#StareaEducației (INTERVIU) Alina Cuciureanu, director Colegiul Silvic ”Bucovina”: ”Este clar că tiparul școlii în 2026-2027 nu mai poate fi același ca acum 10 ani, sau măcar ca acum 5 ani. Am anticipat aceste schimbări. Am deschis prima clasă de matematică-informatică din istoria instituției și am decis să renunțăm la domenii care nu mai răspundeau cererii pieței muncii.”

Publicat de andreeadaraban, 10 februarie 2026, 18:15 / actualizat: 11 februarie 2026, 11:00

Cu o tradiție solidă în formarea specialiștilor din sectorul forestier, colegiul este singura unitate de învățământ preuniversitar cu profil silvic din zona Moldovei și una dintre puținele de acest tip la nivel național.

Reformele anunțate pentru anul școlar 2026-2027, între care reorganizarea învățământului profesional, integrarea școlilor profesionale în liceele tehnologice, modificările privind autorizarea calificărilor și noile criterii de funcționare a unităților de profil, aduc atât oportunități cât și provocări majore pentru liceele tehnologice.

În același timp, acestea continuă să fie evaluate public prin indicatori care nu reflectă pe deplin misiunea lor reală, formarea de competențe profesionale cerute de piața muncii.

Colegiul Silvic ”Bucovina” din Câmpulung Moldovenesc se distinge prin performanță educațională, atractivitate în rândul absolvenților de gimnaziu și deschidere către inovare.

Alina Cuciureanu, directorul Colegiului Silvic ”Bucovina”, a vorbit la Starea Educației despre provocările și neajunsurile sistemului, despre presiunile administrative și de percepție publică asupra liceelor tehnologice, dar și despre performanțele, proiectele și direcțiile de dezvoltare ale unei școli care continuă să formeze generații de specialiști într-un domeniu extrem de important pentru viitorul României.

Andreea Daraban: Sunteți un liceu unic în peisajul educațional din Moldova. Iată, elevii, vin spre dumneavoastră, cel puțin așa arată statisticile, cum reușiți să vă mențineți în topul preferințelor absolvenților de clasa a  VIII-a?

Alina Cuciureanu:  E un subiect, poate, extrem de delicat pentru multe școli. Cum reușim să ne menținem, cum reușim să creștem, pentru că noi  creștem pe an ce trece. Este vorba de muncă, e vorba de implicare, e vorba de decizii înțelepte, e vorba de a fi în permanență cu un pas înainte, e vorba de a anticipa tot ceea ce se întâmplă, pentru că lumea este într-o continuă mișcare. Este o școală mare, o familie mare, cu 1243 de elevi, unica școală silvică din România care deține titlul de colegiu, unica școală silvică din România care a adus țării un trofeu al Campionatului European al Tinerilor Silvicultori cu un lot de fete. E o școală în care se muncește enorm, e o școală în care am investit extrem de mult în formarea colegilor mei, atât prin programele de formare din România cât și din străinătatea. E o altfel de școală, în care deciziile se iau pe baza unor analize reale, concrete și corecte, având în permanență grijă să vedem nevoile viitorilor absolvenți ai învățământului gimnazial, dorințele părinților și de ce nu, ceea ce ne solicită agenții economici.

Andreea Daraban: Majoritatea elevilor sunt din județ sau vin și din alte zone ale Moldovei?

Alina Cuciureanu: Vin și din alte zone ale Moldovei, doar 20% din elevii noștri sunt din municipiul Câmpulung Moldovenesc, 18% sunt din alte județe.

Andreea Daraban: Reforma anunțată pentru anul școlar 2026-2027 aduce schimbări majore în organizarea învățământului profesional și tehnologic. Cum va influența această reorganizare activitatea colegiului și oferta educațională pentru elevi?

