Profesorul Cătălin Tănase, membru corespondent al Academiei Române, președintele Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii: „Grădina Botanică „Anastasie Fătu”, chiar și în prezent, în aglomerația aceasta urbană, reprezintă un spațiu perfect de recreere pentru foarte mulți dintre cei care o vizitează”

Publicat de hdaraban, 2 octombrie 2025, 19:07

Iașul poate fi exemplu pentru suma de problematici ce țin de ființarea Grădinii Botanice. Instituția, partea Universității „Alexandru Ioan Cuza”, se identifică și cu trecutul orașului. Poate fi invocat un an, 1856, momentul de înființare a primei grădini botanice, dar și o personalitate, Anastasie Fătu, medic naturalist, filantrop și om de cultură și care, prin eforturi financiare proprii, a pus la punctul un astfel de spațiu.

Grădina Botanică pe care o știm astăzi își are începuturile în anii ‘60, acum, cu o suprafață de aproape 88 de hectare. În anul 2000, instituția ieșeană a fost membru fondator al Asociației Grădinilor Botanice din România. Cu aceste repere pe fundal,  Horia Daraban l-a avut invitat pe domnul profesor universitar doctor Cătălin Tănase, directorul Grădinii Botanice „Anastasie Fătu” de la Iași, membru corespondent al Academiei Române și, în acest cadru, președintele Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii.

Invitatul Radio Iași, în răspunsurile oferite, a abordat mai multe subiecte ce țin de Grădina Botanică; unul dintre ele, traficul rutier de pe șoseaua Munteni. „Ceea ce, începând cu 1999, se cheamă șoseaua Munteni a fost o alee în Grădina Botanică.  Dacă această alee, în zona lacului, are o lățime sub 3 metri, eu nu cred că este o șosea destinată tuturor categoriilor de vehicule. […] Din anul 2007, am început discuțiile pentru a clarifica cum rezolvăm problema aceasta care deranjează; cine vine în Grădina Botanică, vine ca pieton, vine cu un cărucior în care se găsește un copil, vine să se recreeze, dacă nu, cumva, să studieze viețuitoarele, de exemplu, care se găsesc în zona lac. Sunt o mulțime de păsări, sunt amfibieni, sunt mamifere. Toate acestea sunt deranjate de acest trafic continuu. Fiind vorba de un drum de acces public, nici într-un caz, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, prin Grădina Botanică, nu poate limita accesul nimănui pe un drum care este declarat șosea și mai departe stradă.”

Profesorul Cătălin Tănase a oferit informații și despre izvoarele care se află pe terenul Grădinii Botanice. Referitor la sursele de apă de suprafață, „Direcția de Sănătate Publică Iași a prelevat probe, asta s-a întâmplat în perioada 2007-2008, din aceste izvoare de suprafață și a dovedit cu buletinele de analiză, apa nu este destinată, recomandată pentru consum.”

„Dacă vorbim de acele ape minerale și captarea din pânza de apă freatică, începând cu anul 2021-2022, conducerea Universității a solicitat analiza acestor izvoare de profunzime. Concluzia a fost că nu sunt recomandate pentru consum. Sunt aspecte foarte logice, clare, din ceea ce a însemnat, noi ne referim la prezent, dar zona aceasta unde se găsește Grădina Botanică a însemnat groapa de gunoi a Iașului.”

 Referindu-se la Registrul spațiilor verzi din Iași, profesorul Cătălin Tănase a atras atenția că raportul realizat în 2018 „a fost cu foarte multe erori. O firmă care a câștigat o licitație a finalizat un registru al spațiilor verzi și care menționa, într-o parcelă din Grădina Botanică, o anumită specie de plop, și nu un plop, ci 40 de exemplare. Și, în realitate, nu există niciunul. De aceea, pe mine nu m-a mirat că se inițiază un nou proiect pentru ceea ce probabil va însemna un nou registru al spațiilor verzi din orașul nostru.”

Directorul Grădinii Botanice „Anastasie Fătu” a vorbit și despre destinul unor monumente ale naturii, unul dintre ele, teiul lui Eminescu din Parcul Copou. Prin preocupările specialiștilor,   în anii ’80,  au fost colectați  drajoni, clone vegetale din celebrul copac. „Avem, în prezent, doi arbori care arată superb și noi, necontenit, selectăm drajonii pe care îi ducem în pepinieră. Am făcut și un studiu genetic care dovedește apartenența clonelor din Grădina Botanică la teiul lui Eminescu. De altfel, municipalitatea, cu prilejul Centenarului Marii Uniri, a transferat un astfel de vlăstar în parcul central din Viena”.  Eu, în urmă cu patru ani, am oferit unei comunități de români  de lângă Rotterdam, și deja, anul acesta, am fost la a patra ediție a Sărbătorii Teiului lui Eminescu. Iar cel mai recent, o delegație a Primăriei a dus la Chișinău, cu prilejul unui eveniment, doi vlăstari din teiul lui Eminescu. Acestea sunt lucruri care rămân.”

Interviu realizat de Horia Daraban

Alexandru Trandabăț, instructor voluntar la Aeroclubul „Alexandru Matei” Iași: „zborul cu planorul este cel mai aproape de zborul liber. Imaginați-vă că este o aeronavă care are peste 500 de kilograme, perfect guvernabilă, exact ca un avion, doar că nu are motor”. Emisiunea „Weekend cu prieteni” (28.09.2025)

Publicat de hdaraban, 30 septembrie 2025, 17:22

Și totuși, și acum, senzația, sentimentele unice pe care le generează zborul cu diferite aparate sunt la fel de autentice ca cele ale pionierilor aviației în urmă cu mai bine de un secol. Într-o cheie subiectivă, se poate că planorul, aparatul fără motor, oferă garanția întâlnirii cu astfel de trăiri. De altfel, România are o tradiție extrem de bogată în planorism, inclusiv în competiții sportive de profil.

Horia Daraban, la „Weekend cu prieteni” a căutat confirmări, dar și alte orizonturi ale acestui subiect, avându-l invitat pe domnul Alexandru Trandabăț, conferențiar universitar doctor la Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică aplicată din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi”, în studiul Radio Iași, în postura, de această dată, de planorist, instructor voluntar la Aeroclubul Teritorial „Alexandru Matei” Iași.

Interlocutorul spune că „zborul cu planorul este cel mai aproape de zborul liber. Imaginați-vă că este o aeronavă care are peste 500 de kilograme, perfect guvernabilă, exact ca un avion, doar că nu are motor.”

Având o experiență de peste 1500 de ore de zbor, dar și mai multe generații de învățăcei pregătiți, Alexadru Trandabăț precizează că obținerea licenței la planorism este  primul pas  pentru pregătirea pentru alte aeronave: „vorbim de avioane mici și avioane mari și până la avioane cu multe geamuri. Am foști elevi care sunt piloți de linie, am foști elevi care sunt piloți pe F-16, deci zborul cu planorul este un prim pas”.

Deși planorismul este un sport costisitor, similar cu yachtingul, Aeroclubul României, spune profesorul Trandabăț, „a reușit să facă acest sport accesibil maselor. Prin politica insituției, tinerii între 15 și 23 de ani au acces la cursuri de zbor gratuite prin care se pot forma. O dată ce ai terminat cursurile, ți se oferă posibilitatea să te antrenezi. O dată ce ai început să dovedești că devii bun, ți se pun la dispoziție oameni, aparate, locații, ți se pune la dispoziție, practic, toată infrastructura ca să devii performant”.

Horia Daraban: Trei pescăruși pe fond albastru având cunună de argint sau nu se mai acordă astfel de distincții, domnule profesor?

Alexandru Trandabăț: Ba se acordă. Această distincție este practic „C-ul de argint”, așa o numim noi, generic. Este un simbol care reprezintă încununarea unor țeluri: un zbor de minimum 5 ore, un câștig de înălțime de minimum 1000 de metri și o distanță parcursă în simplă comandă de minimum 50 de kilometri ca distanță.

Horia Daraban: Dumneavoastră, ce distincție?

Alexandru Trandabăț: Echivalentul „C-ul de aur” cu vreo două sau trei diamante.

Horia Daraban: De ce se mai practică zborul cu planorul? Cerul, este o certitudine, aparține și omului, nu numai înaripatelor.

Alexandru Trandabăț: Este o întrebare care ține de fiecare respondent în parte. Zborul cu planorul este cel mai aproape de zborul liber. Imaginați-vă că este o aeronavă care are peste 500 de kilograme, perfect guvernabilă, exact ca un avion, doar că nu are motor.

Diferența între un planor și un avion este aceea că avionul are motorul care răspunde la acționarea unei manete, pe când,  planorul are un motor care se află undeva afară, în natură. Îl definim ca fiind curenții ascendenți. Ține de abilitatea pilotului de a găsi acel motor și de a sta în aer cât mai mult și să meargă cât mai departe.

Horia Daraban: Cum v-ați apucat de planorism și la ce vârstă?

Alexandru Trandabăț: La o vârstă destul de avansată. Acum, trebuie să ai 15 ani împliniți când începi cursul teoretic. Cursul teoretic începe în februarie, de obicei, și ține până la sfârșit de martie, început de aprilie, după care, începe partea de pregătire practică la sol, undeva 5 ore și 40 de minute, după care, urmează pregătirea practică în aer. Dacă ai 15 ani împliniți în februarie, atunci poți să fii în postura unui învățăcel în tainele zborului.

Horia Daraban: Dumneavoastră, nu la 15 ani.

Alexandru Trandabăț: Nu. Eu, de loc, sunt din Piatra Neamț și am venit în Iași ca tânăr student, undeva pe la 19 ani, în 1996. Nu știam unde e Aeroclubul, nu știam nimic. Stăteam la coadă, la cămin, și am văzut niște avioane și m-am dus pe direcția de unde decolau avioanele. Am ajuns acolo, am fost întâmpinat de domnul Iftodie, m-a întrebat ce caut așa rătăcit pe acolo.

Explicându-i că sunt pasionat și aș dori și eu să zbor, el mi-a spus așa: „măi băițele, mergi tu acasă, că zborul e pentru păsări. Dar dacă vrei să devii pasăre, vino în ianuarie, că atunci încep înscrierile”. În ’97, m-am prezentat, după care tot merg în fiecare an.

Horia Daraban: Peste douăzeci de ani au trecut, aceleași senzații ca la început, domnule profesor, legate de zbor, de privirea aruncată spre lume de la înălțime?

Alexandru Trandabăț: Nu sunt două zboruri identice. Oricât de procedural ar fi acest zbor, nu există două zboruri care să se asemene ca două picături de apă. În fiecare zbor ai provocări, în fiecare zbor ai bucurii, în fiecare zbor ai alte realizări.

Horia Daraban: Emoția se păstrează? E aceeași?

Alexandru Trandabăț: Emoția este tot timpul; vei avea emoții, dar emoțiile vin din considerente diferite: la început, din necunoscut, după care, din faptul că îți dai seama că știi, dar nu știi suficient; după care, emoțiile vin din situații inedite despre care doar ai citit; după care, ajungi în situații inedite în care ești pus de învățăcelul din față. Deci sunt elemente care tot timpul te vor ține în tensiune, dar una plăcută, o tensiune care îți creează o plăcere.

Horia Daraban: Spuneați dumneavoastră de provocări în timpul zborului. Și dacă e să ne imaginăm că punem mâna pe manșă, oferiți-ne dumneavoastră un exemplu de provocare în timpul zborului cu planorul.

Alexandru Trandabăț: Dacă la primele zboruri provocarea este să ții planorul în linie dreaptă, după asta, provocarea se transformă în a face zborul cât mai lin; după care, provocarea se transformă în cum să fac cele mai precise aterizări sau cum să fac cele mai frumoase decolări. După ce ai ajuns să zbori, să stăpânești aceste elemente, decolarea, aterizarea, turul de pistă, după ce ți-ai luat licența, începi să te specializezi în cele două direcții: fie vorbim de zbor de distanță, fie vorbim de acrobație.

Horia Daraban: Dumneavoastră, spre ce v-ați îndreptat, distanță sau acrobație?

Alexandru Trandabăț: Prima dragoste a fost distanța și am rămas oarecum atașat de ea, dar mă mai joc și cu acrobația, nu-mi displace.

Horia Daraban: În tot acest tablou pe care l-ați descris dumneavoastră, își are loc frica și dacă da, ce rol îi se poate da ca să fie constructivă?

Alexandru Trandabăț: Frica este, practic, frica de necunoscut, dar până ajungi să zbori, ca tânăr învățăcel, treci printr-o perioadă de acumulare de informații, studiezi undeva la 9 materii, minimum 78 de ore, deci destul de consistent. Practic, în momentul când ajungi în planor, cam știi la ce să te aștepți, nu-i așa un pas în gol și vezi tu ce se întâmplă. Într-adevăr, există emoții, nu le-aș defini frică, ci emoții controlate și emoții care, zic eu, duc la progres.

Horia Daraban: Există particularități legate de această zonă geografică și care aibă legătură și cu aspectul de ordin meteorologic?

Alexandru Trandabăț: Iașul, din punct de vedere meteorologic, este poziționat într-o zonă favorabilă zborului cu planorul. Până prin 2010, tradițional, concursul național de zbor de distanță se ținea la Iași, au fost zeci de ediții. Din fericire pentru comunitate, din păcate pentru noi, dezvoltarea aeroportului a dus la un număr crescut de curse, iar din cauza poziționării aerodromului față de aeroport, avem mici-

mari impedimente în a desfășura o astfel de activitate, care presupune blocarea spațiului aerian un timp îndelungat; până faci toate decolările, după aia, trebuie să asiguri posibilitatea de întoarcere tuturor planoarelor, deci e puțin mai complicat. De aceea, concursul național se ține acum tradițional în Craiova. Există un proiect inițiat de către Aeroclubul României și, împreună cu o mână de sufletești, prin care se încearcă reluarea activității de zbor de distanță în regim competițional la Vlădeni, la vreo 35 de kilometri de Iași în zona de nord, în afara spațiului controlat de către turnul de la aeroport, astfel încât să putem desfășura activitatea fără să ne încurcăm unii pe alții.

Horia Daraban: Care sunt cele mai frumoase locuri pe care le-ați văzut de la înălțime și care să aibă legătură cu zona Moldovei?

Alexandru Trandabăț: Zona Moldovei e mare. Am avut zboruri, am decolat de lângă Piatra Neamț, am urcat în Ceahlău, în undă, după aia, am fost până în Fundu Moldovei, am coborât înapoi. Am avut alte zboruri de la Brașov, tot așa, mers până în granița de nord sau mers până în granița de vest, pe munte.

Am zburat cam prin toate aerodromurile existente în patrimoniul Aeroclubului României și fiecare loc are povestea lui, fiecare zbor îți oferă niște peisaje de vis. România e o țară frumoasă și merită văzută și la pas, dar și de la înălțime.

Horia Daraban: E un sport costisitor?

Alexandru Trandabăț: Este un sport costisitor, dar Aeroclubul României a reușit să facă acest sport accesibil maselor. Prin politica acestora, tinerii între 15 și 23 de ani au acces la cursuri de zbor gratuite prin care se pot forma. O dată ce ai terminat cursurile, ți se oferă posibilitatea să te antrenezi. O dată ce ai început să dovedești că devii bun, ți se pun la dispoziție oameni, aparate, locații, ți se pune la dispoziție, practic, toată infrastructura ca să devii performant. Dacă ar fi să ne gândim ca sport individual, să-l faci tu, pentru că ai tu pasiunea asta, să-ți cumperi propria aeronavă, să întreții propria aeronavă, să deplasezi acea aeronavă, sunt niște costuri care, cu modestie vă spun, se compară cu iahturile. Arată altfel, dar au același principiul de funcționare și cam aceleași costuri.

Horia Daraban: Revenind la povestea dumneavoastră, peste 1000 de ore de zbor cu planorul, care este amintirea cea mai apropiată sufletului dumneavoastră și care se fie legată de zborul cu planorul?

Alexandru Trandabăț: Spre exemplu, într-un zbor, undeva, pe la vreo 7000 de metri, travers de Suceava, am cerut flight level 230. Și cel de la radar ne-a spus că ne aprobă să urcăm până la 230, după care noi l-am corectat și am zis coborâm la 230; în momentul în care a intrat un pilot de linie, care era în frecvență cu noi, și a întrebat „cum, repetați, cum, echivalentul a 7000 de metri cu planorul, și mai sunteți vii?”

Horia Daraban: Deci se strâng amintirile.

Alexandru Trandabăț: Se strâng amintirile. Sunt multe amintiri.

Horia Daraban: Dacă ați putea zbura oriunde în lume cu un planor, unde ați vrea să mergeți? Care ar fi orizontul acela geografic?

Alexandru Trandabăț: Sunt vreo trei locuri așa anumite „Mecca” pentru planoriști. Aș merge, spre exemplu, în Noua Zeelandă, aș merge în Chile, zbor montan și e foarte interesant și probabil că aș mai merge și în Africa. În Africa termica, care aici ne duce undeva la 2500 de metri, acolo, se urcă la 5000 de metri, în momentul în care poți să sari pe distanțe mai lungi și să faci zboruri cu performanțe mai notabile.

Horia Daraban: Vă pregătiți pentru astfel de experiență?

Alexandru Trandabăț: Sunt multe lucruri de aliniat. Probabil că, într-un viitor nu foarte îndepărtat, voi face și treaba asta. Eu mi-am zis așa, la pensie trebuie să am grijă și de mine.

Horia Daraban: Cum reacționează familia? S-a obișnuit cu ceea ce faceți dumneavoastră?

Alexandru Trandabăț: Eu obișnuiesc să spun că noi, piloții, suntem o mare familie și treaba asta vine din faptul că eu mi-am cunoscut soția pe aerodrom. M-am dus și eu să văd ce om sănătos sare dintr-un avion perfect funcțional. Ea făcea parașutism pe atunci, eu învățam să zbor cu planorul.

În perioada respectivă, puteai să mai faci schimb. Ei, și m-am liniștit, am rămas la prima dragoste: aviatica. Copiii au trăit pe aerodrom, au crescut pe aerodrom, adică au venit, i-am luat cu mine, sunt acolo ca acasă.

Horia Daraban: Se transmită microbul?

Alexandru Trandabăț: Eu știu, sper.

Horia Daraban: Frumoase și, bineînțeles, interesante povestirile dumneavoastră. Ați spus la un moment dat că înscrierile pentru cursuri de planorism încep în prima parte anului viitor. Prin prisma experienței și a edițiilor trecute de pregătire, de antrenament, vin copii, sunt persoane interesate?

Alexandru Trandabăț: Sunt. Constat că în fiecare an vin copii pasionați. Se adună vreo 50 de copii cu aproximație, care încep cursurile teoretice. Pe parcurs, o parte se mai triază, o parte rămân. După cursurile teoretice, se susține  un examen din teorie, iar cei care reușesc să treacă acel examen vor fi admiși la începerea cursurilor practice și cursurilor de zbor.

De fiecare dată fac un mic joc cu ei. Îi întreb ce i-a adus aici. Dacă, în trecut, constatam prioritar era curiozitatea sau că vreau să iasă în evidență, așa numitul teribilism, sau, nu știu, am venit pentru că au venit prietenii, acum, am văzut că începe să apară o nouă categorie, a celor care sunt pasionați și știu că vor să facă carieră din asta. Practic, zborul cu planorul este zborul în care deprinzi tehnica zborului în naturalețea ei.

Zburând planorul, poți, după aia, să treci să zbori orice fel de aeronavă cu aripă fixă. Vorbim de avioane mici și avioane mari și până la avioane cu multe geamuri. Am foști elevi care sunt piloți de linie, am foști elevi care sunt piloți pe F-16, deci zborul cu planorul este un prim pas.

Horia Daraban: La finalul interviului nostru, domnule profesor Trandabăț, un gând, un mesaj pentru cei care poate oscilează de a merge pe acest drum al pilotării planorului. Ce le-ați spune?

Alexandru Trandabăț: Erau niște vorbe atribuite lui da Vinci, că „o dată ce ai zburat, nu mai poți păși fără să te uiți la cer, pentru că tot timpul ai să vrei să fii acolo”. Nu știu cât îi aparțin lui sau cât e un mesaj motivațional, dar dacă aveți în gând să încercați, încercați. N-o să vă pare rău.

În aviație sunt doar două alternative. Îmi place și nu mai pot fără sau nu-i de mine, mulțumesc frumos. Sincer, n-am prea auzit „nu-i de mine, mulțumesc frumos”.

Toți coboară cu zâmbetul pe buze și își doresc din ce în ce mai mult, din ce în ce mai des. E un mod de a trăi. E, practic, o mare familie.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: Alexandru Trandabăț

Dragoș Nica, geograf ieșean, oaspete al triburilor din Sudanul de Sud: cei din comunitatea Mundari „au un cult al vacii, o consideră sacră, iar cirezile și le apără cu mitraliere”. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator- Horia Daraban (21.09.2025)

Publicat de hdaraban, 23 septembrie 2025, 12:52 / actualizat: 25 septembrie 2025, 7:37

Un geograf ieșean, Dragoș Nica, lector universitar doctor la Facultatea de Geografie și Geologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, a petrecut mai multe zile în sânul acestor comunități.

Într-un interviu la emisiunea „Weekend cu prieten”, interlocutorul lui Horia Daraban a vorbit despre tradițiile și obiceiurilor celor din tribul Mundari, în care vaca ocupă un loc central: „sunt niște oameni înalți, atletici, slabi. Au niște trăsături mai fine decât alți africani și sunt crescători de vite. Ei au un cult al vacii. Vaca pentru ei este sacră.”

Din cauza lipsei apei, dar și pe fondul credinței că animalul este sfânt, cei din tribul Mundari folosesc urina vitelor pentru igiena personală, dar și pe post de antiseptic.

Importanța cirezilor pentru traiul de zi cu zi, spune Dragoș Nica, rezultă și din faptul că tribul și le păzește cu mitraliere, iar furtul unor vaci duce și la declanșarea unor mici războaie.

Referitor la sentimentul de frică, ieșeanul precizează că singura dată când s-a întâlnit cu senzația nesiguranță a fost în ziua plecării, când, la televizorul din holul hotelului, a văzut că încep violențele. Totuși, cu un bilet pe care scria de mână „Cairo”, a reușit să se urce în avion și să părăsească Sudanul de Sud.

Ieșeanul spune că, pentru a ajunge în această parte a lumii, e necesară vaccinarea împotriva mai multor boli, între care: febra galbenă, febra tifoidă, febra denga, difterie, hepatită; bineînțeles, nu trebuie să lipsească tratamentul contra malariei.

Horia Daraban: Sudanul de Sud, o țară de pe continentul african, domnule profesor, cu o suprafață de peste 640.000 de km2, aproximativ 13 milioane de locuitori. De ce o astfel de destinație pentru un geograf?

Dragoș Nica: Pentru a vedea și descoperi triburi și tradiții și pentru a vedea lumea, pentru a vedea cum trăiesc acești oameni în niște condiții de supraviețuire totală, comparând cu ce se întâmplă și la noi. Adică, când te-ai întors de acolo, ești foarte bucuros că te-ai născut în România.

Horia Daraban: Cum ajungi de la Iași în Sudanul de Sud? E o călătorie lungă, schimburi multe de avioane?

Dragoș Nica: Da, din Iași la Istanbul. Din Istanbul este cursă directă Juba, capitala Sudanului de Sud, sau mai este o variantă din București-Atena, Atena-Cairo. Din Cairo în Etiopia, la Adis Abeba și de la Adis Abeba în Sudanul de Sud.

Asta este călătoria pe care am făcut-o eu. Am ajuns acolo, nu-mi venea să cred, din avion, când mă uitam și nu vedeam drumuri, ci erau drumuri de pământ în capitala țării, Juba. Aeroportul arăta ca un hangar, ca o șură mai mare și, în aeroport, am fost așteptat de ghidul cu care am discutat pe Facebook, ghid local și el m-a luat și m-a dus la un hotel acolo.

La hotel am discutat despre traseul pe care urma  să-l fac și am făcut pregătirile de rigoare: am făcut cumpărături, am luat de mâncare, butelie, mașină de teren rezistentă la drumuri cu gropi, zone mlăștinoase.

Horia Daraban: În sensul aceea ce ați spus dumneavoastră, în astfel de călători, în astfel de expediții, important este să te pregătești pentru toate aspectele sau să lași și lucruri la voia întâmplării?

Dragoș Nica: Nu, în primul rând, trebuie să fii vaccinat, mergi într-o zonă sub-ecuatorială unde, ca să intri în Sudanul de Sud, îți trebuie carnetul galben. Este un carnet pe care trebuie să ai vaccin contra febrei galbene, febrei tifoidă, febrei denga, difterie, hepatită și plus trebuie să ai la tine tratament pentru malarie. Fără astea nu ai ce căuta, nici nu te primește. Apoi antrenament fizic, condiție fizică, trebuie să reziști la drum și la dormit în cort. Peste tot, am dormit în cort, la marginea tribului.

Horia Daraban: Care au fost punctele pe care ați vrut să le atingeți în această călătorie în Sudanul de Sud?

Dragoș Nica: Am vrut să ajung la tribul Mundari, unde am și fost, și apoi alte triburi din sudul Sudanului de Sud, o zonă de munte, tribul Lopit și Lotuko, niște triburi în care nu cred că au mai ajuns români.

Horia Daraban: Deci, misiunea geografului nu este numai legată de relief, de a vedea peisaje deosebite, ci și de aspecte  ce privesc antropologia, cultura.

Dragoș Nica: Da, noi avem și geografia populației. Aceste triburi fac parte din grupul etnic nilotic. Sunt niște oameni înalți, mă vedeți pe mine la 2 metri, erau mai înalți ca mine, înalți, atletici, slabi; la fel și femeile erau foarte înalte. Cred că populația cea mai înaltă din lume e în Sudanul de Sud. Sunt cei mai înalți oameni ca medie. Au niște trăsături mai fine decât alți africani și sunt crescători de vite. Ei au un cult al vacii. Vaca pentru ei este sacră.

Horia Daraban: Este și principala modalitate de a-și duce existența?

Dragoș Nica: Da, vaca pentru ei înseamnă totul și când spun totul, ei folosesc și urina de la vacă ca antiseptic, se spală cu ea dimineața; se spală pe față, pe cap, chiar își vopsesc și părul.

Horia Daraban: De ce folosesc urina și nu folosesc apă? Nu există apă?

Dragoș Nica: Nu, nu aveau apă și ei sunt nomazi. Își schimbă locul dintr-o parte în alta pentru a găsi pășuni cu iarbă mai bogată, mai mare.

Horia Daraban: Dincolo de aspectul acesta ce ține de igiena personală, să spunem așa, ce v-a frapat la aceste triburi?

Dragoș Nica: Păi asta în primul rând m-a frapat, cum se spălau dimineața; se trezeau, se duceau sub coada vacii și începeau să se spele pe cap și pe față.

Horia Daraban: Cum ați fost primit în cadrul comunității?

Dragoș Nica: Ghidul cu care am fost a vorbit cu șeful de trib și s-a rezolvat. Nu am avut nicio problemă iar eu am rezonat cu ei; prin semne, zâmbete, bătăi pe umăr, m-am înțeles foarte bine, chiar dacă nu vorbeam limba lor. Fiecare trib are limba lui, ei vorbesc limba mundari.

Horia Daraban: Ați fost martor și la competiții cu caracter sportiv, întreceri.

Dragoș Nica: Sunt niște lupte tradiționale asemănătoare cu luptele libere. Au și o priză la picioare: se apucă de picioare, se ridică și se izbeau direct pe pământ. Luptătorii sunt niște oameni foarte mari, cam doi metri și 100 și ceva de kilograme, atletici. Am înțeles că beau lapte de vacă amestecat cu sânge de vacă. Cam asta e mâncarea lor principală, ca să aibă forță.

Luptătorii poartă piele de leopard pe ei. Cei care au pielea de leopard este un fel de centură ca la lupte. La wrestling, se dă centura cu diamante, aici se dă pielea de leopard.

Am participat la mai multe meciuri. Am avut noroc că am nimerit într-o zi în care era o competiție între cei mai puternici războinici din trib. Eu m-am strecurat printre suporteri, printre spectatori și îmi alegeam care luptător credeam eu că o să câștige și intram în galeria lui și chiar a fost foarte distractiv. M-am simțit foarte bine cu cei din tribul Mundari.

Horia Daraban: Dincolo de diferențele de ordin cultural și nu numai și care sunt evidente până la urmă, mă gândesc și vă întreb: ospitalitatea este o calitate comună a omului? Cu siguranță, puteți face comparații, având în vedere experiențele de călătorie inclusiv în Sudanul de Sud, în acest trib, Mundari.

Dragoș Nica: Erau ospitalieri, dar eu n-am mâncat nimic de la ei, aveam mâncarea mea la cort, acolo, o pregăteam la butelie, apă la fel, cumpărată.

Horia Daraban: Șeful de trib este persoana cea mai importantă din comunitatea respectivă?

Dragoș Nica: Da, și nu au asistență medicală; ei cred că urina este vindecătoare, urina de vacă. Am văzut o femeie bolnavă de malarie care avea frisoane acolo în trib și stătea și a vorbit ghidul cu ei și a spus că stă și o să-i treacă.

Adică, dacă ai imunitatea bună, scapi, dacă nu, nu. Speranța de viață la ei este 50 de ani cam așa.

Horia Daraban: Spuneați că ați vizitat acest trib, Mundari, dar și alte astfel de comunități. Există legături între ele? Există elemente ce țin de conflict între diferitele comunități?

Dragoș Nica: Da, între triburi există conflicte. Ei își apără cirezile cu mitraliere și mai fură vacile unii la alții și chiar încep mici războaie între ei. Și așa în Sudanul de Sud, situația politică nu este chiar ok.

Încă sunt în război civil. Între ei se luptă. Ca și diferențe culturale între triburi, aproape nu au nicio legătură, singura legătură este creșterea vitelor; alte culturi, alte haine, alte obiceiuri.

Horia Daraban: Diversitatea aceasta culturală din Sudanul de Sud, inclusiv dacă ne referim la aceste triburi, duce la toleranță sau, dimpotrivă, la fricțiuni și conflicte violente?

Dragoș Nica: Toleranță între ei nu prea este. Ei tot timpul trebuie să se răzbune și asta duce la o fracționare a țării. Țara este divizată. Ei sunt împărțiți pe triburi, efectiv. Sunt foarte greu de condus. Este un trib mai mare, Dinka se numește, două milioane de locuitori și cam ei sunt majoritari în țară.

Este cea mai nouă țară din lume, adică, ultima care și-a proclamat independența, în 2011, pe 9 iulie, după un război civil foarte sângeros în care au murit peste două milioane jumătate de oameni. Este foarte greu ca țara să fie condusă. Președintele cheamă ajutoare din Uganda. Chiar stăteam la hotel și, într-o zi, s-a umplut hotelul cu soldați și ofițeri din Uganda, care au venit să-l sprijine într-o luptă.

Triburile sunt situate în bazinul Nilului Superior. Este o depresiune foarte mare în zona sub-sahariană, cu vegetație de savană și în sud mai sunt niște munți, cu altitudini mai mici, unde trăiesc triburile Lopit și Lotuko pe care le-am vizitat.

Horia Daraban: Dați-mi un exemplu de tradiții, obiceiuri și care să aibă ca sursă cele două triburi din sudul Sudanului de Sud.

Dragoș Nica: Cele mai frumoase vaci erau crestate la urechi; la fel și femeile care se considerau cele mai frumoase aveau urechile crestate. Asta ar fi o tradiție comună, dar tradiția s-a pierdut în timp; într-un trib, doar o femeie cea mai bătrână, de 82, 83 de ani, mai avea urechea crestată. Cele tinere nu își mai taie urechile.

Horia Daraban: Pe parcurs, v-ați întâlnit cu sentimentul de frică, de nesiguranță?

Dragoș Nica: În ultima zi, la plecare, eram în holul hotelului și vedeam la televizor că încep violențe și mă uitam la ceas și pe telefon, dacă nu s-a anulat zborul. Am plecat la aeroport, mi-au dat acolo un bilet de mână scris „Cairo” pe el și stăteam într-o sală de așteptare foarte mică, cu câteva scaune, unde avea un televizor și mă uitam cum se trăgea între diferite grupări.

Horia Daraban: Ce v-ați spus atunci?

Dragoș Nica: Da, și-am zis că nu mai ajung. Am avut emoții mari, a venit avionul și am plecat. Am făcut șase ore până în Cairo.

Horia Daraban: Faptul că erați la foarte mare distanță de familie, cum țineați legătura cu cei de acasă?

Dragoș Nica: Când ajungeam pe aeroport, îmi cumpăram cartelă cu număr și, pe unde aveam semnal, trimiteam o poză sau un mesaj. Și pe această, cale mulțumesc soției și familiei că au fost de acord să plec de acasă peste o lună de zile. Le-am stricat concediul.

Horia Daraban: Având în vedere ceea ce ați povestit dumneavoastră, ați recomanda, ați sugera altor pasionați de orizonturi mai îndepărtate să facă o astfel de călătorie în Sudanul de Sud? Și dacă da, de ce?

Dragoș Nica: Le recomand celor care le place adrenalina. În primul rând, cei care sunt vaccinați pot să meargă acolo, să nu aibă frică când se întâlnesc cu populațiile băștinașe, să zâmbească la ei și atunci este o interacțiune între turist și cei din trib foarte, foarte faină.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: Dragoș Nica

Angela Grămadă, analist politic, despre operațiunile rusești de influențare a alegerilor parlamentare din Republica Moldova: „agresivitatea este cuvântul potrivit care caracterizează această campanie electorală”. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (21.09.2025)

Publicat de hdaraban, 22 septembrie 2025, 17:01

La emisiunea „Weekend cu prieteni”  Angela Grămadă, președinte al Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale a spus că, pentru forțele proruse, „miza acestor alegeri este totuși deturnarea acelui parcurs european al Republicii Moldova și oprirea tuturor acțiunilor care au dus la ceea ce s-a întâmplat anul trecut, adică la acel rezultat fragil al referendumului pro-european.”

Invitata lui Horia Daraban a vorbit și despre acțiunile de influențare a votului din diaspora: „e greșit să credem că diaspora este ferită și că formațiunile proruse nu au înțeles rolul diasporei. Se lucrează inclusiv pe această fractură [dintre cei din Republica Moldova și rudelele lor plecate], este parte a campaniei electorale. Adică, diaspora nu ar înțelege cu adevărat care sunt problemele cu care se confruntă cetățenii în interiorul Republicii Moldova. Acest lucru nu este adevărat, pentru că, altfel, diaspora nu ar mai contribui și nu și-ar ajuta oamenii care au rămas acasă.”

 Horia Daraban: Bani pentru cumpărarea alegătorilor, convorbiri telefonice și discuții pentru influențarea acestora, instituții implicate pentru a face propagandă în favoarea politicienilor și partidelor proruse, tot felul de canale deschise pentru a ajunge la alegători. Care sunt planurile pe care se desfășoară aceste acțiuni de indicare a unor opțiuni politice, de defăimare a altora?

Angela Grămadă: Cred că ambele variante sunt corecte, cele pe care le-ați menționat dumneavoastră, dar cea mai importantă miză a acestor alegeri este totuși deturnarea acelui parcurs european al Republicii Moldova și oprirea tuturor acțiunilor care au dus la ceea ce s-a întâmplat anul trecut, adică la acel rezultat fragil al referendumului pro-european. De fapt, partidele proruse și asistența pe care o primesc acestea din afară a Republicii Moldova, mă refer din partea Moscovei, doresc oprirea acestor reforme, pentru că sunt foarte mulți lideri ai acestor partide care au probleme cu justiția și care au lucrat împotriva intereselor naționale ale Republicii Moldova.

Doar ajungând la guvernare pot să pună capăt acestui proces, chiar dacă în Constituția Republicii Moldova este deja scris altceva, e menționat altceva după acel referendum pro-european pe care l-am avut anul trecut. Deci miza acestor alegeri, pe lângă ajungerea la guvernare a acestor formațiuni politice proruse, este și oprirea acestui proces de integrare europeană al Republicii Moldova.

Horia Daraban: Invoc două teritorii, două zone geografice, să spun așa: Transnistria și Găgăuzia. Prin factorii politici și nu numai din aceste zone, cum este influențată opțiunea de vot în Republica Moldova?

Angela Grămadă: Eu aș mai adăuga alte câteva regiuni care generează provocări pentru autoritățile guvernamentale. Pe lângă Găgăuzia și regiunea transnistreană, mai avem câteva regiuni în Republica Moldova unde locuiesc compact vorbitori de limbă rusă. Aici includem și pe ucraineni, și pe etnicii ruși, dar și etnicii bulgari, care sunt cumva mai mult influențați de propagandă și dezinformare.

De ce? Pentru că s-a lucrat foarte bine cu ei, s-a făcut foarte eficient profilul alegătorului și s-au calculat toate fricile și toate acele mecanisme care pot să alimenteze aceste frici. În majoritatea cazurilor, fricile sunt asociate cu o Uniune Europeană decadentă, care vrea să închidă anumite biserici în Republica Moldova, adică să limiteze libertatea religioasă.

Se marșează în continuare pe acea criză energetică a Republicii Moldova și aici avem în vedere faptul că s-au făcut promisiuni că se va aduce gaz la un leu în Republica Moldova, dacă vor veni anumite forțe proruse la guvernare, lucru care nu este adevărat, e imposibil să se întâmple acest lucru, mai ales că avem acest context regional complicat, că vor fi limitate și mai mult drepturile și libertățile minorităților etnice, deși în Uniunea Europeană acestea sunt garantate și există state care au practici în acest sens, care sunt de luat în considerare; aici o avem în vedere și România, mă refer la experiența românească, și multe alte lucruri care, în continuare, dacă mi-e permis termenul, aș folosi chiar direct, bagă frica în oameni, deși nu există argumente pentru așa ceva, pentru simplu motiv că toate acele beneficii pe care Uniunea Europeană poate să le producă pentru cetățenii europeni, sunt parte a unor realități moldovenești, adică bani mai mulți pentru proiecte de infrastructură, pentru renovarea unor obiective de infrastructură civilă, grădinițe, școli și nu numai, edificii culturale și așa mai departe.

Adică, oamenii sunt speriați atât de mult de această propagandă și dezinformare, încât nu mai ajung să vadă lucrurile bune și transformările bune care se întâmplă în jurul lor. Și mai există o parte care, din cauza că nu dorește să se transforme, pur și simplu acceptă acei bani, care nu sunt foarte mulți, din partea formațiunilor pro-rușe sau a  acelor activiști pro-ruși care acționează pe teritoriul Republicii Moldova prin diferite scheme. Și pentru acei 50 de euro, omul este gata să-și vândă votul, pentru că primește bani în mână rapid, fără a se gândi care ar putea să fie consecințele pe termen lung. Transformarea de mentalitate va fi un proces foarte greu în Republica Moldova ca de altfel și în multe alte state ex-sovietice.

Horia Daraban: La acest tablou pictat în culorile fricii, nesiguranței, contribuie și Biserica Moldovei, cea care este supusă canonic, legată de Biserica Rusă?

Angela Grămadă: Da, foarte mult. Chiar dacă a existat și o adresare deschisă a Mitropolitului Moldovei, Vladimir, către preoți să nu se implice în activitatea electorală, știm foarte bine, de exemplu, că un număr destul de impresionant de preoți din Republica Moldova o susțin, de exemplu, pe Victoria Furtuna sau sunt asociați cu Igor Dodon și Partidul Socialiștilor.

Și aceștia, da, fac campanie electorală foarte intens. Anul trecut, la alegerile prezidențiale, preoții chiar au fost au fost unii dintre acei cărăuși care au adus ilegal pe teritoriul Republicii Moldova sume impozante de bani, resurse financiare, care au fost implicate în această campanie electorală. Și anul acesta ei s-au organizat nu doar în biserici, dar s-au organizat inclusiv în spațiul online. Adică, foarte multe dintre bisericile sau dintre parohiile din Republica Moldova au conturi de TikTok, acolo unde promovează aceste falsuri, neadevăruri și, într-adevăr, subjugă oamenii prin acele frici pe care le promovează în ceea ce privește integrarea europeană și faptul că le va fi limitată în enoriașilor libertatea religioasă.

Horia Daraban: Dinamica acestui tablou  pe care l-ați descris dumneavoastră pare foarte greu de reașezat, aceste acțiuni par foarte greu de combătut de către autoritățile guvernamentale din Republica Moldova.

Angela Grămadă: Chiar dacă s-au făcut eforturi considerabile în acest sens, pentru că și Poliția, Inspectoratul General al Poliției Republicii Moldova și societatea civilă, mai ales jurnaliștii de investigație, în continuare, au adus dovezi că lucrurile ar trebui să se întâmple altfel decât se întâmplă, adică scheme de corupție, modul în care sunt oamenii implicați în aceste scheme, faptul că au existat foarte multe sentințe ale instanțelor de judecată care au sancționat anul trecut corupția, nu i-au oprit pe cei care au atât de mari interese în Republica Moldova să se oprească și să acționeze mai puțin agresiva. Agresivitatea este cuvântul potrivit care caracterizează această campanie electorală.

Horia Daraban: Aș vrea să vă adresez două întrebări, dar care au un numitor comun și mă refer la diaspora. Diaspora basarabeană, în primul rând, este ferită prin faptul că este departe de Republica Moldova? Aceasta ar fi prima întrebare; și a doua întrebare, în funcție de răspunsul pe care îl oferiți dumneavoastră, există riscul fracturii între cei rămași acasă și cei plecați la muncă peste hotare? Să se rupă această legătură care este organică, este firească, dar care totuși, prin prisma opțiunilor de vot, până la urmă, poate fi afectată?

Angela Grămadă:  Diaspora nu este ferită deloc pentru că, în diaspora, anumite formațiuni proruse deja au ajuns. Dacă dumneavoastră puteți să considerați diasporă și România, atunci știm foarte bine ce s-a întâmplat la Iași, săptămâna trecută, acei oameni, care au fost identificați de către poliția din România, ca apelând basarabeni care locuiesc aici, pe teritoriul României, îndemnându-i să voteze pentru anumite formațiuni proruse.

Vreau să vă amintesc că și la alegerile parlamentare anterioare noi am avut în diaspora un număr impresionant de persoane, în diaspora occidentală, nu mă refer la cea din spațiu ex-sovietic, un număr impresionant de persoane care au votat cu „Partidul Nostru” și cu Renato Usatîi.

Deci, e greșit să credem că diaspora este ferită și că nu au înțeles rolul diasporei, formațiunile proruse sau formațiunile ai căror lideri au probleme cu justiția în Republica Moldova. Dar da, se lucrează inclusiv pe această fractură, este parte a campaniei electorale. Adică, diaspora nu ar înțelege cu adevărat care sunt problemele cu care se confruntă cetățenii în interiorul Republicii Moldova.

Acest lucru nu este adevărat, pentru că, altfel, diaspora nu ar mai contribui și nu și-ar ajuta oamenii care au rămas acasă. Mă refer la rude, mă refer la copii, bătrâni și așa mai departe. Diaspora cunoaște care sunt problemele Republicii Moldova, dar e un element important al campaniei și al modului în care este verificată și sancționată această implicare mai mare din partea diasporei ca să poată fi și ea controlată într-un fel sau altul. A miza în totalitate doar pe diaspora este un element greșit pentru formațiunile pro-europene și ele ar trebui să se concentreze pe plan multiplu și în interior, dar și în exteriorul Republicii Moldova.

Horia Daraban: Privind la nivel macro, toată această campanie de influențare a votanților este, de această dată, de o intensitate mai mare sau este doar mai vizibilă acum?

Angela Grămadă: Eu zic că este și mai mare, resursele sunt mai mari. Colegii dumneavoastră, mă refer la jurnaliștii din Republica Moldova, au și demonstrat, au adus dovezi și Inspectoratul General de Poliție deja a confiscat foarte multe resurse financiare și, conform experților din Republica Moldova care au fost implicați în monitorizarea acestor campanii electorale, se știe că aproximativ 350 de milioane de dolari au fost implicate din afară a Republicii Moldova pentru a influența rezultatul acestor alegeri. Deci sumele sunt mult mai mari decât am avut, de exemplu, anul trecut la alegerile prezidențiale și pentru referendumul pro-european.

Horia Daraban: Având toate datele pe fundal ca o concluzie a  dialogului nostru, poate pare imposibil, încercăm un pronostic al finalului de alegeri parlamentare din Republica Moldova?

Angela Grămadă: E un lucru greu să facem pronosticuri acum, dar ideea este următoarea: suntem la limită, exact cum am fost și anul trecut la limită și trebuie să-i facem pe ascultătorii dumneavoastră și cei care, în general, sunt atenți la ce se întâmplă în Republica Moldova să înțeleagă faptul că votul contează și că nu există un tur doi, așa cum s-a întâmplat la alegerile prezidențiale de atunci și că e timpul să iasă la vot și să nu stea acasă în acea zi. Dar situația este la limită și de aceea trebuie să ne implicăm fiecare dintre noi. Votul fiecăruia contează.

Varianta audio a interviului:

Cartea – Dialog și didascalie în opera lui Caragiale, de Gheorghe Nicolaescu, lansată la Iași

Publicat de Gabriela Rotaru, 18 septembrie 2025, 08:00

Volumul a văzut lumina tiparului, anul acesta, la Editura CREATOR din Brașov. Prefața cărții se intitulează Avertizorul de imbecilitate și este semnată de către Tudor Păcuraru.

Volumul a fost prezentat de către Diana Vrabie, Ioan Alexandru Tofan, Ioan Răducea și Grigore Radoslovescu, președinte al Uniuniii Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala Iași.

Înaintea deschiderii manifestării, am invitat la dialog pe Gheorghe Nicolaescu, cel care ne spune povestea cărții pe care a scris-o; Gheorghe Nicolaescu ne spune și cui se adresează volumul de față, pentru ca imediat să ne vorbească și despre geniul lui Caragiale.

Cu prilejul lansării de zilele trecute de la Iași, am invitat la dialog și pe profesorul universitar, specialist în Filozofie, Ioan Alexandru Tofan de la Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice (Departamentul de Filosofie) din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi.

Profesorul Ioan Alexandru Tofan ne spune despre Dialog și didascalie în opera lui Caragiale că „este o carte curajoasă”, iar personajul principal din opera lui Caragiale, temă reflectată și în paginile cărții de față, este dialogul.

Gheorghe Nicolaescu, după cum ne mai precizează universitarul ieșean, în paginile cărții sale „procedează în mod detectivistic”, fiind astfel „foarte atent la detaliile care dau sens întregului”.

Reamintim că relatăm de la prezentarea cărții Dialog și didascalie în opera lui Caragiale, volum semnat de către generalul Gheorghe Nicolaescu, manifestare desfășurată, la Iași, în ziua de sâmbătă, 13 septembrie 2025, începând cu ora 11, în incinta Cercului Militar.

O altă voce pe care am înregistrat-o cu ocazia manifestării de la Iași, este a domnului profesor Ioan Răducea, Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași, cel care despre cartea de față ne spune că „este inovativă”.

Capitolul al IV-lea al volumului – Mesajul ascuns al comediei „Dale Carnavalului”, o altă temă a dialogului.

Ioan Răducea ne mai spune că volumul semnat de către Gheorghe Nicolaescu „este remarcabil și împrospătează apele în zona criticii despre marii noștri clasici”.

Aproape de final, profesorul Ioan Răducea ne răspunde la întrebarea – Cum este perceput Caragiale în paginile volumului de față?

Evenimentul a fost deschis printr-un emoționat recital liric susținut de către artista ieșeană Elena Puravu.
Imediat după recitalul Elenei Puravu atât despre biografia, cât și despre unele subiecte suprinse în paginle volumului (n.n. Dialog și didascalie în opera lui Caragiale) semnat de către Gh. Nicolaescu a vorbit domnul Grigore Radoslovescu, președinte al Uniuniii Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala Iași.

Următoarea voce pe care publicul prezent, în număr destul de mare, a putut-o asculta a fost a criticului literar Diana Vrabie, cea care, concret și la obiect, a prezentat cartea semnată de către Gheorghe Nicolaescu.

Referitor la titlul volumului, Diana Vrabie amintește alți filologi (Maria Cătănescu, Sanda Golopenția ș.a.) care s-au ocupat de-a lungul anilor de opera lui I. L. Caragiale.

După toate acestea, criticul literar Diana Vrabie ajunge la concluzia că: „volumul se adresează cititorilor interesați să descopere subtilitățile limbajului și mecanismele comicului la Caragiale”.

Volumul Dialog și didascalie în opera lui Caragiale (Editura CREATOR, Brașov, 2025), de Gheorghe Nicolaescu este dedicat fiicei Raluca Tatiana, soției Daniela și fiului Mircea Marius.
Manifestarea a fost moderată de către scriitorul Liviu Apetroaie.

Evenimentul s-a încheiat printr-un frumos moment artistic, evident, care a ilustrat secvențe din creația lui I. L. Caragiale, susținut de către eleva Teodora Carp (clasa a X-a) de la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași.

