pentru a oferi nuanțe noi, proaspete sunetelor pe care le produce, pentru a aduce satisfacție celui care o folosește și bucurie auditoriului.

În susținerea proiectelor pe care le realizează sub denumirea Jupiters Guitars, Vlad Nedelcu spune că „o corporație poate face mii de instrumente într-o perioadă scurtă, toate la fel, dar e și un proces artistic pe care nu aș vrea să-l denaturez”.

Interviu realizat de Horia Daraban.

#StareaEducației: Campania Radio România #StaiSigurPeNet – Fraudele bancare online, pericolul din spatele unui click. Subcomisar Florin Zaborilă: ”Hackerii nu mai atacă, hackerii accesează.”

Publicat de hdaraban, 29 mai 2026, 16:50 / actualizat: 2 iunie 2026, 8:57

Subcomisarul Florin Zaborilă a atras atenția că metodele clasice de atac informatic sunt tot mai rar utilizate, în timp ce ingineria socială a devenit principala armă a infractorilor. „Hackerii nu mai atacă, hackerii accesează”, spune acesta, explicând că atacatorii „nu își mai complică existența” cu programe malware sofisticate care lasă urme digitale și pot fi identificate de specialiști. „În zilele noastre atacatorii caută programe cunoscute tocmai fiindcă ei se folosesc de aceste programe cunoscute ca să câștige încrederea. Pe acest lucru se bazează și aceasta este baza ingineriei sociale”, a explicat polițistul.

Practic, infractorii încearcă să manipuleze victimele pentru a le determina să ofere singure datele bancare, parolele sau codurile de autentificare. Una dintre cele mai frecvente metode întâlnite în ultima perioadă este apelul telefonic din partea unor persoane care pretind că reprezintă instituții ale statului. „Persoanele juridice sunt sunate: «Bună ziua, suntem de la ANAF, ați făcut o plată mai mare și trebuie să vă restituim o sumă de bani»”, a povestit Florin Zaborilă. Acesta avertizează că infractorii profită de autoritatea instituțiilor pentru a crea panică și pentru a obține rapid încrederea victimelor. „Nu trebuie să ne panicăm când primim un telefon de la un reprezentant al unei instituții. Nu reacționăm emoțional, reacționăm rațional”, a subliniat subcomisarul.

Recomandarea poliției este aceea ca orice persoană care are dubii să închidă apelul și să contacteze direct instituția respectivă pentru verificări. „Niciun coleg din Poliția Română nu se va supăra dacă persoana îi spune: vreau să întrerup apelul și să verific dacă într-adevăr lucrați acolo”, a precizat acesta.

O altă metodă care a revenit în atenția autorităților este fraudarea prin false platforme de investiții promovate pe rețelele sociale. „Sunt acele reclame în care apar guvernatorul României, celebrități sau demnitari care spun că există o platformă de investiții garantată de stat”, explică Florin Zaborilă. Potrivit acestuia, videoclipurile sunt realizate cu ajutorul inteligenței artificiale și sunt suficient de convingătoare încât mulți utilizatori să creadă că mesajele sunt reale.

Întrebat care este cea mai mare greșeală făcută de victime, Florin Zaborilă a răspuns fără ezitare: încrederea excesivă. Polițistul recomandă prudență maximă în orice interacțiune online sau telefonică care implică date personale sau bancare. Mai mult, specialistul spune că nici participarea la sondaje telefonice nu este întotdeauna sigură, deoarece infractorii folosesc astfel de metode pentru a construi profiluri detaliate ale potențialelor victime.

Deși oricine poate deveni victimă, persoanele în vârstă rămân printre cele mai vulnerabile. „Sunt foarte creduli și sunt duși de nas să-și pună la dispoziție conturile”, spune subcomisarul.

În cazul în care cineva realizează că a fost victima unei fraude online, timpul este esențial. „În primul și în primul rând să își blocheze conturile și cardurile”, recomandă Florin Zaborilă. Ulterior, cazul trebuie raportat poliției, iar victima trebuie să ofere cât mai multe detalii despre incident. „Timpul este crucial. Dacă ajung sesizările cât se poate de repede, există șanse foarte mari să recuperăm prejudiciul”, a explicat subcomisarul.

Varianta audio a interviului integral:

Interviul în format video:

La Galați, grădină dedicată polenizatorilor, pe o suprafaţă de 500 de metri pătraţi. Emisiunea „Weekend cu prieteni” (3.05.2026)

Publicat de hdaraban, 5 mai 2026, 10:26

Iniţiativa are ca obiectiv promovarea biodiversităţii şi a practicilor sustenabile de amenajare peisagistică în mediul urban, oferind totodată un model de bune practici pentru dezvoltarea spaţiilor verzi prietenoase cu mediul.

Proiectul poartă numele de „PermaZumzăit”, se derulează în perioada aprilie-septembrie 2026 şi este implementat de Asociaţia Parteneriatul Global al Apei din România, în parteneriat cu Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Răsvan Angheluţă”, fiind finanţat prin programul Spaţii Verzi – componenta Permacultură în Zone Urbane.

La emisiunea „Weekend cu prieteni”, managerul instituției muzeale, Cătălin Popa, a oferit mai multe informații despre demers.

Interviu realizat de Horia Daraban

Sursa foto: facebook.com

Eduard Nica, medic pășcănean, planuri pentru o ascensiune pe vulcanul Sidley din Antarctica. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (5.04.2026)

Publicat de hdaraban, 9 aprilie 2026, 14:15

Se fac planuri pentru o încercare românească în 2027. Pare mult timp până atunci, dar pregătirile nu sunt deloc facile. Într-un interviu acordat lui Horia Daraban, protagonistul a oferit mai multe detalii despre  viitoarea expediție, plecând de la costurile foarte ridicate: o sută de mii de dolari. Referitor la încercarea propriu-zisă, interlocutorul a vorbit despre condițiile dificile și despre echipamentul special necesar pentru a face față temperaturilor de -40 grade Celsius.

Nu în ultimul rând, construind în răspunsurile sale o pledoarie pentru drumețiile pe munte, Eduard Nica a evidențiat beneficiile pe care le aduc acestea pentru trup, suflet și minte.

La Milano, eveniment de anvergură academică, la împlinirea a 108 ani de la Unirea Basarabiei cu România. Emisiunea „Weekend cu prieteni” (29.03.2026)

Publicat de hdaraban, 30 martie 2026, 10:44 / actualizat: 31 martie 2026, 10:52

Evenimentul a reunit peste o sută de români și moldoveni din Regiunea Lombardia, dar și de la Roma. La întâlnire au participat și cei doi președinți ai Academiilor de la București și Chișinău: istoricul Ioan-Aurel Pop și prof. Ion Tighineanu. Un reportaj realizat de Elena Postelnicu.

„Dialoguri esențiale din exil”, titlul unui volum semnat de istoricul Anca Stângaciu, prezentat la Vatican. Emisiunea „Weekend cu prieteni” (22.03.2026)

Publicat de hdaraban, 23 martie 2026, 10:29 / actualizat: 31 martie 2026, 10:43

Viețile celor plecați în afara țării și felurile în care aceștia s-au dezrădăcinat, încercând apoi să traiasca la fel ca acasa în țări și zone mai îndepărtate, fascinează prin particularitățile fiecărei povești, chiar dacă toate destinele celor din diaspora stau sub semnul aceleiași singurătăți și aceluiași dor de casă, de locurile natale și de limba locului în care s-au născut.

Istoricul Anca Stângaciu, profesor universitar la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj a prezentat volumul „Dialoguri esențiale din exil”, publicat la Editura Polirom, și la Vatican. Un interviu realizat de Elena Postelnicu.

De Ziua Internațională a Femeii, Gabriela Andronache, președinte de club de rugby: „dacă fiecare dintre noi s-ar comporta în viața lui cu valorile acestui sport în minte, eu chiar cred că lumea asta ar fi un loc mult mai bun”. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (8.03.2026)

Publicat de hdaraban, 9 martie 2026, 12:46

Unul dintre ele vine de la Gura Humorului și are dimensiune sensibilității, dar și a determinării, dorinței de reușită.

Doamna Gabriela Andronache este coordonatoare a fundației „Te aud” prin care sunt sprijiniți copiii, prin îmbunătățirea condițiilor de viață, dar și singura femeie președinte al unui club de rugby din România.

În fapt, sportul cu balonul oval este o punte care leagă cele două planuri. Interlocutoarea lui Horia Daraban spune că experiența britanică i-a arătat „sentimentul comunitar pe care acest sport îl dă și cât de important era el în viața, nu doar a comunității, dar și în viața familiei. De acolo, practic, pornește toată această pasiune pentru rugby. Mie îmi place să spun că întâi am rezonat foarte bine cu valorile acestui sport (pasiune, disciplină, respect, solidaritate și integritate) și, pe urmă, cu sportul”.

Prin intermediul asociației, spune Gabriela Andronache, „copiii învață ce înseamnă aceste valori și mai mult decât atât; modul în care este condus jocul de rugby, de la o anumită vârstă încolo, cred că te pregătește pentru viață. Cred că e una din cele mai frumoase metafore: în rugby ești placat și, după ce ai căzut la pământ, te ridici imediat”.

Referitor la postura de președinte de club de rugby, invitata Radio Iași invitata Radio Iași spune că, prin aceasta, își porpune să ofere „un model de bune practici”, dar și să promoveze valorile rugbystice: „dacă fiecare dintre noi s-ar comporta în viața lui în proporție de, nu 100%, dar să zicem de 90%, cu aceste valori în minte, eu chiar cred că lumea asta ar fi un loc mult mai bun.”

De Ziua Internațională a Femeii, profesor Maria Nicoleta Turliuc: „este important să existe respectul și admirația pentru efortul pe care femeile îl fac”. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (8.03.2026)

Publicat de hdaraban, 8 martie 2026, 12:55

            Doamna profesor Turliuc a subliniat că „atunci când femeia trăiește un conflict care pornește din presiunile foarte mari profesionale, acestea afectând abilitatea ei de a face față sarcinilor zilnice în casă, în relația cu soțul, în relația cu copii, starea ei de bine tinde să scadă, să fie afectată mai puternic decât în cazul bărbaților”. Acest lucru este cauzat  și de un „dezechilibru”: „în sarcinile domestice, femeile continuă și astăzi să petreacă mai mult timp decât bărbații, inclusiv în îngrijirea copiilor. Totuși, schimbări sunt.”

            Referitor la cauzele fenomenului  femicidului, partenera de dialog a indicat lipsa de educație, stereotipurile de gen defavorabile femeilor, dar și mediul socio – economic, de multe ori, foarte stresant pentru indivizi.

În completarea ideilor, invitata a precizat că într-un studiu de amploare (2022), în care au fost comparate rezultatele a 307 studii din 154 de țări cu un număr total de 1,8 milioane de femei, cercetătorii ajungeau la concluzia că 27% dintre femei au fost victima violenței fizice sau sexuale a partenerului lor în decursul vieții lor, iar 13% au fost victime în ultimele 12 luni. „Ceea ce înseamnă că fenomenul acesta este extrem de rezistent, pentru că el ține de mentalitatea foarte profundă și patriarhală”.

Autor: Horia Daraban

Sursa foto: Maria Nicoleta Turliuc

Criza ratelor scăzute ale vaccinării în România. Măsuri posibile, provocări pentru desfășurarea campaniilor publice, pericolele pe care le aduc focarele la nivel național. Invitat: profesor Doina Azoicăi, coordonatorul disciplinei Epidemiologie în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași. Realizator – Horia Daraban (25.02.2026)

Publicat de hdaraban, 2 martie 2026, 18:52

Astfel de statistici care așază țara noastră pe primele locuri pot fi invocate și dacă spunem că,

în perioada 1 ianuarie 2023 – 31 decembrie 2025, în România au fost confirmate 35.736 de cazuri de rujeolă, din care 27.720 la copii sub 15 ani și 3.188 la adolescenți între 15 și 19 ani. În același interval, s-au înregistrat 30 de decese cauzate de rujeolă, potrivit Institutului Național de Sănătate Publică.

                  Conform datelor oficiale, acoperirea vaccinală este de 55% la 12 luni pentru vaccinurile din Planul Național de Vaccinare (Hepatita B, DTPa, VPI, Hib), 47,4% pentru ROR (rubeola oreion rujeola), 54% pentru vaccinul pneumococic, 6,1% pentru gripă la nivelul populației generale.

                Cu acest date pe fundal, au oferit răspunsuri legate de efectele fenomenului scăderii ratei vaccinării doi invitați: doamna profesor universitar doctor Doina Azoicăi, coordonatorul disciplinei Epidemiologie în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași, totodată, coordonator național al atestatului de obținere a competențelor în vaccinologie și George Roman, director în cadrul Asociației „Salvați Copiii”. De altfel, organizația, recent, a dat publicității concluziile unui studiu. Documentul arată că „principalele cauze ale problemelor legate de vaccinare țin de carențele informaționale, de dezinformarea din social media, precum și de bariere sistemice, cum ar fi birocrația excesivă, lipsa resurselor materiale, desființarea vaccinării în școli și lipsa transportului”.

                Invitații lui Horia Daraban au oferit informații legate de importanța medicului de familie în procesul de vaccinare a populației , dar și cu privire la pericolele pe care le aduc bolile, considerate, la un moment dat, eradicate în Europa, inclusiv în România. Un exemplu, în acest sens, este cel al poliomielitei. Țara noastră înregistrează o acoperire de vaccinală de 55% (3 doze), în condițiile în care pragul minim ar trebui să fie de 95%.

                Profesorul Doina Azoicăi a oferit în răspunsurile sale și câteva povești tragice, în care copii și-au pierdut viața din cauza rujeolei, evenimente dramatice ce pot fi evitate prin vaccinarea celor mici.

Fănel Apostu, ieșean, despre călătoriile sale și planurile de ascensiune pe cei mai înalți vulcani de pe continentele lumii. Emisiunea „Weekend cu prieteni” (14.02.2026)

Publicat de hdaraban, 2 martie 2026, 11:52

Povestea scoate în evidență curajul echipei românești care, pe parcursul a aproximativ trei săptămâni, a ajuns pe cele două vârfuri. Unul dintre membrii grupului este ieșeanul Fănel Apostu, inginer de mediu, pasionat de ascensiuni montane. Elbrus, Kilimanjaro, Ararat sunt câteva din vârfurile atinse în ultimii ani de către protagonist.

În interviul acordat lui Horia Daraban, Fănel a explicat care sunt provocările când sunt abordate astfel de ascensiuni, inclusiv în ceea ce privește prepararea mâncării, în condițiile în care apa fierbe la temperaturi mult mai joase.

Reușitele aduc sentimente unice, dar și dorința unor noi încercări. Planul ieșeanului este să urce pe cei mai înalți șapte vulcani de pe șapte continente. Din listă, au mai rămas Giluwe din Papua Noua Guinee și Sidley din Antarctica, ultimul extrem de dificil, din cauza izolării geografice și a condițiilor meteo extreme.

Autor: Horia Daraban

Sursa foto: Fănel Apostu

Ștefan Ciobâcă, profesor ieșean, implicat într-un proiect internațional de testare a limitelor sistemelor de inteligență artificială. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (8.02.2026)

Publicat de hdaraban, 11 februarie 2026, 10:46

Efortul colectiv s-a finalizat  cu un articol publicat în revista „Nature” și scoate în evidență mai multe elemente legate de limitele actuale ale algoritmilor AI.

Printre cei implicați în cercetarea internațională este și domnul Ștefan Ciobâcă, conferențiar universitar doctor la Facultatea de Informatică a Universității „Alexandru Ioan Cuza”.

Invitat la „Weekend cu prieteni”, profesorul ieșean a explicat că proiectul a plecat de la cercetători americani. Ei au lansat un apel către colegi din întreaga lume pentru a propune întrebări, care să fie la limita cunoașterii, la frontiera cunoașterii în domeniul respectiv, și să testeze cu adevărat modele de limbaj numite, colocvial, inteligența artificială.

Desfășurarea cercetării a arătat că setul de interogații „a fost unul dintre puținele benchmark-uri pe care sistemele aceste de inteligență artificială au răspuns prost”.  Totuși, „din momentul în care benchmark-ul a devenit public, performanța sistemelor de inteligență artificială crește. De exemplu, în acest moment, modelul Gemini 3 Pro răspunde corect la 30% dintre întrebări. La început era ceva absolut minor, oricum sub 10%, deci vedem că sistemele învață pe aceste întrebări”.

Ștefan Ciobâcă a subliniat că, la ora actuală, mulți cercetători încearcă să afle dacă răspunsurile sistemelor de inteligență artificială se datorează adunării de cunoștințe sau felului în care interpretează cunoștințele pe care le au deja: „una dintre dificultățile pe care le avem în înțelegerea acestor sisteme este că, în realitate, nu știm cum funcționează”.

Referitor la  revoluția AI, specialistul a precizat că e o perioadă interesantă și, cu siguranță, sunt multe provocări care au fost generate de această paletă de tehnologii. „De exemplu, noi, la Facultatea de informatică, unde foarte multe cursuri sunt de natură practică și studenții învață la aceste cursuri prin proiecte, suntem extrem de afectați de această inteligență artificială deoarece studenții pot folosi inteligența artificială ca să facă proiectul în locul lor și atunci scopul învățării nu mai este atins”.

Audio/foto: Horia Daraban

A fost găsit cel mai vechi plan al Iașului. Descoperirea aparține istoricului Laurențiu Rădvan. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (8.02.2026)

Publicat de hdaraban, 10 februarie 2026, 23:01

Rezultatele cercetării țin de preocupările ce vin din partea unuia din profesorii Facultății de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, domnul Laurențiu Rădvan; domnia sa, aplecat asupra ceea ce înseamnă istorie medievală, specializat în problemele structurilor urbane din spațiul românesc și european.

În interviul acordat lui Horia Daraban la „Weekend cu prieteni”, istoricul a vorbit despre planul de întărire a unei părți a orașului, un document realizat în 1686, în perioada prezenței unor trupe poloneze în capitala moldavă, vizitată și de regele Jan Sobieski.

Aflat în arhivele Bibliotecii de Stat din Berlin, documentul scoate în evidență existența în acele vremuri a unor clădiri, care astăzi nu mai sunt, dar și cum se intenționa apărarea orașului, prin ridicarea unor fortificații.

Planul orașului Iași din biblioteca germană se alătură unor alte documente de acest gen descoperite în alte arhive străine, în special cele rusești,  realizate între 1739 și 1833.

Dincolo de elementele de noutate, profesorul Laurențiu Rădvan a oferit și câteva repere pentru perioada secolelor XVII-XIX, marcată de prezențe militare străine dese ce au avut efecte dezastruoase pentru populația țărilor românești. Ocupațiile mai mult sau mai puțin vremelnice s-au consumat tocmai pe fondul confruntării celor trei mari imperii: Otoman, Habsburgic și cel Țarist.

Autor: Horia Daraban

Sursa foto: Laurențiu Rădvan

Tudor Vartolomei, un matematician ieșean cu cercetări pentru stabilierea originii deșeurilor spațiale, un pas important pentru reușita misiunilor în jurul Terrei. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (11.01.2026)

Publicat de hdaraban, 10 februarie 2026, 11:33 / actualizat: 10 februarie 2026, 23:02

Un pericol vine de la deșeurile spațiale care orbitează Pământul. Potrivit unor date, la ora actuală, sunt peste 36 de mii de obiecte mai mari de 10 cm, aproximativ un milion de obiecte medii cu dimenisuni între 1 și pana la 10 cm și zeci de milionae de obiecte sub un cm.

Cifrele sunt relative, dar cu siguranță pericolul este real, de aici și căutarea unor soluții. Tudor Vartolomei este asistent universitar la Facultatea de Matematică.  El a elaborat mai multe lucrări pe acest subiect, iar acum,  prin prisma unor colaborări univeristare internaționale, oferă un pas spre o soluție prin găsirea unei metode de calculare a traiectoriilor acestor deșeuri spațiale.

La emisiunea „Weekend cu prieteni”, invitatul lui Horia Daraban a explicat care ar putea fi utilitatea rezultatului cercetării, dar și cum sunt folosite noile tehnologii pentru a găsi răspunsuri la astfel de probleme complexe.

Tudor Vartolomei, în unul din răspunsurile sale, și-a justificat decizia de a rămâne în România, la Iași,  pentru a-și continua cercetările, deși avea oportunități de studiu peste hotare: „am familia aici, mă atrage locul, România, și cred că merită să investim în viitorul acestei țări, să o ducem mai sus pe plan internațional în ceea ce privește cercetarea și calitatea învățământului”.

Autor: Horia Daraban

Sursa foto: facebook/ UAIC

Anna Ferenț, doctorandă la Iași, unul din cei 600 de români care au trecut testul Mensa. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (25.01.2026)

Publicat de hdaraban, 9 februarie 2026, 16:06

Anna Renata Ferenț este originară din Brașov, stabilită cu studiile la Iași și este proaspăt membră a „Mensa”, organizație internațională ce reunește persoane cu un nivel ridicat de inteligență, evaluate prin teste standardizate de logică și gândire abstractă.

Potrivit site-ului oficial al societății, aceasta are  aproximativ 150 000 de membrii, în peste 65 de țări, de mai toate profesiile și vârstele.

Protagonista reușitei a acceptat invitația Radio Iași și a vorbit despre emoțiile  ce au însoțit reușita, despre relația  cu matematica, dar și despre planurile viitoare care sunt legate de cercetarea doctorală.

În dialogul cu Horia Daraban, Anna a explicat în ce a constat testarea și a lansat și o încurajare pentru cei care caută drum spre matematică: „le-aș spune, în primul rând, să nu renunțe, să încerce să persevereze, să nu le fie frică să greșească. Matematica se învață cu pixul pe hârtie, greșind, revenind; să aibă încredere în ei”.

Sute de credincioși și preoți ortodocși români, la Congresul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, eveniment ce a avut loc la Castelul Gandolfo, lângă Roma. Emisiunea „Weekend cu prieteni” (8.02.2026)

Publicat de hdaraban, 9 februarie 2026, 15:15

Elena Postelnicu a discutat pe aceste subiecte cu Preasfințitul Siluan, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.

Audio/foto: Elena Postelnicu

Despre diabet și obezitate, medicul Delia Reurean Pintilei, vicepreședinte al Societății Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice. Realizator – Horia Daraban ( 4.02.2026)

Publicat de hdaraban, 9 februarie 2026, 13:08

Făcând apel la astfel de repere, o discuție referitoare la diabet și la bolile de nutriție aduce în față o sumedenie de provocări pe care ale așază aceste maladii în dreptul pacienților și care, în unele cazuri, nu doar de factură medicală.

Horia Daraban a abordat subiecte pe aceste teme cu doamna doctor Delia Reurean Pintilei, medic primar în Diabet, Nutriție, Boli Metabolice, vicepreședinte al Societății Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice.

Invitata a oferit răspunsuri cu privire la semnele timpurii ale bolii diabetice, în ce constă prevenția pentru această maladie. Mai mult, partenera de dialog a făcut o descriere a programelor naționale și în ce puncte ale acestora ar putea fi aduse îmbunătățiri.

Legat la obezitate, partenera de dialog a tras un semnal de alarmă în ceea ce privește incidența bolii în rândul copiilor. În acest sens, medicul a descris situații medicale dificile inclusiv din perspectiva comportamentului membrilor familiei micilor pacienți.

Înregistrarea emisiunii:

Dezbaterea zilei: profesor universitar doctor Mihaela Onofrei, despre reforma administrației publice. Realizator: Horia Daraban (14.01.2026)

Publicat de hdaraban, 14 ianuarie 2026, 11:08

Actul normativ propus de guvern va modifica mai multe legi, având articole care se referă şi la modul de funcţionare a instituţiilor publice, la amenzile rutiere sau la impozitele pe clădiri. Una dintre principalele prevederi stabileşte o diminuare cu 10% a cheltuielilor de personal din administraţia publică centrală, fără să fie afectate însă salariile de bază ale angajaţilor.

Scăderea se va face prin reorganizarea instituţională, prin reducerea de sporuri sau prin tăieri de posturi. În schimb, la nivelul autorităţilor locale se prevede clar o reducere de 10% a posturilor ocupate.

Anticipând măsurile propuse de către executiv, Horia Daraban a discutat cu profesor universitar Mihaela Onofrei de la Departamentul Finanțe, Monedă și Administrație Publică al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași. Dialogul dezbaterii a avut mai multe teme; una dintre ele, în ce măsură România are o istorie de succes în reforma administrativă. În acest punct, au fost invocate și exemple ce au ca sursă Polonia și Ungaria.

Plecând de la ideea că eficiența unei administrații publice este legată direct de elemente precum resursa umană performantă și integră, descentralizarea teritorială, funcțională și instituțională, valorificarea componentei digitale și inovatoare, invitata Radio Iași a scos în evidență care sunt punctele tari și ce trebuie să îmbunătățească România pentru a oferi politici publice ce se raportează la cetățean și la folosirea judicioasă a banilor din taxe și impozite.

Profesorul Mihaela Onofrei a vorbit și despre eficientizarea cheltuielilor publice, mai ales că, potrivit oficialilor guvernamentali, există 1500 de companii de stat , dintre care 1200 de companii sunt locale, care țin de consiliile județene și de primării.

Un alt subiect al dezbaterii s-a raportat le reorganizarea administrativ teritorială prin prisma faptului că unele primării nu reușesc să-și contureze bugete proprii din taxele și impozitele locale strânse.

Sursa foto: facebook/ Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

(EXCLUSIV/ INTERVIU) Eurodeputatul Dan Barna, membru în Comisia de afaceri externe a Parlamentului European: „mărimea, populația, caracteristicile, tipul de economie, tipul de agricultură pe care Moldova le are, fac să nu fie percepută de niciunul din statele membre ale Uniunii ca un pericol. Se caută o variantă tehnică pentru a nu se da mesajul politic că Ucraina ar fi lăsată în urmă, un mesaj pe care nu ni-l dorim și care nu trebuie dat”

Publicat de hdaraban, 3 decembrie 2025, 22:17

Răspunzând  întrebărilor lui Horia Daraban,  eurodeputatul român a precizat că utilizarea activelor rusești înghețate rămâne una dintre cele mai importante pârghii economice la dispoziția Uniunii.

Referitor la perspectiva aderării Republicii Moldova, „cuplarea” Chișinăului cu Kievul este, în opinia lui Dan Barna, mai degrabă un concept de comunicare, nu unul juridic, iar Bruxelles-ul caută soluții pentru a nu crea percepția unei „lăsări în urmă” a Ucrainei.

Din punctul de vedere al alesului european, principalele provocări din procesul de reforme de la Chișinău sunt  cele din justiție și economie, precum și orizontul neclar al integrării Republicii Moldovei împreună cu regiunea separatistă nistreană.

Dan Barna:  Perspectivele acordului de pace, care devine un lucru din ce în ce mai necesar, este un lucru așteptat deja de ani de zile. Și în acest context, propunerea americană are multe lucruri care probabil nu se vor putea găsi într-o eventuală formulă, care să și devină realitate. În primul rând, solidaritatea europeană pentru Ucraina este una mai necesară ca niciodată și, practic, asta vedem că este și sunt convins că va rămâne așa poziția instituțiilor europene, Comisie, Consiliu, în momentul de față, Parlamentul e oricum acolo de mai mult timp, și prezența Ucrainei în orice fel de acord este o condiție, de asemenea, sine qua non.

O pace care să fie făcută fără Ucraina la masă nu este realistă cum tot o pace fără Europa implicată în demersurile de găsirea unui acord nu va fi posibil, pentru că, să nu uităm, relația dintre Rusia și Europa este o relație complexă. Actuala situație geopolitică vine poate și din deciziile, nu toate inspirate, pe care Europa le-a luat în ultimele zeci de ani în relație cu economia Rusiei. De aceea, o pace credibilă, o pace cu potențial de a deveni realitate nu se poate întâmpla repede fără ca Statele Unite să fie implicate, ca unul din actorii definitorii în structura NATO, fără ca Europa să fie parte din discuție, fără ca Ucraina să fie parte și să accepte o astfel de înțelegere.

Acestea sunt câteva dintre direcțiile fără de care eu nu văd realist un acord de finalizare a acestui război.

Horia Daraban: În ceea ce privește partea economică și împărțirea fondurilor rusești care sunt înghețate, la ora actuală, care este viziunea Uniunii Europene în această chestiune?

Dan Barna: Este una din pârghiile foarte importante pe care Europa le are, aceste active înghețate, în momentul de față. Suntem în etapa în care sunt folosite, spunem, fructele juridice, adică dobânzile de la aceste active. Se discută chiar de utilizarea, într-o măsură mai aprofundată a lor și este o direcție pe care și eu o susțin, pentru că modalitatea prin care acest război se poate încheia, modalitatea prin care Putin și regimul său pot fi îngenunchiați este una foarte clar economică.

Știu și ați văzut discuțiile din presă, din think-tank-ul acestea de analiză strategică, se mizează că, la un moment dat, economia Rusiei ar trebui să colapseze și acela ar fi începutul sfârșitului războiului sau a agresiunii. Dar e foarte greu de așteptat lucrul acesta, pentru că Rusia are o reziliență inerțială foarte mare. Plus că și e foarte important, și am de spus lucrul acesta, regimul actual care îl susține pe Putin nu este bazat pe un singur om.

Economia Rusiei este definită acum și este construită ca o economie de război. Va fi foarte greu că acele milioane de oameni, care lucrează în momentul de față în industria de război, acestor oameni să le spună „gata, mergeți acasă și începem din nou să produceți mașini de cusut și carcase de calculator”.

Horia Daraban: Din punctul dumneavoastră de vedere, care ar trebui să fie garanțiile oferite Ucrainei? De-o parte, avem opoziția americană care e legată de un refuz în ceea ce privește primirea Ucrainei în NATO. Pe de altă parte, Uniunea Europeană merge pe ideea unor garanții care să fie similare cu ceea ce prevede articolul 5. Care ar trebui să fie dimensiunea garanțiilor de securitate pentru Ucraina?

Dan Barna: Aici, trebuie privită modalitatea în care va fi redefinit flancul estic al alianței NATO și al Uniunii Europene, pentru că, vorbind în egală măsură despre politica de extindere a Uniunii Europene, o politică, de fapt, care arată că proiectul european este în continuare unul viu și credibil. Și, din această perspectivă, primirea Moldovei în Uniunea Europeană, o garanție și o promisiune a Ucrainei ca, în momentul în care va face reformele necesare, poate să devină membra Uniunea Europene, sunt câteva elemente care trebuie să facă parte din pachetul final de garanții, fără doar și poate.

Pe partea militară, garanții de structură, acord bilateral, parteneriat NATO-Ucraina, cred că sunt realiste și am văzut că americanii nu se opun unei astfel de înțelegeri, chiar dacă ei se opun unei, spunem, aderări formale a Ucrainei la NATO pe actuala structură, din perspectiva acelei zone tampon, care ar putea să fie Ucraina între NATO, spațiul euroatlantic și Rusia și spațiu euro-asiatic.

Horia Daraban:  Ați pomenit de parcursul spre integrarea europeană, ați precizat Ucraina, ați precizat Republica Moldova, la ora actuală Budapesta se opune drumului aderării Ucrainei la Uniunea Europeană. Cele două state merg acum în tandem, merg împreună. Ce ar însemna o decuplare între cele două? Care ar fi efectele din punctul dumneavoastră de vedere?

Dan Barna: Nu există nicăieri în tratatele europene, nici în regulamente, nici în proceduri termenul acesta, instrumentul acesta al cuplării. Este practic o poziționare, mai degrabă, de comunicare politică, faptul că Moldova și Ucraina sunt percepute ca fiind în tandem în aspirația lor de integrare în Uniunea Europeană. Deci, vorbim practic de o decizie politică care e în mâinile Consiliului, vom avea un Consiliu și acum în luna decembrie, în care se caută soluții tocmai pentru că pentru Moldova nu există niciun fel de opoziție la nivel european.

Mărimea, populația, caracteristicile, tipul de economie, tipul de agricultură pe care Moldova le are, fac să nu fie percepută de niciunul din statele membre ale Uniunii ca un pericol pentru ele. Și din această perspectivă, neexistând opoziție, se caută o variantă tehnică pentru a nu se da mesajul politic că Ucraina ar fi lăsată în urmă, pentru că este, într-adevăr, un mesaj pe care nu ni-l dorim și care nu trebuie dat. Și, din această perspectivă, discuțiile sunt acum în zona de a avea o deschidere tehnică a negocierilor, astfel încât, capitolele să fie deschise în sensul de a se începe reformele necesare, monitorizarea lor și toți pașii, acest ping-pong de proceduri între Comisie și guvernul de la Chișinău, astfel încât decizia politică, care eventual poate ar putea să vină la început anului viitor, să nu țină în loc pașii spre integrare.

Horia Daraban: Din punctul dumneavoastră de vedere, din discuțiile pe care le-ați avut, care considerați că sunt zonele cele mai dificile în ceea ce privește procesul de negociere, în ideea aderării legat de Republica Moldova?

Dan Barna: Este și la Chișinău un subiect delicat legat de funcționarea justiției și e așteptată reforma din justiție. Este una dintre provocările pe care Guvernul Munteanul le are în față. De asemenea, pe zona economică, sunt mai multe reglementări așteptate să fie asumate de către guvern în perioada următoare.

Ce e însă important de remarcat este că acest nou guvern la Chișinău este unul care continuă direcția pro-europeană explicită, asumată, pe care a avut-o și guvernul Recean, înainte. Este un lucru foarte bun și oamenii din Guvernul Munteanul sunt credibili în momentul de față la Bruxelles și este un lucru foarte important.

Horia Daraban: La ora actuală, Republica Moldova, prin anumite documente, anumite norme mai face parte din Comunitatea Statelor Independente? De la Chișinău sunt aproximativ 70 de norme abrogate, mai rămân în vigoare 200 și care cumva reglementează relația Republicii Moldova cu CSI. Considerați că există o contradicție între parcursul european pe care îl propune Chișinăul și felul în care gestionează relația cu CSI?

Dan Barna:  Politica se face cu cărțile pe care le ai, nu pe care ți-ai dori să le ai în mână. Este un context istoric din care Republica Moldova vine. Etapa aceasta de pregătirea aderării are în vedere și reglementarea acestor relații bilaterale, multilaterale care există istoric în Moldova și de aceea chiar spuneați, o parte din reglementări sunt deja abrogate, altele sunt în analiză și vor fi abrogate, unele poate vor deveni acorduri bilaterale cu state din regiune, pentru că Moldova este acolo unde se află și nu se va muta.

Horia Daraban: Moldova cu Transnistria în Uniunea Europeană?

Dan Barna: Este un subiect la care a răspuns foarte interesant și președinta Maia Sandu: e de dorit să fie cu Transnistria, este, însă, un subiect care rămâne deschis.

Varianta audio a interviului:

Autor: Horia Daraban

(EXCLUSIV/ INTERVIU) Eurodeputata Georgiana Teodorescu, vicepreședintă a Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale din Parlamentul European: „nu putem să vorbim de ocuparea forței de muncă fără să începem o discuție despre educație. Aceasta trebuie să fie una strategică și să fie construită în așa fel încât să corespundă nevoilor viitorului la nivel european”

Publicat de hdaraban, 3 decembrie 2025, 20:43

Invocând tranziția justă în piața muncii, dar și necesitatea reconstrucției rețelei de școli de meserii, eurodeputata a subliniat nevoia unei strategii europene adaptate viitorului pieței muncii, care să plece de la o politică temeinică în domeniul educației.

În răspunsurile oferite lui Horia Daraban, Georgiana Teodorescu a abordat și teme critice pentru România, precum combaterea sărăciei, zona rurală vulnerabilă, abandonul școlar sau sprijinirea mamelor – domenii în care eurodeputata propune modificări substanțiale în legislația europeană.

Din postura de membru al Comisiei speciale pentru criza locuințelor, interlocutoarea a vorbit despre necesitatea unui fond european pentru locuire, inspirat din modelul SAFE, din care statele să poată finanța construcția sau modernizarea locuințelor la prețuri accesibile, în sprijinul familiilor tinere.

Horia Daraban: Din postura dumneavoastră de vicepreședintă a Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri Sociale din cadrul Parlamentului European, care ar trebui să fie prioritățile pentru perioada viitoare, 2028-2034?

Georgiana Teodorescu: Când vine vorba de bani pentru acest segment al ocupării forței de muncă și pentru educație, niciodată nu sunt suficienți. Tot timpul ne-ar trebui mai mulți, tot timpul am avea nevoie de și mai multe programe. Așa că, dacă vreți să vorbim despre cifre, sigur că ne vom plânge.

