La 17 noiembrie, a murit Ilie Ilașcu. Octavian Țîcu, istoric: membrii grupului Ilașcu „au fost niște soldați în lupta pentru realizarea idealului românesc de independență, integritate și unitate românească”
Publicat de hdaraban, 21 noiembrie 2025, 19:13
În această săptămână, la 73 de ani, a murit Ilie Ilașcu, fostul deținut politic în Transnistria și luptător pentru unitatea românilor. A fost unul dintre fundatorii mișcării de eliberare națională din Basarabia, a condus Frontul Popular din Moldova, filiala Tiraspol, și a participat activ la războiul de pe Nistru, comandând trupe speciale ale Ministerului Securității Naționale al Republicii Moldova. La începutul lunii iunie 1992, el și alți membri ai grupului Ilașcu, printre care Tudor Petrov – Popa, Andrei Ivanțoc și Alexandru Leșco, au fost arestați de forțele separatiste susținute de Serviciul Secret al Armatei Federației Ruse.
Ilie Ilașcu a fost condamnat la moarte; curajul său a fost recunoscut internațional. În 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că Federația Rusă și Republica Moldova poartă responsabilitatea pentru tortură și privare ilegală de libertate, Ilie Ilașcu fiind eliberat în 2001.
Horia Daraban a discutat cu domnul Octavian Țicu, istoric, om politic la Chișinău. Invitatul a vorbit despre idealurile grupului Ilașcu, dar și despre ambiguitățile clasei politice când este evocată personalitatea și cauza luptei celor care au fost aretsați în 1992.
„Atunci când vom spune, așa cum a spus și Ilașcu de multe ori, că este un război al Federației Ruse în Republica Moldova, atunci vom avea și clarități în privința a ceea ce au fost Ilie Ilașcu și grupul său, pentru că au fost niște patrioți români care au luptat împotriva imperialismului rus pentru menținerea unității spațiului românesc, așa cum s-a mai întâmplat până la ora actuală.”
Horia Daraban: Când spunem idealurile grupului Ilașcu, acestea se definesc prin?
Octavian Țîcu: Prin lupta pentru unitatea spațiului românesc. Asta a fost gândul și acțiunea acestui grup și ale lui Ilie Ilașcu, de altfel ca și ale idealurilor Frontului Popular din Moldova la începuturile constituirii sale. Să fie clar, Mișcarea de Renaștere Națională, după care crearea Frontului Popular au avut ca scop realizarea reunirii Basarabiei, Republicii Moldova cu România.
Această reunire era văzută și în declarația de independență a Republicii Moldova și în actele constitutive ale Frontului Popular și în mesajele pe care le-au transmis marile adunări naționale de la Chișinău. Ce a întrerupt acest proces a fost războiul de la Nistru, în care au participat Ilie Ilașcu și grupul său de patrioți români. Într-un cuvânt, pentru a opri acest proces de reunire, Rusia a declanșat acest război de agresiune.
Și lucrul acesta a fost spus clar la Chișinău chiar de către Ghenadi Seleznev, președintele Dumei ruse în 1992. Prin urmare, ați formulat exact decizia CEDO care spune despre complicitatea Federației Ruse și autorităților Republicii Moldova la detenția lui Ilie Ilașcu. Altfel spus, detenția sa în închisorile din Tiraspol nu ar fi putut avea loc în condițiile în care autoritățile Republici Moldova ar fi depus toate străduințele atât politice cât și diplomatice și mai ales economice și de alt gen pentru a-l elibera, atât pe el cât și pe grupul Ilașcu.
Nu s-a făcut timp de aproape un deceniu și acest lucru vorbește despre complicitatea autorităților Republicii Moldova aflate atunci sub controlul Federației Rusiei, pentru că, după războiul de la Nistru ,s-a întâmplat reversul mișcării de renaștere națională printr-o contra-revoluție, dacă putem spune, printr-o revenire la conducere în Republica Moldova a acelor forțe care erau loiale Federației Rusiei. De altfel, chiar Convenția Elțîn-Snegur din iulie 1992 în care se vorbește despre un conflict între Republica Moldova și Federația Rusă a generat o schimbare a conducerii Republicii Moldova, care era frontistă și unionistă, cu o conducere loială Moscovei condusă de premierul Andrei Sangheli, după care a venit Constituția filorusă din 1994 prin care se conduce Republica Moldova până la ora actuală.
