#StareaEducației (INTERVIU) Bacalaureatul a confirmat o realitate care persistă de ani de zile: elevii din mediul rural pornesc cu șanse inegale. Mihaela Nabăr, director World Vision România: „Este foarte greu să aduci un copil la nota 6 la Bacalaureat dacă pornește cu mari decalaje.” Robert, absolvent promoția 2026: Fără programul ”Vreau în clasa a IX-a” nu cred că aș fi putut continua liceul.

Publicat de andreeadaraban, 21 iulie 2026, 15:16 / actualizat: 24 iulie 2026, 19:13

În școlile din mediul rural, promovarea examenului de Bacalaureat rămâne semnificativ sub nivelul înregistrat în orașe. Pentru mulți adolescenți, drumul către liceu și apoi către examenul maturității este presărat cu obstacole precum lipsa resurselor financiare, naveta zilnică, profesorii care se schimbă de la un an la altul, responsabilitățile din gospodărie sau chiar abandonul școlar.

Există însă și exemple care demonstrează că aceste decalaje pot fi reduse atunci când sprijinul este constant și adaptat fiecărui copil. Programul „Vreau în clasa a IX-a”, derulat de Fundația World Vision România de aproape două decenii, este unul dintre ele. În acest an, 83% dintre elevii incluși în program au promovat examenul de Bacalaureat, peste media națională.

Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România, și Robert, beneficiar al programului „Vreau în clasa a IX-a”, absolvent al Liceului ”Al. I Cuza” din Iași, au fost invitați în emisiunea Starea Educației, realizată de Andreea Daraban, unde au discutat despre inegalitățile dintre rural și urban, despre barierele care îi împiedică pe mulți tineri să ajungă la examenul maturității și despre soluțiile care pot face diferența.

Mihaela Nabăr: „Decalajul dintre rural și urban se vede încă din primii ani de școală.”

Directorul executiv al World Vision România, Mihaela Nabăr, spune că rezultatele examenelor naționale confirmă un fenomen care persistă de ani de zile. „Ceea ce este o constantă a acestor rezultate, și nu doar a rezultatelor de anul acesta, ci și a celor din anii trecuți, este că decalajul dintre rural și urban se menține.” În opinia sa, diferențele nu apar în clasa a XII-a, ci se acumulează pe parcursul întregului traseu educațional. „Nu vedem acest decalaj doar la examenul de Bacalaureat. El se vede mult mai devreme, încă de la Evaluarea Națională. Mai mult decât atât, ceea ce nu ne spun aceste date este câți copii nu au mai ajuns deloc să susțină Bacalaureatul și câți nu au mai ajuns nici măcar în clasa a XII-a.”

Potrivit Mihaelei Nabăr, sistemul pierde anual zeci de mii de copii care abandonează școala înainte de finalizarea studiilor. „Pierdem anual foarte mulți copii. Sunt elevi care rămân în urmă, care abandonează educația sau acumulează decalaje atât de mari încât devine foarte dificil să mai recupereze.”

Organizația a identificat, în cei aproape 20 de ani de activitate, principalele obstacole cu care se confruntă adolescenții din mediul rural. Prima dintre ele este lipsa resurselor financiare. „Foarte mulți elevi ajung să renunțe la școală pentru că au nevoie să câștige bani. Aleg să muncească în loc să continue studiile.”

La aceasta se adaugă implicarea copiilor în activitățile gospodărești. „Avem 37% dintre adolescenții din mediile vulnerabile care nu merg constant la școală pentru că participă la muncile din gospodărie, în special în anumite perioade ale anului.”

O altă problemă este lipsa cadrelor didactice stabile și bine pregătite în mediul rural. „În continuare, în urban avem profesori mult mai bine pregătiți decât în rural, unde foarte des sunt profesori navetiști sau cadre didactice care nu predau disciplina pentru care sunt specializate. De multe ori profesorii se schimbă în fiecare an, iar acest lucru afectează continuitatea învățării.”

Nici distanța până la liceu nu este un detaliu minor.„Pe măsură ce copiii cresc, liceul nu mai este în comunitatea lor. Timpul petrecut pe drum crește foarte mult și, în special iarna, lipsa transportului devine un motiv pentru care mulți elevi lipsesc de la școală.”

Mihaela Nabăr: ”Este foarte greu să aduci un copil care nu stăpânește competențele de bază până la o medie de minimum 6 la Bacalaureat.”

Mihaela Nabăr atrage atenția că succesul la examenul maturității depinde de recuperarea decalajelor încă din clasele gimnaziale. „Avem copii care ajung în liceu cu note foarte mici, chiar de 1, 2 sau 3 la evaluarea națională. Este foarte greu să aduci un copil care nu stăpânește competențele de bază până la o medie de minimum 6 la bacalaureat. Este nevoie de investiții serioase în recuperarea acestor decalaje.”

Programul „Vreau în clasa a IX-a” a împlinit în acest an 18 ani de existență. În județele Iași, Vaslui și Bacău au beneficiat de sprijin aproape 300 de elevi.

Rezultatele sunt peste mediile județene: în Iași, promovarea în program a fost de 92,31%, față de 84,8% la nivelul județului; în Vaslui, rata de promovare a ajuns la 86%, comparativ cu aproximativ 73% în județ; în Bacău, toți elevii din program au promovat examenul.

Succesul nu este întâmplător. Sprijinul oferit elevilor depășește cu mult pregătirea pentru examene. „Începem prin a identifica nevoile fiecărui copil. Avem pregătire suplimentară, mentorat individual și de grup, consiliere psihologică, consiliere vocațională, dezvoltarea abilităților de viață, educație financiară și acoperirea nevoilor de bază, precum transportul, cazarea sau rechizitele,” a explicat Mihaela Nabăr.

Programul continuă și pe timpul vacanțelor, prin tabere educaționale, activități de voluntariat și vizite în companii.

Robert: „Fără acest program nu cred că aș fi putut continua liceul.”

Una dintre poveștile care ilustrează impactul programului este cea a lui Robert, absolvent al Liceului „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, originar din comuna Focuri, județul Iași. A intrat în program după recomandarea directorului școlii gimnaziale și a fost admis la profilul Matematică-Informatică, după ce a obținut media 9 la Evaluarea Națională. La Bacalaureat a încheiat cu media 9,31.

Pentru el, mutarea dintr-o comună într-un oraș mare a fost prima provocare. „În clasa a IX-a cred că cel mai greu a fost acomodarea cu orașul. Veneam dintr-o comunitate în care toată lumea se cunoaște și, dintr-odată, m-am trezit într-un loc cu foarte mulți oameni, personalități și energii diferite.”

Șocul s-a resimțit și la liceu. „Aveam colegi care veneau din mediul rural, dar și colegi de la cele mai bune școli din Iași. A fost o explozie de diversitate, însă m-am adaptat destul de repede.”

Sprijinul oferit de program s-a dovedit decisiv. „Șederea la cămin a făcut parte din pachetul de beneficii oferit prin programul ”Vreau în clasa a IX-a”. În lipsa acestuia nu cred că aș fi putut continua și termina un liceu în oraș,” a mărturisit Robert.

Tînărul provine dintr-o familie monoparentală, iar costurile studiilor ar fi fost imposibil de suportat fără ajutor extern. „Familia nu ar fi putut să mă susțină singură. Situația este mai delicată.”

Pe lângă sprijinul financiar, a beneficiat și de pregătire suplimentară. „Am făcut pregătire la Limba română cu profesori universitari. S-a văzut diferența.”

Robert: „Am ales să ”pay it forward”. Vreau să îi ajut pe copiii mai mici la chimie.”

În această toamnă, Robert va începe studiile la Facultatea de Inginerie Chimică din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, domeniu pe care l-a descoperit în timpul liceului. „Am ales ingineria chimică din pasiune. Profesorii mei din liceu au reușit să-mi dezvolte această pasiune și le sunt recunoscător.”

Mai mult, tânărul și-a propus să întoarcă sprijinul primit către generațiile următoare. „Am ales să «pay it forward». Vreau să îi ajut pe copiii mai mici la chimie.”

Pentru Mihaela Nabăr, acesta este unul dintre cele mai importante rezultate ale programului. „Robert nu merge mai departe doar cu un loc la facultate. Merge mai departe cu dorința de a-i sprijini pe alți copii. Acesta este unul dintre cele mai frumoase efecte ale investiției în educație.”

Programul „Vreau în clasa a IX-a”, derulat de World Vision România, continuă și în noul an școlar, iar locurile eliberate de absolvenți vor fi ocupate de o nouă generație de liceeni din mediul rural. Mihaela Nabăr spune că organizația își propune nu doar să mențină numărul beneficiarilor, ci și să extindă intervențiile în comunități noi.

Mihaela Nabăr: ”Pentru noi este o dovadă că rezultatele bune atrag rezultate bune.”

Un alt program care sprijină tinerii aflați în dificultate este Pro Ruralis, preluat în acest an de World Vision România. Destinat elevilor cu rezultate foarte bune la învățătură, proveniți din familii cu posibilități materiale reduse din mediul rural, programul le oferă șansa de a urma un liceu de prestigiu în Iași, acoperindu-le costurile de cazare, masă și sprijin educațional pe parcursul celor patru ani de studiu.