Din păcate, alocările și modul în care a desenat, a gândit Comisia Europeană noul cadru financiar multianual (2028-2034) nu este mulțumitor pentru majoritatea membrilor Parlamentului European. Ce pot să vă zic acum, prin prisma dosarelor în care lucrez eu, pentru că am alocate mai multe dosare, sunt raportor din partea grupului politic ECR (al Conservatorilor și Reformiștilor Europeni), din care fac eu parte: de exemplu, în ceea ce privește dosarul privind mecanismul pentru tranziția justă în piața muncii, este un dosar destul de important, prin care se încearcă găsirea unei soluții cât mai bune în ceea ce privește toți angajații care sunt afectați de schimbările generate de închiderea anumitor sectoare de activitate. Aici, sigur că avem și provocări noi, cum ar fi inteligența artificială și altele, precum și tot acest fenomen al migrației care afectează piața muncii la nivel european. În noul MFF, noul cadru financiar multianual, din punctul nostru de vedere, Comisia Europeană ar trebui să suplimenteze fondul dedicat acestui mecanism pentru tranziție justă, pentru că România este principalul beneficiar.

E nevoie de bani în plus pentru calificarea, recalificarea muncitorilor care își pierd locul de muncă, în alte domenii cheie și de viitor. De asemenea, credem noi că este nevoie să se facă obligatoriu un studiu de impact foarte clar, care să arate unde există goluri legislative, astfel încât statele membre să poată să intervină legislativ și să rezolve aceste viduri, fără a fi nevoie să aștepte neapărat intervenție de la nivel european. Ne lovim de această situație, din punctul meu de vedere, de încălcare a principiului subsidiarității.

Așteptăm să răsară soarele tot timpul de la Bruxelles și nu facem legislația potrivită intern, la nivel național, pe domenii care sunt de esență de competență națională.

Horia Daraban: Pentru că ați pomenit despre specializare, despre stimularea ocupării forței de muncă, am putea creiona, din perspectivă europeană, pe ce ar trebui să se marșeze și dacă sunt particularități pentru România în această zonă?

Georgiana Teodorescu: Da, sigur că da. În primul rând, nu putem să vorbim de ocuparea forței de muncă fără să începem o discuție despre educație. E primul pas și cel mai important să vorbim despre politicile educaționale ale fiecărui stat membru.

Și noi nu credem că educația trebuie să fie doar academică sau doar tehnică. Trebuie să fie una strategică și să fie construită în așa fel încât să corespundă nevoilor viitorului la nivel european. Din acest punct de vedere, am putea să vorbim de exemplu despre programul Erasmus, pentru care Comisia Europeană tocmai anunțat, acum, recent, cu câteva zile în urmă, un sprijin financiar de 5,2 miliarde de euro pentru dezvoltarea competențelor, în cadrul ediției 2026.

Sunt niște bani importanți care se alocă și este importantă această dimensiune a competențelor, a stabilirii de competențe. Programul ăsta, Erasmus, pune la dispoziție și oportunități noi de susținere financiară pentru formare profesională, pentru educație prin sport, pentru tineret, deci este foarte bine venit. Dar, la fel de bine, cred eu că este important să continuăm și să investim într-o rețea de școli de meserii pentru a pregăti viitoarea resursă umană.

Știm că, în România, avem acest deficit de specialiști, de meseriași, dacă vreți, a fost o mare greșeală, din punctul meu de vedere, că în România s-au închis școlile de meserii într-un anumit moment istoric, nu chiar foarte îndepărtat. Avem nevoie de ele și să știți că sunt foarte multe țări puternice la nivel mondial care au concluzionat că nu au nevoie doar de absolvenți de facultăți, ci este nevoie și de o masă serioasă de meseriași, specialiști în anumite domenii mai tehnice.

Deci, da, ar trebui să găsim fonduri pentru așa ceva și să ne concentrăm pe un buget pentru redeschiderea școlilor de meserii.

Horia Daraban: Anul trecut, peste 16% din cetățenii Uniunii, mai exact 72 de milioane, erau expuși riscului de sărăcie, aceeași pondere ca în 2023. Datele sunt oferite de Oficiul European pentru Statistică, Eurostat. Și dacă ne referim la România, câteva procente relevante: riscul de sărăcie era de 3,7% în regiunea București-Ilfov, cel mai scăzut nivel în Uniunea Europeană, dacă e să luăm datele oferite de Eurostat, iar, reprezentativ pentru noi, în regiunea Nord-Est, 26,8%.

De altfel, executivul a propus o primă strategie anti-sărăcie și sunt deziderate, cifre de atins. Care ar trebui să fie măsurile în această zonă, care ar trebui să fie pârghiile, ce ar trebui definite, pentru a combate acest risc de sărăcie și această realitate, până la urmă?

Georgiana Teodorescu: Trebuie să începem prin a spune că, din păcate, România ocupa un loc fruntaș și nu este, spre cinstea noastră, pe lista țărilor europene cu risc înalt de sărăcie. În special, mediul rural este foarte afectat la noi în țară și avem un risc înalt în ceea ce privește copiii, femeile. De asemenea, de aici derivă și rata cea mai mare a abandonului școlar, de la nivel european, tot din sărăcie și multe, multe alte probleme.

Eu sunt raportor și în dosarul cu strategia anti-sărăcie a Comisiei Europene. Un exemplu de amendament pe care l-am făcut în acest raport, pe care încă îl discutăm, un exemplu de amendament vizează situația mamelor care se află în concediu de maternitate. Eu am considerat că maternitatea nu trebuie pedepsită, nu reprezintă un gol în activitatea profesională sau în cariera unei femei, din contra, trebuie să încurajăm femeile să își dorească să devină mame și să procreeze. Pe cale de consecință, trebuie să includem, în perioada respectivă, în vechimea lor de muncă și în contribuția la pensie.

Asta la nivel european mă refer. O altă chestiune importantă, care tocmai ce a fost recent tăiată în România și care, din păcate, era o metodă bună de combatere a sărăciei în mediul rural pentru copii, sunt acele mese calde care se ofereau și care contribuiau enorm de mult la combaterea abandonului școlar. Avem în momentul de față în continuare în România copilași săraci care merg la școală pentru a mânca o supă caldă la prânz, pe care nu o au acasă.

Iar Guvernul a considerat de cuviință să taie de acolo, pentru că nu mai avea bani pentru alte cheltuieli. Trebuie făcut cât mai mult pentru educație, cât mai mult pentru copii, inclusiv pentru comunitățile defavorizate, cum ar fi comunitățile de romi, care au nevoie de acces la educație și au nevoie de sprijin pentru a crește și a se implica la un moment dat în nevoile comunității, ocupând un loc de muncă. Deci avem nevoie de acest lucru. Cred că doar cu educație ne mai facem bine în țara asta și putem să mai evoluăm cu educația așa cum trebuie.

Horia Daraban: Aș vrea să abordăm și subiectul legat de ceea ce înseamnă spațiile locative în Uniunea Europeană. Să spunem, între 2015 și 2024, deci pe parcursul a 9 ani, prețurile spațiilor de locuit au crescut în medie în Uniunea Europeană cu peste 53%; cea mai mare creștere, potrivit acelorași date, peste 200% în Ungaria, iar cea mai mică în Finlanda, 1,4%. România, cumva, în media europeană, aproximativ 56%; nici un stat membru nu a înregistrat scăderi în acești ani.

Unde ar trebui să intervină Uniunea Europeană? Avem pe fundal ideea de cerere și ofertă, se construiește, se cumpără. Poate oferi Uniunea Europeană un răspuns la această criza spațiilor de locuit?

Georgiana Teodorescu: Sigur că da și este și datoare să ofere o soluție în momentul de față, dat fiind că doamna Ursula von der Leyen și-a preluat noul mandat, incluzând în strategia domniei sale pentru acest mandat și rezolvarea crizei locuințelor la nivel european, ba mai mult a și creat un portofoliu de comisar; este vorba de portofoliul comisarului Jorgensen, care este pentru energie și case. Doar că nu i-a alocat banii acestui portofoliu pentru zona de case. Și în momentul de față asta facem.

Există comisia special creată în Parlamentul European pentru criza locuințelor. Există dosarul în lucru, raportul pe locuințe în care și eu sunt raportor din partea Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni și lucrăm în această perioadă. Și, pe 16 decembrie Comisia Europeană urmează să lanseze, chiar planul propriu prin care să iasă în întâmpinarea poziției Parlamentului European, care se va anunța la anul, când vom închide raportul și vom vota asupra lui.

Ce pot să vă zic aici, o veste bună, pentru că fiecare dintre noi a venit cu propuneri pentru rezolvarea crizei locuințelor. Tocmai s-a lansat raportul experților Comisiei Europene prin care s-a analizat care ar fi soluțiile pe care le propune Comisia efectiv. Și am constatat că, în acest raport, o parte din soluțiile oferite sunt chiar soluțiile pe care le-am propus eu în Parlamentul European în Comisia Specială de „Housing”, respectiv un fond dedicat pentru case sau un program european, care să fie alcătuit fie din granturi, fie din împrumuturi la dobânzi foarte bune sau chiar din amândouă.

Eu am spus că am putea să urmăm modelul SAFE, care, în esență, sunt împrumuturi, dar sunt cu dobânzi foarte mici și pe o durată îndelungată de tip eșalonat, doar că să se creeze un astfel de program dedicat pentru case. Mai departe, statele membre au competență de a hotărî cum cheltuiesc acei banii: fie vor construi blocuri cum erau ANL-urile pe vremuri, fie vor investi în recondiționarea locuințelor existente, vechi, în fondul de locuințe al statului, fie vor folosi poate chiar terenuri publice pentru a ridica pe ele sau vor da constructorilor posibilitatea să construiască cu spor de înălțime, de câteva etaje, cu condiția ca cele apartamente care se construiesc la etajele suplimentare să fie vândute la prețuri foarte mici pentru oameni.

În orice caz, totul a pornit și principalul motiv pentru care s-a creat și această comisie în Parlament și portofoliul lui Dan Jorgensen, totul s-a pornit de la criza demografică care ne afectează. Noi vrem să încurajăm familiile cetățenilor europeni să crească, să se înmulțească, să facă cât mai mulți copii și pentru asta, da, este nevoie de case și este nevoie de locuri de muncă bune. Pentru că atunci când un tânăr are și casă și loc de muncă, altfel își găsește curajul de a-și întemeia o familie și de a face mai mulți copii.

Horia Daraban: Există un orizont temporal legat de aspectele pe care le-ați invocat dumneavoastră referitor la locuințe?

Georgiana Teodorescu: Noi vom închide dosarul în Parlament la începutul anului viitor. Asta înseamnă că el va merge către Comisia Europeană, care va trebui destul de repede să pregătească o propunere de directivă pe care să o retrimită în Parlament la anul, sperăm noi până în vară să vină înapoi.

Deci cred că undeva în 2027 putem să sperăm să fie concretizat și dacă se merge pe formula asta de împrumut extern, poate chiar puțin mai repede de 2027 și să se poată contracta împrumuturile și apoi statele membre să aibă banii necesari pentru a se apuca de construit.

Varianta audio a interviului:

Autor: Horia Daraban

(EXCLUSIV/ INTERVIU) Cum va arăta finanțarea europeană după 2028 și ce înseamnă acest lucru pentru Moldova? Dragoș Benea, europarlamentar, președintele Comisiei pentru Dezvoltare Regională din Parlamentul European: pentru Moldova sunt necesare ”investiți în sănătate, în infrastructura de transport, digitalizare, alimentare cu apă și canalizare, zone urbane și rurale defavorizate și în resursa umană, mai ales tânără”

Publicat de hdaraban, 3 decembrie 2025, 19:14

România ar urma să beneficieze de aproximativ 60 de miliarde de euro, una dintre cele mai mari alocări la nivel european, însă modul în care vor fi gestionați acești bani ridică numeroase întrebări.

 Într-un context marcat de dezbateri privind centralizarea fondurilor, eficiența absorbției și nevoile reale ale comunităților locale, eurodeputatul Dragoș Benea, într-un interviu acordat lui Horia Daraban,  a explicat ce mize are țara noastră în negocierile europene, care sunt riscurile noii filosofii de alocare propusă de Comisie și ce priorități ar trebui să vizeze politica de coeziune în regiunea Moldovei.

 Din postura de președinte al Comisiei pentru Dezvoltare Regională, Dragoș Benea a realizat o radiografie a provocărilor și oportunităților pentru regiunea Nord-Est,  invocând necesitatea unor investiții consistente și după 2028 în  domenii  ce variază de la  infrastructură, apă și canalizare, până la digitalizare și combaterea migrației tinerilor.

Dragoș Benea: Suntem la începutul discuțiilor, dezbaterilor legate de acest CFM (cadrul financiar multianual) pe 2028-2034. Ce este cert până acum este cifra care este alocată României, aproximativ 60 de miliarde de euro, o sumă importantă, care situează România în primele cinci alocări din acest CFM. Sigur, nu se știe încă și aici o dezbatere dacă vor trebui și alte taxe care să alimenteze această alocare pe 2028-2034.

De dorit este să nu, să fie taxe cât mai puține, dar asta rămâne de văzut în urma dezbaterilor. Pe înțelesul tuturor, aceste alocări vor veni așa cum au venit în acest PNRR (Programul Național de Redresare și Reziliență), sub forma unor planuri naționale și nu sub forma logicii programelor operaționale clasice cu care am fost învățați din 2007 până în anii 2020 încoace. Erau programe sectoriale care se discutau între ministere și regiuni, cele opt regiuni de dezvoltare, așa cum este în zona Moldovei regiunea ADR Nord-Est.

Deși regiunea Nord-Est este una dintre regiunile cu indicatori economici scăzuți, una dintre cele mai sărace regiuni din Europa, la gradul de absorbție a fondurilor, ADR Nord-Est, Agenția de Dezvoltare Nord-Est, în parteneriat cu toate cele șase județe și cu primării din cele 6 județe, au ocupat întotdeauna un loc important, un loc fruntaș, grad de absorbție de peste 90% în aceste programe pe care le-au avut de gestionat. Și, sigur, asta este o veste bună pentru regiunea noastră.

Horia Daraban: Având în vedere schimbarea de filozofie în ceea ce privește construcția direcțiilor de cheltuire a fondurilor pentru perioada următoare, există această temere și care vine din partea regiunilor europene, că își vor pierde relevanța, că n-ar putea decide, spre ce domenii ar trebui să se ducă aceste fonduri europene. La ora actuală, se vorbește de niște planuri de parteneriat naționale și regionale. Se va garanta importanța rolului regiunilor sau rolul acestora va fi diminuat, repet, în ideea cheltuirii banilor europeni pentru perioada 2028-2034?

Dragoș Benea: Cu siguranță, nu se va garanta. Într-adevăr, există o temere și acestea sunt dezbaterile și din cadrul Comisiei și din plenul Parlamentului. Sunt dezbateri legate de faptul că se riscă o centralizare excesivă a acestor finanțări în capitalele naționale, riscând să diminueze rolul autorităților locale și regionale, acele structuri care sunt cel mai apropiate de cetățeni și esențiale pentru punerea în practică, cu eficiență, a politicii de coeziune, că aici vorbim de politica de coeziune.

Eu înțeleg foarte bine situația din teren și faptul că o potențială recentralizare a fondurilor, asta se dorește în acest moment, ar putea slăbi rolul autorităților locale și regionale, dar pentru asta urmează să ne batem în Parlament.

Horia Daraban: Dar până la urmă, de ce se dorește această centralizare la nivel național a modului în care vor fi cheltuiți banii europeni?

Dragoș Benea: Aceasta este viziunea Comisiei. Ei pot argumenta fie prin simplificare, fie printr-o absorbție mai bună. Au mai multe argumente cei de la Comisie în acest sens.

S-au schimbat foarte mult și coordonatele. Știm cu toții că Uniunea Europeană a fost supusă la niște teste de stres în ultimii 4-5 ani, de la, dacă vreți, din februarie 2020, când a început Brexit-ul; în 2022, tot în februarie, a început invazia din Ucraina; după ce, a venit criza costurilor cu energia, care a pus sub semnul întrebării și a întârziat foarte multe proiecte, pentru că, efectiv, atunci prețurile au luat-o razna la multe materiale de construcții, materii prime, în plin proces de implementare a proiectelor. Comisia încearcă să se adapteze la această nouă realitate, în care, pe de-o parte, foarte mulți reproșează faptul că nu există un ”lidership” puternic la nivelul Uniunii Europene, în comparație cu ceilalți actori principali pe care îi vedem că gravitează în jurul Europei și care, din punct de vedere militar și tehnologic, pare-se că au niște pași importanți făcuți în față. Dar, din punct de vedere al nivelului de trai, din punct de vedere al investițiilor pentru oameni, din punct de vedere al pozițiilor de coeziune, Uniunea Europeană este evidentă deasupra acestora.

Și Comisia Europeană căută, acesta este viziunea lor, căută să simplifice și să pulseze, să irige, să purjeze cât mai mult și mai repede cât mai multe fonduri europene în teritoriu. Vom vedea ce va ieși din acest meci între Comisia Europeană și Parlamentul European și Consiliul European. Sper ca rolul autorităților locale și regionale să fie unul important în continuare.

Dacă privim la România, într-adevăr, fondurile europene au fost absorbite absorbit mai devreme sau mai târziu. Toate programele s-au închis cu cifre de absorbție bune. Ce este de semnalat și de corijat și de evitat este faptul că ele s-au întins pe foarte mulți ani.

Adică, era de dorit să fie atrase pe intervale de timp mai reduse. Dar aici au funcționat fel de fel de factori obiectivi și subiectivi; factori obiectivi care țin de legislația în achiziții publice, care știm cu toții se începe cu contestație de la studiul de fezabilitate, urmează la proiectul tehnic, după aceea, la proiectul în sine de execuție; factori subiectivi,  în criza aceasta pe care nu o  poți anticipa și ai o marjă mică de intervenție asupra lor: criza costurilor cu materialele de producție și de construcție. Repet, au fost factori obiectivi și subiectivi care au întârziat absorbția fondurilor europene de-a lungul anilor în România, deși procentual stăm bine, la peste 90%, la foarte multe capitole. Și avem un bun exemplu, un exemplu grăitor în Moldova, pe care îl știm cu toții, autostrada A7, este din fonduri europene și acolo, la un moment dat, a existat întârziere la plată.

Deci, constructorul mergea mai repede cu lucrările și aștepta decontările, dar trebuiau făcute anumite rectificări între capitole. Putem spune că, de exemplu, dacă nu erau fonduri europene, nu aveam un constructor cu capacitate și nu aveam la Ministerul Transportului o echipă bună care a gestionat repede procedurile de achiziție și au fost soluționate repede contestațiile, astăzi, poate, nu ne mai pregăteam de punerea în funcțiune în regim de autostradă a aproape 200 km la București până la Focșani.

Horia Daraban: Din punctul dumneavoastră de vedere, pentru perioada 2028-2034, către ce zone, către ce planuri ar trebui îndreptate fonduri europene, când se vorbește de politica de coeziune raportate, evident, la zona Moldovei?

Dragoș Benea: Dacă mă întrebați pe mine, cu siguranță ceea ce e pe buzele tuturor infrastructura de transport, autostrăzi și conexiuni feroviare, pentru că, în rest, la nivel de drumuri județene și drumuri comunale și drumuri naționale, lucrurile arată bine în Moldova, în regiunea Nord-Est. Va trebui alocată sumă pentru digitalizare. Este evident că, în acest domeniu, nu numai România, dar și regiunea Nord-Est a rămas bine, bine în urmă.

Pentru infrastructura de apă și canalizare, la fel, s-au alocat bani în ultimii ani, dar încă mai e nevoie de investiții mari în infrastructură de apă și canalizare. Sunt județe, cum e Iașul sau Bacăul sau Suceava, unde se fac investiții de mulți ani și într-o manieră judicioasă, dar sunt județe, Neamț, Botoșani, unde lucrările pe apă și canalizare au bătut pasul pe loc. Sigur, trebuie atenție specială alocată zonelor urbane și rurale defavorizate.

Sunt acele orașe monoindustriale, să spunem, gen Buhuși, gen Comănești, în județul Bacău, gen Roznov, Săvinești, gen Dorohoi, exemplele pot continua și în Suceava și Vaslui; zone urbane defavorizate, dar și zone rurale defavorizate, pentru că nu seamănă cele șase județe unul cu altul, dar au și ele zone mai dezvoltate, cele din jurul urbanului, comune din jurul zonei urbane care s-au dezvoltat foarte mult, dar sunt și altele mai către zona de est, mai către Prut, cum este pe Vaslui, Iași, Botoșani, dar și zone din Neamț, Bacău sau Vaslui, sunt zone mai defavorizate și acolo trebuie în continuare alocată resurse și, la fel, trebuie alocată o sumă de bani pentru combaterea, în primul rând, a migrației tinerilor.

Până la alte categorii, ar trebui să vedem cum facem să rămână tinerii acasă și, mai ales, să-i spunem așa, o retenție a talentelor, a celor mai buni de pe băncile școlii, când vorbim de liceu, când vorbim de studii universitare, să găsim soluții să rămână acasă, să-i ținem acasă și să nu-și ia ca primă opțiune întotdeauna plecatul afară. Și în această zonă, Moldova, cred că are de investit sume și cred că fondurile de coeziune, care vor veni în această regiune și România, vor acoperi aceste domenii pe care eu le văd prioritare. Repet, investiți în sănătate, în infrastructura de transport, digitalizare, alimentare cu apă și canalizare, zone urbane și rurale defavorizate și această mină de aur, dacă pot să spun așa, resursa umană, mai ales tânără, de care Moldova nu a adus lipsă niciodată.

Varianta audio a interviului:

Autor: Horia Daraban

Sursa foto: Uniunea Europeană

(AUDIO) Vicepreședintele Parlamentului European, Victor Negrescu: în bugetul Uniunii pentru 2026, sunt prevăzute „crearea unei linii speciale pentru Republica Moldova, dar și finanțarea suplimentară a Centrului European de Competențe în Materiale Securitate Cibernetică”

Publicat de hdaraban, 26 noiembrie 2025, 19:19 / actualizat: 2 decembrie 2025, 17:42

În cadrul unui acord cu statele membre, Parlamentul a obținut 372,7 milioane EUR suplimentare pentru prioritățile sale ce vizează stimularea competitivității și îmbunătățirea  infrastructurii transfrontaliere. Astfel, au fost sporite fonduri pentru programul Horizon Europe cu 20 de milioane de euro, iar pentru rețele de transport și energetice aceasta a crescut cu 23,5 milioane de euro.

Parlamentul European a obţinut de asemenea 35 de milioane de euro în plus pentru Vecinătatea sudică a UE şi 25 de milioane de dolari pentru Vecinătatea estică.

Pe acest subiect, eurodeputatul Victor Negrescu, vicepreședinte al Parlamentului European, a evidențiat ce alocări din bugetul european pentru 2026 aduc avantaje României.

„Aprobarea bugetului pentru anul 2026 vine cu o serie de creșteri importante pentru zona de apărare, pentru zona de agricultură, pentru zona de sănătate. Sunt incluse în acest proiect de buget și câteva elemente care privesc direct România, crearea unei linii speciale pentru Republica Moldova, finanțarea suplimentară a Centrului European de Competențe în Materiale Securitate Cibernetică cu sediul la București, și acest este un obiectiv pe care l-am să consolidăm această instituție, și finanțarea unui proiect pilot care vizează Via Transilvanica și promovarea acestei rute la nivel european. Negocierile au fost unele destul de dificile. Inițial, Consiliul a propus o scădere consistentă a bugetului european, dar am reușit să ajungem la o formă agreată de toate instituțiile. Însă, în continuare, există o presiune foarte mare pe bugetul european, în ceea ce înseamnă rămbursarea împrumutului luat pentru finanțarea mecanismului de redresare și reziliență și îmbinarea tuturor priorităților, fie cele vechi, fie cele noi.”

audio: Horia Daraban

foto: Parlamentul European

(AUDIO) Fondurile europene destinate României în cadrul financiar multianual 2028-2034, condiționate de realizarea unor reforme. Precizări din partea eurodeputaților români, Siegfried Mureșan și Daniel Buda

Publicat de hdaraban, 26 noiembrie 2025, 18:47 / actualizat: 2 decembrie 2025, 17:42

În cadrul unei întâlniri cu jurnaliști la Strasbourg, eurodeputatul Siegfried Mureșan a enumerat mai multe domenii ce ar putea fi vizate de solicitări de reformă la nivel național de către executivul comunitar. Acestea ar putea ține de domeniul public și birocrația care îl caracterizează, dar și de măsuri de creștere a competitivității.

Pe același subiect, al reformelor care ar putea condiționa acordarea de fonduri europene în perioada 2028 -2034, eurodeputatul Daniel Buda a precizat că, pentru viitorul cadru financiar, în cazul României, pentru a avea un grad de absorbție ridicat, e necesară inclusiv o reformă administrativ teritorială.

Eurodeputatul român Daniel Buda cu precizări privind necesitatea unei reforme administrativ teritoriale în România, odată cu introducerea pentru perioada 2028 -2034 a planurilor de parteneriat naționale și regionale. Acestea vor constitui modalitatea prin care statele membre vor putea gestiona fondurile europene alocate politicii agricole comune, politicii de coeziune, celei sociale și celei de pescuit.

audio: Horia Daraban

(AUDIO) De la tribuna Parlamentului European, șefa executivului comunitar, Ursula von der Leyen: „o pace justă și durabilă înseamnă garanții de securitate reale pentru Ucraina și Europa”

Publicat de hdaraban, 26 noiembrie 2025, 15:31

„Prima prioritate este ca orice acord să asigure o pace justă și durabilă. De asemenea, acesta ar trebui să garanteze securitatea reală a Ucrainei și a Europei. Ca națiune suverană, nu pot exista restricții asupra forțelor armate ale Ucrainei care ar face țara vulnerabilă la viitoare atacuri.
A doua prioritate este menținerea suveranității Ucrainei. Prin urmare, trebuie să fim clari că nu poate exista o împărțire unilaterală a unei națiuni europene suverane și că frontierele nu pot fi modificate prin forță.
A treia prioritate este asigurarea nevoilor financiare ale Ucrainei. În absența unei intenții reale a Rusiei de a se angaja în negocieri de pace, este clar că trebuie să sprijinim Ucraina pentru a se apăra. Și acest lucru începe prin asigurarea mijloacelor financiare necesare. În acest sens, noi, Comisia, am prezentat un document cu opțiuni. Acesta include o opțiune privind imobilizarea activelor rusești. Următorul pas este ca Comisia să fie pregătită să prezinte un text juridic.
A patra prioritate este că, indiferent de forma pe care o va avea un viitor tratat de pace, este clar că o mare parte din punerea în aplicare va reveni Uniunii Europene și partenerilor NATO. Fie că este vorba de garanții de securitate sau de sancțiuni, de finanțarea reconstrucției Ucrainei, de integrarea în piața unică sau de aderarea la UE, un principiu a fost acceptat. Nimic despre Ucraina fără Ucraina. Nimic despre Europa fără Europa. Nimic despre NATO fără NATO.”

De precizat că dezbaterea din Parlamentul European, deși nu era inițial programată, a fost introdusă pe ordinea de zi, pe fondul discuțiilor privind noul plan de pace pentru Ucraina. După dezbaterea de astăzi cu participarea președintei Comisiei Europene, mâine, 27 noiembrie, este prevăzut votul eurodeputaților pentru rezoluția pe care o propune Parlamentul European.

Audio:

sursa foto: Parlamentul European

audio: Horia Daraban

La 17 noiembrie, a murit Ilie Ilașcu. Octavian Țîcu, istoric: membrii grupului Ilașcu „au fost niște soldați în lupta pentru realizarea idealului românesc de independență, integritate și unitate românească”

Publicat de hdaraban, 21 noiembrie 2025, 19:13

Ilie Ilașcu a fost condamnat la moarte; curajul său a fost recunoscut internațional. În 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că Federația Rusă și Republica Moldova poartă responsabilitatea pentru tortură și privare ilegală de libertate, Ilie Ilașcu fiind eliberat în 2001.

Horia Daraban  a discutat cu domnul Octavian Țicu, istoric, om politic la Chișinău. Invitatul a vorbit despre idealurile grupului Ilașcu, dar și despre ambiguitățile clasei politice când este evocată personalitatea și cauza luptei celor care au fost aretsați în 1992.

„Atunci când vom spune, așa cum a spus și Ilașcu de multe ori, că este un război al Federației Ruse în Republica Moldova, atunci vom avea și clarități în privința a ceea ce au fost Ilie Ilașcu și grupul său, pentru că au fost niște patrioți români care au luptat împotriva imperialismului rus pentru menținerea unității spațiului românesc, așa cum s-a mai întâmplat până la ora actuală.”

Horia Daraban: Când spunem idealurile grupului Ilașcu, acestea se definesc prin?

Octavian Țîcu: Prin lupta pentru unitatea spațiului românesc. Asta a fost gândul și acțiunea acestui grup și ale lui Ilie Ilașcu, de altfel ca și ale idealurilor Frontului Popular din Moldova la începuturile constituirii sale. Să fie clar, Mișcarea de Renaștere Națională, după care crearea Frontului Popular au avut ca scop realizarea reunirii Basarabiei, Republicii Moldova cu România.

Această reunire era văzută și în declarația de independență a Republicii Moldova și în actele constitutive ale Frontului Popular și în mesajele pe care le-au transmis marile adunări naționale de la Chișinău. Ce a întrerupt acest proces a fost războiul de la Nistru, în care au participat Ilie Ilașcu și grupul său de patrioți români. Într-un cuvânt, pentru a opri acest proces de reunire, Rusia a declanșat acest război de agresiune.

Și lucrul acesta a fost spus clar la Chișinău chiar de către Ghenadi Seleznev, președintele Dumei ruse în 1992. Prin urmare, ați formulat exact decizia CEDO care spune despre complicitatea Federației Ruse și autorităților Republicii Moldova la detenția lui Ilie Ilașcu. Altfel spus, detenția sa în închisorile din Tiraspol nu ar fi putut avea loc în condițiile în care autoritățile Republici Moldova ar fi depus toate străduințele atât politice cât și diplomatice și mai ales economice și de alt gen pentru a-l elibera, atât pe el cât și pe grupul Ilașcu.

Nu s-a făcut timp de aproape un deceniu și acest lucru vorbește despre complicitatea autorităților Republicii Moldova aflate atunci sub controlul Federației Rusiei, pentru că, după războiul de la Nistru ,s-a întâmplat reversul mișcării de renaștere națională printr-o contra-revoluție, dacă putem spune, printr-o revenire la conducere în Republica Moldova a acelor forțe care erau loiale Federației Rusiei. De altfel, chiar Convenția Elțîn-Snegur din iulie 1992 în care se vorbește despre un conflict între Republica Moldova și Federația Rusă a generat o schimbare a conducerii Republicii Moldova, care era frontistă și unionistă, cu o conducere loială Moscovei condusă de premierul Andrei Sangheli, după care a venit Constituția filorusă din 1994 prin care se conduce Republica Moldova până la ora actuală.

Ce înseamnă această Constituție? Înseamnă inocularea articolului 13 privind limba moldovenească, a articolului privind neutralitatea Republicii Moldova, care numai neutralitate nu este, pentru că nu este respectat de Federația Rusă, care ocupa a zecea parte a teritoriului moldovenesc și, evident, Găgăuzia cu autonomia ei și multe alte lucruri care au fost înscrise în această Constituție. Și, începând, cu anul 1994, la conducerea Republicii Moldova, vine o conducere agrariană reprezentată de fosta nomenclatură comunistă agrariană de colhozuri, care numai de grupul Ilașcu nu și-a bătut capul; acesta devenise deja emblematic la nivel internațional, inclusiv prin eforturile României și prin eforturile mai multor mișcări și forțe și grupuri de apărare a drepturilor omului.

Cu alte cuvinte, grupul Ilașcu și Ilie Ilașcu au fost un simbol al acestei lupte a românismului în condițiile în care în Republica Moldova era o guvernare neocomunistă.

Horia Daraban: Când spunem idealurile grupului Ilașcu, acum, ele mai sunt prezente în rândul publicului, în sufletul publicului, în stânga și în dreapta Prutului?

Octavian Țîcu: Evident, pentru că, ce am văzut cu ocazia mormântării sale, sunt lucruri care nu s-au mai întâmplat. Evident, pe ambele maluri ale Prutului, cumva, ne pricepem la a drege lucrurile în prezența morților pe care îi pomenim, le facem funeralii naționale și așa mai departe. Marea problemă a lui Ilașcu este că și-a desfășurat întreaga activitate politică în România și nu în Republica Moldova.

Mai mult decât atât, în acești 30 de ani, inclusiv și mai ales după eliberarea lui Ilașcu, n-a fost prezent public în spațiul din Republica Moldova. Cu alte cuvinte, un om care ar fi trebuit să țină prim planul integrității idealurilor românești în Republica Moldova după eliberarea sa, ar fi trebuit să fie omniprezent la Chișinău, atât în Parlament, în lecții publice, în universități, în licee, în gimnazii, un om care să arate o linie de acțiune, așa să spunem, în Republica Moldova.

N-a fost așa. Ilie Ilașcu s-a regăsit în România, atât în Senatul, în Parlamentul României, în activitățile pe care le-a desfășurat acolo și a păstrat întotdeauna această rezervă față de Republica Moldova ca stat. Și în asta există un mare paradox pentru că, evident, România ca stat, i-a organizat funeralii naționale și a fost tratat ca un luptător pentru idealurile românești.

La Chișinău, lucrurile s-au făcut cu jumătate de măsură. Pe de o parte, s-a menționat de către președinta statului lupta lui pentru realizarea idealului românesc și, pe de altă parte, s-a vorbit despre lupta lui pentru integritatea și independența Republicii Moldova, ceea ce acum nu este chiar același lucru cu realizarea idealului național de reunire. Adică, nu știu în ce măsură moartea lui Ilie Ilașcu și moștenirea lui politică reconciliază societatea Republica Moldova, în condițiile în care avem aceste ambiguități.

Cu siguranță, cei care l-au cunoscut, cei care îi știu parcursul și cei care au fost alături de el știu că, de fapt, întreaga sa viață, întregul său ideal a fost tocmai realizarea reunirii spațiului românesc și nu doar a Republicii Moldova, a Basarabiei, spunem, cu România, dar și a românilor peste Nistru, acolo unde el a luptat și acolo unde a fost încarcerat.

Horia Daraban: La lecția de istorie, la ora de istorie, în școală, ar trebui să se vorbească despre grupul Ilașcu și dacă da, ce ar trebui să se spună elevilor?

Octavian Țîcu: În primul rând, există nevoie de o definire clară a lucrurilor care s-au întâmplat în 1991. Că noi tot o bâlbâim în Republica Moldova, unii vorbesc de război civil, de război interetnic, război între Tiraspol și Chișinău. Nu!

Trebuie să spunem clar că a fost o agresiune militară a Federației Ruse împotriva Republicii Moldova, așa cum se întâmplă în Ucraina, la ora actuală. Să nu umblăm conflict de la Nistru și alte chestiuni. Atunci când vom spune, așa cum a spus și Ilașcu de multe ori, că este un război al Federației Ruse în Republica Moldova, atunci vom avea și clarități în privința a ceea ce au fost Ilie Ilașcu și grupul său, pentru că au fost niște patrioți români care au luptat împotriva imperialismului rus pentru menținerea unității spațiului românesc, așa cum s-a mai întâmplat până la ora actuală.

Această conflictologie este îndelungată, de la 1792, tot avem această încercare a forțelor ruse de a rupe bucăți din spațiul românesc și a le alipi la imperiu. Și atunci când vom spune lucrurile astea, cu siguranță, vom vorbi și despre faptul că, de fapt, acest război de la Nistru a fost un război ruso-român într-o îndelungată conflictologie ruso-română. Iar acești bărbați au fost niște soldați în lupta pentru realizarea idealului românesc de independență, integritate și unitate românească.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: wikipedia.org

Livia Onceriu, ieșeanca pasionată de botanică, de la bananieri pitici până la plante exotice aduse din Singapore: „dacă ai o plantă sau ai câteva sute, cred că nu contează, important e să ai măcar una, să ai curajul de a începe cu una.” Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (5.10.2025)

Publicat de hdaraban, 7 octombrie 2025, 17:46

În spatele unor astfel de formulări sunt preocupările unor oameni pentru care universul verde oferă satisfacții de ordin estetic și nu numai.

Confirmări vin din răspunsurile doamnei Livia Onceriu, care, în apropiere de Iași, a dezvoltat o veritabilă grădină botanică: plantele adunate din cele patru zări au ajuns  în sere și spațiile în aer liber special amenajate. „Am un fel de listă de dorințe și mă duc la Grădina Botanică Iași și acolo spun: „planta asta o am, planta asta nu o am, pe asta o vreau”. Și după aia, mă strădui să o obțin, de undeva tot o găsesc.”

Deși îngrijirea sutelor de specii de plante necesită un efort constant în fiecare anotimp, Livia Onceriu spune că „există o satisfacție pe care o ai în momentul în care vezi o floare care îmbobocește, o urmărești, a mers, n-a mers. Dar trebuie să-i acorzi timp și să ai răbdare și totdeauna, totdeauna ai să ai o satisfacție.