Ce înseamnă această Constituție? Înseamnă inocularea articolului 13 privind limba moldovenească, a articolului privind neutralitatea Republicii Moldova, care numai neutralitate nu este, pentru că nu este respectat de Federația Rusă, care ocupa a zecea parte a teritoriului moldovenesc și, evident, Găgăuzia cu autonomia ei și multe alte lucruri care au fost înscrise în această Constituție. Și, începând, cu anul 1994, la conducerea Republicii Moldova, vine o conducere agrariană reprezentată de fosta nomenclatură comunistă agrariană de colhozuri, care numai de grupul Ilașcu nu și-a bătut capul; acesta devenise deja emblematic la nivel internațional, inclusiv prin eforturile României și prin eforturile mai multor mișcări și forțe și grupuri de apărare a drepturilor omului.
Cu alte cuvinte, grupul Ilașcu și Ilie Ilașcu au fost un simbol al acestei lupte a românismului în condițiile în care în Republica Moldova era o guvernare neocomunistă.
Horia Daraban: Când spunem idealurile grupului Ilașcu, acum, ele mai sunt prezente în rândul publicului, în sufletul publicului, în stânga și în dreapta Prutului?
Octavian Țîcu: Evident, pentru că, ce am văzut cu ocazia mormântării sale, sunt lucruri care nu s-au mai întâmplat. Evident, pe ambele maluri ale Prutului, cumva, ne pricepem la a drege lucrurile în prezența morților pe care îi pomenim, le facem funeralii naționale și așa mai departe. Marea problemă a lui Ilașcu este că și-a desfășurat întreaga activitate politică în România și nu în Republica Moldova.
Mai mult decât atât, în acești 30 de ani, inclusiv și mai ales după eliberarea lui Ilașcu, n-a fost prezent public în spațiul din Republica Moldova. Cu alte cuvinte, un om care ar fi trebuit să țină prim planul integrității idealurilor românești în Republica Moldova după eliberarea sa, ar fi trebuit să fie omniprezent la Chișinău, atât în Parlament, în lecții publice, în universități, în licee, în gimnazii, un om care să arate o linie de acțiune, așa să spunem, în Republica Moldova.
N-a fost așa. Ilie Ilașcu s-a regăsit în România, atât în Senatul, în Parlamentul României, în activitățile pe care le-a desfășurat acolo și a păstrat întotdeauna această rezervă față de Republica Moldova ca stat. Și în asta există un mare paradox pentru că, evident, România ca stat, i-a organizat funeralii naționale și a fost tratat ca un luptător pentru idealurile românești.
La Chișinău, lucrurile s-au făcut cu jumătate de măsură. Pe de o parte, s-a menționat de către președinta statului lupta lui pentru realizarea idealului românesc și, pe de altă parte, s-a vorbit despre lupta lui pentru integritatea și independența Republicii Moldova, ceea ce acum nu este chiar același lucru cu realizarea idealului național de reunire. Adică, nu știu în ce măsură moartea lui Ilie Ilașcu și moștenirea lui politică reconciliază societatea Republica Moldova, în condițiile în care avem aceste ambiguități.
Cu siguranță, cei care l-au cunoscut, cei care îi știu parcursul și cei care au fost alături de el știu că, de fapt, întreaga sa viață, întregul său ideal a fost tocmai realizarea reunirii spațiului românesc și nu doar a Republicii Moldova, a Basarabiei, spunem, cu România, dar și a românilor peste Nistru, acolo unde el a luptat și acolo unde a fost încarcerat.
Horia Daraban: La lecția de istorie, la ora de istorie, în școală, ar trebui să se vorbească despre grupul Ilașcu și dacă da, ce ar trebui să se spună elevilor?
Octavian Țîcu: În primul rând, există nevoie de o definire clară a lucrurilor care s-au întâmplat în 1991. Că noi tot o bâlbâim în Republica Moldova, unii vorbesc de război civil, de război interetnic, război între Tiraspol și Chișinău. Nu!
Trebuie să spunem clar că a fost o agresiune militară a Federației Ruse împotriva Republicii Moldova, așa cum se întâmplă în Ucraina, la ora actuală. Să nu umblăm conflict de la Nistru și alte chestiuni. Atunci când vom spune, așa cum a spus și Ilașcu de multe ori, că este un război al Federației Ruse în Republica Moldova, atunci vom avea și clarități în privința a ceea ce au fost Ilie Ilașcu și grupul său, pentru că au fost niște patrioți români care au luptat împotriva imperialismului rus pentru menținerea unității spațiului românesc, așa cum s-a mai întâmplat până la ora actuală.
Această conflictologie este îndelungată, de la 1792, tot avem această încercare a forțelor ruse de a rupe bucăți din spațiul românesc și a le alipi la imperiu. Și atunci când vom spune lucrurile astea, cu siguranță, vom vorbi și despre faptul că, de fapt, acest război de la Nistru a fost un război ruso-român într-o îndelungată conflictologie ruso-română. Iar acești bărbați au fost niște soldați în lupta pentru realizarea idealului românesc de independență, integritate și unitate românească.
Varianta audio a interviului:
Sursa foto: wikipedia.org