Referitor la cele prezentate, conchidem prin câteva cuvinte ale autorului cărții a cărei poveste am prezentat-o: La Caragiale rar ai să întâlnești oameni care muncesc. Dacă se întâmplă ca unul să fie lovit de hârnicie…, trebuie să apară de undeva un altul care să-l împiedice să continue. Și cum o face?! Ținându-l de vorbă, bineînțeles. Statul de vorbă nu este totuși o îndeletnicire a eroilor lui Caragiale, mai degrabă o tragere de timp, „o tragere a răsuflării” într-un moment în care se simte nevoia de socializare cu orice preț.

Înregistrările postate le difuzăm în câteva ediții viitoare ale emisiunii Dialog intercultural (vineri, h 20:30), de pe toate frecvențele Radio România Iași (1053 KHz/AM, 90,8; 94,5 și 96,3 MHz/FM).

Ne auzim online – AICI – http://myradioonline.ro/radio-iasi?gad_source=1&gclid=EAIaIQobChMIuPTomsG6iAMVCKhoCR1xegBvEAAYASAAEgLtV_D_BwE

AUDIO și TEXT: Dumitru ȘERBAN
FOTO: Calistrat ROBU

Proiect american de studiere a cetăților getice de la Stâncești, Botoșani. Alexandru Berzovan, cercetător științific la Institutul de Arheologie din Iași: „în epoca getică, spațiul dintre Carpați și Nistru este zona cea mai bogată în descoperiri; avem circa 130 de cetăți datate în această perioadă.” Emisiunea „Weekend cu prieteni” (14.09.2025)

Publicat de hdaraban, 15 septembrie 2025, 13:34 / actualizat: 15 septembrie 2025, 17:22

Cu siguranță, astfel de întrebări au fost puse și în anii 1960 -1970, când, la Stâncești, aproape de Botoșani,  au fost efectuate mai multe săpături arheologice de către specialiști de la Iași, Adrian Florescu și Marilena Florescu.

De altfel, în zona localității sunt două cetăți getice, pe un spațiu cu o arie foarte mare. Acum, vestigiile, după mai multe decenii, au revenit în atenție printr-un proiect de cercetare.

Inițiativa aparține unei echipe americane condusă de  profesorul dr. Owen Doonan, un arheolog cu o experiență de teren deosebită, care a săpat vreme de 25 de ani la Sinope, un oraș situat pe coasta turcească a Mării Negre.

În acest demers susținut financiar de partea americană este implicat și domnul Alexandru Berzovan, doctor în istorie, cercetător științific la Institutul de Arheologie din Iași.

            Într-un interviu acordat lui Horia Daraban, cercetătorul ieșean a  vorbit despre importanța sitului de la Stâncești, raportându-se și la sistemul de apărare observabil cu ochiul liber: „și astăzi, pe teren, de la coronamentul valului [de pământ] până la fundul actual al șanțului sunt șase metri diferență de nivel. Deci este enorm și astăzi se observă foarte pregnant în teren.”

            Referitor la proiectul de cercetare a cetăților getice de la Stâncești, interlocutorul a precizat că acesta presupune măsurători magnetometrice, scanări aeriene cu drone, dar și săpături arheologice în locuri special alese.

Având în vedere că, între Carpați și Nistru, pentru perioada secolelor V-III î.H., au fost identificate 130 de cetăți, Alexandru Berzovan spune că „este foarte important să cercetăm această perioadă, pentru că, ne place sau nu, geto-dacii fac parte din conștiința noastră națională, din povestea noastră, ca să spun așa. Și atunci, e important să oferim publicului informația științifică și adevărul istoric, ca publicul să nu cadă în tot felul de manipulări și de povești care n-au tangență cu realitatea și care au făcut și fac foarte mult rău.”

Horia Daraban: Care este legătura dintre americani și cetățile getice de la Stâncești, județul Botoșani?

Alexandru Berzovan: Este o poveste destul de lungă. Profesorul dr. Owen Doonan, care este un arheolog cu o experiență de teren deosebită, actualmente predă la Universitatea de Stat din California, din Los Angeles, dumnealui a săpat vreme de 25 de ani la Sinope, un oraș situat pe coasta turcească a Mării Negre.

Săpând acolo, a dezvoltat un interes pentru civilizațiile epocii fierului din zona bazinului Mării Negre și a observat că, în perioada aceasta timpurii a celei de-a doua Epoci a fierului, în întreaga zonă litorală a Mării Negre, ca și în interior, au loc niște evoluții, niște transformări cultural-istorice deosebite, din România până în Georgia, literalmente, cum spunea el: „from the Moldavian plain to the footsteps of the Caucasus”.

Dumnealui dorește să inițieze o serie de proiecte regionale de cercetare în România, Turcia și Georgia, în etapa actuală, iar pentru România a fost selectat situl de la Stâncești, pentru că este unul dintre cele mai reprezentative și mai bine conservate situri. Locuirea de acolo începe din secolul VI înainte de Hristos, se încheie undeva la mijlocul secolului III înainte de Hristos, deci trei secole de locuire continuă.

Horia Daraban: Revenind la proiectul americano-român, vara trecută, mai mulți cercetători americani și dumneavoastră ați mers în teren pentru primele cercetări, evaluări.

Alexandru Berzovan: În această campanie, profesorul Owen Doonan a venit însoțit de o echipă. Am mers pe teren în această etapă, am încercat să înțelegem nu doar cetatea de la Stâncești, ci și ceea ce este în jurul ei, pentru că vorbim de un centru de putere. Ori, în jurul unui astfel de centru de putere, cu siguranță gravitau și alte așezări mai mici.

Horia Daraban: Cine nu a văzut acea zonă își imaginează ziduri de cetate, cu multă piatră. Practic, ce s-a păstrat?

Alexandru Berzovan: Practic, la Stâncești, avem de a face cu o cetate apărată de un val de pământ simplu, cu o palisadă. La nivelul acestui interval cronologic, sigur, se folosea și piatra. La Cotnari, într-o etapă mai veche, în prima etapă de existență a cetății, avem un zid cu doi paramenți de piatră.

Dar la Stâncești, piatra era, probabil, mai greu accesibilă și atunci au optat pentru acest mod de a se apăra. Vreau să subliniez că și astăzi, pe teren, de la coronamentul valului până la fundul actual al șanțului, sunt șase metri diferență de nivel. Deci este enorm și astăzi se observă foarte pregnant în teren.

Horia Daraban: Această diferență de nivel spune ceva despre acea comunitate, despre acea populație, faptul că era numeroasă, faptul că era bine organizată?

Alexandru Berzovan: Da, așa ceva, o fortificație de asemenea anvergură, nu se poate ridica fără o comunitate bine închegată, pentru că e nevoie de munca unei întregi comunități. Vorbim, în primul rând, de prepararea terenului, de defrișare, de tăierea lemnului necesar pentru palisadă, de excavarea și mutarea pământului.

Și subliniez aici un lucru foarte important, că foarte multă lume are impresia că un val de pământ și un șanț reprezintă o construcție simplă, nu-i chiar așa. Sunt aici implicate cunoștințe de pedologie empirică, nu se folosește orice pământ; straturile de pământ pe care le folosesc, totul este gândit.

Horia Daraban: De aceea a și dăinuit.

Alexandru Berzovan: Exact, a și dăinuit, pentru că au știut ce să pună, cum să așeze. Au avut niște, să spun, cunoștințe empirice de geotehnică.

Horia Daraban: Revenind la proiectul de cercetare, ce presupune acesta mai exact, inclusiv săpături?

Alexandru Berzovan: Evident, săpăturile sunt o parte foarte importantă. Noi ce ne-am propus? În primul rând să continuăm cu scanările magnetometrice. Noi am făcut deja scanări magnetometrice doi ani în urmă cu echipă din Germania, pe o suprafață destul de redusă din cadrul cetățiIor și am avut parte de niște surprize foarte plăcute.

Horia Daraban: În ce sens?

Alexandru Berzovan: În sensul în care, prin scanarea aceasta geomagnetică, am putut observa existența unor structuri, a unor clădiri, două dintre ele de foarte mari dimensiuni, de 40 pe 60 de metri, destul de slab conservat. Ele au fost din lemn și din lut ridicate, dar care puteau să fie locuințe ale unor persoane importante din comunitate.

Horia Daraban: Dincolo de săpături, acum, cu siguranță, se folosește și tehnologia și mă refer inclusiv la drone care pot, hai să spun așa, scana terenul respectiv.

Alexandru Berzovan: Da, și asta vom folosi, iar săpătura va fi făcută pe niște obiective țintite, adică vom ști de dinainte cam unde și ce să săpăm, când vom avea magnetometria făcută integrală.

Horia Daraban: Vara trecută, spuneam mai devreme, ați fost cu colegii dumneavoastră americani pe teren. Să spunem ascultătorilor, există și un tezaur de la Stâncești, piese care sunt la Muzeul Național de Istorie din București. Vara trecută ați găsit obiecte, aveți proiecții că veți descoperi acțiunile viitoare de ordine arheologic?

Alexandru Berzovan: Noi ne-am limitat la niște cercetări non-invazive, deci am vrut să înțelegem efectiv ce este în jurul acestei cetăți, ce alte așezări sunt. Și am realizat o serie de cercetări de teren, identificând foarte multe așezări nefortificate, contemporane cu cetatea, în jurul ei, situate la distanțe variabile de 2, 3, 5 km. Foarte important, din punctul meu de vedere, este identificarea unei zone cu tumuli, cu morminte tumulare. Este o zonă care merită cu prisosință a fi investigată, pentru că ar putea să fie necropola aristocrației cetății și care, apropo, acolo ar putea să ofere, într-adevăr, piese, să spun, din metal prețios sau piese mai deosebite.

Horia Daraban: Această zonă tumulară este identificată?

Alexandru Berzovan: Da, știm unde este.

Horia Daraban: Care este pericolul cel mai mare pentru astfel de situri arheologice și care au mii de ani vechime?

Alexandru Berzovan: Cel mai mare pericol, din punctul meu de vedere, este nepăsarea.

Horia Daraban: A cui?

Alexandru Berzovan: A tuturor, pornind de la cei care ar trebui să asigure un anumit regim juridic de protecție acestui sit, până la localnicii care au niște terenuri acolo, dar ei nu cunosc, nu știu ce au și ară, ară uneori adânc cu plugul, distrugând vestigii arheologice; de la nepăsarea celor care n-au reușit atâția zeci de ani să coaguleze un proiect coerent de cercetare și așa mai departe. Nepăsarea este cea mai mare problemă.

Horia Daraban: Ne învață americanii cum să ne purtăm cu astfel de situri arheologice?

Alexandru Berzovan: Cu siguranță da, pentru că ei vin dintr-o altă cultură. Ei au avut experiența lucrului în foarte multe țări străine, vin cu o experiență bogată. Un lucru foarte important mi l-a spus Owen când am început lucrul: „așa cum aceste cetăți au fost ridicate de niște comunități și cercetarea lor trebuie tot în cadrul unor comunități făcute și tot comunitățile de azi trebuie să beneficieze și să câștige de pe urma acestor cercetări”.

Horia Daraban: Plecând de la ceea ce se știe în zilele noastre legat de așezările antice, zona Moldovei, județele Moldovei era una vie, activă din acest punct de vedere sau era un loc liber și care, dacă e să încerc cu o exprimare plastică, își aștepta locuitorii?

Alexandru Berzovan: Pentru secolele V-III înainte de Hristos, epoca getică, ca să spunem, pentru perioada aceasta, zona Moldovei, spațiul dintre Carpați și Nistru, este zona cea mai bogată în descoperirii. Deci, între Carpați și Nistru, avem la ora actuală circa 130 de cetăți datate aproape sigur toate în această perioadă. Ceea ce ne arată o dinamică deosebită, o dinamică deosebită a populației, a centrelor de putere. Este, practic, o societate care se dezvoltă la hotarele marilor stepe eurasiatice, având legături, desigur, și cu lumea mediteraneeană, prin coloniile grecești de la Marea Neagră, cu lumea central-europeană dar și cu lumea aceasta scitică dinspre răsărit.

Horia Daraban: Deci o zonă a intersecțiilor.

Alexandru Berzovan: Da, o zonă a intersecțiilor și care, la nivelul secolelor V-III înainte de Hristos s-a cunoscut o dinamică deosebită. A fost o zonă foarte intens locuită.

Horia Daraban: Ca o concluzie a dialogului nostru, totul analizat, descoperit cât mai repede sau trebuie lăsat și pentru generațiile viitoare, domnule Berzovan?

Alexandru Berzovan: Trebuie să lăsăm cât mai mult pentru generațiile viitoare, pentru că arheologia este o știință destructivă. O dată ce ai săpat, nu mai poți să le mai pui înapoi, în pământ. Și este foarte important să lăsăm și pentru generațiile viitoare, pentru că viitorii arheologi vor veni cu alte tehnologii mult mai avansate, cu alte abordări, cu alte interpretări și atunci trebuie să le rămână și lor ceva.

Horia Daraban: Iar pentru publicul larg, să știe de unde au venit?

Alexandru Berzovan: Este foarte important să cercetăm această perioadă, pentru că, ne place sau nu, geto-dacii fac parte din conștiința noastră națională, din povestea noastră, ca să spun așa. Și atunci, e important să oferim publicului informația științifică și adevărul istoric, ca publicul să nu cadă în tot felul de manipulări și de povești care n-au tangență cu realitatea și care au făcut și fac foarte mult rău.

Varianta audio a interviului:

(INTERVIU) Marian Ionescu, la Top 20 Radio Iași cu Cristina Spînu (13.09.2025)

Publicat de cristinaspinu, 14 septembrie 2025, 13:00 / actualizat: 15 septembrie 2025, 5:57

„2 Povești” este compusă de Marian Ionescu, pe versurile lui Dinu Olărașu.

Direcția 5 a luat naștere în 1991, Marian Ionescu fiind membru fondator și lider al trupei.

De-a lungul timpului, Direcția 5 a trecut prin mai multe schimbări de componență, dar și de stil muzical, păstrând totuși o linie generală de pop-rock melodic, cu influențe de soft rock și balade romantice.

Discografia formației este bogată, zecile de albume și sute de piese lansate care au cucerit publicul, indiferent de vârstă.

Direcția 5 este cunoscută și pentru numeroasele colaborări cu nume importante din industrie precum Lidia Buble, Delia, Andra sau Paula Seling.

Loredana, o artistă cu o carieră remarcabilă, care s-a reinventat în fiecare an și pentru fiecare generație, a abordat nenumărate genuri și stiluri, fie că a interpretat muzică pop, rock, populară, jazz, jamparale, blues sau musical.

Prin această noua piesă – „2 Povești”, Direcția 5 și Loredana readuc publicului esența colaborărilor lor: sinceritate, emoție și forța muzicii care unește generații.

Ascultați interviul realizat de Cristina Spînu cu Marian Ionescu la „Top 20 Radio Iași”, și urmăriți videoclipul piesei „2 Povești”!

#StareaEducației (INTERVIU) Ministrul Daniel David: ”Și eu sunt nemulțumit, dar haideți să vedem cum încercăm să construim pe această nemulțumire. Putem începe să regândim și să ameliorăm unele din aceste măsuri de austeritate, cu anul școlar viitor sau chiar cu începutul de an.”

Publicat de Andreea Drilea, 11 septembrie 2025, 14:05 / actualizat: 12 septembrie 2025, 12:40

Au fost manifestații în capitală chiar în prima zi de școală, iar sindicatele spun că vor face consultări pentru a decide cum continuă protestele, putând merge chiar și până la greva generală. În paralel, părinții și elevii privesc cu speranță, dar și cu îngrijorare, către un sistem educațional care, în ciuda eforturilor, continuă să se confrunte cu probleme cronice.

În acest context, colega noastră, Andreea Daraban, a discutat cu ministrul Educației, Daniel David, despre cum se pregătește sistemul pentru provocările noului an școlar și ce garanții există pentru ca educația să rămână o prioritate reală, nu doar una declarativă.

Andreea Daraban: Iată, sindicatele amenință cu greva generală. O moțiune simplă a fost depusă în Parlament împotriva dumneavoastră, studenții amenință și ei cu ample proteste la început de an universitar. Cum credeți că se pot aplana aceste tensiuni care, pe zi ce trece, par să escaladeze?

Daniel David: Da, să facem precizarea, moțiunea a fost depusă de grupul AUR, ca să fie informația corectă. În primul rând, noi trebuie să înțelegem că țara se află în situație de criză și nu este un cuvânt spus așa ca să fie spus. Dacă evaluările EcoFin, spre exemplu, din 9 iulie erau negative, exista posibilitatea să avem fondurile europene și PNRR-ul suspendate. Dacă S&P-ul (Standard & Poor’s), agențiile de rating, S&P în iulie și Fitch în august, ne-ar fi trimis în junk, puneau la risc salariile, bursele, dar și pensiile, ajutoarele sociale în toate domeniile, nu doar în zona educației. În acest context, evident că și educația este afectată, iar eu ca ministru am rolul principal, să mă asigur că oamenii au salariile și bursele asigurate până la sfârșitul anului. Așa că toate măsurile pe care le-ați văzut sau pe care le vedeți în pachetul 1 nu sunt măsuri de reformă în educație. Eu am preluat al doilea mandat ca un ministru al reformei pentru programul QX, pe care l-am anunțat și a fost mult mediatizat și în spațiul public. Problema este că atunci când te confrunți cu această criză, mi-am dat seama că m-am transformat dintr-un ministru al reformei, într-un ministru al austerității, într-un ministru al crizei. Situație pe care am acceptat-o, n-am fugit, n-am fugit ca, hai să spunem, alții, care poate ar fi fost în locul meu. Pentru că era cel mai ușor pentru mine să plec, eu nevizând o carieră de ministru, nefiind om politic, era cel mai simplu să spun, domnule, sigur, m-a susținut ca ministru pentru normalitate și reformă, țara e cu probleme, educația are probleme, acum eu plec, că nu vreau să îmi sacrific imaginea și să supăr oamenii. Am rămas pentru că mi-am dat seama că măsurile vor fi complicate, dar ele au un obiectiv foarte important, salariile și bursele noastre în acest an și prin această măsură contribuim și la stabilitatea țării. În acest context trebuie văzute nemulțumirile oamenilor, absolut justificate, dar cu toate nemulțumirile ați văzut că prima zi de școală a început, spun eu bine, copiii au fost primiți în toate școlile în care au mers. Este drept că n-am avut festivități peste tot, dar în majoritatea unităților școlare au fost festivități. Poate că într-o situație de criză nici nu trebuie să mizezi foarte mult pe festivități și pe alte lucruri, dar au fost, iar sindicatele și-au făcut vocea ascultată și prin protestul pe care l-au organizat la București. Întrebarea este ce facem cu aceste nemulțumiri. Putem să încercăm să ne contrăm unii cu ceilalți, minister cu sindicate, părinți cu profesori, nu știu, ceea ce după mine ar fi o greșeală, fiindcă nimeni nu a dorit aceste măsuri, nimeni nu le-a căutat. Ele, până la urmă, au avut, repet, funcția de a nu da oameni afară din sistem, de a nu tăia salarii, de a ne salva salarii și burse până la sfârșitul anului. Și eu sunt nemulțumit, dar haideți să vedem cum încercăm să construim pe această nemulțumire. Avem un buget de gândit și de organizat pe anul viitor. Hai să vedem când începem și reformele care au fost anunțate în raportul QX și care au fost, în general, bine recepționate și să vedem ce putem atenua din aceste măsuri de criză anul viitor, pentru că educația a fost prima în pachetul 1, nu fiindcă cineva avea o problemă cu educația sau cineva a spus,”dom’le, hai să ne legăm în primul rând de educație”. Dacă nu eram în pachetul 1, noi nu puteam să aplicăm aceste măsuri din septembrie și aveam acele probleme pe care le-am descris înainte. Dar, fiind prima care a intrat în această logică de criză fiscal-bugetară, trebuie să fie și prima care are beneficiile pe măsură ce ne stabilizăm fiscal-bugetar. Cam aceasta este situația în sinteză, ca să spun așa. Sunt și eu îngrijorat, dar am și mulțumirea că, repet, cu toate criticile din în această perioadă, totuși am reușit să asigur salarii și burse până la sfârșitul anului și perspectiva de dezvoltare, începând de anul viitor, inclusiv de reformele de care avem atâta nevoie în acest sistem, care trebuie să recunoaștem cu toții, în acest moment, nu funcționează bine sau nu funcționează așa cum ne-am dorit să funcționeze.

„Măsurile nu taie bani din educație, ci doar nu mai acordă suplimentările de două miliarde de lei, salvând aproximativ 400 de milioane în acest an.”

Andreea Daraban: Impactul real al tăierilor din educație operate prin Legea 141 este marginal pentru bugetul României, doar 0,02% din PIB în 2025 și 0,20% în 2026, se arată analiza a Romanian Economic Monitor, proiect al Facultății de Științe Economice din cadrul Universității Babeș-Bolyai. Așadar, apare această întrebare….

Daniel David: Dați-mi voie să vă spun, asta este o interpretare greșită, pe care am văzut-o în spațiul public, este rostogolită de diverse partide politice din opoziție, de diverși oameni, care nu înțeleg ce înseamnă aceste date, totuși sunt colegii mei de la UBB, eu știu bine despre ce se vorbește acolo.

Andreea Daraban: Așadar, nu sunt reale aceste date, spuneți dumneavoastră?

Daniel David: Nu, datele sunt reale, trebuie însă să le interpretăm corect. Noi trebuie să înțelegem următorul lucru. Noi avem un buget în acest an pentru educație. Acest buget nu acoperea până la sfârșitul anului salariile, bursele noastre și toate cheltuielile. Pentru că educația, în fiecare an, a trecut sau trecea prin procesul de rectificare, în care în vară, în toamnă, veneai cu suplimentările de care avea nevoie sistemul. Ce spune această analiză, alături de mai vechea analiză a Consiliului Fiscal, este că din bugetul insuficient pe care l-am primit, ca urmare a acestor măsuri, salvăm aproximativ 400 de milioane în acest an și 800 de milioane ar fi pe un an întreg. Numai că este vorba de ce salvezi din bugetul insuficient pe care l-ai avut. Educația ar fi avut nevoie la rectificare de încă 2 miliarde. Deci altfel spus, făcând aceste măsuri, noi practic nu mai cerem 2 miliarde și am salvat 400 de milioane, în total 2 miliarde 400. Este o sumă mare. Gândiți-vă, când noi am început să întoarcem țara pe dos și să luăm aceste măsuri, pornind de la un deficit de 30 de miliarde,  sigur că acum e mai mare, dar de la 30 de miliarde am pornit. Deci aproape 10% este suma pe care noi am reușit să o salvăm, ca urmare a acestor măsuri. Dincolo de toate discuțiile, repet, adesea, poate unele sunt cu bună credință, nu spun, dar nu se pricep să interpreteze datele. Altele, însă, cred că sunt cu rea credință, fiindcă de atâtea ori am spus aceste lucruri, că nu se reduce efectul la 400 de milioane, ci la 2 miliarde 400 de milioane în acest an, ceea ce este o sumă importantă. Și iarăși, fiindcă mi-ați dat această oportunitate, vreau să punctez următorul lucru. Educației nu îi se taie ceva. Nu se taie nimic, doar că nu mai primim cele 2 miliarde la rectificare. Asta este marea problemă. Și trebuia să ne descurcăm fără cele 2 miliarde. De aceea au apărut măsurile de criză fiscal-bugetară.

Andreea Daraban: Sigur că toată lumea se întreabă cum se justifică aceste reduceri într-un domeniu deja subfinanțat. Se tot spunea că vom oferi mai multă finanțare educației pentru a avea un act didactic de calitate.

Daniel David: Eu sunt foarte dezamăgit. Am văzut oameni care, cum să spun, au oarecare poziție publică, au o anumită zonă de expertiză. Oamenii ăștia refuză premisa de bază. Premisa este că noi, dacă nu primim cele două miliarde, noi nu putem avea salarii și burse. Spun încă o dată, educației nu îi se taie nimic, doar că nu i se mai dă.Eeu am încercat să discut, sigur, cu mai multe lume, să vedem ce soluții găsim. Aproape toți, să știți, refuzau premisa. Veneau și îmi propuneau tot felul de soluții, unele deștepte, unele bune, cu care și eu sunt de acord, sau eram de acord, sau pot să fiu de acord, dar nu în contextul generat de această premisă de criză fiscal-bugetară. Aproape nimeni nu mi-a sugerat alte soluții, decât cele pe care le vedeți, în contextul în care noi trebuia să luăm niște măsuri prin care să nu mai cerem și să ne descurcăm fără cele două miliarde. Asta este marea problemă cu discuțiile în spațiu public. Prea mulți vor să se cațere pe suferința, ca să spun așa, sau disconfortul sau nemulțumirile create în educație și în celelalte domenii, că le vedeți deja și în celelalte domenii, pentru imaginea personală. Adică dacă în situații de normalitate, noi n-am putut avea 15% din bugetul general consolidat sau 6% din PIB, în perioade de normalitate, noi n-am putut redimensiona clasele așa cum am fi vrut în situație de criză, e rațional să vii cu astfel de sugestii, când știi că măsura trebuie să vizeze salvarea posturilor, să nu dăm oameni afară, să nu tăiem salarii, să avem burse și să avem salarii până la sfârșitul anului?

„ Toate măsurile sunt temporare, sigur, unele pe o perioadă mai lungă, altele pe o perioadă mai scurtă. Dar putem începe să regândim și să ameliorăm unele din aceste măsuri, cu anul școlar viitor sau de ce nu, chiar cu începutul de an sau cu prima parte a anului viitor.”

Andreea Daraban: Există intenția de a reveni asupra acestor măsuri în bugetul pentru 2026? Aveți un calendar clar?

Daniel David: Intenția mea există. Să știți că după discuția de la Cotroceni cu sindicatele, înțeleg că și sindicatele își fac propria analiză pentru a vedea ce impact există, ce măsuri s-ar putea atenua anul viitor și președinția mi-a cerut și mie același lucru. Toate măsurile pe care le-ați văzut sau care au apărut în spațiul public sunt măsuri temporare, sigur, unele pe o perioadă mai lungă, altele pe o perioadă mai scurtă. Dar putem începe să regândim și să ameliorăm unele din aceste măsuri, cu anul școlar viitor sau de ce nu, chiar cu începutul de an sau cu prima parte a anului viitor, dar pentru asta trebuie să facem aceste analize. Eu am invitat și o să invit pentru această analiză și sindicatele, elevii, studenții, profesorii. Dacă vor dori să participe, să facem împreună aceste proiecții și să gândim aceste măsuri, m-aș bucura. Altfel, ministerul oricum trebuie să le facă, pentru că le aveam în intenție, indiferent că îmi cerea sau nu președinția. Acum, cu atât mai mult, trebuie să le fac pentru că ne cere și președinția. Sigur, întâi le voi discuta cu premierul și la nivel de guvern și după aceea le voi prezenta și președintelui.

Andreea Daraban: Cam când credeți că vor începe aceste discuții?

Daniel David: Eu deja am început să invit. Noi trebuie să ne apucăm de lucru, fiindcă termenul e destul de scurt. O lună, două, trebuie să avem această viziune. De asemenea, premierul, probabil, va începe discuțiile, în curând, despre bugetul pe anul 2026, așa că toate lucrurile se întâmplă, ca să spun așa.

„Noile programe pentru liceu ar urma să fie finalizate până la sfârșitul acestui an, iar manualele și formarea profesorilor vor fi pregătite pentru anul școlar 2026.”

Andreea Daraban: Ați anunțat la începutul lunii septembrie că s-au constituit echipe de lucru pentru noile programe școlare pentru liceu, iar lucrările au și început, după ce noile planuri cadru au fost aprobate. Când ar urma să fie finalizate aceste programe pentru liceu?

Daniel David: Cele mai multe, mai ales cele legate de trunchiul comun, ar trebui să fie finalizate spre sfârșitul acestui an. După aceea să putem intra în logica manualelor și formării profesorilor pentru a putea preda aceste noi conținuturi, fiindcă sper și vedeți dincolo de criză, încerc să mai rămân pe alocuri și ministrul al reformei. Cred că este una dintre cele mai importante reforme din ultimii ani, din educație, reforma curriculumului la nivel de liceu. Fiecare echipă de lucru are oameni din preuniversitar, universitar, din zona Academiei și a institutelor de cercetare, astfel încât conținuturile să se lege între ele.  De asemenea, fiecare echipă a primit două, trei modele de programe din țări la care noi ne raportăm educațional, astfel încât să învățăm și noi că uneori ”less is more”, adică uneori e mai bine să ai mai puțin conținut, dar mai relevant sau distribuit mai bine între liceu și universitate.  Și sper că această reformă, această regândire a curriculumului să aibă un efect și asupra analfabetismului functional, în sensul că, să asistăm și la o reducere a acestuia, mai ales că am cerut fiecărei echipe să gândească programele în așa fel încât 25% din timpul alocat fiecărei discipline să nu mai fie legat obligatoriu de lecție, ci în 25% din timp să faci altceva. După ce ai predat, să te ocupi de consolidarea și fixarea competențelor pe care le-ai format. Doi: să corectezi competențele pe care ai intenționat să le formezi, dar vezi că copiii nu le au. Trei: să utilizezi aceste competențe în viața de zi cu zi, fiindcă noi aici suntem foarte deficitari, ca să spun așa, adică formăm competențe, dar de multe ori nu știm să le aplicăm în viață de zi cu zi, vedeți și performanța la testele PISA. Și patru: competențele, odată consolidate și fixate, să poată să fie dezvoltate și pentru performanță. Și dacă reușim să facem acest lucru, deci un curriculum în care ai o programă mai aerisită, cu conținuturi relevante, care să aibă 25% din timp alocat acestor activități pe care vi le-am descris, eu cred că este un pas mare înainte pentru a reduce analfabetismul funcțional și a ne asigura că avem copiii care ies din liceu cu un nivel adecvat de competențe.

Andreea Daraban: Vor fi cunoscute, publicate, draft-urile acestor programe școlare pentru consultare publică înainte de versiunea finală?

Daniel David: Vor fi, dar vă dați seama că nu începi să faci o dezbatere publică pe conținutul programelor.

Andreea Daraban: Mă gândesc că o dezbatere cu profesorii poate ar fi utilă, cei care predau.

Daniel David: Probabil că o vom face, dar nu o dezbatere… Totuși sunt echipe de lucru, experți care au fost selectați, sigur că o să le facem, o să le prezentăm public, dar nu le vom construi prin demersuri publice de jos în sus. Totuși un astfel de demers este un demers care trebuie să se bazeze pe experți, este top-down, de sus în jos, dar sigur îl validez și îl discut în diverse grupuri și cu alți profesori care nu sunt în grupul celor care propun programele. Va fi acest demers, dar repet, totuși linia principală va fi top-down.

Andreea Daraban: Manualele noi, conforme cu noile programe, vor putea fi gata la timp, să fie disponibile în septembrie 2026, pentru prima generație care ar urma să beneficieze de aceste schimbări?

Daniel David: Da, pentru clasa a IX-a. Acesta este planul nostru. Clasa a IX-a, în 2026, să înceapă cu un curriculum nou, adică alt plan cadru, alte conținuturi, programe, manuale și profesori pregătiți, antrenați și pentru metode mai moderne, inclusiv pentru a preda cu tehnologie avansată, inclusiv aceste noi conținuturi.

Andreea Daraban: Mă gândesc că vor urma și schimbări în evaluarea elevilor la final de liceu. Ce modificări majore sunt preconizate pentru bacalaureatul din 2030 în contextul noii structuri curriculare? Discutați deja despre asta?

Daniel David: Nu trebuie să discuți fiindcă lucrurile sunt prinse în lege. Avem o lege, bacalaureatul este descris acolo, deocamdată nu au fost presiuni, sugestii, propuneri să fie modificat. Adaptăm planurile cadrul, conținuturile pentru acel bacalaureat.

Andreea Daraban: Spuneați în luna iunie că trebuie să avem standarde de evaluare și de notare, iar pentru învățământul liceal ar trebui elaborate odată cu programele școlare.

Daniel David: Da, vor fi și ele propuse la sfârșit de an, odată cu programele.

Andreea Daraban: Vor conține aceste standarde exemple de itemi, descrieri ale performanțelor elevilor sau doar principii generale?

 Daniel David: Nu, nu, vor fi ca un manual de lucru.

Andreea Daraban: Și profesorii vor fi pregătiți, vor fi informați?

Daniel David: Vor fi pregătiți, corect, pentru a le utiliza, fiindcă asta este o problemă în cazul nostrum: standardele de evaluare, standardele de notare nu există sau nu sunt înțelese. Astfel încât de multe ori, nu știu, o notă de 8 la Iași, nu este tot una cu un opt într-o școală din Cluj. Ca să nu mai vorbesc că și la Iași, o notă de opt poate să fie foarte diferită de o notă de opt, la aceeași materie, într-o școală diferită. Și atunci avem, vedeți mereu, aceste probleme să folosim portofoliul educațional al copiilor. Notele, nu știu, la nivel de gimnaziu sau notele pe parcursul mai multor ani nu le putem compara, neavând foarte riguros definite aceste standarde.

Andreea Daraban: După finalizarea acestora, cum intenționați să le implementați? Vor fi pilotate?

Daniel David: Nu, vor fi prezentate, vom face training și vor fi aplicate.

Andreea Daraban: Și credeți că va fi timpul necesar ca să intre din septembrie anul viitor?

Daniel David: Totuși lucrăm cu profesori, profesori care dau deja note, care fac evaluări, doar că trebuie să le dăm un ghid, astfel încât să standardizăm oarecum acest proces pe care ei îl fac deja și îl fac de ani de zile, ca să putem să avem un grad mai mare de standardizare între modalitățile în care colegii noștri lucrează. Dar dacă tot m-ați întrebat de evaluare, o altă schimbare importantă care va veni, mai ales pentru testările, pentru evaluările standardizate din clasele a II-a, a IV-a și a VI-a, vor începe să aibă și itemi care se referă la ceea ce vă spunem înainte, nu doar la testarea competențelor, ci și la testarea utilizării competențelor din viața cotidiană, astfel încât, deja din clasa a II-a, a IV-a și a VI-a, copiii să învețe că școala îi ajută să descopere lucruri utile în viața lor și în acest fel îi pregătim și pentru testarea PISA, care va urma în clasa a IX-a.

          ”Evaluarea de la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a va include nu doar testarea competențelor, ci și aplicarea acestora în viața de zi cu zi”

Andreea Daraban: Așadar, va fi schimbată modalitatea aceasta de testare la a II-a, a IV-a, a VI-a, de când?

Daniel David: Deja, metodologia este pusă în dezbatere publică, următoarele testări vor fi în această logică, dar schimbările nu sunt majore, rămâne ce a fost înainte, doar că vom avea și câțiva itemi în logica PISA, adică, utilizarea competențelor în viața de zi cu zi, nu doar testarea prezenței acestor competențe, așa cum au fost ele formate prin programe.

Andreea Daraban: Și se va face și o statistică, rezultatele acestea vor fi corelate cumva?

Daniel David: Așa este, am accentuat acest lucru, în sensul că am pus și în metodologie faptul că dacă tot facem aceste testări, trebuie să beneficieze școala, astfel încât să înțeleagă cum stă prin raportare la alte școli și rezultatele trebuie să ajungă în clasă, la profesori, la copil și la părinte, astfel încât, odată ce ai făcut această testare, să înțeleagă fiecare unde se află, într-un cadru de referință național, și de acolo o să poți după aceea să lucrezi pentru a corecta lucrurile care trebuie corectate sau a le dezvolta și utiliza pe cele care sunt deja formate. Deci, este clar că nu vrem să le lăsăm niște forme fără fond, vrem să le ducem pentru a devini un beneficiu și pentru școală și pentru copil și profesor.

Andreea Daraban: În ceea ce privește clasa VIII-a, evaluarea națională anul acesta rămâne așa, dar de anul școlar umător cum va fi?

Daniel David: Am problematizat în QX acest lucru că trebuie să gândim, să regândim evaluarea națională. Parcă nu este în regulă să-ți propui la gimnaziu formarea a opt competențe cheie și după aceea să testezi două. Parcă nu este în regulă să ai o evaluare punctuală, adică într-o zi de care să depindă după aceea cariera și evoluția copilului la nivel de liceu, dar nu suntem în faza asta. Repet, noi suntem acum în fază de criză fiscal-bugetară. Încerc să duc reformele care știu că sunt larg acceptate și care nu mai generează alte discuții suplimentare. Dacă ne stabilizăm fiscal-bugetar, va trebui să gândim și lucruri care, initial, vor genera dezbateri și unele aprinse, așa cum au fost și planurile cadru, dacă țineți minte, în primul meu mandat. În final, trebuie, însă, să ajungem, sigur, la un model care este asumat de către majoritate. Însă nu se pune problema acum sau pe viitorul apropiat. Trebuie să ieșim din logica de criză ca să putem intra într-o logică de reformă.

Varianta audio a interviului:

FOTO gov.ro

(INTERVIU) Loren, la Bună Dimineața cu Cristina Spînu (07.09.2025)

Publicat de cristinaspinu, 8 septembrie 2025, 20:10

Loren este ”proiectul muzical” de suflet al lui Keo. Tânăra artistă a început să colaboreze cu Keo la 16 ani, ajungând foarte repede să fie „adoptată” de cuplul Keo/Misty. Dacă Keo este cel care se ocupă de muzică, Misty este cea care îi dă artistei sfaturi legate de stil, atitudine și look.

Și, iată, a venit și momentul ca cele două să intre împreună și în studio. Rezultatul: piesa „Vreodată”.

Ascultați mai jos interviul integral realizat de Cristina Spînu cu Loren, și urmăriți videoclipul piesei „Vreodată”!

Ianis Scutaru, un adolescent din Piatra Neamț, performanță de Cartea Recordurilor la telegrafie viteză. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (7.09.2025)

Publicat de hdaraban, 8 septembrie 2025, 18:28

Este o premieră românească pentru acest domeniu. Desigur, informațiile din introducere nasc curiozități, de aceea, la „Weekend cu prieteni„ invitați au fost protagonistul performanței, Ianis și domnul Gheorghe Paisa, antrenorul lotului național de telegrafie viteză din cadrul federației române de profil, totodată, antrenor la Clubul Sportiv Ceahlăul.

În interviul realizat de Horia Daraban, cei doi interlocutori au vorbit despre felul în care se realizează pregătirea pentru o astfel de performanță.

Ianis  a spus că, în momentul stabilirii recordului, „reacția sălii a fost de bucurie generală. Toată lumea s-a ridicat, a aplaudat, m-a felicitat. A fost un moment de neuitat.”

Antrenorul Gheorghe Paisa  a evidențiat performanța juniorului, care e valabilă pentru toate categoriile de vârstă, spunând că: „dacă la Campionatul Mondial, proba este de 10 minute, Ianis, la Cartea Recordurilor, făcut-o în 110 secunde. Practic, aici este câștigul, în această performanță a lui Ianis. O informație care se poate transmite în 10 minute, el a putut să o transmită în 110 secunde”.

Horia Daraban: Domnule antrenor, vă propun să dăm cuvântul tânărului Ianis. Cum a fost la această încercare reușită de a stabili un record mondial la telegrafie viteză? La o masă, într-o sală, cu mult public?

Ianis Scutaru: În primul rând, am avut foarte multe emoții, deoarece este o diferență între a face la antrenament sau într-o competiție în care sunt singur în cameră, iar acum, se uitau mulți oameni la mine și eram emoționat de acest gând că aș putea eșua, dar asta m-a motivat într-un fel să fac mai mult.

Horia Daraban: Un calculator, un program care numără semnele pe minut?

Ianis Scutaru: Este un program în care avem 50 de indicative și acestea trebuie să le recepționăm la o anumită viteză setată de noi la început, care crește sau scade în funcție de dacă indicativul este corect sau greșit. Cu cât este viteza mai mare cu atât este și punctajul mai mare. Și, practic, punctele se acumulează făcând un indicativ corect și sunt 50 de indicative.

Horia Daraban: Semnalele, în codul Morse?

Ianis Scutaru: Da.

Horia Daraban: Când te-ai apucat de telegrafie, cum ai ajuns să înveți limbajul Morse?

Ianis Scutaru: De telegrafie m-am apucat în octombrie 2018, sunt aproape șapte ani de atunci. Făceam fotbal la Sala Sporturilor și clubul este chiar lângă și eram curios ce este acolo, pentru că nu înțelegeam ce poate însemna acest lucru și m-am dus și mi-a plăcut ideea de a transmite și de a recepționa codul Morse.

Horia Daraban: Așa ai început, așa l-ai întâlnit pe domnul antrenor. Domnule Paisa, cu ce sentiment la aflarea veștii? Sau ați fost chiar în sală, în Germania?

Gheorghe Paisa: Desigur că am fost alături de Ianis. Noi am mai încercat și anul trecut, în Statele Unite, dar din cauza diferențelor de fus orar, a oboselii, două nopți pe avion, n-am reușit să depășim recordul mondial. Recordul mondial, să spunem ascultătorilor, în competiții oficiale, este tot al lui Ianis, din 2022. Practic, tot ține ștacheta sus, campion mondial și cu record mondial.

Este record mondial absolut, pe toate categoriile, el fiind junior, chiar junior 2, sub 16 ani, are 14 ani la ora actuală. Ultimul record l-a făcut în 2024, în Tunisia, la campionatul mondial de telegrafie, în care a obținut un rezultat destul de bun, dar acum în Germania a depășit acel record cu foarte multe puncte. Practic a avut 311.000 în Tunisia și acum a făcut 395.000. Și în Tunisia a avut viteza 1126, acum a avut 1160. Deci, practic, rezultatul lui este deosebit din toate punctele de vedere, adică, este extraordinar și sunt foarte încântat că sportivii reușesc să depășească antrenorul și să ia doar ce este bun de la antrenor.

Contează foarte mult toate pregătirile fizice, psihice a sportivului, nu numai pregătirea de la antrenament.

Horia Daraban: Apropo de ceea ce spuneți noastră, domnule antrenor, aș vrea să îl întreb pe Ianis: cum te pregătești pentru astfel de competiții? Îmi dau seama că deja ai experiență, ai participat în Tunisia, în Germania și cu siguranță enumerarea poate continua. Așadar, întrebarea, cum te pregătești? Este o parte fizică, o parte mentală?

Ianis Scutaru: Este și o parte mentală, deoarece antrenamentul din spate ne duce la forma în care vom fi în timpul competiției, dar dacă nu stăm bine pe partea psihică, forma e cam degeaba. Și antrenamentele, până la o competiție, sunt numeroase, antrenamentele pe săptămână. Pe parcurs ce competiția se apropie, acesta crește la un număr de ori, două pe săptămână, cu alte intensificări în perioada precompetițională.

Horia Daraban: Te pregătești numai la clubul de care aparții sau exersezi și acasă?

Ianis Scutaru: Exersez și acasă, deoarece la clubul de care aparțin nu pot veni mereu și de asta trebuie să fac și acasă, deoarece la club nu mergem în fiecare zi.

Horia Daraban: Mai ai timp de prieteni?

Ianis Scutaru: Da, chiar mai am timp. Nu pot să spun că îmi ocupă tot timpul.

Horia Daraban: Domnule antrenor, cum se explică performanța de la Piatra Neamț, a tânărului? Există un centru de pregătire, ține de ambiția dumneavoastră?

Gheorghe Paisa: Recunosc că este o ambiție personală. La rândul meu, și eu am fost campion mondial, am și eu patru recorduri mondiale. Bineînțeles, sportivii m-au depășit.

Dintre sportivii pe care i-am pregătit la Clubul Sportiv Ceahlăul Piatra Neamț, am mai avut un recordman mondial, Bogdan Buzoianu, care, în 2005 a reușit, practic, primul record la telegrafie viteză pentru Clubul Sportiv Ceahlăul Piatra Neamț și pentru România. După aceea, a avut în 2006, 2007, 2008 și 2010. Iar, în 2010, s-a transferat în Elveția, l-au făcut cetățean elvețian și a participat pentru echipa Elveției.

Ianis, la ora actuală, este într-un vârf de formă. El a fost modest, muncește patru-cinci ore în fiecare zi, iar în perioada dinainte din competiție, chiar șase ore pe zi și avem două zile de testare la club, în care facem verificări, retușări. Munca este imensă. Recunosc că acest copil și-a sacrificat o parte din copilărie muncind pentru înalta performanță și sunt mândru că a ales această ramură sportivă pe care eu o îndrăgesc foarte mult și la rândul lui, și Ianis, o îndrăgește, pentru că i-a adus satisfacție și bucurie.

E o mare bucurie să fii pe cea mai înaltă treapta podului, să-ți cânte imnul național și să primești toate felicitările de la toți din competiție.

Horia Daraban: Cu siguranță, Ianis acestea au venit din partea tuturor celor prezenți acolo în Germania și cu siguranță admirație din partea lor pentru tine.

Ianis Scutaru: Da, toată lumea, reacția sălii a fost de bucurie generală. Toată lumea s-a ridicat, a aplaudat, m-a felicitat. A fost un moment de neuitat.

Horia Daraban: Ce spun prietenii tăi, colegii de la școală despre pasiunea pentru telegrafie viteză?

Ianis Scutaru: Desigur, este o pasiune neobișnuită, deoarece nu auzi pe oricine că este pasionat de telegrafie viteză și mă felicită, dar, într-un fel, s-au cam obișnuit.

Horia Daraban: Cu siguranță, profesorii la școală știu care sunt preocupările tale de ordin sportiv.

Ianis Scutaru: Da, profesorii sunt conștienți de ce fac eu.

Horia Daraban: Nu este un domeniu depășit, telegrafia, mai ales dacă ne raportăm la ce se întâmplă în ziua de astăzi și mă refer la comunicare și viteza în care se face aceasta?

Gheorghe Paisa: Noi am început cu copiii să învățăm să comunicăm. De la învățarea de a comunica am ajuns la înalta performanță. Comunicarea înseamnă să știi să transmiți un mesaj și să recepționezi o informație de la oricine din lume într-un cod internațional.

Este adevărat că nu se mai folosește nici în comercial, nici în marină, nici în armată, dar nici tirul cu arcul nu se mai folosește în război, așa că a rămas această ramură, telegrafia, ca probă sportivă neolimpică, e adevărat, dar încercăm să facem și noi performanță pe ce ne-a plăcut sau pe ce ne-am axat. Eu am început în 1974 să vin la Clubul Sportiv Ceahlăul.

Are foarte multe adepți. Numai un singur club din Statele Unite are peste 5.000 de membri; un club din Rhode Island cu care ținem legătura, suntem apropiați. Noi nu ne putem lăuda cu atâția membri în România, pentru că este dificil din punct de vedere financiar. Eu sunt voluntar la Clubul Sportiv Ceahlăul, deci, practic, fac în timpul liber și fac de plăcere.

Horia Daraban: Deci e vorba de pasiune. Cu siguranță, ceea ce ați spus dumneavoastră oferă o imagine asupra ceea ce înseamnă telegrafia viteză. Pentru a aduce și vocea tânărului Ianis, aș vrea să-l întreb: ai 14 ani și totuși, ce vrei să faci, ce meserie vrei să alegi, o dată ajuns la vârsta maturității? Să aibă legătură cu telegrafia viteză?

Ianis Scutaru: În momentul de față, visul meu este să fiu baschetbalist profesionist în NBA. Am acest vis de mult.

Horia Daraban: Și telegrafia crezi că va rămâne în atenția ta odată ajuns mare?

Ianis Scutaru: Desigur. Nu văd de ce n-ar putea rămâne un hobby pe care îl fac și chiar nu se știe niciodată.

Horia Daraban: Așadar, următoarea competiție, Ianis?

Ianis Scutaru: Următoarea competiție este Campionatul Mondial din Muntenegru, din octombrie, în acest an, peste o lună și abia aștept, sincer.

Horia Daraban: Cu ce gânduri pentru competiția următoare?

Ianis Scutaru: Mi-ar plăcea foarte mult să fac din nou record mondial și, de asemenea, să reușesc să cuceresc locul întâi la overall, practic, la toate probele.

Horia Daraban: Care sunt aceste probe?

Ianis Scutaru: Sunt patru probe: RUFZ, MorseRunner, recepție și transmitere. La RUFZ, am eu recordul mondial de Guinness și, practic, locul întâi la overall este cel care acumulează cel mai multe puncte la toate la un loc.

Horia Daraban: Așadar, domnule Paisa, de ce să înveți telegrafie? De ce să înveți codul Morse? Ce avantaj aduce în dezvoltarea tânărului care o apucă pe acest drum?

Gheorghe Paisa: Nevoia de a comunica cu oricine din lume. Deci, noi comunicăm în codul Morse cu toți radioamatorii din lume, într-un alfabet care este unic, este înțeles de toți. Informația este 100% clară, nu există dubii de confuzie ca la comunicarea verbală. Noi facem și comunicare live pe stații de radio în competiții, care sunt doar pentru stații, pentru comunicare, transmiterea și recepționarea de informații.