Beneficiarii acestui program au înregistrat o promovare de 100% la examenul maturității. Mihaela Nabăr, director executiv al World Vision România, a explicat că toate cele 65 de persoane înscrise în program, care au susținut Bacalaureatul, au reușit să promoveze examenul. ”Pentru noi este o dovadă că rezultatele bune atrag rezultate bune”, a declarat Mihaela Nabăr.

Potrivit acesteia, performanța nu este întâmplătoare. Elevii admiși în Pro Ruralis sunt selectați încă de la început pe baza rezultatelor foarte bune obținute în gimnaziu și trebuie să își mențină performanțele pe tot parcursul liceului. „Încă de la momentul intrării în program a existat această condiție ca rezultatele lor să fie peste 9 și să se mențină de-a lungul celor patru ani.”

Varianta audio a interviului:

(AUDIO) Iași: World Vision România preia ProRuralis și duce mai departe 25 de ani de sprijin pentru copiii cu rezultate școlare foarte bune din mediul rural

Publicat de Andreea Drilea, 4 martie 2026, 10:36

Directorul de comunicare al fundației, Andreea Bujor, a declarat, în emisiunea Starea Educației, că vor adăuga experiența lor în derularea programelor educaționale. Elevii beneficiari primesc sprijin financiar, masă, cazare, dar și mentorat, consiliere și acces la programele educaționale derulate în mod tradițional de World Vision, a mai spus Andreea Bujor: ”ProRuralis este un proiect cu tradiție în comunitatea ieșeană, în zona aceasta. Suntem onorați că l-am preluat și suntem siguri că vom continua și copiii aceștia vor avea în continuare rezultate. Aici se va adăuga și experiența pe care World Vision o are în desfășurarea programelor educaționale. Copiii primesc, de asemenea, o sumă de bani, primesc masă, cazare la liceu, primesc și activități de mentorat, consiliere. Intră și ei în programele pe care noi le desfășurăm în mod tradițional.”

Selecția beneficiarilor din proiectul Pro Ruralis vizează copii din medii vulnerabile, cu rezultate bune la învățătură, însă accentul nu cade exclusiv pe note mari, ci și pe progresul fiecărui elev, a mai spus directorul de comunicare al World Vision Romania, Andreea Bujor: ”În general, noi, la World Vision, mergem foarte mult pe zona de vulnerabilitate și pe  veniturile pe care familia  le are. Ei bine, în acest proiect se adaugă și zona aceasta de rezultate foarte bune. Deci, copiii care își doresc să învețe și care au rezultate mai bune, dar nu ne axăm doar pe asta. În general, considerăm că este foarte important nu numai să fie un copil de 9 și 10. Și în momentul în care reușești să aduci un copil de la 5 la 7 este la fel de important și este un mare câștig în viața acelui copil.”

Anunțul preluării proiectului Pro Ruralis, înființat în anul 2001 la Iași, a fost făcut de fundația World Vision România care a marcat 30 de ani de intervenții în regiunea Nord-Est.

Comunicat World Vision România 9 din 10 tineri spun că programele educaționale le-au influențat decisiv viitorul. Fundația se extinde în zona Moldovei prin preluarea programului ProRuralis (1)

(Radio Iaşi/Andreea Daraban/FOTO World Vision România)

#StareaEducației (INTERVIU) Andreea Bujor, director de comunicare World Vision Romania:”Noi nu vedem investiția în educație o cheltuială. Este o investiție în viitorul nostru.”

Publicat de andreeadaraban, 3 martie 2026, 11:53 / actualizat: 4 martie 2026, 11:07

Peste 4 milioane de persoane au fost sprijinite în 36 de ani de activitate ai organizației, dintre care mai bine de 2 milioane sunt copii, care au fost ajutați în mod direct, prin intervenții ce au însemnat o masă caldă, sprijin financiar pentru a continua școala, meditații și ajutor la teme, mentorat, consiliere și activități de dezvoltare personală.

Andrea Bujor director de comunicare al World Vision Romania a vorbit la Starea Educației despre proiectele fundației.

Andreea Daraban: Ați marcat, la Iași, 36 de ani de existență a Fundației World Vision România, 30 de ani de activitate doar în regiunea de Nord-Est. Este vorba, în special, despre intervenții pe care le-ați desfășurat în comunitățile rurale fiind sprijiniți copii din medii dezavantajate. Ați realizat și un sondaj național intitulat ”Unde sunt astăzi alumnii World Vision”? Ne puteți da aceste cifre?

Andreea Bujor: Sigur că da! Noi tot timpul spunem că investiția în educație, ajutorul pe care îl dăm copiilor, mai ales, celor din medii vulnerabile, dă roade. Am făcut în urmă cu ceva ani un studiu care a dovedit că fiecare leu investit în educație, la bugetul de stat, aduce 8 lei. Acum am vrut încă o dată să vorbim pe cifre. Ne place foarte mult la World Vision să vorbim despre poveștile copiilor, alumnilor, celor care au terminat programele noastre, dar ne place să vorbim și documentat. Așadar, am făcut acest studiu, acest sondaj printre cei care au absolvit proiectele. Ne-au răspuns 500 de absolvenți la întrebările noastre. 9 din 10 ne-au spus că programele educaționale la care au participat le-au marcat traseul profesional și drumul în viață. Cam 80% dintre ei ne-au spus că aceste programe le-a crescut foarte mult încrederea în sine, motivația înspre a învăța, le-a influențat traiectoria în carieră. Am vrut să vedem și unde sunt ei astăzi. Cei care ne-au răspuns au între 18 și 24 de ani, așa că o parte dintre ei sunt studenți încă, dar mai mult de o treime lucrează. Lucrează chiar și în multinaționale, în companii cu capital românesc, deci s-au angajat chiar în domeniul în care au terminat studiile și foarte mulți consideră că, da, prezența noastră în viața lor, prezența colegilor mei care au fost acolo alături de ei, le-a influențat foarte mult parcursul.

 Andreea Daraban: Ce programe ați derulat mai exact? Cum i-ați ajutat practic pe acești copii?

Andreea Bujor: În acest moment, desfășurăm programe educaționale pentru copii de la grădiniță până la facultate. E adevărat că în urmă cu câțiva ani partea asta de grădiniță și facultate nu exista. La grădinițe avem sprijin pentru copii, pentru educatori, pentru a învăța cum să interacționeze cu copii și pentru părinți. După care, pentru copiii din ciclul primar, le dăm o masă caldă și ajutor la teme, pentru că de foarte multe ori noi lucrăm în acele comunități vulnerabile, în care poate părinții nu au terminat școala, poate că nu au suficient timp să îi ajute pe copii, poate că nu-și dau seama, ei înșiși, de importanța educației.  Așadar suntem acolo pentru a-i ajuta pe copii. După care avem proiecte și pentru gimnaziu, îi ajutăm pe copii să-și aleagă liceul potrivit, îi ajutăm cu mentorat și cu meditații și avem programe pentru liceu. La liceu ne axăm foarte mult pe  educația non-formală. Sigur că avem și partea formală, avem meditații, avem burse pentru elevi, dar și pe educație non-formală. Noi considerăm, în continuare că sunt subiecte care ar trebui abordate în liceu și poate mai devreme și nu sunt încă abordate așa cum trebuie în școala românească.  Facem cu ei educație financiară, de exemplu, consiliere vocațională, consiliere psihologică, acolo unde au nevoie și chiar dau roade. Copiii sunt extrem de încântați și de faptul că le creăm o comunitate. Avem tabere de vară. Acești copii, chiar dacă sunt la liceu, poate că este prima oară când ies din satul lor și se duc într-o tabără de vară, acolo unde cunosc alți copii, din alte zone ale României. Au parte de activități, iar felul în care se dezvoltă, chiar dacă sunt doar, poate, 4 zile. Am fost la astfel de tabere, este extraordinar, felul în care comunică între ei. Copiii chiar au nevoie de astfel de comunități și sunt mai importante pentru parcursul lor educațional decât am putea crede.  Și apoi sprijinul la facultate, la fel, le dăm o bursă.

Andreea Daraban: Care este cuantumul acestor burse pentru a-i sprijini să meargă mai departe la facultate?

Andreea Bujor: Diferă în funcție de program, așa cum am spus, dăm și la liceu. La facultate cuantumul  este de 400 de lei, dar primesc foarte mult ajutor extra, de exemplu laptop sau alte lucruri de care au nevoie și foarte multe activități, acest mentorat, acest ajutor pentru a învăța, adică este un program complex. Nu ne axăm doar pe zona aceasta de a da o sumă de bani, vrem cu adevărat să-i ajutăm și din ceea ce am discutat cu copiii,  de foarte multe ori, chiar cu alumnii care au absolvit. Nimeni nu ne-a spus că își amintește de acea bursă. Bineînțeles poate că după ani nu mai contează, dar ne-au spus de un anumit coleg care le-a dat un sfat,  Și-au amintit când au fost prima oară la teatru, de exemplu. Deci experiențele în viața copiilor sunt mult mai importante decât am putea crede.