Alina Cuciureanu: La noi, lucrurile stau foarte bine, pentru că am anticipat cumva acum câțiva ani, odată ce se auzea de inteligență artificială, de toate aceste schimbări ce țin de digitalizare și așa mai departe, era clar că odată cu apariția inteligenței artificiale vor dispărea niște meserii și vor apărea altele noi. Era clar că tiparul școlii în 2026-2027 nu mai poate fi același ca acum 10 ani, sau măcar ca acum 5 ani. Noi am făcut un pas foarte important acum un an și jumătate când am depus documentația la ARACIP și de anul acesta școlar, 2025-2026, avem prima clasă de matematică-informatică din istoria colegiului Silvic ”Bucovina”. Continuăm cu alți pași, în anii școlari următori, de data aceasta ținând cont de ce calificări vor dori agenții economici să facem aici, la noi, la școală. Suntem în discuții, dar repet, nu este o surpriză pentru noi că lucrurile se schimbă și se vor schimba în permanență. Nu suntem deloc afectați. Dimpotrivă, faptul că și la noi au dispărut două clase, este spre binele nostru.

 Andreea Daraban: Din anul școlar următor organizați cu două clase mai puțin.

Alina Cuciureanu: Da, practic, același număr de elevi pe care îl avem anul acesta, un număr care era ca și medie undeva la 22 de elevi, vor fi organizați în numărul de clase pe care îl avem anul școlar următor, un număr potrivit. Și a fost o decizie care ne-a ajutat, cumva, să renunțăm la un domeniu care nu mai merge nici în zonă, care nu ne aducea nici performanță, la care am fi dorit să renunțăm, cred că de acum vreo 10 ani. Este vorba despre domeniul mecanică. Era un domeniu un pic străin. Numărul elevilor care s-au înscris la mecanică era din ce în ce mai mic de pe un an pe altul și cumva trăgeam de clasa asta care ne-a dus la diminuarea acelui număr de elevi pe clasă sub 24. Trebuie să fim foarte bine ancorați în realitate și să luăm o decizie corectă în permanență, decizie luată în echipă.

Andreea Daraban: Așadar, dispare clasa de mecanică și ce altă clasă?

Alina Cuciureanu: Și încă o clasă pe domeniul servicii, tehnician în administrație. La fel, nici acolo nu a mers întotdeauna pe numărul maxim de elevi.

Andreea Daraban: Ce specializări va avea Colegiul Silvic ”Bucovina” în anul școlar următor?

Alina Cuciureanu: Mergem pe domeniul de bază, respectiv silvicultura, cu tehnician în silvicultură și exploatări forestiere, mergem pe ecologie, tehnician ecolog și protecția calității mediului. Mergem pe clasa de real, matematică – informatică și pe două clase de servicii, respectiv tehnician în activități economice și tehnician în turism. Sunt domenii de maximă căutare în momentul acesta pe piață, domenii care vor exista, cu toată inteligența artificială care se va implementa în educație pe viitor.

Andreea Daraban: În spațiul public, liceele tehnologice sunt adesea evaluate, aproape exclusiv, prin rata de promovare la Bacalaureat. În ce măsură considerați că acest criteriu reflectă realitatea și performanța unui liceu cu profil silvic?

Alina Cuciureanu: La toate liceele tehnologice există un dublu avantaj. Copiii aceștia termină și cu certificat de calificare pe nivel 4 și termină și cu Bacalaureat. La capitolul Bacalaureat, după cum știți, mediile de admitere la liceele tehnologice sunt extrem de mici, dar prin muncă și efort susținut și permanent, reușim să-i aducem pe copiii aceștia până la un final frumos. Tot ce vă spun acum, vă spun doar în numele acestei școli.  Deci, acum doi ani, rata de promovare la Bacalaureat, la Colegiul Silvic ”Bucovina” a fost de 91%, iar anul trecut de 88%. Asta înseamnă muncă, să reușești să-l aduci pe copil acolo unde poate el să ajungă. Dar trebuie să jucăm cumva cu cărțile pe masă. Ei vin în clasa a IX-a cu lacune extraordinar de mari, asta este marea mea problemă, nu știu ce se întâmplă în învățământul gimnazial, de ajung în clasele a IX-a copii care nu știu să scrie și să citească. Am avut ani în care am invitat alături de noi învățători de la școlile generale și am lucrat cu copiii aceștia, cu abecedarul. Aceasta este realitatea și nu-mi este rușine să o recunosc și am muncit și i-am adus pe acești copii să promoveze Bacalaureatul. În ultimii ani suntem mult peste media națională la rata de promovare a Bacalaureatului, dar doar noi știm câtă muncă avem cu ei, dar muncim cu sufletul. Atât timp cât acești copii ne-au ales, ei trebuie să plece pe un drum extrem de frumos. Să știți că elevii, în mare parte, nu doresc Bacalaureatul, dar părinții acestora doresc și atunci dacă tot doresc, facem un efort, recuperăm, remediem. De exemplu, în CDEOȘ-urile (n.r. curriculum la decizia elevului din oferta școlii) care vor fi din anul școlar următor, avem posibilitatea să prindem și aceste programe remediale, apoi când vor ajunge în clasa a X-a, deja putem să prindem ore de pregătire pentru Bacalaureat. Lucrurile se schimbă și se schimbă în bine. Dar nu înțeleg starea asta de panică. Trebuie că ne adaptăm acestor lucruri care se schimbă în permanent.