Chiar și pentru plantele care nu fac flori. Vezi o crenguță nouă, o frunză nouă, un mugure care apare undeva, e mare lucru. E ca și cum te uiți la natura cum crește.”

Cât despre efectul gestului de a crește plante, interlocutoare  recunoaște că o face să se simtă mai bine, „îmi consumă o parte din energia negativă și mă calmează. Dacă ai o plantă sau ai câteva sute, cred că nu contează, important e să ai măcar una, să ai curajul de a începe cu una.”

Horia Daraban: Banane, dar și alte fructe exotice crescute aproape de Iași?

Livia Onceriu: Da, dacă vă referiți la recolta din 2023, am reușit să adunăm în jur de 10 banane, atât s-au copt într-un ghiveci de 45 cm diametru, dintr-un bananier din clasa Musa Cavendish, bananier pitic.

Horia Daraban: Să devoalăm, răspunsul vine din partea doamnei dr. Livia Iolanda Onceriu, cea care în grădina sa, în aer liber și în sere, are o întreagă colecție de plante; adunate din călătorii pe întreg mapamondul?

Livia Onceriu: Aproape. Încă n-am bătut America de Sud, dar mă strădui!

Horia Daraban: Prima plantă adusă dintr-o călătorie, doamna doctor?

Livia Onceriu: Prima plantă a fost o orhidee Phalaenopsis, pe care am cumpărat-o în 1990 din Belgia. Vă dați seama, dacă vorbesc despre 1990, era prima ieșire spre vest și m-am întors acasă, în mașină, 3000 de km, cu un ghiveci, cu o floare, în brațe.

Horia Daraban: Din 1990, o floare, acum, în toamna lui 2025, o grădină extrem de bogată. Diversă?

Livia Onceriu: Da, este foarte diversă. Eu sunt un colecționar și, din cauza acestui fapt, tot ce apare nou sau tot ce am putut obține, fie prin schimburi, fie, efectiv, achiziționând, am luat, am încercat să văd cum cresc, cum se dezvoltă, să le multiplic.

Horia Daraban: Diversitate sau concentrată pe o anumită zonă a botanicii?

Livia Onceriu: Diversitatea este limitată, în sensul că nu poți crește chiar orice. Condițiile pe care trebuie să le asiguri plantelor, câteodată, sunt dificil de realizat. M-am străduit cât am putut.

De exemplu, am, în acest moment, o seră tropicală, o seră caldă, care se întreține cu cheltuieli, vă dați seama, dar unde reușesc să țin niște plante tropicale în condiții optime; mai am o seră de zona temperată, care imită zona temperată, și o seră rece, și în fiecare am adaptat anumite specii.

Horia Daraban: Dacă ar fi să dăm exemple legate de plantele care se găsesc în sere, în cea pentru clima tropicală, am spus de bananier.

Livia Onceriu: Da. Bananierul, primul exemplar, l-am achiziționat în urmă cu vreo 10 ani și, după aceea, am multiplicat. În fiecare an, dăruiesc la prieteni și cui mai dorește un bananier.

Bananierul se crește greu la noi pentru că are nevoie de căldură, umiditate, lumină. Nu-i place orice climat. Chiar dacă este cald, să zicem vara la noi, dacă e prea cald, e prea mult, trebuie umbrit. Deci sunt niște condiții pe care trebuie să le reproduci.

Horia Daraban: Pe lângă bananier, în sera tropicală?

Livia Onceriu: Palmieri, 3, 4, 5, nici nu mai știu câte specii. Sunt așa de multe, deci eu am sute de specii. E foarte greu să vă spun, acum, câte sunt în total, nu le-am numărat niciodată. Să știți că eu mă compar cu Grădina Botanică. Am un fel de wishlist, o listă de dorințe, și mă duc la Grădina Botanică Iași și acolo spun „planta asta o am, planta asta nu o am, pe asta o vreau”. Și după aia, mă strădui să o obțin, de undeva tot o găsesc.

Horia Daraban: Pasiunea pentru botanică, pentru plante, plante exotice are o sursă?

Livia Onceriu: Da, din călătorii. Din Singapore mi-am adus o orhidee. Am transportat-o pe avion, am ținut-o așa cu drag și am ajuns cu ea în țară.

Tot din Singapore, am primit un arbore, care acum crește la mine în seră, tocmai l-am transplantat de curând. Într-un container mai mare este o Plumeria, este o specie rară, crește numai în zonă tropicală, este cunoscut și sub numele de Frangipani. Face o floare extrem de parfumată, este chiar folosită esența la parfumuri, este o minunăție.

Când văd că ies mugurii de floare, și înflorește deja de 3 ani la mine, este o minunăție.

Horia Daraban: Pasiunea dumneavoastră pentru botanică are o dimensiune solitară sau ea se întâlnește cu ceea ce fac și alți botaniști amatori, mai mult sau mai puțin?

Livia Onceriu: În cercul meu de prieteni, toată lumea știe că eu colecționez plante și de multe ori beneficiez de suportul prietenilor și cine aude despre cineva care colecționează sau care are plante pe care eu le caut, mai am posibilitatea să mai fac schimb pe ici pe-colo, dar marea majoritate sunt achiziționate din diverse surse.

Nu există excursie în oraș la cumpărături după pantofi, există excursie în oraș după plante. Și excursia în oraș după plante, de obicei, este fructuoasă, că, slavă Domnului, acum se găsesc și la noi mulți comercianți care aduc tot felul de plante și cine este doritor și cui îi place să facă peisagistică, cui îi place să facă așa ceva, chiar are ce face.

Horia Daraban: Ați menționat, dumneavoastră, despre o plantă care face flori foarte frumoase.

Livia Onceriu: Frangipani.

Horia Daraban: Ce primează, esteticul sau utilul? Se îmbină?

Livia Onceriu: La mine, esteticul. Utilul e mai greu de înțeles și de văzut, pentru că nu am decât puține plante care pot fi utile, să spunem, acasă. Deci eu sunt pe zona vizualului, culoare, formă.

Horia Daraban: Dumneavoastră ați menționat la un moment dat, ideea de climat, de seră și care să răspundă nevoilor plantelor. Dincolo de acest aspect, care sunt limitele în adoptarea unor plante exotice?

Livia Onceriu: Timpul pe care îl aloci, pentru că este o activitate în care zilnic trebuie să îți oferi timp pentru a lucra cu plantele în seră. Pe lângă mine, au învățat mulți viitori grădinari cum să lucreze și ce să facă pentru anumite plante. Grădina este mare, mii de metri pătrați, deci numai serele au cam 100 de metri pătrați. Deci sunt mari, sunt mai multe, iar restul este grădină amenajată în sistem parc.

Horia Daraban: Întreținerea plantelor înseamnă întâlnirea cu ele în fiecare zi?

Livia Onceriu: Da, pentru că, în afară de faptul că anumite lucruri, de exemplu microclimatul, îl poți controla chiar și de la distanță, adică eu am pus de exemplu higrotermometre, pot verifica dacă e vânt, dacă nu e vânt, am și sisteme automate de închidere a obloanelor la sere, în cazul că se pornește o furtună, e prea frig, e prea umed, așa mai departe, dar zilnic trebuie să mergi pe acolo.

Chiar dacă nu merg eu, merge cineva care verifică starea plantelor, curăță foliajul care deja s-a uscat sau nu mai este estetic. Verifică starea sănătății plantelor, pentru că serele alea sunt într-o grădină mai mare, în jur, în pădure.

Tot timpul sunt dăunători care intră în sere, plantele sunt scoase, cele pe care le pot ține și marea majoritate le scot vara, la aer curat, la soare direct. Și atunci, sigur, sunt și dăunătorii. Iar după ce le-ai scos afară, trebuie să le verifici.

Pentru că dacă scapi dăunătorii într-o seră, după aia, ai mult, mult, mult de suferit. Pierzi plante, cheltuiești o grămadă de bani pentru tratamentul lor, este foarte dificil. Plus, nu-i numai sera.

Trebuie să-ți pregătești compostul, se adună cantități enorme, de la iarbă tăiată până la frunze, până la resturi, plus resturile vegetale din casă, din gospodărie. Deci nu fac singură treaba asta. Este o echipă întreagă care lucrează alături de mine. Sunt angajații mei și lucrăm, aici pot să mă laud, foarte bine.

Horia Daraban: Dincolo de activitatea propriu-zisă, le vorbiți plantelor?

Livia Onceriu: Nu sunt adeptul vorbitului cu plantele, dar le pun muzică. Nu știu dacă vorbitul în sine poate reprezenta o influență pozitivă asupra plantelor, dar muzica, cu siguranță; pentru că muzica, la urma urmei, este o emisie constantă de unde care s-ar putea să transmită ceva plantelor.

Horia Daraban: Apropo de efectul muzicii asupra plantelor, în sens invers, plantele, creșterea lor, grija pentru ele, ce efect are asupra dumneavoastră, asupra omului?

Livia Onceriu: Eu mă simt întotdeauna foarte bine; dacă sunt plante și dacă văd ceva verde undeva, mă uit să văd ce plantă este, cum crește, ce codiții are. Pentru orișice durere, a intrat într-o seră și a vedea flori frumoase, colorate, a vedea forme diferite, fiecare plantă are structura ei, are forma ei, e o plăcere.

Pentru mine nu este numai asta, ci și lucrul efectiv. Să stau acolo cu mâinile în pământ e o plăcere.

Horia Daraban: Vă schimbă starea de spirit apropierea de plante și dacă da, în ce fel?

Livia Onceriu: De cele mai multe ori, în bine. Mă simt mai bine, îmi consumă o parte din energia negativă și mă calmează. Dacă ai o plantă sau ai câteva sute, cred că nu contează, important e să ai măcar una, să ai curajul de a începe cu una.

Horia Daraban: Te face mai răbdător?

Livia Onceriu: Da. Și există o satisfacție pe care o ai în momentul în care vezi o floare care îmbobocește, o urmărești, a mers, n-a mers. Dar trebuie să-i acorzi timp și să ai răbdare și totdeauna, totdeauna ai să ai o satisfacție.

Chiar și pentru plantele care nu fac flori. Vezi o crenguță nouă, o frunză nouă, un mugure care apare undeva, e mare lucru. E ca și cum te uiți la natura cum crește.

Horia Daraban: Apropo de satisfacție, dumneavoastră ați donat plante Grădinii Botanice de la Iași. Ultimul gest?

Livia Onceriu: Da, a fost acum, recent. Eram într-o dilemă, nu știam cum să rezolv o situație. În urmă cu câțiva ani, am achiziționat de la Grădina Botanică din Berlin niște semințe. Le-am adus acasă, le-am plantat, m-am uitat la ele cum cresc, erau foarte frumoase. Așteptările mele au fost depășite cu șase metri. M-am trezit că am cumpărat de fapt un copac.

Serele mele au numai șase metri înălțime și, când am atins această limită cu o grămadă de plante rezultate din semințele respective, a trebuit să fac ceva. Am găsit soluția cea mai potrivită și am căutat specialiștii cei mai buni care să poată să beneficieze, la urma urmei, de efortul meu de 10 ani de zile. Și am zis că cine poate să facă chestia asta decât Grădina Botanică și cumva…

Horia Daraban: Plantele dumneavoastră ajung și la public.

Livia Onceriu: Absolut, absolut.

Horia Daraban: Ce proiecte legate de grădina dumneavoastră, de serele dumneavoastră aveți în vedere? Achiziția de noi plante?

Livia Onceriu: Ca proiecte, pentru această toamnă, este cumva în desfășurare renovarea uneia dintre sere. Este sera în care țin iarna colecția de rododendroni, azalee, multe culori, multe forme. Iar în rest, pentru achiziții, voi face o incursiune în Cipru, de unde sper să găsesc o soluție să aduc niște semințe de conifere, care cresc, efectiv, numai în Cipru.

Horia Daraban: Se pot adapta?

Livia Onceriu: Nu știu, dar voi încerca. Eu sunt o temerară. Cu siguranță, pot să fie și pierderi. Dar dacă nu încerci, nu știi ce-ți oferă șansa.

Interviu realizat de Horia Daraban

Sursa foto: Livia Onceriu

Profesorul Cătălin Tănase, membru corespondent al Academiei Române, președintele Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii: „Grădina Botanică „Anastasie Fătu”, chiar și în prezent, în aglomerația aceasta urbană, reprezintă un spațiu perfect de recreere pentru foarte mulți dintre cei care o vizitează”

Publicat de hdaraban, 2 octombrie 2025, 19:07

Iașul poate fi exemplu pentru suma de problematici ce țin de ființarea Grădinii Botanice. Instituția, partea Universității „Alexandru Ioan Cuza”, se identifică și cu trecutul orașului. Poate fi invocat un an, 1856, momentul de înființare a primei grădini botanice, dar și o personalitate, Anastasie Fătu, medic naturalist, filantrop și om de cultură și care, prin eforturi financiare proprii, a pus la punctul un astfel de spațiu.

Grădina Botanică pe care o știm astăzi își are începuturile în anii ‘60, acum, cu o suprafață de aproape 88 de hectare. În anul 2000, instituția ieșeană a fost membru fondator al Asociației Grădinilor Botanice din România. Cu aceste repere pe fundal,  Horia Daraban l-a avut invitat pe domnul profesor universitar doctor Cătălin Tănase, directorul Grădinii Botanice „Anastasie Fătu” de la Iași, membru corespondent al Academiei Române și, în acest cadru, președintele Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii.

Invitatul Radio Iași, în răspunsurile oferite, a abordat mai multe subiecte ce țin de Grădina Botanică; unul dintre ele, traficul rutier de pe șoseaua Munteni. „Ceea ce, începând cu 1999, se cheamă șoseaua Munteni a fost o alee în Grădina Botanică.  Dacă această alee, în zona lacului, are o lățime sub 3 metri, eu nu cred că este o șosea destinată tuturor categoriilor de vehicule. […] Din anul 2007, am început discuțiile pentru a clarifica cum rezolvăm problema aceasta care deranjează; cine vine în Grădina Botanică, vine ca pieton, vine cu un cărucior în care se găsește un copil, vine să se recreeze, dacă nu, cumva, să studieze viețuitoarele, de exemplu, care se găsesc în zona lac. Sunt o mulțime de păsări, sunt amfibieni, sunt mamifere. Toate acestea sunt deranjate de acest trafic continuu. Fiind vorba de un drum de acces public, nici într-un caz, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, prin Grădina Botanică, nu poate limita accesul nimănui pe un drum care este declarat șosea și mai departe stradă.”

Profesorul Cătălin Tănase a oferit informații și despre izvoarele care se află pe terenul Grădinii Botanice. Referitor la sursele de apă de suprafață, „Direcția de Sănătate Publică Iași a prelevat probe, asta s-a întâmplat în perioada 2007-2008, din aceste izvoare de suprafață și a dovedit cu buletinele de analiză, apa nu este destinată, recomandată pentru consum.”

„Dacă vorbim de acele ape minerale și captarea din pânza de apă freatică, începând cu anul 2021-2022, conducerea Universității a solicitat analiza acestor izvoare de profunzime. Concluzia a fost că nu sunt recomandate pentru consum. Sunt aspecte foarte logice, clare, din ceea ce a însemnat, noi ne referim la prezent, dar zona aceasta unde se găsește Grădina Botanică a însemnat groapa de gunoi a Iașului.”

 Referindu-se la Registrul spațiilor verzi din Iași, profesorul Cătălin Tănase a atras atenția că raportul realizat în 2018 „a fost cu foarte multe erori. O firmă care a câștigat o licitație a finalizat un registru al spațiilor verzi și care menționa, într-o parcelă din Grădina Botanică, o anumită specie de plop, și nu un plop, ci 40 de exemplare. Și, în realitate, nu există niciunul. De aceea, pe mine nu m-a mirat că se inițiază un nou proiect pentru ceea ce probabil va însemna un nou registru al spațiilor verzi din orașul nostru.”

Directorul Grădinii Botanice „Anastasie Fătu” a vorbit și despre destinul unor monumente ale naturii, unul dintre ele, teiul lui Eminescu din Parcul Copou. Prin preocupările specialiștilor,   în anii ’80,  au fost colectați  drajoni, clone vegetale din celebrul copac. „Avem, în prezent, doi arbori care arată superb și noi, necontenit, selectăm drajonii pe care îi ducem în pepinieră. Am făcut și un studiu genetic care dovedește apartenența clonelor din Grădina Botanică la teiul lui Eminescu. De altfel, municipalitatea, cu prilejul Centenarului Marii Uniri, a transferat un astfel de vlăstar în parcul central din Viena”.  Eu, în urmă cu patru ani, am oferit unei comunități de români  de lângă Rotterdam, și deja, anul acesta, am fost la a patra ediție a Sărbătorii Teiului lui Eminescu. Iar cel mai recent, o delegație a Primăriei a dus la Chișinău, cu prilejul unui eveniment, doi vlăstari din teiul lui Eminescu. Acestea sunt lucruri care rămân.”

Interviu realizat de Horia Daraban

Alexandru Trandabăț, instructor voluntar la Aeroclubul „Alexandru Matei” Iași: „zborul cu planorul este cel mai aproape de zborul liber. Imaginați-vă că este o aeronavă care are peste 500 de kilograme, perfect guvernabilă, exact ca un avion, doar că nu are motor”. Emisiunea „Weekend cu prieteni” (28.09.2025)

Publicat de hdaraban, 30 septembrie 2025, 17:22

Și totuși, și acum, senzația, sentimentele unice pe care le generează zborul cu diferite aparate sunt la fel de autentice ca cele ale pionierilor aviației în urmă cu mai bine de un secol. Într-o cheie subiectivă, se poate că planorul, aparatul fără motor, oferă garanția întâlnirii cu astfel de trăiri. De altfel, România are o tradiție extrem de bogată în planorism, inclusiv în competiții sportive de profil.

Horia Daraban, la „Weekend cu prieteni” a căutat confirmări, dar și alte orizonturi ale acestui subiect, avându-l invitat pe domnul Alexandru Trandabăț, conferențiar universitar doctor la Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică aplicată din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi”, în studiul Radio Iași, în postura, de această dată, de planorist, instructor voluntar la Aeroclubul Teritorial „Alexandru Matei” Iași.

Interlocutorul spune că „zborul cu planorul este cel mai aproape de zborul liber. Imaginați-vă că este o aeronavă care are peste 500 de kilograme, perfect guvernabilă, exact ca un avion, doar că nu are motor.”

Având o experiență de peste 1500 de ore de zbor, dar și mai multe generații de învățăcei pregătiți, Alexadru Trandabăț precizează că obținerea licenței la planorism este  primul pas  pentru pregătirea pentru alte aeronave: „vorbim de avioane mici și avioane mari și până la avioane cu multe geamuri. Am foști elevi care sunt piloți de linie, am foști elevi care sunt piloți pe F-16, deci zborul cu planorul este un prim pas”.

Deși planorismul este un sport costisitor, similar cu yachtingul, Aeroclubul României, spune profesorul Trandabăț, „a reușit să facă acest sport accesibil maselor. Prin politica insituției, tinerii între 15 și 23 de ani au acces la cursuri de zbor gratuite prin care se pot forma. O dată ce ai terminat cursurile, ți se oferă posibilitatea să te antrenezi. O dată ce ai început să dovedești că devii bun, ți se pun la dispoziție oameni, aparate, locații, ți se pune la dispoziție, practic, toată infrastructura ca să devii performant”.

Horia Daraban: Trei pescăruși pe fond albastru având cunună de argint sau nu se mai acordă astfel de distincții, domnule profesor?

Alexandru Trandabăț: Ba se acordă. Această distincție este practic „C-ul de argint”, așa o numim noi, generic. Este un simbol care reprezintă încununarea unor țeluri: un zbor de minimum 5 ore, un câștig de înălțime de minimum 1000 de metri și o distanță parcursă în simplă comandă de minimum 50 de kilometri ca distanță.

Horia Daraban: Dumneavoastră, ce distincție?

Alexandru Trandabăț: Echivalentul „C-ul de aur” cu vreo două sau trei diamante.

Horia Daraban: De ce se mai practică zborul cu planorul? Cerul, este o certitudine, aparține și omului, nu numai înaripatelor.

Alexandru Trandabăț: Este o întrebare care ține de fiecare respondent în parte. Zborul cu planorul este cel mai aproape de zborul liber. Imaginați-vă că este o aeronavă care are peste 500 de kilograme, perfect guvernabilă, exact ca un avion, doar că nu are motor.

Diferența între un planor și un avion este aceea că avionul are motorul care răspunde la acționarea unei manete, pe când,  planorul are un motor care se află undeva afară, în natură. Îl definim ca fiind curenții ascendenți. Ține de abilitatea pilotului de a găsi acel motor și de a sta în aer cât mai mult și să meargă cât mai departe.

Horia Daraban: Cum v-ați apucat de planorism și la ce vârstă?

Alexandru Trandabăț: La o vârstă destul de avansată. Acum, trebuie să ai 15 ani împliniți când începi cursul teoretic. Cursul teoretic începe în februarie, de obicei, și ține până la sfârșit de martie, început de aprilie, după care, începe partea de pregătire practică la sol, undeva 5 ore și 40 de minute, după care, urmează pregătirea practică în aer. Dacă ai 15 ani împliniți în februarie, atunci poți să fii în postura unui învățăcel în tainele zborului.

Horia Daraban: Dumneavoastră, nu la 15 ani.

Alexandru Trandabăț: Nu. Eu, de loc, sunt din Piatra Neamț și am venit în Iași ca tânăr student, undeva pe la 19 ani, în 1996. Nu știam unde e Aeroclubul, nu știam nimic. Stăteam la coadă, la cămin, și am văzut niște avioane și m-am dus pe direcția de unde decolau avioanele. Am ajuns acolo, am fost întâmpinat de domnul Iftodie, m-a întrebat ce caut așa rătăcit pe acolo.

Explicându-i că sunt pasionat și aș dori și eu să zbor, el mi-a spus așa: „măi băițele, mergi tu acasă, că zborul e pentru păsări. Dar dacă vrei să devii pasăre, vino în ianuarie, că atunci încep înscrierile”. În ’97, m-am prezentat, după care tot merg în fiecare an.

Horia Daraban: Peste douăzeci de ani au trecut, aceleași senzații ca la început, domnule profesor, legate de zbor, de privirea aruncată spre lume de la înălțime?

Alexandru Trandabăț: Nu sunt două zboruri identice. Oricât de procedural ar fi acest zbor, nu există două zboruri care să se asemene ca două picături de apă. În fiecare zbor ai provocări, în fiecare zbor ai bucurii, în fiecare zbor ai alte realizări.

Horia Daraban: Emoția se păstrează? E aceeași?

Alexandru Trandabăț: Emoția este tot timpul; vei avea emoții, dar emoțiile vin din considerente diferite: la început, din necunoscut, după care, din faptul că îți dai seama că știi, dar nu știi suficient; după care, emoțiile vin din situații inedite despre care doar ai citit; după care, ajungi în situații inedite în care ești pus de învățăcelul din față. Deci sunt elemente care tot timpul te vor ține în tensiune, dar una plăcută, o tensiune care îți creează o plăcere.

Horia Daraban: Spuneați dumneavoastră de provocări în timpul zborului. Și dacă e să ne imaginăm că punem mâna pe manșă, oferiți-ne dumneavoastră un exemplu de provocare în timpul zborului cu planorul.

Alexandru Trandabăț: Dacă la primele zboruri provocarea este să ții planorul în linie dreaptă, după asta, provocarea se transformă în a face zborul cât mai lin; după care, provocarea se transformă în cum să fac cele mai precise aterizări sau cum să fac cele mai frumoase decolări. După ce ai ajuns să zbori, să stăpânești aceste elemente, decolarea, aterizarea, turul de pistă, după ce ți-ai luat licența, începi să te specializezi în cele două direcții: fie vorbim de zbor de distanță, fie vorbim de acrobație.

Horia Daraban: Dumneavoastră, spre ce v-ați îndreptat, distanță sau acrobație?

Alexandru Trandabăț: Prima dragoste a fost distanța și am rămas oarecum atașat de ea, dar mă mai joc și cu acrobația, nu-mi displace.

Horia Daraban: În tot acest tablou pe care l-ați descris dumneavoastră, își are loc frica și dacă da, ce rol îi se poate da ca să fie constructivă?

Alexandru Trandabăț: Frica este, practic, frica de necunoscut, dar până ajungi să zbori, ca tânăr învățăcel, treci printr-o perioadă de acumulare de informații, studiezi undeva la 9 materii, minimum 78 de ore, deci destul de consistent. Practic, în momentul când ajungi în planor, cam știi la ce să te aștepți, nu-i așa un pas în gol și vezi tu ce se întâmplă. Într-adevăr, există emoții, nu le-aș defini frică, ci emoții controlate și emoții care, zic eu, duc la progres.

Horia Daraban: Există particularități legate de această zonă geografică și care aibă legătură și cu aspectul de ordin meteorologic?

Alexandru Trandabăț: Iașul, din punct de vedere meteorologic, este poziționat într-o zonă favorabilă zborului cu planorul. Până prin 2010, tradițional, concursul național de zbor de distanță se ținea la Iași, au fost zeci de ediții. Din fericire pentru comunitate, din păcate pentru noi, dezvoltarea aeroportului a dus la un număr crescut de curse, iar din cauza poziționării aerodromului față de aeroport, avem mici-

mari impedimente în a desfășura o astfel de activitate, care presupune blocarea spațiului aerian un timp îndelungat; până faci toate decolările, după aia, trebuie să asiguri posibilitatea de întoarcere tuturor planoarelor, deci e puțin mai complicat. De aceea, concursul național se ține acum tradițional în Craiova. Există un proiect inițiat de către Aeroclubul României și, împreună cu o mână de sufletești, prin care se încearcă reluarea activității de zbor de distanță în regim competițional la Vlădeni, la vreo 35 de kilometri de Iași în zona de nord, în afara spațiului controlat de către turnul de la aeroport, astfel încât să putem desfășura activitatea fără să ne încurcăm unii pe alții.

Horia Daraban: Care sunt cele mai frumoase locuri pe care le-ați văzut de la înălțime și care să aibă legătură cu zona Moldovei?

Alexandru Trandabăț: Zona Moldovei e mare. Am avut zboruri, am decolat de lângă Piatra Neamț, am urcat în Ceahlău, în undă, după aia, am fost până în Fundu Moldovei, am coborât înapoi. Am avut alte zboruri de la Brașov, tot așa, mers până în granița de nord sau mers până în granița de vest, pe munte.

Am zburat cam prin toate aerodromurile existente în patrimoniul Aeroclubului României și fiecare loc are povestea lui, fiecare zbor îți oferă niște peisaje de vis. România e o țară frumoasă și merită văzută și la pas, dar și de la înălțime.

Horia Daraban: E un sport costisitor?

Alexandru Trandabăț: Este un sport costisitor, dar Aeroclubul României a reușit să facă acest sport accesibil maselor. Prin politica acestora, tinerii între 15 și 23 de ani au acces la cursuri de zbor gratuite prin care se pot forma. O dată ce ai terminat cursurile, ți se oferă posibilitatea să te antrenezi. O dată ce ai început să dovedești că devii bun, ți se pun la dispoziție oameni, aparate, locații, ți se pune la dispoziție, practic, toată infrastructura ca să devii performant. Dacă ar fi să ne gândim ca sport individual, să-l faci tu, pentru că ai tu pasiunea asta, să-ți cumperi propria aeronavă, să întreții propria aeronavă, să deplasezi acea aeronavă, sunt niște costuri care, cu modestie vă spun, se compară cu iahturile. Arată altfel, dar au același principiul de funcționare și cam aceleași costuri.

Horia Daraban: Revenind la povestea dumneavoastră, peste 1000 de ore de zbor cu planorul, care este amintirea cea mai apropiată sufletului dumneavoastră și care se fie legată de zborul cu planorul?

Alexandru Trandabăț: Spre exemplu, într-un zbor, undeva, pe la vreo 7000 de metri, travers de Suceava, am cerut flight level 230. Și cel de la radar ne-a spus că ne aprobă să urcăm până la 230, după care noi l-am corectat și am zis coborâm la 230; în momentul în care a intrat un pilot de linie, care era în frecvență cu noi, și a întrebat „cum, repetați, cum, echivalentul a 7000 de metri cu planorul, și mai sunteți vii?”

Horia Daraban: Deci se strâng amintirile.

Alexandru Trandabăț: Se strâng amintirile. Sunt multe amintiri.

Horia Daraban: Dacă ați putea zbura oriunde în lume cu un planor, unde ați vrea să mergeți? Care ar fi orizontul acela geografic?

Alexandru Trandabăț: Sunt vreo trei locuri așa anumite „Mecca” pentru planoriști. Aș merge, spre exemplu, în Noua Zeelandă, aș merge în Chile, zbor montan și e foarte interesant și probabil că aș mai merge și în Africa. În Africa termica, care aici ne duce undeva la 2500 de metri, acolo, se urcă la 5000 de metri, în momentul în care poți să sari pe distanțe mai lungi și să faci zboruri cu performanțe mai notabile.

Horia Daraban: Vă pregătiți pentru astfel de experiență?

Alexandru Trandabăț: Sunt multe lucruri de aliniat. Probabil că, într-un viitor nu foarte îndepărtat, voi face și treaba asta. Eu mi-am zis așa, la pensie trebuie să am grijă și de mine.

Horia Daraban: Cum reacționează familia? S-a obișnuit cu ceea ce faceți dumneavoastră?

Alexandru Trandabăț: Eu obișnuiesc să spun că noi, piloții, suntem o mare familie și treaba asta vine din faptul că eu mi-am cunoscut soția pe aerodrom. M-am dus și eu să văd ce om sănătos sare dintr-un avion perfect funcțional. Ea făcea parașutism pe atunci, eu învățam să zbor cu planorul.

În perioada respectivă, puteai să mai faci schimb. Ei, și m-am liniștit, am rămas la prima dragoste: aviatica. Copiii au trăit pe aerodrom, au crescut pe aerodrom, adică au venit, i-am luat cu mine, sunt acolo ca acasă.

Horia Daraban: Se transmită microbul?

Alexandru Trandabăț: Eu știu, sper.

Horia Daraban: Frumoase și, bineînțeles, interesante povestirile dumneavoastră. Ați spus la un moment dat că înscrierile pentru cursuri de planorism încep în prima parte anului viitor. Prin prisma experienței și a edițiilor trecute de pregătire, de antrenament, vin copii, sunt persoane interesate?

Alexandru Trandabăț: Sunt. Constat că în fiecare an vin copii pasionați. Se adună vreo 50 de copii cu aproximație, care încep cursurile teoretice. Pe parcurs, o parte se mai triază, o parte rămân. După cursurile teoretice, se susține  un examen din teorie, iar cei care reușesc să treacă acel examen vor fi admiși la începerea cursurilor practice și cursurilor de zbor.

De fiecare dată fac un mic joc cu ei. Îi întreb ce i-a adus aici. Dacă, în trecut, constatam prioritar era curiozitatea sau că vreau să iasă în evidență, așa numitul teribilism, sau, nu știu, am venit pentru că au venit prietenii, acum, am văzut că începe să apară o nouă categorie, a celor care sunt pasionați și știu că vor să facă carieră din asta. Practic, zborul cu planorul este zborul în care deprinzi tehnica zborului în naturalețea ei.

Zburând planorul, poți, după aia, să treci să zbori orice fel de aeronavă cu aripă fixă. Vorbim de avioane mici și avioane mari și până la avioane cu multe geamuri. Am foști elevi care sunt piloți de linie, am foști elevi care sunt piloți pe F-16, deci zborul cu planorul este un prim pas.

Horia Daraban: La finalul interviului nostru, domnule profesor Trandabăț, un gând, un mesaj pentru cei care poate oscilează de a merge pe acest drum al pilotării planorului. Ce le-ați spune?

Alexandru Trandabăț: Erau niște vorbe atribuite lui da Vinci, că „o dată ce ai zburat, nu mai poți păși fără să te uiți la cer, pentru că tot timpul ai să vrei să fii acolo”. Nu știu cât îi aparțin lui sau cât e un mesaj motivațional, dar dacă aveți în gând să încercați, încercați. N-o să vă pare rău.

În aviație sunt doar două alternative. Îmi place și nu mai pot fără sau nu-i de mine, mulțumesc frumos. Sincer, n-am prea auzit „nu-i de mine, mulțumesc frumos”.

Toți coboară cu zâmbetul pe buze și își doresc din ce în ce mai mult, din ce în ce mai des. E un mod de a trăi. E, practic, o mare familie.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: Alexandru Trandabăț

Dragoș Nica, geograf ieșean, oaspete al triburilor din Sudanul de Sud: cei din comunitatea Mundari „au un cult al vacii, o consideră sacră, iar cirezile și le apără cu mitraliere”. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator- Horia Daraban (21.09.2025)

Publicat de hdaraban, 23 septembrie 2025, 12:52 / actualizat: 25 septembrie 2025, 7:37

Un geograf ieșean, Dragoș Nica, lector universitar doctor la Facultatea de Geografie și Geologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, a petrecut mai multe zile în sânul acestor comunități.

Într-un interviu la emisiunea „Weekend cu prieten”, interlocutorul lui Horia Daraban a vorbit despre tradițiile și obiceiurilor celor din tribul Mundari, în care vaca ocupă un loc central: „sunt niște oameni înalți, atletici, slabi. Au niște trăsături mai fine decât alți africani și sunt crescători de vite. Ei au un cult al vacii. Vaca pentru ei este sacră.”

Din cauza lipsei apei, dar și pe fondul credinței că animalul este sfânt, cei din tribul Mundari folosesc urina vitelor pentru igiena personală, dar și pe post de antiseptic.

Importanța cirezilor pentru traiul de zi cu zi, spune Dragoș Nica, rezultă și din faptul că tribul și le păzește cu mitraliere, iar furtul unor vaci duce și la declanșarea unor mici războaie.

Referitor la sentimentul de frică, ieșeanul precizează că singura dată când s-a întâlnit cu senzația nesiguranță a fost în ziua plecării, când, la televizorul din holul hotelului, a văzut că încep violențele. Totuși, cu un bilet pe care scria de mână „Cairo”, a reușit să se urce în avion și să părăsească Sudanul de Sud.

Ieșeanul spune că, pentru a ajunge în această parte a lumii, e necesară vaccinarea împotriva mai multor boli, între care: febra galbenă, febra tifoidă, febra denga, difterie, hepatită; bineînțeles, nu trebuie să lipsească tratamentul contra malariei.

Horia Daraban: Sudanul de Sud, o țară de pe continentul african, domnule profesor, cu o suprafață de peste 640.000 de km2, aproximativ 13 milioane de locuitori. De ce o astfel de destinație pentru un geograf?

Dragoș Nica: Pentru a vedea și descoperi triburi și tradiții și pentru a vedea lumea, pentru a vedea cum trăiesc acești oameni în niște condiții de supraviețuire totală, comparând cu ce se întâmplă și la noi. Adică, când te-ai întors de acolo, ești foarte bucuros că te-ai născut în România.

Horia Daraban: Cum ajungi de la Iași în Sudanul de Sud? E o călătorie lungă, schimburi multe de avioane?

Dragoș Nica: Da, din Iași la Istanbul. Din Istanbul este cursă directă Juba, capitala Sudanului de Sud, sau mai este o variantă din București-Atena, Atena-Cairo. Din Cairo în Etiopia, la Adis Abeba și de la Adis Abeba în Sudanul de Sud.

Asta este călătoria pe care am făcut-o eu. Am ajuns acolo, nu-mi venea să cred, din avion, când mă uitam și nu vedeam drumuri, ci erau drumuri de pământ în capitala țării, Juba. Aeroportul arăta ca un hangar, ca o șură mai mare și, în aeroport, am fost așteptat de ghidul cu care am discutat pe Facebook, ghid local și el m-a luat și m-a dus la un hotel acolo.

La hotel am discutat despre traseul pe care urma  să-l fac și am făcut pregătirile de rigoare: am făcut cumpărături, am luat de mâncare, butelie, mașină de teren rezistentă la drumuri cu gropi, zone mlăștinoase.

Horia Daraban: În sensul aceea ce ați spus dumneavoastră, în astfel de călători, în astfel de expediții, important este să te pregătești pentru toate aspectele sau să lași și lucruri la voia întâmplării?

Dragoș Nica: Nu, în primul rând, trebuie să fii vaccinat, mergi într-o zonă sub-ecuatorială unde, ca să intri în Sudanul de Sud, îți trebuie carnetul galben. Este un carnet pe care trebuie să ai vaccin contra febrei galbene, febrei tifoidă, febrei denga, difterie, hepatită și plus trebuie să ai la tine tratament pentru malarie. Fără astea nu ai ce căuta, nici nu te primește. Apoi antrenament fizic, condiție fizică, trebuie să reziști la drum și la dormit în cort. Peste tot, am dormit în cort, la marginea tribului.