Andreea Daraban:  În ce județe din zona Moldovei desfășurați activități?

Andreea Bujor: În momentul acesta, așa cum știți, suntem prezenți în Iași, suntem prezenți în Vaslui, chiar la evenimentul despre care ați menționat a venit un domn director din Negrești, acolo unde desfășurăm extrem de multe proiecte. Suntem prezenți în foarte multe județe. Am împlinit 30 de ani de activitate în zona Moldovei și ne dorim foarte mult acum să ne extindem și să extindem activitatea aici. Sigur că avem foarte multe rezultate, colegii noștri au făcut o treabă extraordinară, dar sunt în continuare foarte multe nevoi în această zona.

Andreea Daraban: Că tot ați vorbit despre această dorință de a vă extinde proiectele, în acest an, Organizația World Vision România a preluat proiectul Pro Ruralis, prin care elevi din mediul rural, cu rezultate excelente la învățătură, primesc sprijin financiar, educațional și de dezvoltare personală, pentru a-și continua studiile la liceu.

Andreea Bujor: Pro Ruralis este un proiect cu tradiție în comunitatea ieșeană. Suntem onorați că l-am preluat și suntem siguri că vom continua și copiii aceștia vor avea în continuare rezultate. Aici se va adăuga și experiența pe care World Vision o are în desfășurarea programelor educaționale. Copiii primesc, de asemenea, o sumă de bani, primesc masă, cazare la liceu, primesc și activități de mentorat, consiliere, intră și ei în programele pe care noi le desfășurăm în mod tradițional. Noi schimbăm, și este un specific al nostru, schimbăm și adaptăm programele în care copiii intră în funcție și de nevoile copilului. Dacă vedem că un copil are nevoie de meditație la engleză, vom face acest lucru. Dacă poate este mai aplecat pe zona aceasta civică, poate vrea să se implice, avem în World Vision un consiliu consultativ al copiilor cu care facem poziții pe zona aceasta de advocacy, politici publice, public speaking, adică încercăm să ne ducem personalizat. Și știm că este foarte greu să facă școala acest lucru, nu este ușor, dar în același timp rezultatele sunt extraordinare când te duci personalizat către nevoile elevilor.

Andreea Daraban: Cum se face selecția acestor copii care beneficiază de sprijin prin proiectul Pro Ruralis?

Andreea Bujor: Sunt copii din medii vulnerabile, dar copii cu rezultate foarte bune. În general, noi, la World Vision, mergem foarte mult pe zona de vulnerabilitate și pe zona de venituri pe care familia o are. Ei bine, în acest proiect se adaugă și zona aceasta de rezultate foarte bune. Deci copiii care își doresc să învețe și care au rezultate mai bune, dar nu ne axăm doar pe asta. În general, considerăm că este foarte important nu numai să fie un copil de 9 și 10. Și în momentul în care reușești să aduci un copil de la 5 la 7 este la fel de important și este un mare câștig în viața acelui copil.

Andreea Daraban: Iată că avem cifre îngrijorătoare. Doar aproximativ 4% dintre elevii de 15 ani din România ating nivelurile superioare de performanță la matematică, spun rezultatele PISA din 2022. Peste jumătate din copiii din mediul rural abandonează școala după clasa VIII-a. Aproape 1 din 2 adolescenți între 15 și 19 ani se află în risc de sărăcie sau excluziune socială. Aveți experiență pe zona aceasta a educației, mai ales în mediile vulnerabile de peste 3 decenii. Interveniți punctual acolo unde vă puteți desfășura activitatea. Dar vorbim despre o problemă sistemică. Ce măsuri urgente ar trebui să ia statul pentru a-i ajuta pe acești copii cu adevărat?

Andreea Bujor:  Noi tot timpul spunem că nu toți copiii au norocul să fie parte din proiectele noastre și tocmai de aceea facem la nivel național și zona aceasta de advocacy. Mergem și vorbim cu autoritățile și le dăm modelele pe care noi  le vedem, efectiv, că funcționează foarte bine și ne arătăm  disponibilitatea să îi ajutăm să le extindă. Să le ia ca modele de bună practică. În primul și în primul rând e nevoie de investiție în educație. Noi nu vedem investiția în educație  o cheltuială. Este o investiție în viitorul nostru. Așadar, nu se pot face programe educaționale extraordinare fără a fi investit un buget corespunzător. Mai apoi, ca măsuri punctuale, noi întotdeauna am considerat că trebuie extinsă masa caldă. În momentul acesta, jumătate de milion de copii din România beneficiază de această masă caldă, dar nevoile sunt mult mai mari, cel puțin un milion.  Aceasta este ținta care a fost asumată, dar chiar și mai mult de atât în măsura în care se poate. Considerăm că masa caldă cu adevărat face diferența.

Andreea Daraban: Asta pentru că ați avut rezultate în acest sens.

 Andreea Bujor: Exact, avem școli unde era absenteism și când am intervenit cu programul nostru ”Pâine și Mâine”, chiar s-a redus. Copiii vin la școală și pentru această masă caldă. Și aici am făcut studii, de multe ori această masă caldă, în comunitățile unde noi lucrăm, în comunitățile vulnerabile, este poate chiar singura masă din zi a copilului. De multe ori copiii nu mănâncă la cină, nu mănâncă la micul dejun, vin la școală efectiv pentru această masă. Pare că e de necrezut uneori, pentru că există acest decalaj foarte mare în România, însă chiar și pe noi, care eram acolo, ne-au surprins aceste rezultate și cât de mult și-au îmbunătățit performanța la școală copiii pentru că au avut această masă caldă. La liceu noi mergem foarte mult pe zona de educație non-formală. Este foarte important să aibă acces și la consiliere, vedem că sunt foarte multe probleme pe zona aceasta de violență, bullying, sigur că erau dintotdeauna, dar acum vedem niște cazuri șocante care se întâmplă în România, așadar această zonă de consiliere este foarte importantă.

Andreea Daraban: Și, din păcate, numărul consilierilor școlari este insuficient.

Andreea Bujor: Este insuficient și trebuie să ne aplecăm și asupra acestui subiect. Noi desfășurăm și programe pentru părinți, pentru că și părinții trebuie să știe, nici ei nu știu tot ceea ce trebuie pentru a-și educa copilul și credem că e important să-i ajutăm. Și statul are o strategie de educație parentală și noi avem programe care chiar au arătat rezultate. E nevoie de investiții în infrastructură și în formarea profesorilor.

Andreea Daraban: În ultima perioadă, în infrastructură s-au tot făcut investiții. Școlile arată frumos. Problema este resursa umană și programele care chiar să-i ajute pe acești copii, mai ales pe cei care nu-și permit să ducă o viață decentă. Acționați și în comunitățile vulnerabile din Republica Moldova. V-ați extins activitatea. Unde anume și în ce fel?

Andreea Bujor: Da, ne-am extins activitatea Republica Moldova. Suntem într-o etapă incipientă, deci în continuare facem o analiză a nevoilor acolo. Nu este atât de simplu. Știm, venim cu experiența pe care o avem în România și vedem ce se poate transfera. Nu tot ceea ce facem aici se poate transfera acolo. Ne dorim să începem tot așa pe zona aceasta de liceu, pentru copiii de liceu și sperăm că, în curând, o să putem să venim cu rezultate concrete și de acolo.  La sfârșitul anului trecut am extins, am deschis acolo filiale, dar începem cu pași mărunți. Nu putem să vorbim de rezultate sau de un anume impact, pentru că încă suntem într-o etapă incipientă.

Varianta audio a interviului:

Interviul în format video:

World Vision România: 9 din 10 tineri spun că programele educaționale le-au influențat decisiv viitorul

Publicat de Gabriela Rotaru, 26 februarie 2026, 12:14

Investiția în educația copiilor din mediul rural produce efecte pe termen lung. Un studiu realizat în rândul a 494 de alumni ai programelor derulate de World Vision România arată că aproximativ nouă din zece tineri susțin că programele fundației au contribuit mult sau foarte mult la parcursul lor educațional și profesional, iar 99% ar recomanda programele altor copii și tineri din mediul rural.

Rezultatele sondajului național – „Unde sunt astăzi alumnii World Vision” au fost prezentate în cadrul evenimentului „Investiția care crește generații – Impactul World Vision în România. Extindere. Oameni. Viitor”, organizat pe 25 februarie la Iași, în prezența reprezentanților ai instituțiilor publice, companiilor, donatorilor, alumnilor și copiilor beneficiari World Vision.

World Vision România marchează 36 de ani de prezență în țară și 30 de ani de prezență în regiunea Nord-Est și deschide un nou capitol de dezvoltare. În acest an, organizația a preluat proiectul ProRuralis, prin care elevi din mediul rural cu rezultate excelente la învățătură primesc sprijin financiar, educațional și de dezvoltare personală pentru a-și continua studiile la liceu.