De aici s-a pornit, de la a transmite o informație într-un timp cât mai scurt. Dacă la Campionatul Mondial proba este de 10 minute, Ianis, la Cartea Recordurilor, făcut-o în 110 secunde. Practic, aici este câștigul, în această performanță a lui Ianis. O informație care se poate transmite în 10 minute, el a putut să o transmită în 110 secunde.

Horia Daraban: Domnilor invitați, vă mulțumesc mult pentru prezența în emisiunea noastră. Ianis Scutaru, succes în continuare! De asemenea, domnule antrenor, succes în găsirea de noi talente pentru telegrafia viteză.

Gheorghe Paisa: Mulțumim mult și ne dorim ca în Muntenegru măcar să egalăm performanța de anul trecut din Tunisia, unde am venit cu 4 medalii de aur și locul 3 la echipe. Ne dorim să ne întoarcem de acolo tot așa de voioși cum am venit de la Friedrichshafen, din Germania, în 2025.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: Ianis Scutaru

(VIDEO LIVE) Spectacol folcloric „Bucurie în prag de toamnă”

Joi, 4 septembrie, între orele 18:00 și 20:00, transmitem în direct, pe toate frecvențele, prima parte a spectacolului folcloric „Bucurie în prag de toamnă”, susținut de Ansamblul Artistic Profesionist „Constantin Arvinte” al Consiliului Județean Iași. Manager: coregraf Petre Șușu Dirijor: Dumitru Lucaci.

Publicat de Iuliana Bubuianu, 3 septembrie 2025, 09:59

Spectacolul va fi transmis video live, integral, pe radioiasi.ro și pe pagina de Facebook Radio Iași.

Cu acest prilej, vom sărbători împreună împlinirea a 35 de ani de activitate artistică ai colegului nostru Constantin Bahrin, îndrăgit interpret de muzică populară și realizator al ediției de duminică a emisiunii „Un cântec pentru fiecare”, solist al Ansamblului Artistic Profesionist „Constantin Arvinte”.

Vor fi pe scenă interpreții ansamblului: Claudia Martinică, Andrei Balan, Simona Mazăre și Andrei Liță.

Invitați speciali: Anghelina Timiș Lung, Livia Harpa, Adrian Stanca, Ion Drăgan și Ionuț Urdeș.

„Bucurie în prag de toamnă” – joi, 4 septembrie, de la ora 18:00: două ore de spectacol folcloric de excepție!

Transmisiune video live pe radioiasi.ro și pe pagina de Facebook Radio Iași.

#InfoEconomic: Marius Alexa, om de afaceri: „firul roșu al măsurilor fiscale este acela de a închide portițele prin care se dau anumite tunuri financiare; este o strângere a curelei în sensul de a face din ce în ce mai dificile manifestările comportamentul neetic al celor care încearcă să se îmbogățească prin evaziunea fiscală de dimensiuni mari”

Publicat de hdaraban, 2 septembrie 2025, 14:35

Cu aceste repere pe fundal, la #Infoeconomic, Horia Daraban l-a avut invitat pe domnul Marius Alexa, profesor la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, om de afaceri și promotor al inițiativei antreprenoriale locale și regionale.

 În unul din răspunsurile sale, interlocutorul a subliniat că măsurile adoptate au menirea să combată evaziunea fiscală, care, în opinia sa, are trei mari forme: „cea a unor companii care își mută profiturile în altă parte; este evaziunea aceasta a importatorilor și a celor care trec TVA-ul și alte sume dintr-o companie în alta până se pierd; și este mica evaziune a micilor comercianți care, să spunem, ar trebui să fie de multe ori privită ca o formă de subzistență pentru unele medii sociale. Ele ar trebui tratate separat și cred că guvernul, cumva, s-a concentrat pe primele două categorii în acest pachet cu speranța că aceste scurgeri de încasare a TVA-ului vor fi stopate.”

Horia Daraban: E clar, România nu are o problemă economică, ci una legată de modul în care sunt cheltuiți banii publici. Domnule Alexa, prin măsurile adoptate, ne întoarcem pe drumul cel bun, din deriva în care ne aflăm acum?

Marius Alexa: Problema redistribuirii veniturilor statului într-o societate este o poveste veche, de secole, de când statele s-au dezvoltat. Și întotdeauna există perioade de ajustare, perioade de dezvoltare, perioade de restrângere. Cu alte cuvinte, nu este nimic nou sub soare și ce se întâmplă acum în România este doar o ajustare mai forțată, după ani întregi în care cheltuielile bugetare și chiar fiscalitatea au fost cumva în direcții diferite, nearmonizate. Și aceste dezechilibre sunt, iată, astăzi forțate a fi diminuate prin măsuri legislative destul de dure, să spunem așa, destul de multe, dar toate aceste lucruri le putem vedea ca fiind, de fapt, sub forma unei reforme mai mari a administrației și a, să spunem, a economiei care poate fi, să spunem, dirijate de către guvern.

Horia Daraban: Deci această sumă de măsuri nu este doar o modalitate de a strânge mai mulți bani la buget.

Marius Alexa: Scopul nu este să strângem bani la buget, scopul este să oferim servicii publice cât mai bune și, într-adevăr, trebuie să recunoaștem că avem un deficit foarte mare și România se împrumută pentru a susține actualele cheltuieli. Cu alte cuvinte, pentru a diminua acest deficit, e nevoie de strângerea mai multor venituri la buget, dar, de asemenea, și de reducerea cheltuielilor. Cu alte cuvinte, nu trebuie să ne bazăm doar pe faptul că vom pune biruri mai multe, ci că vom trebui să optimizăm cheltuielile.

Și cred că aceste două pachete fiscale reprezintă doar un început și așa sperăm noi, antreprenorii, că este doar un început, pentru că vor urma alte măsuri care vor duce la reorganizări și reformări a cheltuielilor publice.

Horia Daraban: Spuneam de măsuri în introducere și am oferit câteva repere. De la tribuna Parlamentului, premierul Ilie Bolojan a făcut cunoscute mai multe decizii. În acest sens, vă propun să ascultăm un fragment ce conține trimiteri inclusiv la „firmele fantomă”.

Ilie Bolojan: Măsurile pe care le avem în vedere vor scoate la lumină firmele fantomă. Vrem să avem un mediu în care antreprenorii corecți sunt respectați. Este scandalos că există zeci de firme cu sediul social în același apartament, care sunt folosite drept paravan pentru artificii financiare.

Avem peste 460.000 de firme inactive, iar o treime dintre ele au datorii la stat de peste 3,5 miliarde lei. Prin reformarea ANAF și a colectării fiscale, introducem noi criterii de risc fiscal, eșalonări, garanții reale și termene clare în sprijinul celor care plătesc, nu care trag de timp. Introducem măsuri de disciplină financiară și prevenirea abuzurilor.

Firmele care nu au cont bancar sau care nu-și depun în 5 luni situațiile financiare vor fi declarate inactive. Firmele nou înființate vor fi obligate să-și deschidă cont de plăți în maxim 60 de zile. Toți comercianții vor fi obligați să accepte și plata cu cardul.

Horia Daraban: În această cheie a declarațiilor de la tribuna Parlamentului, o primă observație sunt măsurile amintite, răspunsuri la breșe în combaterea, dau un exemplu, a invaziunii?

Marius Alexa: Aceste măsuri nu sunt foarte surprinzătoare. Pe de o parte, ele asanează tot acest ecosistem în care sunt foarte multe companii inactive. Și probabil că Ministerul de Finanțe a decis aceste măsuri deoarece controlarea acestor companii este foarte dificilă.

Aceste companii mai lasă datorii în urmă, lasă atât datorii la stat, datorii către alte companii în mediul privat. Și cumva, până la un punct, înțelegem.

Pe de altă parte, eu sunt sceptic că vor fi adunate sume consistente din închiderea unor companii fantomă,  pentru că și banii sunt fantomă. Deci, nu există, de fapt, o colectare. Pe de altă parte, e un efect pozitiv al acestor măsuri, în sensul că verificarea pe viitor a companiilor ar trebui să fie mai ușoară, nu doar de către ANF, ci de către partenerii de afaceri.

Și toți ne dorim să avem în jurul nostru companii fiabile, cu mai mare credibilitate.

Iar aceste măsuri cu plata cu cardul sunt de bun simț peste tot în lume. Și, ca să vă spun, în Asia, de exemplu, sau am fost acum în Brazilia, până și cei mai mici comercianți sunt fiscalizați, se poate plăti cu cardul, și totul este un lucru absolut normal spre beneficiul tuturor.

Horia Daraban: Pachetul fiscal face referire și la multinaționale, generic, acest termen. Vă invit să ascultăm o altă parte din discursul premierului Bolojan, în plenul Parlamentului, în care se regăsesc astfel de trimiteri.

Ilie Bolojan: Introducem noi reguli de integritate pentru inspectori ANF și ai Vămii. Ei vor susține teste de integritate și, în controale, vor purta bodycam-uri. Pentru prima dată, bunurile confiscate de ANAF vor fi vândute transparent pe o platformă electronică.

Introducem reguli noi pentru cesiunea părților sociale, reguli care vor opri transferul firmelor cu datorii. Pentru cheltuielile prin care companiile multinaționale își puteau transfera profiturile, taxele de administrare și consultanță, stabilim un plafon de 1% din total, peste care aceste cheltuieli devin nedeductibile. Scopul este monitorizarea cheltuielilor sensibile și oprirea transferului de profit neimpozitat.

Cele câteva miliarde care vor fi încasate în plus la buget vor putea merge spre servicii publice mai bune sau spre proiecte de interes pentru comunități. Toate aceste măsuri de reformă fiscală ne vor ajuta să punem ordine în finanțe, să avem reguli mai corecte și mai echitabile.

Horia Daraban: Până la urmă, ce ați pune pe primul loc? Pentru că s-a făcut referire la inspectorii ANAF, bună funcționare a instituției publice sau o mai bună taxare a firmelor private, a mediului privat?

Marius Alexa: Noi, cei de mediul privat, suntem îngrijorați și, cumva, nemulțumiți de faptul că sunt foarte multe abuzuri din partea ANAF și aceste teste de integritate credem că sunt binevenite. Pe de altă parte, mi se pare că firul roșu al Guvernului este acesta: se caută să se închidă portițele prin care se dau anumite tunuri financiare, în care companii fac, de exemplu, importuri, se încarcă cu datoriile la TVA, după care, dispar proprietarii, dispar societățile și, practic, nu mai pot fi recuperați acești bani. Cred, cumva, că este o strângere a curelei, în sensul de a face din ce în ce mai dificilă manifestarea comportamentului neetic al foarte multor actori, care încearcă să se îmbogățească prin evaziunea fiscală de dimensiuni mari.

Ceea ce vreau să spune este că există mai multe tipuri de evaziune: a unor companii care își mută profiturile în altă parte și sunt aceste măsuri de îngreunare a transferurilor, ceea ce nu va putea fi oprit niciodată, dar va fi cel puțin îngreunat; este evaziunea aceasta a importatorilor și a celor care trec TVA-ul și alte sume dintr-o companie în alta până se pierd și este mica evaziune a micilor comercianți care, să spunem, ar trebui să fie de multe ori privită ca o formă de subzistență pentru unele medii sociale. Ele ar trebui tratate separat și cred că guvernul, cumva, s-a concentrat pe primele două categorii în acest pachet cu speranța că aceste scurgeri de încasare a TVA-ului vor fi stopate.

Horia Daraban: Pachetul fiscal la care facem vorbire include și păstrarea sau menținerea impozitului minim pe cifra de afaceri pentru companiile cu cifre de afaceri peste 50 de milioane de euro. Mă uitam pe fluxurile de știri care acopereau ședința din plenul Parlamentului și erau și note critice în ideea că reprezentanți ai mediului antreprenorial spuneau că astfel se ajunge ca un produs să fie taxat de mai multe ori de la producător la distribuitor și de la distribuitor la magazinul de desfacere și așa mai departe.

Marius Alexa: Impozitul pe cifră de afaceri este foarte simplu de executat și de implementat de către stat. Pe de altă parte, este o taxă care nu are o justificare economică cu privire la eficacitate, la profitabilitate. Sunt sectoare care au cifre de afaceri mari dar cu marje mici, cum ar fi de exemplu comerțul en detail sau marje mari cu cifre de afaceri mai mici, cum ar fi consultanța de afaceri.

În această primă categorie, cred că vor veni cât de curând, probabil, mai multe norme de aplicare în care vor fi comparate niște norme rate ale profitului comparativ cu cifra de afaceri și, în funcție de varianta cea mai potrivită pentru companie sau pentru fisc, vor fi aplicate una sau alta dintre variante. Revin cu această idee, toate sunt gândite pentru o optimizare, să spunem, o optimizare fiscală lărgită, pentru că nu toate aceste deturnări de taxe sunt ilegale și acum va fi și mai greu și va fi chiar ilegal să faci anumite optimizări fiscale în țară sau în străinătate.

Ce cred eu că ar mai trebui adăugat sunt pedepsele pentru cei care sunt în culpă. Anumite legi care spun că dacă ești prins să dai bani înapoi nu mai pățești nimic este doar o încurajare pentru cei care vor să facă, să spunem, ilegalități în domeniu fiscal.

Horia Daraban: Referitor la ceea ce s-a prezentat în Parlament, există pericolul relocării unor afaceri care ființează acum în România și care să se retragă în alte țări? Dacă e să facem referire la taxele de administrare și consultație cu un plafon de 1%, impozitul minim pe cifra de afaceri…

Marius Alexa: Noi trebuie să ne uităm la țările din jur, să vedem cât au impozit pe cifra de afaceri. Să ne uităm la Bulgaria, de exemplu, la Ungaria. De ce companiile ar alege România.

Pe de altă parte, sunt investiții care nu pleacă așa ușor, o dată făcute; și în ultimii 20 de ani, foarte multe investiții s-au făcut în România. Toate aceste companii vor trebui să se ajusteze și, în general, sunt mai mulți factori care influențează, să spunem, decizia unui investitor de a-și muta o fabrică sau nu. Unul dintre principale lucruri luate în considerare este reprezentat de nivelul salariilor, care, în România, au crescut foarte mult în ultimii ani.

Sunt foarte multe lucruri anunțate de Guvernul Bolojan care sunt de bun simț, cum ar fi, de exemplu, taxele pe proprietate, care sunt extrem, extrem de mici, simbolice. Gândiți-vă un pic că taxele de 100 de euro pe an pentru o casă foarte mare este nesemnificativ. Nu putem avea bani pentru drumuri, pentru iluminat, pentru servicii publice de calitate.

De aceea foarte multe guverne au trebuit să finanțeze administrații publice locale, pentru că nu erau suficient bani. Dar asta, probabil, va fi în următorul calup când va trebui Guvernul să abordeze și reforma administrației publice locale, unde, probabil, va fi cu mult mai multe strigături și nemulțumiri, pentru că, acum, să spunem, mai multe taxe pentru antreprenori este cumva mai ușor de introdus. Antreprenorii nu prea fac grevî, antreprenorii nu prea sunt uniți, nu sunt un corp social foarte omogen.

Dar greul, cred că, de abia, de acum va veni. Aș mai spune că mai sunt totuși niște oportunități care se pierd, anume, aceste ajustări fiscale trebuie cumva gândite în funcție de ce ne dorim pe termen lung. Dau un exemplu, ne dorim ca România să devină o zonă în care să atragem afaceri crypto? Da sau nu? Dacă mărim impozitele pe operațiunile acestea, avem niște consecințe. De asemenea, dorim ca mai mulți dintre români să investească la bursă, nu doar pentru fonduri de investiții obligatorii sau nu?

Iarăși, e foarte important că, dacă vrem să avem o piață financiară și o capitalizare a economiei românești, e nevoie de niște stimulente. Eu nu cred că din impozitele, pe exemplu, pe câștigurile la bursă, se vor obține foarte mulți bani, dar vor fi foarte mulți descurajați. Mai ales că nu este foarte clar, în acest moment, dacă pierderile la bursă, că sunt și pierderi, se deduc din aceste câștiguri potențiale.

Cu alte cuvinte, e bine să gândim pe termen scurt și să ajustăm cheltuielile și veniturile bugetare. Dar, pe de altă parte, mai important poate este să știm care e strategia generală, încotro ducem, ce vrem să stimulăm, așa cum poate acum foarte mulți ani, s-au luat niște măsuri de stimulare industria IT și au fost măsuri foarte bune, care au adus foarte multă prosperitate în România.

Dar, în continuare, mai sunt sectoare, mai sunt zone care trebuie stimulate și cred că pachetele fiscale 1 și 2 sunt doar un început, sper, dintr-o ajustare și reformă mai ample.

Horia Daraban: Apropo de strategie la nivel național, pe termen mediu și lung, și mă întorc la ceea ce s-a votat în Parlament, au fost aprobate și unele amendamente privind simplificarea modului specific în care sunt finanțate start-up-urile de tehnologie. Pentru a crește, ele primesc finanțări succesive de la fonduri și de la primii investitori, sub formă de împrumuturi convertibile, un instrument esențial folosit peste tot în lume pentru flexibilitatea lui. Ar putea planul acesta al start-up-urilor și finanțărilor să reprezintă o strategie la nivel național pentru România? Și dacă, da, la ora actuală, țara noastră este un teren propice pentru apariția și dezvoltarea lor?

Marius Alexa: În România, este un teren propice, în sensul că avem foarte mult talent, avem oameni creativi, cu inițiativă, oameni conectați la tehnologie, dar, din păcate, în România nu poți crește unicornii cum ne dorim, să avem companii mari, pornite dintr-un start-up global. În acest moment, start-up-urile în România pleacă în străinătate pentru a obține finanțări, pentru a se încorpora, a face vehicule în străinătate. Încercările anterioare, cum ar fi legea Business Angels, nu au dat rezultate, nu s-au dovedit a fi foarte funcționale. Cu alte cuvinte, acest mic anunț, o schimbare legislativă, este poate una din cele mai pozitive, care arată, cumva, că sunt oameni în guvern care își dau seama că e nevoie de a crea și mecanismele de finanțare și capitalizare a start-up-urilor, care, de fapt, sunt inițiative cu mare potențial de a crește în viitor și de a crea mai multă bogăție în țară.

Horia Daraban: Ca o concluzie a acestui tablou pe care l-am creionat prin răspunsurile oferite de dumneavoastră, este această reformă fiscală suficient de predictibilă pentru a oferi stabilitatea în mediul antreprenorial din România?

Marius Alexa: Din punctul meu de vedere, nimic nu e surprinzător în ce s-a anunțat, dar aș spune faptul că, poate, acest pachet a fost împărțit în 5-6 bucăți tocmai pentru a evita problemele de contestare la Curtea Constituțională. Și vedem cât de dificil este în România să faci o ajustare, „fine tuning”, foarte fină, pe categorii, pe industrie. De aceea, de multe ori, exagerăm cu delăsarea și, să spunem, relaxarea fiscală și, uneori, luăm măsuri excesive pentru a corecta aceste lucruri.

Este dificil să păstrezi un echilibru și o atitudine echilibrată în finanțele publice, dar și România este un stat în care totul este nou din punctul meu de vedere. Piața financiară este nouă, cheltuielile publice au 200 de ani de acumulări, de cunoștințe, cultura noastră este de abia la început. Cred că ar trebui să încurajăm cât mai mulți finanțiști să intre în jocul public, să devină funcționari publici, cât mai mulți economiști, cât mai multe think-tank-uri.

Așa cum am văzut, de exemplu, la Washington, toată politica guvernului american este făcută cu experții, care sunt crescuți în ONG-uri specializate, foarte bine finanțate, în care creiere luminate, creiere care sunt educate și, cumva, sprijinite pe termen lung creează aceste politici economice care să fie pe termen lung viabile pentru un stat.

Noi, cu războiul la graniță, avem nevoie de stabilitate, avem nevoie de o speranță și cred că, într-un final, tot e vorba de oameni. Trebuie să dăm speranță oamenilor că aceste măsuri vor aduce un echilibru, bunăstare și să spunem o viață mai bună tuturor.

Horia Daraban: Cu siguranță, discutați cu oameni de afaceri, cu antreprenori din Iași, din zona Moldovei. Mai predispuși aceștia la șocurile, la efectele acestor măsuri care se iau în această perioadă?

Marius Alexa: Trebuie să recunoaștem că s-a dus o perioadă foarte bună. Cu alte cuvinte, eu, din discuțiile pe care le-am avut, nimeni n-a fost surprins, nimeni n-a fost foarte supărat. În general, antreprenorii sunt flexibili, se adaptează, se uită cu atenție la modificări și își modifică, conform acestor noi legi, politicile sau organizarea.

Nimeni nu cred că va suferi foarte mult, mai ales că mediul în care mă învârt eu nu este plin cu oameni care păcălesc statul, închid firme. În general, am norocul, cumva, să mă învârt într-o bulă în care oamenii sunt relativ corecți și concentrați, mai degrabă, cum să creeze mai multă valoare, chiar dacă această valoare este ciupită mai mult sau mai puțin de taxe.

Horia Daraban: Vara s-a încheiat, toamna vine cu pulsul ei, cu dinamica ei. Spuneam în introducerea dialogului nostru aveți preocupări constante în promovarea antreprenoriatului local și regional. Ce evenimente pregătiți, domnule Alexa?

Marius Alexa: Pentru România este foarte importantă Republica Moldova, pe 28 septembrie alegeri, de aceea vom face o ultimă misiune economică în acest an în Moldova, la mijlocul lui septembrie, în care încercăm să fim prezenți cumva în spațiul moldovenesc cu cât mai multe companii românești, care, cumva, să valorifice progresele foarte mari făcute de Republica Moldova pe calea integrării europene.

De asemenea avem o misiune economică în India, avem trei zile împreună cu cei de la Comisia Europeană în Delhi, multe întâlniri, forumuri de afaceri și vizite; și de asemenea, la final de an, vom merge în Indonezia.

Dar aș vrea să spun că în această lună vom trimite o echipă în Polonia. Țara este probabil modelul numărul unu pentru România din punct de vedere al organizării administrative, al organizării economice, al capacității producătorilor de a fi sprijiniți și de a se dezvolta.

Polonia, probabil, ar trebui să fie prima țară vizitată de un antreprenor care vrea să se dezvolte, să își dea seama cam care va fi viitorul din punct de vedere al modernizării unei afaceri.

Varianta audio a interviului:

#InfoEconomic: Radu Crăciun, președintele Asociației Pensiilor Administrate Privat din România: „un fond de pensie furnizează ceea ce numele lui spune că furnizează, o plată lunară care este efectuată pe termen mediu și lung. Dacă cineva își dorea ca să obțină toți banii o dată, atunci locul în care ar trebui să-și economisească banii este mai degrabă un fond de investiții”

Publicat de hdaraban, 26 august 2025, 11:49

Neîncrederea, sentimentul că se creează o nedreptate pentru cei care dau banii sunt amplificate de faptul că, în prezent, plățile din pilonul 2 se fac sub formă de tranșe lunare sau sumă unică, în funcție de banii strânși și opțiunea titularului.

În cifre, pilonul 2 de pensii înseamnă 8,3 milioane de români care au conturi, peste 120 de miliarde de lei contribuții brute virate și 170,8 miliarde de lei active nete în administrare.

La #InfoEconomic, Horia Daraban a discutat cu Radu Crăciun, președintele Asociației Pensiilor Administrate Privat din România. Interlocutorul a pledat pentru plata fondului de pensie în tranșe lunare. Făcând apel la date statistice referitoare la speranța de viață sănătoasă după ieșirea la pensie, invitatul a precizat că numerele „arată cât de important este ca banii aceștia să nu fie cheltuiți în primii ani ai pensiei pentru că, de fapt, cea mai mare nevoie de ei vei avea atunci când sănătatea ta va avea nevoie de ei, iar asta se va întâmpla mai degrabă de la 6 ani în sus.”

Horia Daraban: Cum s-a ajuns la 30%, domnule Crăciun? Adică, în ce constau calculele pentru care s-a optat pentru 30% de la 25%? Puteți oferi câteva justificări?

Radu Crăciun: Nu pot oferi justificări, pentru că în acest proces de decizie, noi, ca asociație, nu am fost implicați. Înțeleg doar că este un răspuns la opiniile exprimate în spațiu public și care doreau ca această plată unică să fie ceva mai mare, venind întâmpinarea nevoilor celor care ar fi putut avea, de exemplu, probleme medicale sau alte motive pentru care ar fi avut nevoie de urgență de acești bani.

Horia Daraban: Acest procent avantajează administratorii de fonduri de pensii private? Care este poziția dumneavoastră?

Radu Crăciun: Nu, niciun procent, oricât de mic sau oricât de mare, nu avantajează în niciun fel administratorii de pensii private. Acesta este unul din miturile vehiculate în spațiu public. Practic, și astăzi și în aplicarea acestei legi în viitor, banii vor ieși din fondurile de pensii private printr-o plată unică.

Deci, chiar dacă plățile vor deveni eșalonate, ele vor fi făcute dintr-un alt tip de fond, care se numește fond de plată și către care actualii administratori de fonduri de pensii vor vira sumele la care sunt îndreptățiți viitorii pensionari. Deci, în oricare dintre scenarii, banii ies din fondurile de pensii private, deci pentru noi nu există nicio miză în această dispută.

Horia Daraban: Aș vrea să insistăm asupra a ceea ce spuneam în introducere, faptul că este îngrădit dreptul de a retrage toți banii o dată și se discută pe viitor să fie numai 30%. Din punctul dumneavoastră de vedere, nu reprezintă o încălcare a garantării dreptului la proprietate?

Radu Crăciun: În primul rând, trebuie să explicăm că acest gen de abordare este întâlnită mai peste tot în Europa și peste tot în regiune, în toate țările care au genul acesta de sistem de pensii structurat pe pilonul 2, pilonul 3, pilonul 4. Deci, din punctul ăsta de vedere, România nu face excepție. Această abordare nu are nicio notă de exotism în ea, ca să spunem așa.

Motivația din spatele ei este legată de care este obiectivul, până la urmă, al unui fond de pensii și anume acela de a furniza niște plăți lunare pe o perioadă, pe un termen măcar mediu, dacă nu măcar pe termen lung; pentru că, nu e așa, până la urmă, ideea este să te bucuri de o prosperitate financiară pe o perioadă cât mai lungă din cea în care te afli la pensie, și nu doar în primii ani.

Horia Daraban: În cea mai mare parte, sumele adunate sunt investite în titluri de stat, care reprezintă 66,3% din totalul activelor din pilonul 2, respectiv 64,7% în pilonul 3. Și cu aceste date pe fundal vin cu o întrebare: este etic, banii primiți de la contributori să ajungă de la stat la investitor și apoi să ajungă din nou la titluri de stat? Iar acest traseu nu reprezintă o slăbiciune pentru viitoare plăți în condițiile în care s-ar merge pe sumă totală la ieșirea la pensie?

Radu Crăciun: E vorba de niște bani care au fost plătiți la bugetul de asigurări sociale și o parte din ei sunt direcționați către fondurile de pensie administrate privat pentru a fi înmulțiți, ceea ce nu se întâmplă în pensia publică. Dacă vă veți uita în sistemul de pensii pilon 2, care acum are vreo 34 miliarde de euro echivalent sub administrare, din acești 34 miliarde de euro, 10 miliarde, deci o treime, reprezintă câștig de capital, randament investițional. Deci o treime din banii din pilonul 2 sunt randament investițional.

Așa ceva nu există în pilonul 1, în pensia publică. Deci este un alt principiu de funcționare, pur și simplu, sunt două sisteme complementare, iar pilonul 2 funcționează pe principiul reinvestirii banilor în piețele financiare.

Acum, aceste piețe financiare pot să fie și locale, pot să fie și străine. Adică. noi ne întrebăm de ce cumpărăm titluri de stat românești. Putem cumpăra și titluri de stat străine fără nicio problemă și atunci poate că această filosofie, că dacă e etică, banii contribuiți la asigurări sociale sunt investiți în titluri de stat, ar dispărea. Dar, sincer, nu cred că e de dorit să investim banii cu predilecție în străinătate și ar trebui să ne preocupe să finanțăm bugetul țării din care suntem.

Așa că e normal, cred eu, ca o bună parte din acești bani să fie investiți în titluri de stat, mai ales ca titlurile de stat conferă și-un anumit profil de risc mediu către scăzut al fondurilor de pensii, pentru că, până la urmă, investițiile în titluri de stat sunt investițiile cu riscul cel mai scăzut.

Horia Daraban: Aș vrea să vorbim și despre acea perioadă minimă în care contributorii vor primi banii, 8 ani, și mă uitam pe o statistică. În termeni generali, românii trăiesc doar 8 ani în medie după pensionare. Dau un exemplu, valoarea este mult mai mare în Italia, 15. În România, speranța de viață sănătoasă după pensionare este de doar 5 ani, una dintre cele mai scăzute în Europa, cu o medie la nivelul Uniunii de 11,7. Impunerea unor astfel de orizonturi temporale minime, cum este cazul nostru, 8 ani, este oportună, domnule Crăciun?

Radu Crăciun: Am să completez și eu datele dumneavoastră cu altele. Speranța de viață, la pensionare, în România, este de 14 ani pentru bărbați și 18 ani pentru femei. Asta e o primă observație.

Asta, dacă le cuplăm cu ceea ce ați menționat dumneavoastră și anume speranța de viață sănătoasă la pensie și pe care ați menționat a fi 5 ani. Înseamnă că, de fapt, oamenii vor avea nevoie cu predilecție de bani mai degrabă după ce trec 5 ani, adică atunci când sănătatea începe să fie mai șubredă. Dar, atenție, ei vor mai trăi în medie după acei 5 ani încă vreo 9-10 ani. Ori, asta arată cât de important este ca banii aceștia să nu fie cheltuiți în primii ani ai pensiei pentru că, de fapt, cea mai mare nevoie de ei vei avea atunci când sănătatea ta va avea nevoie de ei, iar asta se va întâmpla mai degrabă de la 6 ani în sus. Adică, asta este un semnal de alarmă pentru toți cei care de-abia așteaptă să scoată cât mai mulți bani, imediat după pensionare, și să-i folosească și pierd din vedere faptul că, de fapt, cea mai mare nevoie de acești bani o vor avea de-abia în anul 6, 7, 8 al pensionării.

Horia Daraban: Într-un fel, le spuneți cum să-și cheltuiască banii.

Radu Crăciun: Da, într-un fel, fac educație financiară.

Horia Daraban: Plecând de la cele formulate de dumneavoastră, putem face o comparație cu ceea ce se întâmplă în alte state ale Uniunii Europene la acest capitol al pensiilor private cu titlu obligatoriu?

Radu Crăciun: Da, pensii private similare a României se găsesc în țările cu care ne învecinăm, care sunt în regiune, Croația, Polonia, Ungaria, Bulgaria. Toate aceste țări din regiune au același sistem de pensii. Ori, ei deja au legi de plata pensiei în care, într-adevăr, se poate obține la început un procent din suma totală, procent care variază de la 15% la 30%, iar, ulterior, banii sunt distribuiți în tranșe. Deci, așa cum spuneam, România, de fapt, nu e o excepție prin această lege, ci se aliniază practicilor regionale și continentale.

Horia Daraban: Aș vrea să aduc în dialogul nostru și ideea de inflație. În acest an, se așteaptă să ajungă la un nivel record, se preconizează 8,8% în decembrie și, în ideea plăților eșalonate, suma aceasta, cu siguranță, își va schimba valoarea. Va putea fi corelată cu inflația? Îngăduiți-mi să invoc un exemplu simplist, ca să spun așa: 100 de lei, astăzi, cu siguranță, nu va însemna la fel de mult peste 10 ani, în ideea plății eșalonate. Plățile eșalonate, acestea, vor putea crește ca valoare ca să corespundă felului în care crește inflația?

Radu Crăciun: Sunt două aspecte aici. Dacă ne referim la plățile cu durată predeterminată, deci în care se stabilește de la bun început numărul de ani în care vei primi acești bani, cea mai mică valoare a acestei plăți lunare va fi, și se preconizează a fi, pensia minimă în economie sau îndemnizația socială, cum se mai numește ea. Această pensie minimă pe economie este modificată an de an și în fiecare an crește. Deci asta înseamnă că acest prag minim existent pentru plata pensiei private va crește și el de la an la an.

Dar de la un an la altul, acest fond de plată va produce randament investițional, pentru că acest fond de plată va fi investit în titluri de stat și depozite bancare, adică în instrumente cu risc foarte scăzut, pentru că e normal să fie așa. Acum nu mai urmărim înmulțirea banilor, ci prezervarea valorilor cu risc cât mai mic. Aceste investiți în titluri de stat, în depozite bancare, vor produce randament.

Deci în momentul în care an de an vom face această actualizare a plății lunare, automat, în ea se va regăsi și acest randament investițional pe care fondul îl va produce. Ori, randamentele la titluri de stat, pe termen mediu și lung, e de așteptat să fie mai ridicate decât rata inflației.

Horia Daraban: La finalul interviului nostru, o recomandare în cheia a ceea ce am discutat până acum legat de pensiile private și poate faceți și o trimitere la ce mai urmează în acest domeniu.

Radu Crăciun: Aș vrea să explic un lucru, mai ales celor care au mulți bani strânși în pilonul 2, pentru că aici este un element care nu e bine înțeles. Cei care au sume mari strânse acolo, nu au o limită superioară, un prag maxim de pensie lunară. Acel prag de pensie minimă, care, astăzi, este 1281 de lei, este doar un prag minim, deci nu vei putea lua mai puțin de atât.

Dar dacă tu ai strâns foarte mulți bani în fondul de pensie privată, tu poți să îți alegi o plată lunară oricât de mare, însă cu o singură condiție care va trebui să fie respectată: ca în momentul în care împarți suma pe care ai acumulat-o la această pensie pe care tu ai ales-o, să o primești lună de lună, perioada de plată a pensiei să nu scadă sub 8 ani, să nu fie mai mică de 8 ani. Deci, câte vreme perioada de plată eșalonată a pensiei va fi de cel puțin 8 ani, pensia lunară poate fi oricât de mare.

Dacă ai fost suficient de diligent să strânși bani, atenție, și în pilonul 2 și în pilonul 3, pentru că sumele vor fi însumate în acest fond de plată, banii din pilonul 2 și pilonul 3 vor putea fi folosiți pentru aceste plăți.

Horia Daraban: Iar ca recomandare pentru publicul larg, legat de ceea ce înseamnă viitor și pensie după ieșirea din câmpul muncii?

Radu Crăciun: Trebuie să înțelegem că un fond de pensie furnizează ceea ce numele lui spune că furnizează, și anume pensie. O pensie, prin definiție, înseamnă o plată lunară care este efectuată pe termen mediu și lung. Deci normalitatea, să spun, utilitatea fondurilor de pensii private este legată în primul rând de capacitatea lor de a furniza plăți lunare pe termen mediu și lung.

Dacă cineva își dorea ca să obțină toți banii o dată, într-un anumit moment, atunci locul în care ar trebui să-și economisească banii este mai degrabă un fond de investiții decât un fond de pensie care, așa cum numele îi arată, e gândit ca să furnizează pensii și nu altceva.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: facebook

(INTERVIU) Petran Paveliuc, la Bună Dimineața cu Cristina Spînu (24.08.2025)

Publicat de cristinaspinu, 24 august 2025, 15:02

„Toboșariada” face parte dintr-un proiect muzical mai amplu – „Iași Music Experience” .

Anul acesta evenimentul va avea loc pe 26 august în Grădina Palas, începând cu ora 19 și marchează și o premieră absolută: lansarea unui concurs național dedicat exclusiv toboșarilor.

Concursul este structurat pe două direcții – una națională, pentru toboșarii din afara Iașului și cei din Republica Moldova, și una locală, dedicată exclusiv muzicienilor ieșeni.

Anul trecut, aproape 100 de toboșari, de toate vârstele, au umplut Grădina Palas din Iași și au interpretat la unison 11 piese rock, cunoscute de toate generațiile.

Cristina Spînu l-a avut ca invitat la matinalul de week-end pe Petran Paveliuc, organizatorul evenimentului, care a oferit mai multe detalii legate de ediția din acest an.

Ascultați mai jos interviul integral!

Comunitatea Rușilor Lipoveni din Târgu Frumos implicată într-un proiect de salvgardare și promovare a patrimoniului cultural imaterial agroecologic

Publicat de Gabriela Rotaru, 24 august 2025, 13:17

Proiectul va fi implementat de către reprezentanții Asociației Rural Development Research Platform (RDRP), organizație cu experiență solidă în derularea de proiecte, cu acent pe cercetarea, protejarea și promovarea patrimoniului cultural imaterial.

Pentru a afla amănunte concrete atât despre obiectivele proiectului, cât și despre principalele activități din cadrul acestuia, am invitat la dialog pe membrii echipei care se ocupă de implementare.

Întâi de toate, stăm de vorbă cu Sebastian Brumă, dr. în Agronomie, cercetător la Academia Română, Filiala Iași, președinte al Asociației Rural Development Research Platform, director al proiectului (Sistemul agroecologic tradițional de cunoștințe și practici de cultivare autohtone în zona Târgu Frumos. Un atlas digital interactiv pentru generațiile viitoare).

Sebastian Brumă ne vorbește despre acțiunile din programul proiectului, cu accent pe scopul acestora. Interlocutorul nostru ne amintește și de deschiderea pe care au arătat-o reprezentanții actului administrativ din orașul Târgu Frumos în ceea ce privește implementarea proiectului care constituie subiectul postării noastre. „Ne dorim ca propunerea noastră să devină model pentru alte inițiative atât din țară, cât și din străinătate”, ne mai spune Sebastian Brumă, director al proiectului.

În cele ce urmează, invităm la dialog pe Diana Creangă, dr. în Economie agrară, membră a Asociației Rural Development Research Platform. Diana Creangă ne vorbește despre principalele acțiuni de pe agenda proiectului (n.n. Sistemul agroecologic tradițional de cunoștințe și practici de cultivare autohtone în zona Târgu Frumos. Un atlas digital interactiv pentru generațiile viitoare): cercetare și documentare; realizarea unui atlas digital interactiv; ateliere participative care vor avea ca scop transmiterea cunoștințelor tradiționale și a dialogului între gernerații; expoziții tematice dedicate legumelor specifice rușilor lipoveni din Târgu Frumos; tipărirea și lansarea unui volum interdisciplinar privind patrimoniul agroecologic al zonei.

În finalul dialogului, Diana Creangă (manager de proiecte în cadrul RDRP) ne amintește alte proiecte implementate în ultima perioadă de către asociația pe care o reprezintă.

Următorul interlocutor este Ioana Repciuc, doctor în Filologie, cercetător la Academia Română, Filiala Iași, expert UNESCO în domeniul patrimoniului cultural imaterial.

Ioana Repciuc face parte din echipa de implementare a proiectului Sistemul agroecologic tradițional de cunoștințe și practici de cultivare autohtone în zona Târgu Frumos. Un atlas digital interactiv pentru generațiile viitoare.

În următoarea secvență audio pe care o postăm, interlocutorul nostru ne creionează o imagine din perspectivă istorică în ceea ce privește cultivarea legumelor în Comunitatea Rușilor Lipoveni din Târgu Frumos, spunându-ne că „această ocupație a rușilor lipoveni este o parte a identității lor culturale”; proiectul de față corespunde viziunii UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură) și este de datoria noastră, pe cât reușim, să avem grijă de mărcile identitare pe care le avem, în cazul de față pe care le au rușii de veche credință din Târgu Frumos, ne mai spune Ioana Repciuc, doctor în Filologie.

În contextul celor precizate de către primii trei interlocutori, în final invităm la dialog pe Julio Sa Rego, dr. în Antropologie, expert UNESCO în domeniul patrimoniului cultural imaterial și agricultură.

Julio Sa Rego, dr. în Antropologie, ne amintește câteva exemple de proiecte pe care le-a implementat cu succes atât în țara natală (n.n. Portugalia), cât și în alte colțuri ale lumii.

Dacă în alte proiecte din lume obiectivele acestora erau diferite (de exemplu: de a opri eliminarea pădurilor), în proiectul de față important este ca generațiile tinere să înțeleagă cât de grav ar fi să se piardă cunoștințele despre soiurile tradiționale de semințe, încât aceasta ar fi o mare pierdere pentru comunitate, ne mai spune Julio Sa Rego, expert UNESCO.

Înregistrările postate le difuzăm în ediția de miercuri, 27 AUGUST a.c., h 20:30, a emisiunii Comunități Etnice/Ruși Lipoveni și într-o viitoare ediție a emisiunii Dialog intercultural (vineri, h 20:30), de pe toate frecvențele Radio România Iași (1053 KHz/AM, 90,8; 94,5 și 96,3 MHz/FM).

Ne auzim online – AICI – http://myradioonline.ro/radio-iasi gad_source=1&gclid=EAIaIQobChMIuPTomsG6iAMVCKhoCR1xegBvEAAYASAAEgLtV_D_BwE

Text și audio: Dumitru ȘERBAN

Foto: Facebook – Sebastian Brumă, Diana Creangă, Ioana Repciuc și Julio Sa Rego

#InfoEconomic: Paul Butnariu, președintele CCI Iași, despre concluziile breviarului economic al județului: în ultimul an, „consistentă a fost creșterea din domeniul comerțului, ceea ce înseamnă că au fost bani în piață”

Publicat de hdaraban, 22 august 2025, 17:28

Invitatul Radio Iași, în răspunsurile sale, a punctat că județul are o economie puternică și relevantă la nivel național, depășind ca PIB, județe precum Brașov și Ilfov.  La fel, în favoarea unei astfel de afirmații este și faptul că peste 200 de companii ieșene au un cuvânt de spus în analizele de specialitate pentru România.

Pe de altă parte, Paul Butnariu evidențiază că județul are un deficit comercial însemnat, chiar și în relația cu Republica Moldova. Mai exact, Iașul primește mărfuri în valoare de 100 de milioane de euro și trimite peste Prut bunuri de aproximativ 50 de milioane.

Atuul local principal neexploatat economic, consideră președintele Camerei de Comerț și Industrie Iași, este zona universitară, care cuprinde și mediul de cercetare. Legătura acestui plan cu mediul antreprenorial, spune Paul Butnariu, ar aduce avantaje clare pentru economia județului Iași.

Horia Daraban: Putem oferi o imagine de ansamblu din punct de vedere economic? Zona Iașului este pe plus dacă e să urmărim o evoluție?

Paul Butnariu: Da, din punctul nostru de vedere, suntem singura entitate, singura instituție din România care face așa ceva, respectiv, analizăm nu prin percepții subiective, nu prin informații din culise sau din media, ci pe cifre, pe bilanțuri depuse către firme în termenul prevăzut de lege la administrația fiscală. Vorbim aici de bilanțuri pe anul 2024 depuse până la 30 iunie 2025.

Acestea ne sunt puse la dispoziție către ANAF și, în baza lor, încercăm să facem acest breviar economic. La fel, fără falsă modestie, cred că, alături doar de Camera Națională a României, suntem singura cameră care elaborează acest material, pe care noi considerăm că îl punem la dispoziția tuturor celor care au putere de decizie economică-politică.

Deci e un breviar economic care analizează ceea ce e un stop cadru al economiei ieșene, și, pe de altă parte, un top al firmelor, care, la fel, suntem singura instituție abilitată, printr-o lege, de a elabora acest top al firmelor.

Evident, față de anul 2023, anul 2024 a însemnat o creștere economică de mai bine de 10%.

Bilanțurile depuse în 2023 au fost de 9,5 miliarde euro, bilanțuri depuse de firmele care-și au sediul social în Iași, și, anul acesta, au 10,67 miliarde euro cifră de afaceri

În 2024, vorbim de o creștere economică consistentă, relativ echilibrat repartizată, cu accentul că, pe ultimii cam 2-3 ani de zile, mai ales după COVID, se constată o creștere mai accelerată a sectorului comerț față de ceea ce înseamnă sectorul de producție industrială.

Horia Daraban: Acest plus de 10-11% pe care l-ați invocat dumneavoastră, în ceea ce privește cifra de afaceri, urmărind pe ansamblu, este proporțional cu creșterea numărului angajaților?

Paul Butnariu: Nu chiar, pentru că, din punctul acesta de vedere, creșterea numărului salariaților a fost doar de circa 1000 de locuri de muncă; dar asta, din punctul nostru de vedere, ținând cont că șomajul existent anul trecut a fost totuși la un nivel minim, undeva în jurul la 3-4%, ei bine, din punctul nostru de vedere, a avea o creștere economică atât de consistentă, aproape cu același număr de salariați, înseamnă creșterea productivității, înseamnă digitalizare, automatizare și tot lanțul acesta de retehnologizare a firmelor din Iași. În schimb, au crescut și numărul de firme, deci de la 23 de mii de firme câte am avut în 2023, am ajuns anul trecut la un număr de aproape 25 de mii de firme, ceea ce înseamnă că spiritul antreprenorial în Iași rămâne în continuare consistent și prezent.

Horia Daraban: Dacă e să oferim un tablou pe domenii de activitate, vorbim despre o anumită zonă care iese în evidență sau este o diversitate și un echilibru în economia ieșeană?

Paul Butnariu: Creșterea este cam aceeași, la aproape toate domeniile de activitate. Noi clasificăm, să spunem, firmele și topul firmelor și această analiză pe care o facem prin clasele de coduri CAEN, respectiv pe industrie, pe agricultură, pe IT, pe HORECA, pe comerț, pe servicii și pe construcții. Acestea sunt șapte domenii pe care noi le cuantificăm, sigur, și acolo în funcție de dimensiunea firmelor, în funcție de specificul fiecărei activități și așa mai departe.

Consistentă a fost creșterea din domeniul comerțului, ceea ce înseamnă că au fost bani în piață, pentru că înseamnă că cetățenii Iașului au cerut bunuri să le cumpere prin activitate comercială. Atât de la marii retaileri, dar subliniez faptul că noi nu monitorizăm firmele marilor retaileri aici, în Iași, ci vorbim strict de firmele care au ca obiect de activitate comerțul cu sediul social în Iași. Deci, din această perspectivă, considerăm, cu siguranță, creșterea comercială a fost mult mai consistentă în ceea ce privește marii retailerii.

Asta, subliniez, în pofidă a ceea ce este ca o părere generală, de o sărăcie generală, de un dezastru din punct de vedere al ceea ce înseamnă puterea de cumpărare a românilor. Realitatea ne contrazice într-o bună măsură pentru că vedem că cifra de afaceri în comerț a crescut, cifra de afaceri în servicii a crescut și nu putem pune această creștere doar pe seama creșterii inflaționiste, ci este o creștere reală, este o creștere consistentă, care se vede, subliniez, în profitul și în cifra de afaceri a firmelor.

Ce ar mai fi aici de completat, o chestiune care pentru noi este total neplăcută, ca să folosesc un eufemism, este deficitul comercial. Asta înseamnă că noi importăm mult mai mult decât exportăm. Respectiv, importăm în ultimii ani cu o medie de peste 30-32 de miliarde de euro, deficitul comercial a României, ceea ce înseamnă că noi cumpărăm bunuri, produse sau, altfel spus, muncim în România, pe bani românești, ne mai și împrumutăm din bănci unii dintre noi și cumpărăm produse fabricate oriunde în altă parte, numai România nu. Și din punctul meu de vedere, asta înseamnă că noi, economia românească, antreprenorii români, firmele românești nu sunt capabile să răspundă solicitărilor din piața a cetățenilor României.

Horia Daraban: Asta se întâmplă la nivel național sau este vorba și de ceea ce se întâmplă la nivelul județului Iași?

Paul Butnariu: Da, și la nivelul județului Iași este chiar, dacă vreți, un pic accentuată și chiar un pic diferită această diferență între import și export. De ce? Să vă dau un exemplu: suntem unul din puține județe din România care au deficit comercial cu Republica Moldova.

Am exportat mărfuri în Republica Moldova de aproape 50 de milioane de euro, am importat mărfuri de Republica Moldova de aproape 100 de milioane de euro. Din punctul meu de vedere, atunci când merg în Moldova, îi laud pe moldoveni pentru că asta înseamnă că au capacitate antreprenorială, știu să facă comerț și să răspundă cerilor pieței din Iași și mai ales calitatea bunurilor pe care le aduc ei din Republica Moldova este satisfăcătoare pentru consumatorul ieșean.

Horia Daraban: Acest dezechilibru în ceea ce importăm și ceea ce exportăm, și mă refer aici la județul Iași, ar putea fi rezolvat prin ceea ce înseamnă apariția infrastructurii rutiere?

Paul Butnariu: Singura cale de a se dezvolta această regiune este asigurarea unei legături de infrastructură eficientă între nord-estul României și restul Uniunii Europene. De ce spunem asta? Pentru că, din totalul de 2,5-2,7 miliarde de comerț exterior pe care îl are Iașul, mai bine de 70% în unii ani, chiar și 80% pleacă spre piața vest-europeană.

Cum pleacă până acolo? Pleacă cu costuri mai mari, ceea ce ne face prohibiți față de ceea ce înseamnă profit. Parcurgem până la Oradea 126 de localități din care una, două sau trei au șosele de centură, traversăm două-trei rânduri de munți adevărați ca să ajungem până la Budapesta sau până la Viena.

Asta presupune cheltuieli de transport uriașe, cheltuieli de transport care afectează prețul cu care noi vindem un produs similar făcut în Iași cu unul similar făcut la Oradea.

Horia Daraban: Pe lângă acest breviar, este și topul firmelor care performează în județ și aici invoc un reper: peste 200 de firme s-au clasat pe podiumul topului la ultimele zece ediții consecutive. Faptul că topul firmelor pe domenii este dominat, în general, plecând de la aceste date, ani de-a rândul de aceleași companii, ce arată? Faptul că acestea sunt bine pregătite și sunt performante sau că există o incapacitate la nivel local a antreprenorilor de a începe, de a avea startup-uri și să performeze ulterior?

Paul Butnariu: Este o cauză bipolară, ceea ce ați spus dumneavoastră, din două motive. Unu, faptul că nu putem să ne dezvoltăm antreprenorial, este o chestiune, dar să fim realiști, nu o să poată porni acum un antreprenor o industrie sau o producție în industrie care să depășească firme deja bine consacrate în Iași, cum sunt Electra, Antibiotice și așa mai departe. Pe de altă parte, lipsa infrastructurii înseamnă că nu o să poată să vină niciun investitor mare care să-l concureze, de exemplu, pe BorgWarner sau pe Phinia, cum îi spune acum.

Deci, din această perspectivă, este, practic, o dualitate, dacă vreți, motive absolut obiective, care împiedică ca aceste firme să poată fi, eu știu, deposedate de laurii topului. Normal că este greu să poți depăși în industrie firme consacrate, începând cu Antibiotice, este greu să depășești în comerț firme consacrate, cum este Conex Distribution, este greu să depășești în IT, Amazon, care este, să spunem, cel mai mare investitor, la ora asta, din Iași, sau o firmă ieșeană, cum e Quartz Matrix. Astea sunt realitățile.

Pe de o altă parte, asta înseamnă că aceste firme sunt consolidate, sunt bine conduse, bine managerizate și sunt în situația de a obține rezultate nu doar la nivel județean, ci avem peste două, trei sute de firme care se clasează în topul național al firmelor. Asta înseamnă firme care sunt pe o bază bună de dezvoltare și care, practic, asigură, dacă vreți, motorul locomotivei economiei ieșene.

Horia Daraban:  Este vreun atu al județului Iași și care nu este exploatat în ideea antreprenorială, în ideea economică?

Paul Butnariu: Da, din punctul meu de vedere, noi întotdeauna am spus că motorul economic al Iașiului este mediul academic și universitar. Acest mediu trebuie repus într-o valoare care era cu câțiva ani, poate mai mulți sau mai puțini ani, în sensul în care să existe un parteneriat între mediul economic, mediul universitar, mediul academic, mediul de cercetare, dezvoltare; pentru că, fără a utiliza potențialul acesta enorm pe care-l au universitățile ieșene, institutele de cercetare ieșene, fără a promova această dezvoltare, dacă vreți, în avanpremieră a unor produse, a unor idei, a unor servicii, Iașul nu poate să reziste acolo unde, de câțiva ani, s-a poziționat, respectiv: am progresat în ultimii 10-15 ani ca și PIB total, a tot ceea ce înseamnă activitate în județul Iași, de la locul 8-9, când aveam în fața noastră județe precum Ilfov, Argeș, Brașov, și le-am depășit ca Produs Intern Brut.

Anul trecut, am ajuns pe locul 6, după București, care, sigur, este în altă ligă, după Cluj, după Timiș, după Constanța și după Prahova. Am depășit Brașovul. Eu spuneam că, dacă o ținem în ritmul acesta, probabil, în 2-3 ani de zile, ar trebui să depășim și județul Prahova, dar în condițiile economice pe care le vedem în anul acesta, 2025, și cele preconizate în 2026, mi-e greu să cred că vom avea condiții să atragem investiții care să depășească volumul de investiții din Prahova.

Horia Daraban: La nivel regional, și mă refer aici la cele șase județe ale regiunii nord-est, este bine că Iașul este un pol atât de puternic sau ar trebui așezat mai echilibrat, dacă se poate?

Paul Butnariu: Nu este bine ca să existe această polarizare, dar este o realitate. Dacă nu ar fi această polarizare, regiunea toată ar bălti într-o sărăcie generală, într-un pol și într-o regiune săraca a Uniunii Europene, respectiv la marginea Uniunii Europene, situată undeva printre ultimele locuri ca dezvoltare; avem un vecin, Republica Moldova, care e considerat cea mai săracă țară din Europa și avem o regiune, Cernauți, care era până la război cea mai săracă regiune din Ucraina. Deci suntem într-o zonă în care, din cauza dezavantajului infrastructurii și a geografiei, ne spun unii politicieni, nu avem posibilități de a ne dezvolta.

Cu toate astea, Iașul a reușit să rupă aceste bariere, tocmai prin faptul că a avut acest mediu academic și universitar și un spirit antreprenorial promovat de către tineri, adoptat de către tineri, care ne-a dus să avem o media antreprenorilor, o medie a firmelor mici și mijlocii în județul nostru egală cu media națională, ceea ce este mare lucru față de celelalte județe care ne înconjoară. Botoșani, Vaslui sunt etern exemplele de minimă dezvoltare a României, de o polarizare prea exagerată și defavorabilă cetățenilor din aceste județe, atât în comparație cu Iașul, cât mai ales în comparație cu Bucureștiul.

Horia Daraban:  Ați menționat, dumneavoastră, la un moment dat, de starea actuală și ceea ce se întâmplă pe plan național, măsurile care se iau. Cu siguranță, discutați cu antreprenori, cu oameni de afaceri. Care este reacția lor, care este poziția lor, cum văd ei viitorul apropiat, raportându-se la incertitudinile, la provocările care se înregistrează acum?

Paul Butnariu: Este mai nuanțat, în sensul în care, o parte din măsurile taxabile către antreprenori, sigur că sunt contestabile, dar o bună parte din antreprenori le pot înțelege, pentru că suntem conștienți că statul are nevoie de o reechilibrare a veniturilor, de un grad de colectare mai mare al veniturilor și atunci sigur că acceptăm, vrând, nevrând, o anumită creștere a impozitărilor și a taxărilor și a modificărilor.

Numai că aceste modificări fiscale sunt prea abrupte, prea dese, nu ne lasă să ne facem un plan de afaceri cu care să poți să-ți dezvolți afacerea atât cât îți permite contextul pieței noastre. Pe de altă parte, noi, Camera, am înaintat nenumărate propuneri către guvernanți în care am solicitat „ok, înțelegem faptul că e nevoie de bani mai mulți la buget, pentru că e nevoie de apărare, de educație, de sănătate și așa mai departe, dar, pe de altă parte, solicităm conducerii guvernului să se uită în curtea proprie”.

Este inadmisibil să ai cheltuieli bugetare atât de mari. Este inadmisibil să ai discrepanțe salariale și de venituri atât de mari față de restul cetățenilor și față de angajații noștri din sistemul privat. Este inadmisibil, am inventariat peste 140 de entități cu care cetățeanul antreprenor interacționează pe diverse planuri de activitate, depinde ce autorizație ai nevoie. Dar mai bine de jumătate sunt restructurabile. Mai bine de jumătate nu reprezintă altceva decât sinecuri pentru cei care au pile și relații politice.

Asta este realitatea, nu ne ferim să o spunem. Problema este să-și asume și guvernanții faptul că trebuie să pună stop joc pe acest sistem, dacă vreți, de căpușare a sistemului bugetar și să trecem la eficientizare. Iar o cale pe care am spus-o este analiza acestor entități, comasarea lor, cele care nu sunt utile să fie externalizate, iar pe de altă parte, să vorbim la modul serios de o reorganizare administrativ-teritorială care să fie și eficientă economic, dar care să  și corespundă noilor realități de dezvoltare a regiunilor.

Horia Daraban: Având aceste date pe fundal la timpul prezent, vedeți în 2025 un număr mai mare de firme sau o scădere, așa cum s-a întâmplat în 2008?

Paul Butnariu: Da, sigur că da, dacă tot m-ați provocat, vreau să vă spun că Iașul, după criza din 2009, Iașul și-a revenit, adică a făcut aceeași cifră de afaceri ca în 2008, în 2013. Deci a durat 5 ani, după care iar a mers pe un palier până în 2015 ca o cifră de afaceri. De ce?

Este un exemplu dramatic de ceea ce înseamnă efectele unei crize. Dacă Guvernul României nu reușește să implementeze măsuri cu adevărat eficiente din punctul de vedere al cheltuielilor bugetare, riscăm să ajungem într-o incapacitate de organizare, de dezvoltare antreprenorială, s-ar putea să ajungem și la banii FMI-ului și atunci sigur că orice antreprenor este mult mai precaut.

Decizia trebuie să fie rapidă și cu măsuri eficiente. Or, lipsa acestor măsuri eficiente, implementarea lor, de a vedea omul de afaceri că da, „ok, mi se iau și mie bani, dar și statul face un gest de a-și reduce cheltuielile”, conduce la această precauție a antreprenorilor, unii de a-și deschide o nouă afacere, alții de a-și dezvolta afacerea pentru că așteaptă să vadă ce se întâmplă.

Nu riscă să-și cheltuiască banii proprii sau să împrumute banii de investiții, în condițiile în care tu nu știi ce taxe vei avea de la 1 ianuarie, cine mai vine de la stat să te controleze și pentru ce să te controleze, și atunci, omul care ar intenționa, fie să-și deschidă un business, fie să-și dezvolte, fie să-și caute o asociere mai puternică, așteaptă să vadă ce se întâmplă, iar lucrul ăsta se vede deja.

Noi îl percepem la nivelul Camerei, nu pe baza cifrelor, dar, repet, pe baza expertizei noastre, văzând cam care sunt solicitările: foarte multe firme care își închid activitatea, care își solicită autolichidarea, care își modifică statutul în ideea că vor mai aștepta vremurile în care să vadă dacă pot să-și deschidă o investiție sau să-și parcurgă drumul spre retehnologizare. Rămân în stand-by foarte multe firme.

Sigur, asta nu înseamnă că, totuși, economia nu merge, pentru că, fiind realiști, consumul încă produce în România, încă are forță, dar, pe de altă parte, cred că orice cetățean român, la ora asta, e un pic mai precaut la a-și cheltui banii pe ceea ce înseamnă bunurile de larg consum, neesențiale, pe ieșitul în oraș, pe cheltuielile legate de vacanță și așa mai departe.

Varianta audio a interviului:

Valentin Zahorneanu, profesor ieșean, pasionat de caligrafie: „studiul în acest domeniu înseamnă să pot împărtăși celorlalți din experiența mea, reprezintă o sursă de inspirație și de motivație și, bineînțeles, constituie un mijloc de relaxare.” Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (17.08.2025)

Publicat de hdaraban, 21 august 2025, 12:44

La Iași, un profesor, Valentin Zahorneanu, a îmbrățișat această pasiune. În timp și în mod autodidact,  el și-a perfecționat tehnica, dar a învățat și să-și făurească propriile instrumente de scris. Exercițiul a creat și premisele dezvoltării unei colecții de instrumente și ustensile folosite în scrierea caligrafică.

Pasiunea pentru caligrafie l-a determinat să organizeze și cursuri pentru cei mai tineri. De altfel, mărturisește profesorul, „există un interes sporit din partea elevilor, mai ales atunci când, văzând o lucrare caligrafiată și neștiind că este caligrafiată, nu-i acordă foarte mare importanță inițial, pentru că sunt convinși din start de faptul că a fost tehnoredactată. În momentul în care află că această lucrare a fost scrisă de mână și le arăt modul în care este scrisă de mână o astfel de lucrare, rămân uimiți și chiar solicită să le scriu numele, de exemplu, sau un mesaj de felicitare pentru cineva drag.”

Horia Daraban: Caligrafia începe cu ce, în cazul dumneavoastră?

Valentin Zahorneanu: A început cu îndemnul părinților. Exact așa cum ați menționat și dumneavoastră în introducere, de a scrie mai frumos, de a face literele mai rotunde, de a scrie mai lizibil și de a corecta greșelile.

Horia Daraban: Asta se întâmpla în copilărie. Acum, la maturitate?

Valentin Zahorneanu: Acum am descoperit o altă latura caligrafiei.

Horia Daraban: Care este aceasta?

Valentin Zahorneanu: O caligrafie bazată pe anumite reguli și pe o anumită categorie de instrumente utilizate în executarea ei.

Horia Daraban: Caligrafia, până la urmă, ce înseamnă?

Valentin Zahorneanu: Înseamnă emoție, trăire și căutare.

Horia Daraban: Putem dezvolta cele trei dimensiuni pe care le-ați invocat dumneavoastră?

Valentin Zahorneanu: Emoție din partea privitorului, a celui care vede o lucrare realizată, iar o căutare din partea celui care execută caligrafia; și înseamnă și studiu. Nu este o artă nouă și de aceea am căutat să aflu rădăcinile acestei discipline. Din acest motiv am apelat la surse mai vechi, de, să zicem, 100 de ani, pentru că am simțit că acolo găsesc o sursă de inspirație autentică.

Horia Daraban: Caligrafia, în zilele noastre, cu un nou suflu?

Valentin Zahorneanu: Există un interes sporit din partea celor mici, din partea elevilor, pentru a aborda acest subiect, mai ales atunci când, văzând o lucrare caligrafiată și neștiind că este caligrafiată, nu-i acordă foarte mare importanță inițial, pentru că sunt convinși din start de faptul că a fost tehnoredactată. În momentul în care află că această lucrare a fost scrisă de mână și le arăt modul în care este scrisă de mână o astfel de lucrare, rămân uimiți și chiar solicită să le scriu numele, de exemplu, sau un mesaj de felicitare pentru cineva drag. De altfel, în cadrul Bibliotecii „Gheorghe Asachi”, filiala „Vasile Alecsandri” din Iași, am organizat cursuri de caligrafie, mai ales în perioada vacanțelor, iar copiii au primit cu foarte mare bucurie astfel de activități.

Horia Daraban: Sunt mai multe stiluri caligrafice?

Valentin Zahorneanu: Desigur, există mai multe stiluri caligrafice și pot menționa de la cele mai vechi, precum scrierea rustică, scrierea uncială, mergând apoi spre scrierea carolingiană, gotică, italică, scrierea copperplate, spenceriana și palmer.

Horia Daraban: Are România un stil caligrafic specific?

Valentin Zahorneanu: Din punctul meu de vedere, din ceea ce am observat, au existat, cel puțin până nu demult, două tradiții caligrafice, una bazată pe tradiția englezească și una bazată pe tradiția americană. De pildă, în tradiția englezească, stilul caligrafic tradițional englezesc „roundhand”, care se execută în mod tradițional cu pana, a primit bazele în anul 1650, aproximativ, și a fost utilizat aproximativ până în anul 1830. Are litere rotunde, este frumos ornamentată și este o scriere meticuloasă, pentru că în cadrul fiecărei litere este necesară ridicarea peniței de pe hârtie în mod repetat.

În schimb, potrivit tradiției americane inițiată de Platt Roger Spencer la anul 1850, aveam posibilitatea de a trasa litere, de a scrie cuvinte, fără să fie necesară ridicarea peniței de pe hârtie.

Horia Daraban: Se pot inventa noi stiluri caligrafice?

Valentin Zahorneanu: Cu siguranță se pot inventa noi stiluri caligrafice, iar această adaptare a caligrafiei tradiționale la noile stiluri de caligrafie se poate realiza tocmai din perspectiva faptului că nu toți sunt extrem de preciși de la prima întâlnire cu instrumentele de scris. Și atunci, fiecare adaptează propriul stil de scriere la instrumentele pe care le are în față. Și din această combinație, neștiind cum anume trebuie utilizate acele instrumente pentru a obține un stil caligrafic clasic, automat vor rezulta stiluri noi.

Horia Daraban: În ceea ce privește practica și exersarea, ce înseamnă acest lucru? Multe ore în fiecare zi?

Valentin Zahorneanu: Chiar ore nu, pentru că ar fi suficient măcar un sfert de oră de lucru zilnic. Avem chiar și îndrumările anumitor psihologi, specialiști în domeniu, care spun că, pentru a atinge un anumit nivel de performanță, este nevoie de câteva sute de ore bune, acumulate. Adică, o singură participare la un curs de caligrafie nu ar fi suficient decât pentru a deschide apetitul participantului. Dar pentru a-și însuși un bun control al instrumentelor de scris, este nevoie de exercițiu.

Horia Daraban: Caligrafia înseamnă, din ce ați spus dumneavoastră, un plan estetic și care are legătură cu modul în care sunt așternute literele pe hârtie, dar cu siguranță înseamnă și o anumită disciplină în abordarea acestei arte.

Valentin Zahorneanu: Disciplina vine din muncă, pentru că, de pildă, fără să fi fost ghidat de un profesor, în mod autodidact, am început studiul caligrafiei în 2014 și mi-au trebuit cam vreo șase ani să pot stăpâni aceste instrumente de caligrafie, tocul, penița. Am ajuns în 2025 să  pot utiliza și instrumente mai vechi de scris: de exemplu, condeiul din pană de gâscă. Este mai dificil de utilizat, pentru că trebuie prelucrat. Penițele de caligrafie sunt gata ascuțite, sunt gata de utilizare, în schimb, pana trebuie pregătită într-un anumit mod.

Horia Daraban: De ce toc, peniță, nu în ultimul rând, așa cum ați spus dumneavoastră, pana de gâscă și nu pix, stilou în caligrafie?

Valentin Zahorneanu: Instrumentele acestea pe care le-ați menționat ultima dată, pixul și stiloul, pot fi utilizate cu succes în scrierea cursivă, rapidă. Dar pentru caligrafie, acolo unde întâlnim atât linii subțiri cât și umbre, umbrele fiind acele linii îngroșate, avem nevoie de penițe cu vârf ascuțit și cu dinți flexibili. În momentul în care am acționat asupra peniței și am tras penița spre noi, aceasta își distanțează dinții și lasă o cantitate mai mare de cerneală pe hârtie, iar în momentul în care deplasăm penița de jos în sus, de la noi în față, în momentul respectiv, încetăm presiunea asupra peniței, dinții se apropie, iar linia devine una extrem de subțire, iar contrastul dintre linii subțiri și umbre este unul foarte plăcut. Aici putem vorbi, într-adevăr, de caligrafie.

Horia Daraban: Un anumit tip de cerneală?

Valentin Zahorneanu: Cerneală este necesar să fie fluidă și să se curețe ușor de pe degete.

Horia Daraban: Există competiții în care să se întâlneacă pasionați de caligrafie și care să concureze?

Valentin Zahorneanu: Concursurile de caligrafie reprezintă o oportunitate oferită caligrafilor și mai avansați și începători de a se întâlni unii cu alții și de a face schimb de experiențe. Am întâlnit astfel de concursuri, de pildă, aici, la noi, în Iași, concursul de caligrafie tematică organizat de Muzeul Literaturii Române. Am participat cu foarte mare bucurie și am rămas surprins să observ prezența și celor mai mici iubitori de caligrafie și a celor mai în vârstă.

Horia Daraban: E greu să dai mai departe, să oferi celorlalți din experiența personală? Cu siguranță aveți întâlniri frecvente cu cei mai mari și mai ales cu cei mici, cu copiii.

Valentin Zahorneanu: Desigur, sunt ușor de transmis aceste informații. Mă raportez aici la o serie de materiale care nu ar putea fi la îndemâna publicului larg. De exemplu, am aici un document, o lucrare a unui elev. Din cercetările mele, bănuiesc, avea 11 ani în 1861, anul în care a început și a finalizat o astfel de lucrare. Este realizată în Anglia, în Hovingham School, în York, iar caligrafia este una excepțională. Se încadrează în ceea ce putem numi „English Roundhand”, scriere rotundă englezească.

Horia Daraban: Se vede frumusețea literelor. Exersarea unei caligrafii frumoase când ești mic ce avantaj aduce pentru omul matur de mai târziu?

Valentin Zahorneanu: Avantajele pe care eu le-am descoperit studiind caligrafia încă din copilărie, sunt acelea că, în primul rând, o pot împărtăși celorlalți, în al doilea rând, este o sursă de inspirație și de motivație pentru mine și, bineînțeles, este un mijloc de relaxare.

Horia Daraban: Unii ar putea spune că e ceva foarte dificil, foarte greu. Ce ați spune unor astfel de voci?

Valentin Zahorneanu: Este necesar să-și asume această disciplină, să aibă curaj, să o aplice, să o experimenteze. Nu întotdeauna este necesar un profesor lângă cel care dorește să învețe o astfel de disciplină. Se poate și în mod autodidact, drumul este mai întortocheat, dar sprijinul unui profesor se vede și în momentul în care vine vorba de alegerea unor instrumente de caligrafie.

Asta scutește foarte mult din cheltuieli, care sunt inevitabile în momentul în care cineva experimentează pe cont propriu și, în funcție de stilul de caligrafie ales, va căuta și va alege și profesorul care să-l inspire.

Horia Daraban: Având în vedere ușurința cu care trimitem mesaje, ceea ce spuneam și în introducerea dialogului nostru, de ce mai e nevoie descrisul frumos, caligrafic?

Valentin Zahorneanu: Pentru că ne ajută să ne punem ideile în ordine și ne ajută să comunicăm, dacă nu cu ceilalți, cel puțin cu noi înșine și să ne facem un anumit traseu în activitățile zilnice. Putem realiza de exemplu un „to-do list”, care, pe telefon, poate dispărea.

Horia Daraban: Pentru cei care, ascultându-ne și cărora le-am deschis curiozități, un motiv, de ce să se apropie de caligrafie?

Valentin Zahorneanu: Pentru că vor descoperi un filon bogat în ceea ce privește dezvoltarea lor personală și vor putea realiza numeroase lucrări care, în timp, le vor aduce aminte de o perioadă minunată din parcursul lor caligrafic.

Varianta audio a interviului:

Județul Bacău, de la fereastra vacanței: servicii balneoclimaterice, drumeții, istorie și cultură. Ghid, Romulus Dan Busnea, inspector de turism, la „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (17.08.2025)

Publicat de hdaraban, 20 august 2025, 10:54

La „Weekend cu prieteni”, domnul Romulus Dan Busnea, inspector de specialitate în cadrul Serviciului Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău, a oferit  mai multe informații de actualitate legate de diversitatea ofertei de vizitare.

Una dintre ele face referire la faptul că, recent, „au intrat în circuitul turistic nu mai puțin de treisprezece noi trasee, care se adaugă celor nouă marcate și omologate, care pornesc din Slănic-Moldova către Vârful Nemira, Șandru și care pe urmă coboară spre Valea Uzului, spre Dofteana, Dărmănești. Traseele  au diferite grade de dificultate, de la ușor până la dificil, sunt accesibile în toate anotimpurile, au o lungime de aproximativ 30 km și o altitudine de peste 1300 m, iar timpul de parcurgere variază între  două și nouă ore”.

Mai mult, importante sunt cele două stațiuni: Slănic-Moldova și Târgu Ocna. În cazul „perlei Moldovei”, aflată la poalele Muntelui Nemira, aceasta oferă facilități cu caracter balneoclimateric, iar o noutate ține de începerea procesului de reabilitare a primului cazinou din România.

 În ceea ce privește Târgu Ocna, „unul dintre principalele obiective turistice a fost, rămâne și va fi salina, a cărei bază medicală și de agrement se află situată la 240 de metri adâncime, o zonă total modernizată și asigurată din toate punctele de vedere, uns spațiu care așteaptă turiștii în fiecare zi din an”.

Horia Daraban: Invocăm în deschiderea dialogului nostru, Slănic-Moldova, cunoscuta stațiune balneară supranumită Perla Moldovei. Cu siguranță, de aici, putem începe dacă vrem să construim un itinerariu pentru județul Bacău.

Romulus Dan Busnea: Da, în ceea ce privește activitatea turistică, balneoclimaterică și de agrement, cea care scoate în evidență potențialul turistic al județului Bacău este zona Slănic-Moldova și Târgu Ocna.

Pe lângă izvoarele minerale și peisajele de un farmec aparte din cunoscuta stațiune Slănic-Moldova, aici putem întâlni baze moderne de tratament și agrement, printre acestea din urmă numărându-se și două dintre cele mai importante obiective turistice ale județului, respectiv pârtia de schi Nemira, prima din județul Bacău. Una dintre cele mai importante investiți în turismul băcăuan din ultimii ani, care asigură plimbări atât vara cât și iarna, la care se adaugă și practicarea sporturilor de iarna.

Și tot la Slănic-Moldova, pe lângă investițiile majore care se fac în infrastructura turistică a stațiunii, în cele mai moderne unități de cazare și alimentație public, se adaugă Cazinoul, simbolul stațiunii, primul din România și al cincilea din Europa, care va fi repus în circuitul turistic intern și internațional, după ce a fost achiziționat, printr-un amplu proces etapizat de restaurare și reabilitare. Deja, în urmă cu o săptămână, una dintre cele două terase ale Cazinoului, cea care dă spre parcul central al stațiunii, a fost redeschisă publicului larg, la care se va adăuga impetuoasa și deosebita sală de spectacole de 350 de locuri. Procesul, așa cum am spus, va fi unul etapizat, dar probabil, în câțiva ani, totul va fi ca odinioară, polul cultural și artistic al stațiunii în Slănic-Moldova.

Horia Daraban: Ați pomenit de Vârful Nemira și, de aici, gândul se îndreaptă către ceea ce înseamnă trasee turistice pentru cei care iubesc natura și merg cu rucsacul în spate.

Romulus Dan Busnea: Iubitorilor de natură și de mișcare în aer liber li se dezvăluie, în județul Bacău, peisaje aparte, vederi superbe. Pentru aceștia au fost marcate și omologate noi trasee turistice în zona montană. Astfel, iubitorii de drumeție au ocazia să exploreze noi ținuturi din zona montană a Văii Trotușului, situate într-un cadru natural și peisagistic încântător și deosebit de atractiv. De curând, serviciul nostru, împreună cu colegii de la Salvamont și în colaborare cu mai multe primării, a întreprins o serie de acțiuni de amenajare și marcare a unor noi trasee montane.

Astfel, au intrat în circuitul turistic nu mai puțin de treisprezece noi trasee, care se adaugă celor nouă marcate și omologate, care pornesc din Slănic-Moldova, către Vârful Nemira, Șandru și care pe urmă coboară spre Valea Uzului, spre Dofteana, Dărmănești. Traseele, sigur că au diferite grade de dificultate, de la ușor până la dificil, sunt accesibile în toate anotimpurile, au o lungime de aproximativ 30 km și o altitudine de peste 1300 m, iar timpul de parcurgere variază între  două și nouă ore. Pentru că vorbim aici de ceea ce înseamnă zona montană a județului Bacău, e vorba nu doar de Munții Nemira, ci de aceștia care au plecare și din comunele Asău, Agăș, care duc, undeva, spre Munții Tarcău-Goșmanu, dar și în Munții Ciucului, Munții Berzunțului.

Serviciul nostru a lansat și în acest an o nouă serie de tururi ghidate, care au inclus și câteva dintre aceste noi trasei montane recent marcate și omologate.

Horia Daraban: Am vorbit despre Slănic-Moldova și dumneavoastră ați invocat și Târgu Ocna, așadar…

Romulus Dan Busnea: Unul dintre principalele obiective turistice a fost, rămâne și va fi salina Târgu Ocna, a cărei bază medicală și de agrement se află situată la 240 de metri adâncime, o zonă total modernizată și asigurată din toate punctele de vedere, uns spațiu care așteaptă turiștii în fiecare zi din an. La Târgu Ocna, fiind deja o stațiune declarată de interes național, există baze de agrement, centre spa ca și la Slănic-Moldova și există o serie de monumente istorice de interes național precum Monumentul Eroilor de pe Dealul Măgura; mai avem o mănăstire cu o încărcătură deosebită spirituală; de la obiectivul acesta, Monumentul Eroilor, se mai urcă un pic tot pe dealul Măgura și dăm de Mănăstirea Măgura.

Mai există o fostă mănăstire Răducanu, biserici de lemn și totul îmbinat și cu aceste trasee montane, care leagă sigur și Târgu Ocna de Slănic-Moldova.

Horia Daraban: Din punctul dumneavoastră de vedere, care este provocarea principală pentru a câștiga turiști, pentru a aduce turiști în stațiuni, în zonele care prezintă interes?

Romulus Dan Busnea: Provocarea pentru toți cei implicați o reprezintă dezvoltarea infrastructurii turistice și rutiere, feroviare și aeriene, pentru că avem acum și aeroportul de la Bacău modernizat. Există o legătură, pot fi puse la dispoziție mijloace de transport care să facă legătura cu cele două stațiuni.

Probabil, peste câțiva ani, o să avem un pol deosebit de atractiv, nu doar pentru turiștii români ci și pentru turiștii străini, deoarece noi am avut și posibilitatea să testăm un pic acest segment prin participarea sub umbrela Ministerului Turismului la câteva dintre târgurile internaționale de profil, astfel încât, să știți, interesul este în continuă o creștere, mai ales pentru țări care au o bună legătură în plan turistic cu România, precum Italia, Germania, Polonia.

Toți cei interesați de județul Bacău trebuie întâi și foarte ușor să acceseze site-ul www.turism-bacău.ro, iar în partea dreaptă jos, unde apare punctată harta digitală a județului Bacău, dacă dai un simplu click pe ea, poți intra și poți vizualiza toate aceste patru secțiuni: muzee, case memoriale și colecții muzeale, monumente istorice și religioase, obiective culturale și alte obiective turistice.

Horia Daraban: Firește, în cheie subiectivă, recomandați-ne câteva repere de ordin turistic din județul Bacău și care sunt aproape de sufletul dumneavoastră.

Romulus Dan Busnea: Există câteva care au luat, acum, ca obiective, o dezvoltare interesantă. Legat de trecutul istoric, este vorba de cele câteva castele și palate, mai ales cele de pe Valea Trotușului, dintre care două sunt de importanță națională și pot fi, sigur, vizitate. Este vorba de Palatul și Parcul Ghika de la Comănești, care va intra într-un proces de reabilitare tot etapizat, pentru că a fost preluat de administrația locală și Castelul Ghika din comuna Dofteana, în ambele locuri, desfășurându-se o serie de evenimente de epocă unice aproape în România.

Sunt cele numite „Jocul Sânzienilor”, „Balul Interbelic”, care a fost recent la Castelul Ghika din Dofteana și dedicat Reginei Maria, la împlinirea a 150 de ani de la naștere, toate sub umbrela Asociației „Simfonia Florilor”. Aceasta este una dintre principalele atracții, la care se adaugă și alte obiective din Bacău, unde există casele memoriale ale marelui pictor Nicolae Enea, ale marelui poet George Bacovia, care este cel mai mare poet simbolist pe care l-a avut România.

Mai este ansamblu Curții Domnești, care cuprinde ruinele vechii curți domnești, turnul locuință și Biserica Precista, construită de Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare, care a ridicat biserica de la Borzești, de lângă Onești.

Mai există complexe muzeale în Bacău, Complexul Muzeal Iulian Antonescu, care adăpostește secții de istorie, arheologie, etnografie și artă; Observatorul Astonomic Victor Anestin, unul dintre cele mai moderne și mai dotate din țară; Complexul Muzeal de Științele Naturii  Ion Borcea cu al său vivariu, care este singurul muzeu din România, care crește și reproduce exponatele pe care le deține.

Horia Daraban: Cu siguranță, enumerarea poate continua, domnule Busnea. Așadar, vă propun să lansăm o invitație pentru cei care vor să ajungă în județul Bacău. Acesta cum ar suna?

Romulus Dan Busnea: Noi avem „credință, sănătate, relaxare”, toate sub aceste minunate obiective turistice grupate de o parte și de alta a lanțurilor muntoase care se află pe teritoriul județului Bacău. Sigur, turiștii când se hotărăsc să vină în zona județului Bacău, indiferent de obiective, trebuie să acceseze platforma turism-bacău.ro, unde vor găsi tot ceea ce își doresc să afle. În plus, aplicația mobilă, foarte importantă, pe telefon, „Visit Bacău”, deci vizitați județul Bacău. Vă așteptăm cu tot dragul.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: turism-bacau.ro

#InfoEconomic: La Iași, premieră națională: cei care doresc pot să-și repare singuri telefoanele mobile în primul service GSM cu regim self-service. Inițiativa aparține lui Marian Abutoaiei, antreprenor în domeniu

Publicat de hdaraban, 19 august 2025, 12:43

În acest context, ca o premieră națională, este deschiderea primului service GSM din România cu regim de self-service. Inițiativa are ca scop și promovarea dreptului la reparație în conformitate cu directiva europeană privind normele comune de promovare a reparării bunurilor.

Ideea și punerea ei în practică aparțin unui antreprenor în domeniu,  Marian Abutoaiei. În interviul acordat lui Horia Daraban, interlocutorul vorbește despre trei elemente esențiale pentru succesul în afaceri: să oferi un serviciu de care clientul să fie mulțumit, să ai o echipă competentă și bine pregătită și „să ai o imagine bună, să fii tu acel profesionist pe care oamenii îl văd și spun: da, pare de încredere și apelez la el, pentru că e ceea ce trebuie”.

Horia Daraban: De unde e ideea unui spațiu în care cineva care are nevoie își poate repara telefonul mobil?

Marian Abutoaiei: Cam toate ideile și soluțiile pe care le-am pus în practică în ultimii ani au fost inspirate de realitate. Au fost inspirate din analiza pieței și mai ales a comportamentului clienților pe care noi îi avem. Avem ceva ani de experiență, 27 mai exact, , și de fiecare dată am fost atenți la acest gen de detalii.

În ultimii ani, am observat un comportament, știm că noi, românii, suntem meșteri prin definiție, ceea ce nu e rău, pentru că îți pui în practică un hobby, o pasiune, dar nu tot timpul rezultatele sunt și pozitive. În acest sens, vreau să fiu mai concret, este vorba de acei clienți care apăreau aproape săptămânal, aș putea zice, la noi în service, cu un telefon parțial desfăcut și spuneau „mi-am cumpărat de pe internet un display și am vrut să mi-l schimb singur, pentru că am văzut pe YouTube un video și mi s-a părut simplu”. Și l-am întrebat, „ați avut ceva, scule, unelte sau cum ați procedat?” „Păi, nu prea.”, Din păcate, neavând pregătirea necesară și, mai ales, experiența și neștiind pașii și procedurile și, bineînțeles, ustensilele sunt foarte importante, rezultatul a fost unul spre dezastruos; adică, în loc să se rezume la o cheltuială inițială minimă cu o înlocuire de componentă, a ajuns să distrugă mai tare telefonul și astfel, ca soluție, a ajuns la noi.

Horia Daraban: Deci deschiderea unui astfel de atelier, ca să spunem așa, vine în urma unor solicitări, a ceea ce se întâmplă în piață, a cererii din partea clienților?

Marian Abutoaiei: Exact, deci n-a fost o invenție, a fost pur și simplu inspirată din realitate, clienți care au venit în magazin.

Horia Daraban: Este o idee care se regăsește în alte țări sau este specifică spațiului nostru?

Marian Abutoaiei: Povestea este mai lungă, a plecat din America, acum vreo trei ani, de la brand-ul Apple, pentru că ei sunt foarte închiși ca și ecosistem. Nu îți dădeau voie, pe vremea respectivă, să îți repari dispozitivul decât în cadrul serviciilor autorizate. Și prețurile nu erau mici, uneori, prețul ajungea peste 80-90% din prețul telefonului, ceea ce era foarte descurajator pentru utilizator.

Au apărut foarte multe voci din diferite direcții, din partea celor care lucrează în domeniu și, la presiunea opiniei publice, Apple a simțit nevoia să dea un răspuns acestui curent de „right to repair”, dreptul de a-ți repara dispozitivul, pentru că tu ești proprietarul lui, tu l-ai achiziționat, este dreptul tău, nu ești obligat, neapărat, printr-un contract să faci service doar acolo. Și astfel, ca răspuns pentru piață și, probabil, că au fost și o presiune în spate, psihologică și de imagine, cred, ei au scos acest serviciu de „self-service repair”, varianta Apple.

Acest serviciu constă în faptul că îți pun la dispoziție de pe site-ul lor specializat piese și componente să le achiziționezi tu, trebuie să îți închiriezi echipamentele, să plătești o sumă destul de mare de a le închiria, adică vreo 1000 și ceva de euro și piesa, adică bateria sau display-ul, pentru că astea sunt cel mai des schimbate pe piață.

Ideea a fost salutată, dar nu a fost prea practică, pentru că nu îți prea permiți să îți închiriezi echipamentele alea de 1000 și ceva de euro și să schimbi tu display-ul, dar a fost un pas. Imediat după asta, a urmat și Samsung, cam cu același concept, dar echipamentele sunt mai ieftine și noi am urmărit, bineînțeles, fiind în domeniu, practic, dacă, într-adevăr, este realizabil ce au scos pe piață.

Dar am venit cu un alt concept la noi în Iași, fiind primul cu un concept de acest gen din România, în care noi punem la dispoziție workdesk-ul, acel spațiu de lucru echipat complet în care respectivul solicitant client vine și are la dispoziție timp de o oră sau de două, un spațiu dedicat cu toate echipamentele, ustensilele și tot ce este nevoie și, bineînțeles, o consultanță minimă și instructajul, bineînțeles, mai ales pe partea de siguranță, în care el poate să-și schimbe piesa respectivă.

Horia Daraban: Referitor la ideea de afacere și aplicată la ceea ce înseamnă service-ul GSM, cum a evoluat această afacere, această idee și prin prisma avansului tehnologic semnalat de-a lungul anilor?

Marian Abutoaiei: Când m-am apucat eu de acest business, bineînțeles că nu a fost inițial o afacere, a fost o pasiune. Eram student, și am  început să cochetez cu electronica încă din clasa a șasea, deci din anii ‘80. Am prins exact acel moment când s-a lansat telefonia mobilă în România, în ‘97-‘98, am evoluat o dată cu ea.

Pe vremuri, echipamentele erau destul de mari, aproximativ 500 de grame era un telefon și, cu timpul, tehnologia s-a miniaturizat și, bineînțeles, au devenit mult mai performante, ajungând ca la un telefon să devină smartphone. Am ținut pasul cu fiecare evoluție tehnologică, pentru că am fost nevoiți și a fost și o provocare pentru mine ca om tehnic și ca antreprenor, în primul rând, dar a conferit și un farmec acestui business, pentru că nu te plictiseai. În fiecare an apăreau tehnologie nouă, generații noi de telefoane, dacă erai printre primii care reușeai să găsești soluții, să le rezolvi sau să le repari, cu siguranță business-ul avea un aport pozitiv din punct de vedere financiar.

Deci a fost greu la început, a devenit o ciclicitate, ca o dată la doi, trei ani să apară un telefon nou, dar acum, apare în fiecare an. Ne-am obișnuit cu acest stil al producătorilor, știm că-i specific și economiei de consum și noi ne-am adaptat și tot timpul suntem pregătiți să ținem pasul cu tehnologia.

Horia Daraban: Rapiditatea apariției elementelor noi de tehnologie creează provocări în acest tip de afaceri, în sensul că un singur atelier într-un singur loc sau o rețea de astfel de ateliere și care să aibă relevanță la nivel național?

Marian Abutoaiei: Inițial, am gândit să o dezvolt din punct de vedere fizic, adică să deschidem mai multe magazine, mai multe puncte de lucru. Asta s-a întâmplat în anii 2000-2005, am avut două sau trei puncte de lucru în Iași și nu numai, dar pentru că în timp s-a accentuat nevoia de personal, de forță de muncă, din anii 2005, au început să migreze masiv mulți români către vest, știm că s-a ajuns la vreo 5 milioane, ceea ce ne-a afectat pe noi ca antreprenori locali, care doream să progresăm sau să avansăm aici, pe piața locală.

Acest lucru s-a întâmplat până în 2011 și am schimbat strategia de a ne dezvolta un punct de lucru mai solid, cu mai mulți angajați și să preluăm încet, încet de pe piața locală și din național. Adică, în momentul de față, serviciile noastre reprezintă cam 10% clienți naționali pe care noi îi preluăm prin servicii de curierat sau prin easybox și, bineînțeles, avem clienții proximi, din Iași.

Horia Daraban: Plecând de la ce ați spus dumneavoastră, ce contează, ce ocupă primul plan, calitatea, pregătirea angajaților sau dotarea serviciului?

Marian Abutoaiei: Este un ecosistem care ține de fiecare element pe care tu l-ai menționat. Tot timpul, când e vorba de business, eu cel puțin, din punctul meu de vedere, ca antreprenor, mă transpun în locul clientului și mă pun în locul lui și trebuie să fiu foarte atent la sensibilitățile lui. În cazul nostru, ca service GSM, pe locul întâi este vorba de încredere, este vorba de reputație, pentru că telefonul nu este doar un obiect personal tehnic, el conține informații personale unice, fotografii, video-uri, documente de business sau personale și, în momentul când ai telefonul lăsat într-un service, îți pui de mai multe ori întrebarea „oare merg unde trebuie, oare va fi reparat corect, o să mai funcționeze sau mă duc cu o problemă minoră și poate și plec cu mai multe și nefuncțional?”

Cazuri din acest gen, din păcate, au fost și au afectat foarte mult imaginea service-urilor GSM, în general, nu toate, nu generalizăm acum, dar clienții sunt foarte sensibili la încredere, la timpul de execuție, bineînțeles, la costuri și la calitatea și fiabilitatea lucrării, pentru că, în momentul când efectuezi o reparație asupra unui dispozitiv, bineînțeles că te aștepți să ai și o garanție, nu să îl repari acum și peste o săptămână, două, trei, să ai o altă problemă sau aceeași.

Horia Daraban: Prin prisma abundenței, fie și dacă ne raportăm la modelele de telefoane mobile, afacerea poate fi definită ca fiind una de nișă sau una care poate căpăta amploare?

Marian Abutoaiei: Nu poate fi un business de masă, să spunem cum sunt cafenele „to go” sau altceva, care sunt în trend în ultimii cinci ani, dar nici un business de nișă, aș putea spune. Noi, ca service-uri GSM, avem o responsabilitate mare, dar adresabilitatea este enormă. Cam toți avem un telefon mobil, minimum.

Conform unei statistici de acum câțiva ani în urmă, nu mulți, avem o rată de penetrare a telefonului mobile de 120%, adică fiecare român are cel puțin 1,2 telefoane. Noi toți mai avem câte un telefon de rezervă â, toți avem telefoane și toți depindem de ele. În ziua de astăzi, dacă ți se strică telefonul, cam ești legat de mâini și de picioare, pentru că nu poți să comunici cu colegii de muncă, de business, cu familia nici nu mai zic. Dacă două ore ai telefonul închis, ești dat dispărut. Deci avem o responsabilitate. La nivel național, conform unei statistici a unui partener cu care lucrăm, sunt aproximativ 1800 de service-uri GSM.

Deci nu este un business de nișă, dar nici de masă. Este pentru o masă destul de mare de clienți.

Horia Daraban: Este o piață atomizată, în schimb.

Marian Abutoaiei: Da, aș putea spune că da. Și are un potențial foarte mare, dar eu cred, în continuare, că dezvoltarea ei se duce către calitate, în primul rând, nu către masă. Bineînțeles că de fiecare dată când merg în vacanță, într-un city break, în Europa sau în afară, fără să vreau, analizez ce fac alții în alte zone și observ că dezvoltarea asta de masă uneori este dăunătoare în raport cu calitatea.

Adică, în țări din vestul Europei, vezi foarte multe service-uri, dar nu sunt focusați pe calitate. Dar asta intră foarte mult în schimbarea mindset-ului și a psihologiei utilizatorului de telefon. Mulți, pentru că au avut o experiență negativă, neplăcută într-un service GSM, au preferat ca pe viitor, când s-a întâmplat ceva, să nu îl mai repare, să meargă să își cumpere altul. Ceea ce nu este ok, atât pentru economia noastră circulară și din punct de vedere al deșeurilor electronice, cât și pentru această nișă sau aceste service-uri GSM. Toți am putea fi prosperi în acest ecosistem, dacă ne facem treaba cum trebuie.

Horia Daraban: Există câteva lecții învățate care rămân prin prisma a ceea ce ați întâlnit de-a lungul timpului ca antreprenor. Care sunt aceste lecții?

Marian Abutoaiei: Este vorba despre acei piloni foarte importanți într-un business: în primul rând, să faci lucrul corect. Este esențial ca, atunci când oferi un serviciu, pentru că un serviciu este mai greu de vândut decât un produs, să oferi un serviciu la care tu să fii sigur că ai făcut tot ceea ce ai putut să faci și clientul să fie mulțumit, pentru că ți-l fidelizezi pe termen lung.

Și aici îți dau și un exemplu: eu am început când eram student, în cămin, pe vremea respectivă, și clienții de atunci, care erau studenți, acum, vin la noi în magazin împreună cu ai lor copii, care au 20 și ceva de ani și spun, „la acest domn vin de pe vremea când eram student”. Ceea ce mă face să fiu mândru. Deci, în primul rând, este vorba de calitatea serviciilor, seriozitatea de care tu trebuie să dai dovadă față de clienții tăi.

Să-ți faci o echipă bine pregătită, să ai o echipă de încredere; este esențial, nu poți să avansezi sau să oferi servicii bune fără o echipă care să te ajute din spate. Datoria ta de antreprenor e să ți-i pregătești. Este o pregătire perpetuă, îți spuneam și mai devreme că avem provocări în fiecare an. Dacă nu ții pasul cu noile tehnologii, rămâi în urmă, te plafonezi. Vin generații noi de telefoane și dacă tu nu ești pregătit de dinainte, deja nu poți să le repari. Deci, ca să recapitulez, este vorba în primul rând de servicii de calitate, seriozitatea față de client, o echipă solidă în spate și bine pregătită și aș mai putea adaug, să ai o imagine bună, să fii tu acel profesionist pe care oamenii îl văd și spun „da, pare de încredere și apelez la el, pentru că e ceea ce trebuie”.

Horia Daraban: În acest domeniu, are loc inteligența artificială și dacă da, ce rol i se poate aloca, ce rol este văzut pentru aceasta?

Marian Abutoaiei: Îmi place să testez noile tehnologii și, bineînțeles, când a apărut în 2022, am zis, „va schimba lumea din multe puncte de vedere”. Și bineînțeles că am început să testez și să implementez și în business ca antreprenor, adaptând nevoilor și fluxurilor din GSM.

Nu o să ajungă să apară roboții să repare telefoane, dar, în schimb, inteligența artificială te poate ajuta în foarte multe direcții cu foarte multe tool-uri. Astfel, tu poți să salvezi timp și mai ales bani și să fii un service mai calitativ. Aici mă refer la relația cu clienții.

Poți să-ți faci diferite automatizări în social media să-ți răspundă, să realizeze o conexiune cu clientul mult mai rapidă, pentru că clienții vor răspunsuri rapide și prompte. Aici poate să te ajute multe soluții delegate de AI.

Sunt în curs de implementare pe partea de learning. Spuneam că trebuie neapărat timp să-ți pregătești oamenii și eu confer foarte multă atenție în pregătirea angajaților mei și folosesc tool-uri cu AI și încerc să-i învăț atât optic, să citească text, cât și audio, prin podcast-uri, cât și vizual, făcând video-uri. Deci, dacă vrei și ai imaginație, AI-ul poate să se integreze cam în orice business.

Horia Daraban: Ca o concluzie, o recomandare pentru antreprenorul de astăzi, pentru antreprenorul de mâine?

Marian Abutoaiei: Trebuie să fii focusat pe nevoile clientului. Dacă vrei să faci un business pe termen lung și să fie și sustenabil, trebuie să fii focusat și pe cifre. Business-ul, afacerea în sine, prin definiție, trebuie să aducă profit. E bine să pui suflet, să pui emoții în ceea ce faci, să transmiți mai departe către clienții tăi, dar dacă nu ești atent la cifre, nu poți să rămâi doar cu un hobby. Va duce la faliment. Deci, trebuie să faci o balanță între calitate, servicii bune către client, să faci ceea ce trebuie, dar și cifrele să le ții într-o balanță ca să aducă un profit.

Varianta audio a interviului:

Se redeschide Casa George Enescu de la Mihăileni, Botoșani. La 19 august, se împlinesc 144 de ani de la nașterea compozitorului. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (17.08.2025)

Publicat de hdaraban, 18 august 2025, 18:48

Fundația Pro Patrimonio, care deține casa, de-a lungul timpului, a realizat la Mihăileni mai multe proiecte și programe destinate comunității locale. Unul dintre ele însumează și cursuri de muzică pentru copii.

De altfel, cei mici vor susține un minirecital de ziua lui George Enescu, la Casa de la Mihăileni. Momentul artistic face parte din programul celei de a cincea ediții a Festivalului „Concerte pe Siret”, care a cuprins concerte, conferințe în diferite clădiri emblematice pentru zonă.

Într-un interviu, la „Weekend cu prieteni”, Raluca Munteanu, arhitect, director de programe în cadrul Fundației Pro Patrimonio, a precizat că, prin astfel de evenimente găzduite în case memoriale, conace boierești, se urmărește promovarea patrimoniului local și educarea comunităților în ideea de a valorifica astfel de repere și peisaje culturale.

Interlocutoarea lui Horia Daraban spune că „imobilele emblematice, clădirile de patrimoniu sunt cele care definesc locurile și care adună cel mai mult din memoria și identitatea comunităților care s-au format în jurul acestor locuri. Siretul, partea de nord a Siretului, este o zonă bogată în istorie, bogată în memorie și cu o cultură impresionantă. Ăsta este mesajul pe care vrem să-l transmitem că, practic, o zonă poate să trăiască și din cultură și are un impact economic și social foarte benefic pentru toată lumea, dacă învățăm și stimulăm cultura.”

În ceea ce privește Casa de la Mihăileni, merită precizat că, în spațiul respectiv, Enescu a compus „Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră op.8” în noiembrie 1901, „liedurile Plugar” și „Die Nächtliche Heerschau”

Horia Daraban:  Ce cuprinde programul pentru aceste zilele al Festivalului „Concerte pe Siret”?

Raluca Munteanu: Urmează un moment foarte important, 19 august, care este ziua de naștere a lui Enescu, momentul pe care l-am ales noi pentru a redeschide casa Enescu, la o a doua viață. După ce am terminat restaurarea în 2020, am avut, din păcate, un accident complet imprevizibil, această infestare cu ciuperca Merulius lacrymans.

Urmând câțiva ani grei în care am încercat să eradicăm această ciupercă și să reparăm toate daunele pe care ciuperca le-a cauzat casei. Acum, casa fiind înapoi finisată, se redeschide publicului și se redeschide cu acest eveniment de pe 19, când copiii care, chiar și pe durata șantierului, au continuat să facă cursuri de muzică în curtea casei Enescu sau în școala din localitate, vor avea un mic concert, iar alături de ei vor fi și Călin Torsan și Vlad Sturdza, care vor improviza la chitară și flaut pe ritmuri tradiționale, dar și moderne.

În continuare, săptămâna va avea câteva alte concerte și o conferință. Pe 22 august, o conferință ținută de muzicologul Vlad Văidean, care în prezent locuiește în casa Enescu, o primă rezidență muzicală care să marcheze această redeschidere, și va prezenta cercetarea sa legată de viața și muzica lui George Enescu. Pe lângă conferință, vor avea iarăși loc câteva momente muzicale, acompaniate de tot Călin Torsan și Sorin Romanescu, la instrumente de suflat.

În ultima zi a festivalului, pe 23 august, Raluca Știrbăț, pianista, alături de studenții ei, cu care în prezent studiază master-class de pian, vor ține un concert în care fiecare student va prezenta lucrările pe care le-a studiat în această perioadă.

Festivalul „Concerte pe Siret” mai are o mică codiță, care nu e în programul oficial, pentru că e puțin îndepărtată,  pe 12 septembrie; și Conacul Moruzi își deschide porțile pentru un concert, cumva, epilog al „Concertelor pe Siret”. Anii trecuți, și la Conacul Moruzi au avut loc concerte, dar acum nu s-a putut în perioada asta. Au fost de acord pentru 12 septembrie, acolo accesul făcându-se pe bază de invitații.

Horia Daraban: Ați pomenit dumneavoastră evenimente la conace, clădiri emblematice pentru această zonă Moldovei. Cum se justifică organizarea unor astfel de evenimente? Se dorește a fi transmis un mesaj? Și dacă da, care este acesta?

Raluca Munteanu: Noi suntem Fundația Pro Patrimoniu, ne ocupăm de patrimoniu, de clădiri istorice, peisaje culturale, istorie, memorie, și ne interesează să promovăm și să educăm populația și comunitățile în ideea de a valorifica patrimoniul și peisajele culturale. Clădirile emblematice, clădirile de patrimoniu sunt cele care definesc locurile și care adună cel mai mult din memoria și identitatea comunităților care s-au format în jurul acestor locuri. Siretul, partea de nord a Siretului este o zonă bogată în istorie, bogată în memorie și cu o cultură impresionantă.

George Enescu este unul din reprezentanții a tot ce a putut să producă această zonă. Am descoperit casa de la Mihăileni și am început lucrările în 2014. Am început să cunoaștem mai bine zona respectivă și ne-am dat seama că o căsuță mică, chiar cu istoria și memoria bogată a lui George Enescu, nu poate să stea singură într-un peisaj.

Ea face parte din această rețea mult mai mare, care este definită de Valea Siretului. Iar pe această Vale a Siretului sunt multe alte locuri importante și interesante care merită a fi puse în valoare și în felul ăsta să activăm; și asta este mesajul pe care vrem să-l transmitem că, practic, o zonă poate să trăiască și din cultură și are un impact economic și social foarte benefic pentru toată lumea, dacă învățăm și stimulăm cultura.

Horia Daraban: Ați invocat prezența copiilor din mediul rural, din zona Mihăileniului. Deci, într-un fel, toate aceste evenimente și cele asociate pe tot parcursul anului vin în întâmpinarea comunității locale, în a-i creiona mai bine destinul, dacă putem spune așa.

Raluca Munteanu: Da, e unul din lucrurile pe care le facem în toate locurile în care suntem noi activi și acela de a oferi programe de educație pentru copiii și tinerii din localitate. În cazul Casei Enescu, e un caz special în care programul nostru de educație pentru patrimoniu, cum îi zicem, se combină și cu aceste cursuri de muzică pe care putem să le ținem cu ajutorul unei profesoare, doamna Paula Gavriluță, și împreună cu partenerii noștri, Fundația UiPath Foundation, care ne sprijină de ani de zile pentru aceste programe educaționale.

În afară de programul de educație pentru patrimoniu în care copiii învață ce înseamnă patrimoniu, ce înseamnă peisaj cultural, ce înseamnă cultură, ce înseamnă meșteșug tradițional, aici am combinat cu muzică, pentru că oamenii cu care am lucrat pe șantierele de restaurare au fost primii care au zis „ce păcat că copiii noștri nu au unde să învețe muzică, așa cum a învățat Enescu când era mic!”

Și ăsta a fost un semnal pentru noi că, practic, ar trebui ca locul să-l deschidem educației muzicale, care este mult prea neglijată în învățământul românesc, din păcate.

Horia Daraban: Revenind la elementul de actualitate, așadar, la evenimente intrarea este liberă. Cum sună o invitație?

Raluca Munteanu: Invitația este deschisă, într-adevăr, pentru oricine. Evenimentele vor avea loc la Casa Enescu din Mihăileni, iar celelalte două, conferința și concertul de final, la Conacu Miclescu din Călinești, la Casa din Deal. Este o sală de concerte amenajată pe durata șantierului de la Casa Enescu unde a fost depozitat și pianul de la Casa Enescu.

Invitația este deschisă pentru oricine din localitate, din zonă. Concertele încep de la șase și jumătate și ne face plăcere nouă, Fundația Pro Patrimoniu, alături de muzicieni și de prietenii și partenerii noștri, să deschidem pentru toată lumea porțile.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: Fundția Pro Patrimonio

#StareaEducației (INTERVIU) Vicepreședinte al Societății pentru Excelență și Performanță în Informatică: ”La clasă nu se poate face performanță la Informatică, atunci când la profil de specialitate există o singură oră pe saptămână în primii doi ani de liceu.”

Publicat de Andreea Drilea, 16 august 2025, 08:30

Numai în luna iulie, numele țării noastre a răsunat de mai multe ori atât la Olimpiada Internațională de Informatică, desfășurată în Bolivia, cât și la Olimpiada Europeană de Informatică pentru Fete, ce a avut loc în Germania.

 România a obținut un rezultat exceptional, anul acesta, la Olimpiada Internațională de Informatică. Toți cei patru elevi din echipă au câștigat medalii de aur. Este cel mai bun rezultat din istoria participării țării noastre la această competiție. Rareș Neculau, elev în clasa XI-a la Colegiul Național ”Vasile Alecsandri” din Galați, Rareș Tudose, clasa XII-a, Liceul Teoretic Internațional de Informatică București, Mihai Voicu, clasa XI-a la Liceul Teoretic Internațional de Informatică București și Mircea Rebengiuc, clasa XII-a de la Colegiul Național de Informatică ”Tudor Vianu” București sunt cei patru medaliați cu aur de anul acesta.

Pe lângă munca intensă, talentul și pasiunea pentru acest domeniu, elevii români selectați în loturile naționale și internaționale au în spate atât părinți care îi susțin necondiționat, cât și profesori dedicați. Rezultatul istoric reprezintă o încununare a multor ani de pregătire, a unor selecții meticuloase și a unei comunități implicate de profesioniști, respectiv Societatea pentru Excelență și Performanță în Informatică, SEPI.

Despre reușita istorică a României de anul acesta, dar și despre cum se face performanță în domeniul informaticii a discutat colega noastră, Andreea Daraban, cu doi dintre vicepreședinții SEPI, domnul profesor Petru Simion Opriță de la Colegiul ”Regina Maria” din Dorohoi, județul Botoșani, și domnul profesor Adrian Panaete, de la Colegiul ”A.T. Laurian” din Botoșani.

Petru Simion Opriță (stânga), Adrian Panaete (drepta)

Andreea Daraban: Îi felicităm, încă o dată, pe cei patru elevi medaliați cu aur la Olimpiada Internațională de Informatică din Bolivia. Ce reprezintă acest rezultat pentru România și pentru comunitatea de profesioniști din care faceți parte?

Adrian Panaete: În primul rând, reprezintă o încununare unei munci de ani de zile a unei întregi comunități. Mie mi se pare că e un rezultat firesc, care urma să vină la un moment dat, pentru că aveam toate premisele să ajungem la rezultatul aceasta. Dacă stăm să ne uităm cu atenție la cei patru care au adus medaliile noastre, o să regăsim, de fapt, copii care, în urmă cu patru ani, făceau performanțe similare la nivel de junior, în competițiile la care participă elevii de gimnaziu.

Petru Simion Opriță: Aș vrea să menționez că SEPI, în parteneriat cu Ministerul,  a organizat competiții de juniori foarte importante, respectiv Olimpiada Europeană de Juniori, în 2021, la Ploiești și Balcaniada de Juniori, în 2022, chiar la Dorohoi, chiar la liceul unde profesez. Nici pentru mine nu este o surpriză, mă așteptam la un moment dat să se întâmple asta, dar a fost un an fabulos pentru copiii români anul acesta, și la Olimpiada Centrală Europeană, și la cea de Fete și la Internațională au fost excepționali copiii.

Andreea Daraban: Olimpiada Centrală Europeană a avut loc chiar la noi în țară.

Petru Simion Opriță: Chiar la noi în țară, la Cluj-Napoca, în perioada 7-13 iulie. A fost un efort deosebit.  Noi am început să lucrăm undeva de anul trecut, din octombrie, pentru această olimpiadă.

Andreea Daraban: Câte țări au participat?

Petru Simion Opriță: 16 țări.

Andreea Daraban: Cu rezultate pentru România și la această competiție.

Petru Simion Opriță: Bineînțeles, bineînțeles. Chiar locul întâi, absolut, dar în afara concursului, Mihai Voicu, care a luat și aur la Internațională.

Andreea Daraban: România a obținut foarte multe medalii la competițiile internaționale de Informatică. Unde se situează țara noastră pe harta performanței mondiale?

Adrian Panaete: Haideți să răspund din punct de vedere al Olimpiadei Internaționale. În primul rând, la valoarea medaliilor, România se situează pe locul șase. Asta înseamnă numărul total de medalii de aur, de argint și de bronz și este precedată de China, Rusia, Statele Unite, Corea de Sud și Polonia. Până acum eram la egalitate cu Japonia. Anul acesta i-am depășit cu performanța pe care am obținut-o. De asemenea, există un clasament al numărului total de medalii, unde România stă chiar mai bine, dacă rețin corect, 135 de medalii în total. Locul doi, la egalitate cu Polonia, imediat după China.

”Societatea pentru Excelență și Performanță în Informatică a asigurat continuitatea participării României la competițiile internaționale, iar meritul Ministerului Educației este acela că nu ne-a pus piedici în acest demers.”

Andreea Daraban: Cum se implică Societatea pentru Excelență și Performanță în Informatică, SEPI, în pregătirea elevilor?

Adrian Panaete: SEPI este o societate înființată relativ recent, printre lucrurile bune provocate de pandemie. A fost înființată imediat după anul de pandemie. În primul an de pandemie, Ministerul a renunțat să mai organizeze olimpiade și ne-am trezit, în vara acelui an, într-o situație inedită. România ar fi putut să nu fie reprezentată la Olimpiada Internațională, cu consecințe foarte grave chiar asupra acelor două clasamente de care vorbeam. În acel an, am reușit să ne organizăm ca grup, o comunitate a profesorilor și studenților foști olimpici, care organizau selecțiile de lot național și în vara respectivă am organizat, pe cont propriu, această selecție. Am trimis echipă la olimpiadele internaționale și dacă rețin corect am venit tot cu patru medalii, dintre care una de aur. Practic, în anul acela, am urcat iarăși în clasamentul total de medalii, cred că de pe locul 4, pe locul 3. Situația aceea destul de inedită, în care nu am avut deloc sprijinul Ministerului, ne-a pus pe gânduri și ne-a îndreptat spre a forma această societate. SEPI a fost înființată în iarna anului următor, chiar la Botoșani, avându-i ca membri fondatori pe mine, pe domnul Opriță și pe domnul Sorin Ștefănescu, un economist care ne-a ajutat foarte mult în primă instanță, cu organizarea. Și în anul următor, practic, Olimpiada de Informatică a fost organizată, exclusive, de către SEPI, chiar a purtat titulatura SEPI, Olimpiada Societății pentru Excelență și Performanță Informatică. Aș putea spune că SEPI este responsabilă,  oarecum, de realizarea unei continuități în performanță la Informatică. Poate singurul merit pe care l-a avut Ministerul în această perioadă este că nu ne-a pus piedici și ne-a lăsat să facem chestia asta.

Andreea Daraban: Practic, v-ați înființat în 2020 și în 2021 ați organizat pe cont propriu Olimpiada de Informatică.

Petru Simion Opriță: Da. Toate etapele aici, județeană, națională, selecția loturilor, două tabere de lot, deci toate etapele.

”Pentru noi este un privilegiu că avem posibilitatea să lucrăm cu astfel de elevi.”

Andreea Daraban: Așadar, niște profesori curajoși de la Botoșani au atras în această societate nume valoroase ale informaticii din toată țara, olimpici și sponsori pentru a putea funcționa, nu?

Petru Simion Opriță: Cumva, dintr-un anumit oportunism a fost înființată la Botoșani, pentru că la vremea respectivă, nu știu, poate și acum, pentru a înființa o astfel de societate trebuiau să fie toți membri prezenți la semnarea documentelor. Și pentru că eram trei din Botoșani, am înființat-o la Botoșani. Dar să știți că comunitatea era deja mult mai mare. Eram deja mai mulți profesori, dar pur și simplu pentru ușurința actelor, am făcut-o la Botoșani.

Adrian Panaete: E vorba de un grup care cuprinde minimum 40-50 de profesori de înaltă clasă din toată țara. Plus încă pe atâția studenți, foști olimpici, care erau oricum implicați în aceste activități de selecții.

Petru Simion Opriță: Adică ce am vrea să subliniem este să nu cumva să se creadă că doar noi doi am format această societate. Este vorba de un grup mult mai mare de oameni, 35-40 de oameni de mare valoare din întreaga țară.

Andreea Daraban: Care, trebuie să spunem, lucrează alături de acești copii minunați, pro-bono și din pasiune.

Petru Simion Opriță: Sigur, nu suntem plătiți pentru aceste activități, dar nici nu ne-am pus problema vreodată, pur și simplu din pasiune și din drag de copii, pentru că ne place.

Petru Simion Opriță: Principala calitate a acestor elevi olimpici este că sunt extrem de inteligenți, dar cealaltă mare calitate a tuturor olimpicilor este puterea de muncă. Toți au o putere de muncă ieșită din comun. Nu poate nimeni ajunge la nivelul lor fără foarte multă muncă. Mulți nu înțeleag asta.  Mulți cred că e sufiecient să fii doar dotat intelectual. Nu,  nu este așa.

Adrian Panaete: Întăresc această idee și aș putea să menționez că doi dintre cei patru participanți la Olimpiada Internațională de Informatică, medaliați cu aur, sunt premianți și la alte olimpiade internaționale. Rareș Tudose, de exemplu, a avut aur la Olimpiada de fizică anul acesta, iar imediat după olimpiada din Bolivia, Mircea Rebengiuc a plecat direct în China la Olimpiada de Inteligență Artificială. Cumva sunt niște forțe ale naturii, acești copii.

Petru Simion Opriță:  Pentru noi este un privilegiu că avem posibilitatea să lucrăm cu ei, să știți.

Andreea Daraban: Cum se implică Societatea pentru Excelență și Performanță în Informatică în pregătirea acestor elevi? Ce faceți mai exact pentru ei?

Adrian Panaete: Probleme. Le facem probleme! (râde)

Petru Simion Opriță:  Organizăm toate concursurile, toate taberele de lot, toate problemele. Copiii au în permanență feedback. Ei știu, în permanență, câte puncte au, care este nota lor. Ei scriu un program, îl trimit la un server, unde se face o evaluare automată și primesc un răspuns într-un timp foarte scurt, să spunem 10-15 secunde, cu nota.

Andreea Daraban: Doamneavoastră, practic, le puneți la dispoziție suportul tehnic și cel științific, pentru a se putea antrena.

Petru Simion Opriță: Exact, despre asta este vorba.

Adrian Panaete: Aș adăuga că aceste condiții tehnice, pe care le asigurăm, sunt condiții tehnice pe care le asigurăm în schimbul unei sume destul de mare de bani. Și aici merită amintit suportul pe care îl primim de la Bitdefender, în primul rând, pentru că ei ne-au achiziționat niște servere absolut fabuloase, pe care noi creăm serverele de concurs, creăm mediul de evaluare. Evident că sunt mulți alți sponsori, mi-ar fi frică să spun mai mult pentru a nu uita pe cineva și poate n-ar fi bine.  Dar realitatea este că această parte de suport tehnic este una costisitoare, una pe care SEPI o acoperă. Nu intră în atribuțiile Ministerului, în cheltuielile Ministerului. Și, în afară de suportul tehnic, eu vreau să fiu foarte onest în ceea ce privește rolul SEPI.  Deși printre membrii SEPI se găsesc și antrenori ai acestor copii, antrenoratul nu este responsabilitatea SEPI și ar fi nefiresc să fie, deoarece SEPI este cea care se ocupă cu organizarea concursurilor, cu selecția lor. Noi, dacă reușim să facem ceva excepțional pentru această performanță, este să facem o selecție, hai să zicem, cât se poate de profesionistă, să-i ducem în zona cât mai multor tipuri de probleme, să îi forțăm să muncească mult ca să poată să treacă de selecțiile noastre. Cred că unul dintre secretele performanței informaticii în România este și faptul că am știut cum să selectăm cei mai buni elevi dintre cei buni.

Andreea Daraban: Ce sunt aceste tabere de lot pe care înțeleg că le organizați?

Adrian Panaete: Procesul de selecție a loturilor reprezentative este gradual, începând cu Olimpiadele de Informatică, etapele locală, județeană, națională. La etapa națională se organizează un baraj de selecție a Lotului Național de Informatică, format din 30 de elevi la nivel de seniori și 20 de elevi la nivel de juniori, tot în cadrul Olimpiadei, după desfășurarea probelor propriu zise, și astfel se formează Lotul Național. Lotul Național urmează să participe la două tabere de lot national, în care se realizează selecția loturilor reprezentative, adică a grupurilor de patru elevi care ne reprezintă la diverse competiții. În aceste două tabere au loc câte trei baraje de selecție și intercalat au cursuri de pregătire pe diverse teme de algoritmi, de informatică competițională. Toate aceste tabere de pregătire sunt organizate de Societatea pentru Excelență și Performanță în Informatică în parteneriat cu Ministerul Educației, bineînțeles. Aproape imediat după înființare am intrat într-un parteneriat cu Ministerul Educației, în care noi ne-am asumat în organizarea competițiilor interne și internaționale suportul tehnic și științific, iar Ministerul s-a angajat cu suportul financiar și organizatoric.

Andreea Daraban: Ceea ce lucrează elevii în taberele de lot, conținuturile, sunt create de dumneavoastră?

Petru Simion Opriță: Da, sigur. Întotdeauna, probleme absolut originale. De astfel, acest criteriu a fost întotdeauna, să spunem, criteriul de bază la noi la informatică.

Andreea Daraban: Cine vă ajută? Cum faceți? Aveți un grup de lucru?

Adrian Panaete: Ați spus o întrebare excepțională, ”Cine ne ajută?” Suntem noi profesori, într-adevăr. Avem o oarecare experiență, avem o oarecare valoare acumulată. Dar ajutorul substantial, cel puțin la nivel de seniori, vine de la foștii noștri olimpici. Deci, ca să înțelegem foarte clar, copiii ăștia despre care vorbim azi, medaliații de astăzi, mâine vor fi în această echipă de selecție și cu experiența și valoarea pe care o au ei, vor adăuga valoare la copiii care vin din urmă.

Andreea Daraban: Așadar, trebuie să spunem că nu se poate face performanță fără implicarea unor oameni cu o pregătire foarte, foarte bună și care se dedică acestui scop. Nu se poate face performanță doar la clasă.

Adrian Panaete: Ați întors cuțitul în rană. La clasă nu se poate face performanță.  Pur și simplu pentru că profesorul nu are cum să facă performanță la clasă. Gândiți-vă că la profilul Matematică-Informatică, la clasa a IX-a, există o singură oră de informatică pe săptămână. Au mai multe ore, cred că de geografie sau de istorie. Nu cred că ar putea să fie blamat profesorul de la clasă că nu face performanță la informatică. Cred că trebuie blamat sistemul, care poate să conceapă o curriculă de acest tip. Deci un profil de Informatică, care să aibă la clasele a IX-a și a –X-a o singură oră pe săptămână, mi se pare o aberație pe care noi am tot semnalat-o, dar noi am vorbit, noi am auzit.

Andreea Daraban: Toți cei care fac performanță, de fapt, se pregătesc foarte mult în afara școlii.

Petru Simion Opriță: Da, din fericire mai există centre de excelență. Sau, cum este cazul în foarte multe școli, după ore, tot prin voluntariatul unor profesori foarte inimoși care, practic, sunt super pasionați de programare. E cazul chiar a multora dintre noi.

”În mod normal, pentru profesorii care lucrează la nivel de performanță,  nu ar trebui o creștere a normei didactice, ci o reducere a acesteia.”

Andreea Daraban: Activitatea dumneavoastră în cadrul Societății pentru Excelență și Performanță în Informatică, SEPI, este una benevolă, neremunerată. Cum vă afectează decizia aceasta de creștere a normei didactice de predare, domnilor profesori?

Adrian Panaete: În mod normal, pentru oamenii aceștia care sunt la acest nivel al selecții naționale, care lucrează la nivel de performanță,  nu ar trebui o creștere a normei didactice, ci o reducere de normă, dacă ar fi posibil. Pentru că, efectiv, noi muncim 24 de ore din 24 de ore. Bineînțeles cu somnul de rigoare, dar noi nu știm ce înseamnă timp liber, nu știm ce înseamnă odihnă și uneori uităm și ce înseamnă familie. În cazul nostru, cel puțin, cred că benefică ar fi fost o reducere de normă.

Petru Simion Opriță: Sunt sută la sută de acord cu Adrian și pot spune că această măsură îmi reduce din timpul pe care l-aș fi putut folosi pentru a face cele pe care le fac suplimentar și pe care oricum o să le fac, nu am cum altfel. Normal, norma este de 18 ore, dar noi având o oarecare vechime și gradul 1, beneficiam de acea reducere de normă cu 2 ore. Acum sărim direct de la 16 la 20 de ore.

”Copiii care merg la olimpiade și care fac performanță, nu merg pentru banii din bursa de excelență. Dar și ăștia îi bucură. Și se simt cumva apreciați în momentul când văd că ei câștigă niște bani pentru munca lor.”

Andreea Daraban: Cum vedeți această decizie de a elimina bursa de excelență olimpică?

Petru Simion Opriță: Mie mi se pare o greșeală, pentru că ar trebui stimulată performanța, e destul de simplu, așa ca principiu. Și o pot stimula și așa, nu doar așa, dar și așa poate fi stimulată, cu bani. Ca să fim totuși corecți, copiii care merg la olimpiade și care fac performanță, nu merg pentru acești bani. Dar și ăștia îi bucură. Și se simt cumva apreciați în momentul când văd că ei câștigă niște bani pentru munca lor. Și era bine să rămână. Oricum ei nu sunt mulți și n-ar fi afectat mult bugetul. Câți olimpici credeți că sunt în România de nivel internațional? Destul de puțini și nu afectau.

Adrian Panaete: Pur și simplu întrebarea este câtă economie să face din aceste burse? Eu pot să fiu de acord, dacă la un moment dat în privința burselor s-a exagerat, dar nu în cazul burselor de excelență. În acest caz sunt super bine meritate și nu văd cum ar putea să îmbunătățească cu ceva situația financiară a țării exact reducerea acestor burse de excelență.

„Niciun copil n-a reușit vreodată performanță împins de la spate sau obligat de cineva. Cei care ajung la marea performanță sunt oameni care și-au dorit să facă performanță.”

Andreea Daraban: Ce contează cel mai mult atunci când vorbim despre performanță, domnilor profesori?

Adrian Panaete: Aici este foarte greu de dat un răspuns, pentru că sunt atât de mulți factori care contează, încât e foarte, foarte greu să decizi care este acel factor care contează cel mai mult.

Petru Simion Opriță: Rămân la opinia mea că munca e importantă. Foarte, foarte multă muncă, din partea tuturor.

Adrian Panaete: Mai este o chestie pe care eu cred că o pot numi ca element dominant. Niciun copil n-a reușit vreodată performanță împins de la spate sau obligat de cineva. Cei care ajung la marea performanță sunt oameni care și-au dorit să facă performanță. Cred că dorința de a face performanță este unul dintre factorii foarte importanți. Mai departe vin o groază de alti factori: calitatea antrenorilor, calitatea grupului în care copiii se antrenează, problemele pe care le întâlnesc. Sunt prea mulți factori și cred că, până la urmă, în performanța finală, eu am senzația că și calitatea selecției contează extrem de mult.

 ”Într-o școală în care dorim să avem și rezultate la nivel de masă și rezultate la nivel de performanță trebuie să funcționeze ceas cancelaria.”

Andreea Daraban: Cum arată în viziunea a doi profesori care lucrează pentru performanță, o școală cu adevărat performantă?

 Adrian Panaete: Eu aș spune că într-o școală în care dorim să avem și rezultate la nivel de masă și rezultate la nivel de performanță trebuie să funcționeze ceas cancelaria. Să funcționeze foarte bine cancelaria. De ce? La un moment dat, eu dau un mic exemplu, avem situații când olimpicii vin de la competiții și sunt taxați la clasă. Nu vreau să spun că acești olimpici trebuie favorizați. Nu vreau să spun că trebuie defavorizată performanța în favorarea învățământului de masă sau invers. Spun doar că în momentul de față ceva nu se sincronizează acolo. Uneori, nu știe stânga de dreapta, ca să zic așa, într-o cancelarie. Trebuie să existe un plan unitar al tuturor profesorilor, pe toate materiile, în așa fel încât să echilibreze și efortul și atitudinea față de copii.

Andreea Daraban: Așadar, bunul mers al cancelariei reprezintă un succes garantat pentru școală.

Petru Simion Opriță: Da, cumva, Adi are dreptate. O școală e atât de bună pe cât de buni sunt profesorii din ea. Dar nu numai asta. Nu numai ca valoare științifică.

Andreea Daraban: Nu, vorbim de relațiile interumane, cred, atunci când discutăm de cancelarie, nu?

Petru Simion Opriță: Da, și dacă mă gândesc bine la școala unde activez, ea a crescut foarte mult în ultimii, să spunem, 20 de ani, tocmai pentru faptul că relațiile sunt foarte bune în cancelarie.

Varianta audio a interviului:

Un program de predare a limbii, culturii și civilizației românești, într-o competiție organizată de BBC. Ana Maria Ivanov, profesoară implicată în proiect, la „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (10.08.2025)

Publicat de hdaraban, 13 august 2025, 16:27

Inițiativa este implementată în Insula Jersey, cea mai mare din Canalul Mânecii, teritoriu cu un statut special în relația cu Marea Britanie.

Proiectul românesc a început în 2024 și se bucură de succes, asta și datorită pasiunii dedicării pe care dau dovadă, doamnele ce coordonează inițiativa. Una dintre ele este Ana Maria Ivanov. Într-un interviu la „Weekend cu prieteni”, invitata lui Horia Daraban a oferit coordonatele inițiativei care se bucură de participarea a aproximativ 90 de copii de diferite vârste.

Deși sunt provocări, spune doamna profesoară, lucrurile  decurg bine, cu rezultate observabile, asta și datorită implicării celor mici și a părinților lor.

Legat de justificări pentru aceste întâlniri, An Maria Ivanov precizează că „este un mix între a păstra tradiția, a păstra rădăcinile și a le duce mai departe și o dorință pe care fiecare dintre noi o are de a se întoarce acasă și de a fi alături de cei dragi.”

Ana Maria Ivanov: Programul nostru se desfășoară din anul 2024 și avem înscriși, la momentul de față, 90 de copii născuți sau nu pe insula Jersey, dar care provin din familii atât de origine română cât și mixte. Este un program pe care noi dorim să-l implementăm pe această insulă și pentru copii din alte comunități.

Horia Daraban: Proiectul este legat și de ceea ce propun, realizează autoritățile de la București, tocmai în ideea întâlnirii cu comunitățile de români din diferite țări,  unde sunt acestea.

Ana Maria Ivanov:  Da, proiectul a început în anul 2015, un curs de limbă, cultură și civilizație românească fiind o importantă parte a activității Institutului Limbii Române și are ca scop promovarea limbii, culturii și civilizației române. Noi ne-am alăturat anul trecut. Ne bucurăm de succes și asta datorită implicării părinților, copiilor și echipei din București coordonate de doamna Teodora Daiana Cuibuș.

Horia Daraban: A fost greu să porniți la drum cu acest proiect?

Ana Maria Ivanov:  Pașii au fost mici la început, dar susținerea părinților a fost absolut minunată și ne bucurăm de faptul că această nominalizare la premiu vine din partea unor părinți ai căror copii fac parte din programul nostru.

Horia Daraban: Putem spune, întâlnirile cu cei mici au loc sâmbăta. Mai exact, cum se desfășoară?

Ana Maria Ivanov: Deși se numește școala românească, noi, într-adevăr, urmăm pașii unui material pe care noi îl primim din România, dar îl adaptăm în funcție de fiecare nivel. Avem în jur de 90 de copii, 6 grupe. Cursurile, într-adevăr, se desfășoară sâmbăta și avem partea scrisă, partea de comunicare, partea de joacă, învățăm prin cântece, prin poezii, adaptăm în funcție de fiecare grupă și nivel învățare a limbii române; asta, pentru că avem copii de la 3 ani, care nu vorbesc limba română absolut deloc, și avem copii care au fost născuți în România și au venit ulterior pe insulă și nivelul lor este, bineînțeles, un pic mai ridicat și atunci noi, ca profesori, trebuie să adaptăm acest material în funcție de fiecare copil în parte.

Horia Daraban: Școala românească din insula Jersey, din Canalul Mânecii, la un an de la începerea proiectului, care sunt rezultatele până în momentul de față, sunt observabile?

Ana Maria Ivanov: Să știți că da, sunt observabile. Am avut plăcerea să discutăm în primul rând cu părinții și discutăm în mod frecvent cu părinții pentru a le cere feedback în ceea ce privește evoluția copiilor, iar noi putem deja să observăm că, atunci când ne întâlnim pe stradă cu copii, pentru că este o insulă mică și aici te întâlnești destul de des, să ni se vorbească în limba română, ceea ce este absolut minunat.

Horia Daraban: Cine convinge pe cine, doamna Ivanov? Copiii pe părinți sau adulții pe cei mici în ideea venirii la cursurile de limbă și civilizație românească?

Ana Maria Ivanov: Din fericire, cum știți, noi românii, avem un spirit foarte bun de a convinge prin lucruri plăcute și atunci este o colaborare tot timpul între adulți și copii.

Avem copii care au venit de la început un pic mai greu, pentru că nu știau despre ce se întâmplă și acum vin cu plăcere foarte, foarte mare și au dus vorba mai departe. Avem părinți care au venit destul de reticenți la început și care, la fel, au dus vorba mai departe. Este o muncă în colaborare și atunci ne bucurăm de faptul că ei vin alături de noi în fiecare sâmbătă, pentru că nu este ușor să îți rupi din timpul tău sâmbăta și faptul că sunt acolo în fiecare sâmbătă pentru două ore ne face să ne simțim mândre, pe mine și pe colegele mele, și le mulțumesc pe această cale, pentru că își dedică timpul și doresc ca viitorul copiilor lor să includă limba română și tradițiile și cultura și tot ceea ce înseamnă România pentru fiecare dintre noi.

Horia Daraban: În ideea a ceea ce ați spus dumneavoastră, doamna Ivanov, vreau să vă provoc. Până la urmă, este un gest disperat pentru păstrarea identității sau este vorba despre speranță în ideea întoarcerii acasă la un moment dat?

Ana Maria Ivanov: Pentru noi, cred că este un mix între acestea două. Noi avem copii care au spus că, la un moment dat, își doresc să se întoarcă acasă, să facă școala acolo, universitatea și, de ce nu, să lucreze în România. Avem familii care sunt aici pe insulă și care au spus „eu voi sta o perioadă de timp și mă voi întoarce la familia mea de acasă.” Noi ne dorim să păstrăm cultura și civilizația românească și să o ducem mai departe. Este un mix între a păstra tradiția, a păstra rădăcinile și a le duce mai departe și o dorință pe care fiecare dintre noi o are de a se întoarce acasă și de a fi alături de cei dragi.

Horia Daraban: Am vorbit despre cursurile pe care le țineți dumneavoastră pentru copiii din insula Jersey. Vă propun să oferim și câteva repere legate de comunitatea românească din acest teritoriu. Cum a evoluat? Care este dimensiunea acestei comunități?

Ana Maria Ivanov:  În momentul de față, suntem aproximativ 2000 de români pe această insulă. Ne bucurăm de un statut foarte bun pentru că suntem oameni foarte muncitori, suntem oameni foarte dedicați, suntem oameni cinstiți și curați la suflet și am fost primiți bine și suntem primiți bine în fiecare zi. Este o bucurie să facem parte din populația acestei insule, pentru că am venit cu România în suflet, o ducem mai departe, le-am prezentat-o așa cum este, frumoasă și bună și pentru că suntem oameni cinstiți și muncitori, ei ne-au primit cu brațele deschise.

Horia Daraban: În ce domenii activează românii din insulă?

Ana Maria Ivanov: În domenii precum financiar, avem chiar o reprezentantă care este deputat în Jersey, Raluca Covaci. În domeniul educației, avem foarte mulți profesori și asistenți în școli, magazine, în domeniul turistic. Da, pot să spun că suntem parte foarte, foarte activă a acestei comunități.

Horia Daraban: N-aș vrea să ocolim ceea ce spuneam în introducere legat de statutul Insulei Jersey, un statut special în relația cu Regatul Unit.

Ana Maria Ivanov: Noi facem parte din insulele Canalului Mânecii, avem un statut special față de Regatul Unit al Marii Britanii, noi avem guvernul nostru propriu și moneda noastră proprie, care nu poate fi folosită în Anglia, dar invers, noi putem folosi lirele pe care ei le au. Este cea mai mare dintre insulele Canalului Mâneci, se numește Crown Dependency, face parte din Marea Britanie, dar nu ține ca și legislație de ea.

Horia Daraban: Și, plecând de la formulările ce vizează statutul insulei Jersey, în cazul dumneavoastră, ați ales insula sau insula v-a ales pe dumneavoastră?

Ana Maria Ivanov: În cazul meu, soțul meu a ales insula prin prisma unor prieteni care erau deja aici. Eu și fetițele mele am venit la un an după ce a venit el, fetițele mele sunt născute în România, acum 10 ani am venit. Da, insula ne-a ales pe noi și, din fericire, ne-a primit cu brațele deschise.

Acum da, putem să spunem că este a doua casă și sperăm în continuare să aducem lucrurile bune din România aici pentru a deschide ochii celor care locuiesc aici pentru a vizita România.

Horia Daraban: S-a schimbat percepția față de țara natală, odată plecată din România?

Ana Maria Ivanov: Știți ce se schimbă în fiecare zi? Dorul, dorul de casă crește. Deși casa noastră este aici acum și viața noastră este aici, cei dragi au rămas acasă și pentru noi România rămâne în suflet.

Noi încercăm să ținem legătura foarte, foarte des cu cei de acasă și cu țara în sine. Mergem destul de des, vacanțele ni le petrecem în România, tocmai pentru a păstra legătura copiilor noștri cu țara, cu limba, cu tradiția, cu tot ceea ce este frumos acolo.

Horia Daraban: Pentru că am spus de această competiție pe care o organizează BBC, rezultatele când vor fi date?

Ana Maria Ivanov: Undeva, în septembrie, vom afla dacă am câștigat sau nu, dar indiferent de rezultat, pentru noi este o mândrie și este un semn de recunoaștere a muncii noastre, ceea ce este mult mai important decât orice premiu.

Horia Daraban: În încheierea dialogului nostru, doamna Ivanov, un gând pentru românii oriunde s-ar afla ei, gând care, evident, să plece din sânul comunității românești din insula Jersey. Așadar?

Ana Maria Ivanov: Noi, cei de aici, de pe insula Jersey, deși suntem o comunitate mică, vă transmitem toate cele bune, vă dorim să vă bucurați de a fi români oriunde v-ați afla, să nu uitați de unde ați plecat, să nu uitați unde strămoșii voștri și-au petrecut clipele și să reveniți cu drag acasă, cu inima deschisă, pentru că România este frumoasă, România are lucruri foarte bune de arătat lumii și noi, românii, trebuie să dovedim că, într-adevăr, România ne rămâne în suflet, indiferent unde viața ne duce.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: facebook.com / RCJ- Romanian Classes in Jersey

Pledoarie pentru colecționarea mărcilor poștale. Medicul Victor Bejan, un împătimit al filateliei: prin strângerea de timbre se dezvoltă „dorința de a descoperi lucruri interesante, de a învăța limbi străine, istorie, geografie, dar și de socializare” Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (10.08.2025)

Publicat de hdaraban, 13 august 2025, 15:08

Se poate alege ca reper anul 1858, când s-au tipărit în Moldova primele timbre poștale imprimate cu un cap de bour, vechea stemă a Principatului, astăzi, unele dintre cele mai valorase mărci poștale din lume.

La „Weekend cu prieteni” despre pasiune, timbre și cum se manifestă fenomenul colecționării lor într-o era vitezei, a accesului rapid și facil la informație. Horia Daraban l-a avut invitat pe domnul doctor Victor Bejan, vicepreședinte al Asociației Filatelice Acacia Iași.

Domnia sa a vorbit cu emoție despre colecționarea mărcilor poștale, îmbinând povești locale, provocări actuale și speranțe pentru destinul filateliei legate de tinerele generații.

În nota curiozităților, invitatul a expus povestea celui mai scump ziar din lume, „Bour și Vulturi”, care a fost trimis din Iași la Galați, la jumătate de secol XIX, francat cu opt timbre Cap de Bour. Publicația a fost scoasă la licitație în 2006 și a fost adjudecată cu aproape un milion de dolari.

Dincolo de investiție pentru a scoate un profit pe termen lung, colecționarea timbrelor înseamnă însușirea unor cunoștințe. În acest sens, medicul Victor Bejan a precizat că  filatelia are un rol educațional. „Una este a învăța în mod în mod activ, luând timbru, uitându-te de unde este, pentru că sunt țări exotice care pun în circulație timbre. După ceea, anii, istoria, marile personalități se învață mai greu de pe tabletă, de pe telefon; nu numai asta, și dezvoltarea gustului de frumos, a artei. Deci uitați câte beneficii ar avea colecționarea de timbre.”

Hora Daraban:  Primul timbru în clasor, în urmă cu câți ani?

Victor Bejan: Primul timbru, o să rămâneți uimiți, l-am primit de la tatăl meu în urmă cu peste 65 de ani. Era sfârșitul anilor ‘50, începutul anilor ‘60, ca apoi lucrul acesta să mă facă să iubesc filatelia și, de la vârsta de zece ani, să încep să colecționez într-un mod organizat.

Horia Daraban: Iar acum, o colecție, cu siguranță, amplă pe diferite teme, diferite subiecte?

Victor Bejan: E adevărat, este amplă. Au apărut totuși niște sincope în colecționarea timbrelor. Am o colecție frumoasă legată strict de România, adică timbrele românești neștampilate și cu toate temele care au fost abordate pe perioada anilor respectivi.

Pentru că, într-adevăr, colecționare se rezumă uneori numai pentru anumite teme. Eu am încercat, și este foarte greu, să colecționez ceea ce s-a editat în fiecare an, astfel încât, colecția este diversificată prin temele abordate.

Horia Daraban: Până la urmă, de ce să colecționăm timbre?

Victor Bejan: Este foarte important lucrul acesta, să știți, și pentru dezvoltare, în special la copii. Este foarte important ca cei mici să poată să li se dezvolte această dorință de a colecționa timbre, pentru că timbrele le dezvoltă niște însușiri, adică, de tenacitate, dorința de putea să descopere lucruri interesante, achiziționând aceste timbre cu diverse tematici; apoi de a învăța limbi străine, pe de o parte, pe de altă parte pot învăța istorie, geografie.

De asemenea le dezvoltă dorința de socializare, deoarece, pentru a colecționa, ne întâlneam și astăzi ne întâlnim pentru a face schimburi de timbre, pentru a face schimb de adrese. Să știți că, înainte de 1989, am avut posibilitatea să luăm legătura cu colecționari din diverse țări ale lumii, astfel încât orizontul psihologic și orizontul de cunoaștere s-a putut lărgi prin aceste contacte.

Horia Daraban: Având în vedere ceea ce ați spus dumneavoastră și cu raportare la ceea ce se întâmpla în universul filatelic înainte de 1989, acum, acest univers mai primește, are la fel de mulți curioși în a-i înțelege dimensiunile? Sau chiar aceasta reprezintă o provocare, în a găsi noi adepți legat de timbre și colecționarea lor?

Victor Bejan: Foarte interesant, să știți că, înainte de 1989, era un număr mare de colecționari. De obicei, duminica ne întâlneam la sediul Poștei Române de pe Cuza Vodă, astfel încât era un moment frumos. După 1990 și ceva, foarte important lucrul acesta, nu a mai existat un magazin dedicat filateliei, astfel încât filateliștii sau doritorii de a cumpăra aceste timbre trebuiau să se ducă la Bacău.

În ultimii ani, în sfârșit, s-a deschis un magazin în cadrul poștei de lângă sediul Consiliului Județean, la parterul Casei Cărții; astfel s-a reînnodat această tradiție și e foarte importantă pentru filateliști și pentru cei care doresc să facă aceste colecții.

Horia Daraban: Apropo, vă întâlniți cu adolescenți, cu copii care să întrebe ce e timbrul și să facă colecții?

Victor Bejan: Cu părere de rău, sunt foarte puțini copii și tineri. În general, seniorii au rămas cu această dorință de a colecționa. Într-adevăr, ca să fii colecționar trebuie să ai și o doză de inconștiență, pentru că necesită și efort financiar, este adevărat, și timp.

Horia Daraban: Pentru că ați spus de investiție, până la urmă, colecționarea timbrelor, filatelia, generic vorbind, poate fi privită doar în această cheie a pasiunii sau este și o investiție pe termen lung?

Victor Bejan: Este o investiție educațională, în primul rând, dar este și o investiție a la long; investiție financiară, pentru că o serie de timbre sunt foarte, foarte valoroase. Capul de Bour, care a fost pus în circulație în 1858, pe data de 15 iulie, este primul timbru tipărit pe teritoriul României de astăzi.

Apropo de investiții, să știți că aceste timbre, Cap de Bour, au avut mai multe ediții, cea mai valoroasă este prima, din 1858, patru timbre foarte valoroase, peste zeci de mii de euro costă în ziua de astăzi, dar foarte interesant și este un lucru de reținut: în urmă cu câțiva ani, în Elveția, s-a vândut un ziar care se chema „Bour și Vulturi”, care a fost realizat în anii respectivi, un ziar care a fost trimis din Iași la Galați, dar francat, deci s-au pus opt timbre cu Cap de Bour. Acel ziar s-a vândut cu un milion de euro.

Horia Daraban: O sumă colosală!

Victor Bejan: Cel mai scump, să spunem, ziar, datorită acestor timbre, vândut vreodată în lume. Deci, uitați importanța acestei dorințe de a colecționa.

Horia Daraban: Faptul că timbrul, generic vorbind, poate reprezenta o investiție, este singura justificare în favoarea ideii că marca poștală, timbrul are viitor în lumea noastră plină de digitalizare, de evoluții și revoluții tehnologice. Cu alte cuvinte, are viitor timbrul?

Victor Bejan: Eu cred că va avea viitor timbrul, dar lucrul acesta se poate realiza cu sprijinul statului. De ce spun asta? Pentru investiții, tocmai în organizarea acestor asociații. În momentul de față, funcționează Federația Filatelică Română, dar trebuie să fie mai activă. Totodată, trebuie dezvoltate aceste lanțuri de magazine filatelice și, bineînțeles, să se pună în circulație timbre cât mai interesante, cât mai frumoase, cât mai valoroase, pe de-o parte, din punct de vedere financiar, dar și educațional. Una este a învăța în mod, și vorbesc ca medic, în mod activ, luând timbru, uitându-te de unde este, pentru că sunt țări exotice care pun în circulație timbre.

După ceea, anii, istoria, marile personalități se învață mai greu de pe tabletă, de pe telefon; nu numai asta, și dezvoltarea gustului de frumos, a artei. Deci uitați câte beneficii ar avea colecționarea de timbre. Noi am fost printre primele țări din lume care au tipărit și au pus în circulație timbre.

La noi a fost în 1858, iar primul timbru în lume a fost pus în circulație în 1840, în Anglia, cu efigia reginei Victoria. Pe de altă parte, contează foarte mult părinții; ei să le găsească și această preocupare, această dorință de a colecționa.

Horia Daraban: Așadar, ca o concluzie a dialogului nostru, domnule doctor,  care este primul pas pe care trebuie să-l facă, cel mic, cel mare, pe drumul colecționării timbrelor?

Victor Bejan:  Este, în primul rând, de a putea să meargă la un magazin de timbre, să se hotărască împreună cu părinții cam ce ar putea să colecționeze, fie pe tematică, fie timbrele unei țări, și să achiziționeze o dată de două, de trei ori niște timbre. Și vă asigur eu că tocmai vederea acelor frumoase timbre îi va dezvolta copilului și dorința de a putea să fie colecționar și, totodată, să transmită colegilor, prietenilor aceeași dorință.

Varianta audio a dialogului:

Perseidele sau ploaia de stele căzătoare, sub lumina lunii pline. Fenomenul astronomic, la maximul de manifestare, în prima jumătate a lui august. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (10.08.2025)

Publicat de hdaraban, 10 august 2025, 12:37

Dacă ai răbdare și zile de odihnă ca să poți face observații în timpul nopților, satisfacția observării dârelor de lumină ce străbat cerul este una greu de descris.

 Prima recomandare e să fii departe de poluarea luminoasă specifică localităților, iar condiția esențială este ca bolta cerească să nu fie cuprinsă de nori. Mai mult, în acest an trebuie să fim cu atât mai atenți, cu cât luna este plină.

Fenomenul, cu siguranță, captează atenția pasionaților de astronomie, dar și a curioșilor. Din prima categorie face parte și domnul Ciprian Vândevară, muzeograf la Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad,  coordonator al Astroclubului „Perseus”. La „Weekend cu prieteni”, interlocutorul lui Horia Daraban a oferit explicațiile de ordin științific pentru fenomenul ploii de stele, făcând apel la trei noțiuni: meteoroizi, meteori și meteoriți.  

    Mai mult, invitatul a vorbit și despre pleiada de stele variabile cu numele Bârlad. Este vorba despre o serie de descoperiri astronomice prin care se arată că stele din roiul dublu Perseus, aflate la o distanță față de Terra de 7500 de ani lumină, nu au o strălucire constantă.

Horia Daraban: Care este explicația de ordin științific pentru ploaia de stele numită Perseide, domnule Vândevară?

Ciprian Vîntdevară: Ploaia de stele crezătoare este o denumire populară. Noi, astronomii, spunem curent de meteori. În perioada aceasta, are loc maximul curentului de meteori, Perseidele.

Este cel mai popular fenomen astronomic, iar explicația științifică este dată de faptul că spațiul dintre planete nu este gol. Se găsesc tot felul de fragmente rămase în urma trecerii unor comete mai aproape de Soare, comete sau asteroizi, și rămân tot felul de resturi de dimensiuni mici, piatră sau metal sau chiar și gheață; fragmente foarte mici, cam cât unghia, dar pot fi și fragmente mai mari.

Acolo, în spațiul cosmic, se numesc meteoroizi, iar acele particule, când ajung în atmosfera Pământului, pentru că Pământul se rotește în jurul Soarelui pe orbită, la un moment dat, întâlnește acești nori de meteoroizi. Atunci când aceste particule ajung în atmosfera Pământului, intră cu viteză foarte mare. Prin frecarea cu aerul, practic, aceste particule se volatilizează și lasă o dâră luminoasă numită meteor, în limbaj specific. În popor, se mai spune stea căzătoare, dar nu au legătură cu stelele de pe cer, nici într-un caz.

Și noi vedem un fenomen luminos numit meteor, iar dacă obiectul respectiv este suficient de mare încât, nu arde complet la intrarea în atmosferă și ajunge la sol, fragmentele care ajung la sol se numesc meteoriți. Deci, vedeți, același corp din spațiu poartă trei denumiri în funcție de loc unde se află. Dacă este acolo, în spațiu cosmic, se numește meteoroid, în atmosferă, fenomenul luminos este meteor, iar dacă ajunge la sol este meteorit.

Cam aceasta este, în mare, explicația fenomenului fragmentelor căzătoare. E un fenomen destul de dificil de observat, mai ales din oraș, unde aproape că nu mai există nicio șansă să mai vedem așa ceva. Eu recomand ca cei care doresc să vadă acest fenomen să meargă undeva în afara orașului, în zone rurale, în zone mai izolate și într-un loc cât mai deschis posibil, astfel încât să vadă tot cerul.

Și pur și simplu, cu ochiul liber, nu vă trebuie decât o pătură sau un șezlong și stat jos cât mai la orizontală, astfel încât să privim pe o suprafață cât mai mare din cer, să avem un câmp vizual cât mai larg posibil. Și, de preferabil, toată noaptea, nu doar câteva ore, seara.

Horia Daraban: Cu siguranță, dornicii vor urma sfaturile dumneavoastră. Pentru că am vorbit despre Perseide, ploaia de stele, aș vrea să nu ocolim și recentele descoperiri astronomice care vin din partea Observatorului de la Bârlad. Așadar, după aproximativ doi ani de studiu și observații cu caracter științific, ați detectat și raportat trei stele variabile noi. Numele acestora, bineînțeles, cuprind și numele orașului Bârlad.

Ciprian Vîntdevară: Da, așa este, am păstrat acest ritm cu numele orașului. Ele au o denumire cronologică, de la Bârlad V1, „V” vine de la stea variabilă, și am ajuns, până în prezent, undeva, până la Bârlad V54. Să știți că numărul exact nu pot să vi-l spun, pentru că sunt în curs de raportare foarte multe stele variabile noi.

Și, din moment în moment, pot apărea alte stele variabile publicate pe platforma celor de la Asociație Americană a Observatorilor de Stele Variabile. Ultimele variabile noi publicate se află chiar în roiul dublu de stele din Constelația Perseu sau Perseus. E un obiect de cer profund, pe care noi, astronomii, îl cunoaștem foarte bine și se vede chiar și cu ochiul liber, dacă privim din afară orașului, dar de preferat cu un binoclul.

Studiez acest roi de o bună bucată de timp și am constatat că sunt trei stele care au o caracteristică nouă, caracteristică ce nu era știută până în acest moment. Și au primit încă o denumire dată după numele orașului Bârlad. Deci, încă trei stele, din care două fac parte din structura roiului.

Din punctul meu de vedere, este o premieră pentru astronomia românească acest lucru. Vă dați seama, este un obiect foarte cunoscut, roiul dublu din Perseu, și noi am reușit să detectăm stele variabile din însăși structura roiului, ceea ce până acum, cel puțin în țara noastră, nu s-a mai întâmplat acest lucru.

Horia Daraban: Pentru ascultătorii noștri, această caracteristică, variabilă, ce înseamnă?

Ciprian Vîntdevară: Stele care își schimbă strălucirea în timp. Stelele nu au o strălucire constantă. Marea majoritate a stelelor sunt variabile, numai că noi nu putem să observăm cu ochiul liber aceste fluctuații de schimbare a intensității luminoase, pentru că variația este foarte fină.

Nici dacă am face poze la stele, nu am putea detecta variația, decât doar dacă am face mai multe poze la stele, toată noaptea, și acele poze ar fi puse într-un program special de cercetare, așa cum am făcut eu la Observatorul Astronomic, și am analizat fiecare stea în parte, și am detectat că unele stele au o fluctuație. Cresc în strălucire, scad în strălucire.

Horia Daraban: La ce distanță sunt aceste stele față de Pământ?

Ciprian Vîntdevară: În special, cele două stele care fac parte din roi, având în vedere că știm că roiul se află undeva la 7500 de ani lumină, deci aceeași distanță este și până la cele două stele din componența roiului cu numele Bârlad. Deci noi le vedem lumina emisă de acum 7500 de ani, deci o distanță foarte, foarte mare.

Horia Daraban: În ideea și a descoperirilor pe care le-ați invocat dumneavoastră, cu siguranță, veți avea subiecte de discuție în cadrul taberei astronomice pe care o organizați în fiecare an.

Ciprian Vîntdevară: Și în cadrul taberei de astronomie, dar și în cadrul sesiunii de comunicări științifice care are loc în fiecare an, în luna mai; referitor la Tabăra de Astronomie, da, vom organiza ediția a XII-a, „Să cunoaștem Cerul”, acum, în perioada 20-25 august, undeva în apropiere de localitatea Dodești, în județul Vaslui. În principal, vor participa membrii Astroclubului Perseus, alți pasionați de la alte cluburi de astronomie.

Așteptăm, desigur, și publicul larg. Nu neapărat să rămână toată perioada cu noi, că noi  vom sta la cort, nu avem o cazare, așa, mai specială, dar publicul obișnuit ar putea să participe cu noi seara, câteva ore, la observații, cine deține mijloc de transport poate să ajungă la noi și să se bucure de cer în perioada 20-25 august, în condiții în care vremea va fi prielnică. Deci trebuie să ținem în cont și de acest aspect, pentru că noi, astronomii, suntem dependenți 100% de condițiile meteo.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: wikipedia.org/ The “2010 Perseids over the VLT” (ESO / S. Guisard) – © European Southern Observatory, 16 August 2010

#InfoEconomic: Magda Vișoiu, director executiv Reveal Marketing Research: „Moldova este o regiune cu un mediu antreprenorial activ, dar e un pic mai vulnerabilă la schimbări macroeconomice și la deciziile acestea fiscale imprevizibile”

Publicat de hdaraban, 6 august 2025, 16:49 / actualizat: 8 august 2025, 11:52

Așadar, deși Moldova are  un mediu antreprenorial activ, e mai vulnerabilă la schimbări macroeconomice și la deciziile fiscale imprevizibile. Aceste repere se regăsesc în studiul realizat de Reveal Marketing Research, companie care realizează analize cu privire la mediul de business românesc.

La #Infoeconomic, Horia Daraban a discutat cu Magda Vișoiu, director executiv în cadrul companiei. Interlocutoarea vorbește  despre „firme care simt că funcționează în regim de avarie”. De altfel, „majoritatea companiilor din România, vorbim de 89%, sunt afectate de actualul context economic, unul din trei vorbesc chiar despre un impact foarte puternic”.  Măsurile raportate de acestea includ eficientizarea operațională, regândirea strategiilor de vânzări și marketing, reducerea costurilor fixe sau renegocierea contractelor, nu în ultimul rând reorientarea către produse și servicii cu cost mai mic.

În ideea găsirii  de soluții, Magda Vișoianu  precizează că „firmele mici caută conexiune, networking-ul și parteneriatele strategice sunt cea mai importantă resursă în acest moment, iar firmele mari caută control. La fel, majoritatea companiilor cu care noi am vorbit vor informații din piață, vor să știe cum să vorbească în noul context economic cu consumatorul final, astfel încât să fie relevant și credibil.”

Referitor la angajați, la personalul de execuție, una dintre concluzii pentru această perioadă este: „e clar că, odată cu digitalizarea și cu folosirea noilor ajutoare din perspectiva AI, angajații performează mai bine, mai ales în industrie, precum IT sau joburi legate, să spunem, de birou. Desigur, se simte nevoia de creștere a eficientizării fiecărui angajat. Odată ce se renunță la angajați, clar, nu se mai angajează, ci angajatorii investesc mai mult în propriii angajați, cei care rămân pe poziții.”

Horia Daraban: Peste 400 de respondenți din diferite firme pentru realizarea studiului, prin care v-ați propus ce anume să analizați, doamna Vișoiu?

Magda Vișoiu: La Reveal, avem privilegiu de a lucra cu decidenții în companie, așa că am vrut să vedem ce simt în acest mediu incert în care ne aflăm, am vrut să vedem cum se simt ei, ce măsuri iau, așa cum ați menționat și dumneavoastră, cum reacționează în aceste timpuri și care sunt obiectivele pe termen lung pe care le au cu aceste măsuri.

Horia Daraban: Ca notă generală, care este ideea, care este firul roșu ce reiese din analiza datelor?

Magda Vișoiu: Am vrut să vedem cum se schimbă nevoile consumatorilor, ce așteptări există în piață și cum simt aceștia tensiunile crescânde în mediul de business. Am văzut că majoritatea companiilor din România, vorbim de 89%, sunt afectate de actualul context economic, unul din trei vorbesc chiar despre un impact foarte puternic. Am vrut să vedem prin ce se traduce această presiune constantă și am văzut decizii suspendate, investiții amânate, focus pe supraviețuire în loc de creștere. Practic, multe firme simt că funcționează în regim de avarie, cam ăsta ar fi firul logic al studiului; schimbări de priorități, lucruri care nasc îngrijorare mai mult decât în trecut. E o combinație de factori care creează această tensiune universală.

Horia Daraban: Ce înseamnă contextul economic național și care influențează destinul companiilor? Într-un comunicat legat de acest studiu se folosește sintagma „climat dificil” pentru companii. Așadar, ce înseamnă?

Magda Vișoiu: Se traduce prin presiune constantă pe costuri, prin investiții amânate, de exemplu. Dacă în trecut, aveam o grămadă de studii de piață în care vorbeam despre sustenabilitate, despre inovare, despre dezvoltare de noi linii de business, în 2025, nevoia companiilor este alta.

Vorbim despre o perioadă în care baza piramidei devine prioritară, vedem un focus crescut pe eficiență operațională, pe optimizare de costuri, pe targetare mai precisă în marketing, pe decizii, dacă vreți, mai rapide. Companiile, acum, ne cer studii care să le ajute să navigheze cât mai eficient în această perioadă, să înțeleagă mai bine consumatorul, să găsească segmente cu adevărat profitabile, să-și adapteze ofertele sau serviciile, astfel încât să nu piardă relevanța sau locul pe market share.

Horia Daraban: Am oferit câteva date în introducerea noastră: măsuri de eficientizare operațională, schimbări de strategii în ceea ce privește vânzările și marketingul. Mai e loc în cadrul companiilor să se uite la ceea ce înseamnă capitalul uman, la ceea ce înseamnă angajările?

Magda Vișoiu: Asta a fost una dintre concluziile studiului. Din păcate, cel mai grav semnal vine din această zonă, de resurse umane. 52 dintre companii au amânat angajările sau extinderea echipei, ceea ce sugerează nu doar prudență, ci o frână în dezvoltare. Deci, pe parte de HR, lucrurile stau destul de rău.

Horia Daraban: Reiese din analiza realizată un orizont al restrângerii personalului sau o mai bună folosire a acestuia în atingerea țintelor?

Magda Vișoiu: E clar că, odată cu digitalizarea și cu folosirea noilor ajutoare din perspectiva AI, angajații performează mai bine, mai ales în industrie, precum IT sau joburi legate, să spunem, de birou. Desigur, se simte nevoia de creștere a eficientizării fiecărui angajat.

Odată ce se renunță la angajați, clar, nu se mai angajează, ci angajatorii investesc mai mult în propriii angajați, cei care rămân pe poziții.

Horia Daraban: Există viziuni diferite în funcție de nivelul în cadrul companiei, ce își dorește conducerea, ce își doresc cei din nivelul de mijloc, în ceea ce privește destinul firmelor raportat la climatul dificil pe care îl traversează?

Magda Vișoiu:  Am văzut câteva diferențe de priorități în funcție de rolul în firmă și dimensiunea companiilor pe care noi le-am investigat.

De exemplu, când vorbim de CEO, de persoane cu putere de decizie în companie, aceștia vor mai degrabă decizii rapide și ferme. Dacă ne uităm mai jos, la zona de middle management, aici mai bine de jumătate, chiar 62 dintre managerii de departament pe care noi i-am investigat, cer acces la insight-uri, la studii pentru a înțelege mai bine contextul, ce e nevoie de a se informa și de a naviga mai bine prin acest univers nou.

Firmele mici caută conexiune, am spus noi că networking-ul și parteneriatele strategice sunt cea mai importantă resursă în acest moment, și firmele mari caută control.

La fel, majoritatea companiilor cu care noi am vorbit vor informații din piață, vor să știe cum să vorbească în noul context economic cu consumatorul final, astfel încât să fie relevant și credibil.

Horia Daraban: Aceste elemente pe care le scoate în evidență au un efect la nivel macro, la nivel național? Dau un exemplu, mai puțin, banii investiți?

 Magda Vișoianu: Credem că e important să ne uităm lucid și, cum spuneați voastră, pe termen lung și macro. Într-adevăr, cifrele arată realitatea cum e resimțită din interior și studiul este un semnal de alarmă cu privire la perspectivă economică, dar și un apel, dacă vreți, la claritate și la strategie. Pentru a nu vedea aceste realități, chiar palpabil, să le lăsăm la zona de frică și tensiune, ar trebui să se întâmple lucrurile astea; companiile să poată să ia decizii mai bune pe baza insight-urilor reale și a lucrurilor care, efectiv, se resimt direct de la consumator.

Indiferent de industrie, e un moment în care fiecare pas contează, fiecare zonă de investiții sau fiecare schimbare în companie are, desigur, impact de termen lung.

Horia Daraban: Ați spus despre pericole, despre măsurile pe care le au în atenție. Până la urmă, există o rețetă? Există câteva măsuri clare, indiferent de particularitățile firmelor?

Magda Vișoiu: Nu există neapărat o rețetă fixă, așa cum fiecare companie are propriul mecanism de funcționare, așa ar trebui să se gândească și la soluții, la soluții personalizate.

Într-adevăr, e o perioadă în care instinctul de conservare a înlocuit planificarea strategică, de aici și greutatea companiilor de a se redresa. Prioritățile s-au mutat de la construcție la supraviețuire. Ca lideri în economie, avem responsabilitatea să ne uităm dincolo de reacții rapide și să cultivăm un mindset de claritate și colaborare, așa cum vă spuneam eu că vor companiile medii.

Deci rețeta este să avem acces la date relevante, la parteneriate smart și să avem capacitatea de a transforma această incertitudine într-un motor de adaptare lucid. Adică să ne cunoaștem locul, să recunoaștem realitățile, nu să fugim de ele. Și așa cum spunea și un coleg de-al meu, dacă vrem să ieșim din acest blocaj, mutăm conversația de la cum supraviețuim azi la unde vrem să fim mâine.

Cam asta ar fi direcția, să ne gândim în continuare la ce putem face mai bine, fiecare în industria în care ne aflăm și să ținem pasul cu schimbările digitale, că aici e iarăși o oportunitate. Nu ar trebui să ne fie frică de AI și de digitalizare, ci ar trebui să îmbrățișăm aceste mecanisme care ne sunt la îndemână acum.

Horia Daraban: Studiul scoate în evidență și specificități, în funcție de regiune, pentru zona Moldovei? Incertitudinea, climatul dificil este bineînțeles la nivel național, dar raportările, felul în care se comportă firmele diferă în funcție de regiune, ca atitudine?

Magda Vișoiu: Să știți că datele au fost destul de unitare la nivel național. Desigur că eșantionul s-a concentrat mult pe București, dar avem suficiente cazuri încât să ne uităm cu lupa la diferite zone.

În Moldova, atunci când vorbim de climat dificil, la întrebările cât de afectată considerați că este compania dumneavoastră, sentimentul de climat dificil este un pic mai puternic. Aveam la nivel național 33% dintre companii care vorbeau despre un impact foarte puternic.

În Moldova, datele sunt un pic mai mari. Avem 36% dintre companiile din regiune care declară că sunt afectate sever de climatul economic. Deci, un pic peste medie, dar nu foarte mult.

Este, desigur, o regiune cu un mediu antreprenorial activ, e un pic mai vulnerabilă la schimbări macroeconomice și la deciziile acestea fiscale imprevizibile. La fel, când vorbim de cum reacționează companiile în capitolul dedicat măsurilor luate, în Moldova, aveam aceeași tendință de eficientizare. La fel, aveam 67% la nivel național dintre firme care se concentrează pe eficiență. În Moldova, aveam 72%, un pic mai mare. Deci în Moldova, 7 din 10 firme spun că eficiența a devenit cuvântul cheie al acestui an. În rest, datele sunt destul de unitare, n-am observat alte lucruri care să iasă în evidență.

Horia Daraban: Ca o concluzie a dialogului nostru, care este recomandarea, având pe fundal rezultatele acestui studiu?

Magda Vișoiu: Recomandăm foarte mult să ne uităm cât mai lucid și transparent la lucrurile care se întâmplă la nivel de consumator final. Dacă e să vorbesc cu decision makerii din companii, este un moment, la fel cum era în pandemie, absolut necesar să investigăm frici, nevoi, oportunități, schimbări de comportament de cumpărare, astfel încât să luăm decizii mai bune de comunicare, să nu irosim bugetele pe campanii care sunt ușor de uitat sau de ignorat de către publicul nostru țintă; să fim foarte atenți la cum facem targetarea, astfel încât, iarăși, bugetele alocate comunicării să fie, într-adevăr, valorificate.

Și să testăm orice concept nou, orice idee nouă, înainte să lansăm produse noi, idei noi, pentru a ne asigura că sunt cât mai aproape de așteptările consumatorului la care ne raportăm.

Varianta audio a interviului:

Destinație de vacanță: „Ținutul Zimbrului, singurul loc din Europa unde marele ierbivor poate fi întâlnit, în același timp, în libertate, în semilibertate și în captivitate”. Viorela Chiper, vicepreședintă de asociație și manager de destinație ecoturistică. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (3.08.2025)

Publicat de hdaraban, 5 august 2025, 18:57

În aceeași notă se spune că este singura destinație de ecoturism din România, inclusă încă din anul 2017 în topul celor mai sustenabile astfel de repere la nivel mondial.

Cu aceste date pe fundal și cu ochii atenți și la calendar, o perioadă a concediilor, a vacanțelor, busola radiofonică arată spre „Ținutul Zimbrului”, certificat ca destinație de ecoturism în anul 2016 de către Autoritatea Națională pentru Turism.

Deci frumusețea locurilor se îmbină cu grija față de mediu, pe care o arată cei așezați sub umbrela acestei asociații. Este vorba despre aproape o sută de parteneri, administrații publice locale, unități de cazare, producători, meșteri, alte organizații, agenții de turism, instituții școlare.

Viorela Chiper  este vicepreședintă și manager de destinație în cadrul Asociației „Ținutul Zimbrului”.  În interviul de la „Weekend cu prieteni”, invitata lui Horia Daraban spune că profilul turistului care ajunge în zonă este destul de divers. „O mare parte dintre cei care aleg să vină pe la mănăstiri ajung în destinație, dar și cei interesați de istorie; Cetatea Neamț sau Muzeul de Istorie și Etnografie din Târgu Neamț sau monumentele istorice sunt obiective luate în calcul de turiștii care ajung în zonă, dar și partea de case memoriale; Alexandru Vlahuță, Veronica Micle, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu sunt cele patru case memoriale din „Ținutul Zimbrului”.”

Legat de evenimentele în a căror organizare se implică asociația, Viorela Chiper spune că există diversitate, unul dintre ele fiind programat în luna august (în perioada 22-24). Este vorba despre  „Bison Adventure Race”, o competiție pentru sportivi profesioniști sau amatori: „se parcurge în echipă mixtă de patru persoane, un traseu de 250 de kilometri sau de 100 de kilometri, ultimul  fiind în echipă de două persoane. Traseul se parcurge pe bicicletă, în alergare, în cățărare, cu caiacul. E o competiție de aventură cum puține sunt la nivel chiar european sau mondial.”

Horia Daraban: Ce este o destinație ecoturistică și care sunt reperele asociației?

Viorela Chiper: O destinație de ecoturism este o una unde accentul se pune pe protecția naturii, a biodiversității, dar și a culturii locale. Astfel, comunitatea locală este se concentrează pe modul în care vrem să dezvoltăm destinația de ecoturism. Nu ar exista o destinație de ecoturism dacă nu ar fi o arie protejată.

În cazul nostru, e vorba de Parcul Natural Vânători Neamț, iar ceea ce facem noi ca unitate de management al destinației de ecoturism „Ținutul Zimbrului” este așezat pe mai multe direcții; fie pe partea de promovare, pe partea de dezvoltare a infrastructurii turistice, pe colaborarea și dezvoltarea parteneriatului local, fie pe dezvoltarea de experiențe pe care să le aibă cei care aleg să viziteze această zonă.

Horia Daraban: Ați spus dumneavoastră Parcul Natural Vânători Neamț și mai putem adăuga în dreptul „Ținutului Zimbrului” orașul Târgu Neamț, comunele Agapia, Bălțătești, Crăcăoani, Vânători Neamț. Cu siguranță, din această enumerare ies în evidență elemente comune ce țin de ceea ce oferă această zonă. Așadar, ce o scoate în evidență?

Viorela Chiper: Cred că sunt mai multe elemente. În primul rând, e armonia care se simte între natură, cultură, istorie și spiritualitate la nivel local. Zimbrul este un element definitoriu pentru destinație. E singurul loc din Europa unde zimbrul poate fi întâlnit, în același timp în libertate, în semilibertate și în captivitate. Numărul mare de mănăstiri, schituri fac ca zona să fie ca al doilea Athos al Europei.

Horia Daraban: Din enumerarea dumneavoastră, se poate evidenția un portret al turistului care dorește să ajungă în județul Neamț, în „Ținutul Zimbrului”. Cine vine la dumneavoastră?

Viorela Chiper: Profilul este destul de divers. O mare parte dintre cei care aleg să vină pe la mănăstiri ajung în destinație, dar și cei interesați de istorie; Cetatea Neamț sau Muzeul de Istorie și Etnografie din Târgu Neamț sau monumentele istorice sunt obiective luate în calcul de turiștii care ajung în zonă, dar și partea de case memoriale; Alexandru Vlahuță, Veronica Micle, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu sunt cele patru case memoriale din „Ținutul Zimbrului”.

Pe lângă asta, iubitorii de natură, drumeții sau mers pe bicicletă găsesc aici ce să facă, fie că e vorba de trasee mai scurte, mai lungi, mai ușoare, mai complexe, și să nu uităm de bucătăria locală, că e gustoasă, iar bucătării din zonă sunt foarte iscusiți.

Horia Daraban: Sunt organizate evenimente, acțiuni, tocmai în ideea ca turistul să se întâlnească cu ceea ce ați enumerat dumneavoastră?

Viorela Chiper: Da, noi periodic organizăm „Ecobrunch în Ținutul Zimbrului”, un eveniment care aduce la un loc gastronomia locală, producători locali, meșteri populari, momente artistice și ideea de descoperire a zonei în care are loc evenimentul, în locații diferite din destinație, tocmai pentru a face cunoscut fiecare colțișor al acestei microregiuni. Pe lângă asta, au loc ateliere cu meșteri populari. În ultimul timp, la Agapia, la una din pensiuni are loc, sâmbăta, atelier cu meșteri populari, fie pe croșetat, pe împletit, pe realizat de brățări. Avem și meșteri care lucrează lemnul, dar și meșteri care modelează lutul.

Horia Daraban: Deci toate acestea, îmi dau seama, înseamnă o fereastră pentru turistul care vine deschisă către universul pe care îl oferă „Ținutul Zimbrului”, dar astfel, cu siguranță, sunt păstrate și tradiții, obiceiuri specifice locurilor.

Viorela Chiper: Da, și ne bucură lucrul ăsta. Meșterii și-ar dori să transmită mai departe și altor persoane mai mici, mai mari, pentru ca meșteșugul să rămână viu.

Horia Daraban: Ideea pe care am subliniat-o în introducere, prezența la evenimente cu caracter internațional, tot timpul în atenția celor care îl gestionează asociația?

Viorela Chiper: Noi vrem să facem cunoscute aceste locuri, atât la nivel național cât și internațional. În acest sens, pe lângă târgul de la Berlin, de care spuneați, am fost la evenimente în Viena, în Bruxelles, în Londra, în Oslo, la Amsterdam.

Horia Daraban: Asta înseamnă și turiștii din afara țării care ajung la dumneavoastră?

Viorela Chiper: Au început, da, să fie mai mulți turiști din alte țări care aleg această destinație. Sunt în număr redus, dar, de la an la an, se vede o creștere.

Horia Daraban: În ideea ce ați spus dumneavoastră, promovarea rămâne principala problemă pentru destinațiile cu caracter ecoturistic? Vă întreb și prin prisma experienței pe care o aveți. Până la urmă, care este provocarea cea mai mare în a aduce turiști în “Ținutul Zimbrului”?

Viorela Chiper: Cred că încă este infrastructura de transport. E percepută ca un minus al zonei, cu toate că mie mi se pare că e destul de dezvoltată, în ultimul timp, sau se dezvoltă. Poate și oferta locală ar putea fi mai variată și mai multe persoane din comunitatea locală să adere la această idee, să se implice în dezvoltarea zonei.

Horia Daraban: Apropo de elementul ăsta de actualitate, sunt turiști în această perioadă în “Ținutul Zimbrului”? Din datele, din informațiile pe care le aveți dumneavoastră și pe care le-ați obținut de la colegii dumneavoastră, membri ai asociației.

Viorela Chiper: Din ce am observat, da, sunt. Poate mai puțin ca anii trecuți pentru această perioadă, dar se observă. Noi chiar avem acțiuni de monitorizare în diferite locații din destinație pentru a vedea cine alege să viziteze aceste locuri și de ce și se văd, sunt turiști în zonă.

Horia Daraban: În cazul zonei ecoturistice “Ținutul Zimbrului”, ce contează mai mult, doamnă, a Chiper, ceea ce oferă natura, spațiul în cauză sau preocupările gazdelor?

Viorela Chiper: În primul rând, aș spune că ceea ce avem, natura și cultura locală, pe lângă ele încercăm să dezvoltăm mai multe elemente, în colaborarea cu partenerii, și în colaborarea cu comunitatea locală.

Horia Daraban: Cu siguranță, la ceea ce ați enumerat dumneavoastră, poate fi adăugată și implicarea în organizarea unor evenimente. Așadar, în această lună, principalul reper, care este?

Viorela Chiper: Pe 22-24 august, va avea loc competiția „Bison Adventure Race”. E o competiție pentru sportivi profesioniști sau amatori. Se parcurge în echipă mixtă de patru persoane, un traseu de 250 de kilometri sau de 100 de kilometri, ultimul  fiind în echipă de două persoane. Traseul se parcurge pe bicicletă, în alergare, în cățărare, cu caiacul. E o competiție de aventură cum puține sunt la nivel chiar european sau mondial.

Horia Daraban: Participare din țară și nu numai?

Mirela Chiper:  Momentan, cei care s-au înscris sunt din țară. Până la data de 8 august se pot face înscrierile, iar pe cei interesați să ne se alăture, îi așteptăm să se înscrie.

Horia Daraban: Ca o concluzie a dialogului nostru, cum sună o invitație la vizitare a Ținutului Zimbrului, din partea celor care se ocupă de această zonă?

Viorela Chiper: Vă așteptăm în “Ținutul Zimbrului” pentru a vă conecta cu sine și cu natura, pentru relaxare, pentru a descoperi cultura locală, pentru a vă bucura de bucatele tradiționale, dar și de ospitalitatea oamenilor locului.

Varianta audio a interviului:

Surse Foto: Asociația de Ecoturism „Ținutul Zimbrului”/ Gheorghe Popa/ Gabriela Cozma

Vitalie Călugăreanu, jurnalist la Chișinău, despre scrutinul pentru Parlament din 28 septembrie: „Rusia investește sume pur și simplu colosale pentru a propulsa la butoane, în Republica Moldova, oamenii loiali pe care să-i folosească după alegeri împotriva Ucrainei”. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (3.08.2025)

Publicat de hdaraban, 4 august 2025, 17:21

Mai mulți actori, mai multe formațiuni politice cu mesaje ce acoperă mai mult ca oricând teme de ordin geopolitic. În tot acest amalgam, se desprinde o serie de idei principale.

La „Weekend cu prieteni”, Horia Daraban l-a avut invitat pe Vitalie Călugăreanu, jurnalist cu preocupări constante în ceea ce privește dinamica scenei politice de la Chișinău.

Interlocutorul, în prima parte a discuției, a evidențiat faptul scrutinul are o miză deosebită pentru Republica Moldova, în perspectiva integrării europene. Mai mult, Rusia folosește toate pârghiile pentru a-și propulsa la putere oamenii și pentru a controla Republica Moldova, pentru a o folosi, ulterior împotriva Ucrainei, așa cum folosește Belarusul în momentul acesta.

Referitor la dinamica de pe scena politică și care este influențată de intervenția rusească, Vitalie Călugăreanu precizează că sunt patru repere electorale: „Victoria-Pobeda”, blocul radical prorus, care pledează deschis pentru aderarea Moldovei la Rusia (acesta nu a fost înregistrat de Comisia Electorală Centrală).

Urmează celălalt bloc, tot rusesc, dar care nu pledează chiar deschis pentru o relație de aderare între Republica Moldova și Rusia, dar sunt aceiași oameni aserviți Kremlinului (Igor Dodon, Irina Vlah, Vasile Tarlev, Vladimir Voronin).

Al treilea pol este cel al lui Ivan Ceban (primarul Chișinăului), falșii proeuropeni.

Nu în ultimul rând, este curentul ce o are ca exponentă pe Victoria Furtună (Partidul „Moldova Mare”), care acționează și în contextul unei conferințe a suveraniștilor din toată lumea, eveniment ce a avut loc recent la Chișinău.

Față de formațiunea aflată la guvernare (Partidul Acțiune și Solidaritate), jurnalistul Vitalie Călugăreanu spune că se observă o nemulțumire a votanților proeuropeni  cu privire la reformarea greoaie și incompletă a sistemului de justiție.

O altă provocare în cheie electorală este și faptul că „n-a apărut o altă forță veritabil proeuropeană care să asimileze acest segment de electorat supărat, care ar fi între 15 și 17%”.

Ca o concluzie, interlocutorul spune că „la alegerile parlamentare din 28 septembrie, există, din păcate, o singură șansă; ori PAS ia din nou majoritate și mergem înainte în Uniunea Europeană, având în vedere succesul pe care l-a avut Maia Sandu în domeniul politicii externe și ne regăsim în 2028 cu tratatul de aderare semnat și, în 2030, cu țara pusă la adăpost în Uniunea Europeană, ori câștigă partida prorusă și fals proeuropeană și ne întoarcem spre Rusia și lăsăm la discreție acest teritoriu dintre Nistru și Prut, la discreția lui Putin pentru a utiliza Basarabia împotriva Ucrainei.”

Horia Daraban: Cu ce se deosebește pregătirea pentru acest scrutin față de celelalte evenimente în această cheie electorală?

Vitalie Călugăreanu: Așa cum ați menționat și dumneavoastră, acest scrutin are o miză deosebită pentru Republica Moldova, în perspectiva integrării europene. Rusia pune toate tunurile în momentul acesta pe țara noastră pentru a-și propulsa la putere oamenii și pentru a controla Republica Moldova. Miza Rusiei este pur și simplu uriașă.

Nu a mai existat o miză în niște alegeri atât de mare pentru Rusia, având în vedere și această încercare a Republicii Moldova de a merge spre Uniunea Europeană, dar mai mare miză este războiul din Ucraina. Putin vrea să folosească Republica Moldova împotriva Ucrainei, așa cum folosește Belarusul în momentul acesta. Prin urmare, se investesc sume pur și simplu colosale pentru a propulsa la butoane în Republica Moldova oamenii loiali, pe care Rusia să-i folosească după alegeri împotriva Ucrainei.

Deci, această miză e uriașă în momentul acesta. Am văzut avertismentele pe care le-a transmis Maia Sandu după ședința Consiliului Suprem de Securitate. Acest atac rusesc deja a început.

El vine pe toate fronturile posibile, inclusiv pe frontul bisericesc, ca să zic așa. Noi avem informații despre faptul că, de data asta, Rusia folosește preoții în cadrul Mitropoliei Moldovei, care sunt afiliați Patriarhiei Ruse, pe post de cărăuși. Ei sunt cei care cară bani, în momentul acesta, în Moldova pentru partidele proruse.

Cunoaștem care sunt posturile vamale prin care se face lucrul ăsta. Acești preoți duc banii în Transnistria și se pregătesc acolo, sunt stocați, pentru ca, mai aproape de alegeri, să fie repartizați grupărilor rusești care sunt angrenate în campania electorală.

Horia Daraban: Aș vrea să invoc în dialogul nostru, domnule Călugăreanu, două evenimente recente: este vorba despre interdicția intrării primarului Chișinăului Ion Ceban în România, implicit în spațiul Schengen, și reținerea în Grecia a oligarhului Vladimir Plahotniuc. Ce înseamnă, ce semnificație au aceste două repere în plan electoral, în planul viitoarei bătălii electorale pentru alegerile parlamentare?

Vitalie Călugăreanu: Dacă vorbim de interdicția impusă lui Ivan Ceban, el este unul din exponenții partidei de centru, cum ar fi. Rusia și-a dat seama că susținătorii Rusiei în Republica Moldova au scăzut, după ce Rusia a invadat Ucraina, și a înțeles că nu poate câștiga doar pedalând pe slogane rusești în Moldova și au găsit această modalitate de a rupe din electoratul proeuropean cu ajutorul grupării fals europene, fals proeuropeane. Și Ivan Ceban este exponentul acestei facțiuni pe care mizează în prezent Rusia.

S-a creat acest bloc de centru care se declară proeuropean, dar, în realitate, dacă ne uităm cine sunt liderii acestui bloc, o să vedem că toți sunt foști comuniști de la Vladimir Voronin din partid, inclusiv consilierul lui Vladimir Voronin din perioada când era la președinție Mark Tcaciuc, un personaj absolut șovin, care a făcut atâta rău Republicii Moldova, anume pentru a avantaja Federația Rusă.

Iată că, acum, acești indivizi pozează în mari proeuropeni. Tocmai pentru a rupe, ziceam, acele vreo 12-15 procente din supărații pe PAS (Partidul Acțiune și Solidaritate), pe actuala guvernare. Întotdeauna guvernarea erodează, mai irită anumite persoane cu taxe, și așa mai departe. Asta s-a întâmplat și aici.

Acum, legat de Plahotniuc, noi știm că Plahotniuc a vizitat în 2024 și 2025 de șase ori Federația Rusă, chiar dacă în Federația Rusă are două dosare penale, inclusiv pentru comandare de umor. Nu l-au arestat rușii, din contra, l-au cazat într-un hotel în Piața Roșie și au negociat cu el implicarea sa sau utilizarea resurselor pe care le are Plahotniuc încă în Republica Moldova, inclusiv oameni, pentru a influența alegerile prezidențiale din 2024 și, în 2025, în special, acestea pe care le avem la 28 septembrie.

Deci, într-un fel, Plahotniuc a mers la Moscova să-și negocieze libertatea sa în Rusia, în schimbul trădării încă odată a Republicii Moldova. S-au schimbat lucrurile, după ce Plahotniuc a fost arestat în Grecia și există acest demers al Chișinăului pentru extrădarea lui Plahotniuc în Moldova, dar există și un alt demers din partea Federației Ruse pentru extrădarea lui Plahotniuc la Moscova. Ce urmează să se întâmple, dacă ne uităm ce prevede legea Interpol, vedem că Republica Moldova are prioritate, pentru că a fost prima care a solicitat extrădarea lui Plahotniuc și vedem acest efort al avocaților săi de creare a unui curent, dacă pot să zic așa, în Republica Moldova, să arate că Plahotniuc, în continuare, a rămas puternic, că are în continuare foarte mulți susținători.

Deci se evită să ni se arate un Plahotniuc în cătușe, se încearcă să ni se arate un Plahotniuc care are o strategie și că, cică, Plahotniuc s-a predat sau s-a lăsat arestat pentru ca să fie adus în Republica Moldova și să lupte cu Maia Sandu și cu partida prouropeană.

Horia Daraban: Aș vrea să adaug la cele anunțate de dumneavoastră referitor la actorii politici înscriși în cursa electorală și acest element al Partidului Moldova Mare condus de fosta procuroare Victoria Furtuna și acest demers pe scena politică de la Chișinău în aceeași cheie de a acoperi cât mai bine, cât mai mult opțiunile alegătorilor.

Vitalie Călugăreanu: În general, dacă ne uităm la peisajul pe care și l-a pregătit Rusia pentru alegerile din 28 septembrie, o să vedem patru coșuri în care Federația Rusă sau Putin a încercat să-și pună ouăle electorale. Primul coș, „Victoria-Pobeda”, blocul radical prorus, care pledează deschis pentru aderarea Moldovei la Rusia. El nu a fost înregistrat în cursa electorală, pentru că a fost respins de Comisia Electorală Centrală. Urmează celălalt bloc, tot rusesc, dar care nu pledează chiar deschis pentru relație de aderare între Republica Moldova și Rusia, dar sunt aceiași oameni aserviți Kremlinului. Este vorba despre Igor Dodon, Irina Vlah, Vasile Tarlev, deci toți trei care au deservit interesele Federației Ruse în Republica Moldova de-a lungul anilor, iarăși, ei aflându-se în echipa comunistului Vladimir Voronin. Deci acesta este al doilea coș.

Al treilea coș este cel al lui Ivan Ceban, falșii proeuropeni, și mai e un coș la care se lucrează în momentul acesta și în contextul ăsta aș menționa această conferință a suveraniștilor din toată lumea, care a avut loc săptămâna aceasta la Chișinău.

O încercare de a folosi inclusiv unioniștii din Republica Moldova ca instrument în favoarea Federației Ruse sub acest drapel al suveraniștilor, pentru că curentul ăsta a căpătat amploare și la noi, aici, peste Prut, după ce s-a văzut ceea ce s-a întâmplat în România la alegerile prezidențiale că a prins foarte bine și noi vedem o încercare de a utiliza întreaga rețea Georgescu-Simion folosită în România la alegerile prezidențiale. Acum, întreaga rețea de tik-tok-eri, online, portaluri și așa mai departe lucrează împotriva Republicii Moldova anume în interesul Federației Ruse.

Horia Daraban: Ați spus dumneavoastră despre bani, fonduri care circulă dinspre Federația Rusă către Republica Moldova via Transnistria. La scrutinul electoral pentru președinție de anul trecut multe dovezi, multe acțiuni de influențare a votului împotriva actualului șef al statului, doamna Maia Sandu. Am văzut inclusiv plăți către votanți. Acum, aceeași strategie, domnule Călugăranu, sau este una mai amplă și mai subtilă?

Vitalie Călugăreanu: Este doar o filieră prin care se încearcă introducerea banilor pentru alegeri în Republica Moldova, a banilor rusești pentru corupere alegătorilor. Doamna Sandu a vorbit despre 100 de milioane de euro pe care Rusia i-a pregătit în cripto-valută pentru a-i utiliza în Republica Moldova și e destul de greu să urmărește acești bani. Nu a renunțat Rusia nici la modalitățile care au ieșit la iveală la alegerile din 2024 la prezidențiale.

Nu a renunțat nici la cărăuși și mai sunt și oameni din diaspora care sunt folosiți, adică moldoveni care lucrează în Rusia, pe post de cărăuși pentru a transfera genți cu bani în Republica Moldova. Deci toate aceste mecanisme pe care Rusia și le-a creat, ele sunt valide. Încă mai sunt organizații neguvernamentale care deservesc Rusia la Chișinău; inclusiv prin aceste organizații neguvernamentale, se trimit bani pentru scopuri „nobile”, ca să zic așa, „nobile” din punctul de vedere a Kremlinului. Deci se utilizează absolut toată infrastructura de corupere electorală pe care și-a creat-o Rusia în ultimii 30 de ani.

Horia Daraban: Aș vrea să vorbim și despre partidul de guvernare. Partidul Acțiune și Solidaritate a avut și are încă, evident, majoritate parlamentară. E normal, și dumneavoastră ați precizat, să existe o erodare a popularității formațiunii. Totuși unde nu a reușit să răspundă PAS-ul așteptărilor populației și care sunt provocările pentru această formațiune, raportându-ne la alegerile din toamnă?

Vitalie Călugăreanu: În momentul acesta, dacă ne uităm la sondaje, vedem că Partidul Acțiune și Solidaritate e la limita majorității parlamentare. Adică, din 101 deputați sau mandate ar aduna 51-52. Ceea ce este destul de periculos, pentru că se știe, Plahotniuc a cumpărat cu hurta în 2013-2016, cam în perioada asta, o majoritate parlamentară.

Deci există fenomenul acesta, când deputații migrează dintr-o fracțiune în alta, și e destul de periculos. Ziceam că Partidul Acțiune și Solidaritate, de data asta, a mers pe oameni noi pe primele poziții în lista electorală. A luat oameni care nu sunt neapărat membri de partid și care nu și-au demonstrat neapărat fidelitatea față de formațiunea politică.

Dar i-a luat pentru că sunt oameni populari, artiști, sunt sportivi care au o anumită priză la public. Din punctul ăsta de vedere, e un anumit pericol, pentru că nu se știe cum vor reacționa la gențile cu bani care vor veni spre ei după ce vor accede în Parlament. Ce nu a reușit din punctul meu de vedere PAS în perioada acestui mandat reforma justiției.

Și asta trebuie să se spună: lucrurile au decurs foarte greu în ceea ce privește curățarea sistemului de justiție, după fuga lui Plahotniuc și lăsarea sistemului absolut infect din punctul de vedere al integrității. Acest exercițiu de evaluare externă extraordinară a judecătorilor și procurorilor a decurs foarte, foarte, foarte greu. Chiar dacă s-a reușit până la urmă, avem acum un Consiliu Superior al Magistraturii curat, un Consiliu Superior al Procurorilor curat, o Curte Supremă de Justiție trecută prin veting.

Acum se lucrează cu curțile de apel, dar oamenii nu au simțit că se face dreptate și, din punctul ăsta de vedere, destul de mulți oameni care au votat Partidul Acțiune și Solidaritate al Maiei Sandu s-au supărat, sunt dezamăgiți și partea proastă este că n-a apărut o altă forță veritabil proeuropeană care să asimileze acest segment de electorat supărat, care ar fi între 15 și 17%. Deci, un alt partid care să asimileze acest segment de electorat nu a apărut, chiar dacă sunt partide, ele nu au reușit să convingă și să iasă cumva în față, înainte de scrutinul parlamentar din 28 septembrie.

Horia Daraban: Ca o concluzie la dialogul nostru, domnule Călugăreanu, doar două scenarii după 28 septembrie: Republica Moldova continuă pe calea europeană și un alt scenariu în care Chișinăul își îndreaptă fața către Moscova?

Vitalie Călugăreanu: Acest risc este, pur și simplu, uriaș și el este absolut real. Deci, aș spune chiar mai simplu: la alegerile parlamentare din 28 septembrie, există, din păcate, o singură șansă; ori PAS ia din nou majoritate și mergem înainte în Uniunea Europeană, având în vedere succesul pe care l-a avut Maia Sandu în domeniul politicii externe și ne regăsim în 2028 cu tratatul de aderare semnat și, în 2030, cu țara pusă la adăpost în Uniunea Europeană, ori câștigă partida prorusă și fals proeuropeană și ne întoarcem spre Rusia și lăsăm la discreție acest teritoriu dintre Nistru și Prut, la discreția lui Putin pentru a utiliza Basarabia împotriva Ucrainei.

Varianta audio a dialogului:

Andrei și Dan Munteanu, români care ascultă Radio Iași acasă, în Australia, sunt acum la microfonul Radio Iași

Publicat de Gabriela Rotaru, 31 iulie 2025, 10:50

Cercetători de la Facultatea de Biologie din Iași caută în deșeurile de tutun un potențial tratament pentru ameliorarea efectelor maladiei Alzheimer. Profesor universitar doctor Marius Mihășan la „Weekend cu prieteni” (27.07.2025)

Publicat de hdaraban, 30 iulie 2025, 20:02

Demersul științific este susținut de profesor universitar doctor Marius Mihășan, alături de colegii săi, profesor universitar doctor Lucian Hrițcu și cercetătorul Răzvan Ștefan Boiangiu.

Pentru emisiunea „Weekend cu prieteni”, Horia Daraban a dialogat cu cel care coordonează proiectul, profesorul Marius Mihășan. În răspunsurile sale, cercetătorul a oferit repere despre începuturile demersului, despre stadiul în care se află proiectul, dar și despre ce înseamnă să fii optimist atunci când ai astfel de preocupări: „eu sunt la o vârstă la care încerc să găsesc echilibru între optimism și cunoștințe. Dacă mă uit la studenți, acolo raportul este invers, studenții sunt foarte optimiști, cunoștințele, câteodată, le lipsesc. Și asta, câteodată, produce rezultate surprinzătoare.”

Horia Daraban: 21 septembrie, Ziua Mondială de Luptă Împotriva Maladiei Alzheimer. Potrivit unui document al Institutului Național de Sănătate Publică, la fiecare trei secunde, cineva din lume dezvoltă demență. Sunt peste 50 de milioane de persoane care trăiesc cu demență în întreaga lume și se așteaptă ca acest număr să se dubleze la fiecare 20 de ani, ajungând la peste 150 de milioane până în 2050. Deci, cu atât mai importante astfel de preocupări de cercetare, domnul profesor. Reprezintă ceea ce faceți împreună cu colegii dumneavoastră pași în a oferi răspunsuri în cheie medicală?

Marius Mihășan: Cu siguranță. Boala Alzheimer și demența, în general, sunt probleme foarte complicat de adresat, din cauza faptului că, în special, boala Alzheimer are numeroase cauze. Nu vom avea un compus care să adreseze toate cauzele, însă eforturile noastre adresează o cauză, eforturile altor cercetători din alte laboratoare adresează alte cauze și împreună, sperăm, să putem veni cu soluții care, dacă nu rezolvă boala Alzheimer, cel puțin să îmbunătățească calitatea vieților pacienților.

Horia Daraban: Cercetarea de la Facultatea de Biologie pleacă de la preocupări ale membrilor echipei…

Marius Mihășan: Subiectul a început în 2009, atunci când mi-am inițiat studiile doctorale în domeniul metabolizării nicotinei sub coordonarea profesorului Roderich Brandsch de la Universitatea din Freiburg, Germania. Atunci când m-am întors în țară, l-am cunoscut pe colegul Lucian Hrițcu și, împreună cu acesta, am dezvoltat ideea aceasta de a utiliza calea metabolică de degradare a nicotinei de la bacteria Paenarthrobacter nicotinovorans ca o sursă de potențiali derivați utili

Subiectul acesta a propriu-zis a început cu un experiment pe calculator în care am încercat să vedem dacă compușii produși de bacteria Paenarthrobacter nicotinovorans se pot lega de molecule cheie din creier. Am demonstrat că acest lucru este fezabil și, mai apoi, împreună cu colegul meu, am testat practic toată această ipoteză dezvoltată cu ajutorul calculatorului.

Horia Daraban: Rezumând ceea ce ați spus dumneavoastră, practic, rezidurile, resturile de la tutun, pe acestea, dacă e să încercăm o exprimare plastică, se așază o bacterie, aceasta se hrănește cu nicotina din tutun și rezultă altceva, un produs care poate fi folosit pentru combaterea efectelor Alzheimer.

Marius Mihășan: Exact. Tulpina aceasta este o tulpină naturală care a fost izolată din sol și, așa cum arată numele, Pernartrobacter nicotinovorans, este o tulpină care degradează nicotina. Ceea ce facem noi este să oprim această tulpină în a degrada complet nicotina, în așa fel încât să obținem intermediari ai nicotinei din deșeuri de tutun, despre care am arătat că au potențial în tratamentul bolii Alzheimer.

Horia Daraban: Îmi dau seama că sunt două planuri, legate de deșeurile de tutun și de bacterie. Echipa dumneavoastră a intervenit asupra bacteriei aducând modificări în comportamentul ei?

Marius Mihășan:  Exact. Acum avem în laborator doctoranzi care lucrează în direcția pe care o precizați dumneavoastră, aceea de a utiliza bacteria pentru a procesa și converti deșeurile cu nicotină.

Horia Daraban: Substanța obținută prin intervenția bacteriei asupra nicotinei din tutun ce efect arată? Ce arată testele în acest sens?

Marius Mihășan: Asupra omului nu cunoaștem. Însă, testele pe care le facem noi sunt pe animale de laborator, precum șobolani, șoareci sau pești zebră, pe care noi le numim modele ale bolii Alzheimer, în sensul în care s-a intervenit asupra lor pentru a manifesta anumite aspecte ale bolii Alzheimer. Pe aceste modele de animale de laborator ale bolii Alzheimer, am demonstrat că compusul, 6-hidroxi-L-nicotină, îmbunătățește memoria și acest lucru l-am demonstrat prin teste comportamentale în labirint. De exemplu, șoarecii sunt puși într-un labirint să-și găsească calea către hrană și se măsoară timpul în care parcurg drumul pentru a evalua dacă mai țin minte calea din zilele anterioare. Întotdeauna am văzut efecte de îmbunătățire a memoriei, de asemenea efecte de îmbunătățire a statusurilor oxidativi, capacității de a inactiva agenți oxidanți. Dar principalul lucru care ne interesează este acesta: îmbunătățirea memoriei pentru că scăderea memorie este unul dintre efectele fundamentale ale boli Alzheimer.

Horia Daraban: Ați explicat dumneavoastră unde vă aflați acum cu cercetarea. Dacă e să definim etapele până la un produs finit, oricare ar fi el, care să fie folosit de pacienți, unde ne aflăm acum? Suntem la început, într-un stadiu incipient, la mijlocul drumului?

Marius Mihășan: Suntem un pic mai departe de început. Nu suntem chiar la mijloc. Și dacă noi vom reuși să ajungem la mijloc, atunci munca noastră va trebui să fie preluată de alte persoane. Pentru că noi nu putem duce de la mijloc până la final. Nu avem pregătirea necesară în această direcție. Suntem în momentul în care am demonstrat potențialul, am demonstrat efectele pozitive. Ceea ce ne interesează acum este să demonstrăm potențialele efecte negative. Ne interesează efectul acestui compus asupra altor organe, de exemplu ficat, plămân, pentru că noi știm, nicotina este asociată cu efecte nocive. Unul dintre aspectele care ne interesează este dacă compusul acesta păstrează abilitatea nicotinei de a crea dependență, care este o dilemă. Deci suntem în etapa în care începem să evaluăm potențialele efecte negative.

După ce trecem de acest lucru, atunci aș zice eu că suntem la mijloc și putem să ne gândim în a transfera cunoștințele noastre către persoane care sunt mai pregătite în a duce principiul activ către utilizarea practică.

Horia Daraban: De aceea este importantă colaborarea în plan intern, dar cu siguranță mai ales în plan extern.

Marius Mihășan: Fără colaborări, nu putem face nimic. Multă parte din munca aceasta este rezultatul colaborărilor între colegi, dar și între diverse universități din țară sau din străinătate.

Horia Daraban: Contează optimismul în cercetare, domnule profesor?

Marius Mihășan: Întotdeauna. Dacă eu nu aș pleca la drum crezând în ideea mea, nu are sens să plec la drum. Eu sunt primul care trebuie să cred că ceea ce fac are șanse de reușită și că este corect și bun.

Horia Daraban: Am putea face o proporție între optimism și datele de cercetare cu care plecați la drum? Ce contează mai mult?

Marius Mihășan: Trebuie combinații între celuia două. Am să spun așa, eu sunt la o vârstă la care încerc să găsesc echilibru între optimism și cunoștințe. Dacă mă uit la studenți, acolo raportul este invers, studenții sunt foarte optimiști, cunoștințele, câteodată, le lipsesc. Și am să mai precizez un lucru. Eu apreciez foarte mult treaba aceasta, pentru că la vârsta mea mă gândesc de două ori să mă apuc de ceva, însă cred că uneori, faptul că mă gândesc de două ori, nu îmi permite să mă lansez în idei năstrușnice, care au totuși impact. Și atunci, optimismul studenților și capacitatea lor de a se lansa, în a investi timp în idei pe care eu le consider că au șanse 50-50%, nu mă bag în asta, studenții nu se uită. Și asta, câteodată, produce rezultate surprinzătoare.

Horia Daraban: Sunteți profesor la Facultatea de Biologie. S-a încheiat admiterea. Studenți tineri și interesați de această zonă științifică?

Marius Mihășan: Eu reușesc să găsesc întotdeauna în toate generațiile studenți cu care să lucrez. Întotdeauna este loc de mai bine, dar în ultimii 20 de ani am avut întotdeauna studenți cu care să pot lucra și studenți care m-au ajutat să ajung unde sunt acum. Fără ei, de fapt, nu am fi ajuns aici. Laboratorul nostru se bazează pe două resurse: finanțare și studenți. Astea sunt cele două resurse de care avem nevoie.

Horia Daraban: Există resursele?

Marius Mihășan: Finanțarea este dificilă peste tot și eu am ajuns la concluzia că finanțarea cercetării este deficitară la nivel global. Bineînțeles că și România are particularitățile ei, dar cu oricare coleg de-al meu cu care am discutat, niciunul nu mi-a spus avem bani suficienți. Toată lumea spune că nu sunt suficienți bani. Eu sunt mândru că, din 2009, am avut finanțare, asta înseamnă proiecte finanțate de statul român, aproape continuu, ceea ce pentru mine este un motiv de mândrie. Iar studenți găsim, studenți sunt întotdeauna interesați. Cursurile s-au terminat, este adevărat, dar eu acum vin din laborator unde sunt patru studenți care lucrează.

Horia Daraban: Revenind la demersul științific al echipei dumneavoastră, dacă e să oferim în încheierea interviului nostru un orizont de timp legat de cercetări și finalitatea obținerea unor rezultate, greu de spus?

Marius Mihășan: Foarte greu de spus. Nu pot să spun că va fi în cinci, zece ani, douăzeci de ani. Nu pot sa spun, pentru că depinde de foarte mulți factori. Ceea ce ne propunem noi este ca poate, în orizontul a trei, cinci ani să putem veni cu răspunsuri vis-a-vis de efecte negative și dependență. Dacă putem face lucrul acesta în orizontul a trei, cinci ani, eu aș fi încântat.

Varianta audio a interviului:

#InfoEconomic: profesor universitar doctor Andreea Iacobuță: „nu este suficient să crești taxele și accizele, să lași impresia că suportă tot cei corecți, tot cei cu venituri mici. Pachetul ar trebui completat cu ceva mult mai sustenabil, care vizează inclusiv problemele mari de evaziune fiscală”

Publicat de hdaraban, 30 iulie 2025, 18:02

Va fi aplicată o creștere a accizelor cu 10% mai multor categorii principale de produse și putem da exemple, alcool și băuturi alcoolice, carburanți, cum ar fi benzina și motorina.

Scade procentul indemnizației pentru concediile medicale, se extind categoriile de contribuabil ce plătesc contribuție la sănătate.

Unele voci au salutat pachetul de măsuri, alte ide,i însă, au fost exprimate în notă critică, tocmai pentru că populația ar trebui să suporte derapajele măsurilor luate în anii precedenți.

La #InfoEconomic, invitată a fost doamna profesor universitar doctor Andreea Iacobuță, director al Departamentului de Economie și Relații Internaționale din cadrul Facultății de Economie și Administrare a Afacerilor a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

         Interlocutoarea lui Horia Daraban a vorbit despre necesitate unor astfel de măsuri, dar și despre un alt aspect esențial: acela de a fi urmate de alte decizii care să arate contribuabililor că demersurile fiscale nu se vor opri doar la taxarea populației.

Mai mult, invitata a precizat că ar trebui evitate unele măsuri, cum ar fi: „împovărarea sectorului privat, adică a celor care muncesc, care își plătesc taxele și impozitele și care contribuie la acest buget de stat sărac pe care îl avem în prezent. A împovăra și mai mult sau a pune taxe suplimentare pe profituri, pe cifră de afaceri, cum s-a vehiculat la un moment dat, cred că aceea este calea cea mai sigură către pierzanie.”

Horia Daraban: Deschidem dialogul nostru cu o întrebare de ordin generic. Care este filosofia fiscală a României, date fiind toate aceste elemente pe care le-am și invocat în introducere? Măsurile sunt așezate sub acest deziderat al reducerii deficitului sau sunt și alte planuri în atenția guvernanților?

Andreea Iacobuță: În primul rând, cred că aceste măsuri erau cumva de așteptat. După o petrecere continuă de mai mulți ani la rând, trebuia să vină și nota de plată. Trebuie să înțelegem că sacul are și fund, că nu poți să iei din sac fără să pui înapoi măcar cât ai luat și, prin urmare, s-a ajuns în această situație în care sunt necesare măsuri de austeritate pentru a diminua, să spunem, acest deficit bugetar. Ne confruntăm cu una din cele mai grave crize bugetare, cred că cea mai gravă din ultimii ani, nu știu, 10-15 ani.

Dacă nu s-ar lua aceste măsuri de austeritate la acest moment, riscăm mult mai rău, riscăm un downgrade la acea categorie „junk” de către agențiile de rating și, prin urmare, situația s-ar putea transforma într-o adevărată catastrofă. Nu-și dorește nimeni un curs de schimb de 6 lei, nu-și dorește nimeni o rata inflației de 20% și investitori care să ne ocolească pur și simplu.

Prin urmare, da, din punct de vedere economic, cred că aceste măsuri de austeritate trebuiau luate.

Horia Daraban: Se creează senzația că tot cel corect, indiferent dacă vorbim despre persoane fizice sau despre companii, trebuie să plătească ce s-a întâmplat în anii trecuți.

Andreea Iacobuță: Așa este, senzația este una corectă, de aceea îmi permit să cred că acest pachet de măsuri e unul în urma căruia e clar că vom suferi, va trebui să suportăm scăderea nivelului de trai, va trebuit să suportam creștere de prețuri, deoarece, cu siguranță, odată cu creșterea TVA-ului, odată cu creșterea accizelor, vor urma niște creșteri de prețuri; iar aceste creșteri le vom simți la buzunar, pur și simplu.

În același timp, cred că acest pachet de măsuri ar trebui completat. Adică, nu este suficient să crești de la 1 august taxele și accizele, să lași impresia că suportă tot cei corecți, tot cei cinstiți, tot cei cu venituri mici, haideți să fim serioși. Ar trebui completat cu ceva mult mai sustenabil. Dacă este să facem reformă, atunci să facem reformă mai departe, să ne îndreptăm asupra problemelor mari de evaziune fiscală, să corectăm acel „gap” de TVA care nu se datorează celor mici.

Horia Daraban: A fost mai ușor să se așeze astfel de măsuri înaintea unei reforme reale inclusiv în ceea ce privește modul în care este cheltuit banul public?

Andreea Iacobuță: Nu știu dacă era mai ușor, dar cu siguranță era mai credibil și era mai suportabil și mai sustenabil din partea populației. Altfel ar fi privit populația, omul de rând, omul obișnuit și IMM-ul care își face treaba, altfel ar fi privit aceste măsuri. Povara ar fi fost probabil percepută mult mai corectă, mult mai ușoară, dacă se începea cu privilegiile, de ce să nu spunem lucrurilor pe nume.

Horia Daraban: În ce zonă ar trebui să puncteze statul, să se revanșeze față de contribuabil, să reașeze în ideea unei reforme reale și în aducerea mai multor bani la bugetul de stat?

Andreea Iacobuță: O mai bună colectare a taxelor obținută printr-un proces de eficientizare. Tot vorbim de ani de zile de digitalizare. Haideți să facem digitalizare! Citisem zilele trecute că s-ar dori externalizarea acestor servicii de colectare a taxelor pentru cei care nu-și plătesc taxele. De ce nu poate să facă statul? De ce nu pot face instituțiile statului acest lucru? Haideți să eficientizăm, să controlăm mai bine acele zone în care evaziunea fiscală este ridicată și să adunăm acei bani la bugetul de stat. O creștere a TVA-ului de la 19% la 21%, o creștere a accizelor sau acea cotă crescută de la 5-9% la 11% nu știu în ce măsură va avea acel impact bugetar scontat, pentru că o creștere a taxelor înseamnă automat, așa cum spuneam mai înainte, inclusiv o scădere a nivelului de trai, o creștere a prețurilor, mai puțin bani, prin urmare ne așteptăm să se reducă și consumul.

Horia Daraban: Este un aspect esențial pentru mersul economiei…

Andreea Iacobuță: Este firesc, da, și o reducere a consumului nu garantează, dacă se vor aduna la bugetul de stat, acei bănuți scontați din creștarea TVA-ului.

Horia Daraban: Mergând pe firul a ceea ce ați spus dumneavoastră, ce măsuri ar trebui evitate să nu fie puse în aplicare în actualul context economic?

Andreea Iacobuță: Cred că ar trebuit să se evite împovărarea sectorului privat, adică a celor care muncesc, care își plătesc taxele și impozitele și care contribuie la acest buget de stat sărac pe care îl avem în prezent. A împovăra și mai mult sau a pune taxe suplimentare pe profituri, pe cifră de afaceri, cum s-a vehiculat la un moment dat, cred că aceea este calea cea mai sigură către pierzanie.

Horia Daraban: În ideea a ceea ce se întâmplă acum, e vorba și despre o confruntare, ce să fie impozitat și dacă e să dăm exemplu o impozitare progresivă sau una unică, indiferent de venituri. E greu de configurat așa ceva, dat fiind contextul?

Andreea Iacobuță: Bun, confruntările doctrinare au existat dintotdeauna. Economia nu este o știință exactă, prin urmare cred că suntem îndreptățiți să avem, nu știu, păreri diferite. Îndrăznesc să-mi exprim propria părere în privința dilemei impozitare progresivă sau cotă unică. Cred că cota unică ni se potrivește mai bine și este mai corectă.

Horia Daraban: De ce?

Andreea Iacobuță: Pentru că e același principiu al tratamentului egal. E adevărat că o cotă unica nu înseamnă la fel pe un venit ridicat cum înseamnă pentru un venit scăzut. În același timp, nu cred că este corect, dacă cineva, prin muncă cinstită, reușește să acumuleze mai mult, să trebuiască să contribuie mai mult. Cred că istoria a dovedit-o că o cotă de impozitare progresivă, dacă nu există un fundament și imediat vă spun și ce înseamnă, după părerea mea, acest fundament, cred că o cotă de impozitare progresivă ar duce la o creștere a evaziunii fiscale în acest moment în România; pentru că lumea nu ar înțelege neapărat, având în vedere risipa ultimilor ani, lumea nu ar înțelege că, da, contribui mai mult la stat și, din banii respectivi, statul român chiar face ceva. Cam asta ar fi justificarea.

Impozitarea progresivă a funcționat, în momentul în care, dacă-mi este permis, economia duduia, adică economia funcționa bine, sectorul privat se dezvolta și, în momentul în care acumulai mai mulți bani și vedeai că din banii cu care tu ai contribuit la stat, statul face ceva și se văd niște rezultate la nivel de societate.

Horia Daraban: Pentru că ați spus la un moment dat despre rating-urile de țară, să oferim și informația, Agenția de Evaluare Financiară Standard & Poor’s Global Ratings a confirmat săptămâna trecută rating-urilor României pentru datoria pe termen lung și scurt la BBB-, perspectiva asociată fiind una negativă. Ce înseamnă în plan pozitiv pentru România păstrarea acestui rating? Ce înseamnă pe viitor? Ne împrumutăm mai ieftin?

Andreea Iacobuță: Nu neapărat. Ne împrumutăm mai ieftin, pentru că totuși îngrijorările persistă. Păstrarea acestui rating este una, dar îngrijorările persistă în măsura în care aceste probleme persistă de ceva ani încoace și nu s-a făcut nimic. Și, prin urmare, a avea această încredere din partea agențiilor de rating și din partea investitorilor înseamnă că trebuie să facem ceva. Nu este suficient să rămânem la acest nivel. Deficitul bugetar este uriaș în momentul de față, 9,3%, cred, din PIB, la finalul anului 2024. Și, prin urmare, nu poți să rămâi la acest „steady state” în ideea că rating-ul, la momentul respectiv, este decent, să spunem. Cred că, dacă tot s-au început niște reforme sau suntem pe calea suferinței pentru a îndeplini niște obiective, atunci, poate, ar trebui să mergem în sfârșit mai departe și să așezăm această țară pe niște baze solide ca să putem menține traiectul pozitiv și în viitor.

Horia Daraban: Dumneavoastră ați punctat câteva măsuri, dar în ideea de a le evidenția și de a le așeza la un loc, ce ar trebuie să urmezi astfel încât eforturile despre care ați menționat dumneavoastră să dea roade?

Andreea Iacobuță: Aplicarea principiului toată lumea plătește. În momentul în care împovărarea populației prin taxe creează un mare disconfort, atunci cred că ar trebui ca următoarele pachete, pachetul 2 pachetul 3, să ducă mai departe această reformă, astfel încât să nu rămână populația, omul de rând, cu impresia că doar el este cel penalizat. Digitalizăm, restructurăm, eficientizăm companiile de stat, ne asigurăm că consiliile de administrație nu sunt uriașe și nu sufocă și mai mult bugetul și cheltuiala publică. Și cred că ar trebui cumva și populația, că tot spunem despre guvern, vina nu e neapărat a guvernului. Adică, ok, ei au implementat niște măsuri, dar totuși să nu uităm că și noi i-am trimis acolo. Prin urmare, cred că mai multă responsabilitate și mai multă înțelegere asupra ideii, cum spunea Friedman, că niciun prânz nu e gratuit, ne-ar face bine în această societate.

În același timp, îmi aduc aminte acum de ce am învățat noi la școală, legat de tranziția din 1990. Tot timpul nouă ni se dădea exemplu acea terapie de șoc aplicată în Polonia și terapia graduală sau, în fine, reformele implementate cu jumătate de măsură în România și în alte țări ca noi. Și, tot timpul, era acest principiu sau ni se exemplifica cu acest principiu: Polonia a suferit pe o perioadă scurtă de timp, dar imediat s-a înscris, după această suferință, pe un traiect al dezvoltării și iată unde este Polonia astăzi. Poate avem și noi această fereastră de oportunitate să reușim să ne înscriem pe acel traiect consistent de dezvoltare, chiar dacă sacrificiile, pe termen scurt și mediu, vor fi destul de mari.

Horia Daraban: În prelungirea dialogului nostru, să spunem, în această săptămână, s-a ajuns la o înțelegere între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii cu privire la taxările vamale: 15% pentru produsele europene care ajung în Statele Unită ale Americii; mai mult de atât, Uniunea Europeană s-a angajat să cumpere produse energetice, să spunem așa. În ce cheie priviți dumneavoastră acest compromis, această înțelegere la care au ajuns cele două părți? Există perdanți, există câștigători?

Andreea Iacobuță: Cred că în contextul geopolitic actual este un compromis. Întotdeauna există câștigător și perdanți. Jocul este unul de putere la nivel mondial, dar poate că acest compromis este binevenit, repet, în contextul geopolitic actual.

Horia Daraban: România are de pierdut?

Andreea Iacobuță: Și da, și nu. Cred că, în acest moment, avem probleme mai importante. Chiar ca parte integrantă a Uniunii Europene, cred că ar trebui să rezolvăm întâi niște probleme interne legate de contextul economic și social și, pe urmă, valorificăm noi și aceste oportunități din compromisul dintre Statele Unite și Uniunea Europeană.

Varianta audio a interviului:

Corneliu Dorneanu, voce emblematică a Radio Iași, s-a stins din viață

Înmormântarea va avea loc luni, 21 iulie, de la ora 11:00, tot la Biserica Toma Cozma. La ora 12:00, cortegiul funerar se va deplasa spre Cimitirul „Petru și Pavel”, parcela 25, acolo unde Corneliu Dorneanu își va dormi somnul de veci.

Pentru cei care au nevoie de sprijin în deplasare, va fi pus la dispoziție un microbuz din partea familiei, care va face legătura între biserică și cimitir.

Le mulțumim tuturor celor care sunt alături de familie și colegi în aceste momente de grea despărțire.

S-a stins din viață Corneliu Dorneanu, jurnalist și realizator de emisiuni radio-tv, cu o carieră remarcabilă la Radio Iași.

S-a apropiat de folclor încă din studenție, influențat de profesorul Vasile Adăscăliței.

După absolvirea Facultății de Filologie din Iași, a devenit voce cunoscută și apreciată a emisiunilor de radio, autor al secvenței „Pe un picior de plai”, ascultată cu emoție inclusiv în Republica Moldova.

A realizat sute de interviuri prin satele regiunii, surprinzând tradiții și povești locale.

Timp de aproape 50 de ani, Corneliu Dorneanu a fost redactor realizator și editor coordonator la Camera Știrilor a postului public regional de radio. În ultima parte a carierei s-a dedicat cu pasiune știrilor, aducând în fiecare buletin rigoare, echilibru și o voce care transmitea încredere.

A semnat și emisiuni de dezbatere pe teme politice, economice și sociale.

A fost un îndrumător pentru tinerii pasionați de radio și un susținător al jurnaliștilor aflați la început de drum.

A lucrat în perioade dificile, păstrând profesionalismul și autenticitatea discursului radiofonic.

A trecut la cele veșnice la vârsta de 82 de ani. Colegii de la Radio Iași îl vor păstra mereu în amintire ca pe un profesionist sobru, devotat și un om de o rară generozitate.

(INTERVIU) Leonard Bîrcu și Andrei Gavrilița, la Bună Dimineața cu Cristina Spînu (13.07.2025)

Publicat de cristinaspinu, 13 iulie 2025, 14:10

Expoziția include o selecție din lucrările absolvenților studiilor de licență și master ai specializărilor Fotografie, video, procesarea computerizată a imaginii și Fotografie și artă video, din cadrul Facultății de Arte Vizuale și Design, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași. Opt absolvenți au fost selectați pentru a-și expune lucrările: Leonard Bîrcu, Cezara Pâțâligă, Andrei Gavrilița, Alexandru Cerbu, Dimitrie Hușanu, Monica Mengheriș, Andrei Popovici și Călin Ursuțu.

Expoziția poate fi văzută până pe data de 30 iulie 2025.

Profesori coordonatori: Lavinia German și Cătălin Soreanu.

Galeria Borderline Art Space, foto: Robert Bouariu

Leonard Bîrcu și Andrei Gavrilița, absolvenți ai studiilor de master din cadrul Facultății de Arte Vizuale, specializarea Foto-Video, au fost invitații Cristinei Spînu la matinalul de week-end.

Andrei Gavrilița și-a descoperit pasiunea pentru fotografie la 16-17 ani și, după ce a avut primul aparat foto și a început să facă și fotografii, a realizat că și-ar dori să facă din pasiunea sa o meserie. A venit din Republica Moldova la Iași și a urmat atât studiile de licență, cât și cele de master, la Facultatea de Arte Vizuale, specializarea Foto–Video. Din toamnă, Andrei intenționează să se înscrie și la doctorat.

Foto: Andrei Gavrilița

Leonard Bîrcu a mărturisit că a ales acest drum ceva mai târziu, nu imediat după terminarea liceului. Câțiva ani a fost polițist în București. Întodeauna, însă, a fost fascinat de lumea filmului. La 29 de ani a venit în Iași, unde a urmat studii de licență, apoi de master la Facultatea de Arte Vizuale, specializarea Foto–Video. În timpul facultății și-a dat seama că fotografia îl atrage și mai mult decât filmul și a ales fotografia.

Foto: Leonard Bîrcu

Ascultați mai jos interviul realizat de Cristina Spînu cu Leonard Bîrcu și Andrei Gavrilița la „Bună dimineața”!

#InfoEconomic: De la 1 iulie, se liberalizează piața de electricitate. Otilia Nuțu, expert în politici energetice: „problema este că această liberalizare, după trei ani în care piața nu a avut niciun semnal real de preț, ar fi trebuit să fie cât de cât un proces gestionat”

Publicat de hdaraban, 27 iunie 2025, 17:29

Deși măsura este considerată una sănătoasă în ideea îmbunătățirii calității serviciilor oferite consumatorilor, stimulării investițiilor în infrastructură, a prețurilor competitive pe baza ofertelor făcute, ea ridică și semne de întrebare, având în vedere faptul că România, spre exemplu, este în topul unui clasament european în ceea ce privește prețul la energie electrică.

La #InfoEconomic, a fost invitată doamna Otilia Nuțu, analist de politici în domeniul energiei de la Expert Forum. În dialogul cu Horia Daraban, interlocutoarea a precizat că, deși liberalizarea era necesară, ea ar fi trebuit să fie cât de cât un proces gestionat, adică așa cum a s-a întâmplat prima dată: cu un „calendar de dereglementare graduală în care furnizorii cumpărau niște cantități din ce în ce mai mari din piața liberalizată și își făceau un mix de energie și consumatorii nu au experimentat niciun șoc de preț.”

Otilia Nuțu a scos în evidență și faptul că piața de electricitate a României „este destul de izolată de centrul Europei, unde energia este destul de ieftină”, iar cauza este generată de restricții de rețea în Ungaria. „Dacă am fi mult mai bine interconectați cu restul Europei, atunci șocurile astea pe care le vedem la liberalizarea pieței nu s-ar vedea atât de repede, pentru că, pur și simplu, am importa mai multă energie repede și piața s-ar echilibra cumva.”

Referitor la ceea ce se întâmplă în România, în acest sector, specialista precizează că „avem nevoie de ceva mai multă transparență în politica energetică, în general. Lucrurile nu trebuie sa fie făcute la stilul ăsta ad-hoc. De fiecare dată când ne gândim să reglementăm sau să dereglementăm piața, trebuie să ne uităm un pic la ce efect are asta, nu doar pentru alegerile care sunt peste o lună, ci și la ce lăsăm după ce plecăm de la guvernare. E foarte important și lucrul acesta.”

Horia Daraban: Un pas necesar, acesta al liberalizării pieței de electricitate? Și dacă da, de ce, doamna Nuțu?

Otilia Nuțu: Ar fi trebuit să o facem încă de mai multă vreme, deoarece cred că am rămas ultima țară din Uniunea Europeană care are încă prețuri reglementate. Noi am avut criza energetică totuși în 2022. Între timp, lucrurile peste tot în Europa s-au reglat. Acum, când ai piața reglementată, problema este că nici unii dintre jucătorii din piață, nici consumatorii, nici producătorii, nici furnizorii nu știu câtă vreme va dura acest regim reglementat și atunci nu-și pot face planuri de investiții pe termen lung. Și asta e o problemă inclusiv pentru consumatorii industriali, inclusiv pentru investitorii în producția de energie electrică. Deci e nevoie de o piață liberalizată ca să știi exact unde și cât și cum trebuie să investești atât ca producător de energie cât și ca consumator.

Problema este că această liberalizare, care se produce acum, după trei ani de zile în care piața nu a avut niciun semnal real de preț, ar fi trebuit să fie cât de cât un proces gestionat, adică să ne aducem aminte că, în momentul în care am făcut prima oară liberalizarea pieței, a existat un calendar de dereglementare graduală în care furnizorii cumpărau niște cantități din ce în ce mai mari din piața liberalizată și își făceau un mix de energie și consumatorii nu au experimentat niciun șoc de preț, iar în timpul acesta, și producătorii și furnizorii se obișnuiau cu noile condiții de piață, adică vedeau care sunt prețurile din piața, știau cum să-și formuleze ofertele. Adică, una este să începi cu 10% din piață liberalizată în primele luni și să cauți oferte pentru 10% din energie, alta este când brusc se liberalizează la 100%.

Însă, dacă se liberaliza piața cândva în 2023, nu am fi avut această problemă, pentru că exista piață care fusese până cu un an înainte. Acum ar fi trebuit să facem liberalizarea cumva gradual, în așa fel încât lumea să se reobișnuiască cu condițiile de piață și să știe cum să-și formuleze ofertele, în condițiilor în care toți anii aceștia nu ai avut niște semnale corecte de prețuri.

Horia Daraban: În ideea ceea ce ați spus dumneavoastră, până la urmă, care sunt riscurile principale în perioada imediat următoare, după 1 iulie?

Otilia Nuțu: Riscul este că nici producătorii, nici furnizorii nu știau exact cum să-și formeze prețurile și se uită unii la alții. Și atunci, practic, există probabil și o anumită coordonare, ca să zic așa, nu neapărat intenționată, însă e echivalentul unui cartel în momentul în care toată lumea se uită să vadă doar ce face celălalt și, evident, că primul impuls va fi să pui poate niște prețuri mai mari, pentru că înglobezi și acest risc, că nu știi ce se întâmplă mai departe în piață. Pe de altă parte, noi nu putem să rămânem la infinit cu acest preț reglementat, pentru că nu apar investiții în capacități noi de producție.

Adică, hai să ne uităm un pic la care a fost cauza reală a crizei energetice din 2022 și anume faptul că aveam prea puțină energie produsă față de cât se cerea, din cauza că a început războiul și din cauza că au ieșit din piață niște cantități de gaz din care se producea energia electrică. Deci tu ai nevoie de niște semnale de preț care să îți încurajeze investitorii să investească în capacități noi. Și câtă vreme noi aveam niște prețuri reglementate în toți anii aceștia, cei care ar fi intenționat să facă investiții în afară de cei care primeau bani din fonduri europene, ar fi fost descurajați de faptul că nu știi dacă nu cumva și peste trei, patru, cinci ani guvernul nu va ține prețurile reglementate.

Asta a fost problema, faptul că noi, din cauza unei prelungite campanii electorale care ține de doi ani încoace, am dat niște semnale foarte greșite, și anume faptul că nu se schimbă nimic până nu se termină cu alegerile și, după aceea, Dumnezeu cu mila.

Horia Daraban: Prin această etapă care începe la 1 iulie, piața din România devine cu adevărat liberă și funcțională sau mai pot fi așteptate distorsiuni?

Otilia Nuțu: Investițiile în sectorul energetic durează destul de mult și trebuie să ai o predictibilitate pe o perioadă mai lungă de timp. Una era dacă știam încă de acum doi ani cam cum o să arate prețurile mâine și atunci investitorii și-ar fi făcut niște planuri și probabil s-ar fi accelerat ceva mai mult investițiile în producție de energie regenerabilă sau poate în capacități mici pe gaz sau în ce mai are sens din punct de vedere economic.

Deci ăsta este șocul cel mare, faptul că te trezești acum, că afli că peste o lună piața va arăta într-un fel în care nu-l știi acum; și nu știi exact cum să-ți faci calculele pe termen lung. Deci, practic, deciziile de investiție vor veni de acum încolo și asta înseamnă că ne întoarcem la o piață cu adevărat funcțional abia peste doi, trei ani.

Și la noi mai există și alte probleme, și anume faptul că piața noastră este destul de izolată de centrul Europei, unde energia este destul de ieftină pentru simplu motiv că există foarte multă capacitate, inclusiv energie regenerabilă. Deci noi putem să importăm destul de greu prin Ungaria din cauza unor restricții de rețea în Ungaria și am văzut anul trecut că pentru acea componentă de piață care era liberalizată, au fost niște prețuri foarte mari într-o perioadă în care a fost seceta mare, se producea puțin hidro și erau și scoase din funcție niște reactoare nucleare de la noi din regiune. Deci, dacă am fi mult mai bine interconectați cu restul Europei, atunci șocurile astea pe care le vedem la liberalizarea pieței nu s-ar vedea atât de repede, pentru că, pur și simplu, am importa mai multă energie repede și piața s-ar echilibra cumva.

Dar așa, fiind relativ gâtuiți și cu un deficit de producție în regiunea asta, prețurile sunt într-adevăr mai mari din aceste motive.

Horia Daraban: Există proiecte în ideea rezolvării acestei provocări legate de aducerea energiei electrice din vestul Europei către România, către estul continentului?

Otilia Nuțu: Da, sunt proiecte și aici eu cred că e o chestiune de lipsă de voință politică a lui Orban să facă investițiile respective. Adică, eu chiar nu pot să-mi explic într-un mod rațional de ce există această gâtuire pe rețeaua din Ungaria, care permite ungurilor să importe fără nicio problemă, dar nu să tranziteze. Și asta a fost o problemă care s-a văzut foarte puternic anul trecut din cauza că au fost niște condiții speciale, adică a fost un deficit major în regiune, în Balcani, de energie electrică vara trecută.

Deci ăsta a fost momentul care a pus sub presiune maximă în piața de energie. Și atunci s-a văzut foarte clar că nu se putea importa o cantitate suficientă de energie prin Ungaria. Deci aceste gâtuiri, eu nu știu în ce măsură au vreo justificare tehnică sau sunt pur și simplu reprezintă încă o mișcare de divizare a Europei pe care o face Orban.

Horia Daraban: Ar trebui să existe măsuri de protecție pentru consumatorii vulnerabili după 1 iulie?

Otilia Nuțu: Sigur că da. Deocamdată, cum ziceam, nu s-a pregătit nimic. Nici liberalizarea, nici partea de consumatori vulnerabili. Adică există, într-adevăr, din timpul guvernului anterior o propunere de ordonanță de urgență prin care să se ofere ajutor consumatorilor vulnerabili. Nu știu exact câți sunt, din ce estima fostul ministru Burduja, erau aproximativ 3,5 milioane de consumatori. Însă, problema este că acea ordonanță a rămas cumva în aer, din cauza că am avut această perioadă de interimat și, spre exemplu, acolo, ca să poți să beneficiezi tu, consumator vulnerabil, trebuia să depui o cerere pentru asta într-o platformă, platformă care nu s-a făcut între timp și nici nu știm dacă se va mai face.

Deci, astea sunt problemele. Faptul că suntem deja spre sfârșitul iunie și nu se știe cum reușești să ajungi la consumatorii vulnerabili în timp util. Există totuși experiență cu sprijinul consumatorilor vulnerabili, că am văzut anii trecuți cu acele vouchere de energie. Dar trebuie să fie pus mecanismul ăsta la punct destul de repede. Și, pe de altă parte, chiar în momentul în care se discuta acea ordonanță de urgență, nu am văzut nicăieri o estimare de impact bugetar. Adică, inclusiv în nota de fundamentare, nu este trecut nimic la impactul bugetar, cât anume ne costă această schemă.

Horia Daraban: Având în vedere toate aceste date, putem anticipa, putem desena un grafic în ceea ce privește prețurile după 1 iulie?

Otilia Nuțu: Asta e foarte greu să vă spun. Cred că singurul lucru pe care îl avem acum ca informație constă în ofertele de preț pe care le fac furnizorii în acest moment. Și asta se găsesc pe acele comparatoare de tarife pe care le găsiți și pe site la ANRE (Autoritatea de Reglementare în Domeniul Energiei) și pe site-ul  Ministerul Energiei. Asta e problema, că, deocamdată, noi nu știm cum vor arăta prețurile ceva mai târziu, pentru că jucătorii din piață au făcut cumva în orb acele oferte, că nu știi exact cum ar arăta o piața liberalizată. De asta spun, câtă vreme ai avut o perioadă care a produs distorsiuni în piață, pentru că a fost piața patru ani, nu mai ai acea informație de preț pe care o aveai dinainte, de când piața era liberalizată. Și atunci, pur și simplu, a fost o confuzie, inclusiv pentru furnizori. Cât punem noi prețurile de la 1 iulie? Adică, nu ai de unde să știi.

Horia Daraban: Care sunt recomandările dumneavoastră pentru consumatori?

Otilia Nuțu: Trebuie să caute cele mai bune oferte pe care le găsesc pe acele comparatoare de prețuri. Când se uită la aceste oferte, trebuie să se uită totuși și la condițiile generale ale oferte, exact ca atunci când cauți o ofertă la un abonament de telefon, te uiți dacă te obligă să rămâi la același furnizor doi ani. Adică, condițiile astea contractuale trebuie să fie verificate, pe lângă preț. În rest, evident că există niște măsuri de optimizare a consumului. Cred că lumea le folosește deja; adică să nu lași lumina aprinsă, să încerci să ții aerul condiționat nu la 18 grade, ci la 25, dar asta nu schimbă radical situația,

Dar suna puțin arogant, pentru că nimeni nu s-a pregătit pentru treaba asta și și acum încercăm să găsim niște soluții. Sunt niște soluții care răspund problemei pe termen lung, însă, acum, într-adevăr, avem nevoie de ceva mai multă transparență în politica energetică, în general. Lucrurile nu trebuie sa fie făcute la stilul ăsta ad-hoc. De fiecare dată când ne gândim să reglementăm sau să dereglementăm piața, trebuie să ne uităm un pic la ce efect are asta, nu doar pentru alegerile care sunt peste o lună, ci și la ce lăsăm după ce plecăm de la guvernare. E foarte important și lucrul acesta.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației: (INTERVIU) Fabiola Hosu, vicepreședinte al Coaliției pentru Educație: ”Aprobarea planurilor cadru pentru liceu NU este pasul curajos de la care am pornit, ce permitea o zonă de autonomie mult mai mare atât pentru școli, pentru a-și personaliza oferta, cât și pentru elevi pentru a-și alege traseul.”

Publicat de Andreea Drilea, 27 iunie 2025, 06:29 / actualizat: 27 iunie 2025, 8:13

Potrivit Ministerului Educației, în clasele a IX și a X-a se va pune accent pe acomodare și pe sprijinirea unei tranziții echilibrate de la gimnaziu la liceu. Vor fi permise ajustări, inclusiv schimbări de parcurs și se va introduce treptat specializarea, care devine semnificativă în clasele a XI-a și a XII-a.

În urmă cu patru luni, proiectul de planuri cadru lansat în dezbatere publică propunea ca elevii din clasele a XI-lea și a XII-a să beneficieze de o libertate semnificativă în alegerea disciplinelor. Aproape o treime din orar putea fi configurat după propriile interese. În același timp, unele materii precum Istoria și Geografia ar fi urmat să piardă din orele obligatorii, aspect care a stârnit controverse și discuții în spațiul public.

Ca urmare, specialiștii Ministerului Educației au propus două variante de plan cadru din care școlile pot alege. Astfel avem varianta standard, în care diferențele față de ce exista până în prezent sunt nesemnificative, și varianta alternativă, care încurajează o descentralizare mai accentuată și o personalizare crescută a educației, adaptată la nevoile fiecarei unități școlare și ale elevilor ce ar urma să fie pilotată în unele instituții de învățământ.

Colega noastră, Andreea Daraban, a discutat despre schimbările aduse de noile planuri cadru pentru liceu cu doamna Fabiola Hosu, vicepreședinte al Coaliției pentru Educație.

Andreea Daraban: Coaliția pentru Educație consideră că publicarea acestor planuri cadru reprezintă un pas important înainte și un punct de plecare clar pentru reforma curriculară după o lungă perioadă de ambiguitate. Cu toate acestea, organizația consideră că versiunea finală este mai puțin curajoasă decât propunerea inițială și decât așteptările exprimate de o parte semnificativă a societății civile. Cum motivați aceste afirmații?

Fabiola Hosu: Am avut la începutul acestui proces o amplă zonă de consultare publică și ani de stagnare curriculară, adică de vreo 25 de ani încoace învățământul liceal a funcționat pe o arhitectură curriculară învechită. Stagnând procesul acesta, primul pas nu-l vedeam foarte aproape. Am avut o versiune sau o încercare de planuri cadru, dacă mi-aduc bine aminte cu doamna Anisie, după aceea una cu domnul Câmpeanu, doamna Ligia Deca nici ea nu a finalizat procesul de elaborare a planului cadru pentru liceu și acum salutăm, în sfârșit, acest progres zicem noi, pentru că primul pas către această reformă curriculară a fost făcut. Nu, pasul nu este curajos. Nu este pasul curajos de la care am pornit, care permitea o zonă de autonomie mult mai mare și o autonomie dată nu numai școlilor de a-și personaliza oferta, dar și elevilor. Noi consideram că exercițiul acesta, de a lăsa elevii să aleagă, era unul important, mai ales într-un context socio-politic care arăta cât de important este să alegi cu discernământ, din toate punctele de vedere, iar exercițiul acesta al alegerii unui traseu, era unul important. Noi, la Coaliția pentru Educație, susținem zona asta de descentralizare și de opționalitate relevantă și accesibilă tuturor,  în ceea ce se numește CDOȘ. (Curriculum la alegerea elevului din oferta școlii). Ori, CDOȘ-ul în variantă actuală este vizibil redus. Acolo vedeam noi teme precum democrație și cetățenie, dezvoltare durabilă, etică digitală, consiliere în carieră, zonă de valori personale, interese, pasiuni dezvoltate. Pentru că ni se părea că flexibilitatea curriculară poate să aducă oferta școlii în zona de relevanță pentru viața reală și pentru interesele elevului.

Andreea Daraban: Există cele două propuneri de planuri cadru, cel standard, în care CDOȘ-ul nu este foarte dezvoltat, dar mai există și varianta mai curajoasă, cea freestyle. Unele școli vor putea pilota această a doua variantă și  vor putea personaliza, așa cum spuneți dumneavoastră, orarul, vor putea personaliza felul în care se va preda.

Fabiola Hosu: În planul cadrul propus spre pilotare există un număr total de ore obligatorii, alocate disciplinelor din trunchiul comun care trebuie să fie prin lege la fel, la toate specializările și să asigură competențele de bază pentru Bacalaureat. Ulterior, din această propunere spre pilotare dispare Curiculumul de Specialitate și este prezent numai CDOȘ-ul, care poate fi tot personalizat. Școala poate să propună, pe lângă trunchiul comun, ce ofertă curriculară e mai relevantă pentru ea și pentru comunitatea locală. Inclusiv să facă parteneriate cu agenți economici, să se gândească ce fel de elev vrea să scoată din școală și să-și personalizeze oferta în funcție de acest profil.

Andreea Daraban: Este stabilit cum se va face această pilotare? Credeți că vor exista multe școli care să adopte această variantă?

Fabiola Hosu: Nu știu dacă vor exista foarte multe școli, dar din declarațiile, așa cum le-am urmărit eu, am văzut că domnul ministru vorbește despre o pilotare strategică, însă pe ordinul de ministru scrie pilotare sistemică a planului cadru. Dacă ne uităm la alte țări, pilotare sistemică a însemnat, inclusiv, alegerea unui eșantion de școli care să piloteze diferite propuneri ale unei comisii de validare din care fac parte experți. Sugeram eu, care ar putea să fie, cum spune în englezul, niște accountability partners, niște parteneri de responsabilitate ai școlilor în a pilota într-un cadru prestabilit, inclusiv bugetar, diferite planuri cadru în funcție de nevoile lor și de profilul de copil pe care vor să-l scoată din școală. Avem un profil al absolventului, însă dincolo de profilul absolventului, pentru că întotdeauna când oferim sau când gândim o ofertă educațională, pornim cu gândul la final. Ce competențe vreau eu să exersez pentru a ajunge la acel final, la profilul absolventului și la profilul pe care mi-l doresc să iasă din școală. Toate experiențele de învățare pe care eu mi le propun în școală, la nivel curricular, în cadrul disciplinelor sau al planului cadru sau nu, pentru că există și alte experiențe de învățare, ar trebui să aibă acest punct convergent de aptitudini și competențe ale elevului, ale absolventului școlii respective. Putem să ne ducem cu conversația, în sfârșit, spre o zonă de identitate, dar și de autonomie, pentru că de fapt este o invitație la, hai să ne gândim cum vrem să arate absolvenții noștri și să fie școala noastră cunoscută pe piață.

”Cred că a fost o zonă de constrângeri destul de mare în elaborarea planurilor cadru pentru liceu, iar în background, parte din conversație sunt normele profesorilor.”

Andreea Daraban: Planurile cadru standard au avut în centru elevul, în opinia dumneavoastră? Au avut în centru profilul absolventului?

Fabiola Hosu: Așa s-a pornit în proces, cu copilul în centru, însă cred că a fost o zonă de constrângeri destul de mare și de ce să nu spunem, totdeauna în background, parte din conversație sunt normele profesorilor. Ori, într-un cadru în care nu poți să te atingi de normele profesorilor, câtă inovare curriculară ai putea să faci? Probabil numai la nivelul programelor școlare.

”Marele câștig al planurilor cadru, varianta standard, este faptul că specializarea devine relevantă și se accentuează consilierea pentru carieră.”

Andreea Daraban: Care este câștigul acestor noi planuri cadru standard pentru liceu?

Fabiola Hosu: Marele câștig este zona de curriculum de specialitate, pentru că acel curriculum are un ”exit” înspre carieră, iar consilierea pentru carieră trebuie să fie partea importantă a conversației. Adică eu ar trebui să mă gândesc serios, dacă vreau să mă fac medic, să mă asigur că sunt la specializarea potrivită. Specializarea devine în sfârșit relevantă. Până acum, cred că nu exista conversația către ce aș putea să ies. De pe toate zonele de specializare puteam să am orice ”exit”. Puteam foarte bine să fiu la matematică-informatică și să am un ”exit” în artă sau la arhitectură. Puteam să fiu la științe sociale și să am un ”exit” înspre informatică. Ori în acest cadru, existența specializării nu mai era relevantă.

Andreea Daraban: Așadar, se accentuează profilul și specializarea în ultimele clase de liceu, potrivit noilor planuri cadru standard.

Fabiola Hosu: Da. Și mai ales se accentueaza un lucru foarte important, consilierea pentru carieră.

Andreea Daraban: Cum se va face acest lucru?

Fabiola Hosu: Există, cred, niște fonduri europene pe care Ministerul le-a atras și un plan de a pregăti niște mii de consilieri, printre care și consilieri pentru carieră. Nu știu dacă se va face exclusiv printr-o baterie de psihologi sau printr-o anumită specializare. De exemplu, într-un sistem internațional, oricare profesor poate să fie pregătit să fie acel consilier pentru carieră.

Andreea Daraban: Profesorii de Limba Română contestă aceste planuri cadru standard, spunând că disciplinei i-au fost tăiate ore din trunchiul comun. De asemenea, elevii sunt nemulțumiți, așa cum accentuați și dumneavoastră, deoarece ponderea orelor alocate curriculumului la decizia elevului din oferta școlii este redusă față de prima variantă propusă de planuri cadru.

Fabiola Hosu: Cumva toată lumea are dreptate, dar nu toată lumea poate să fie acomodată în acest plan cadru. Și profesorii de Franceză au dreptate când vorbesc despre a doua limbă străină și profesorii de română au dreptate, însă dacă faci relevantă specializarea, asta înseamnă că numărul de ore mai mare, dacă vă uitați, numărul de ore a rămas cam același, numai că orele s-au dus pe specializare, adică acolo unde mă specializez eu să am un exit înspre anumite joburi. Orele de limbi moderne și de limba și literatura română s-au accentuat acolo unde specializarea a devenit mai relevantă.

Andreea Daraban: Adică la Filologie sau Știinţe sociale.

Fabiola Hosu: Exact, pentru că, aşa cum era definit prin lege, trunchiul comun s-a redefinit numai pentru acoperirea competenţelor de bază în vederea accesului la BAC și orice ore extra urmau să definească o zonă de specializare.

             ”După planurile cadru, va veni greul din punctul meu de vedere, și anume programele școlare.”

Andreea Daraban: Care sunt pașii după adoptarea acestor planuri cadru? E un pas în reformă, dar nu suficient.

Fabiola Hosu: După planurile cadru, va veni greul din punctul meu de vedere și anume programele școlare. Cred că miza nu este atât de mare în alocarea acestui buget orar din cadrul planului cadru, ci să ne uităm cu foarte mare atenție la programele școlare pentru că ele sunt adevărata măsură a calității reformei sau ele vor fi testul acela de coerență sistemică și de angajament pentru toată lumea. Este un context socio-politic greu, însă contextul ăsta socio-politic poate să influențeze partea de planuri cadru. Nu are de ce să influențeze elaborarea programelor sau modul în care ne gândim la metode de predare, modul în care sunt construite experiențele de învățare într-o școală, pentru ca elevul să aibă parte de o educație relevantă.

Andreea Daraban: Coaliția pentru Educație se va implica în elaborarea acestor noi programe școlare?

Fabiola Hosu: Coalița pentru Educație și-a manifestat disponibilitatea de a participa, însă este decizia CNPEE-ului (Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație) și a Ministerului cine vor fi acei experți care vor face parte din grupurile de lucru de elaborare a programelor școlare. Orice tergiversare a procesului și neurmărire a pașilor esențiali pentru reformă se va duce în accelerarea ultimului pas. Și ultimul pas este pregătirea profesională, formarea profesorilor. Și dacă accelerăm acel pas, riscăm ca reforma să nu aibă impactul dorit. Pentru că ne uităm că, datorită contextului, cumva timeline-ul pe care l-a avut procesul planurilor cadru a fost tergiversat sau accelerat în funcție de niște puncte de reper din context. De asta ar fi important să acordăm atenție fiecărui pas de acum înainte, ca să fie făcut așa cum trebuie și să ne asigurăm că toată zona de schimbare ajunge în clasă.