Horia Daraban: Care au fost punctele pe care ați vrut să le atingeți în această călătorie în Sudanul de Sud?

Dragoș Nica: Am vrut să ajung la tribul Mundari, unde am și fost, și apoi alte triburi din sudul Sudanului de Sud, o zonă de munte, tribul Lopit și Lotuko, niște triburi în care nu cred că au mai ajuns români.

Horia Daraban: Deci, misiunea geografului nu este numai legată de relief, de a vedea peisaje deosebite, ci și de aspecte  ce privesc antropologia, cultura.

Dragoș Nica: Da, noi avem și geografia populației. Aceste triburi fac parte din grupul etnic nilotic. Sunt niște oameni înalți, mă vedeți pe mine la 2 metri, erau mai înalți ca mine, înalți, atletici, slabi; la fel și femeile erau foarte înalte. Cred că populația cea mai înaltă din lume e în Sudanul de Sud. Sunt cei mai înalți oameni ca medie. Au niște trăsături mai fine decât alți africani și sunt crescători de vite. Ei au un cult al vacii. Vaca pentru ei este sacră.

Horia Daraban: Este și principala modalitate de a-și duce existența?

Dragoș Nica: Da, vaca pentru ei înseamnă totul și când spun totul, ei folosesc și urina de la vacă ca antiseptic, se spală cu ea dimineața; se spală pe față, pe cap, chiar își vopsesc și părul.

Horia Daraban: De ce folosesc urina și nu folosesc apă? Nu există apă?

Dragoș Nica: Nu, nu aveau apă și ei sunt nomazi. Își schimbă locul dintr-o parte în alta pentru a găsi pășuni cu iarbă mai bogată, mai mare.

Horia Daraban: Dincolo de aspectul acesta ce ține de igiena personală, să spunem așa, ce v-a frapat la aceste triburi?

Dragoș Nica: Păi asta în primul rând m-a frapat, cum se spălau dimineața; se trezeau, se duceau sub coada vacii și începeau să se spele pe cap și pe față.

Horia Daraban: Cum ați fost primit în cadrul comunității?

Dragoș Nica: Ghidul cu care am fost a vorbit cu șeful de trib și s-a rezolvat. Nu am avut nicio problemă iar eu am rezonat cu ei; prin semne, zâmbete, bătăi pe umăr, m-am înțeles foarte bine, chiar dacă nu vorbeam limba lor. Fiecare trib are limba lui, ei vorbesc limba mundari.

Horia Daraban: Ați fost martor și la competiții cu caracter sportiv, întreceri.

Dragoș Nica: Sunt niște lupte tradiționale asemănătoare cu luptele libere. Au și o priză la picioare: se apucă de picioare, se ridică și se izbeau direct pe pământ. Luptătorii sunt niște oameni foarte mari, cam doi metri și 100 și ceva de kilograme, atletici. Am înțeles că beau lapte de vacă amestecat cu sânge de vacă. Cam asta e mâncarea lor principală, ca să aibă forță.

Luptătorii poartă piele de leopard pe ei. Cei care au pielea de leopard este un fel de centură ca la lupte. La wrestling, se dă centura cu diamante, aici se dă pielea de leopard.

Am participat la mai multe meciuri. Am avut noroc că am nimerit într-o zi în care era o competiție între cei mai puternici războinici din trib. Eu m-am strecurat printre suporteri, printre spectatori și îmi alegeam care luptător credeam eu că o să câștige și intram în galeria lui și chiar a fost foarte distractiv. M-am simțit foarte bine cu cei din tribul Mundari.

Horia Daraban: Dincolo de diferențele de ordin cultural și nu numai și care sunt evidente până la urmă, mă gândesc și vă întreb: ospitalitatea este o calitate comună a omului? Cu siguranță, puteți face comparații, având în vedere experiențele de călătorie inclusiv în Sudanul de Sud, în acest trib, Mundari.

Dragoș Nica: Erau ospitalieri, dar eu n-am mâncat nimic de la ei, aveam mâncarea mea la cort, acolo, o pregăteam la butelie, apă la fel, cumpărată.

Horia Daraban: Șeful de trib este persoana cea mai importantă din comunitatea respectivă?

Dragoș Nica: Da, și nu au asistență medicală; ei cred că urina este vindecătoare, urina de vacă. Am văzut o femeie bolnavă de malarie care avea frisoane acolo în trib și stătea și a vorbit ghidul cu ei și a spus că stă și o să-i treacă.

Adică, dacă ai imunitatea bună, scapi, dacă nu, nu. Speranța de viață la ei este 50 de ani cam așa.

Horia Daraban: Spuneați că ați vizitat acest trib, Mundari, dar și alte astfel de comunități. Există legături între ele? Există elemente ce țin de conflict între diferitele comunități?

Dragoș Nica: Da, între triburi există conflicte. Ei își apără cirezile cu mitraliere și mai fură vacile unii la alții și chiar încep mici războaie între ei. Și așa în Sudanul de Sud, situația politică nu este chiar ok.

Încă sunt în război civil. Între ei se luptă. Ca și diferențe culturale între triburi, aproape nu au nicio legătură, singura legătură este creșterea vitelor; alte culturi, alte haine, alte obiceiuri.

Horia Daraban: Diversitatea aceasta culturală din Sudanul de Sud, inclusiv dacă ne referim la aceste triburi, duce la toleranță sau, dimpotrivă, la fricțiuni și conflicte violente?

Dragoș Nica: Toleranță între ei nu prea este. Ei tot timpul trebuie să se răzbune și asta duce la o fracționare a țării. Țara este divizată. Ei sunt împărțiți pe triburi, efectiv. Sunt foarte greu de condus. Este un trib mai mare, Dinka se numește, două milioane de locuitori și cam ei sunt majoritari în țară.

Este cea mai nouă țară din lume, adică, ultima care și-a proclamat independența, în 2011, pe 9 iulie, după un război civil foarte sângeros în care au murit peste două milioane jumătate de oameni. Este foarte greu ca țara să fie condusă. Președintele cheamă ajutoare din Uganda. Chiar stăteam la hotel și, într-o zi, s-a umplut hotelul cu soldați și ofițeri din Uganda, care au venit să-l sprijine într-o luptă.

Triburile sunt situate în bazinul Nilului Superior. Este o depresiune foarte mare în zona sub-sahariană, cu vegetație de savană și în sud mai sunt niște munți, cu altitudini mai mici, unde trăiesc triburile Lopit și Lotuko pe care le-am vizitat.

Horia Daraban: Dați-mi un exemplu de tradiții, obiceiuri și care să aibă ca sursă cele două triburi din sudul Sudanului de Sud.

Dragoș Nica: Cele mai frumoase vaci erau crestate la urechi; la fel și femeile care se considerau cele mai frumoase aveau urechile crestate. Asta ar fi o tradiție comună, dar tradiția s-a pierdut în timp; într-un trib, doar o femeie cea mai bătrână, de 82, 83 de ani, mai avea urechea crestată. Cele tinere nu își mai taie urechile.

Horia Daraban: Pe parcurs, v-ați întâlnit cu sentimentul de frică, de nesiguranță?

Dragoș Nica: În ultima zi, la plecare, eram în holul hotelului și vedeam la televizor că încep violențe și mă uitam la ceas și pe telefon, dacă nu s-a anulat zborul. Am plecat la aeroport, mi-au dat acolo un bilet de mână scris „Cairo” pe el și stăteam într-o sală de așteptare foarte mică, cu câteva scaune, unde avea un televizor și mă uitam cum se trăgea între diferite grupări.

Horia Daraban: Ce v-ați spus atunci?

Dragoș Nica: Da, și-am zis că nu mai ajung. Am avut emoții mari, a venit avionul și am plecat. Am făcut șase ore până în Cairo.

Horia Daraban: Faptul că erați la foarte mare distanță de familie, cum țineați legătura cu cei de acasă?

Dragoș Nica: Când ajungeam pe aeroport, îmi cumpăram cartelă cu număr și, pe unde aveam semnal, trimiteam o poză sau un mesaj. Și pe această, cale mulțumesc soției și familiei că au fost de acord să plec de acasă peste o lună de zile. Le-am stricat concediul.

Horia Daraban: Având în vedere ceea ce ați povestit dumneavoastră, ați recomanda, ați sugera altor pasionați de orizonturi mai îndepărtate să facă o astfel de călătorie în Sudanul de Sud? Și dacă da, de ce?

Dragoș Nica: Le recomand celor care le place adrenalina. În primul rând, cei care sunt vaccinați pot să meargă acolo, să nu aibă frică când se întâlnesc cu populațiile băștinașe, să zâmbească la ei și atunci este o interacțiune între turist și cei din trib foarte, foarte faină.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: Dragoș Nica

Angela Grămadă, analist politic, despre operațiunile rusești de influențare a alegerilor parlamentare din Republica Moldova: „agresivitatea este cuvântul potrivit care caracterizează această campanie electorală”. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (21.09.2025)

Publicat de hdaraban, 22 septembrie 2025, 17:01

La emisiunea „Weekend cu prieteni”  Angela Grămadă, președinte al Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale a spus că, pentru forțele proruse, „miza acestor alegeri este totuși deturnarea acelui parcurs european al Republicii Moldova și oprirea tuturor acțiunilor care au dus la ceea ce s-a întâmplat anul trecut, adică la acel rezultat fragil al referendumului pro-european.”

Invitata lui Horia Daraban a vorbit și despre acțiunile de influențare a votului din diaspora: „e greșit să credem că diaspora este ferită și că formațiunile proruse nu au înțeles rolul diasporei. Se lucrează inclusiv pe această fractură [dintre cei din Republica Moldova și rudelele lor plecate], este parte a campaniei electorale. Adică, diaspora nu ar înțelege cu adevărat care sunt problemele cu care se confruntă cetățenii în interiorul Republicii Moldova. Acest lucru nu este adevărat, pentru că, altfel, diaspora nu ar mai contribui și nu și-ar ajuta oamenii care au rămas acasă.”

 Horia Daraban: Bani pentru cumpărarea alegătorilor, convorbiri telefonice și discuții pentru influențarea acestora, instituții implicate pentru a face propagandă în favoarea politicienilor și partidelor proruse, tot felul de canale deschise pentru a ajunge la alegători. Care sunt planurile pe care se desfășoară aceste acțiuni de indicare a unor opțiuni politice, de defăimare a altora?

Angela Grămadă: Cred că ambele variante sunt corecte, cele pe care le-ați menționat dumneavoastră, dar cea mai importantă miză a acestor alegeri este totuși deturnarea acelui parcurs european al Republicii Moldova și oprirea tuturor acțiunilor care au dus la ceea ce s-a întâmplat anul trecut, adică la acel rezultat fragil al referendumului pro-european. De fapt, partidele proruse și asistența pe care o primesc acestea din afară a Republicii Moldova, mă refer din partea Moscovei, doresc oprirea acestor reforme, pentru că sunt foarte mulți lideri ai acestor partide care au probleme cu justiția și care au lucrat împotriva intereselor naționale ale Republicii Moldova.

Doar ajungând la guvernare pot să pună capăt acestui proces, chiar dacă în Constituția Republicii Moldova este deja scris altceva, e menționat altceva după acel referendum pro-european pe care l-am avut anul trecut. Deci miza acestor alegeri, pe lângă ajungerea la guvernare a acestor formațiuni politice proruse, este și oprirea acestui proces de integrare europeană al Republicii Moldova.

Horia Daraban: Invoc două teritorii, două zone geografice, să spun așa: Transnistria și Găgăuzia. Prin factorii politici și nu numai din aceste zone, cum este influențată opțiunea de vot în Republica Moldova?

Angela Grămadă: Eu aș mai adăuga alte câteva regiuni care generează provocări pentru autoritățile guvernamentale. Pe lângă Găgăuzia și regiunea transnistreană, mai avem câteva regiuni în Republica Moldova unde locuiesc compact vorbitori de limbă rusă. Aici includem și pe ucraineni, și pe etnicii ruși, dar și etnicii bulgari, care sunt cumva mai mult influențați de propagandă și dezinformare.

De ce? Pentru că s-a lucrat foarte bine cu ei, s-a făcut foarte eficient profilul alegătorului și s-au calculat toate fricile și toate acele mecanisme care pot să alimenteze aceste frici. În majoritatea cazurilor, fricile sunt asociate cu o Uniune Europeană decadentă, care vrea să închidă anumite biserici în Republica Moldova, adică să limiteze libertatea religioasă.

Se marșează în continuare pe acea criză energetică a Republicii Moldova și aici avem în vedere faptul că s-au făcut promisiuni că se va aduce gaz la un leu în Republica Moldova, dacă vor veni anumite forțe proruse la guvernare, lucru care nu este adevărat, e imposibil să se întâmple acest lucru, mai ales că avem acest context regional complicat, că vor fi limitate și mai mult drepturile și libertățile minorităților etnice, deși în Uniunea Europeană acestea sunt garantate și există state care au practici în acest sens, care sunt de luat în considerare; aici o avem în vedere și România, mă refer la experiența românească, și multe alte lucruri care, în continuare, dacă mi-e permis termenul, aș folosi chiar direct, bagă frica în oameni, deși nu există argumente pentru așa ceva, pentru simplu motiv că toate acele beneficii pe care Uniunea Europeană poate să le producă pentru cetățenii europeni, sunt parte a unor realități moldovenești, adică bani mai mulți pentru proiecte de infrastructură, pentru renovarea unor obiective de infrastructură civilă, grădinițe, școli și nu numai, edificii culturale și așa mai departe.

Adică, oamenii sunt speriați atât de mult de această propagandă și dezinformare, încât nu mai ajung să vadă lucrurile bune și transformările bune care se întâmplă în jurul lor. Și mai există o parte care, din cauza că nu dorește să se transforme, pur și simplu acceptă acei bani, care nu sunt foarte mulți, din partea formațiunilor pro-rușe sau a  acelor activiști pro-ruși care acționează pe teritoriul Republicii Moldova prin diferite scheme. Și pentru acei 50 de euro, omul este gata să-și vândă votul, pentru că primește bani în mână rapid, fără a se gândi care ar putea să fie consecințele pe termen lung. Transformarea de mentalitate va fi un proces foarte greu în Republica Moldova ca de altfel și în multe alte state ex-sovietice.

Horia Daraban: La acest tablou pictat în culorile fricii, nesiguranței, contribuie și Biserica Moldovei, cea care este supusă canonic, legată de Biserica Rusă?

Angela Grămadă: Da, foarte mult. Chiar dacă a existat și o adresare deschisă a Mitropolitului Moldovei, Vladimir, către preoți să nu se implice în activitatea electorală, știm foarte bine, de exemplu, că un număr destul de impresionant de preoți din Republica Moldova o susțin, de exemplu, pe Victoria Furtuna sau sunt asociați cu Igor Dodon și Partidul Socialiștilor.

Și aceștia, da, fac campanie electorală foarte intens. Anul trecut, la alegerile prezidențiale, preoții chiar au fost au fost unii dintre acei cărăuși care au adus ilegal pe teritoriul Republicii Moldova sume impozante de bani, resurse financiare, care au fost implicate în această campanie electorală. Și anul acesta ei s-au organizat nu doar în biserici, dar s-au organizat inclusiv în spațiul online. Adică, foarte multe dintre bisericile sau dintre parohiile din Republica Moldova au conturi de TikTok, acolo unde promovează aceste falsuri, neadevăruri și, într-adevăr, subjugă oamenii prin acele frici pe care le promovează în ceea ce privește integrarea europeană și faptul că le va fi limitată în enoriașilor libertatea religioasă.

Horia Daraban: Dinamica acestui tablou  pe care l-ați descris dumneavoastră pare foarte greu de reașezat, aceste acțiuni par foarte greu de combătut de către autoritățile guvernamentale din Republica Moldova.

Angela Grămadă: Chiar dacă s-au făcut eforturi considerabile în acest sens, pentru că și Poliția, Inspectoratul General al Poliției Republicii Moldova și societatea civilă, mai ales jurnaliștii de investigație, în continuare, au adus dovezi că lucrurile ar trebui să se întâmple altfel decât se întâmplă, adică scheme de corupție, modul în care sunt oamenii implicați în aceste scheme, faptul că au existat foarte multe sentințe ale instanțelor de judecată care au sancționat anul trecut corupția, nu i-au oprit pe cei care au atât de mari interese în Republica Moldova să se oprească și să acționeze mai puțin agresiva. Agresivitatea este cuvântul potrivit care caracterizează această campanie electorală.

Horia Daraban: Aș vrea să vă adresez două întrebări, dar care au un numitor comun și mă refer la diaspora. Diaspora basarabeană, în primul rând, este ferită prin faptul că este departe de Republica Moldova? Aceasta ar fi prima întrebare; și a doua întrebare, în funcție de răspunsul pe care îl oferiți dumneavoastră, există riscul fracturii între cei rămași acasă și cei plecați la muncă peste hotare? Să se rupă această legătură care este organică, este firească, dar care totuși, prin prisma opțiunilor de vot, până la urmă, poate fi afectată?

Angela Grămadă:  Diaspora nu este ferită deloc pentru că, în diaspora, anumite formațiuni proruse deja au ajuns. Dacă dumneavoastră puteți să considerați diasporă și România, atunci știm foarte bine ce s-a întâmplat la Iași, săptămâna trecută, acei oameni, care au fost identificați de către poliția din România, ca apelând basarabeni care locuiesc aici, pe teritoriul României, îndemnându-i să voteze pentru anumite formațiuni proruse.

Vreau să vă amintesc că și la alegerile parlamentare anterioare noi am avut în diaspora un număr impresionant de persoane, în diaspora occidentală, nu mă refer la cea din spațiu ex-sovietic, un număr impresionant de persoane care au votat cu „Partidul Nostru” și cu Renato Usatîi.

Deci, e greșit să credem că diaspora este ferită și că nu au înțeles rolul diasporei, formațiunile proruse sau formațiunile ai căror lideri au probleme cu justiția în Republica Moldova. Dar da, se lucrează inclusiv pe această fractură, este parte a campaniei electorale. Adică, diaspora nu ar înțelege cu adevărat care sunt problemele cu care se confruntă cetățenii în interiorul Republicii Moldova.

Acest lucru nu este adevărat, pentru că, altfel, diaspora nu ar mai contribui și nu și-ar ajuta oamenii care au rămas acasă. Mă refer la rude, mă refer la copii, bătrâni și așa mai departe. Diaspora cunoaște care sunt problemele Republicii Moldova, dar e un element important al campaniei și al modului în care este verificată și sancționată această implicare mai mare din partea diasporei ca să poată fi și ea controlată într-un fel sau altul. A miza în totalitate doar pe diaspora este un element greșit pentru formațiunile pro-europene și ele ar trebui să se concentreze pe plan multiplu și în interior, dar și în exteriorul Republicii Moldova.

Horia Daraban: Privind la nivel macro, toată această campanie de influențare a votanților este, de această dată, de o intensitate mai mare sau este doar mai vizibilă acum?

Angela Grămadă: Eu zic că este și mai mare, resursele sunt mai mari. Colegii dumneavoastră, mă refer la jurnaliștii din Republica Moldova, au și demonstrat, au adus dovezi și Inspectoratul General de Poliție deja a confiscat foarte multe resurse financiare și, conform experților din Republica Moldova care au fost implicați în monitorizarea acestor campanii electorale, se știe că aproximativ 350 de milioane de dolari au fost implicate din afară a Republicii Moldova pentru a influența rezultatul acestor alegeri. Deci sumele sunt mult mai mari decât am avut, de exemplu, anul trecut la alegerile prezidențiale și pentru referendumul pro-european.

Horia Daraban: Având toate datele pe fundal ca o concluzie a  dialogului nostru, poate pare imposibil, încercăm un pronostic al finalului de alegeri parlamentare din Republica Moldova?

Angela Grămadă: E un lucru greu să facem pronosticuri acum, dar ideea este următoarea: suntem la limită, exact cum am fost și anul trecut la limită și trebuie să-i facem pe ascultătorii dumneavoastră și cei care, în general, sunt atenți la ce se întâmplă în Republica Moldova să înțeleagă faptul că votul contează și că nu există un tur doi, așa cum s-a întâmplat la alegerile prezidențiale de atunci și că e timpul să iasă la vot și să nu stea acasă în acea zi. Dar situația este la limită și de aceea trebuie să ne implicăm fiecare dintre noi. Votul fiecăruia contează.

Varianta audio a interviului:

Proiect american de studiere a cetăților getice de la Stâncești, Botoșani. Alexandru Berzovan, cercetător științific la Institutul de Arheologie din Iași: „în epoca getică, spațiul dintre Carpați și Nistru este zona cea mai bogată în descoperiri; avem circa 130 de cetăți datate în această perioadă.” Emisiunea „Weekend cu prieteni” (14.09.2025)

Publicat de hdaraban, 15 septembrie 2025, 13:34 / actualizat: 15 septembrie 2025, 17:22

Cu siguranță, astfel de întrebări au fost puse și în anii 1960 -1970, când, la Stâncești, aproape de Botoșani,  au fost efectuate mai multe săpături arheologice de către specialiști de la Iași, Adrian Florescu și Marilena Florescu.

De altfel, în zona localității sunt două cetăți getice, pe un spațiu cu o arie foarte mare. Acum, vestigiile, după mai multe decenii, au revenit în atenție printr-un proiect de cercetare.

Inițiativa aparține unei echipe americane condusă de  profesorul dr. Owen Doonan, un arheolog cu o experiență de teren deosebită, care a săpat vreme de 25 de ani la Sinope, un oraș situat pe coasta turcească a Mării Negre.

În acest demers susținut financiar de partea americană este implicat și domnul Alexandru Berzovan, doctor în istorie, cercetător științific la Institutul de Arheologie din Iași.

            Într-un interviu acordat lui Horia Daraban, cercetătorul ieșean a  vorbit despre importanța sitului de la Stâncești, raportându-se și la sistemul de apărare observabil cu ochiul liber: „și astăzi, pe teren, de la coronamentul valului [de pământ] până la fundul actual al șanțului sunt șase metri diferență de nivel. Deci este enorm și astăzi se observă foarte pregnant în teren.”

            Referitor la proiectul de cercetare a cetăților getice de la Stâncești, interlocutorul a precizat că acesta presupune măsurători magnetometrice, scanări aeriene cu drone, dar și săpături arheologice în locuri special alese.

Având în vedere că, între Carpați și Nistru, pentru perioada secolelor V-III î.H., au fost identificate 130 de cetăți, Alexandru Berzovan spune că „este foarte important să cercetăm această perioadă, pentru că, ne place sau nu, geto-dacii fac parte din conștiința noastră națională, din povestea noastră, ca să spun așa. Și atunci, e important să oferim publicului informația științifică și adevărul istoric, ca publicul să nu cadă în tot felul de manipulări și de povești care n-au tangență cu realitatea și care au făcut și fac foarte mult rău.”

Horia Daraban: Care este legătura dintre americani și cetățile getice de la Stâncești, județul Botoșani?

Alexandru Berzovan: Este o poveste destul de lungă. Profesorul dr. Owen Doonan, care este un arheolog cu o experiență de teren deosebită, actualmente predă la Universitatea de Stat din California, din Los Angeles, dumnealui a săpat vreme de 25 de ani la Sinope, un oraș situat pe coasta turcească a Mării Negre.

Săpând acolo, a dezvoltat un interes pentru civilizațiile epocii fierului din zona bazinului Mării Negre și a observat că, în perioada aceasta timpurii a celei de-a doua Epoci a fierului, în întreaga zonă litorală a Mării Negre, ca și în interior, au loc niște evoluții, niște transformări cultural-istorice deosebite, din România până în Georgia, literalmente, cum spunea el: „from the Moldavian plain to the footsteps of the Caucasus”.

Dumnealui dorește să inițieze o serie de proiecte regionale de cercetare în România, Turcia și Georgia, în etapa actuală, iar pentru România a fost selectat situl de la Stâncești, pentru că este unul dintre cele mai reprezentative și mai bine conservate situri. Locuirea de acolo începe din secolul VI înainte de Hristos, se încheie undeva la mijlocul secolului III înainte de Hristos, deci trei secole de locuire continuă.

Horia Daraban: Revenind la proiectul americano-român, vara trecută, mai mulți cercetători americani și dumneavoastră ați mers în teren pentru primele cercetări, evaluări.

Alexandru Berzovan: În această campanie, profesorul Owen Doonan a venit însoțit de o echipă. Am mers pe teren în această etapă, am încercat să înțelegem nu doar cetatea de la Stâncești, ci și ceea ce este în jurul ei, pentru că vorbim de un centru de putere. Ori, în jurul unui astfel de centru de putere, cu siguranță gravitau și alte așezări mai mici.

Horia Daraban: Cine nu a văzut acea zonă își imaginează ziduri de cetate, cu multă piatră. Practic, ce s-a păstrat?

Alexandru Berzovan: Practic, la Stâncești, avem de a face cu o cetate apărată de un val de pământ simplu, cu o palisadă. La nivelul acestui interval cronologic, sigur, se folosea și piatra. La Cotnari, într-o etapă mai veche, în prima etapă de existență a cetății, avem un zid cu doi paramenți de piatră.

Dar la Stâncești, piatra era, probabil, mai greu accesibilă și atunci au optat pentru acest mod de a se apăra. Vreau să subliniez că și astăzi, pe teren, de la coronamentul valului până la fundul actual al șanțului, sunt șase metri diferență de nivel. Deci este enorm și astăzi se observă foarte pregnant în teren.

Horia Daraban: Această diferență de nivel spune ceva despre acea comunitate, despre acea populație, faptul că era numeroasă, faptul că era bine organizată?

Alexandru Berzovan: Da, așa ceva, o fortificație de asemenea anvergură, nu se poate ridica fără o comunitate bine închegată, pentru că e nevoie de munca unei întregi comunități. Vorbim, în primul rând, de prepararea terenului, de defrișare, de tăierea lemnului necesar pentru palisadă, de excavarea și mutarea pământului.

Și subliniez aici un lucru foarte important, că foarte multă lume are impresia că un val de pământ și un șanț reprezintă o construcție simplă, nu-i chiar așa. Sunt aici implicate cunoștințe de pedologie empirică, nu se folosește orice pământ; straturile de pământ pe care le folosesc, totul este gândit.

Horia Daraban: De aceea a și dăinuit.

Alexandru Berzovan: Exact, a și dăinuit, pentru că au știut ce să pună, cum să așeze. Au avut niște, să spun, cunoștințe empirice de geotehnică.

Horia Daraban: Revenind la proiectul de cercetare, ce presupune acesta mai exact, inclusiv săpături?

Alexandru Berzovan: Evident, săpăturile sunt o parte foarte importantă. Noi ce ne-am propus? În primul rând să continuăm cu scanările magnetometrice. Noi am făcut deja scanări magnetometrice doi ani în urmă cu echipă din Germania, pe o suprafață destul de redusă din cadrul cetățiIor și am avut parte de niște surprize foarte plăcute.

Horia Daraban: În ce sens?

Alexandru Berzovan: În sensul în care, prin scanarea aceasta geomagnetică, am putut observa existența unor structuri, a unor clădiri, două dintre ele de foarte mari dimensiuni, de 40 pe 60 de metri, destul de slab conservat. Ele au fost din lemn și din lut ridicate, dar care puteau să fie locuințe ale unor persoane importante din comunitate.

Horia Daraban: Dincolo de săpături, acum, cu siguranță, se folosește și tehnologia și mă refer inclusiv la drone care pot, hai să spun așa, scana terenul respectiv.

Alexandru Berzovan: Da, și asta vom folosi, iar săpătura va fi făcută pe niște obiective țintite, adică vom ști de dinainte cam unde și ce să săpăm, când vom avea magnetometria făcută integrală.

Horia Daraban: Vara trecută, spuneam mai devreme, ați fost cu colegii dumneavoastră americani pe teren. Să spunem ascultătorilor, există și un tezaur de la Stâncești, piese care sunt la Muzeul Național de Istorie din București. Vara trecută ați găsit obiecte, aveți proiecții că veți descoperi acțiunile viitoare de ordine arheologic?

Alexandru Berzovan: Noi ne-am limitat la niște cercetări non-invazive, deci am vrut să înțelegem efectiv ce este în jurul acestei cetăți, ce alte așezări sunt. Și am realizat o serie de cercetări de teren, identificând foarte multe așezări nefortificate, contemporane cu cetatea, în jurul ei, situate la distanțe variabile de 2, 3, 5 km. Foarte important, din punctul meu de vedere, este identificarea unei zone cu tumuli, cu morminte tumulare. Este o zonă care merită cu prisosință a fi investigată, pentru că ar putea să fie necropola aristocrației cetății și care, apropo, acolo ar putea să ofere, într-adevăr, piese, să spun, din metal prețios sau piese mai deosebite.

Horia Daraban: Această zonă tumulară este identificată?

Alexandru Berzovan: Da, știm unde este.

Horia Daraban: Care este pericolul cel mai mare pentru astfel de situri arheologice și care au mii de ani vechime?

Alexandru Berzovan: Cel mai mare pericol, din punctul meu de vedere, este nepăsarea.

Horia Daraban: A cui?

Alexandru Berzovan: A tuturor, pornind de la cei care ar trebui să asigure un anumit regim juridic de protecție acestui sit, până la localnicii care au niște terenuri acolo, dar ei nu cunosc, nu știu ce au și ară, ară uneori adânc cu plugul, distrugând vestigii arheologice; de la nepăsarea celor care n-au reușit atâția zeci de ani să coaguleze un proiect coerent de cercetare și așa mai departe. Nepăsarea este cea mai mare problemă.

Horia Daraban: Ne învață americanii cum să ne purtăm cu astfel de situri arheologice?

Alexandru Berzovan: Cu siguranță da, pentru că ei vin dintr-o altă cultură. Ei au avut experiența lucrului în foarte multe țări străine, vin cu o experiență bogată. Un lucru foarte important mi l-a spus Owen când am început lucrul: „așa cum aceste cetăți au fost ridicate de niște comunități și cercetarea lor trebuie tot în cadrul unor comunități făcute și tot comunitățile de azi trebuie să beneficieze și să câștige de pe urma acestor cercetări”.

Horia Daraban: Plecând de la ceea ce se știe în zilele noastre legat de așezările antice, zona Moldovei, județele Moldovei era una vie, activă din acest punct de vedere sau era un loc liber și care, dacă e să încerc cu o exprimare plastică, își aștepta locuitorii?

Alexandru Berzovan: Pentru secolele V-III înainte de Hristos, epoca getică, ca să spunem, pentru perioada aceasta, zona Moldovei, spațiul dintre Carpați și Nistru, este zona cea mai bogată în descoperirii. Deci, între Carpați și Nistru, avem la ora actuală circa 130 de cetăți datate aproape sigur toate în această perioadă. Ceea ce ne arată o dinamică deosebită, o dinamică deosebită a populației, a centrelor de putere. Este, practic, o societate care se dezvoltă la hotarele marilor stepe eurasiatice, având legături, desigur, și cu lumea mediteraneeană, prin coloniile grecești de la Marea Neagră, cu lumea central-europeană dar și cu lumea aceasta scitică dinspre răsărit.

Horia Daraban: Deci o zonă a intersecțiilor.

Alexandru Berzovan: Da, o zonă a intersecțiilor și care, la nivelul secolelor V-III înainte de Hristos s-a cunoscut o dinamică deosebită. A fost o zonă foarte intens locuită.

Horia Daraban: Ca o concluzie a dialogului nostru, totul analizat, descoperit cât mai repede sau trebuie lăsat și pentru generațiile viitoare, domnule Berzovan?

Alexandru Berzovan: Trebuie să lăsăm cât mai mult pentru generațiile viitoare, pentru că arheologia este o știință destructivă. O dată ce ai săpat, nu mai poți să le mai pui înapoi, în pământ. Și este foarte important să lăsăm și pentru generațiile viitoare, pentru că viitorii arheologi vor veni cu alte tehnologii mult mai avansate, cu alte abordări, cu alte interpretări și atunci trebuie să le rămână și lor ceva.

Horia Daraban: Iar pentru publicul larg, să știe de unde au venit?

Alexandru Berzovan: Este foarte important să cercetăm această perioadă, pentru că, ne place sau nu, geto-dacii fac parte din conștiința noastră națională, din povestea noastră, ca să spun așa. Și atunci, e important să oferim publicului informația științifică și adevărul istoric, ca publicul să nu cadă în tot felul de manipulări și de povești care n-au tangență cu realitatea și care au făcut și fac foarte mult rău.

Varianta audio a interviului:

Ion Tăbârță, analist politic la Chișinău, despre mizele scrutinului electoral din 28 septembrie: „să fie o forță politică pro-rusă la cârma Republicii Moldova ar fi un scenariu catastrofal, statul riscând să cadă în izolare internațională, la cheremul Federației Ruse”

Publicat de hdaraban, 10 septembrie 2025, 17:38

Acestui element îi poate fi adăugată și campania de influențare a votanților ce vine din partea Federației Ruse, dovezi elocvente regăsindu-se și în presa de la Chișinău.

La „Weekend cu prieteni”, Horia Daraban l-a avut invitat pe Ion Tăbârță, analist politic, tocmai pentru a scoate în evidență mizele scrutinului, dar și pentru a afla particularitățile acestui rând de alegeri.

Invitatul, în răspunsurile sale, a creionat trei scenarii postelectorale pentru Republica Moldova: scenariul pozitiv (pro-european): Un partid politic ar putea, în ultimele săptămâni ale campaniei, să acumuleze mai mult decât se anticipează și să câștige majoritatea.„Poate un partid politic să acumuleze mai mult decât se anticipează.”…„Republica Moldova să meargă în direcția integrării europene, să înceapă negocierile, să realizeze reforme […] să se integreze în Uniunea Europeană.”;

scenariul negativ (pro-rus), o forță politică pro-rusă ar putea ajunge la putere. „Să fie forță politică pro-rusă la cârma Republicii Moldova.”„Ar fi un scenariu catastrofal […] Republica Moldova riscând să se transforme […] într-o izolare internațională […] sub controlul unui regim separatist […] la cheremul Federației Ruse.”;

scenariul hibrid (guvernare mixtă),o guvernare formată dintr-o forță pro-europeană și una de centru, declarativ pro-europeană, dar care nu acționează consecvent în acest sens. „Să avem un fel de guvernare hibridă, dintr-o forță pro-europeană și una de centru […] nu neapărat în acțiunile sale va fi în totalitate pro-europeană.”…„Integrarea europeană va fi mimată […] Republica Moldova își va pierde viteza asta de integrare europeană […] imposibil ca statul nostru să adere […] la Uniunea Europeană.”

Horia Daraban:  Sunt alegerile cu cea mai mare implicare a Federației Ruse sau, în fapt, acum sunt doar mai vizibile operațiunile de influențare, de cumpărare a votanților?

Ion Tăbârță: Da, sunt alegerile cu interferențe rusești, care, într-adevăr, au crescut în intensitate, dar interferențele rusești în procesul electoral de Republica Moldova tot timpul au fost după 2009 încoace, chiar și mai înainte, în anumite situații. Ceea ce s-a schimbat acum față de alte scrutine, și de aici a crescut foarte mult miza geopolitică a acestor alegeri, și anume că Republica Moldova este deja stat candidat la aderare a Uniunii Europene, ceea ce nu era în anul 2021 și, dacă lucrurile merg bine pentru Republica Moldova, într-un viitor previzibil, statul nostru poate deveni parte componentă a Uniunii Europene. Ori, acest lucru deloc nu este în interesul Federației Ruse și de aici Federația Rusă încearcă să se implice prin toate mijloacele posibile în acest scrutin pentru a influența ca, până la urmă, după alegeri, să avem o coaliție post-electorală formată din forțe politice loiale Federației Ruse.

Cu referință la coruperea electoratului, da, într-adevăr, ea a căpătat proporții și proporțiile acestui fenomen s-au văzut la alegeri prezidențiale și la referendumul din anul trecut, dar crearea acestei rețele nu a început de astăzi sau de ieri. Ea durează deja de ceva timp, de la bun început, Partidul Șor, care, după interzicerea sa în 2023, s-a transformat într-o adevărată rețea informală, de atunci a început, sau de la momentul creării sale în 2015, a început să-și instituționalizeze electoratul său prin fel de magazine sociale numite „Merișor”, farmacii sociale; acele magazine și acele farmacii au stat la baza formării actualei rețele Șor, care s-a extins și este mult mai largă: diferite partide politice, diferite organizații, care, până la urmă, sunt citate și finanțate de înspre Federația Rusă.

Horia Daraban: Apropo de ceea ce spuneați dumneavoastră, din ce am documentat pentru interviul nostru, peste 20 de formațiuni, alianțe și candidați independenți, toate aceste opțiuni, cu mesaje sincere în fața votanților?