Sondaj printre absolvenții programelor World Vision: impact real în tranziția către facultate și muncă

Majoritatea respondenților (86,2%) au între 18 și 24 de ani și se află în etapa de tranziție către studiile universitare și piața muncii – 34,8% sunt studenți, 33,6% sunt angajați, iar 15,2% îmbină studiile cu un loc de muncă

Aproape jumătate (48,8%) sunt deja activi profesional, iar pentru mulți integrarea a fost rapidă – 31% au obținut un loc de muncă stabil în primele 0–6 luni după finalizarea studiilor. Pentru cei care lucrează, tipul de angajator e, în mod natural, dominat de sectorul privat românesc (19,6%), instituții publice (11,9%) și multinaționale (9,9%).

Studiul indică și mobilitate educațională importantă: 17% dintre alumnii sunt primii din familie care au absolvit liceul, 15,2% sunt primii care au absolvit facultatea, iar 8,7% au reușit ambele performanțe. Pentru mulți dintre ei, participarea în programele educaționale ale fundației a însemnat depășirea unor bariere intergeneraționale. Programele educaționale au fost un real suport pentru că îmbină siguranța materială (reduce presiunea abandonului și a lipsurilor) cu sprijin relațional și educațional (mentorat, consiliere, activități de dezvoltare personală) care construiesc direcție și încredere.

Impactul programelor este concret: încredere, motivație pentru educație, abilități de viață și angajabilitate

• 83% din tineri spun că le-a crescut motivația pentru educație;
• 81,6% indică dezvoltarea abilităților de viață;
• 78,2% menționează creșterea încrederii în sine;
• 75,9% spun că le-au crescut șansele de integrare profesională.

Practic, intervențiile educaționale îi ajută pe adolescenți să devină tineri mai pregătiți, mai autonomi și mai încrezători în propriul viitor, programele având un impact pe termen lung asupra participanților.

În plus, relația cu fundația nu se oprește la finalizarea programului: 84,6% dintre alumni declară că sunt interesați sau foarte interesați să rămână implicați în viitor, în special prin voluntariat sau mentorat pentru alți copii din mediul rural.

Prin programele World Vision România, peste 4 milioane de persoane au fost sprijinite în 36 de ani, dintre care peste 2 milioane de copii în mod direct, prin intervenții care au însemnat o masă caldă, ajutor financiar pentru a continua școala, meditații și ajutor la teme, mentorat, consiliere și activități de dezvoltare personală, tabere și școli de vară, ghiozdane complet echipate.

În spatele acestor cifre sunt copii care au rămas la școală și tineri care și-au construit un viitor.

Totodată, prin eforturile noastre de advocacy, am contribuit la schimbări reale în politici publice din domenii esențiale: educație, protecția copilului, participarea copilului, dezvoltare comunitară.

„Rezultatele programelor noastre confirmă: atunci când investești în educația unui copil din mediul rural, îi schimbi destinul. Vedem tineri care capătă încredere, motivație și curaj să viseze mai departe. Iar faptul că peste 84% dintre alumni vor să rămână alături de noi, ca mentori pentru alți copii, ne arată că impactul nu se oprește la ei, ci crește generații întregi. De 36 de ani construim șanse acolo unde păreau imposibile, iar odată cu extinderea în Republica Moldova și preluarea proiectului ProRuralis, continuăm să deschidem porți pentru fiecare copil cu potențial.”, a declarat Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România

Extindere în Moldova: preluarea programului ProRuralis

În anul în care marchează 36 de ani de activitate în România și 30 de ani în regiunea Nord-Est, fundația deschide un nou capitol prin preluarea proiectului ProRuralis, inițiat în 2001.

Scopul acestui proiect este de a asigura accesul și menținerea elevilor cu rezultate excelente la învățătură din mediul rural în sistemul educațional liceal prin oferirea de suport financiar și organizațional.

Proiectul ProRuralis oferă pentru elevii înscriși în program suport financiar pentru cazare și masă la liceu, alături de mentorat, consiliere și activități de educație non-formală. În prezent, 81 de elevi din județul Iași beneficiază de acest sprijin.

Integrarea acestor tineri în programele World Vision întărește investiția în educație care deja dă roade: tineri care își descoperă potențialul, își găsesc drumul profesional și devin exemple în comunitățile lor.

Totodată, preluarea proiectului ProRuralis consolidează componenta de excelență educațională în mediul rural, într-un context în care:

• doar aproximativ 4% dintre elevii de 15 ani din România ating nivelurile superioare de performanță la matematică (PISA 2022),
• peste jumătate dintre copiii din rural abandonează școala după clasa a VIII-a,
• aproape 1 din 2 adolescenți între 15–19 ani este în risc de sărăcie sau excluziune socială.

„Investiția care crește generații” – un apel la implicare

World Vision România a prezentat la Iași rezultatele sondajului „Unde sunt astăzi alumnii World Vision” și noul proiect ProRuralis, într-un eveniment care a reunit companii, instituții și membri ai comunității. Mesajul central al întâlnirii a fost că investiția în educația copiilor din mediul rural este una dintre cele mai sigure investiții în viitor: atunci când sprijinul financiar este dublat de mentorat și încredere, copiii devin profesioniști și modele în comunitățile lor.

În cadrul evenimentului, fundația a anunțat și extinderea intervenției în regiunea Moldovei și demararea de programe în Republica Moldova, pentru a ajunge la și mai mulți copii și familii aflate în situații vulnerabile.

Despre World Vision România

World Vision România este o organizație care desfășoară programe de educație, intervenție umanitară de urgență, dezvoltare și advocacy, punând în centrul activității sale bunăstarea copilului. Organizația se concentrează asupra muncii cu copiii, familiile și comunitățile, în scopul depășirii sărăciei și nedreptății. World Vision România face parte din parteneriatul World Vision International, prezent în aproape 100 de țări din întreaga lume. În 33 de ani de prezență în România a ajutat sute de mii de copii și adulți, din aproape 900 de comunități situate în 41 județe.

Detalii la www.woldvision.ro și http://fb.com/WorldVisionRomania

World Vision România lansează o campanie de Crăciun în sprijinul copiilor din mediul rural

Publicat de Gabriela Rotaru, 11 noiembrie 2025, 17:50

Organizaţia aminteşte că mai mult de un sfert dintre copiii de la sate spun că familia nu îşi permite nici măcar strictul necesar şi că în multe zone din mediul rural iarna înseamnă drumuri lungi, frig, haine prea subţiri şi ghete vechi.

Prin această campanie, organizaţia le va oferi copiilor şi siguranţa că nu vor fi nevoiţi să renunţe la şcoală din cauza frigului, iar adolescenţii de la sate vor avea şansa de a merge prima dată la operă, cinema sau concert.(Rador/ FOTO radioiasi.ro)

#StareaEducației (REPORTAJ) Școala în regim simultan, între efort și dăruire: lecții de la Cilibiu, comuna Golăiești, județul Iași

Publicat de andreeadaraban, 11 noiembrie 2025, 08:42 / actualizat: 11 noiembrie 2025, 16:46

La școala din Cilibiu, unde învață 43 de elevi, învățătorii Iulian Dulman și Tudor Sofrone gestionează zilnic provocarea de a preda în același timp generații diferite.

Într-o sală, copiii de clasa I și a III-a studiază limba română, în timp ce în alta, cei de pregătitoare și a IV-a rezolvă exerciții de matematică sau decupează forme din hârtie. În spatele fiecărei ore se află o muncă atent planificată și multă răbdare: „Activitatea în simultan este plăcută, dar solicitantă. Cu eforturi mari reușim să parcurgem materia pentru ambele clase”, mărturisește Iulian Dulman.

Deși sistemul aduce dificultăți, noul Ghid metodologic pentru învățământul simultan, aprobat de Ministerul Educației, le oferă dascălilor sprijin în organizarea lecțiilor și exemple de bune practici care încurajează colaborarea între elevii mari și cei mici. „Partea de noutate este că pune accent pe învățarea elevului, nu doar pe transmiterea de cunoștințe”, spune Tudor Sofrone.

Sprijinul vine și din partea Fundației World Vision România, prin proiectul „Pâine și mâine”, care oferă copiilor o masă caldă și activități remediale după ore. Totuși, cadrele didactice recunosc că efortul depus este considerabil, iar recompensele materiale nu sunt pe măsura implicării.

Un reportaj de Andreea Daraban:

La 22 de kilometri de Iași, pe malul Prutului, se află comuna Golăiești, acolo unde 77 de copii de clase primare învață în regim simultan. Într-o dimineață ploiasă de noiembrie, am ajuns la școala din satul Cilibiu, structură care aparține de școala gimnazială Golăiești. Aici sunt 43 de elevi, grupați în trei săli de clasă. M-a întâmpinat învățătorul Iulian Dulman. În clasa destul de întunecată, pentru că la acel moment era o pană de curent, două generații de elevi, de clasa I și clasa III, studiau la Limba și literatura română. Cei mici scriau în caiete o nouă literă, iar cei mai mari citeau un text din manual.