Andreea Daraban: Cum evaluați rezultatele absolvenților dumneavoastră, dincolo de examenul de bacalaureat, în ceea ce privește inserția profesională și integrarea pe piața muncii? Aveți statistici de acest fel?

Alina Cuciureanu: Pentru mine, bucuria este că fiecare copil a reușit să-și găsească un loc de muncă. Tristețea este că ei,  și nu știu de unde mirajul ăsta al străinătății, că toți copiii, pe care i-am avut în loturile cu care am participat la Campionatul European, au fost cumva cooptați de Austria, de Suedia și imediat au primit oferte și au plecat să lucreze acolo. Lucru care ne și bucură, dar ne și întristează. Copiii prind niște aripi foarte serioase, pentru că noi facem o pregătire practică reală. Poate mulți din alte școli se feresc. Hai să nu ieșim cu ei în teren, că dacă alunecă. Hai să nu  scoatem motoferăstraiele, că dacă se taie. Noi nu facem așa. Învățăm să facem. E foarte important ca acești copii să știe să-și facă meseria. În străinătate, dacă trebuie să te angajezi, poți să ai 10 la bacalaureate, 10 unde vrei tu, treci de testarea practică, ești angajat. Dacă nu, la revedere.

Andreea Daraban: Vă întrebam dacă aveți statistici privind integrarea pe piața muncii în țară, la noi. Copiii după ce termină acest liceu, își găsesc un loc de muncă?

Alina Cuciureanu: Sigur că da. Elevii nu vin aici doar pentru a învăța o meserie, vin aici pentru că să se face carte și mulți pleacă să dea admitere în străinătate. Alții pleacă către Facultatea de Medicină în România, către Informatică, către Drept. Deci, avem și o astfel de baterie de copii care își formează o pregătire solidă pentru admitere în alte țări sau la facultăți care n-au nicio treabă cu silvicultura sau cu serviciile. Dar da, se duc către studii superioare și se duc și către piața muncii.

Andreea Daraban: Revenind la performanțele Colegiului Silvic ”Bucovina”, spuneați că o elevă de clasa XII-a va reprezenta România la Campionatul Mondial al Tăietorilor de Lemne, o competiție ce va avea loc în Slovenia, în perioada 12-15 martie. În ce constau probele unui astfel de concurs?

Alina Cuciureanu: Sunt exact probele pe care le-am avut la Campionatul European, campionat la care noi suntem pe podium de foarte mulți ani. Probele sunt: tăierea de precizie, tăierea combinată, cepuirea, cum spunem noi și doborârea arborilor și vreau să vă spun că Mihaela Boca, elevă în clasa a XII-a,  ea va fi cea mai tânără participantă din tot campionatul.

Andreea Daraban: De altfel, Colegiul Silvic ”Bucovina”, cum spuneam, este deja un nume cunoscut pe plan european, cu medalii de aur, argint și bronz, obținute la competițiile de profil. Spuneați că echipa din Câmpulung Moldovenesc a câștigat Campionatul European al tinerilor silvicultori în anul 2024.

Alina Cuciureanu: Așa este. A fost o provocare și cu acest campionat, pentru că în foarte mulți ani, colegii mei care se ocupă de antrenarea loturilor de drujbit, n-au vrut lot de fete. Eu am vrut neapărat lot de fete. Și vreau să vă spun că am organizat acest campionat al cărui trofeu l-am câștigat în 2024. Este o maximă onoare pentru noi.

Varianta audio a interviului:

Reprezentanţii sindicatelor din Silvicultură protestează în faţa Ministerului Mediului

Publicat de Gabriela Rotaru, 20 august 2025, 12:35

Protestatarii afirmă că ministerul refuză să asculte opiniile profesioniştilor din silvicultură şi susţine un proiect elaborat fără niciun studiu de impact, care conţine numeroase erori.

Silvicultorii mai spun că, dacă va fi legiferat de Guvern, actualul proiect de reformă va pune pădurile statului în pericol, va duce la colapsul Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva şi la pierderi de locuri de muncă.

În principiu, propunerile Executivului pentru reorganizarea Regiei în cauză prevăd reducerea direcţiilor silvice – de la câte una la nivelul fiecărui judeţ, la 12.

Totodată este preconizată o scădere cu 90% a numărului de directori, dar şi o serie de măsuri de eficientizare financiară. (Rador/ FOTO Alex Buzică/ imagine ilustrativă)

Despre frumusețile naturale ale Moldovei, profesor universitar doctor inginer Cătălin Roibu: ”Codrul Secular de la Slătioara, Suceava, este oglinda din trecut a pădurilor din Carpați”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (17.11.2024)

E locul unde arborii se nasc, ating vârste matusalemice, de sute de ani, și unde mor fără ca omul să își lase amprenta. Este zonă de cercetare și studiu științific în domeniul silviculturii. Deși poate mai puțin cunoscut pe hărțile turistice, spațiul, spun studiile de specialitate, are caracter de unicitate pentru România.

Publicat de hdaraban, 21 noiembrie 2024, 09:45

Este vorba despre Rezervația Naturală Codrul Secular Slătioara, situată în partea de sud-vest a județului Suceava și care se întinde pe o suprafață de peste 1050 de hectare.

La ”Weekend cu prieteni”, unul din invitației ediției a fost profesor universitar doctor inginer Cătălin Roibu de la Facultatea de Silvicultură a Universității ”Ștefan cel Mare” din Suceava.

În dialogul cu Horia Daraban, interlocutorul a prezentat elementele care oferă caracterul de unicitate al Codrului Secular de la Slătioara. Unul dintre ele ține de complexitatea ecosistemelor pe care natura le-a dezvoltat de-a lungul miilor de ani, în cele peste 1000 de hectare ale pădurii.

Specialistul în silvicultură mai spune că cercetările realizate au arătat că arborii din pădurea de Slătioara, care trăiesc în condiții optime din punct de vedere al umidității, din punct de vedere al temperaturii, sunt mai vulnerabili față de cei care au fost supuși unor condiții climatice extreme pe o perioadă mult mai lungă de timp.

Horia Daraban: Spun eu, din studioul Radio Iași, impresionant la adresa Codrului Secular de la Slătioara și poate dumneavoastră ne oferiți justificările…

Cătălin Roibu: Este impresionant prin natura ecosistemelor care se găsesc acolo, pentru că este o pădure neatinsă de om de sute de ani. Adică, nu există un management silvic așa cum îl înțelegem noi. România are o tradiție importantă în silvicultură, peste 120 de ani de cultură a pădurii, o cultură veche a pădurii la nivel european. Dar la nivelul Codrului Secular de la Slătioara, acest management al pădurii nu a fost niciodată aplicat. S-a încercat în 1940. S-a încercat, la un moment dat, ca zona respectivă să fie supusă culturii pădurilor, dar un ceh, Frank Opletal   la vremea respectivă, a mers la rege și a spus: ”Sire, nu interveniți în această pădure pentru că este prea frumoasă, este prea importantă pentru zona Carpaților Orientali.” Atunci, se dădea în schimb Codrul Secular de la Giumalău. Iar regele României a spus ”o să aveți două rezervații naturale” și atunci au rămas și Giumalău, și Slătioara.