Ion Tăbârță: Nu, nu, sigur că nu. În general, în actuala campanie electorală, paradoxal, noi avem mai multe partide proeuropene. Dacă ne uităm, sunt cam vreo 9-10 sunt proeuropene și, în linii mari, într-adevăr, ele, aceste partide, au mesaj sau sunt proeuropene. Marea problemă este că doar una dintre aceste formațiuni are șanse reale să treacă în Parlament. Și este vorba despre actualul partid de guvernământ, și anume Partidul Acțiune și Solidaritate. Asta, în confluență cu sondajele, pentru că aceleași sondaje ne arată pentru restul partidelor proeuropene, care, într-adevăr, sunt proeuropene, nu mai mult de un procent sau poate maximum două; ceea ce este o problemă pentru scenariile post-electorale, dacă un partid proeuropean veritabil nu va acumula majoritatea.

Pe partea stângă, vedem cum partidele sunt grupate în blocuri pentru a maximaliza, pentru a consolida electoratul. Și avem Blocul ”Patriotic”, iar aici sunt socialiștii, comuniștii, „Inima Moldovei”, condusă de fostul bașcan Irina Vlah și Vasile Tarlev, fostul premier.

Acest bloc este o creație poli-tehnologică  a Moscovei, este un fel de înțelegere între Dodon și Șor, și se dorește ca sub paravanul socialiștilor, restul partidelor care nu trec în Parlament, însă sunt partide  de stânga, cu voturi pro-ruse, se dorește ca aceste voturi de bază socialiștilor, până la urmă, să ajungă în Parlament ca voturile lor să nu fie pierdute. Acest bloc „Patriotic”, deși ne spun nou că pledează pentru o politică echilibrată, un fel de echilibristică geopolitică, de fapt ele nu își propun să facă altceva decât să redirecționeze Republica Moldova, adică, până la urmă, să stopeze parcursul european al Republicii Moldova.

Și acum, ca să mă apropii de  întrebarea dumneavoastră, da, într-adevăr, mai avem și anumite formațiuni de centru care fie dintr-o tradiție politică moldovenească, se plasează între est și între vest, sau un fel de pro-europenism, mai degrabă, bazat pe suveranitate și interes național, însă nu toate aceste formațiuni, într-adevăr, sunt partide politice veritabil pro-europene. Blocul „Alternativa” este principala formațiune sau construcție de acest gen, care, deși se declară pentru integrarea europeană, la mulți creează anumite dubii, că, într-adevăr, ar fi o formațiune cu adevărat pro-europeană și nu ar fi de fapt un proiect poli-tehnologic rusesc care să joace un rol important în construcția post-electorală din Republica Moldova.

Fie că va merge cu Blocul „Patriotic” și va forma o guvernare deschisă pro-rusă, fie că va forma chiar o guvernare cu același PAS, de exemplu, sau cu o formațiune pro-europeană, însă, prin intermediul acestui bloc, Federația Rusă va avea un pachet de control, va avea un drept de veto asupra celor mai importante decizii de ordin politic sau legate de integrare europeană din Republica Moldova.

Horia Daraban: Cât de mult contează elementul etnic la aceste alegeri și, în prelungirea acestei întrebări, votul din diaspora va avea aceeași greutate cum s-a întâmplat la alegerile pentru președinția Republicii Moldova?

Ion Tăbârță: Votul etnic tot timpul a fost în Republica Moldova, anume, acest vot etnic a determinat în trecut că partidele stânga, partidele pro-ruse puteau să formeze de unele singuri guvernarea, iar partidele de dreapta, pro-europene, puteau să formeze o guvernare doar împreună cu o formațiune din centrul politic și este vorba de fostul Partid Democrat. Până în 2021, toate guvernările pro-europene sau guvernările de dreapta nu erau formate doar din partidele de dreapta.

Dar, și să ajung la a doua parte a întrebării dumneavoastră, după 2016 s-a început a reliefa clar diaspora moldovenească ca caracter electoral, structural. Anume după 2014, emigranții de muncă moldovenii, care până atunci erau un număr foarte mare, au început să redirecționeze dinspre Federația Rusă, spre statele europene, în timp că au apărut o serie de factori, cum ar fi că, după 2014, nu mai era rentabil să muncești în Federația Rusă sau un alt factor, din 2014, cetățenii moldoveni pot să circule liber în Europa, fără vize, ori, după 2016, partidele de  dreapta au început să echilibreze situația cu partidele de stânga; desigur, electoratul de centru, votând într-un anumit context,  fie pe dreapta, fie pe stânga, dar anume, diaspora cumva a echilibrat acel surplus care e de aproximativ 20% pe care îl aducea votul etnic, sau votul rusolingvilor din Republica Moldova.

Și, conștientizând acest factor foarte important al diasporei din ultimii aproape 10 ani în scrutinele electorale din Republica Moldova, poli-tehnologii ruși au început în prima fază să discrediteze diaspora, inclusiv cei ai lui Vladimir Plahotniuc, în rândurile cetățenilor moldoveni, și anume că „ei nu sunt în țară și nu ar trebui să decidă pentru voi”, sau „ei sunt electorat paralel” din celebrul discurs al lui Dodon din anul 2020, dar aceste mesaje negative la adresa diasporei nu au avut succes, sau nu au avut susținere din partea populației din interiorul Republicii Moldova, pentru că la noi, totuși, diaspora este din prima generație și legăturile dintre cei care sunt aici și cei care sunt plecați este una foarte mare; chiar multe familii din Republica Moldova trăiesc pe contul diasporei, sau părinții trăiesc pe contul copiilor care au plecat acolo, și de aceea sunt semnale că la actualul scrutin poli-tehnologii ruși au abordat o altă strategie referitor la diaspora.

Ei vor încerca să discrediteze actuala guvernare proeuropeană în rândurile diasporei, mergând pe narațiunea că „ei v-au promis, dar nu au făcut, că voi sunteți pentru ei doar sursă de voturi și nimic mai mult, că în realitate ei doar v-au folosit și nimic mai mult”, și se va încerca în așa mod să saboteze prezența moldovenilor din diaspora în număr mare la vot. Ei înțeleg că nu pot redirecționa, sau nu pot determina, ca și în cazul României, ca diaspora să voteze pentru partidele pro-ruse, și atunci vor merge pe abordarea să încerce să discrediteze votul, sau să-l demotiveze, mai exact spus, votul diasporei moldovenești la 28 septembrie. Urmează să vedem cum acest lucru le va reuși.

Horia Daraban: O ultimă chestiune și ca o concluzie a dialogului nostru, puteți înainta pronosticuri legate de finalitatea alegerilor?

Ion Tăbârță: Este greu de spus. În aparență, de această dată, nu există șanse, dacă pot să spun așa, sau cum avem calculele la momentul dat, ca vreun partid să acumuleze majoritate. Ceea ce va duce la o complicare a vieții politice din Republica Moldova.

În acest context, ne așteaptă o instabilitate instituțională, o instabilitate politică în Republica Moldova pentru o anumită perioadă, sau cel puțin câteva luni în perioada post-electorală. Dar campania este campania și, de multe ori, ultimele săptămâni pot să încline balanța în folosul uneia dintre părți. Așa că nu este exclus într-un anumit context să avem și răsturnarea situației, și anume, poate un partid politic să acumuleze mai mult decât se anticipează.

Desigur că noi toți aici ne dorim ca să continui parcursul european al Republicii Moldove. Să avem ceea ce am avut din 2021 până acum. Și anume, Republica Moldova să meargă în direcția integrării europene, să înceapă negocierile, să realizeze reforme și, în caz de succes, dar noi toți ne dorim să fie cu succes, într-un anumit viitor previzibil să se integreze în Uniunea Europeană.

Dacă nu, atunci poate să avem un alt scenariu, unul care deloc nu ar fi dorit pentru Republica Moldova, și anume să fie forță politică pro-rusă la cârma Republicii Moldova. Ar fi un scenariu catastrofal, cu consecințe grave sociale, economice, Republica Moldova riscând să se transforme, să se pomenească într-o izolare internațională și să se transforme într-un fel de regiune transnistreană mai mare, sau ceea ce avem noi acum în stânga Nistrului, necontrolată de către autoritățile constituționale de  la Chișinău, și aflându-se sub controlul unui regim separatist de la Tiraspol, care este la cheremul Federației Ruse.

Și poate ar exista un alt treilea scenariu, și anume să avem un fel de guvernare hibridă, dintr-o forță pro-europeană și una de centru, care se declară pro-europeană, dar nu neapărat în acțiunile sale va fi în totalitate pro-europeană. În acest caz, formal, cursul de integrare europeană se va păstra, însă integrarea europeană de multe ori va fi mimată, și, în așa un moment dat, Republica Moldova își va pierde viteza asta de integrare europeană, ceea ce va face, practic, imposibil ca statul nostru să adere undeva în jurul anului 2029-2030 la Uniunea Europeană.

Varianta audio a interviului:

Ianis Scutaru, un adolescent din Piatra Neamț, performanță de Cartea Recordurilor la telegrafie viteză. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (7.09.2025)

Publicat de hdaraban, 8 septembrie 2025, 18:28

Este o premieră românească pentru acest domeniu. Desigur, informațiile din introducere nasc curiozități, de aceea, la „Weekend cu prieteni„ invitați au fost protagonistul performanței, Ianis și domnul Gheorghe Paisa, antrenorul lotului național de telegrafie viteză din cadrul federației române de profil, totodată, antrenor la Clubul Sportiv Ceahlăul.

În interviul realizat de Horia Daraban, cei doi interlocutori au vorbit despre felul în care se realizează pregătirea pentru o astfel de performanță.

Ianis  a spus că, în momentul stabilirii recordului, „reacția sălii a fost de bucurie generală. Toată lumea s-a ridicat, a aplaudat, m-a felicitat. A fost un moment de neuitat.”

Antrenorul Gheorghe Paisa  a evidențiat performanța juniorului, care e valabilă pentru toate categoriile de vârstă, spunând că: „dacă la Campionatul Mondial, proba este de 10 minute, Ianis, la Cartea Recordurilor, făcut-o în 110 secunde. Practic, aici este câștigul, în această performanță a lui Ianis. O informație care se poate transmite în 10 minute, el a putut să o transmită în 110 secunde”.

Horia Daraban: Domnule antrenor, vă propun să dăm cuvântul tânărului Ianis. Cum a fost la această încercare reușită de a stabili un record mondial la telegrafie viteză? La o masă, într-o sală, cu mult public?

Ianis Scutaru: În primul rând, am avut foarte multe emoții, deoarece este o diferență între a face la antrenament sau într-o competiție în care sunt singur în cameră, iar acum, se uitau mulți oameni la mine și eram emoționat de acest gând că aș putea eșua, dar asta m-a motivat într-un fel să fac mai mult.

Horia Daraban: Un calculator, un program care numără semnele pe minut?

Ianis Scutaru: Este un program în care avem 50 de indicative și acestea trebuie să le recepționăm la o anumită viteză setată de noi la început, care crește sau scade în funcție de dacă indicativul este corect sau greșit. Cu cât este viteza mai mare cu atât este și punctajul mai mare. Și, practic, punctele se acumulează făcând un indicativ corect și sunt 50 de indicative.

Horia Daraban: Semnalele, în codul Morse?

Ianis Scutaru: Da.

Horia Daraban: Când te-ai apucat de telegrafie, cum ai ajuns să înveți limbajul Morse?

Ianis Scutaru: De telegrafie m-am apucat în octombrie 2018, sunt aproape șapte ani de atunci. Făceam fotbal la Sala Sporturilor și clubul este chiar lângă și eram curios ce este acolo, pentru că nu înțelegeam ce poate însemna acest lucru și m-am dus și mi-a plăcut ideea de a transmite și de a recepționa codul Morse.

Horia Daraban: Așa ai început, așa l-ai întâlnit pe domnul antrenor. Domnule Paisa, cu ce sentiment la aflarea veștii? Sau ați fost chiar în sală, în Germania?

Gheorghe Paisa: Desigur că am fost alături de Ianis. Noi am mai încercat și anul trecut, în Statele Unite, dar din cauza diferențelor de fus orar, a oboselii, două nopți pe avion, n-am reușit să depășim recordul mondial. Recordul mondial, să spunem ascultătorilor, în competiții oficiale, este tot al lui Ianis, din 2022. Practic, tot ține ștacheta sus, campion mondial și cu record mondial.

Este record mondial absolut, pe toate categoriile, el fiind junior, chiar junior 2, sub 16 ani, are 14 ani la ora actuală. Ultimul record l-a făcut în 2024, în Tunisia, la campionatul mondial de telegrafie, în care a obținut un rezultat destul de bun, dar acum în Germania a depășit acel record cu foarte multe puncte. Practic a avut 311.000 în Tunisia și acum a făcut 395.000. Și în Tunisia a avut viteza 1126, acum a avut 1160. Deci, practic, rezultatul lui este deosebit din toate punctele de vedere, adică, este extraordinar și sunt foarte încântat că sportivii reușesc să depășească antrenorul și să ia doar ce este bun de la antrenor.

Contează foarte mult toate pregătirile fizice, psihice a sportivului, nu numai pregătirea de la antrenament.

Horia Daraban: Apropo de ceea ce spuneți noastră, domnule antrenor, aș vrea să îl întreb pe Ianis: cum te pregătești pentru astfel de competiții? Îmi dau seama că deja ai experiență, ai participat în Tunisia, în Germania și cu siguranță enumerarea poate continua. Așadar, întrebarea, cum te pregătești? Este o parte fizică, o parte mentală?

Ianis Scutaru: Este și o parte mentală, deoarece antrenamentul din spate ne duce la forma în care vom fi în timpul competiției, dar dacă nu stăm bine pe partea psihică, forma e cam degeaba. Și antrenamentele, până la o competiție, sunt numeroase, antrenamentele pe săptămână. Pe parcurs ce competiția se apropie, acesta crește la un număr de ori, două pe săptămână, cu alte intensificări în perioada precompetițională.

Horia Daraban: Te pregătești numai la clubul de care aparții sau exersezi și acasă?

Ianis Scutaru: Exersez și acasă, deoarece la clubul de care aparțin nu pot veni mereu și de asta trebuie să fac și acasă, deoarece la club nu mergem în fiecare zi.

Horia Daraban: Mai ai timp de prieteni?

Ianis Scutaru: Da, chiar mai am timp. Nu pot să spun că îmi ocupă tot timpul.

Horia Daraban: Domnule antrenor, cum se explică performanța de la Piatra Neamț, a tânărului? Există un centru de pregătire, ține de ambiția dumneavoastră?

Gheorghe Paisa: Recunosc că este o ambiție personală. La rândul meu, și eu am fost campion mondial, am și eu patru recorduri mondiale. Bineînțeles, sportivii m-au depășit.

Dintre sportivii pe care i-am pregătit la Clubul Sportiv Ceahlăul Piatra Neamț, am mai avut un recordman mondial, Bogdan Buzoianu, care, în 2005 a reușit, practic, primul record la telegrafie viteză pentru Clubul Sportiv Ceahlăul Piatra Neamț și pentru România. După aceea, a avut în 2006, 2007, 2008 și 2010. Iar, în 2010, s-a transferat în Elveția, l-au făcut cetățean elvețian și a participat pentru echipa Elveției.

Ianis, la ora actuală, este într-un vârf de formă. El a fost modest, muncește patru-cinci ore în fiecare zi, iar în perioada dinainte din competiție, chiar șase ore pe zi și avem două zile de testare la club, în care facem verificări, retușări. Munca este imensă. Recunosc că acest copil și-a sacrificat o parte din copilărie muncind pentru înalta performanță și sunt mândru că a ales această ramură sportivă pe care eu o îndrăgesc foarte mult și la rândul lui, și Ianis, o îndrăgește, pentru că i-a adus satisfacție și bucurie.

E o mare bucurie să fii pe cea mai înaltă treapta podului, să-ți cânte imnul național și să primești toate felicitările de la toți din competiție.

Horia Daraban: Cu siguranță, Ianis acestea au venit din partea tuturor celor prezenți acolo în Germania și cu siguranță admirație din partea lor pentru tine.

Ianis Scutaru: Da, toată lumea, reacția sălii a fost de bucurie generală. Toată lumea s-a ridicat, a aplaudat, m-a felicitat. A fost un moment de neuitat.

Horia Daraban: Ce spun prietenii tăi, colegii de la școală despre pasiunea pentru telegrafie viteză?

Ianis Scutaru: Desigur, este o pasiune neobișnuită, deoarece nu auzi pe oricine că este pasionat de telegrafie viteză și mă felicită, dar, într-un fel, s-au cam obișnuit.

Horia Daraban: Cu siguranță, profesorii la școală știu care sunt preocupările tale de ordin sportiv.

Ianis Scutaru: Da, profesorii sunt conștienți de ce fac eu.

Horia Daraban: Nu este un domeniu depășit, telegrafia, mai ales dacă ne raportăm la ce se întâmplă în ziua de astăzi și mă refer la comunicare și viteza în care se face aceasta?

Gheorghe Paisa: Noi am început cu copiii să învățăm să comunicăm. De la învățarea de a comunica am ajuns la înalta performanță. Comunicarea înseamnă să știi să transmiți un mesaj și să recepționezi o informație de la oricine din lume într-un cod internațional.

Este adevărat că nu se mai folosește nici în comercial, nici în marină, nici în armată, dar nici tirul cu arcul nu se mai folosește în război, așa că a rămas această ramură, telegrafia, ca probă sportivă neolimpică, e adevărat, dar încercăm să facem și noi performanță pe ce ne-a plăcut sau pe ce ne-am axat. Eu am început în 1974 să vin la Clubul Sportiv Ceahlăul.

Are foarte multe adepți. Numai un singur club din Statele Unite are peste 5.000 de membri; un club din Rhode Island cu care ținem legătura, suntem apropiați. Noi nu ne putem lăuda cu atâția membri în România, pentru că este dificil din punct de vedere financiar. Eu sunt voluntar la Clubul Sportiv Ceahlăul, deci, practic, fac în timpul liber și fac de plăcere.

Horia Daraban: Deci e vorba de pasiune. Cu siguranță, ceea ce ați spus dumneavoastră oferă o imagine asupra ceea ce înseamnă telegrafia viteză. Pentru a aduce și vocea tânărului Ianis, aș vrea să-l întreb: ai 14 ani și totuși, ce vrei să faci, ce meserie vrei să alegi, o dată ajuns la vârsta maturității? Să aibă legătură cu telegrafia viteză?

Ianis Scutaru: În momentul de față, visul meu este să fiu baschetbalist profesionist în NBA. Am acest vis de mult.

Horia Daraban: Și telegrafia crezi că va rămâne în atenția ta odată ajuns mare?

Ianis Scutaru: Desigur. Nu văd de ce n-ar putea rămâne un hobby pe care îl fac și chiar nu se știe niciodată.

Horia Daraban: Așadar, următoarea competiție, Ianis?

Ianis Scutaru: Următoarea competiție este Campionatul Mondial din Muntenegru, din octombrie, în acest an, peste o lună și abia aștept, sincer.

Horia Daraban: Cu ce gânduri pentru competiția următoare?

Ianis Scutaru: Mi-ar plăcea foarte mult să fac din nou record mondial și, de asemenea, să reușesc să cuceresc locul întâi la overall, practic, la toate probele.

Horia Daraban: Care sunt aceste probe?

Ianis Scutaru: Sunt patru probe: RUFZ, MorseRunner, recepție și transmitere. La RUFZ, am eu recordul mondial de Guinness și, practic, locul întâi la overall este cel care acumulează cel mai multe puncte la toate la un loc.

Horia Daraban: Așadar, domnule Paisa, de ce să înveți telegrafie? De ce să înveți codul Morse? Ce avantaj aduce în dezvoltarea tânărului care o apucă pe acest drum?

Gheorghe Paisa: Nevoia de a comunica cu oricine din lume. Deci, noi comunicăm în codul Morse cu toți radioamatorii din lume, într-un alfabet care este unic, este înțeles de toți. Informația este 100% clară, nu există dubii de confuzie ca la comunicarea verbală. Noi facem și comunicare live pe stații de radio în competiții, care sunt doar pentru stații, pentru comunicare, transmiterea și recepționarea de informații.

De aici s-a pornit, de la a transmite o informație într-un timp cât mai scurt. Dacă la Campionatul Mondial proba este de 10 minute, Ianis, la Cartea Recordurilor, făcut-o în 110 secunde. Practic, aici este câștigul, în această performanță a lui Ianis. O informație care se poate transmite în 10 minute, el a putut să o transmită în 110 secunde.

Horia Daraban: Domnilor invitați, vă mulțumesc mult pentru prezența în emisiunea noastră. Ianis Scutaru, succes în continuare! De asemenea, domnule antrenor, succes în găsirea de noi talente pentru telegrafia viteză.

Gheorghe Paisa: Mulțumim mult și ne dorim ca în Muntenegru măcar să egalăm performanța de anul trecut din Tunisia, unde am venit cu 4 medalii de aur și locul 3 la echipe. Ne dorim să ne întoarcem de acolo tot așa de voioși cum am venit de la Friedrichshafen, din Germania, în 2025.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: Ianis Scutaru

#InfoEconomic: Marius Alexa, om de afaceri: „firul roșu al măsurilor fiscale este acela de a închide portițele prin care se dau anumite tunuri financiare; este o strângere a curelei în sensul de a face din ce în ce mai dificile manifestările comportamentul neetic al celor care încearcă să se îmbogățească prin evaziunea fiscală de dimensiuni mari”

Publicat de hdaraban, 2 septembrie 2025, 14:35

Cu aceste repere pe fundal, la #Infoeconomic, Horia Daraban l-a avut invitat pe domnul Marius Alexa, profesor la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, om de afaceri și promotor al inițiativei antreprenoriale locale și regionale.

 În unul din răspunsurile sale, interlocutorul a subliniat că măsurile adoptate au menirea să combată evaziunea fiscală, care, în opinia sa, are trei mari forme: „cea a unor companii care își mută profiturile în altă parte; este evaziunea aceasta a importatorilor și a celor care trec TVA-ul și alte sume dintr-o companie în alta până se pierd; și este mica evaziune a micilor comercianți care, să spunem, ar trebui să fie de multe ori privită ca o formă de subzistență pentru unele medii sociale. Ele ar trebui tratate separat și cred că guvernul, cumva, s-a concentrat pe primele două categorii în acest pachet cu speranța că aceste scurgeri de încasare a TVA-ului vor fi stopate.”

Horia Daraban: E clar, România nu are o problemă economică, ci una legată de modul în care sunt cheltuiți banii publici. Domnule Alexa, prin măsurile adoptate, ne întoarcem pe drumul cel bun, din deriva în care ne aflăm acum?

Marius Alexa: Problema redistribuirii veniturilor statului într-o societate este o poveste veche, de secole, de când statele s-au dezvoltat. Și întotdeauna există perioade de ajustare, perioade de dezvoltare, perioade de restrângere. Cu alte cuvinte, nu este nimic nou sub soare și ce se întâmplă acum în România este doar o ajustare mai forțată, după ani întregi în care cheltuielile bugetare și chiar fiscalitatea au fost cumva în direcții diferite, nearmonizate. Și aceste dezechilibre sunt, iată, astăzi forțate a fi diminuate prin măsuri legislative destul de dure, să spunem așa, destul de multe, dar toate aceste lucruri le putem vedea ca fiind, de fapt, sub forma unei reforme mai mari a administrației și a, să spunem, a economiei care poate fi, să spunem, dirijate de către guvern.

Horia Daraban: Deci această sumă de măsuri nu este doar o modalitate de a strânge mai mulți bani la buget.

Marius Alexa: Scopul nu este să strângem bani la buget, scopul este să oferim servicii publice cât mai bune și, într-adevăr, trebuie să recunoaștem că avem un deficit foarte mare și România se împrumută pentru a susține actualele cheltuieli. Cu alte cuvinte, pentru a diminua acest deficit, e nevoie de strângerea mai multor venituri la buget, dar, de asemenea, și de reducerea cheltuielilor. Cu alte cuvinte, nu trebuie să ne bazăm doar pe faptul că vom pune biruri mai multe, ci că vom trebui să optimizăm cheltuielile.

Și cred că aceste două pachete fiscale reprezintă doar un început și așa sperăm noi, antreprenorii, că este doar un început, pentru că vor urma alte măsuri care vor duce la reorganizări și reformări a cheltuielilor publice.

Horia Daraban: Spuneam de măsuri în introducere și am oferit câteva repere. De la tribuna Parlamentului, premierul Ilie Bolojan a făcut cunoscute mai multe decizii. În acest sens, vă propun să ascultăm un fragment ce conține trimiteri inclusiv la „firmele fantomă”.

Ilie Bolojan: Măsurile pe care le avem în vedere vor scoate la lumină firmele fantomă. Vrem să avem un mediu în care antreprenorii corecți sunt respectați. Este scandalos că există zeci de firme cu sediul social în același apartament, care sunt folosite drept paravan pentru artificii financiare.

Avem peste 460.000 de firme inactive, iar o treime dintre ele au datorii la stat de peste 3,5 miliarde lei. Prin reformarea ANAF și a colectării fiscale, introducem noi criterii de risc fiscal, eșalonări, garanții reale și termene clare în sprijinul celor care plătesc, nu care trag de timp. Introducem măsuri de disciplină financiară și prevenirea abuzurilor.

Firmele care nu au cont bancar sau care nu-și depun în 5 luni situațiile financiare vor fi declarate inactive. Firmele nou înființate vor fi obligate să-și deschidă cont de plăți în maxim 60 de zile. Toți comercianții vor fi obligați să accepte și plata cu cardul.

Horia Daraban: În această cheie a declarațiilor de la tribuna Parlamentului, o primă observație sunt măsurile amintite, răspunsuri la breșe în combaterea, dau un exemplu, a invaziunii?

Marius Alexa: Aceste măsuri nu sunt foarte surprinzătoare. Pe de o parte, ele asanează tot acest ecosistem în care sunt foarte multe companii inactive. Și probabil că Ministerul de Finanțe a decis aceste măsuri deoarece controlarea acestor companii este foarte dificilă.

Aceste companii mai lasă datorii în urmă, lasă atât datorii la stat, datorii către alte companii în mediul privat. Și cumva, până la un punct, înțelegem.

Pe de altă parte, eu sunt sceptic că vor fi adunate sume consistente din închiderea unor companii fantomă,  pentru că și banii sunt fantomă. Deci, nu există, de fapt, o colectare. Pe de altă parte, e un efect pozitiv al acestor măsuri, în sensul că verificarea pe viitor a companiilor ar trebui să fie mai ușoară, nu doar de către ANF, ci de către partenerii de afaceri.

Și toți ne dorim să avem în jurul nostru companii fiabile, cu mai mare credibilitate.

Iar aceste măsuri cu plata cu cardul sunt de bun simț peste tot în lume. Și, ca să vă spun, în Asia, de exemplu, sau am fost acum în Brazilia, până și cei mai mici comercianți sunt fiscalizați, se poate plăti cu cardul, și totul este un lucru absolut normal spre beneficiul tuturor.

Horia Daraban: Pachetul fiscal face referire și la multinaționale, generic, acest termen. Vă invit să ascultăm o altă parte din discursul premierului Bolojan, în plenul Parlamentului, în care se regăsesc astfel de trimiteri.

Ilie Bolojan: Introducem noi reguli de integritate pentru inspectori ANF și ai Vămii. Ei vor susține teste de integritate și, în controale, vor purta bodycam-uri. Pentru prima dată, bunurile confiscate de ANAF vor fi vândute transparent pe o platformă electronică.

Introducem reguli noi pentru cesiunea părților sociale, reguli care vor opri transferul firmelor cu datorii. Pentru cheltuielile prin care companiile multinaționale își puteau transfera profiturile, taxele de administrare și consultanță, stabilim un plafon de 1% din total, peste care aceste cheltuieli devin nedeductibile. Scopul este monitorizarea cheltuielilor sensibile și oprirea transferului de profit neimpozitat.

Cele câteva miliarde care vor fi încasate în plus la buget vor putea merge spre servicii publice mai bune sau spre proiecte de interes pentru comunități. Toate aceste măsuri de reformă fiscală ne vor ajuta să punem ordine în finanțe, să avem reguli mai corecte și mai echitabile.

Horia Daraban: Până la urmă, ce ați pune pe primul loc? Pentru că s-a făcut referire la inspectorii ANAF, bună funcționare a instituției publice sau o mai bună taxare a firmelor private, a mediului privat?

Marius Alexa: Noi, cei de mediul privat, suntem îngrijorați și, cumva, nemulțumiți de faptul că sunt foarte multe abuzuri din partea ANAF și aceste teste de integritate credem că sunt binevenite. Pe de altă parte, mi se pare că firul roșu al Guvernului este acesta: se caută să se închidă portițele prin care se dau anumite tunuri financiare, în care companii fac, de exemplu, importuri, se încarcă cu datoriile la TVA, după care, dispar proprietarii, dispar societățile și, practic, nu mai pot fi recuperați acești bani. Cred, cumva, că este o strângere a curelei, în sensul de a face din ce în ce mai dificilă manifestarea comportamentului neetic al foarte multor actori, care încearcă să se îmbogățească prin evaziunea fiscală de dimensiuni mari.

Ceea ce vreau să spune este că există mai multe tipuri de evaziune: a unor companii care își mută profiturile în altă parte și sunt aceste măsuri de îngreunare a transferurilor, ceea ce nu va putea fi oprit niciodată, dar va fi cel puțin îngreunat; este evaziunea aceasta a importatorilor și a celor care trec TVA-ul și alte sume dintr-o companie în alta până se pierd și este mica evaziune a micilor comercianți care, să spunem, ar trebui să fie de multe ori privită ca o formă de subzistență pentru unele medii sociale. Ele ar trebui tratate separat și cred că guvernul, cumva, s-a concentrat pe primele două categorii în acest pachet cu speranța că aceste scurgeri de încasare a TVA-ului vor fi stopate.

Horia Daraban: Pachetul fiscal la care facem vorbire include și păstrarea sau menținerea impozitului minim pe cifra de afaceri pentru companiile cu cifre de afaceri peste 50 de milioane de euro. Mă uitam pe fluxurile de știri care acopereau ședința din plenul Parlamentului și erau și note critice în ideea că reprezentanți ai mediului antreprenorial spuneau că astfel se ajunge ca un produs să fie taxat de mai multe ori de la producător la distribuitor și de la distribuitor la magazinul de desfacere și așa mai departe.

Marius Alexa: Impozitul pe cifră de afaceri este foarte simplu de executat și de implementat de către stat. Pe de altă parte, este o taxă care nu are o justificare economică cu privire la eficacitate, la profitabilitate. Sunt sectoare care au cifre de afaceri mari dar cu marje mici, cum ar fi de exemplu comerțul en detail sau marje mari cu cifre de afaceri mai mici, cum ar fi consultanța de afaceri.

În această primă categorie, cred că vor veni cât de curând, probabil, mai multe norme de aplicare în care vor fi comparate niște norme rate ale profitului comparativ cu cifra de afaceri și, în funcție de varianta cea mai potrivită pentru companie sau pentru fisc, vor fi aplicate una sau alta dintre variante. Revin cu această idee, toate sunt gândite pentru o optimizare, să spunem, o optimizare fiscală lărgită, pentru că nu toate aceste deturnări de taxe sunt ilegale și acum va fi și mai greu și va fi chiar ilegal să faci anumite optimizări fiscale în țară sau în străinătate.

Ce cred eu că ar mai trebui adăugat sunt pedepsele pentru cei care sunt în culpă. Anumite legi care spun că dacă ești prins să dai bani înapoi nu mai pățești nimic este doar o încurajare pentru cei care vor să facă, să spunem, ilegalități în domeniu fiscal.

Horia Daraban: Referitor la ceea ce s-a prezentat în Parlament, există pericolul relocării unor afaceri care ființează acum în România și care să se retragă în alte țări? Dacă e să facem referire la taxele de administrare și consultație cu un plafon de 1%, impozitul minim pe cifra de afaceri…

Marius Alexa: Noi trebuie să ne uităm la țările din jur, să vedem cât au impozit pe cifra de afaceri. Să ne uităm la Bulgaria, de exemplu, la Ungaria. De ce companiile ar alege România.

Pe de altă parte, sunt investiții care nu pleacă așa ușor, o dată făcute; și în ultimii 20 de ani, foarte multe investiții s-au făcut în România. Toate aceste companii vor trebui să se ajusteze și, în general, sunt mai mulți factori care influențează, să spunem, decizia unui investitor de a-și muta o fabrică sau nu. Unul dintre principale lucruri luate în considerare este reprezentat de nivelul salariilor, care, în România, au crescut foarte mult în ultimii ani.

Sunt foarte multe lucruri anunțate de Guvernul Bolojan care sunt de bun simț, cum ar fi, de exemplu, taxele pe proprietate, care sunt extrem, extrem de mici, simbolice. Gândiți-vă un pic că taxele de 100 de euro pe an pentru o casă foarte mare este nesemnificativ. Nu putem avea bani pentru drumuri, pentru iluminat, pentru servicii publice de calitate.

De aceea foarte multe guverne au trebuit să finanțeze administrații publice locale, pentru că nu erau suficient bani. Dar asta, probabil, va fi în următorul calup când va trebui Guvernul să abordeze și reforma administrației publice locale, unde, probabil, va fi cu mult mai multe strigături și nemulțumiri, pentru că, acum, să spunem, mai multe taxe pentru antreprenori este cumva mai ușor de introdus. Antreprenorii nu prea fac grevî, antreprenorii nu prea sunt uniți, nu sunt un corp social foarte omogen.

Dar greul, cred că, de abia, de acum va veni. Aș mai spune că mai sunt totuși niște oportunități care se pierd, anume, aceste ajustări fiscale trebuie cumva gândite în funcție de ce ne dorim pe termen lung. Dau un exemplu, ne dorim ca România să devină o zonă în care să atragem afaceri crypto? Da sau nu? Dacă mărim impozitele pe operațiunile acestea, avem niște consecințe. De asemenea, dorim ca mai mulți dintre români să investească la bursă, nu doar pentru fonduri de investiții obligatorii sau nu?

Iarăși, e foarte important că, dacă vrem să avem o piață financiară și o capitalizare a economiei românești, e nevoie de niște stimulente. Eu nu cred că din impozitele, pe exemplu, pe câștigurile la bursă, se vor obține foarte mulți bani, dar vor fi foarte mulți descurajați. Mai ales că nu este foarte clar, în acest moment, dacă pierderile la bursă, că sunt și pierderi, se deduc din aceste câștiguri potențiale.

Cu alte cuvinte, e bine să gândim pe termen scurt și să ajustăm cheltuielile și veniturile bugetare. Dar, pe de altă parte, mai important poate este să știm care e strategia generală, încotro ducem, ce vrem să stimulăm, așa cum poate acum foarte mulți ani, s-au luat niște măsuri de stimulare industria IT și au fost măsuri foarte bune, care au adus foarte multă prosperitate în România.

Dar, în continuare, mai sunt sectoare, mai sunt zone care trebuie stimulate și cred că pachetele fiscale 1 și 2 sunt doar un început, sper, dintr-o ajustare și reformă mai ample.

Horia Daraban: Apropo de strategie la nivel național, pe termen mediu și lung, și mă întorc la ceea ce s-a votat în Parlament, au fost aprobate și unele amendamente privind simplificarea modului specific în care sunt finanțate start-up-urile de tehnologie. Pentru a crește, ele primesc finanțări succesive de la fonduri și de la primii investitori, sub formă de împrumuturi convertibile, un instrument esențial folosit peste tot în lume pentru flexibilitatea lui. Ar putea planul acesta al start-up-urilor și finanțărilor să reprezintă o strategie la nivel național pentru România? Și dacă, da, la ora actuală, țara noastră este un teren propice pentru apariția și dezvoltarea lor?

Marius Alexa: În România, este un teren propice, în sensul că avem foarte mult talent, avem oameni creativi, cu inițiativă, oameni conectați la tehnologie, dar, din păcate, în România nu poți crește unicornii cum ne dorim, să avem companii mari, pornite dintr-un start-up global. În acest moment, start-up-urile în România pleacă în străinătate pentru a obține finanțări, pentru a se încorpora, a face vehicule în străinătate. Încercările anterioare, cum ar fi legea Business Angels, nu au dat rezultate, nu s-au dovedit a fi foarte funcționale. Cu alte cuvinte, acest mic anunț, o schimbare legislativă, este poate una din cele mai pozitive, care arată, cumva, că sunt oameni în guvern care își dau seama că e nevoie de a crea și mecanismele de finanțare și capitalizare a start-up-urilor, care, de fapt, sunt inițiative cu mare potențial de a crește în viitor și de a crea mai multă bogăție în țară.

Horia Daraban: Ca o concluzie a acestui tablou pe care l-am creionat prin răspunsurile oferite de dumneavoastră, este această reformă fiscală suficient de predictibilă pentru a oferi stabilitatea în mediul antreprenorial din România?