Iulian Dulman spune că există multe provocări în acest sistem de învățământ în care sunt amestecați copii de vârste diferite, însă cea mai mare problemă este gestionarea timpului, cum îl împarți astfel încât fiecare copil să primească atenția de care are nevoie.

Iulian Dulman: –  Activitatea în simultan este plăcută, dar în același timp solicitantă.

-Reușiți să parcurgeți în timp util materia pentru ambele clase?

-Cu eforturi considerabile reușim. Mai scurtăm din timpul alocat, încercăm să comprimăm materia acolo unde se poate, unde copiii stăpânesc noțiunile, pentru că sunt situații în care trebuie să insistăm mai mult pe tema respectivă sau pe capitolul la care lucrăm.

Într-o altă clasă, copii de pregătitoare și de clasa a IV-a lucrează separat. Cei mai mari fac adunări peste ordin cu numere mari, iar colegilor mai mici decupează. Se bucură când mă văd, iar copiii de pregătitoare mărturisesc că mai duc încă dorul grădiniței, deși le place la școală.

Copii: Îmi plăcea la grădiniță pentru că ne jucam.  Mie îmi place mai mult la școală, că avem de scris, de decupat, de colorat. Ne mai dă timp să ne și jucăm. Cum vă înțelegeți cu colegii voștri de clasa a IV-a? Bine.

Colegii lor de clasa a IV-a, deși au grijă de ei, spun că uneori mai sunt deranjați de prezența celor mici.

 Copii: – E un pic greu, pentru că atunci când domnul învățător este afară sau la baie, noi trebuie să avem grijă de ei.

– Dar în timpul orei?

-Sunt un pic gălăgioși.

-Cum faceți activitățile?

-Uneori facem separat, uneori mai facem și împreună cu ei. În săptămâna verde, noi făceam o echipă cu cei mai mici ca să-i ajutăm și pe ei.

Învățătorul claselor zero și a IV-a, Tudor Sofrone, este în primul său an de activitate la Cilibiu, dar în trecut a mai lucrat în regim simultan. Recunoaște că există o serie de dificultăți, dar dacă activitățile sunt foarte bine organizate, lecțiile pot decurge fără probleme.

Tudor Sofrone: Este puțin provocator pentru că sunt două grupe, de vârste diferite, care necesită atenție în mod special și activități diferențiate, dar ne adaptăm și mergem pe încrederea acordată către cei mari, că ei pot lucra și în mod individual, pentru a mă ocupa, atunci când este nevoie, de cei mici, de clasa pregătitoare. În clasa pregătitoare avem șase copii, iar în clasa a IV-a, șapte.

– Cei mici îi văd că sunt puțin mai agitați, fiind în clasa pregătitoare. Nu vă deranjează când aveți chestiuni mai dificile cu cei mari?

-Dacă ne organizăm și știm ce avem de făcut, nu. Cred că nu trebuie să existe timpi morți. Ei sunt agitați doar în momentul în care nu au acțiune de făcut sau își pierd atenția. Dar dacă le găsim mereu acțiune și un exercițiu sau avem pregătită o fișă, nu își vor pierde atenția și nu vor deveni agitați.

În comuna Golăiești, din județul Iași,  în alte două sate, Petrești și Cotul lui Ivan, mai învață, în același regim, alți 34 de copii. Motivul principal pentru care s-a recurs la acest tip de învățământ este scăderea numărului de copii, a explicat Maria Pântea, responsabilă a proiectului ”Pâine și mâine”, derulat de Fundația World Vision România în școala din Golăiești.

Maria Pântea: După terminarea orelor de curs, copiii servesc o masă caldă, asigurată de Fundația World Vision, apoi învățătorii de la clasă rămân încă două ore, desfășurând activități remediale cu copiii. World Vision, chiar anul trecut, ne-a oferit un curs de formare, ne-a fost prezentat un ghid metodologic pentru învățământul simultan. Ne-a fost de mare ajutor, pentru că nu exista un astfel de ghid pentru învățământ simultan.

 Ghidul metodologic pentru învățământul simultan, aprobat anul acesta de Ministerul Educației, oferă foarte multe resurse care ușurează activitatea la clasă a cadrelor didactice, spune învățătorul Tudor Sofrone.

Tudor Sofrone: Pot spune că m-a ajutat și că voi aplica mare parte din ce s-a propus în ghid. Ghidul este relativ nou, dar este acreditat de Minister. Partea de noutate a ghidului este că, în primul rând, este concentrat pe competențele specifice din programa propusă de Minister și vine cu un set de măsuri, care efectiv se concentrează pe învățarea elevului și nu doar pe transmiterea de cunoștințe și pe pendularea între clase. Setul de bune practici e plin de exemple de activități în care cele două clase devin partenere, iar elevii se ajută și se susțin reciproc.

Învățătorul Iulian Dulman recunoaște că învățământul simultan nu are aceleași rezultate precum cel clasic, iar efortul depus este unul consistent pentru ca actul educațional să fie unul de calitate.

 Iulian Dulman: – Depinde foarte mult de ceea ce facem la clasă, dar de cele mai multe ori efortul este foarte mare și nu… adică tot timpul suntem cu un pas în spate, să recunoaștem.

-Știu că faceți aceste ore remediale, sunteți plătit pentru aceste ore remediale în plus?

-Pentru orele remediale suntem plătiți separat, suma pentru care lucrăm nu este chiar atât de mare, dar compensăm prin bunăvoință și plăcerea de a lucra cu copii.

 La rândul său, Maria Pântea, responsabilă de proiectul ”Pâine și mâine”, derulat de Fundația World Vision România, susține că plata pentru activitățile remediale desfășurate de cadrele didactice din simultan a scăzu, odată cu introducerea în mod obligatoriu a celor două ore remediale pe care învățătorii trebuie să le desfășoare la nivel național.

  Maria Pântea: Odată cu introducerea celor două ore remediale pe săptămână, obligatorii, orele de activități remediale în cadrul fundației au scăzut, astfel și plata pedagogilor s-a diminuat.

În comuna Golăiești, din județul Iași,  pe lângă cei 77 de copii care învață în regim simultan în structurile din cele trei sate, mai există alți 330 de elevi care studiază la școala din centrul comunei, unde clasele sunt în regim clasic. Lipsa spațiului a determinat conducerea instituției să organizeze orarul în două schimburi.

 Varianta audio a reportajului:

(AUDIO) 200 de studenți de la Universitatea ”Al. I. Cuza” din Iași sunt sprijiniți de World Vision România prin programul ”Vreau la facultate” pentru a-și continua studiile

Publicat de Andreea Drilea, 28 octombrie 2025, 10:47

Proiectul vine în sprijinul tinerilor proveniți din mediul rural, care au absolvit liceul cu sprijinul fundației și își doresc să urmeze o facultate, dar nu dispun de resurse financiare.

Prin acest program, studenții beneficiază de burse lunare de 870 de lei, mentorat, consiliere și sprijin educațional pe tot parcursul anului universitar. Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România: ”Ceea ce dorim este, practic, să ieșim din acea vulnerabilitate majoră a României, care are doar 8 din 100 de copii care merg din rural la facultate și din aceștia reușesc să termină facultatea, doar 2 din 8, practic. Astea sunt motivele care ne-au determinat să mergem mai departe cu copiii noștri care vin din programul ”Vreau în clasa a IX-a” și care doresc să meargă la facultate, au capacitatea educațională și intelectuală de a o face, dar nu au resursele materiale.”

În prezent, aproximativ 200 de studenți sunt înscriși în program la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. World Vision România derulează programul „Vreau la facultate” și în parteneriat cu alte universități din țară, după cum ne-a mai informat colega noastră, Andreea Daraban.

(Radio Iaşi/Andreea Daraban/FOTO radioiasi.ro)

(AUDIO) World Vision România a lansat un ghid metodologic pentru clasele simultane, pilotat în școli din județele Iași, Vaslui și Botoșani

Publicat de Andreea Drilea, 21 octombrie 2025, 10:15

Ghidul, elaborat de World Vision România și recent avizat de Ministerul Educației, oferă sprijin profesorilor care predau simultan la mai multe clase.

Deși este o soluție practicată în zonele rurale și vulnerabile, acest tip de învățămînt nu este ideal, iar potrivit statisticilor, rezultatele elevilor sunt mai slabe față de învățământul clasic, a declarat directorul World Vision România, Mihaela Nabăr, în emisiunea  Starea Educației de la Radio Iași: ”Învățământul simultan nu este o noutate în România. Nu este o noutate nici în alte țări, pentru că știm foarte bine, sunt țări care îl folosesc, fie datorită constrângerilor pentru care și noi îl folosim în România, respectiv număr mic de elevi, infrastructură deficitară și așa mai departe, dar sunt și țări care folosesc învățământul simultan ca o metodă de inovare. Bineînțeles că asta înseamnă pregătirea profesorilor, înseamnă școli pregătite, înseamnă clase pregătite și materiale adaptate. România nu este acolo. Și în acest moment, învățământul simultan nu este soluția ideală pentru școala românească și n-a fost niciodată. Pe date rezultatele din simultan sunt mult mai slabe decât cele din învățământul tipic.”