De ce este importantă Slătioara? Pentru că acolo arborii sunt în toate fazele lor de dezvoltare, de la puieți până la arbori aflați la vârsta longevității fiziologice, adică patru-cinci sute de ani. Arbori de brad, de fag și de molid. Este unic, pentru că avem această combinație destul de rară să ai brad, fag și molid la un loc. În general, pădurile naturale din Carpați au brad și fag, mai puțin molid, dar aici molidul este natural. Este o pădure în care găsești arbori cu înălțimi peste 50 de metri, arbori cu dimensiuni impresionante. La diametre, peste un metru, la fag și la brad. Este o pădure unică, în care, când intri, simți că intri în rai.

Horia Daraban: Există o evidență, domnule profesor, în ceea ce privește cel mai bătrân arbore din această pădure?

Cătălin Roibu: Greu de spus. Cu siguranță sunt arbori care au peste 400 de ani. Atât eu, cât și colegul meu Gabriel Duduman, am prelevat probe din această pădure naturală, am identificat și fagi și brazi cu vârste peste 400 de ani.

Horia Daraban: Spuneam și ați punctat și dumneavoastră legat de unicitatea pentru România, mai exact în ce constă ea? Diversitatea speciilor sau simplul fapt că pădurea a rămas neatinsă de om?

Cătălin Roibu: O parte ca a rămas neatinsă de om pe o suprafață atât de mare; faptul că sunt anumite specii care sunt endemice în Slătioara, atât specii de plante cât și specii de insecte. Are o structură deosebită pădurea respectivă, modul în care sunt organizați arborii; o foarte mare cantitate  de lemn mort, toate aceste aspecte au dus la introducerea acestei rezervații naturale în patrimoniu universal UNESCO.

Horia Daraban: Mai există ceva asemănător în Europa?

Cătălin Roibu: În Europa nu, dar în România da. Mai sunt Codrii de la Șinca Veche din Brașov, din Făgăraș, și Iauna – Craiova. Este o rezervație în zona Băilor Herculane.

Horia Daraban: Codrul Secular de la Slătioara este o oglindă a ceea ce era acum câteva sute de ani în Moldova istorică?

Cătălin Roibu: Este oglinda pădurilor naturale ale Carpaților. Acesta este modelul pe care Slătioara ni-l oferă, o oglindă din trecut a pădurilor din Carpați, înainte de a începe un management silvic pe care l-a introdus stăpânirea austriacă, după răpirea Bucovinei în 1775. Atunci, au transformat toate pădurile care erau asemănătoare Slătioarei în păduri gospodărite și au introdus molidul în locul fagului și au transformat mai mult arborete pure de molid pe care le avem, în momentul de față, în județul Suceava. Iar modelul natural al pădurilor din Carpați este modelul pe care îl oferă Rezervația Codrul Secular de la Slătioara.

Horia Daraban: Cu siguranță, putem vorbi despre echilibru în ceea ce privește ecosistemele din Codrul Slătioarei. Cineva ar putea spune că, fără intervențiile de curățare, pădurea ar putea intra în declin. Puteți contrazice o astfel de afirmație?

Cătălin Roibu: O pădure care a luat naștere prin propriile forțe și s-a gospodărit prin propriile forțe, fără ca omul să intervină, pe parcursul a miilor de ani este o pădure foarte stabilă. Dar asta nu înseamnă că acum pădurea gospodărită de om, dacă o lași să urmeze ciclul natural va arăta fix la fel. Nu, pentru că, uneori, natura are niște reguli care s-ar putea să nu ne placă. S-ar putea să fie uscări în mască, s-ar putea să avem incendii de pădure. Reglajele astea fine, care sunt în Codrul Secular de la Slătioara și în alte păduri asemănătoare, s-au obținut în urma unei dinamici pe mii și mii de ani. E bine să avem modelul pe care ni-l oferă natura tot timpul. Este un model în care, dacă noi nu intervenim, vedem natura, ce specii promovează, în ce direcție natura își dorește să meargă.

Iar noi, pe baza acestor modele, acestor laboratoare vii, putem să ajustăm management-ul pădurilor astfel încât să fim apropiați de dorința naturii.

Horia Daraban: Din ceea ce spuneți dumneavoastră, rezultă concluzia că e greu de replicat. pentru generațiile viitoare, ceea ce este Codrul Secular de la Slătioara.

Cătălin Roibu: Este greu de replicat. Ca să ajung la nivelul de complexitate și de organizare a pădurii de la Slătioara, mi-ar trebui mii și mii de ani în spate. Dar suntem norocoși, pentru că România are și cea mai mare suprafață cu păduri naturale, aceste laboratoare vii, cea mai are suprafață din Europa, exceptând țările nordice. Silvicultura românească se bazează pe un concept apropiat de natură; ”close to nature silviculture” se numește, în care noi folosim mecanisme de conducere și gospodărire a pădurii bazate pe mecanismele naturii.

Horia Daraban: Spuneam de cercetări, în introducerea noastră, de studii științifice și, în acest sens, domnule profesor Roibu, vă invit să dați un exemplu de cercetare științifică, care să fie legată, inclusiv prin concluzii, de ceea ce este, de ceea ce oferă spre descoperire Codrul Secular Slătioara.

Cătălin Roibu: Facultatea noastră are o rețea de monitorizare a structurii și dinamicii pădurii în Codrul Secular de la Slătioara, pe o suprafață de probă de 500m² pe fiecare hectar de pădure. Este o rețea unică în Europa în momentul acesta, în care noi, o dată la zece ani, venim și reinventariem să vedem și procese de mortalitate și procese de regenerare și procesele de creștere și dezvoltare ale arborilor. Astfel, putem transmite către colegii practicieni unele informații pentru gospodărirea durabilă a resursei forestiere din România. Slătioara este un obiectiv foarte dorit de cercetători din întreaga Europă. Colegii de la Padova au o suprafață de patru hectare aici, pe care o monitorizează împreună cu noi de la Facultatea de Silvicultură din Suceava.

Noi, de exemplu, în cadrul laboratorului de biometrie a Facultății de Silvicultură, am scos probe din arbori de fag de la Slătioara și le-am testat reziliența la evenimentele extreme. Surprinzător, a ieșit faptul că fagul care trăiește la Slătioara e mai sensibil decât un fag care trăiește în condiții mai de limită. Ar părea foarte ciudată concluzia noastră, dar am aliniat-o cu cercetările la nivel european și concluzia cercetărilor noastre se bazează pe faptul că arborii care trăiesc în condiții optime din punct de vedere al umidității, din punct de vedere al temperaturii, sunt mai vulnerabili, pentru că ei nu au știut ce înseamnă aceste evenimente extreme de-a lungul timpului. Așadar, un eveniment extrem îl afectează mai mult decât pe un arbore care a trăit în condiții de extrem o perioadă mult mai lungă de timp.

Horia Daraban: Mergeți cu studenții în Codrul Secular de la Slătioara?

Cătălin Roibu: Studenții noștri participă, an de an, în Codrul Secular de la Slătioara la discipline atât de ciclul de licență, ciclu de masterat. Și studenții de la doctorat participă și își culeg datele de acolo.

Horia Daraban: Putem, prin prisma celor precizate până acum, să spunem, Codrul Secular de la Slătioara merită vizitat, merită văzut și în această cheie turistică?

Cătălin Roibu: Merită văzut și în această cheie turistică. Este un punct obligatoriu pe harta Bucovinei. Orice turist care ajunge în județul Suceava trebuie să viziteze Codrul Secular de la Slătioara, pentru că este unic în lume, face parte din patrimoniul universal UNESCO. Colegii de la Direcția Silvică Suceava au realizat trasee tematice, au folosit foarte multe informații prin care chiar și un necunoscător în tainele pădurii poate să se informeze corect.

Varianta audio a dialogului:

sursa foto: facebook/ Facultatea de Silvicultură/ cătălin roibu