Marius Alexa: Din punctul meu de vedere, nimic nu e surprinzător în ce s-a anunțat, dar aș spune faptul că, poate, acest pachet a fost împărțit în 5-6 bucăți tocmai pentru a evita problemele de contestare la Curtea Constituțională. Și vedem cât de dificil este în România să faci o ajustare, „fine tuning”, foarte fină, pe categorii, pe industrie. De aceea, de multe ori, exagerăm cu delăsarea și, să spunem, relaxarea fiscală și, uneori, luăm măsuri excesive pentru a corecta aceste lucruri.

Este dificil să păstrezi un echilibru și o atitudine echilibrată în finanțele publice, dar și România este un stat în care totul este nou din punctul meu de vedere. Piața financiară este nouă, cheltuielile publice au 200 de ani de acumulări, de cunoștințe, cultura noastră este de abia la început. Cred că ar trebui să încurajăm cât mai mulți finanțiști să intre în jocul public, să devină funcționari publici, cât mai mulți economiști, cât mai multe think-tank-uri.

Așa cum am văzut, de exemplu, la Washington, toată politica guvernului american este făcută cu experții, care sunt crescuți în ONG-uri specializate, foarte bine finanțate, în care creiere luminate, creiere care sunt educate și, cumva, sprijinite pe termen lung creează aceste politici economice care să fie pe termen lung viabile pentru un stat.

Noi, cu războiul la graniță, avem nevoie de stabilitate, avem nevoie de o speranță și cred că, într-un final, tot e vorba de oameni. Trebuie să dăm speranță oamenilor că aceste măsuri vor aduce un echilibru, bunăstare și să spunem o viață mai bună tuturor.

Horia Daraban: Cu siguranță, discutați cu oameni de afaceri, cu antreprenori din Iași, din zona Moldovei. Mai predispuși aceștia la șocurile, la efectele acestor măsuri care se iau în această perioadă?

Marius Alexa: Trebuie să recunoaștem că s-a dus o perioadă foarte bună. Cu alte cuvinte, eu, din discuțiile pe care le-am avut, nimeni n-a fost surprins, nimeni n-a fost foarte supărat. În general, antreprenorii sunt flexibili, se adaptează, se uită cu atenție la modificări și își modifică, conform acestor noi legi, politicile sau organizarea.

Nimeni nu cred că va suferi foarte mult, mai ales că mediul în care mă învârt eu nu este plin cu oameni care păcălesc statul, închid firme. În general, am norocul, cumva, să mă învârt într-o bulă în care oamenii sunt relativ corecți și concentrați, mai degrabă, cum să creeze mai multă valoare, chiar dacă această valoare este ciupită mai mult sau mai puțin de taxe.

Horia Daraban: Vara s-a încheiat, toamna vine cu pulsul ei, cu dinamica ei. Spuneam în introducerea dialogului nostru aveți preocupări constante în promovarea antreprenoriatului local și regional. Ce evenimente pregătiți, domnule Alexa?

Marius Alexa: Pentru România este foarte importantă Republica Moldova, pe 28 septembrie alegeri, de aceea vom face o ultimă misiune economică în acest an în Moldova, la mijlocul lui septembrie, în care încercăm să fim prezenți cumva în spațiul moldovenesc cu cât mai multe companii românești, care, cumva, să valorifice progresele foarte mari făcute de Republica Moldova pe calea integrării europene.

De asemenea avem o misiune economică în India, avem trei zile împreună cu cei de la Comisia Europeană în Delhi, multe întâlniri, forumuri de afaceri și vizite; și de asemenea, la final de an, vom merge în Indonezia.

Dar aș vrea să spun că în această lună vom trimite o echipă în Polonia. Țara este probabil modelul numărul unu pentru România din punct de vedere al organizării administrative, al organizării economice, al capacității producătorilor de a fi sprijiniți și de a se dezvolta.

Polonia, probabil, ar trebui să fie prima țară vizitată de un antreprenor care vrea să se dezvolte, să își dea seama cam care va fi viitorul din punct de vedere al modernizării unei afaceri.

Varianta audio a interviului:

#InfoEconomic: Radu Crăciun, președintele Asociației Pensiilor Administrate Privat din România: „un fond de pensie furnizează ceea ce numele lui spune că furnizează, o plată lunară care este efectuată pe termen mediu și lung. Dacă cineva își dorea ca să obțină toți banii o dată, atunci locul în care ar trebui să-și economisească banii este mai degrabă un fond de investiții”

Publicat de hdaraban, 26 august 2025, 11:49

Neîncrederea, sentimentul că se creează o nedreptate pentru cei care dau banii sunt amplificate de faptul că, în prezent, plățile din pilonul 2 se fac sub formă de tranșe lunare sau sumă unică, în funcție de banii strânși și opțiunea titularului.

În cifre, pilonul 2 de pensii înseamnă 8,3 milioane de români care au conturi, peste 120 de miliarde de lei contribuții brute virate și 170,8 miliarde de lei active nete în administrare.

La #InfoEconomic, Horia Daraban a discutat cu Radu Crăciun, președintele Asociației Pensiilor Administrate Privat din România. Interlocutorul a pledat pentru plata fondului de pensie în tranșe lunare. Făcând apel la date statistice referitoare la speranța de viață sănătoasă după ieșirea la pensie, invitatul a precizat că numerele „arată cât de important este ca banii aceștia să nu fie cheltuiți în primii ani ai pensiei pentru că, de fapt, cea mai mare nevoie de ei vei avea atunci când sănătatea ta va avea nevoie de ei, iar asta se va întâmpla mai degrabă de la 6 ani în sus.”

Horia Daraban: Cum s-a ajuns la 30%, domnule Crăciun? Adică, în ce constau calculele pentru care s-a optat pentru 30% de la 25%? Puteți oferi câteva justificări?

Radu Crăciun: Nu pot oferi justificări, pentru că în acest proces de decizie, noi, ca asociație, nu am fost implicați. Înțeleg doar că este un răspuns la opiniile exprimate în spațiu public și care doreau ca această plată unică să fie ceva mai mare, venind întâmpinarea nevoilor celor care ar fi putut avea, de exemplu, probleme medicale sau alte motive pentru care ar fi avut nevoie de urgență de acești bani.

Horia Daraban: Acest procent avantajează administratorii de fonduri de pensii private? Care este poziția dumneavoastră?

Radu Crăciun: Nu, niciun procent, oricât de mic sau oricât de mare, nu avantajează în niciun fel administratorii de pensii private. Acesta este unul din miturile vehiculate în spațiu public. Practic, și astăzi și în aplicarea acestei legi în viitor, banii vor ieși din fondurile de pensii private printr-o plată unică.

Deci, chiar dacă plățile vor deveni eșalonate, ele vor fi făcute dintr-un alt tip de fond, care se numește fond de plată și către care actualii administratori de fonduri de pensii vor vira sumele la care sunt îndreptățiți viitorii pensionari. Deci, în oricare dintre scenarii, banii ies din fondurile de pensii private, deci pentru noi nu există nicio miză în această dispută.

Horia Daraban: Aș vrea să insistăm asupra a ceea ce spuneam în introducere, faptul că este îngrădit dreptul de a retrage toți banii o dată și se discută pe viitor să fie numai 30%. Din punctul dumneavoastră de vedere, nu reprezintă o încălcare a garantării dreptului la proprietate?

Radu Crăciun: În primul rând, trebuie să explicăm că acest gen de abordare este întâlnită mai peste tot în Europa și peste tot în regiune, în toate țările care au genul acesta de sistem de pensii structurat pe pilonul 2, pilonul 3, pilonul 4. Deci, din punctul ăsta de vedere, România nu face excepție. Această abordare nu are nicio notă de exotism în ea, ca să spunem așa.

Motivația din spatele ei este legată de care este obiectivul, până la urmă, al unui fond de pensii și anume acela de a furniza niște plăți lunare pe o perioadă, pe un termen măcar mediu, dacă nu măcar pe termen lung; pentru că, nu e așa, până la urmă, ideea este să te bucuri de o prosperitate financiară pe o perioadă cât mai lungă din cea în care te afli la pensie, și nu doar în primii ani.

Horia Daraban: În cea mai mare parte, sumele adunate sunt investite în titluri de stat, care reprezintă 66,3% din totalul activelor din pilonul 2, respectiv 64,7% în pilonul 3. Și cu aceste date pe fundal vin cu o întrebare: este etic, banii primiți de la contributori să ajungă de la stat la investitor și apoi să ajungă din nou la titluri de stat? Iar acest traseu nu reprezintă o slăbiciune pentru viitoare plăți în condițiile în care s-ar merge pe sumă totală la ieșirea la pensie?

Radu Crăciun: E vorba de niște bani care au fost plătiți la bugetul de asigurări sociale și o parte din ei sunt direcționați către fondurile de pensie administrate privat pentru a fi înmulțiți, ceea ce nu se întâmplă în pensia publică. Dacă vă veți uita în sistemul de pensii pilon 2, care acum are vreo 34 miliarde de euro echivalent sub administrare, din acești 34 miliarde de euro, 10 miliarde, deci o treime, reprezintă câștig de capital, randament investițional. Deci o treime din banii din pilonul 2 sunt randament investițional.

Așa ceva nu există în pilonul 1, în pensia publică. Deci este un alt principiu de funcționare, pur și simplu, sunt două sisteme complementare, iar pilonul 2 funcționează pe principiul reinvestirii banilor în piețele financiare.

Acum, aceste piețe financiare pot să fie și locale, pot să fie și străine. Adică. noi ne întrebăm de ce cumpărăm titluri de stat românești. Putem cumpăra și titluri de stat străine fără nicio problemă și atunci poate că această filosofie, că dacă e etică, banii contribuiți la asigurări sociale sunt investiți în titluri de stat, ar dispărea. Dar, sincer, nu cred că e de dorit să investim banii cu predilecție în străinătate și ar trebui să ne preocupe să finanțăm bugetul țării din care suntem.

Așa că e normal, cred eu, ca o bună parte din acești bani să fie investiți în titluri de stat, mai ales ca titlurile de stat conferă și-un anumit profil de risc mediu către scăzut al fondurilor de pensii, pentru că, până la urmă, investițiile în titluri de stat sunt investițiile cu riscul cel mai scăzut.

Horia Daraban: Aș vrea să vorbim și despre acea perioadă minimă în care contributorii vor primi banii, 8 ani, și mă uitam pe o statistică. În termeni generali, românii trăiesc doar 8 ani în medie după pensionare. Dau un exemplu, valoarea este mult mai mare în Italia, 15. În România, speranța de viață sănătoasă după pensionare este de doar 5 ani, una dintre cele mai scăzute în Europa, cu o medie la nivelul Uniunii de 11,7. Impunerea unor astfel de orizonturi temporale minime, cum este cazul nostru, 8 ani, este oportună, domnule Crăciun?

Radu Crăciun: Am să completez și eu datele dumneavoastră cu altele. Speranța de viață, la pensionare, în România, este de 14 ani pentru bărbați și 18 ani pentru femei. Asta e o primă observație.

Asta, dacă le cuplăm cu ceea ce ați menționat dumneavoastră și anume speranța de viață sănătoasă la pensie și pe care ați menționat a fi 5 ani. Înseamnă că, de fapt, oamenii vor avea nevoie cu predilecție de bani mai degrabă după ce trec 5 ani, adică atunci când sănătatea începe să fie mai șubredă. Dar, atenție, ei vor mai trăi în medie după acei 5 ani încă vreo 9-10 ani. Ori, asta arată cât de important este ca banii aceștia să nu fie cheltuiți în primii ani ai pensiei pentru că, de fapt, cea mai mare nevoie de ei vei avea atunci când sănătatea ta va avea nevoie de ei, iar asta se va întâmpla mai degrabă de la 6 ani în sus. Adică, asta este un semnal de alarmă pentru toți cei care de-abia așteaptă să scoată cât mai mulți bani, imediat după pensionare, și să-i folosească și pierd din vedere faptul că, de fapt, cea mai mare nevoie de acești bani o vor avea de-abia în anul 6, 7, 8 al pensionării.

Horia Daraban: Într-un fel, le spuneți cum să-și cheltuiască banii.

Radu Crăciun: Da, într-un fel, fac educație financiară.

Horia Daraban: Plecând de la cele formulate de dumneavoastră, putem face o comparație cu ceea ce se întâmplă în alte state ale Uniunii Europene la acest capitol al pensiilor private cu titlu obligatoriu?

Radu Crăciun: Da, pensii private similare a României se găsesc în țările cu care ne învecinăm, care sunt în regiune, Croația, Polonia, Ungaria, Bulgaria. Toate aceste țări din regiune au același sistem de pensii. Ori, ei deja au legi de plata pensiei în care, într-adevăr, se poate obține la început un procent din suma totală, procent care variază de la 15% la 30%, iar, ulterior, banii sunt distribuiți în tranșe. Deci, așa cum spuneam, România, de fapt, nu e o excepție prin această lege, ci se aliniază practicilor regionale și continentale.

Horia Daraban: Aș vrea să aduc în dialogul nostru și ideea de inflație. În acest an, se așteaptă să ajungă la un nivel record, se preconizează 8,8% în decembrie și, în ideea plăților eșalonate, suma aceasta, cu siguranță, își va schimba valoarea. Va putea fi corelată cu inflația? Îngăduiți-mi să invoc un exemplu simplist, ca să spun așa: 100 de lei, astăzi, cu siguranță, nu va însemna la fel de mult peste 10 ani, în ideea plății eșalonate. Plățile eșalonate, acestea, vor putea crește ca valoare ca să corespundă felului în care crește inflația?

Radu Crăciun: Sunt două aspecte aici. Dacă ne referim la plățile cu durată predeterminată, deci în care se stabilește de la bun început numărul de ani în care vei primi acești bani, cea mai mică valoare a acestei plăți lunare va fi, și se preconizează a fi, pensia minimă în economie sau îndemnizația socială, cum se mai numește ea. Această pensie minimă pe economie este modificată an de an și în fiecare an crește. Deci asta înseamnă că acest prag minim existent pentru plata pensiei private va crește și el de la an la an.

Dar de la un an la altul, acest fond de plată va produce randament investițional, pentru că acest fond de plată va fi investit în titluri de stat și depozite bancare, adică în instrumente cu risc foarte scăzut, pentru că e normal să fie așa. Acum nu mai urmărim înmulțirea banilor, ci prezervarea valorilor cu risc cât mai mic. Aceste investiți în titluri de stat, în depozite bancare, vor produce randament.

Deci în momentul în care an de an vom face această actualizare a plății lunare, automat, în ea se va regăsi și acest randament investițional pe care fondul îl va produce. Ori, randamentele la titluri de stat, pe termen mediu și lung, e de așteptat să fie mai ridicate decât rata inflației.

Horia Daraban: La finalul interviului nostru, o recomandare în cheia a ceea ce am discutat până acum legat de pensiile private și poate faceți și o trimitere la ce mai urmează în acest domeniu.

Radu Crăciun: Aș vrea să explic un lucru, mai ales celor care au mulți bani strânși în pilonul 2, pentru că aici este un element care nu e bine înțeles. Cei care au sume mari strânse acolo, nu au o limită superioară, un prag maxim de pensie lunară. Acel prag de pensie minimă, care, astăzi, este 1281 de lei, este doar un prag minim, deci nu vei putea lua mai puțin de atât.

Dar dacă tu ai strâns foarte mulți bani în fondul de pensie privată, tu poți să îți alegi o plată lunară oricât de mare, însă cu o singură condiție care va trebui să fie respectată: ca în momentul în care împarți suma pe care ai acumulat-o la această pensie pe care tu ai ales-o, să o primești lună de lună, perioada de plată a pensiei să nu scadă sub 8 ani, să nu fie mai mică de 8 ani. Deci, câte vreme perioada de plată eșalonată a pensiei va fi de cel puțin 8 ani, pensia lunară poate fi oricât de mare.

Dacă ai fost suficient de diligent să strânși bani, atenție, și în pilonul 2 și în pilonul 3, pentru că sumele vor fi însumate în acest fond de plată, banii din pilonul 2 și pilonul 3 vor putea fi folosiți pentru aceste plăți.

Horia Daraban: Iar ca recomandare pentru publicul larg, legat de ceea ce înseamnă viitor și pensie după ieșirea din câmpul muncii?

Radu Crăciun: Trebuie să înțelegem că un fond de pensie furnizează ceea ce numele lui spune că furnizează, și anume pensie. O pensie, prin definiție, înseamnă o plată lunară care este efectuată pe termen mediu și lung. Deci normalitatea, să spun, utilitatea fondurilor de pensii private este legată în primul rând de capacitatea lor de a furniza plăți lunare pe termen mediu și lung.

Dacă cineva își dorea ca să obțină toți banii o dată, într-un anumit moment, atunci locul în care ar trebui să-și economisească banii este mai degrabă un fond de investiții decât un fond de pensie care, așa cum numele îi arată, e gândit ca să furnizează pensii și nu altceva.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: facebook

#InfoEconomic: Paul Butnariu, președintele CCI Iași, despre concluziile breviarului economic al județului: în ultimul an, „consistentă a fost creșterea din domeniul comerțului, ceea ce înseamnă că au fost bani în piață”

Publicat de hdaraban, 22 august 2025, 17:28

Invitatul Radio Iași, în răspunsurile sale, a punctat că județul are o economie puternică și relevantă la nivel național, depășind ca PIB, județe precum Brașov și Ilfov.  La fel, în favoarea unei astfel de afirmații este și faptul că peste 200 de companii ieșene au un cuvânt de spus în analizele de specialitate pentru România.

Pe de altă parte, Paul Butnariu evidențiază că județul are un deficit comercial însemnat, chiar și în relația cu Republica Moldova. Mai exact, Iașul primește mărfuri în valoare de 100 de milioane de euro și trimite peste Prut bunuri de aproximativ 50 de milioane.

Atuul local principal neexploatat economic, consideră președintele Camerei de Comerț și Industrie Iași, este zona universitară, care cuprinde și mediul de cercetare. Legătura acestui plan cu mediul antreprenorial, spune Paul Butnariu, ar aduce avantaje clare pentru economia județului Iași.

Horia Daraban: Putem oferi o imagine de ansamblu din punct de vedere economic? Zona Iașului este pe plus dacă e să urmărim o evoluție?

Paul Butnariu: Da, din punctul nostru de vedere, suntem singura entitate, singura instituție din România care face așa ceva, respectiv, analizăm nu prin percepții subiective, nu prin informații din culise sau din media, ci pe cifre, pe bilanțuri depuse către firme în termenul prevăzut de lege la administrația fiscală. Vorbim aici de bilanțuri pe anul 2024 depuse până la 30 iunie 2025.

Acestea ne sunt puse la dispoziție către ANAF și, în baza lor, încercăm să facem acest breviar economic. La fel, fără falsă modestie, cred că, alături doar de Camera Națională a României, suntem singura cameră care elaborează acest material, pe care noi considerăm că îl punem la dispoziția tuturor celor care au putere de decizie economică-politică.

Deci e un breviar economic care analizează ceea ce e un stop cadru al economiei ieșene, și, pe de altă parte, un top al firmelor, care, la fel, suntem singura instituție abilitată, printr-o lege, de a elabora acest top al firmelor.

Evident, față de anul 2023, anul 2024 a însemnat o creștere economică de mai bine de 10%.

Bilanțurile depuse în 2023 au fost de 9,5 miliarde euro, bilanțuri depuse de firmele care-și au sediul social în Iași, și, anul acesta, au 10,67 miliarde euro cifră de afaceri

În 2024, vorbim de o creștere economică consistentă, relativ echilibrat repartizată, cu accentul că, pe ultimii cam 2-3 ani de zile, mai ales după COVID, se constată o creștere mai accelerată a sectorului comerț față de ceea ce înseamnă sectorul de producție industrială.

Horia Daraban: Acest plus de 10-11% pe care l-ați invocat dumneavoastră, în ceea ce privește cifra de afaceri, urmărind pe ansamblu, este proporțional cu creșterea numărului angajaților?

Paul Butnariu: Nu chiar, pentru că, din punctul acesta de vedere, creșterea numărului salariaților a fost doar de circa 1000 de locuri de muncă; dar asta, din punctul nostru de vedere, ținând cont că șomajul existent anul trecut a fost totuși la un nivel minim, undeva în jurul la 3-4%, ei bine, din punctul nostru de vedere, a avea o creștere economică atât de consistentă, aproape cu același număr de salariați, înseamnă creșterea productivității, înseamnă digitalizare, automatizare și tot lanțul acesta de retehnologizare a firmelor din Iași. În schimb, au crescut și numărul de firme, deci de la 23 de mii de firme câte am avut în 2023, am ajuns anul trecut la un număr de aproape 25 de mii de firme, ceea ce înseamnă că spiritul antreprenorial în Iași rămâne în continuare consistent și prezent.

Horia Daraban: Dacă e să oferim un tablou pe domenii de activitate, vorbim despre o anumită zonă care iese în evidență sau este o diversitate și un echilibru în economia ieșeană?

Paul Butnariu: Creșterea este cam aceeași, la aproape toate domeniile de activitate. Noi clasificăm, să spunem, firmele și topul firmelor și această analiză pe care o facem prin clasele de coduri CAEN, respectiv pe industrie, pe agricultură, pe IT, pe HORECA, pe comerț, pe servicii și pe construcții. Acestea sunt șapte domenii pe care noi le cuantificăm, sigur, și acolo în funcție de dimensiunea firmelor, în funcție de specificul fiecărei activități și așa mai departe.

Consistentă a fost creșterea din domeniul comerțului, ceea ce înseamnă că au fost bani în piață, pentru că înseamnă că cetățenii Iașului au cerut bunuri să le cumpere prin activitate comercială. Atât de la marii retaileri, dar subliniez faptul că noi nu monitorizăm firmele marilor retaileri aici, în Iași, ci vorbim strict de firmele care au ca obiect de activitate comerțul cu sediul social în Iași. Deci, din această perspectivă, considerăm, cu siguranță, creșterea comercială a fost mult mai consistentă în ceea ce privește marii retailerii.

Asta, subliniez, în pofidă a ceea ce este ca o părere generală, de o sărăcie generală, de un dezastru din punct de vedere al ceea ce înseamnă puterea de cumpărare a românilor. Realitatea ne contrazice într-o bună măsură pentru că vedem că cifra de afaceri în comerț a crescut, cifra de afaceri în servicii a crescut și nu putem pune această creștere doar pe seama creșterii inflaționiste, ci este o creștere reală, este o creștere consistentă, care se vede, subliniez, în profitul și în cifra de afaceri a firmelor.

Ce ar mai fi aici de completat, o chestiune care pentru noi este total neplăcută, ca să folosesc un eufemism, este deficitul comercial. Asta înseamnă că noi importăm mult mai mult decât exportăm. Respectiv, importăm în ultimii ani cu o medie de peste 30-32 de miliarde de euro, deficitul comercial a României, ceea ce înseamnă că noi cumpărăm bunuri, produse sau, altfel spus, muncim în România, pe bani românești, ne mai și împrumutăm din bănci unii dintre noi și cumpărăm produse fabricate oriunde în altă parte, numai România nu. Și din punctul meu de vedere, asta înseamnă că noi, economia românească, antreprenorii români, firmele românești nu sunt capabile să răspundă solicitărilor din piața a cetățenilor României.

Horia Daraban: Asta se întâmplă la nivel național sau este vorba și de ceea ce se întâmplă la nivelul județului Iași?

Paul Butnariu: Da, și la nivelul județului Iași este chiar, dacă vreți, un pic accentuată și chiar un pic diferită această diferență între import și export. De ce? Să vă dau un exemplu: suntem unul din puține județe din România care au deficit comercial cu Republica Moldova.

Am exportat mărfuri în Republica Moldova de aproape 50 de milioane de euro, am importat mărfuri de Republica Moldova de aproape 100 de milioane de euro. Din punctul meu de vedere, atunci când merg în Moldova, îi laud pe moldoveni pentru că asta înseamnă că au capacitate antreprenorială, știu să facă comerț și să răspundă cerilor pieței din Iași și mai ales calitatea bunurilor pe care le aduc ei din Republica Moldova este satisfăcătoare pentru consumatorul ieșean.

Horia Daraban: Acest dezechilibru în ceea ce importăm și ceea ce exportăm, și mă refer aici la județul Iași, ar putea fi rezolvat prin ceea ce înseamnă apariția infrastructurii rutiere?

Paul Butnariu: Singura cale de a se dezvolta această regiune este asigurarea unei legături de infrastructură eficientă între nord-estul României și restul Uniunii Europene. De ce spunem asta? Pentru că, din totalul de 2,5-2,7 miliarde de comerț exterior pe care îl are Iașul, mai bine de 70% în unii ani, chiar și 80% pleacă spre piața vest-europeană.

Cum pleacă până acolo? Pleacă cu costuri mai mari, ceea ce ne face prohibiți față de ceea ce înseamnă profit. Parcurgem până la Oradea 126 de localități din care una, două sau trei au șosele de centură, traversăm două-trei rânduri de munți adevărați ca să ajungem până la Budapesta sau până la Viena.

Asta presupune cheltuieli de transport uriașe, cheltuieli de transport care afectează prețul cu care noi vindem un produs similar făcut în Iași cu unul similar făcut la Oradea.

Horia Daraban: Pe lângă acest breviar, este și topul firmelor care performează în județ și aici invoc un reper: peste 200 de firme s-au clasat pe podiumul topului la ultimele zece ediții consecutive. Faptul că topul firmelor pe domenii este dominat, în general, plecând de la aceste date, ani de-a rândul de aceleași companii, ce arată? Faptul că acestea sunt bine pregătite și sunt performante sau că există o incapacitate la nivel local a antreprenorilor de a începe, de a avea startup-uri și să performeze ulterior?

Paul Butnariu: Este o cauză bipolară, ceea ce ați spus dumneavoastră, din două motive. Unu, faptul că nu putem să ne dezvoltăm antreprenorial, este o chestiune, dar să fim realiști, nu o să poată porni acum un antreprenor o industrie sau o producție în industrie care să depășească firme deja bine consacrate în Iași, cum sunt Electra, Antibiotice și așa mai departe. Pe de altă parte, lipsa infrastructurii înseamnă că nu o să poată să vină niciun investitor mare care să-l concureze, de exemplu, pe BorgWarner sau pe Phinia, cum îi spune acum.

Deci, din această perspectivă, este, practic, o dualitate, dacă vreți, motive absolut obiective, care împiedică ca aceste firme să poată fi, eu știu, deposedate de laurii topului. Normal că este greu să poți depăși în industrie firme consacrate, începând cu Antibiotice, este greu să depășești în comerț firme consacrate, cum este Conex Distribution, este greu să depășești în IT, Amazon, care este, să spunem, cel mai mare investitor, la ora asta, din Iași, sau o firmă ieșeană, cum e Quartz Matrix. Astea sunt realitățile.

Pe de o altă parte, asta înseamnă că aceste firme sunt consolidate, sunt bine conduse, bine managerizate și sunt în situația de a obține rezultate nu doar la nivel județean, ci avem peste două, trei sute de firme care se clasează în topul național al firmelor. Asta înseamnă firme care sunt pe o bază bună de dezvoltare și care, practic, asigură, dacă vreți, motorul locomotivei economiei ieșene.

Horia Daraban:  Este vreun atu al județului Iași și care nu este exploatat în ideea antreprenorială, în ideea economică?

Paul Butnariu: Da, din punctul meu de vedere, noi întotdeauna am spus că motorul economic al Iașiului este mediul academic și universitar. Acest mediu trebuie repus într-o valoare care era cu câțiva ani, poate mai mulți sau mai puțini ani, în sensul în care să existe un parteneriat între mediul economic, mediul universitar, mediul academic, mediul de cercetare, dezvoltare; pentru că, fără a utiliza potențialul acesta enorm pe care-l au universitățile ieșene, institutele de cercetare ieșene, fără a promova această dezvoltare, dacă vreți, în avanpremieră a unor produse, a unor idei, a unor servicii, Iașul nu poate să reziste acolo unde, de câțiva ani, s-a poziționat, respectiv: am progresat în ultimii 10-15 ani ca și PIB total, a tot ceea ce înseamnă activitate în județul Iași, de la locul 8-9, când aveam în fața noastră județe precum Ilfov, Argeș, Brașov, și le-am depășit ca Produs Intern Brut.

Anul trecut, am ajuns pe locul 6, după București, care, sigur, este în altă ligă, după Cluj, după Timiș, după Constanța și după Prahova. Am depășit Brașovul. Eu spuneam că, dacă o ținem în ritmul acesta, probabil, în 2-3 ani de zile, ar trebui să depășim și județul Prahova, dar în condițiile economice pe care le vedem în anul acesta, 2025, și cele preconizate în 2026, mi-e greu să cred că vom avea condiții să atragem investiții care să depășească volumul de investiții din Prahova.

Horia Daraban: La nivel regional, și mă refer aici la cele șase județe ale regiunii nord-est, este bine că Iașul este un pol atât de puternic sau ar trebui așezat mai echilibrat, dacă se poate?

Paul Butnariu: Nu este bine ca să existe această polarizare, dar este o realitate. Dacă nu ar fi această polarizare, regiunea toată ar bălti într-o sărăcie generală, într-un pol și într-o regiune săraca a Uniunii Europene, respectiv la marginea Uniunii Europene, situată undeva printre ultimele locuri ca dezvoltare; avem un vecin, Republica Moldova, care e considerat cea mai săracă țară din Europa și avem o regiune, Cernauți, care era până la război cea mai săracă regiune din Ucraina. Deci suntem într-o zonă în care, din cauza dezavantajului infrastructurii și a geografiei, ne spun unii politicieni, nu avem posibilități de a ne dezvolta.

Cu toate astea, Iașul a reușit să rupă aceste bariere, tocmai prin faptul că a avut acest mediu academic și universitar și un spirit antreprenorial promovat de către tineri, adoptat de către tineri, care ne-a dus să avem o media antreprenorilor, o medie a firmelor mici și mijlocii în județul nostru egală cu media națională, ceea ce este mare lucru față de celelalte județe care ne înconjoară. Botoșani, Vaslui sunt etern exemplele de minimă dezvoltare a României, de o polarizare prea exagerată și defavorabilă cetățenilor din aceste județe, atât în comparație cu Iașul, cât mai ales în comparație cu Bucureștiul.

Horia Daraban:  Ați menționat, dumneavoastră, la un moment dat, de starea actuală și ceea ce se întâmplă pe plan național, măsurile care se iau. Cu siguranță, discutați cu antreprenori, cu oameni de afaceri. Care este reacția lor, care este poziția lor, cum văd ei viitorul apropiat, raportându-se la incertitudinile, la provocările care se înregistrează acum?

Paul Butnariu: Este mai nuanțat, în sensul în care, o parte din măsurile taxabile către antreprenori, sigur că sunt contestabile, dar o bună parte din antreprenori le pot înțelege, pentru că suntem conștienți că statul are nevoie de o reechilibrare a veniturilor, de un grad de colectare mai mare al veniturilor și atunci sigur că acceptăm, vrând, nevrând, o anumită creștere a impozitărilor și a taxărilor și a modificărilor.

Numai că aceste modificări fiscale sunt prea abrupte, prea dese, nu ne lasă să ne facem un plan de afaceri cu care să poți să-ți dezvolți afacerea atât cât îți permite contextul pieței noastre. Pe de altă parte, noi, Camera, am înaintat nenumărate propuneri către guvernanți în care am solicitat „ok, înțelegem faptul că e nevoie de bani mai mulți la buget, pentru că e nevoie de apărare, de educație, de sănătate și așa mai departe, dar, pe de altă parte, solicităm conducerii guvernului să se uită în curtea proprie”.

Este inadmisibil să ai cheltuieli bugetare atât de mari. Este inadmisibil să ai discrepanțe salariale și de venituri atât de mari față de restul cetățenilor și față de angajații noștri din sistemul privat. Este inadmisibil, am inventariat peste 140 de entități cu care cetățeanul antreprenor interacționează pe diverse planuri de activitate, depinde ce autorizație ai nevoie. Dar mai bine de jumătate sunt restructurabile. Mai bine de jumătate nu reprezintă altceva decât sinecuri pentru cei care au pile și relații politice.

Asta este realitatea, nu ne ferim să o spunem. Problema este să-și asume și guvernanții faptul că trebuie să pună stop joc pe acest sistem, dacă vreți, de căpușare a sistemului bugetar și să trecem la eficientizare. Iar o cale pe care am spus-o este analiza acestor entități, comasarea lor, cele care nu sunt utile să fie externalizate, iar pe de altă parte, să vorbim la modul serios de o reorganizare administrativ-teritorială care să fie și eficientă economic, dar care să  și corespundă noilor realități de dezvoltare a regiunilor.

Horia Daraban: Având aceste date pe fundal la timpul prezent, vedeți în 2025 un număr mai mare de firme sau o scădere, așa cum s-a întâmplat în 2008?

Paul Butnariu: Da, sigur că da, dacă tot m-ați provocat, vreau să vă spun că Iașul, după criza din 2009, Iașul și-a revenit, adică a făcut aceeași cifră de afaceri ca în 2008, în 2013. Deci a durat 5 ani, după care iar a mers pe un palier până în 2015 ca o cifră de afaceri. De ce?

Este un exemplu dramatic de ceea ce înseamnă efectele unei crize. Dacă Guvernul României nu reușește să implementeze măsuri cu adevărat eficiente din punctul de vedere al cheltuielilor bugetare, riscăm să ajungem într-o incapacitate de organizare, de dezvoltare antreprenorială, s-ar putea să ajungem și la banii FMI-ului și atunci sigur că orice antreprenor este mult mai precaut.

Decizia trebuie să fie rapidă și cu măsuri eficiente. Or, lipsa acestor măsuri eficiente, implementarea lor, de a vedea omul de afaceri că da, „ok, mi se iau și mie bani, dar și statul face un gest de a-și reduce cheltuielile”, conduce la această precauție a antreprenorilor, unii de a-și deschide o nouă afacere, alții de a-și dezvolta afacerea pentru că așteaptă să vadă ce se întâmplă.

Nu riscă să-și cheltuiască banii proprii sau să împrumute banii de investiții, în condițiile în care tu nu știi ce taxe vei avea de la 1 ianuarie, cine mai vine de la stat să te controleze și pentru ce să te controleze, și atunci, omul care ar intenționa, fie să-și deschidă un business, fie să-și dezvolte, fie să-și caute o asociere mai puternică, așteaptă să vadă ce se întâmplă, iar lucrul ăsta se vede deja.

Noi îl percepem la nivelul Camerei, nu pe baza cifrelor, dar, repet, pe baza expertizei noastre, văzând cam care sunt solicitările: foarte multe firme care își închid activitatea, care își solicită autolichidarea, care își modifică statutul în ideea că vor mai aștepta vremurile în care să vadă dacă pot să-și deschidă o investiție sau să-și parcurgă drumul spre retehnologizare. Rămân în stand-by foarte multe firme.

Sigur, asta nu înseamnă că, totuși, economia nu merge, pentru că, fiind realiști, consumul încă produce în România, încă are forță, dar, pe de altă parte, cred că orice cetățean român, la ora asta, e un pic mai precaut la a-și cheltui banii pe ceea ce înseamnă bunurile de larg consum, neesențiale, pe ieșitul în oraș, pe cheltuielile legate de vacanță și așa mai departe.

Varianta audio a interviului:

Valentin Zahorneanu, profesor ieșean, pasionat de caligrafie: „studiul în acest domeniu înseamnă să pot împărtăși celorlalți din experiența mea, reprezintă o sursă de inspirație și de motivație și, bineînțeles, constituie un mijloc de relaxare.” Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (17.08.2025)

Publicat de hdaraban, 21 august 2025, 12:44

La Iași, un profesor, Valentin Zahorneanu, a îmbrățișat această pasiune. În timp și în mod autodidact,  el și-a perfecționat tehnica, dar a învățat și să-și făurească propriile instrumente de scris. Exercițiul a creat și premisele dezvoltării unei colecții de instrumente și ustensile folosite în scrierea caligrafică.

Pasiunea pentru caligrafie l-a determinat să organizeze și cursuri pentru cei mai tineri. De altfel, mărturisește profesorul, „există un interes sporit din partea elevilor, mai ales atunci când, văzând o lucrare caligrafiată și neștiind că este caligrafiată, nu-i acordă foarte mare importanță inițial, pentru că sunt convinși din start de faptul că a fost tehnoredactată. În momentul în care află că această lucrare a fost scrisă de mână și le arăt modul în care este scrisă de mână o astfel de lucrare, rămân uimiți și chiar solicită să le scriu numele, de exemplu, sau un mesaj de felicitare pentru cineva drag.”

Horia Daraban: Caligrafia începe cu ce, în cazul dumneavoastră?

Valentin Zahorneanu: A început cu îndemnul părinților. Exact așa cum ați menționat și dumneavoastră în introducere, de a scrie mai frumos, de a face literele mai rotunde, de a scrie mai lizibil și de a corecta greșelile.

Horia Daraban: Asta se întâmpla în copilărie. Acum, la maturitate?

Valentin Zahorneanu: Acum am descoperit o altă latura caligrafiei.

Horia Daraban: Care este aceasta?

Valentin Zahorneanu: O caligrafie bazată pe anumite reguli și pe o anumită categorie de instrumente utilizate în executarea ei.

Horia Daraban: Caligrafia, până la urmă, ce înseamnă?

Valentin Zahorneanu: Înseamnă emoție, trăire și căutare.

Horia Daraban: Putem dezvolta cele trei dimensiuni pe care le-ați invocat dumneavoastră?

Valentin Zahorneanu: Emoție din partea privitorului, a celui care vede o lucrare realizată, iar o căutare din partea celui care execută caligrafia; și înseamnă și studiu. Nu este o artă nouă și de aceea am căutat să aflu rădăcinile acestei discipline. Din acest motiv am apelat la surse mai vechi, de, să zicem, 100 de ani, pentru că am simțit că acolo găsesc o sursă de inspirație autentică.

Horia Daraban: Caligrafia, în zilele noastre, cu un nou suflu?

Valentin Zahorneanu: Există un interes sporit din partea celor mici, din partea elevilor, pentru a aborda acest subiect, mai ales atunci când, văzând o lucrare caligrafiată și neștiind că este caligrafiată, nu-i acordă foarte mare importanță inițial, pentru că sunt convinși din start de faptul că a fost tehnoredactată. În momentul în care află că această lucrare a fost scrisă de mână și le arăt modul în care este scrisă de mână o astfel de lucrare, rămân uimiți și chiar solicită să le scriu numele, de exemplu, sau un mesaj de felicitare pentru cineva drag. De altfel, în cadrul Bibliotecii „Gheorghe Asachi”, filiala „Vasile Alecsandri” din Iași, am organizat cursuri de caligrafie, mai ales în perioada vacanțelor, iar copiii au primit cu foarte mare bucurie astfel de activități.

Horia Daraban: Sunt mai multe stiluri caligrafice?

Valentin Zahorneanu: Desigur, există mai multe stiluri caligrafice și pot menționa de la cele mai vechi, precum scrierea rustică, scrierea uncială, mergând apoi spre scrierea carolingiană, gotică, italică, scrierea copperplate, spenceriana și palmer.

Horia Daraban: Are România un stil caligrafic specific?

Valentin Zahorneanu: Din punctul meu de vedere, din ceea ce am observat, au existat, cel puțin până nu demult, două tradiții caligrafice, una bazată pe tradiția englezească și una bazată pe tradiția americană. De pildă, în tradiția englezească, stilul caligrafic tradițional englezesc „roundhand”, care se execută în mod tradițional cu pana, a primit bazele în anul 1650, aproximativ, și a fost utilizat aproximativ până în anul 1830. Are litere rotunde, este frumos ornamentată și este o scriere meticuloasă, pentru că în cadrul fiecărei litere este necesară ridicarea peniței de pe hârtie în mod repetat.

În schimb, potrivit tradiției americane inițiată de Platt Roger Spencer la anul 1850, aveam posibilitatea de a trasa litere, de a scrie cuvinte, fără să fie necesară ridicarea peniței de pe hârtie.

Horia Daraban: Se pot inventa noi stiluri caligrafice?

Valentin Zahorneanu: Cu siguranță se pot inventa noi stiluri caligrafice, iar această adaptare a caligrafiei tradiționale la noile stiluri de caligrafie se poate realiza tocmai din perspectiva faptului că nu toți sunt extrem de preciși de la prima întâlnire cu instrumentele de scris. Și atunci, fiecare adaptează propriul stil de scriere la instrumentele pe care le are în față. Și din această combinație, neștiind cum anume trebuie utilizate acele instrumente pentru a obține un stil caligrafic clasic, automat vor rezulta stiluri noi.

Horia Daraban: În ceea ce privește practica și exersarea, ce înseamnă acest lucru? Multe ore în fiecare zi?

Valentin Zahorneanu: Chiar ore nu, pentru că ar fi suficient măcar un sfert de oră de lucru zilnic. Avem chiar și îndrumările anumitor psihologi, specialiști în domeniu, care spun că, pentru a atinge un anumit nivel de performanță, este nevoie de câteva sute de ore bune, acumulate. Adică, o singură participare la un curs de caligrafie nu ar fi suficient decât pentru a deschide apetitul participantului. Dar pentru a-și însuși un bun control al instrumentelor de scris, este nevoie de exercițiu.

Horia Daraban: Caligrafia înseamnă, din ce ați spus dumneavoastră, un plan estetic și care are legătură cu modul în care sunt așternute literele pe hârtie, dar cu siguranță înseamnă și o anumită disciplină în abordarea acestei arte.

Valentin Zahorneanu: Disciplina vine din muncă, pentru că, de pildă, fără să fi fost ghidat de un profesor, în mod autodidact, am început studiul caligrafiei în 2014 și mi-au trebuit cam vreo șase ani să pot stăpâni aceste instrumente de caligrafie, tocul, penița. Am ajuns în 2025 să  pot utiliza și instrumente mai vechi de scris: de exemplu, condeiul din pană de gâscă. Este mai dificil de utilizat, pentru că trebuie prelucrat. Penițele de caligrafie sunt gata ascuțite, sunt gata de utilizare, în schimb, pana trebuie pregătită într-un anumit mod.

Horia Daraban: De ce toc, peniță, nu în ultimul rând, așa cum ați spus dumneavoastră, pana de gâscă și nu pix, stilou în caligrafie?

Valentin Zahorneanu: Instrumentele acestea pe care le-ați menționat ultima dată, pixul și stiloul, pot fi utilizate cu succes în scrierea cursivă, rapidă. Dar pentru caligrafie, acolo unde întâlnim atât linii subțiri cât și umbre, umbrele fiind acele linii îngroșate, avem nevoie de penițe cu vârf ascuțit și cu dinți flexibili. În momentul în care am acționat asupra peniței și am tras penița spre noi, aceasta își distanțează dinții și lasă o cantitate mai mare de cerneală pe hârtie, iar în momentul în care deplasăm penița de jos în sus, de la noi în față, în momentul respectiv, încetăm presiunea asupra peniței, dinții se apropie, iar linia devine una extrem de subțire, iar contrastul dintre linii subțiri și umbre este unul foarte plăcut. Aici putem vorbi, într-adevăr, de caligrafie.

Horia Daraban: Un anumit tip de cerneală?

Valentin Zahorneanu: Cerneală este necesar să fie fluidă și să se curețe ușor de pe degete.

Horia Daraban: Există competiții în care să se întâlneacă pasionați de caligrafie și care să concureze?

Valentin Zahorneanu: Concursurile de caligrafie reprezintă o oportunitate oferită caligrafilor și mai avansați și începători de a se întâlni unii cu alții și de a face schimb de experiențe. Am întâlnit astfel de concursuri, de pildă, aici, la noi, în Iași, concursul de caligrafie tematică organizat de Muzeul Literaturii Române. Am participat cu foarte mare bucurie și am rămas surprins să observ prezența și celor mai mici iubitori de caligrafie și a celor mai în vârstă.

Horia Daraban: E greu să dai mai departe, să oferi celorlalți din experiența personală? Cu siguranță aveți întâlniri frecvente cu cei mai mari și mai ales cu cei mici, cu copiii.

Valentin Zahorneanu: Desigur, sunt ușor de transmis aceste informații. Mă raportez aici la o serie de materiale care nu ar putea fi la îndemâna publicului larg. De exemplu, am aici un document, o lucrare a unui elev. Din cercetările mele, bănuiesc, avea 11 ani în 1861, anul în care a început și a finalizat o astfel de lucrare. Este realizată în Anglia, în Hovingham School, în York, iar caligrafia este una excepțională. Se încadrează în ceea ce putem numi „English Roundhand”, scriere rotundă englezească.

Horia Daraban: Se vede frumusețea literelor. Exersarea unei caligrafii frumoase când ești mic ce avantaj aduce pentru omul matur de mai târziu?

Valentin Zahorneanu: Avantajele pe care eu le-am descoperit studiind caligrafia încă din copilărie, sunt acelea că, în primul rând, o pot împărtăși celorlalți, în al doilea rând, este o sursă de inspirație și de motivație pentru mine și, bineînțeles, este un mijloc de relaxare.

Horia Daraban: Unii ar putea spune că e ceva foarte dificil, foarte greu. Ce ați spune unor astfel de voci?

Valentin Zahorneanu: Este necesar să-și asume această disciplină, să aibă curaj, să o aplice, să o experimenteze. Nu întotdeauna este necesar un profesor lângă cel care dorește să învețe o astfel de disciplină. Se poate și în mod autodidact, drumul este mai întortocheat, dar sprijinul unui profesor se vede și în momentul în care vine vorba de alegerea unor instrumente de caligrafie.

Asta scutește foarte mult din cheltuieli, care sunt inevitabile în momentul în care cineva experimentează pe cont propriu și, în funcție de stilul de caligrafie ales, va căuta și va alege și profesorul care să-l inspire.

Horia Daraban: Având în vedere ușurința cu care trimitem mesaje, ceea ce spuneam și în introducerea dialogului nostru, de ce mai e nevoie descrisul frumos, caligrafic?

Valentin Zahorneanu: Pentru că ne ajută să ne punem ideile în ordine și ne ajută să comunicăm, dacă nu cu ceilalți, cel puțin cu noi înșine și să ne facem un anumit traseu în activitățile zilnice. Putem realiza de exemplu un „to-do list”, care, pe telefon, poate dispărea.

Horia Daraban: Pentru cei care, ascultându-ne și cărora le-am deschis curiozități, un motiv, de ce să se apropie de caligrafie?

Valentin Zahorneanu: Pentru că vor descoperi un filon bogat în ceea ce privește dezvoltarea lor personală și vor putea realiza numeroase lucrări care, în timp, le vor aduce aminte de o perioadă minunată din parcursul lor caligrafic.

Varianta audio a interviului:

Județul Bacău, de la fereastra vacanței: servicii balneoclimaterice, drumeții, istorie și cultură. Ghid, Romulus Dan Busnea, inspector de turism, la „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (17.08.2025)

Publicat de hdaraban, 20 august 2025, 10:54

La „Weekend cu prieteni”, domnul Romulus Dan Busnea, inspector de specialitate în cadrul Serviciului Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău, a oferit  mai multe informații de actualitate legate de diversitatea ofertei de vizitare.

Una dintre ele face referire la faptul că, recent, „au intrat în circuitul turistic nu mai puțin de treisprezece noi trasee, care se adaugă celor nouă marcate și omologate, care pornesc din Slănic-Moldova către Vârful Nemira, Șandru și care pe urmă coboară spre Valea Uzului, spre Dofteana, Dărmănești. Traseele  au diferite grade de dificultate, de la ușor până la dificil, sunt accesibile în toate anotimpurile, au o lungime de aproximativ 30 km și o altitudine de peste 1300 m, iar timpul de parcurgere variază între  două și nouă ore”.

Mai mult, importante sunt cele două stațiuni: Slănic-Moldova și Târgu Ocna. În cazul „perlei Moldovei”, aflată la poalele Muntelui Nemira, aceasta oferă facilități cu caracter balneoclimateric, iar o noutate ține de începerea procesului de reabilitare a primului cazinou din România.

 În ceea ce privește Târgu Ocna, „unul dintre principalele obiective turistice a fost, rămâne și va fi salina, a cărei bază medicală și de agrement se află situată la 240 de metri adâncime, o zonă total modernizată și asigurată din toate punctele de vedere, uns spațiu care așteaptă turiștii în fiecare zi din an”.

Horia Daraban: Invocăm în deschiderea dialogului nostru, Slănic-Moldova, cunoscuta stațiune balneară supranumită Perla Moldovei. Cu siguranță, de aici, putem începe dacă vrem să construim un itinerariu pentru județul Bacău.

Romulus Dan Busnea: Da, în ceea ce privește activitatea turistică, balneoclimaterică și de agrement, cea care scoate în evidență potențialul turistic al județului Bacău este zona Slănic-Moldova și Târgu Ocna.

Pe lângă izvoarele minerale și peisajele de un farmec aparte din cunoscuta stațiune Slănic-Moldova, aici putem întâlni baze moderne de tratament și agrement, printre acestea din urmă numărându-se și două dintre cele mai importante obiective turistice ale județului, respectiv pârtia de schi Nemira, prima din județul Bacău. Una dintre cele mai importante investiți în turismul băcăuan din ultimii ani, care asigură plimbări atât vara cât și iarna, la care se adaugă și practicarea sporturilor de iarna.

Și tot la Slănic-Moldova, pe lângă investițiile majore care se fac în infrastructura turistică a stațiunii, în cele mai moderne unități de cazare și alimentație public, se adaugă Cazinoul, simbolul stațiunii, primul din România și al cincilea din Europa, care va fi repus în circuitul turistic intern și internațional, după ce a fost achiziționat, printr-un amplu proces etapizat de restaurare și reabilitare. Deja, în urmă cu o săptămână, una dintre cele două terase ale Cazinoului, cea care dă spre parcul central al stațiunii, a fost redeschisă publicului larg, la care se va adăuga impetuoasa și deosebita sală de spectacole de 350 de locuri. Procesul, așa cum am spus, va fi unul etapizat, dar probabil, în câțiva ani, totul va fi ca odinioară, polul cultural și artistic al stațiunii în Slănic-Moldova.

Horia Daraban: Ați pomenit de Vârful Nemira și, de aici, gândul se îndreaptă către ceea ce înseamnă trasee turistice pentru cei care iubesc natura și merg cu rucsacul în spate.

Romulus Dan Busnea: Iubitorilor de natură și de mișcare în aer liber li se dezvăluie, în județul Bacău, peisaje aparte, vederi superbe. Pentru aceștia au fost marcate și omologate noi trasee turistice în zona montană. Astfel, iubitorii de drumeție au ocazia să exploreze noi ținuturi din zona montană a Văii Trotușului, situate într-un cadru natural și peisagistic încântător și deosebit de atractiv. De curând, serviciul nostru, împreună cu colegii de la Salvamont și în colaborare cu mai multe primării, a întreprins o serie de acțiuni de amenajare și marcare a unor noi trasee montane.

Astfel, au intrat în circuitul turistic nu mai puțin de treisprezece noi trasee, care se adaugă celor nouă marcate și omologate, care pornesc din Slănic-Moldova, către Vârful Nemira, Șandru și care pe urmă coboară spre Valea Uzului, spre Dofteana, Dărmănești. Traseele, sigur că au diferite grade de dificultate, de la ușor până la dificil, sunt accesibile în toate anotimpurile, au o lungime de aproximativ 30 km și o altitudine de peste 1300 m, iar timpul de parcurgere variază între  două și nouă ore. Pentru că vorbim aici de ceea ce înseamnă zona montană a județului Bacău, e vorba nu doar de Munții Nemira, ci de aceștia care au plecare și din comunele Asău, Agăș, care duc, undeva, spre Munții Tarcău-Goșmanu, dar și în Munții Ciucului, Munții Berzunțului.

Serviciul nostru a lansat și în acest an o nouă serie de tururi ghidate, care au inclus și câteva dintre aceste noi trasei montane recent marcate și omologate.

Horia Daraban: Am vorbit despre Slănic-Moldova și dumneavoastră ați invocat și Târgu Ocna, așadar…

Romulus Dan Busnea: Unul dintre principalele obiective turistice a fost, rămâne și va fi salina Târgu Ocna, a cărei bază medicală și de agrement se află situată la 240 de metri adâncime, o zonă total modernizată și asigurată din toate punctele de vedere, uns spațiu care așteaptă turiștii în fiecare zi din an. La Târgu Ocna, fiind deja o stațiune declarată de interes național, există baze de agrement, centre spa ca și la Slănic-Moldova și există o serie de monumente istorice de interes național precum Monumentul Eroilor de pe Dealul Măgura; mai avem o mănăstire cu o încărcătură deosebită spirituală; de la obiectivul acesta, Monumentul Eroilor, se mai urcă un pic tot pe dealul Măgura și dăm de Mănăstirea Măgura.

Mai există o fostă mănăstire Răducanu, biserici de lemn și totul îmbinat și cu aceste trasee montane, care leagă sigur și Târgu Ocna de Slănic-Moldova.

Horia Daraban: Din punctul dumneavoastră de vedere, care este provocarea principală pentru a câștiga turiști, pentru a aduce turiști în stațiuni, în zonele care prezintă interes?

Romulus Dan Busnea: Provocarea pentru toți cei implicați o reprezintă dezvoltarea infrastructurii turistice și rutiere, feroviare și aeriene, pentru că avem acum și aeroportul de la Bacău modernizat. Există o legătură, pot fi puse la dispoziție mijloace de transport care să facă legătura cu cele două stațiuni.

Probabil, peste câțiva ani, o să avem un pol deosebit de atractiv, nu doar pentru turiștii români ci și pentru turiștii străini, deoarece noi am avut și posibilitatea să testăm un pic acest segment prin participarea sub umbrela Ministerului Turismului la câteva dintre târgurile internaționale de profil, astfel încât, să știți, interesul este în continuă o creștere, mai ales pentru țări care au o bună legătură în plan turistic cu România, precum Italia, Germania, Polonia.

Toți cei interesați de județul Bacău trebuie întâi și foarte ușor să acceseze site-ul www.turism-bacău.ro, iar în partea dreaptă jos, unde apare punctată harta digitală a județului Bacău, dacă dai un simplu click pe ea, poți intra și poți vizualiza toate aceste patru secțiuni: muzee, case memoriale și colecții muzeale, monumente istorice și religioase, obiective culturale și alte obiective turistice.

Horia Daraban: Firește, în cheie subiectivă, recomandați-ne câteva repere de ordin turistic din județul Bacău și care sunt aproape de sufletul dumneavoastră.

Romulus Dan Busnea: Există câteva care au luat, acum, ca obiective, o dezvoltare interesantă. Legat de trecutul istoric, este vorba de cele câteva castele și palate, mai ales cele de pe Valea Trotușului, dintre care două sunt de importanță națională și pot fi, sigur, vizitate. Este vorba de Palatul și Parcul Ghika de la Comănești, care va intra într-un proces de reabilitare tot etapizat, pentru că a fost preluat de administrația locală și Castelul Ghika din comuna Dofteana, în ambele locuri, desfășurându-se o serie de evenimente de epocă unice aproape în România.

Sunt cele numite „Jocul Sânzienilor”, „Balul Interbelic”, care a fost recent la Castelul Ghika din Dofteana și dedicat Reginei Maria, la împlinirea a 150 de ani de la naștere, toate sub umbrela Asociației „Simfonia Florilor”. Aceasta este una dintre principalele atracții, la care se adaugă și alte obiective din Bacău, unde există casele memoriale ale marelui pictor Nicolae Enea, ale marelui poet George Bacovia, care este cel mai mare poet simbolist pe care l-a avut România.

Mai este ansamblu Curții Domnești, care cuprinde ruinele vechii curți domnești, turnul locuință și Biserica Precista, construită de Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare, care a ridicat biserica de la Borzești, de lângă Onești.

Mai există complexe muzeale în Bacău, Complexul Muzeal Iulian Antonescu, care adăpostește secții de istorie, arheologie, etnografie și artă; Observatorul Astonomic Victor Anestin, unul dintre cele mai moderne și mai dotate din țară; Complexul Muzeal de Științele Naturii  Ion Borcea cu al său vivariu, care este singurul muzeu din România, care crește și reproduce exponatele pe care le deține.

Horia Daraban: Cu siguranță, enumerarea poate continua, domnule Busnea. Așadar, vă propun să lansăm o invitație pentru cei care vor să ajungă în județul Bacău. Acesta cum ar suna?

Romulus Dan Busnea: Noi avem „credință, sănătate, relaxare”, toate sub aceste minunate obiective turistice grupate de o parte și de alta a lanțurilor muntoase care se află pe teritoriul județului Bacău. Sigur, turiștii când se hotărăsc să vină în zona județului Bacău, indiferent de obiective, trebuie să acceseze platforma turism-bacău.ro, unde vor găsi tot ceea ce își doresc să afle. În plus, aplicația mobilă, foarte importantă, pe telefon, „Visit Bacău”, deci vizitați județul Bacău. Vă așteptăm cu tot dragul.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: turism-bacau.ro

#InfoEconomic: La Iași, premieră națională: cei care doresc pot să-și repare singuri telefoanele mobile în primul service GSM cu regim self-service. Inițiativa aparține lui Marian Abutoaiei, antreprenor în domeniu

Publicat de hdaraban, 19 august 2025, 12:43

În acest context, ca o premieră națională, este deschiderea primului service GSM din România cu regim de self-service. Inițiativa are ca scop și promovarea dreptului la reparație în conformitate cu directiva europeană privind normele comune de promovare a reparării bunurilor.

Ideea și punerea ei în practică aparțin unui antreprenor în domeniu,  Marian Abutoaiei. În interviul acordat lui Horia Daraban, interlocutorul vorbește despre trei elemente esențiale pentru succesul în afaceri: să oferi un serviciu de care clientul să fie mulțumit, să ai o echipă competentă și bine pregătită și „să ai o imagine bună, să fii tu acel profesionist pe care oamenii îl văd și spun: da, pare de încredere și apelez la el, pentru că e ceea ce trebuie”.

Horia Daraban: De unde e ideea unui spațiu în care cineva care are nevoie își poate repara telefonul mobil?

Marian Abutoaiei: Cam toate ideile și soluțiile pe care le-am pus în practică în ultimii ani au fost inspirate de realitate. Au fost inspirate din analiza pieței și mai ales a comportamentului clienților pe care noi îi avem. Avem ceva ani de experiență, 27 mai exact, , și de fiecare dată am fost atenți la acest gen de detalii.

În ultimii ani, am observat un comportament, știm că noi, românii, suntem meșteri prin definiție, ceea ce nu e rău, pentru că îți pui în practică un hobby, o pasiune, dar nu tot timpul rezultatele sunt și pozitive. În acest sens, vreau să fiu mai concret, este vorba de acei clienți care apăreau aproape săptămânal, aș putea zice, la noi în service, cu un telefon parțial desfăcut și spuneau „mi-am cumpărat de pe internet un display și am vrut să mi-l schimb singur, pentru că am văzut pe YouTube un video și mi s-a părut simplu”. Și l-am întrebat, „ați avut ceva, scule, unelte sau cum ați procedat?” „Păi, nu prea.”, Din păcate, neavând pregătirea necesară și, mai ales, experiența și neștiind pașii și procedurile și, bineînțeles, ustensilele sunt foarte importante, rezultatul a fost unul spre dezastruos; adică, în loc să se rezume la o cheltuială inițială minimă cu o înlocuire de componentă, a ajuns să distrugă mai tare telefonul și astfel, ca soluție, a ajuns la noi.

Horia Daraban: Deci deschiderea unui astfel de atelier, ca să spunem așa, vine în urma unor solicitări, a ceea ce se întâmplă în piață, a cererii din partea clienților?

Marian Abutoaiei: Exact, deci n-a fost o invenție, a fost pur și simplu inspirată din realitate, clienți care au venit în magazin.

Horia Daraban: Este o idee care se regăsește în alte țări sau este specifică spațiului nostru?

Marian Abutoaiei: Povestea este mai lungă, a plecat din America, acum vreo trei ani, de la brand-ul Apple, pentru că ei sunt foarte închiși ca și ecosistem. Nu îți dădeau voie, pe vremea respectivă, să îți repari dispozitivul decât în cadrul serviciilor autorizate. Și prețurile nu erau mici, uneori, prețul ajungea peste 80-90% din prețul telefonului, ceea ce era foarte descurajator pentru utilizator.

Au apărut foarte multe voci din diferite direcții, din partea celor care lucrează în domeniu și, la presiunea opiniei publice, Apple a simțit nevoia să dea un răspuns acestui curent de „right to repair”, dreptul de a-ți repara dispozitivul, pentru că tu ești proprietarul lui, tu l-ai achiziționat, este dreptul tău, nu ești obligat, neapărat, printr-un contract să faci service doar acolo. Și astfel, ca răspuns pentru piață și, probabil, că au fost și o presiune în spate, psihologică și de imagine, cred, ei au scos acest serviciu de „self-service repair”, varianta Apple.

Acest serviciu constă în faptul că îți pun la dispoziție de pe site-ul lor specializat piese și componente să le achiziționezi tu, trebuie să îți închiriezi echipamentele, să plătești o sumă destul de mare de a le închiria, adică vreo 1000 și ceva de euro și piesa, adică bateria sau display-ul, pentru că astea sunt cel mai des schimbate pe piață.

Ideea a fost salutată, dar nu a fost prea practică, pentru că nu îți prea permiți să îți închiriezi echipamentele alea de 1000 și ceva de euro și să schimbi tu display-ul, dar a fost un pas. Imediat după asta, a urmat și Samsung, cam cu același concept, dar echipamentele sunt mai ieftine și noi am urmărit, bineînțeles, fiind în domeniu, practic, dacă, într-adevăr, este realizabil ce au scos pe piață.

Dar am venit cu un alt concept la noi în Iași, fiind primul cu un concept de acest gen din România, în care noi punem la dispoziție workdesk-ul, acel spațiu de lucru echipat complet în care respectivul solicitant client vine și are la dispoziție timp de o oră sau de două, un spațiu dedicat cu toate echipamentele, ustensilele și tot ce este nevoie și, bineînțeles, o consultanță minimă și instructajul, bineînțeles, mai ales pe partea de siguranță, în care el poate să-și schimbe piesa respectivă.

Horia Daraban: Referitor la ideea de afacere și aplicată la ceea ce înseamnă service-ul GSM, cum a evoluat această afacere, această idee și prin prisma avansului tehnologic semnalat de-a lungul anilor?

Marian Abutoaiei: Când m-am apucat eu de acest business, bineînțeles că nu a fost inițial o afacere, a fost o pasiune. Eram student, și am  început să cochetez cu electronica încă din clasa a șasea, deci din anii ‘80. Am prins exact acel moment când s-a lansat telefonia mobilă în România, în ‘97-‘98, am evoluat o dată cu ea.

Pe vremuri, echipamentele erau destul de mari, aproximativ 500 de grame era un telefon și, cu timpul, tehnologia s-a miniaturizat și, bineînțeles, au devenit mult mai performante, ajungând ca la un telefon să devină smartphone. Am ținut pasul cu fiecare evoluție tehnologică, pentru că am fost nevoiți și a fost și o provocare pentru mine ca om tehnic și ca antreprenor, în primul rând, dar a conferit și un farmec acestui business, pentru că nu te plictiseai. În fiecare an apăreau tehnologie nouă, generații noi de telefoane, dacă erai printre primii care reușeai să găsești soluții, să le rezolvi sau să le repari, cu siguranță business-ul avea un aport pozitiv din punct de vedere financiar.

Deci a fost greu la început, a devenit o ciclicitate, ca o dată la doi, trei ani să apară un telefon nou, dar acum, apare în fiecare an. Ne-am obișnuit cu acest stil al producătorilor, știm că-i specific și economiei de consum și noi ne-am adaptat și tot timpul suntem pregătiți să ținem pasul cu tehnologia.

Horia Daraban: Rapiditatea apariției elementelor noi de tehnologie creează provocări în acest tip de afaceri, în sensul că un singur atelier într-un singur loc sau o rețea de astfel de ateliere și care să aibă relevanță la nivel național?

Marian Abutoaiei: Inițial, am gândit să o dezvolt din punct de vedere fizic, adică să deschidem mai multe magazine, mai multe puncte de lucru. Asta s-a întâmplat în anii 2000-2005, am avut două sau trei puncte de lucru în Iași și nu numai, dar pentru că în timp s-a accentuat nevoia de personal, de forță de muncă, din anii 2005, au început să migreze masiv mulți români către vest, știm că s-a ajuns la vreo 5 milioane, ceea ce ne-a afectat pe noi ca antreprenori locali, care doream să progresăm sau să avansăm aici, pe piața locală.

Acest lucru s-a întâmplat până în 2011 și am schimbat strategia de a ne dezvolta un punct de lucru mai solid, cu mai mulți angajați și să preluăm încet, încet de pe piața locală și din național. Adică, în momentul de față, serviciile noastre reprezintă cam 10% clienți naționali pe care noi îi preluăm prin servicii de curierat sau prin easybox și, bineînțeles, avem clienții proximi, din Iași.

Horia Daraban: Plecând de la ce ați spus dumneavoastră, ce contează, ce ocupă primul plan, calitatea, pregătirea angajaților sau dotarea serviciului?

Marian Abutoaiei: Este un ecosistem care ține de fiecare element pe care tu l-ai menționat. Tot timpul, când e vorba de business, eu cel puțin, din punctul meu de vedere, ca antreprenor, mă transpun în locul clientului și mă pun în locul lui și trebuie să fiu foarte atent la sensibilitățile lui. În cazul nostru, ca service GSM, pe locul întâi este vorba de încredere, este vorba de reputație, pentru că telefonul nu este doar un obiect personal tehnic, el conține informații personale unice, fotografii, video-uri, documente de business sau personale și, în momentul când ai telefonul lăsat într-un service, îți pui de mai multe ori întrebarea „oare merg unde trebuie, oare va fi reparat corect, o să mai funcționeze sau mă duc cu o problemă minoră și poate și plec cu mai multe și nefuncțional?”

Cazuri din acest gen, din păcate, au fost și au afectat foarte mult imaginea service-urilor GSM, în general, nu toate, nu generalizăm acum, dar clienții sunt foarte sensibili la încredere, la timpul de execuție, bineînțeles, la costuri și la calitatea și fiabilitatea lucrării, pentru că, în momentul când efectuezi o reparație asupra unui dispozitiv, bineînțeles că te aștepți să ai și o garanție, nu să îl repari acum și peste o săptămână, două, trei, să ai o altă problemă sau aceeași.

Horia Daraban: Prin prisma abundenței, fie și dacă ne raportăm la modelele de telefoane mobile, afacerea poate fi definită ca fiind una de nișă sau una care poate căpăta amploare?

Marian Abutoaiei: Nu poate fi un business de masă, să spunem cum sunt cafenele „to go” sau altceva, care sunt în trend în ultimii cinci ani, dar nici un business de nișă, aș putea spune. Noi, ca service-uri GSM, avem o responsabilitate mare, dar adresabilitatea este enormă. Cam toți avem un telefon mobil, minimum.

Conform unei statistici de acum câțiva ani în urmă, nu mulți, avem o rată de penetrare a telefonului mobile de 120%, adică fiecare român are cel puțin 1,2 telefoane. Noi toți mai avem câte un telefon de rezervă â, toți avem telefoane și toți depindem de ele. În ziua de astăzi, dacă ți se strică telefonul, cam ești legat de mâini și de picioare, pentru că nu poți să comunici cu colegii de muncă, de business, cu familia nici nu mai zic. Dacă două ore ai telefonul închis, ești dat dispărut. Deci avem o responsabilitate. La nivel național, conform unei statistici a unui partener cu care lucrăm, sunt aproximativ 1800 de service-uri GSM.

Deci nu este un business de nișă, dar nici de masă. Este pentru o masă destul de mare de clienți.

Horia Daraban: Este o piață atomizată, în schimb.

Marian Abutoaiei: Da, aș putea spune că da. Și are un potențial foarte mare, dar eu cred, în continuare, că dezvoltarea ei se duce către calitate, în primul rând, nu către masă. Bineînțeles că de fiecare dată când merg în vacanță, într-un city break, în Europa sau în afară, fără să vreau, analizez ce fac alții în alte zone și observ că dezvoltarea asta de masă uneori este dăunătoare în raport cu calitatea.

Adică, în țări din vestul Europei, vezi foarte multe service-uri, dar nu sunt focusați pe calitate. Dar asta intră foarte mult în schimbarea mindset-ului și a psihologiei utilizatorului de telefon. Mulți, pentru că au avut o experiență negativă, neplăcută într-un service GSM, au preferat ca pe viitor, când s-a întâmplat ceva, să nu îl mai repare, să meargă să își cumpere altul. Ceea ce nu este ok, atât pentru economia noastră circulară și din punct de vedere al deșeurilor electronice, cât și pentru această nișă sau aceste service-uri GSM. Toți am putea fi prosperi în acest ecosistem, dacă ne facem treaba cum trebuie.

Horia Daraban: Există câteva lecții învățate care rămân prin prisma a ceea ce ați întâlnit de-a lungul timpului ca antreprenor. Care sunt aceste lecții?

Marian Abutoaiei: Este vorba despre acei piloni foarte importanți într-un business: în primul rând, să faci lucrul corect. Este esențial ca, atunci când oferi un serviciu, pentru că un serviciu este mai greu de vândut decât un produs, să oferi un serviciu la care tu să fii sigur că ai făcut tot ceea ce ai putut să faci și clientul să fie mulțumit, pentru că ți-l fidelizezi pe termen lung.

Și aici îți dau și un exemplu: eu am început când eram student, în cămin, pe vremea respectivă, și clienții de atunci, care erau studenți, acum, vin la noi în magazin împreună cu ai lor copii, care au 20 și ceva de ani și spun, „la acest domn vin de pe vremea când eram student”. Ceea ce mă face să fiu mândru. Deci, în primul rând, este vorba de calitatea serviciilor, seriozitatea de care tu trebuie să dai dovadă față de clienții tăi.

Să-ți faci o echipă bine pregătită, să ai o echipă de încredere; este esențial, nu poți să avansezi sau să oferi servicii bune fără o echipă care să te ajute din spate. Datoria ta de antreprenor e să ți-i pregătești. Este o pregătire perpetuă, îți spuneam și mai devreme că avem provocări în fiecare an. Dacă nu ții pasul cu noile tehnologii, rămâi în urmă, te plafonezi. Vin generații noi de telefoane și dacă tu nu ești pregătit de dinainte, deja nu poți să le repari. Deci, ca să recapitulez, este vorba în primul rând de servicii de calitate, seriozitatea față de client, o echipă solidă în spate și bine pregătită și aș mai putea adaug, să ai o imagine bună, să fii tu acel profesionist pe care oamenii îl văd și spun „da, pare de încredere și apelez la el, pentru că e ceea ce trebuie”.

Horia Daraban: În acest domeniu, are loc inteligența artificială și dacă da, ce rol i se poate aloca, ce rol este văzut pentru aceasta?

Marian Abutoaiei: Îmi place să testez noile tehnologii și, bineînțeles, când a apărut în 2022, am zis, „va schimba lumea din multe puncte de vedere”. Și bineînțeles că am început să testez și să implementez și în business ca antreprenor, adaptând nevoilor și fluxurilor din GSM.

Nu o să ajungă să apară roboții să repare telefoane, dar, în schimb, inteligența artificială te poate ajuta în foarte multe direcții cu foarte multe tool-uri. Astfel, tu poți să salvezi timp și mai ales bani și să fii un service mai calitativ. Aici mă refer la relația cu clienții.

Poți să-ți faci diferite automatizări în social media să-ți răspundă, să realizeze o conexiune cu clientul mult mai rapidă, pentru că clienții vor răspunsuri rapide și prompte. Aici poate să te ajute multe soluții delegate de AI.

Sunt în curs de implementare pe partea de learning. Spuneam că trebuie neapărat timp să-ți pregătești oamenii și eu confer foarte multă atenție în pregătirea angajaților mei și folosesc tool-uri cu AI și încerc să-i învăț atât optic, să citească text, cât și audio, prin podcast-uri, cât și vizual, făcând video-uri. Deci, dacă vrei și ai imaginație, AI-ul poate să se integreze cam în orice business.

Horia Daraban: Ca o concluzie, o recomandare pentru antreprenorul de astăzi, pentru antreprenorul de mâine?

Marian Abutoaiei: Trebuie să fii focusat pe nevoile clientului. Dacă vrei să faci un business pe termen lung și să fie și sustenabil, trebuie să fii focusat și pe cifre. Business-ul, afacerea în sine, prin definiție, trebuie să aducă profit. E bine să pui suflet, să pui emoții în ceea ce faci, să transmiți mai departe către clienții tăi, dar dacă nu ești atent la cifre, nu poți să rămâi doar cu un hobby. Va duce la faliment. Deci, trebuie să faci o balanță între calitate, servicii bune către client, să faci ceea ce trebuie, dar și cifrele să le ții într-o balanță ca să aducă un profit.

Varianta audio a interviului:

Se redeschide Casa George Enescu de la Mihăileni, Botoșani. La 19 august, se împlinesc 144 de ani de la nașterea compozitorului. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (17.08.2025)

Publicat de hdaraban, 18 august 2025, 18:48

Fundația Pro Patrimonio, care deține casa, de-a lungul timpului, a realizat la Mihăileni mai multe proiecte și programe destinate comunității locale. Unul dintre ele însumează și cursuri de muzică pentru copii.

De altfel, cei mici vor susține un minirecital de ziua lui George Enescu, la Casa de la Mihăileni. Momentul artistic face parte din programul celei de a cincea ediții a Festivalului „Concerte pe Siret”, care a cuprins concerte, conferințe în diferite clădiri emblematice pentru zonă.