Directorul World Vision România, Mihaela Nabăr, a mai declarta, că anul acesta s-a constat o creștere a numărului de copii care studiază în  învățământul simultan cu 8 procente: ”Ceea ce constatăm din acest an este că a crescut numărul școlilor cu predare simultană în învățământul secundar,  fapt care pune și mai mare presiune pe copiii noștri care sunt așteptați să participă la Evaluarea Națională.”

Mihaela Nabăr a mai susținut că fără investiții în formarea cadrelor didactice și în materiale educaționale adaptate, mulți copii care studiază în acest tip de învățămînt riscă să rămână în urmă. Programul „Pâine și Mâine”, implementat de organizație în mai multe școli din Moldova și din care face parte și ghidul metodologic pentru predarea în învățământul simultan,  oferă și masă caldă pentru elevi, dar și cursuri pentru cadrele didactice.

(Radio Iaşi/Andreea Daraban/FOTO World Vision România)

#StareaEducației (INTERVIU) Mihaela Nabăr, director World Vision România: Învățământul simultan a crescut cu 8% în România în acest an. Nu este o soluție ideală pentru școala românească, dar este o realitate a predării. Dacă nu facem nimic să investim în învățământul simultan, vom avea și mai mulți copii rămași în urmă.”

Publicat de andreeadaraban, 21 octombrie 2025, 09:06 / actualizat: 22 octombrie 2025, 9:57

Ghidul vine ca răspuns la una dintre cele mai persistente provocări din sistemul educațional românesc: organizarea eficientă a claselor simultane în care învățătorii predau în același timp elevilor din ani de studiu diferiți, în special în comunitățile mici, izolate sau slab conectate la infrastructura școlară.

Rezultatele obținute în perioada de testare sunt remarcabile: prezență aproape integrală, performanțe școlare vizibil îmbunătățite, profesori mai bine sprijiniți și copii mai implicați. Dincolo de cifre însă, acest Ghid înseamnă și recunoașterea faptului că profesorii care predau în învățământul simultan au nevoie de formare, metodologie și resurse adaptate.

Despre importanța acestui demers și despre impactul utilizării acestui Ghid în școlile rurale,  a discutat la Starea Educației colega noastră, Andreea Daraban,  cu doamna Mihaela Nabăr, director executiv al World Vision România și Republica Moldova, organizația care a inițiat și coordonat acest proiect strategic pentru viitorul educației din mediul rural.

Andreea Daraban: Cum a luat naștere ideea elaborării acestui Ghid național pentru învățământ simultan și ce v-a determinat să începeți acest demers?

Mihaela Nabăr:  World Vision România este o organizație care activează în cele mai vulnerabile zone din această țară, în special din rural, de peste 35 de ani. Asta înseamnă că suntem în comunitățile rurale, suntem în școlile din acele comunități și vedem cu ce se confruntă copiii noștri, părinții acestor copii și în special profesorii sau cadrele didactice la clasă. Acest Ghid metodologic a venit ca parte a unui program, ”Pâine și mâine”, pe care Fundația World Vision România îl implementează de multe vreme. Suntem la cincilea an de implementare în această formă și, practic, de la începutul lui 2024 implementăm acest program în școlile cu predare atipică, respectiv cu predare în regim simultan. La momentul în care am intrat în aceste școli, ceea ce am constatat a fost că, în primul rând, avem o foarte mare problemă de adaptare a copilului la ceea ce se întâmplă în clasă și de capacitatea cadrului didactic de a răspunde nevoilor multiple dintr-o clasă. Pentru că știm foarte bine, învățământul simultan în România apare ca urmare a scăderii numărului de copii. Acest tip de învățământ este în rural, de obicei în ciclul primar.  De anul acesta însă, urmare a schimbărilor care au apărut în sistemul educațional, ceea ce vedem este că sunt destul de multe clase cu predare simultană și în secundar, în ciclul gimnazial,  ceea ce înseamnă că și acolo această nevoie este extrem, extrem de vizibilă. Și, practic, acest Ghid a apărut datorită faptului că profesorii și cadrele didactice ne spuneau: ”Avem nevoie de ajutor, avem nevoie de suport astfel încât să putem să lucrăm măcar puțin cu fiecare elev”. Totodată, peste 78% dintre cadrele didactice ne spuneau cea mai mare problemă pe care o întâmpină este modul în care trebuie organizată clasa, deoarece erau amestecați copii de clasa I și de clasa a IV-a  sau copiii de clasele I-IV în aceeași sală de clasă. Și atunci, împreună cu specialiști educaționali și alături de colegii mei din teren, din județele acestei țări, am văzut ce funcționează la clasă, am organizat inclusiv infrastructura clasei astfel încât să permită punerea împreună a unor copii de vârste mai mari cu copii de vârste mai mici și să se poată produce acel act de ”peer-to-peer education”, adică copiii mai mari să aibă grijă de cei mici. Mai mult de atât, ne-am uitat la materialele educaționale de care au nevoie, atât copiii cât și profesorii, pentru că știm, din nou, tot conform datelor, că una dintre principalele probleme pe care ne le sesizează profesorii din învățământul simultan este că nu au materiale educaționale adaptate. Copiii, pe de altă parte sau părinții acestor copii, peste 60% ne spuneau că nu au resurse pentru a achiziționa materiale educaționale. Și atunci am mers în aceste clase și am reorganizat clasele. Mai mult de atât, am reușit împreună cu specialiștii educaționali să predăm aceeași materie către toate clasele. Adică atunci când vorbim de Comunicare și Limba Română, vorbim de Comunicare așa cum se cheamă ea și la clasa I și la clasa a IV-a, în același timp. Și atunci lucrăm diferențiat, dar folosind același text. Mai mult de atât, am reușit să și integrăm cumva componenta de digitalizare în procesul de învățare simultan și este prezent în acest ghid metodologic și acest aspect. De ce? Pentru că ceea ce am constatat în experiența noastră de ani de zile, în tipul acesta de școli, este că, de foarte multe ori, maniera clasică de predare nu are impactul dorit în zona de progres pe limba română, matematică și celelalte materii. Și atunci am folosit metode educaționale interactive cu ajutorul device-urilor și al tuturor aplicațiilor de tipul acesta, astfel încât să îi învățăm pe copii interactiv să citească și să socotească mult mai repede. Sunt situații în care, spre exemplu, în șase luni de zile am ajuns, împreună cu copiii de clasele a III-a, a IV-a, pentru că aveau foarte mari probleme la citit și în special la înțelegerea textului citit, să scriem și să citim, să socotim mult mai repede decât am fi făcut-o prin predare clasică.

Andreea Daraban: Ce înseamnă în mod concret că Ministerul Educației a avizat acest ghid? Ar putea fi un pas spre profesionalizarea învățământului simultan în România?

”Învățământul simultan nu este soluția ideală pentru școala românească și n-a fost niciodată. Conform statisticilor, rezultatele din simultan sunt mult mai slabe decât cele din învățământul tipic.”

 Mihaela Nabăr: Învățământul simultan nu este o noutate în România. Nu este o noutate nici în alte țări, pentru că știm foarte bine, sunt țări care îl folosesc, fie datorită constrângerilor pentru care și noi îl folosim în România, respectiv număr mic de elevi, infrastructură deficitară și așa mai departe, dar sunt și țări care folosesc învățământul simultan ca o metodă de inovare. Bineînțeles că asta înseamnă pregătirea profesorilor, înseamnă școli pregătite, înseamnă clase pregătite și materiale adaptate. România nu este acolo. Și în acest moment, învățământul simultan nu este soluția ideală pentru școala românească și n-a fost niciodată. Conform statisticilor, rezultatele din simultan sunt mult mai slabe decât cele din învățământul tipic. Acesta este motivul pentru care acum doi ani am decis să intrăm în aceste școli de simultan. Ce înseamnă acest aviz din partea Ministerului Educației? Înseamnă că acest ghid metodologic poate să fie folosit cu caracter de ghid auxiliar, de material auxiliar, în toate școlile cu predare simultană. Cum se întâmplă acest lucru? Și vreau să menționez foarte clar, nu există niciun fel de contract de finanțare sau un element de sprijin material pe care Ministerul Educației îl dă către World Vision România. Nu, este un proces normal, nu este singurul ghid pe care World Vision România îl are.  Sunt și alte fundații, alte organizații care își avizează materialele educaționale. A trecut ghidul prin acest proces de avizare după, repet, un an de pilotare și, practic, acest proces de avizare ne-a permis cumva să-l avem formalizat și să-l extindem către toate școlile cu predare simultană. Bineînțeles, asta înseamnă investiție de resurse din partea Fundației World Vision România, înseamnă capacitate, astfel încât specialiștii educaționali și colegii mei să ajungă în toate aceste școli și noi sperăm să ajungem la cât mai multe școli pentru că, pe date, învățământul simultan, anul acesta, a crescut cu aproximativ 8%, ori asta înseamnă că nevoia este și mai mare față de anul trecut.