Andreea Daraban: Inclusiv manualele sunt foarte importante, conținuturile acestor manuale care trebuie corelate cu programele școlare.

Fabiola Hosu: Absolut. Dincolo de corelarea cu aceste conținuțuri, pe care domnul ministru le vrea mult mai aerisite decât sunt acum, dacă ar fi să ne uităm la programul de guvernare, dânsul a menționat acolo și zonele de platforme de e-learning și instrumente interactive, deci nu va mai fi sau cel puțin nu se dorește zona aceea de predare a unor conținuturi prin intermediul manualelor, dacă am citit eu corect declarațiile.  

” E important ca noul Bacalaureat să se desprindă de zona de dresaj în învățarea conținuturilor.”

Andreea Daraban: Cei care intră în clasa a IX-a în toamna anului 2026 vor fi și primii care vor susține noul Bacalaureat în 2030. Cum ar trebui să arate acest examen?

Fabiola Hosu: Acest examen ar trebuit să fie unul mai relevant pentru ei și să fie regândit din punct de vedere al lucrurilor pe care le testăm. Ce mi se pare mie important este să desprindem Bacalaureatul, noul BAC,  de zona asta de dresaj în învățarea conținuturilor. În momentul de față predăm pentru test, învățăm pentru test. Cred că dacă am testa zona de competențe și am desprinde, treptat, Bacalaureatul de testarea unor cunoștințe și l-am îndrepta spre testarea unor competențe, atunci n-am mai avea conversația pe care o avem acum în spațiul public, ” Sunt foarte puțini copii cu 10 la BAC”. Este o zonă de ierarhizare și de presiune pe care o punem și pe sistem și pe familii și, în special, pe copii, prin aceste două examene cu miză mare, Evaluarea Națională și Bacalaureat. OECD-ul ne-a făcut recomandări clare de eliminare a acestor testări, cu miză mare, pentru că nu mai are loc învățare în preajma acestor teste. Toți copiii și toți profesorii se pregătesc pentru test. Adică este ca și cum i-am extrage din sistem și l-am spune ”Ok, hai să vedem ce avem de învățat pentru BAC, ce avem de predat pentru Evaluarea Națională și numai asta facem”. Noi n-ar trebui să suspendăm învăţarea.

Varianta audio a interviului: 

Fabiola Hosu este Fondatoare și CEO al ”Questfield International College” și vicepreședinta Federației Coaliția pentru Educație. Cu peste 20 de ani de experiență în educație, Fabiola este un lider vizionar în domeniu, promovând o abordare holistică a învățării. Ea crede în puterea comunităților școlare de a sprijini copiii în dezvoltarea lor holistică și în importanța creării unor medii de învățare care să fie centrate pe nevoile și potențialul unic al fiecărui elev.

Mai mulți voluntari pasionați de universul păsărilor lucrează la realizarea unui atlas ornitologic urban pentru Iași. Corina Forăscu, inițiatoare a demersului, la „Weekend cu prieteni” (22.06.2025)

Publicat de hdaraban, 25 iunie 2025, 16:40

Așadar, la Iași, mai mulți oameni, copii și maturi, sunt implicați în strângerea de informații pentru realizarea unui atlas ornitologic al urbei; e o premieră pentru zona Moldovei.

Întregul proiect are mai multe etape, una dintre ele a fost finalizată recent. Este vorba despre campania de monitorizare și de colectare a datelor.

La „Weekend cu prieteni”, doamna profesor Corina Forăscu, unul dintre coordonatorii inițiativei, a precizat că au fost „înregistrate” aproape 140 de specii, după 15 000 de observații. Acum, urmează etapa de documentare a prezenței fiecăreia.

Interlocutoarea lui Horia Daraban mai spune că, de Ziua  Internațională a Păsărilor, 1 aprilie 2026, se intenționează să fie lansat atlasul în format bilingv. Pe lângă toate elementele de identificare și documentare, fiecare specie de pasăre va avea un scurt citat din literatura română în care sunt evocate. Același lucru va fi făcut și pentru varianta în engleză, adică vor fi găsite citate în literatura britanică și americană.

Legat de mesajul ce se vrea transmis prin ducerea la capăt a acestui proiect, Corina Forăscu spune că „publicul trebuie să aibă inima deschisă, ochii deschiși și urechile largi deschise pentru a lăsa natura să intre în suflet și, prin natură, implicit păsările. A trăi cu ele înseamnă a fi un pic mai bogați. Sunt deja multe studii științifice care arată că ascultarea și privitul păsărilor aduc efecte terapeutice mult mai valoroase decât alte tratamente ale medicinei tradiționale.”

Horia Daraban: Doamna profesor, vă invit să oferim ascultătorilor noștri un răspuns la întrebarea: de unde o astfel de idee?

Corina Forăscu: Ideea a crescut în noi, în mine și în Mihail Ghilan, este student în anul trei la Biologie, împătimit, îndrăgostit de păsări și el; când el, când eu, pe grupul nostru de voluntari ai S.O.R. Iași, „ia uite, Clujul a făcut, ia uite, a început și Bucureștiul să lucreze! Uite, Sibiul a început!” Și încet, încet când el, când eu, am stimulat această dorință în grupul de voluntari.

Apoi am apelat la prieteni, prietenii de la Cluj, cei care au creat primul asemenea atlas din România. Am vorbit cu ei, Cristi Domșa ne-a ajutat și el a făcut un prim apel de participare, de implicare către toți ornitologii ieșeni, pentru că sunt mulți.

Dar, din cauza de programe, alte restricții, s-au alăturat doar o parte dintre aceștia. Apoi, cu Mihai, și eu și el, am reușit și am atras și alți iubitori și foarte buni cunoscători ai păsărilor.

În ianuarie, deja știam că suntem undeva spre 25 de oameni, am început activitatea de organizare, pentru că a trebuit să alocăm cele 111 pătrate de cu latura de 500 de metri, a trebuit să le alocăm fiecăruia dintre cei 25 de voluntari, conform cu preferințele acestora.

Horia Daraban: Legat de aceste pătrate despre care ați vorbit dumneavoastră, harta orașului împărțită pe mai multe zone, așa cum ați spus dumneavoastră, voluntari cu privirea ațintită spre cer, spre copaci. S-au făcut înregistrări, s-au făcut fotografii în această campanie de monitorizare?

Corina Forăscu: Monitorizarea însemna să ieșim începând cu răsăritul zilei până în jur de ora 8-9 dimineață, pentru că după aceea traficul nu ne mai permite să auzim, să vedem nimic. Asta însemna să folosim aplicația Ornitodata, dezvoltată de Cristi Domșa, în care fiecare a avut task separat, cu pătratele alocate.

Înseamnă că intru în pătratul respectiv, cu un traseu deja stabilit înainte, pentru ca să pot acoperi eficient acest pătrat pe durata unei singure ore și urmăresc vizual și auditiv, identificând păsările, pentru a introduce toate aceste observații.

Timpul nu ne-a permis în etapa aceasta să facem și fotografii. Însă, după etapa de monitorizare de dimineață, mulți dintre noi au ieșit în continuare la pătratele respective pentru a urmări mai mult ce fac păsările, pentru a vedea, poate, și unde sunt localizate cuiburile lor, să facă eventual și poze.

 Aș vrea să vă spun despre acești 25 de voluntari că foarte mulți dintre ei sunt studenți la Facultatea de Biologie, membri și în Societatea Ornitologică Română, dar suntem bucuroși să avem trei elevi între toți acești 25 de voluntar. Cel mai tânăr voluntar este un elev de clasa  a VIII-a, urmează o elevă de clasa a X -a. Sunt copiii unei familii de biologi foarte faine a Iașului, Viorel și Irina Pocora.

Horia Daraban: Îmi dau seama din ceea ce spuneți dumneavoastră, că această monitorizare vine și cu povești în cheie individuală. Plecând de la acest enunț, această motorizare, să spunem, ascultătorilor, este un element de etapă, deci nu este finalitatea proiectului, dar putem cu siguranță spune dacă voluntarii care s-au implicat au găsit surprize legate de prezența unor specii de păsări.

Corina Forăscu: Am avut apariții spectaculoase în unele dintre pătratele Iașului și mai ales cele de la periferie. Mă refer la zona Bahluiului și la zona Grădinii Botanice. Nu vă spun povești, dar vreau să vă spun câteva statistici generale, imediat după ce am terminat etapa aceasta de monitorizare. Avem undeva spre 140 de specii, avem aproape 15.000 de observații. Urmează etapa de documentare a prezenței fiecărei specii de păsări în zona Iașului. Asta înseamnă că vrem să știm când au venit prima oară mătăsarii în Iași, de ce nu au mai venit, de ce a crescut numărul de ciori, cum de au apărut papagalii „micul Alexander”, de ce au venit coțofenele din zonele periurbane, Cum de au apărut în centrul Iașului. Aveam cuib de coțofană în grădina Palace, ceva aproape incredibil, apropo și de apariții, să spunem, neașteptate.

Pentru fiecare specie de pasăre vom realiza hărți de distribuție, astfel încât să putem ști la nivelul acestei zone urbane a Iașului care este frecvența de apariție și abundența fiecărei specii de păsări. De asemenea, la fiecare pasăre vom avea o scurtă descriere pentru a putea fi mai ușor identificată, vom avea fotografii și aici sperăm să colaborăm în continuare cu prietenii noștri dragi de la Clubul Fotografilor Iași. Două elemente de noutate o să aducă Atlasul Păsărilor Iașiului: un element de noutate este că vrem să facem Atlasul în ediție bilingvă, o carte în engleză, o carte în română, pentru a atrage mai mulți turiști, mai ales cei care au cât de cât afinități cu „birdwatching-ul”; celălalt element de noutate este că pentru fiecare pasăre care va fi inclusă în Atlas, pentru cele 140 de specii, vom avea un scurt citat din literatura română în care să vedem cum apare pasărea respectivă în literatura română.

Același lucru îl vom face în engleză; cu numele englezesc al păsării vom găsi citate în literatura britanică și americană pentru ca să fie relevant pentru vorbitorii de limbă engleză.

Horia Daraban: Sunt sigur că proiectul în sine vine cu un mesaj pentru publicul larg, dincolo de ornitologi, dincolo de turiștii pasionați de acest univers. Așadar, care ar fi acest mesaj pentru cei care locuiesc în oraș?

Corina Forăscu: Invităm publicul să aibă inima deschisă, ochii deschiși și urechile largi deschise pentru a lăsa natura să le intre în suflet și, prin natură, implicit păsările. A trăi cu ele înseamnă a fi un pic mai bogați. Sunt deja multe studii științifice care arată că ascultarea și privitul păsărilor aduc efecte terapeutice mult mai valoroase decât alte tratamente ale medicinei tradiționale. Deci, dacă cineva are o informație legată de un cuib de ciuf de pădure sau de cucuvea sau de ciocănitoare, orice asemenea informații ne este utilă și invităm comunitatea ieșeană să ne trimită asemenea informații folosind pagina noastră de Facebook, SOR Iași. Și de asemenea, invităm publicul ieșean și nu numai să ni se alăture în Societatea Ornitologică Română, eventual chiar ca membri, pentru că dacă au încredere și le place ceea ce facem noi, participarea oricărui om, fie el elev, fie el pensionar, este importantă pentru noi, dar și pentru membri, pentru că sunt o serie de beneficii pe care le au și nu sunt chiar mici.

Horia Daraban: Așadar, când deschidem filă de Atlas Ornitologic Urban pentru Iași?

Corina Forăscu: Suntem foarte hotărâți ca de Ziua  Internațională a Păsărilor, 1 aprilie 2026, să lansăm Atlasul în format bilingv. Și unde vine toată lumea în Iași? La Palas. Acolo vom fi și noi cu păsările noastre, cu păsările ieșenilor, cu atlasul în ediție bilingvă.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: facebook/ SOR Iași

(INTERVIU) Lidia Buble, la Top 20 Radio Iași cu Cristina Spînu (22.06.2025)

Publicat de cristinaspinu, 22 iunie 2025, 16:02

O voce inconfundabilă și un talent remarcabil!

Pe 12 iunie, Lidia Buble a lansat albumul de debut – „Fragil„, un album ce conține 11 piese, fiecare cu propriul mesaj, construind un univers sonor care trece prin iubire, pierdere, speranță și regăsire.

Melodiile au fost realizate împreună cu o echipă de producători și compozitori de suflet, despre care Lidia a vorbit în interviul acordat Cristinei Spînu, la Radio Iași.

Pe lângă hit-urile „Amândoi„, „Maria, Maria” sau „Buzele tale„, albumul aduce și compoziții noi, cu un sound fresh și personal. Printre ele se numară „Un bărbat mai bun”, „În curtea școlii” sau ”Indragostiți”.

Înaintea lansării, pentru a introduce publicul în universul albumului, Lidia a lansat și un scurtmetraj cinematic, o poveste vizuală intensă și emoționantă, în care artista se lasă văzută în cele mai fragile și autentice stări.

Un scurtmetraj confesiune, așa cum, de altfel, poate fi perceput întreg albumul ”Fragil”.

În interviul realizat de Cristina Spînu, Lidia Buble a vorbit cu mult entuziasm despre întreaga sa carieră dar și despre oamenii cu care a făcut echipă pentru realizarea primului său material discografic –  Adi Colceru și Radu Bolfea (ex Play & Win). Ea și-a exprimat bucuria și recunoștința și pentru colaborarea cu 3 Sud Est, pentru piesa ”Amândoi”.

Ascultați mai jos interviul integral realizat de Cristina Spînu cu Lidia Buble și urmăriți videoclipul piesei ”Amândoi”,  locul al doilea în acest moment în Top 20 Radio Iași!

#InfoEconomic: Profesor universitar doctor Cristian Popescu, despre efectele lipsei unui plan național de redresare: „în momentul în care se sistează finanțarea pe fonduri europene, imediat apare și o creștere mai puternică a riscului de țară”

Publicat de hdaraban, 18 iunie 2025, 16:33 / actualizat: 26 iunie 2025, 9:57

Mergând pe acest fir, pentru finalul acestui an, guvernul și președintele au propus o țintă de maximum 7% din PIB pentru deficit, cu unele voci considerând o ținte realistă de 7,5%. În schimb, Comisia Europeană și agențiile de rating, precum Moody’s și Fitch, estimează că deficitul real din acest an va fi undeva între 8,4 și 8,6%.

De adăugat și că România a înregistrat una dintre cele mai rapide creșteri a datoriei publice din Uniunea Europeană, plus 5,9 puncte procentuale între 2023 și 2024.

Pe fondul unui deficit bugetar mare, datoria se accentuează, generând preocupări inclusiv în plan european.

Cu aceste pe fundal, la #InfoEconomic, Horia Daraban  a discutat cu domnul profesor universitar doctor Cristian Popescu, prodecan al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași.

În dialogul cu Horia Daraban, invitatul a oferit justificări pentru situația în care se află România, una care este foarte aproape de criză economică.

Mai mult, profesorul, și-a exprimat opinia potrivit căreia, nu creșterea de taxe și noi impozite reprezintă soluția pentru lipsa banilor la buget, ci, mai degrabă, o reformă structurală temeinică. Aceasta poate viza, un guvern cu mai puține ministere, dar mai ales o evaluarea și o reducere a fenomenului risipei banului public.

Referitor la pericolul nerealizării unui plan de redresare, Cristian Popescu precizează că acesta aduce și  riscul real al sistării finanțîrii din fonduri europene, iar „asta se transpune imediat într-o creștere și mai puternică a riscului de țară, ceea ce va însemna, bineînțeles, o finanțare mult mai costisitoare a datoriei externe, adică a banilor pe care noi îi luăm cu împrumut zi de zi de pe piețele externe.”

 Horia Daraban: Domnule profesor, a mai fost România decembristă într-o astfel de situație?

Cristian Popescu: Nu, cu siguranță, pe un asemenea deficit, nu a mai fost. România a mai fost în ultimii 30 de ani în situații complicate destul de des, dar nu într-o astfel de situație, pentru că este o noutate și pentru noi să ne finanțăm atât de mult din datorie și să lungim cheltuielile dincolo de ceea ce înseamnă o valoare oarecum rezonabilă pentru orice țară. A trăi în permanență din datorie poate părea bine pentru moment, dar după cum se vede, vine un moment al scadenței când trebuie să returnăm datoriile sau, cum este cazul de față, să nu mai avem de unde lua bani pentru a trăi din continuare la fel de bine.

Horia Daraban: Până la urmă, este o criză economică ce are la bază mai mulți factori, inclusiv externi, sau e o criză a modului defectuos în care este condusă țara?

Cristian Popescu: Ați punctat foarte bine, pentru că e o suprapunere. Nu-i neapărat, nu suntem încă în ceea ce înseamnă o criză economică. Din punctul meu de vedere, deși mulți vehiculează, suntem în criză, nu, ne apropiem. Probabil că ne va lovi cât de curând, dar ne va lovi cu forță pentru că se suprapun mai multe dezechilibre majore. Este dezechilibru intern, acesta al deficitul despre care vorbim, este un dezechilibru inflaționist, parcurgem o situație de inflație și uite că nimeni mai vorbește acum de inflație, ultima lună peste 5%, ceea ce este destul de serios.

Vorbim despre o criză internațională, plecată în primul rând de la ciclicitatea economică, dar în al doilea rând, de la conflictele care perturbă echilibrul economic.

Vedem că piețele sunt oarecum haotice din cauza evenimentelor care se succed cu o repeziciune extraordinară. Mai avem și acest lider extrem de acid și imprevizibil. Este vorba despre Donald Trump, care în permanență găsește motiv să mai perturbe puțin piețele.

Vorbim despre o perioadă de incertitudine geopolitică și, sigur, mai sunt și alte elemente care converg spre ceea ce înseamnă suprapunere de dezechilibre.

Și atunci probabil, România, cât de curând, va intra într-o astfel de situație. Sigur că o să mă întrebați dacă este evitabilă. Nu știu dacă este evitabilă, dar se pot lua măsuri care să atenueze variațiile negative, care s-ar putea produce în lipsa acestora. De aceea, prin ceea ce se întâmplă la ora actuală, sper să se ajungă la un consens politic, în primul rând, cât de rapid, pentru a putea trece la luarea măsurilor respective cu toată forța necesară, pentru că ,altfel, sigur că lucrurile nu stau prea bine.

Horia Daraban: În sensul celor precizate de dumneavoastră, ce tip de măsuri considerați necesare pentru corectarea derapajelor despre care am vorbit și în introducerea dialogului nostru? Pe lângă o enumerare, vă invit să spuneți și filozofia, o frână bruscă sau măsuri de corectare a deficitului pe termen lung.

Cristian Popescu: În economie există așa anumitele măsuri prociclice și măsuri anticiclice economice. Cele prociclice sunt cele care urmează trendul creșterii economice, trendul economic și care încurajează evoluția acestuia.

Măsurile anticiclice sunt cele care, dimpotrivă, pun frână, pentru că nici perioadele de expansiune rapidă nu sunt bune, pentru că permit acumularea de tensiuni foarte puternice. După cum aici înțelege toată lumea, perioadele negative, perioadele de descreștere economică nu sunt nici ele deloc bune. De aceea, în general, aduni bani când îți merge bine, mărind fiscalitatea într-un fel sau micșorând cheltuielile și, implicit, vei avea bani ca să cheltuiești în situații în care economia nu va merge bine.

Noi nu suntem în această situație, nu avem bani. Acum ar trebui să avem bani, ar trebui să avem excedent bugetar. Din păcate, avem deficit bugetar și nu unul neglijabil, ci unul enorm, care îngrijorează pe toată lumea.

Prin urmare, ce ar fi de făcut?

Văd că se discută și toți vedem și urmărim cu sufletul la gură ce soluții se propun: măriri de taxe, mărire de TVA, măriri de accize, măriri de impozite pe venituri, măriri peste tot. Dacă e posibil, să mărim la maximum posibil fiscalitatea în așa fel încât să adunăm bani la buget, ceea ce din punctul meu de vedere este o foarte mare greșeală; o foarte mare greșeală, pentru că, în situația în care economia a crescut doar cu puțin peste 1% și este estimat până la sfârșitul anului să crească cu cel mult 1,3%, estimarea aparține Fondului Monetar Internațional, probabil că ar fi nevoie de investiții.

Ori, în momentul în care mărești impozitele, taxele, bani de investiție nu vor mai fi. Înclinația către investiții scade în asemenea situații. Nu mai vorbesc de faptul că va scădea și consumul. Bine, este loc, este spațiu de unde consumul să scadă, mai ales că el este bazat foarte mult pe importuri, și atunci probabil asta n-ar fi neapărat un element absolut negativ, dar din perspectiva echilibrului economic, a logicii macroeconomice, consumul alături de investiții pun umărul la ceea ce înseamnă creșterea economică. Ori fiscalitatea le diminuează pe amândouă; pe de-o parte, scădem consumul, pe de altă parte, scădem investițiile și atunci ne putem aștepta la o evoluție negativă per ansamblul economiei, adică la o descreștere economică în perioada următoare, respectiv în 2026; adică, intrarea, ceea ce înseamnă din punct de vedere tehnic, în recesiune. Așadar, nu creșterii impozitelor și taxelor.

Horia Daraban: Este reforma structurală o soluție în acest sens?

Cristian Popescu: Absolut, despre asta este vorba, pentru că, dacă ne uităm la structura bugetului, a modului în care bugetul e țării, a moduli în care sunt cheltuiți banii, vedem că foarte mulți bani merg pe ceea ce înseamnă, pe de o parte, funcționarea statului, pe de altă parte, tot felul de cheltuieli sociale, de multe ori, inutile. Ca o paranteză aici, pentru că fac parte din educație și mă interesează în mod deosebit acest sector, stăteam de vorbă zile trecute cu director de liceu și mi-a spus că, din punctul lui de vedere, tot acest sistem de burse de merit este foarte prost gândit, pentru că ajung să ia burse de merit și copiii care nu au nicio treabă cu meritele școlare; adică cu medii de șase ajung să ia bursă de merit. Bine, o reducere aici nu ar fi un mare lucru, dar am dat un exemplu.

Sunt probabil mii de astfel de exemple unde banii sunt alocați cu generozitate socială. Din ce cauze? Probabil că, bănuim cu toții, din cauze electorale, din cauza care țin de ceea ce înseamnă procesul de vot. Dar am trecut peste asta, e momentul să tăiem din toate părțile în așa fel încât să ne fie bine. Dar nu să tăiam fără cap, adică tăierea, așa cum se vorbește acum, tăierea salariilor, tăierea, știu eu, a pensiilor. Nu ar fi în niciun caz o soluție, pentru că ar duce la un alt tip de instabilitate, instabilitatea socială.

Prin urmare, avem nevoie ca în continuare deciziile să țină seama și de latura socială. Așa încât, practic, viitorul guvern ar trebui să se gândească foarte clar la ceea ce vor românii: vor un aparat de stat mai flexibil și mai mic, vor un număr de funcționari publici mult redus și mult mai eficienți. Vor un sistem în care hoția, și când spun hoția spun neplata taxelor, chiar și în sectorul privat să fie restrânsă, adică cei vinovați de neplata taxelor la nivelul actual să fie forțați să-și plătească taxele; nu amendați cu sume derizorii și după aceea trecem mai departe; sau pentru fraude de zeci de milioane, sute de milioane de euro, vedem, se fac două, trei luni de închisoare și după aceea este eliberat și pleacă fericit în alte părți ca să-și traiască visul frumos pe bază banilor furați.

Nu asta însemnă dreptate socială, după cum nu asta înseamnă simpatia poporului pentru cei care ne conduc.

Așadar, practic, reforma va trebui să vizeze structura statului, modul în care este gândit aparatul de stat și modul în care sunt gândite cheltuielile sale.

Și al doilea aspect foarte important aici ar trebui sa vizeze modul în care sunt colectate taxele actuale. Este adevărat, nu avem un sistem sau un grad de impozitare foarte mare. Cine spune lucrul acesta este de rea credință. Afacerile în România nu sunt taxate așa cum sunt taxate în foarte multe țări din Uniunea Europeană. Munca, din păcate, este taxată, într-adevăr, foarte mult, cu aproape 42%, ceea ce este oarecum anormal. Sunt țări din Europa în care munca este taxată și mai mult decât atât, dar avem bune exemple în care munca este taxată mult mai puțin, majoritatea poverii fiscale mergând către ceea ce înseamnă afaceri, profituri și așa mai departe.

Prin urmare, iată că avem soluții, dar toate aceste soluții nu pot fi aplicate decât de un guvern responsabil și un guvern care să aibă susținere politică. Fără o susținere politică, n-ar fi posibil să ridici tonul la cei care nu-și plătesc impozitele, la cei ce nu-ști fac treaba în aparatul de stat, nu poți să reformezi ministere, nu poți reduci numărul de ministere.

Probabil că am putea să funcționăm ca în perioada interbelică cu un număr de 10-12 ministere, care ar putea să acopere tot ceea ce înseamnă funcționalitatea unui stat. Pentru că ministerul înseamnă bugete, înseamnă număr de funcționari, înseamnă, cu alte cuvinte, salarii, înseamnă tot felul de interese și așa mai departe.

Plus că înseamnă o greoaie gestiune a întregului aparat administrativ. Deci, iată, soluții există. Înainte de a ne atinge de taxe, înainte de creșterea taxelor, avem alte soluții. Din păcate, ultimele discuții, care ajung prin media către noi arată că viitorii guvernanți se gândesc mai degrabă la creșterea taxelor: la creșterea TVA-ului, la creșterea impozitelor pe salarii, impozitul progresiv, se vorbește din ce în ce mai mult de impozit progresiv, la creșterea de accize etc.

Ori asta este o mare greșeală, din nou, nu numai pentru că nu ne-ar cădea bine nouă, dar logica economică spune următorul lucru: cu cât rata de impozitară este mai mare, cu atât tentația de a trece în economia informală, în economia subterană este mai mare și, prin urmare, printr-un model pe care economiștii îl știu, se numește „curba Laffer”, o creștere a impozitărilor nu va duce la o creștere corespunzătoare a venitului încasat la bugetul de stat, ba dimpotrivă, dacă  se trece de un prag optim, va duce la scăderea impozitelor, descurajând activitatea economică, descurajând plata impozitelor, încurajând frauda fiscală și așa mai departe. Să ne amintim că, atunci când aveam impozit progresiv pe salarii, munca la negru era o practică extrem de des întâlnită în economia românească. La ora actuală, cât de cât, această muncă la negru a scăzut, ne putem da seama de treaba aceasta și din rata scăzuta a șomajului.

Nu vrem să ajungem din nou în anii ‘90 și chiar la începutul anilor 2000 în astfel de sisteme cu impozitări progresive foarte complicate, de altfel, și foarte descurajatoare, atât pentru investitori interni, dar și pentru investitorii externi.

Ori, modelul de dezvoltare al economiei românești s-a bazat pe două aspecte foarte importante, pe doi factori foarte importanți. Pe de-o parte, consumul, și asta nu este neapărat bine, și al doilea factor foarte important au fost investițiile străine. Fără acești doi factor, dar am să mă refer mai ales la al doilea, fără investiții străine, noi nu am fi fost nici măcar la trei sferturi din ceea ce suntem astăzi ca produs intern, dar probabil nici la jumătate, așa încât, practic, avem nevoie să nu alungăm investițiile străine și avem nevoie să încurajăm investițiile interne, pentru că ele sunt cheia creșterii economice.

Horia Daraban: Am invocat, domnule profesor, la începutul dialogului nostru, mai multe cifre: deficit bugetar sub 8% la sfârșitul anului, aceasta ar fi o țintă, ținând cont de ceea ce se întâmplă acum și de ce se prefigurează. E posibil că acest deficit bugetar să rămână sub această cifră?

Cristian Popescu: Făcând câteva calcule simple, ținând cont de faptul că, în primul trimestru, s-a depășit 3% deficit, asta nu prea ne iese. Chiar dacă sunt trimestre sau luni ale anului în care deficitele sunt mult mai mici, și aici este vorba de lunile de vară, unde de obicei ajutoarele sociale sunt mai reduse, unde, de altfel, anumite cheltuieli ale statului sunt mai reduse, totuși, lucrul acesta se recuperează în lunile de iarnă, în lunile de sfârșit de an, unde vin ajutoarele de încălzire, unde vin tot felul de ajutoare și de plăți care trebuie efectuate. Așa încât, este puțin probabil să se ajungă la un deficit de 7% cât ne cere Uniunea Europeană, de 7,5% cât a propus președintele și, cum ați spus, de 8%.

Probabil că și de data aceasta vom depăși 8%, ceea ce aduce un risc enorm, adică suspendarea sau întreruperea fluxului de finanțări de la Bruxelles.

Horia Daraban: De altfel, sunt două întâlniri ale miniștrilor de finanțe din Uniunea Europeană în cadrul ECOFIN, 20 iunie și 8 iulie. România trebuie să prezinte planul de măsuri legat de corectarea acestor derapaje.

Cristian Popescu: Da, dar uite că nu avem un guvern. Ca să faci un plan de măsuri, trebuie, în primul rând, să aibă cine să-l facă. Și planul acesta de măsuri este gândit de către guvern, de către membri guvernului, și în acord, bineînțeles, între toate ministerele, pentru că este vorba de modul de alocare, de reducere de cheltuieli în ministere și așa mai departe, de acceptarea acestor reduceri la nivel social, de un consens social și după aceea comunicăm. Noi încă nu avem un guvern, din păcate, și nici nu se prefigurează, nici măcar în această săptămână să avem un guvern. Ori astăzi este 17 ( n. red. – la momentul interviului), nu prea mai ies socotelile, ar mai rămâne zece zile. În zece zile este greu să credem că vom avea guvern, darămite să avem și un plan de măsuri.

Horia Daraban: Deci pericolul suspendării acordării fondurilor europene este real?

Cristian Popescu: Este iminent, probabil, și asta va însemna o întrerupere de fluxuri de investiții și o stopare a mai tuturor investițiilor pe care le vedem în derulare la ora actuală. E oarecum îngrijorător, dar mai e un al doilea semnal.

În momentul în care se întrerup fondurile europene și se sistează finanțarea pe fonduri europene, asta se transpune imediat într-o creștere și mai puternică a riscului de țară, ceea ce va însemna, bineînțeles, o finanțare mult mai costisitoare a datoriei externe, adică a banilor pe care noi îi luăm cu împrumut zi de zi de pe piețele externe. Oricum, s-a ajuns la dobânzi incredibil de mari, dar ele pot crește în continuare până la nivel nesustenabil. Deocamdată, încă le mai putem suporta, chiar dacă sunt o povară grea. Dar dacă depășesc, să spunem, un 9-10%, deja ele devin nesustenanabile și nu mai are logică să te împrumuți. Și atunci, practic, apare o situație critică.

Să sperăm că nu ajungem acolo, să sperăm că avem oameni care pot să negocieze inclusiv fluxurile de finanțări europene. Iarăși, a câta oară, să apelăm la îngăduința Bruxelles-ului de a ne mai acorda un timp, o perioadă, să susțină guvernanții în așa fel încât să nu dea semnale negative pentru această mișcare naționalist-suveranistă care frământă toată Europa de la un cap până la altul și toată lumea, de altfel, de la un capăt la altul.

Varianta audio a interviului:

Andrei Țîbîrnă, un junior din Iași, dublu campion național la tenis de masă. Emisiunea „Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (15.06.2025)

Publicat de hdaraban, 18 iunie 2025, 12:49

Povestea sa în lumea tenisului de masă începe în cheia curiozității față de disciplina sportivă. Acum, visează să ajungă la Olimpiadă, să fie campion mondial. Dorința să este atât de puternică încât spune că, deși din cauza programului încărcat, nu prea mai are timp să se întâlnească cu prieteni, regretă foarte puțin, tocmai pentru că îi place foarte mult ceea ce face, iar asta e tot ceea ce contează.

Tatăl său, Petru Țîbîrnă, povestește că Andrei a început cu șahul, iar acest lucru l-a ajutat pe junior: „tenisul de masă este șahul în mișcare, pentru că știi să realizezi acele lovituri și reacții rapide ca să poți obține punctul final, adică victoria.”

Ca sfat pentru cei care doresc să pornească pe drumul sportului, Andrei spune că ”e foarte important ca orice copil să practice sport. Nu este bine să stea cu telefonul în mână, să stea pe TikTok, pentru că și eu am TikTok, am Instagram, stau și eu, dar nu stau foarte mult. De aceea trebuie ca fiecare copil să practice un sport. Nu neapărat tenis de masă, orice sport.”

Horia Daraban: Începem, evident, cu tânărul pe care îl și felicităm pentru performanțele sale. Spuneam de medalii, Andrei, unde, cum, când?

Andrei Țîbîrnă: Da, acum trei săptămâni, în perioada 5-11 mai, la Arad, a avut loc Campionatul Național, unde am reușit să obțin două medalii de aur, alături de Chiriță Mircea de la Slatina, la dublu băieți și la simplu băieți, locul întâi.

Horia Daraban: De unde pasiunea pentru tenis?

Andrei Țîbîrnă: Păi, am început acasă, tata avea două palete și o minge și am început să dau cu mingea și cu paleta în perete și mi-a plăcut foarte mult. Și după, am mers cu tata la clubul CSM Iași și am început să fac antrenamente acolo și m-am îndrăgostit instant de sport.

Horia Daraban: Deci, domnule Țîbîrnă, nu e acea poveste în care părintele își obligă copilul să facă un sport.

Petru Țîbărnă: Nu, nu este vorba de obligații. Andrei a început cu șahul, un alt sport pe care îl consider eu edificator pentru viitorul lui în tenisul de masă, pentru că îl numesc un sport al minții, iar tenisul de masă este șahul în mișcare, pentru că știi să realizezi acele lovituri și reacții rapide ca să poți obține punctul final, adică victoria.

Andrei Țîbîrnă: Cum a zis și tata, tenisul este un șah în mișcare, pentru că fiecare lovitură trebuie gândită și este ca o legătură între cele două sporturi.

Horia Daraban: Interesantă legătura pe care ați făcut-o între șah și tenisul de masă. Pentru că ai spus, Andrei, de competiția la care ai câștigat cele două titluri, au fost grele meciurile?

Andrei Țîbîrnă: Da, au fost grele. Înainte de probele de dublu și de individual, am jucat dublu mixt și echipe. La echipe, am pierdut în primii opt și la dublu mixt, sunt în primii 16 și eram un pic demoralizat pentru acest rezultat, pentru că voiam patru medalii la Campionatul Național. Și apoi, a doua zi, când am început dublu băieți, am fost foarte concentrat și am vrut să câștig concursul alături de Mircea. Și da, meciurilor au fost foarte grele. Ne-am concentrat până la final și am reușit să luăm locul întâi.

Horia Daraban: Contează moralul?

Andrei Țîbîrnă: Foarte mult.

Horia Daraban: Cum îl menții ca să te ajute să obții performanțele, să câștigi meciurile?

Andrei Țîbîrnă: Păi, noi când câștigăm un punct strigăm „Cio!”. E un strigăt care ne ajută pentru moral. Și chiar dacă pierdem puncte, mergem la partener și îl încurajăm. Și asta e și la simplu și la dublu.

Horia Daraban: Contează și încurajările din tribune?

Andrei Țîbîrnă: Da, contează. Pe tata îl aud tot timpul când mă încurajează și mă ajută foarte mult.

Horia Daraban: Cu ce sentiment atunci când ai primit medaliile?

Andrei Țăbîrnă: Eram fericit și nu știam cum să reacționez. Eram foarte emoționat.

Horia Daraban:  Spuneam, dublu campion național la tenis de masă, U15. Cu siguranță, te întâlnești cu colegii la școală. Care au fost reacțiile lor?

Andrei Țîbărnă: Păi, când am intrat în clasă, toată lumea m-a felicitat și m-a îmbrățișat, inclusiv profesorii. Când m-am întâlnit cu profesorii, m-au felicitat și m-am simțit foarte bine, că înseamnă că munca este apreciată și de ceilalți oameni în jurul meu, nu numai de sportivi.

Horia Daraban: Am spus despre reușite, despre performanțe. Ce înseamnă pregătirea pentru a ajunge la acestea?

Andrei Țîbîrnă: Păi, trebuie antrenament zilnic, câte două, trei ore și e foarte greu în afară, când merg la competiții internaționale, când joc cu asiaticii care se antrenează de două, trei ori pe zi; e foarte greu cu ei. Trebuie să mențin antrenamentele, să fie foarte ridicate și am nevoie de parteneri buni și aici, la Iași, am un partener bun, Bogdan Postudor, cu care mă antrenez și mă ajută foarte mult să progresez.

Horia Daraban: Referitor la programul ăsta, îmi dau seama că antrenamente sunt foarte solicitante, atât prin prisma timpului petrecut la masa de joc, cât și ca intensitate. Mai ai timp și de alte activități? Evident, includem școala aici, dar dincolo de asta, mai ai timp de altceva?

Andrei Țîbîrnă: Nu, în afară de școală și de tenis, n-am timp de nimic.

Horia Daraban: Nu te joci?

Andrei Țîbîrnă: Nu.

Horia Daraban: Nu te întâlnești cu prieteni în oraș?

Andrei Țăbîrnă: Foarte rar, pentru că nu am timp.

Horia Daraban: Regreți?

Andrei Țîbîrnă:  Da, un pic, dar îmi place foarte mult ceea ce fac și e tot ceea ce contează.

Horia Daraban: La ce club activezi acum?

Andrei Țîbîrnă: Acum, joc la CS Politehnica Iași, club la care joc de aproximativ un an și câteva luni.

Horia Dadarban: Ești în clasa?

Andrei Țîbîrnă: Am terminat a VIII-a. Urmează examenul.

Horia Daraban: Cu ce orizont?

Andrei Țîbîrnă: Sper să iau o notă cât mai mare, o medie cât mai mare, ca să intru la un liceu teoretic, din toamnă.

Horia Daraban: În Iași? Acum ești elev la…?

Andrei Țîbîrnă: Acum, sunt elev la Negruzzi, dar din toamna, aș vrea să mă mut la București.

Horia Daraban: De ce?

Andrei Țîbîrnă: Pentru că aici, la Iași, nu am suportul financiar necesar pentru competițiile internaționale și nici partenerii de care am nevoie.

Horia Daraban: Deci, tenisul de masă, domnule Țîbîrnă, nu e o joacă pentru Andrei.

Petru Țîbîrnă: Da, nu este o joacă. Ceea ce spun și eu, nu sunt un profesionist, joc tenis de masă, dar știu despre ce este vorba. Sunt în fenomen de opt ani cu el și pot spune că un mic antrenor acolo pentru el, pentru Andrei, sunt, pentru că câștigarea unui meci de tenis de masă nu este numai o simplă trimitere a mingii dincolo de fileu, înseamnă mult mai mult. Înseamnă abilități în manevrarea mingii, înseamnă tărie mentală, în primul rând, tăriei mentală, în afară de rezistență fizică. Vorbesc de faptul că, și în primul rund, la Andrei, este vorba despre devotament, devotament față de acest sport.

Horia Daraban: Și e vorba și despre susținerea pe care o acordă părinții.

Petru Țîbîrnă: Da, și clubul. Ne ajută întotdeauna.  O avem pe doamna Mariana Gaftea, care este componentă și antrenoare la Clubul Politehnica; îl avem pe Vlad Albu; cum a spus și Andrei, Postudor Bogdan. Menționăm și familia; într-adevăr, este suportul primordial și major al sportivului.

Horia Daraban: Revenind la performanțele tale, Andrei,  să încercăm o așezare a importanței. Ce e pe primul loc, dacă e să vorbim despre pregătirea fizică, pregătirea mentală și includem aici echipamentul sportiv. Ce pe primul loc?

Andrei Țîbîrnă: Pe primul loc cred că e pregătirea fizică, apoi cea mentală și apoi echipamentul. De fapt, toate sunt la același nivel, pentru că fără toate acestea nu aș putea juca.

Horia Daraban: Ce importanță are paleta, îți oferă avantaje atât de consistente într-un meci?

Andrei Țîbîrnă: Da, pentru că paleta pe care o am este rapidă și combină și foarte bine efectele pe care le imprimi mingii și mă ajută foarte mult când joc.

Horia Daraban: Cât costă o astfel de paletă?

Andrei Țîbîrnă:  Lemnul costă 1200-1300 de lei și fețele, 700, deci în total 2000 de lei.

Horia Daraban: Este un echipament folosit pe parcursul mai multor ani?

Andrei Țîbîrnă:  Da.

Horia Daraban:  Îmi dau seama că tenisul nu este o pasiune de moment, nu este un moft. Vrei să devii mare jucător de tenis, de masă.

Andrei Țîbîrnă: Da, chiar aș dori și vreau să încep cu rezultatul la Campionatul European de Cadeți din luna iulie. Între 11 și 20 iulie va avea loc competiția și vreau acolo rezultat cât mai bun. Și sper ca în viitor să ajung la Olimpiadă, poate, sau să fiu campion mondial.

Horia Daraban: Ce sfat ai da copiilor, tinerilor, adolescenților de vârsta ta de a porni pe acest drum al sportului?

Andrei Țîbîrnă:  E foarte important ca orice copil să practice sport. Nu este bine să stea cu telefonul în mână, să stea pe TikTok, pentru că și eu am TikTok, am Instagram, stau și eu, dar nu stau foarte mult. De aceea trebuie ca fiecare copil să practice un sport. Nu neapărat tenis de masă, orice sport.

Horia Daraban: E nevoie de pasiune, în primul rând.

Andrei Țîbîrnă: Da.

Horia Daraban: Din postura dumneavoastră de părinte, cel care, cumva, așază bazele performanței, ce sfaturi ați da părinților, domnului Țîbîrnă?

Petru Țîbîrnă: Încep  cu faptul că această victorie pentru Andrei, să fii campion național la 15 ani, este remarcabilă în acest sport. Le doresc tuturor performanțe extraordinare și doresc tuturor tinerilor să devină pentru ei un model de urmat.

Horia Daraban: Iar ca sfat pentru părinții?

Petru Țîbîrnă: Susțineți-i, dacă puteți, puneți-le paleta în mână și dați-le pe masă o minge să vedeți cam cum reacționează copilul dumneavoastră. Se poate, se poate și ajutorul este major din partea părinților pentru copii.

Varianta audio a interviului:

Ana Huluba, o mică interpretă de muzică populară, născută la Roma. Emisiunea „Weekend cu prieteni” (1.06.2025)

Publicat de hdaraban, 5 iunie 2025, 15:11 / actualizat: 25 iunie 2025, 15:25

Fetița este mandră că părinții ei sunt originari din județul Neamț, acolo unde revine cu mare drag de fiecare dată.

Elena Postelnicu a stat de vorbă cu tânară interpretă, dar și cu mama ei, Alina.

(INTERVIU) Keo, la Top 20 Radio Iași cu Cristina Spînu (31.05.2025)

Publicat de cristinaspinu, 1 iunie 2025, 15:12

Vocile celor dai artiști se completează foarte bine, Ioana, cu timbrul ei special și maniera de interpretare, aducând un farmec aparte acestei piese, compuse în stilul pop-rock modern inconfundabil al lui Keo.

Keo, care a mai avut colaborări de succes (Andreea Bălan, Puya sau Skizzo Skillz) și-a consolidat statutul în industria muzicală românească.  Colaborarea cu Alexandra Ungureanu la „Cel mai frumos cadou” a devenit un adevărat fenomen online.

În interviul realizat de Cristina Spînu la Top 20 Radio Iași, Keo a vorbit despre noua piesă dar a dat o veste bună și fanilor săi și ai Alexandrei Ungureanu: urmează în această vară o nouă lansare în această formulă!

Ioana Ignat nu a putut intra în direct, dar a ținut să fie totuși alături de ascultătorii Radio Iași printr-un mesaj, pe care îl puteți asculta la finalul interviului cu Keo.

Ioana Ignat este prezentă în Top 20 Radio Iași cu piesa „Prin București”, pe care a lansat-o recent în colaborare cu sora sa, Magda Ignat.

Ascultați mai jos interviul integral realizat de Cristina Spînu cu Keo și urmăriți videoclipul piesei „Așa ne dă dragostea”, propunere pentru Top 20 Radio Iași!

#StareaEducației (INTERVIU) Ministrul Daniel David: Este absurd să ai o evaluare atât de dură la clasa a VIII-a în cadrul unui proces de învățământ obligatoriu./Testarea la mai multe discipline nu e o idee nouă, dar mai întâi trebuie să cădem de acord că vrem o schimbare și apoi discutăm de când intră în vigoare.

Publicat de Andreea Drilea, 29 mai 2025, 06:28 / actualizat: 29 mai 2025, 8:22

Între concluziile importante, care ar putea sta la baza unor schimbări în educație, se numără și modificarea modului în care se susține Evaluarea Națională la clasa VIII-a. Potrivit documentului, aceasta ar trebui să includă cerințe din mai multe domenii de studiu, nu doar din limba română și matematică, pentru a reflecta mai bine competențele elevilor. O altă propunere se referă la reevaluarea periodică a cadrelor didactice și la modul de organizare a examenului de Titularizare. Despre aceste aspecte a discutat colega noastră, Andreea Daraban,  cu domnul Daniel David, Ministrul Educației și Cercetării.

Andreea Daraban: Domnule ministru, propuneți o reformă majoră a Evaluării Naționale la clasa VIII-a, cu testare din mai multe discipline. Cum ar urma să arate acest examen în viziunea dumneavoastră?

Daniel David: În primul rând, haideți să înțelegem de ce Evaluarea pe care o avem acum nu este una în regulă. N-am în minte ideea de a face reforme de dragul reformei, n-am venit să schimb ceva dacă acel ceva ar funcționa bine. Modalitatea pe care noi o folosim în acest moment pentru a face Evaluarea Națională la clasa VIII-a este una restrictivă. Restrictivă în sensul că, deși noi, prin gimnaziu, ne propunem să formăm mai multe competențe cheie, în final testăm doar două. Mai mult, prin faptul că testăm doar două, nu știm cât de eficient a fost programul de gimnaziu printr-o evaluare standardizată la nivel național și nici nu dăm informațiile adecvate necesare profesorilor din clasa a IX-a, despre copiii pe care îi vor avea  acolo.  În al doilea rând, Evaluarea pe care o avem în acest moment este una punctuală, și pe o evaluare punctuală  se pune o valoare prea mare, fiindcă ea va marca traiectoria educațională și de viață a copilului. În al treilea rând, n-am prea găsit această evaluare, ca să nu spun că n-am găsit-o niciunde, ca bune practici în țările Uniunii Europene sau în țările vestice, la care noi de obicei ne raportăm. Deci, altfel spus, este o evaluare problematică, mai adaug doar că este și absurd să ai o evaluare atât de dură în cadrul unui proces de învățământ obligatoriu, nu chiar la mijlocul său, dar încă în cadrul procesului de învățământ obligatoriu, în condițiile în care învățământul obligatoriu este, prin lege de la 4 la 18 ani. Fiindcă am spus că demersurile mele aș vrea să se bazeze pe dovezi, dovezile sunt de diverse tipuri și anume date. În acest moment nu avem date care să ne arate că un sistem din vest este mai bun decât alt sistem din vest. Mă uit, dacă nu avem date, la setul de bune practici și văd practici foarte diferite, dar în același timp mă uit la principiile din spatele acelor bune practici și găsesc acele principii pe care le-am spus și aici. Evaluarea trebuie să fie relevantă, să evalueze mai multe competențe, nu doar două, nu te bazezi pe o evaluare punctuală și nu faci evaluări foarte dure în cadrul unui proces de învățământ obligatoriu în care oricum copiii trebuie sa ajungă în clasa a IX-a. De aici a venit ideea de a propune această schimbare și varianta sugerată este cea pe care am văzut-o în raport.

Andreea Daraban: Spre deosebire de evaluările de la clasa a II-a, a IV-a și a VI-a, cea de clasa a VIII-a are rol de selecție pentru liceu. Deci e diferită de cele anterioare, care doar constată nivelul de pregătire a elevului. Deci această Evaluare Națională de la clasa a VIII-a condiționează accesul unui elev la un liceu sau altul. Nu este vorba doar despre a verifica o serie de competențe. Nu ar trebui să facem o distincție între evaluare pentru anumite competențe și admitere la liceu?

Daniel David: Ar trebui sa fie ambele, în sensul că dacă în clasa a VI-a, în clasa IV-a, în clasa II-a avem aceste Evaluări Naționale standardizate cu rol informativ, ne-ar trebui și una în clasa a VIII-a cu rol informativ, ca să știm cum am încheiat nivelul de gimnaziu. Am reușit să transferăm cele 8 competențe cheie pe care le avem ca obiectiv sau nu? În condițiile în care tu nu faci o evaluare relevantă, mai comprehensivă, ci te reduci la două discipline, n-ai înțelegerea acestui lucru.