Într-un interviu, la „Weekend cu prieteni”, Raluca Munteanu, arhitect, director de programe în cadrul Fundației Pro Patrimonio, a precizat că, prin astfel de evenimente găzduite în case memoriale, conace boierești, se urmărește promovarea patrimoniului local și educarea comunităților în ideea de a valorifica astfel de repere și peisaje culturale.

Interlocutoarea lui Horia Daraban spune că „imobilele emblematice, clădirile de patrimoniu sunt cele care definesc locurile și care adună cel mai mult din memoria și identitatea comunităților care s-au format în jurul acestor locuri. Siretul, partea de nord a Siretului, este o zonă bogată în istorie, bogată în memorie și cu o cultură impresionantă. Ăsta este mesajul pe care vrem să-l transmitem că, practic, o zonă poate să trăiască și din cultură și are un impact economic și social foarte benefic pentru toată lumea, dacă învățăm și stimulăm cultura.”

În ceea ce privește Casa de la Mihăileni, merită precizat că, în spațiul respectiv, Enescu a compus „Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră op.8” în noiembrie 1901, „liedurile Plugar” și „Die Nächtliche Heerschau”

Horia Daraban:  Ce cuprinde programul pentru aceste zilele al Festivalului „Concerte pe Siret”?

Raluca Munteanu: Urmează un moment foarte important, 19 august, care este ziua de naștere a lui Enescu, momentul pe care l-am ales noi pentru a redeschide casa Enescu, la o a doua viață. După ce am terminat restaurarea în 2020, am avut, din păcate, un accident complet imprevizibil, această infestare cu ciuperca Merulius lacrymans.

Urmând câțiva ani grei în care am încercat să eradicăm această ciupercă și să reparăm toate daunele pe care ciuperca le-a cauzat casei. Acum, casa fiind înapoi finisată, se redeschide publicului și se redeschide cu acest eveniment de pe 19, când copiii care, chiar și pe durata șantierului, au continuat să facă cursuri de muzică în curtea casei Enescu sau în școala din localitate, vor avea un mic concert, iar alături de ei vor fi și Călin Torsan și Vlad Sturdza, care vor improviza la chitară și flaut pe ritmuri tradiționale, dar și moderne.

În continuare, săptămâna va avea câteva alte concerte și o conferință. Pe 22 august, o conferință ținută de muzicologul Vlad Văidean, care în prezent locuiește în casa Enescu, o primă rezidență muzicală care să marcheze această redeschidere, și va prezenta cercetarea sa legată de viața și muzica lui George Enescu. Pe lângă conferință, vor avea iarăși loc câteva momente muzicale, acompaniate de tot Călin Torsan și Sorin Romanescu, la instrumente de suflat.

În ultima zi a festivalului, pe 23 august, Raluca Știrbăț, pianista, alături de studenții ei, cu care în prezent studiază master-class de pian, vor ține un concert în care fiecare student va prezenta lucrările pe care le-a studiat în această perioadă.

Festivalul „Concerte pe Siret” mai are o mică codiță, care nu e în programul oficial, pentru că e puțin îndepărtată,  pe 12 septembrie; și Conacul Moruzi își deschide porțile pentru un concert, cumva, epilog al „Concertelor pe Siret”. Anii trecuți, și la Conacul Moruzi au avut loc concerte, dar acum nu s-a putut în perioada asta. Au fost de acord pentru 12 septembrie, acolo accesul făcându-se pe bază de invitații.

Horia Daraban: Ați pomenit dumneavoastră evenimente la conace, clădiri emblematice pentru această zonă Moldovei. Cum se justifică organizarea unor astfel de evenimente? Se dorește a fi transmis un mesaj? Și dacă da, care este acesta?

Raluca Munteanu: Noi suntem Fundația Pro Patrimoniu, ne ocupăm de patrimoniu, de clădiri istorice, peisaje culturale, istorie, memorie, și ne interesează să promovăm și să educăm populația și comunitățile în ideea de a valorifica patrimoniul și peisajele culturale. Clădirile emblematice, clădirile de patrimoniu sunt cele care definesc locurile și care adună cel mai mult din memoria și identitatea comunităților care s-au format în jurul acestor locuri. Siretul, partea de nord a Siretului este o zonă bogată în istorie, bogată în memorie și cu o cultură impresionantă.

George Enescu este unul din reprezentanții a tot ce a putut să producă această zonă. Am descoperit casa de la Mihăileni și am început lucrările în 2014. Am început să cunoaștem mai bine zona respectivă și ne-am dat seama că o căsuță mică, chiar cu istoria și memoria bogată a lui George Enescu, nu poate să stea singură într-un peisaj.

Ea face parte din această rețea mult mai mare, care este definită de Valea Siretului. Iar pe această Vale a Siretului sunt multe alte locuri importante și interesante care merită a fi puse în valoare și în felul ăsta să activăm; și asta este mesajul pe care vrem să-l transmitem că, practic, o zonă poate să trăiască și din cultură și are un impact economic și social foarte benefic pentru toată lumea, dacă învățăm și stimulăm cultura.

Horia Daraban: Ați invocat prezența copiilor din mediul rural, din zona Mihăileniului. Deci, într-un fel, toate aceste evenimente și cele asociate pe tot parcursul anului vin în întâmpinarea comunității locale, în a-i creiona mai bine destinul, dacă putem spune așa.

Raluca Munteanu: Da, e unul din lucrurile pe care le facem în toate locurile în care suntem noi activi și acela de a oferi programe de educație pentru copiii și tinerii din localitate. În cazul Casei Enescu, e un caz special în care programul nostru de educație pentru patrimoniu, cum îi zicem, se combină și cu aceste cursuri de muzică pe care putem să le ținem cu ajutorul unei profesoare, doamna Paula Gavriluță, și împreună cu partenerii noștri, Fundația UiPath Foundation, care ne sprijină de ani de zile pentru aceste programe educaționale.

În afară de programul de educație pentru patrimoniu în care copiii învață ce înseamnă patrimoniu, ce înseamnă peisaj cultural, ce înseamnă cultură, ce înseamnă meșteșug tradițional, aici am combinat cu muzică, pentru că oamenii cu care am lucrat pe șantierele de restaurare au fost primii care au zis „ce păcat că copiii noștri nu au unde să învețe muzică, așa cum a învățat Enescu când era mic!”

Și ăsta a fost un semnal pentru noi că, practic, ar trebui ca locul să-l deschidem educației muzicale, care este mult prea neglijată în învățământul românesc, din păcate.

Horia Daraban: Revenind la elementul de actualitate, așadar, la evenimente intrarea este liberă. Cum sună o invitație?

Raluca Munteanu: Invitația este deschisă, într-adevăr, pentru oricine. Evenimentele vor avea loc la Casa Enescu din Mihăileni, iar celelalte două, conferința și concertul de final, la Conacu Miclescu din Călinești, la Casa din Deal. Este o sală de concerte amenajată pe durata șantierului de la Casa Enescu unde a fost depozitat și pianul de la Casa Enescu.

Invitația este deschisă pentru oricine din localitate, din zonă. Concertele încep de la șase și jumătate și ne face plăcere nouă, Fundația Pro Patrimoniu, alături de muzicieni și de prietenii și partenerii noștri, să deschidem pentru toată lumea porțile.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: Fundția Pro Patrimonio

Un program de predare a limbii, culturii și civilizației românești, într-o competiție organizată de BBC. Ana Maria Ivanov, profesoară implicată în proiect, la „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (10.08.2025)

Publicat de hdaraban, 13 august 2025, 16:27

Inițiativa este implementată în Insula Jersey, cea mai mare din Canalul Mânecii, teritoriu cu un statut special în relația cu Marea Britanie.

Proiectul românesc a început în 2024 și se bucură de succes, asta și datorită pasiunii dedicării pe care dau dovadă, doamnele ce coordonează inițiativa. Una dintre ele este Ana Maria Ivanov. Într-un interviu la „Weekend cu prieteni”, invitata lui Horia Daraban a oferit coordonatele inițiativei care se bucură de participarea a aproximativ 90 de copii de diferite vârste.

Deși sunt provocări, spune doamna profesoară, lucrurile  decurg bine, cu rezultate observabile, asta și datorită implicării celor mici și a părinților lor.

Legat de justificări pentru aceste întâlniri, An Maria Ivanov precizează că „este un mix între a păstra tradiția, a păstra rădăcinile și a le duce mai departe și o dorință pe care fiecare dintre noi o are de a se întoarce acasă și de a fi alături de cei dragi.”

Ana Maria Ivanov: Programul nostru se desfășoară din anul 2024 și avem înscriși, la momentul de față, 90 de copii născuți sau nu pe insula Jersey, dar care provin din familii atât de origine română cât și mixte. Este un program pe care noi dorim să-l implementăm pe această insulă și pentru copii din alte comunități.

Horia Daraban: Proiectul este legat și de ceea ce propun, realizează autoritățile de la București, tocmai în ideea întâlnirii cu comunitățile de români din diferite țări,  unde sunt acestea.

Ana Maria Ivanov:  Da, proiectul a început în anul 2015, un curs de limbă, cultură și civilizație românească fiind o importantă parte a activității Institutului Limbii Române și are ca scop promovarea limbii, culturii și civilizației române. Noi ne-am alăturat anul trecut. Ne bucurăm de succes și asta datorită implicării părinților, copiilor și echipei din București coordonate de doamna Teodora Daiana Cuibuș.

Horia Daraban: A fost greu să porniți la drum cu acest proiect?

Ana Maria Ivanov:  Pașii au fost mici la început, dar susținerea părinților a fost absolut minunată și ne bucurăm de faptul că această nominalizare la premiu vine din partea unor părinți ai căror copii fac parte din programul nostru.

Horia Daraban: Putem spune, întâlnirile cu cei mici au loc sâmbăta. Mai exact, cum se desfășoară?

Ana Maria Ivanov: Deși se numește școala românească, noi, într-adevăr, urmăm pașii unui material pe care noi îl primim din România, dar îl adaptăm în funcție de fiecare nivel. Avem în jur de 90 de copii, 6 grupe. Cursurile, într-adevăr, se desfășoară sâmbăta și avem partea scrisă, partea de comunicare, partea de joacă, învățăm prin cântece, prin poezii, adaptăm în funcție de fiecare grupă și nivel învățare a limbii române; asta, pentru că avem copii de la 3 ani, care nu vorbesc limba română absolut deloc, și avem copii care au fost născuți în România și au venit ulterior pe insulă și nivelul lor este, bineînțeles, un pic mai ridicat și atunci noi, ca profesori, trebuie să adaptăm acest material în funcție de fiecare copil în parte.

Horia Daraban: Școala românească din insula Jersey, din Canalul Mânecii, la un an de la începerea proiectului, care sunt rezultatele până în momentul de față, sunt observabile?

Ana Maria Ivanov: Să știți că da, sunt observabile. Am avut plăcerea să discutăm în primul rând cu părinții și discutăm în mod frecvent cu părinții pentru a le cere feedback în ceea ce privește evoluția copiilor, iar noi putem deja să observăm că, atunci când ne întâlnim pe stradă cu copii, pentru că este o insulă mică și aici te întâlnești destul de des, să ni se vorbească în limba română, ceea ce este absolut minunat.

Horia Daraban: Cine convinge pe cine, doamna Ivanov? Copiii pe părinți sau adulții pe cei mici în ideea venirii la cursurile de limbă și civilizație românească?

Ana Maria Ivanov: Din fericire, cum știți, noi românii, avem un spirit foarte bun de a convinge prin lucruri plăcute și atunci este o colaborare tot timpul între adulți și copii.

Avem copii care au venit de la început un pic mai greu, pentru că nu știau despre ce se întâmplă și acum vin cu plăcere foarte, foarte mare și au dus vorba mai departe. Avem părinți care au venit destul de reticenți la început și care, la fel, au dus vorba mai departe. Este o muncă în colaborare și atunci ne bucurăm de faptul că ei vin alături de noi în fiecare sâmbătă, pentru că nu este ușor să îți rupi din timpul tău sâmbăta și faptul că sunt acolo în fiecare sâmbătă pentru două ore ne face să ne simțim mândre, pe mine și pe colegele mele, și le mulțumesc pe această cale, pentru că își dedică timpul și doresc ca viitorul copiilor lor să includă limba română și tradițiile și cultura și tot ceea ce înseamnă România pentru fiecare dintre noi.

Horia Daraban: În ideea a ceea ce ați spus dumneavoastră, doamna Ivanov, vreau să vă provoc. Până la urmă, este un gest disperat pentru păstrarea identității sau este vorba despre speranță în ideea întoarcerii acasă la un moment dat?

Ana Maria Ivanov: Pentru noi, cred că este un mix între acestea două. Noi avem copii care au spus că, la un moment dat, își doresc să se întoarcă acasă, să facă școala acolo, universitatea și, de ce nu, să lucreze în România. Avem familii care sunt aici pe insulă și care au spus „eu voi sta o perioadă de timp și mă voi întoarce la familia mea de acasă.” Noi ne dorim să păstrăm cultura și civilizația românească și să o ducem mai departe. Este un mix între a păstra tradiția, a păstra rădăcinile și a le duce mai departe și o dorință pe care fiecare dintre noi o are de a se întoarce acasă și de a fi alături de cei dragi.

Horia Daraban: Am vorbit despre cursurile pe care le țineți dumneavoastră pentru copiii din insula Jersey. Vă propun să oferim și câteva repere legate de comunitatea românească din acest teritoriu. Cum a evoluat? Care este dimensiunea acestei comunități?

Ana Maria Ivanov:  În momentul de față, suntem aproximativ 2000 de români pe această insulă. Ne bucurăm de un statut foarte bun pentru că suntem oameni foarte muncitori, suntem oameni foarte dedicați, suntem oameni cinstiți și curați la suflet și am fost primiți bine și suntem primiți bine în fiecare zi. Este o bucurie să facem parte din populația acestei insule, pentru că am venit cu România în suflet, o ducem mai departe, le-am prezentat-o așa cum este, frumoasă și bună și pentru că suntem oameni cinstiți și muncitori, ei ne-au primit cu brațele deschise.

Horia Daraban: În ce domenii activează românii din insulă?

Ana Maria Ivanov: În domenii precum financiar, avem chiar o reprezentantă care este deputat în Jersey, Raluca Covaci. În domeniul educației, avem foarte mulți profesori și asistenți în școli, magazine, în domeniul turistic. Da, pot să spun că suntem parte foarte, foarte activă a acestei comunități.

Horia Daraban: N-aș vrea să ocolim ceea ce spuneam în introducere legat de statutul Insulei Jersey, un statut special în relația cu Regatul Unit.

Ana Maria Ivanov: Noi facem parte din insulele Canalului Mânecii, avem un statut special față de Regatul Unit al Marii Britanii, noi avem guvernul nostru propriu și moneda noastră proprie, care nu poate fi folosită în Anglia, dar invers, noi putem folosi lirele pe care ei le au. Este cea mai mare dintre insulele Canalului Mâneci, se numește Crown Dependency, face parte din Marea Britanie, dar nu ține ca și legislație de ea.

Horia Daraban: Și, plecând de la formulările ce vizează statutul insulei Jersey, în cazul dumneavoastră, ați ales insula sau insula v-a ales pe dumneavoastră?

Ana Maria Ivanov: În cazul meu, soțul meu a ales insula prin prisma unor prieteni care erau deja aici. Eu și fetițele mele am venit la un an după ce a venit el, fetițele mele sunt născute în România, acum 10 ani am venit. Da, insula ne-a ales pe noi și, din fericire, ne-a primit cu brațele deschise.

Acum da, putem să spunem că este a doua casă și sperăm în continuare să aducem lucrurile bune din România aici pentru a deschide ochii celor care locuiesc aici pentru a vizita România.

Horia Daraban: S-a schimbat percepția față de țara natală, odată plecată din România?

Ana Maria Ivanov: Știți ce se schimbă în fiecare zi? Dorul, dorul de casă crește. Deși casa noastră este aici acum și viața noastră este aici, cei dragi au rămas acasă și pentru noi România rămâne în suflet.

Noi încercăm să ținem legătura foarte, foarte des cu cei de acasă și cu țara în sine. Mergem destul de des, vacanțele ni le petrecem în România, tocmai pentru a păstra legătura copiilor noștri cu țara, cu limba, cu tradiția, cu tot ceea ce este frumos acolo.

Horia Daraban: Pentru că am spus de această competiție pe care o organizează BBC, rezultatele când vor fi date?

Ana Maria Ivanov: Undeva, în septembrie, vom afla dacă am câștigat sau nu, dar indiferent de rezultat, pentru noi este o mândrie și este un semn de recunoaștere a muncii noastre, ceea ce este mult mai important decât orice premiu.

Horia Daraban: În încheierea dialogului nostru, doamna Ivanov, un gând pentru românii oriunde s-ar afla ei, gând care, evident, să plece din sânul comunității românești din insula Jersey. Așadar?

Ana Maria Ivanov: Noi, cei de aici, de pe insula Jersey, deși suntem o comunitate mică, vă transmitem toate cele bune, vă dorim să vă bucurați de a fi români oriunde v-ați afla, să nu uitați de unde ați plecat, să nu uitați unde strămoșii voștri și-au petrecut clipele și să reveniți cu drag acasă, cu inima deschisă, pentru că România este frumoasă, România are lucruri foarte bune de arătat lumii și noi, românii, trebuie să dovedim că, într-adevăr, România ne rămâne în suflet, indiferent unde viața ne duce.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: facebook.com / RCJ- Romanian Classes in Jersey

Pledoarie pentru colecționarea mărcilor poștale. Medicul Victor Bejan, un împătimit al filateliei: prin strângerea de timbre se dezvoltă „dorința de a descoperi lucruri interesante, de a învăța limbi străine, istorie, geografie, dar și de socializare” Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (10.08.2025)

Publicat de hdaraban, 13 august 2025, 15:08

Se poate alege ca reper anul 1858, când s-au tipărit în Moldova primele timbre poștale imprimate cu un cap de bour, vechea stemă a Principatului, astăzi, unele dintre cele mai valorase mărci poștale din lume.

La „Weekend cu prieteni” despre pasiune, timbre și cum se manifestă fenomenul colecționării lor într-o era vitezei, a accesului rapid și facil la informație. Horia Daraban l-a avut invitat pe domnul doctor Victor Bejan, vicepreședinte al Asociației Filatelice Acacia Iași.

Domnia sa a vorbit cu emoție despre colecționarea mărcilor poștale, îmbinând povești locale, provocări actuale și speranțe pentru destinul filateliei legate de tinerele generații.

În nota curiozităților, invitatul a expus povestea celui mai scump ziar din lume, „Bour și Vulturi”, care a fost trimis din Iași la Galați, la jumătate de secol XIX, francat cu opt timbre Cap de Bour. Publicația a fost scoasă la licitație în 2006 și a fost adjudecată cu aproape un milion de dolari.

Dincolo de investiție pentru a scoate un profit pe termen lung, colecționarea timbrelor înseamnă însușirea unor cunoștințe. În acest sens, medicul Victor Bejan a precizat că  filatelia are un rol educațional. „Una este a învăța în mod în mod activ, luând timbru, uitându-te de unde este, pentru că sunt țări exotice care pun în circulație timbre. După ceea, anii, istoria, marile personalități se învață mai greu de pe tabletă, de pe telefon; nu numai asta, și dezvoltarea gustului de frumos, a artei. Deci uitați câte beneficii ar avea colecționarea de timbre.”

Hora Daraban:  Primul timbru în clasor, în urmă cu câți ani?

Victor Bejan: Primul timbru, o să rămâneți uimiți, l-am primit de la tatăl meu în urmă cu peste 65 de ani. Era sfârșitul anilor ‘50, începutul anilor ‘60, ca apoi lucrul acesta să mă facă să iubesc filatelia și, de la vârsta de zece ani, să încep să colecționez într-un mod organizat.

Horia Daraban: Iar acum, o colecție, cu siguranță, amplă pe diferite teme, diferite subiecte?

Victor Bejan: E adevărat, este amplă. Au apărut totuși niște sincope în colecționarea timbrelor. Am o colecție frumoasă legată strict de România, adică timbrele românești neștampilate și cu toate temele care au fost abordate pe perioada anilor respectivi.

Pentru că, într-adevăr, colecționare se rezumă uneori numai pentru anumite teme. Eu am încercat, și este foarte greu, să colecționez ceea ce s-a editat în fiecare an, astfel încât, colecția este diversificată prin temele abordate.

Horia Daraban: Până la urmă, de ce să colecționăm timbre?

Victor Bejan: Este foarte important lucrul acesta, să știți, și pentru dezvoltare, în special la copii. Este foarte important ca cei mici să poată să li se dezvolte această dorință de a colecționa timbre, pentru că timbrele le dezvoltă niște însușiri, adică, de tenacitate, dorința de putea să descopere lucruri interesante, achiziționând aceste timbre cu diverse tematici; apoi de a învăța limbi străine, pe de o parte, pe de altă parte pot învăța istorie, geografie.

De asemenea le dezvoltă dorința de socializare, deoarece, pentru a colecționa, ne întâlneam și astăzi ne întâlnim pentru a face schimburi de timbre, pentru a face schimb de adrese. Să știți că, înainte de 1989, am avut posibilitatea să luăm legătura cu colecționari din diverse țări ale lumii, astfel încât orizontul psihologic și orizontul de cunoaștere s-a putut lărgi prin aceste contacte.

Horia Daraban: Având în vedere ceea ce ați spus dumneavoastră și cu raportare la ceea ce se întâmpla în universul filatelic înainte de 1989, acum, acest univers mai primește, are la fel de mulți curioși în a-i înțelege dimensiunile? Sau chiar aceasta reprezintă o provocare, în a găsi noi adepți legat de timbre și colecționarea lor?

Victor Bejan: Foarte interesant, să știți că, înainte de 1989, era un număr mare de colecționari. De obicei, duminica ne întâlneam la sediul Poștei Române de pe Cuza Vodă, astfel încât era un moment frumos. După 1990 și ceva, foarte important lucrul acesta, nu a mai existat un magazin dedicat filateliei, astfel încât filateliștii sau doritorii de a cumpăra aceste timbre trebuiau să se ducă la Bacău.

În ultimii ani, în sfârșit, s-a deschis un magazin în cadrul poștei de lângă sediul Consiliului Județean, la parterul Casei Cărții; astfel s-a reînnodat această tradiție și e foarte importantă pentru filateliști și pentru cei care doresc să facă aceste colecții.

Horia Daraban: Apropo, vă întâlniți cu adolescenți, cu copii care să întrebe ce e timbrul și să facă colecții?

Victor Bejan: Cu părere de rău, sunt foarte puțini copii și tineri. În general, seniorii au rămas cu această dorință de a colecționa. Într-adevăr, ca să fii colecționar trebuie să ai și o doză de inconștiență, pentru că necesită și efort financiar, este adevărat, și timp.

Horia Daraban: Pentru că ați spus de investiție, până la urmă, colecționarea timbrelor, filatelia, generic vorbind, poate fi privită doar în această cheie a pasiunii sau este și o investiție pe termen lung?

Victor Bejan: Este o investiție educațională, în primul rând, dar este și o investiție a la long; investiție financiară, pentru că o serie de timbre sunt foarte, foarte valoroase. Capul de Bour, care a fost pus în circulație în 1858, pe data de 15 iulie, este primul timbru tipărit pe teritoriul României de astăzi.

Apropo de investiții, să știți că aceste timbre, Cap de Bour, au avut mai multe ediții, cea mai valoroasă este prima, din 1858, patru timbre foarte valoroase, peste zeci de mii de euro costă în ziua de astăzi, dar foarte interesant și este un lucru de reținut: în urmă cu câțiva ani, în Elveția, s-a vândut un ziar care se chema „Bour și Vulturi”, care a fost realizat în anii respectivi, un ziar care a fost trimis din Iași la Galați, dar francat, deci s-au pus opt timbre cu Cap de Bour. Acel ziar s-a vândut cu un milion de euro.

Horia Daraban: O sumă colosală!

Victor Bejan: Cel mai scump, să spunem, ziar, datorită acestor timbre, vândut vreodată în lume. Deci, uitați importanța acestei dorințe de a colecționa.

Horia Daraban: Faptul că timbrul, generic vorbind, poate reprezenta o investiție, este singura justificare în favoarea ideii că marca poștală, timbrul are viitor în lumea noastră plină de digitalizare, de evoluții și revoluții tehnologice. Cu alte cuvinte, are viitor timbrul?

Victor Bejan: Eu cred că va avea viitor timbrul, dar lucrul acesta se poate realiza cu sprijinul statului. De ce spun asta? Pentru investiții, tocmai în organizarea acestor asociații. În momentul de față, funcționează Federația Filatelică Română, dar trebuie să fie mai activă. Totodată, trebuie dezvoltate aceste lanțuri de magazine filatelice și, bineînțeles, să se pună în circulație timbre cât mai interesante, cât mai frumoase, cât mai valoroase, pe de-o parte, din punct de vedere financiar, dar și educațional. Una este a învăța în mod, și vorbesc ca medic, în mod activ, luând timbru, uitându-te de unde este, pentru că sunt țări exotice care pun în circulație timbre.

După ceea, anii, istoria, marile personalități se învață mai greu de pe tabletă, de pe telefon; nu numai asta, și dezvoltarea gustului de frumos, a artei. Deci uitați câte beneficii ar avea colecționarea de timbre. Noi am fost printre primele țări din lume care au tipărit și au pus în circulație timbre.

La noi a fost în 1858, iar primul timbru în lume a fost pus în circulație în 1840, în Anglia, cu efigia reginei Victoria. Pe de altă parte, contează foarte mult părinții; ei să le găsească și această preocupare, această dorință de a colecționa.

Horia Daraban: Așadar, ca o concluzie a dialogului nostru, domnule doctor,  care este primul pas pe care trebuie să-l facă, cel mic, cel mare, pe drumul colecționării timbrelor?

Victor Bejan:  Este, în primul rând, de a putea să meargă la un magazin de timbre, să se hotărască împreună cu părinții cam ce ar putea să colecționeze, fie pe tematică, fie timbrele unei țări, și să achiziționeze o dată de două, de trei ori niște timbre. Și vă asigur eu că tocmai vederea acelor frumoase timbre îi va dezvolta copilului și dorința de a putea să fie colecționar și, totodată, să transmită colegilor, prietenilor aceeași dorință.

Varianta audio a dialogului:

Perseidele sau ploaia de stele căzătoare, sub lumina lunii pline. Fenomenul astronomic, la maximul de manifestare, în prima jumătate a lui august. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (10.08.2025)

Publicat de hdaraban, 10 august 2025, 12:37

Dacă ai răbdare și zile de odihnă ca să poți face observații în timpul nopților, satisfacția observării dârelor de lumină ce străbat cerul este una greu de descris.

 Prima recomandare e să fii departe de poluarea luminoasă specifică localităților, iar condiția esențială este ca bolta cerească să nu fie cuprinsă de nori. Mai mult, în acest an trebuie să fim cu atât mai atenți, cu cât luna este plină.

Fenomenul, cu siguranță, captează atenția pasionaților de astronomie, dar și a curioșilor. Din prima categorie face parte și domnul Ciprian Vândevară, muzeograf la Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad,  coordonator al Astroclubului „Perseus”. La „Weekend cu prieteni”, interlocutorul lui Horia Daraban a oferit explicațiile de ordin științific pentru fenomenul ploii de stele, făcând apel la trei noțiuni: meteoroizi, meteori și meteoriți.  

    Mai mult, invitatul a vorbit și despre pleiada de stele variabile cu numele Bârlad. Este vorba despre o serie de descoperiri astronomice prin care se arată că stele din roiul dublu Perseus, aflate la o distanță față de Terra de 7500 de ani lumină, nu au o strălucire constantă.

Horia Daraban: Care este explicația de ordin științific pentru ploaia de stele numită Perseide, domnule Vândevară?

Ciprian Vîntdevară: Ploaia de stele crezătoare este o denumire populară. Noi, astronomii, spunem curent de meteori. În perioada aceasta, are loc maximul curentului de meteori, Perseidele.

Este cel mai popular fenomen astronomic, iar explicația științifică este dată de faptul că spațiul dintre planete nu este gol. Se găsesc tot felul de fragmente rămase în urma trecerii unor comete mai aproape de Soare, comete sau asteroizi, și rămân tot felul de resturi de dimensiuni mici, piatră sau metal sau chiar și gheață; fragmente foarte mici, cam cât unghia, dar pot fi și fragmente mai mari.

Acolo, în spațiul cosmic, se numesc meteoroizi, iar acele particule, când ajung în atmosfera Pământului, pentru că Pământul se rotește în jurul Soarelui pe orbită, la un moment dat, întâlnește acești nori de meteoroizi. Atunci când aceste particule ajung în atmosfera Pământului, intră cu viteză foarte mare. Prin frecarea cu aerul, practic, aceste particule se volatilizează și lasă o dâră luminoasă numită meteor, în limbaj specific. În popor, se mai spune stea căzătoare, dar nu au legătură cu stelele de pe cer, nici într-un caz.

Și noi vedem un fenomen luminos numit meteor, iar dacă obiectul respectiv este suficient de mare încât, nu arde complet la intrarea în atmosferă și ajunge la sol, fragmentele care ajung la sol se numesc meteoriți. Deci, vedeți, același corp din spațiu poartă trei denumiri în funcție de loc unde se află. Dacă este acolo, în spațiu cosmic, se numește meteoroid, în atmosferă, fenomenul luminos este meteor, iar dacă ajunge la sol este meteorit.

Cam aceasta este, în mare, explicația fenomenului fragmentelor căzătoare. E un fenomen destul de dificil de observat, mai ales din oraș, unde aproape că nu mai există nicio șansă să mai vedem așa ceva. Eu recomand ca cei care doresc să vadă acest fenomen să meargă undeva în afara orașului, în zone rurale, în zone mai izolate și într-un loc cât mai deschis posibil, astfel încât să vadă tot cerul.

Și pur și simplu, cu ochiul liber, nu vă trebuie decât o pătură sau un șezlong și stat jos cât mai la orizontală, astfel încât să privim pe o suprafață cât mai mare din cer, să avem un câmp vizual cât mai larg posibil. Și, de preferabil, toată noaptea, nu doar câteva ore, seara.

Horia Daraban: Cu siguranță, dornicii vor urma sfaturile dumneavoastră. Pentru că am vorbit despre Perseide, ploaia de stele, aș vrea să nu ocolim și recentele descoperiri astronomice care vin din partea Observatorului de la Bârlad. Așadar, după aproximativ doi ani de studiu și observații cu caracter științific, ați detectat și raportat trei stele variabile noi. Numele acestora, bineînțeles, cuprind și numele orașului Bârlad.

Ciprian Vîntdevară: Da, așa este, am păstrat acest ritm cu numele orașului. Ele au o denumire cronologică, de la Bârlad V1, „V” vine de la stea variabilă, și am ajuns, până în prezent, undeva, până la Bârlad V54. Să știți că numărul exact nu pot să vi-l spun, pentru că sunt în curs de raportare foarte multe stele variabile noi.

Și, din moment în moment, pot apărea alte stele variabile publicate pe platforma celor de la Asociație Americană a Observatorilor de Stele Variabile. Ultimele variabile noi publicate se află chiar în roiul dublu de stele din Constelația Perseu sau Perseus. E un obiect de cer profund, pe care noi, astronomii, îl cunoaștem foarte bine și se vede chiar și cu ochiul liber, dacă privim din afară orașului, dar de preferat cu un binoclul.

Studiez acest roi de o bună bucată de timp și am constatat că sunt trei stele care au o caracteristică nouă, caracteristică ce nu era știută până în acest moment. Și au primit încă o denumire dată după numele orașului Bârlad. Deci, încă trei stele, din care două fac parte din structura roiului.

Din punctul meu de vedere, este o premieră pentru astronomia românească acest lucru. Vă dați seama, este un obiect foarte cunoscut, roiul dublu din Perseu, și noi am reușit să detectăm stele variabile din însăși structura roiului, ceea ce până acum, cel puțin în țara noastră, nu s-a mai întâmplat acest lucru.

Horia Daraban: Pentru ascultătorii noștri, această caracteristică, variabilă, ce înseamnă?

Ciprian Vîntdevară: Stele care își schimbă strălucirea în timp. Stelele nu au o strălucire constantă. Marea majoritate a stelelor sunt variabile, numai că noi nu putem să observăm cu ochiul liber aceste fluctuații de schimbare a intensității luminoase, pentru că variația este foarte fină.

Nici dacă am face poze la stele, nu am putea detecta variația, decât doar dacă am face mai multe poze la stele, toată noaptea, și acele poze ar fi puse într-un program special de cercetare, așa cum am făcut eu la Observatorul Astronomic, și am analizat fiecare stea în parte, și am detectat că unele stele au o fluctuație. Cresc în strălucire, scad în strălucire.

Horia Daraban: La ce distanță sunt aceste stele față de Pământ?

Ciprian Vîntdevară: În special, cele două stele care fac parte din roi, având în vedere că știm că roiul se află undeva la 7500 de ani lumină, deci aceeași distanță este și până la cele două stele din componența roiului cu numele Bârlad. Deci noi le vedem lumina emisă de acum 7500 de ani, deci o distanță foarte, foarte mare.

Horia Daraban: În ideea și a descoperirilor pe care le-ați invocat dumneavoastră, cu siguranță, veți avea subiecte de discuție în cadrul taberei astronomice pe care o organizați în fiecare an.

Ciprian Vîntdevară: Și în cadrul taberei de astronomie, dar și în cadrul sesiunii de comunicări științifice care are loc în fiecare an, în luna mai; referitor la Tabăra de Astronomie, da, vom organiza ediția a XII-a, „Să cunoaștem Cerul”, acum, în perioada 20-25 august, undeva în apropiere de localitatea Dodești, în județul Vaslui. În principal, vor participa membrii Astroclubului Perseus, alți pasionați de la alte cluburi de astronomie.

Așteptăm, desigur, și publicul larg. Nu neapărat să rămână toată perioada cu noi, că noi  vom sta la cort, nu avem o cazare, așa, mai specială, dar publicul obișnuit ar putea să participe cu noi seara, câteva ore, la observații, cine deține mijloc de transport poate să ajungă la noi și să se bucure de cer în perioada 20-25 august, în condiții în care vremea va fi prielnică. Deci trebuie să ținem în cont și de acest aspect, pentru că noi, astronomii, suntem dependenți 100% de condițiile meteo.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: wikipedia.org/ The “2010 Perseids over the VLT” (ESO / S. Guisard) – © European Southern Observatory, 16 August 2010

#InfoEconomic: Magda Vișoiu, director executiv Reveal Marketing Research: „Moldova este o regiune cu un mediu antreprenorial activ, dar e un pic mai vulnerabilă la schimbări macroeconomice și la deciziile acestea fiscale imprevizibile”

Publicat de hdaraban, 6 august 2025, 16:49 / actualizat: 8 august 2025, 11:52

Așadar, deși Moldova are  un mediu antreprenorial activ, e mai vulnerabilă la schimbări macroeconomice și la deciziile fiscale imprevizibile. Aceste repere se regăsesc în studiul realizat de Reveal Marketing Research, companie care realizează analize cu privire la mediul de business românesc.

La #Infoeconomic, Horia Daraban a discutat cu Magda Vișoiu, director executiv în cadrul companiei. Interlocutoarea vorbește  despre „firme care simt că funcționează în regim de avarie”. De altfel, „majoritatea companiilor din România, vorbim de 89%, sunt afectate de actualul context economic, unul din trei vorbesc chiar despre un impact foarte puternic”.  Măsurile raportate de acestea includ eficientizarea operațională, regândirea strategiilor de vânzări și marketing, reducerea costurilor fixe sau renegocierea contractelor, nu în ultimul rând reorientarea către produse și servicii cu cost mai mic.

În ideea găsirii  de soluții, Magda Vișoianu  precizează că „firmele mici caută conexiune, networking-ul și parteneriatele strategice sunt cea mai importantă resursă în acest moment, iar firmele mari caută control. La fel, majoritatea companiilor cu care noi am vorbit vor informații din piață, vor să știe cum să vorbească în noul context economic cu consumatorul final, astfel încât să fie relevant și credibil.”

Referitor la angajați, la personalul de execuție, una dintre concluzii pentru această perioadă este: „e clar că, odată cu digitalizarea și cu folosirea noilor ajutoare din perspectiva AI, angajații performează mai bine, mai ales în industrie, precum IT sau joburi legate, să spunem, de birou. Desigur, se simte nevoia de creștere a eficientizării fiecărui angajat. Odată ce se renunță la angajați, clar, nu se mai angajează, ci angajatorii investesc mai mult în propriii angajați, cei care rămân pe poziții.”

Horia Daraban: Peste 400 de respondenți din diferite firme pentru realizarea studiului, prin care v-ați propus ce anume să analizați, doamna Vișoiu?