 ”Învățământul simultan a crescut, anul acesta,  în România cu aproximativ 8%, iar numărul claselor a crescut și la ciclul gimnazial, nu doar la primar.”

Andreea Daraban: A crescut procentul de elevi care învață în simultan pentru că au avut loc aceste comasări de clase, aceste comasări de școli care au survenit în urma aplicării Legii 141?

Mihaela Nabăr:  Sunt mai multe elemente care au contribuit. Unul dintre motive este și procesul acesta de comasare, dar, pe de altă parte, să nu uităm că România are o problemă de demografie, în special, în rural și, atunci, bineînțeles că numărul mic de copii din rural și lipsa de investiție, să fim foarte realiști, pe care statul român o face în educație, te determină să iei aceste decizii și să ai, spre exemplu, mai mulți copii într-o clasă. Deci, da, comasările au impactat acest proces, dar nu numai. Practic, învățământul simultan a fost impactat destul de mult și de scăderea numărului de copii, în special din mediul rural sau al celor care învață în rural. Pentru că, să nu uităm, avem comunități în care părinții, spre exemplu, își transferă copiii de la o școală la alta și, atunci, în școlile din sate sau din comunele mai îndepărtate de centrele urbane sau din comunele mai sărace, rămân foarte puțini copii. Soluția pentru a avea o școală în comunitate a fost aceea de a avea acest tip de învățământ, care nu e nou. World Vision România s-a dus către Ministerul Educației cu acest ghid, a creat acest ghid.

”Ghidul Național pentru Învățământ Simultan  este parte a programului ”Pâine și mâine”. Este un program de  after-school, de educație remedială  și  avem o masă caldă zilnică pentru toți copiii din program, un aspect esențial pentr a-i ține la școală pe copiii din medii vulnerabile.”

Andreea Daraban: Nu ar fi trebuit, oare, să fie apanajul Ministerului Educației crearea unui astfel de document? Adică Ministerul Educației  să conceapă un astfel de ghid, având în vedere că învățământul simultan nu e nou în România?

Mihaela Nabăr: Aveți foarte mare dreptate. Sunt foarte multe lucruri pe care, la nivel sistemic, ar fi trebuit să le facem. Fie că vorbim de autorități publice locale, fie că vorbim de autorități publice centrale, în cazul acesta de Ministerul Educației. Revin la întrebarea dumneavoastră,  World Vision România a făcut acest lucru pentru că are un program pe care îl implementează în aceste școli și ne-am dat seama de doi ani de zile că nu putem să vorbim de calitatea educației copiilor fără a-i învăța pe profesori și fără a veni cu ceva concret care să-i ajute la clasă și să se reflecte asupra educației copilului. World Vision România nu a venit cu acest ghid pentru că i-a cerut Ministerul Educației, ci pentru că o face de foarte multă vreme. Acolo unde implementăm programe, venim cu ghiduri metodologice, cu instrumente care să ne ajute să creștem bunăstarea copilului și nivelul de educație. Și acest ghid nu este izolat, el este parte, așa cum spuneam, a programului ”Pâine și mâine”. Este un program practic de educație after- school, de educație remedială. În acest program avem educație remedială pentru copiii care au rămas în urmă, avem o masă caldă zilnică pentru toți copiii din programul nostru, avem această componentă de formare a profesorilor.

Andreea Daraban: Ați implementat ghidul în 22 de școli rurale. În Moldova în câte școli a fost pilotat și în ce localități?

Mihaela Nabăr: În Moldova, World Vision România implementează programul ”Pâine și mâine” de mulți ani. În acest moment sunt patru școli pe care noi le-am avut din această zonă, dar ceea ce pot să vă spun este că rezultatele pe care le avem în Moldova sunt absolut extraordinare și am văzut un angajament extraordinar al profesorilor, am văzut o implicare a părinților, pentru că și ei sunt cei care, spre exemplu, ne solicită să avem acest program în școală, cu atât mai mult cu cât este și componenta aceea de masă caldă, extrem de importantă pentru menținerea copilului în educație.  În acest moment avem cinci școli din Moldova: școala Golăiești, din județul Iași, școala Tătăran, școala Todirești și Parpanița din județul Vaslui și Satu Mare din județul Botoșani.

Andreea Daraban: Aveți cifre legate de câte școli din România practică acest tip de învățământ simultan?

Mihaela Nabăr:  Ceea ce știm este numărul de copii care învață în simultan, în mod normal. Toate referințele care se dau sunt pe număr de copii și bineînțeles că există și școlile din spatele acestui număr de copii, dar ceea ce pot să vă spun este că în toate județele acestei țări există școli cu predare simultană și ceea ce constatăm din acest an este că a crescut numărul școlilor cu predare simultană în învățământul secundar,  fapt care pune și mai mare presiune pe copiii noștri care sunt așteptați să participă la Evaluarea Națională.

Andreea Daraban: Un procent mare dintre profesorii care au folosit această metodologie, care au folosit acest ghid, s-au declarat foarte mulțumiți. Cu ce dificultăți se confruntă profesorii care predau în simultan,  în afară de lipsa acestei metodologii cu care dumneavoastră ați venit pentru a suplini acest gol?

Mihaela Nabăr:  Sunt foarte multe nevoi pe care profesorii le au la clasă și nevoi pe care le văd și în învățământul tipic pentru că, așa cum spuneam, World Vision România nu implementează programe doar în învățământul simultan și nu este singurul ghid de acest fel. Ceea ce constat de fiecare dată, atunci când vorbim de învățământul rural și ca probleme care cresc în învățământul simultan sau sunt mult mai accentuate, vorbim de, spre exemplu, copiii care nu vin tot timpul la școală, prezența nu este una constantă și coerentă și atunci, prin măsuri integrate, putem să aducem și să ne menținem copiilor la școală. O altă problemă pe care ne-o menționează, de fiecare dată,  cadrele didactice din învățământul primar este nivelul diferit de cunoștințe, de implicare a părinților în educația copilului, de acces la resurse a copiilor într-o clasă de simultan. Toate acestea sunt mult mai accentuate pentru că, spre exemplu, putem să găsim copii care au un nivel de cunoștințe foarte crescut și copii care sunt la limita cititului sau nu știu să citească și să socotească. Mai avem în clasă copii cu nevoi educaționale speciale și atunci învățătorul trebuie, practic, să își împarta atenția între un copil care poate să facă performanță, un copil care nu știe să scrie și să citească  și un copil care are nevoi educaționale speciale și trebuie să ne uităm cu atenție asupra lui.  Și nu cred că învățătorul este singurul care ar trebui să facă față aici, pentru că știm foarte bine că ar trebui să existe specialiști care să îI ajute pe învățători la clasă, în special atunci când avem copii cu CES. Și toate acestea, în învățământul simultan, sunt printre copiii care nu sunt de aceeași vârstă. Ceea ce am observat și ceea ce ne spun și cadrele didactice este că este foarte greu să îi menții pe toți copiii la același nivel de atenție și implicare o oră întreagă. Și atunci, în materialele pe care le folosim, avem tot felul de metode care cresc interactivitatea actului de predare, pentru că este singura manieră prin care poți să ții toți copiii conectați o perioadă cât mai lungă la clasă și la ceea ce se întâmplă în clasă.

Andreea Daraban: Ce ar trebui să înțeleagă publicul larg despre învățământul simultan? Este într-adevăr o opțiune educațională în beneficiul copilului?

Mihaela Nabăr: Așa cum menționam, sunt țări, inclusiv Finlanda, care folosesc învățământul simultan ca element de noutate și inovare, tocmai pentru a crește interactivitatea între copii, pentru a crește networking-ul, pentru a dezvolta acele abilități sociale, pentru a crește de mic copilul mai mare care să-l ajute pe cel mic. Deci, inclusiv Finlanda folosește acest sistem de simultan, doar că pregătește profesorii să îl folosească, investește în acest sistem. În România, așa cum spuneam în acest moment, dacă ne uităm și la provocările pe care comunitățile vulnerabile le au în ruralul românesc, unde găsim destul de multe școli cu predare simultană, nu este o soluție ideală pentru învățământ, dar este o soluție reală în acest moment. Este o realitate a predării. Cred că responsabilitatea noastră, a fiecăruia dintre noi, a celor care lucrăm în educație, este aceea de a nu-i lăsa în urmă, de a fi acolo și de a fi alături de ei și de profesori. Așa cum spuneam, este o soluție de criză, o soluție pe care România o are pentru a avea copii în școală din aceste comunități. Dar dacă nu facem nimic să investim în învățământul simultan, o să avem și mai mulți copii rămași în urmă, pentru că din păcate nu se va schimba de pe o zi pe alta nici trecerea din atipic în tipic și nici calitatea cadrelor didactice și bunăstarea educațională a copilului, fără să investim.

Varianta audio a interviului:

#InfoEconomic: Antreprenortiatul social, model de afacere îndreptat către comunitate. Andrei Ioniță, World Vision România: ”este un domeniu unde este foarte mult loc de dezvoltare și unde trebuie schimbată percepția la nivelul oamenilor”

Publicat de hdaraban, 13 decembrie 2024, 11:32

Andrei Ioniță face parte din echipa World Vision România, organizație implicată în colaborare cu Civitas Cuj, într-un proiect de încurajare a antreprenoaritului social în și regiunea Nord Est, Academia de Afaceri Sociale.

În interviul la #InfoEconomic, invitatul lui Horia Daraban a oferit o statistică, și anume, la nivel național, în antreprenoriatul social, sunt  5600 de angajați, ceea ce reprezintă mai puțin de 1% din totalul populației ocupate. De aici, una dintre concluzii: ”este un domeniu unde este foarte mult loc de dezvoltare și trebuie schimbată percepția la nivelul comunității.”

Andrei Ioniță spune că una dintre provocările desfășurării unor afaceri sociale o reprezintă legislația națională și care vizează partea de impozitare, reinvestirea profitului în proporție de 90%.

Horia Daraban: Plecând de la aceste date cu caracter general, domnule Ioniță, ce se întâmplă în România cu privire la antreprenoriatul social?

Andrei Ioniță: La noi, este un concept care nu este înțeles la fel de bine. La noi, sunt 2900 și ceva de întreprinderi sociale, din care aproximativ 1800 au un atestat valabil, care le recunoaște statutul. Însă, ca și nivel de ocupare, avem 5600 de angajați la nivelul anului 2024, în octombrie, ceea ce reprezintă mai puțin de 1% din totalul populației ocupată la nivel național. Deci este un domeniu unde este foarte mult loc de dezvoltare și trebuie schimbată percepția la nivelul comunității.

Horia Daraban: Există reticență din partea comunităților, din partea oamenilor în a porni pe acest drum al antreprenoriatului social?

Andrei Ioniță: Există foarte multe rezerve și datorită faptului că, în business-urile sociale, 90% din profitul lor este reinvestit, iar 30% din angajați încadrați sunt reprezentați de persoane vulnerabile, ceea ce presupune o serie de provocări și un alt mod de lucru pentru a încadra această categorie de angajați.

Horia Daraban: Până la urmă, în ideea de a oferi și o definiție, ce urmărește antreprenoriatul social, mergem mai departe de ideea de profit?

Andrei Ioniță: Antreprenoriatul social se concentrează pe soluționarea problemelor sociale și economice prin inițiative inovatoare și sustenabile pe termen lung, deci, practic, se concentrează pe dezvoltarea comunității și pe rezolvarea problemelor sociale și oferă și sprijinul populației defavorizate.

Horia Daraban: Cum pot fi încurajați oamenii să meargă pe acest drum. E greu să-i convingi?

Andrei Ioniță: Este greu să-i convingi, dar atâta timp cât se face educație și îi ajuți să înțeleagă, să conștientizeze, oamenii se implică și ajung să dezvolte și să amplifice rezultatele. În prezent, sunt mai multe linii de finanțare care sprijină antreprenoriatul social și crearea de locuri de muncă în acest segment.

Horia Daraban: Care este rolul comunității? Ne putem imagina, dacă ea prin membrii săi nu este deschisă spre astfel de inițiative, cu greu pot fi puse în practică.

Andrei Ioniță: Da, rolul comunității, sprijin și participare, aș putea spune da. O implicare activă a comunității în proiectele și inițiativele afacerilor sociale, practic, duce la utilizarea serviciilor și a produselor oferite de afacerile sociale. De asemenea, în permanență, un feedback și o colaborare din partea comunității ne ajută să înțelegem ce putem îmbunătăți, ce putem dezvolta și să ne axăm mai mult pe nevoile specifice ale comunității. De asemenea, finanțarea și resursele ar mai fi un aspect prin care comunitatea poate contribui la afacerile sociale, prin donații, prin achiziția de produse.

Horia Daraban: Spuneați de finanțare, este aceasta principala problemă a antreprenoriatului social în România?

Andrei Ioniță: Este o problemă și plus că și limitările legislative care există și dinamica care se întâmplă cu pași repezi, în sensul că e un domeniu nou care tot suferă modificări de la o zi la alta, încă nu e foarte, foarte bine reglementat.

Horia Daraban: Când spuneți limitări legislative, ce înseamnă mai exact?

Andrei Ioniță: Partea de impozitare, reinvestirea profitului în proporție de 90%, deci, cumva, trebuie să fie o marjă mai flexibilă și pentru antreprenori.

Horia Daraban: Din experiența dumneavoastră și poate ne oferiți și niște exemple, domnule Ioniță, spre ce domenii se îndreaptă inițiativele antreprenoriale sociale?

Andrei Ioniță: Ca exemple, aș putea să fac trimitere la o competiție care a avut loc în anul 2020, Social Impact Award România, în cadrul căreia au fost trei echipe la nivel național, care au câștigat premii și le-aș enumera. E vorba despre 2kids.ro, o platformă digitală a economiei circulare pentru produsele textile destinate copiilor. Ar mai fi BuchARTest, un proiect social de regenerare urbană prin picturi murale care are trei direcții de dezvoltare: artă stradală, comunitate și educație., deci înglobează mai multe aspecte. Și încă un exemplu, ”Iele-sânziene”. Ioana Ciuhan, pasionată de educație și sustenabilitate, crede cu tărie că educația incluzivă și accesibilă este unul dintre cei mai importanți pași către o lume mai bună. Iar aici a creat un produs desinat doamnelor, absorbante reutilizabile, care reprezintă o alternativă eco-friendly la cele de unică folosință.

Astfel, aceste trei exemple au beneficiat de premii și, de asemenea, au fost votate și de public.

Horia Daraban: Aș vrea să discutăm și despre proiectele pe care le are Fundația World Vision România, de altfel implicat într-un proiect de promovare, de încurajare a apariției, înființării unor întreprinderi sociale. Titlul acestui proiect Academia de Afaceri Sociale și sunt sigur că ne puteți oferi reperele acestei inițiativei.

Andrei Ioniță: Academia de Afaceri Sociale este un proiect prin care dorim creșterea următoare generații de antreprenori sociali și finanțăm, prin el, lansarea de afaceri sociale în orașele dintre trei regiuni ale României: Nord-Vest, Centru și Nord-Est. În Nord-Est, avem Bacău, Neamț, Suceava, Botoșani, Iași, Vaslui. Programul oferă o formare, un training gratuit prin care vom pregăti 132 de persoane să devină antreprenori sociali. Cursurile vor avea loc strict online, ne adresăm exclusiv celor din mediul urban și, de asemenea, la final, va fi un concurs de planuri de afaceri. Vom finanța 34 de idei de întreprinderi sociale cu aproximativ 61.000 euro, iar odată înființată, fiecare afacere din proiect va crea patru locuri de muncă pentru persoanele dezavantajate. Această inițiativă este gândită și implementată de un parteneriat format din Fundația World Vision și Civitas Cluj.

Horia Daraban: Cum îi pregătiți pe oameni să devină antreprenori?

Andrei Ioniță: Urmează un curs acreditat, prin care vor fi formați; de asemenea și ateliere, prin care îi vom pregăti pe viitori antreprenori social. Ulterior acestei etape, va urma un concurs de planuri de afaceri în cadrul căruia vor fi finanțate mai multe afaceri sociale, iar, ulterior, vor beneficia de mentorat.

Horia Daraban: Planurile de afaceri vin din partea cursanților sau sunt, cumva, croite de către organizațiile implicate în acest proiect?

Andrei Ioniță: Planul de afaceri vine din partea cursanților. Cu el pornim încă de la începutul cursului de antreprenoriat social și-l vor dezvolta pe întreg parcursul cursului, urmând, probabil, în funcție de la caz la caz, să-l îmbunătățească, să-l dezvolte, să creioneze varianta finală pentru concurs.

Horia Daraban: Până la urmă, se dorește și schimbarea mentalității, domnule Ioniță?

Andrei Ioniță: Exact, prin formare și prin schimbarea mentalității. Practic, noi ajungem să formăm niște antreprenori sociali de succes, care să ofere un exemplu în comunitate că se poate și mai mult și altfel.

Horia Daraban: Finanțarea ideilor de afaceri?

Andrei Ioniță: Finanțarea este oferită prin Programul educație și ocupare 2021-2027. Sumele oferite vor fi de până la 61.000 euro. Ei vor putea face strict achiziții pe codul CAEN autorizat și pe care își desfășoară activitatea. Nu vor fi finanțate afacerile care au ca și obiect de activitate domeniul agricol și domeniul de producție primară. În schimb, tot ce înseamnă servicii și alte tipuri de afaceri vor fi finanțate.

Horia Daraban: Așadar, primele afaceri care să aibă ca sursă cunoștințele adunate și susținerea Academiei de Întreprinderi Sociale, pe când?

Andrei Ioniță: Deja am dat drumul la înscrieri, urmează să selectăm grupul țintă și, ulterior, probabil în luna ianuarie va începe prima serie de cursuri.

Varianta audio a interviului: