#StareaEducației (INTERVIU) Vicepreședinte al Societății pentru Excelență și Performanță în Informatică: ”La clasă nu se poate face performanță la Informatică, atunci când la profil de specialitate există o singură oră pe saptămână în primii doi ani de liceu.”
Publicat de Andreea Drilea,
16 august 2025, 08:30
Numai în luna iulie, numele țării noastre a răsunat de mai multe ori atât la Olimpiada Internațională de Informatică, desfășurată în Bolivia, cât și la Olimpiada Europeană de Informatică pentru Fete, ce a avut loc în Germania.
România a obținut un rezultat exceptional, anul acesta, la Olimpiada Internațională de Informatică. Toți cei patru elevi din echipă au câștigat medalii de aur. Este cel mai bun rezultat din istoria participării țării noastre la această competiție. Rareș Neculau, elev în clasa XI-a la Colegiul Național ”Vasile Alecsandri” din Galați, Rareș Tudose, clasa XII-a, Liceul Teoretic Internațional de Informatică București, Mihai Voicu, clasa XI-a la Liceul Teoretic Internațional de Informatică București și Mircea Rebengiuc, clasa XII-a de la Colegiul Național de Informatică ”Tudor Vianu” București sunt cei patru medaliați cu aur de anul acesta.
Pe lângă munca intensă, talentul și pasiunea pentru acest domeniu, elevii români selectați în loturile naționale și internaționale au în spate atât părinți care îi susțin necondiționat, cât și profesori dedicați. Rezultatul istoric reprezintă o încununare a multor ani de pregătire, a unor selecții meticuloase și a unei comunități implicate de profesioniști, respectiv Societatea pentru Excelență și Performanță în Informatică, SEPI.
Despre reușita istorică a României de anul acesta, dar și despre cum se face performanță în domeniul informaticii a discutat colega noastră, Andreea Daraban, cu doi dintre vicepreședinții SEPI, domnul profesor Petru Simion Opriță de la Colegiul ”Regina Maria” din Dorohoi, județul Botoșani, și domnul profesor Adrian Panaete, de la Colegiul ”A.T. Laurian” din Botoșani.
Petru Simion Opriță (stânga), Adrian Panaete (drepta)
Andreea Daraban: Îi felicităm, încă o dată, pe cei patru elevi medaliați cu aur la Olimpiada Internațională de Informatică din Bolivia. Ce reprezintă acest rezultat pentru România și pentru comunitatea de profesioniști din care faceți parte?
Adrian Panaete: În primul rând, reprezintă o încununare unei munci de ani de zile a unei întregi comunități. Mie mi se pare că e un rezultat firesc, care urma să vină la un moment dat, pentru că aveam toate premisele să ajungem la rezultatul aceasta. Dacă stăm să ne uităm cu atenție la cei patru care au adus medaliile noastre, o să regăsim, de fapt, copii care, în urmă cu patru ani, făceau performanțe similare la nivel de junior, în competițiile la care participă elevii de gimnaziu.
Petru Simion Opriță: Aș vrea să menționez că SEPI, în parteneriat cu Ministerul, a organizat competiții de juniori foarte importante, respectiv Olimpiada Europeană de Juniori, în 2021, la Ploiești și Balcaniada de Juniori, în 2022, chiar la Dorohoi, chiar la liceul unde profesez. Nici pentru mine nu este o surpriză, mă așteptam la un moment dat să se întâmple asta, dar a fost un an fabulos pentru copiii români anul acesta, și la Olimpiada Centrală Europeană, și la cea de Fete și la Internațională au fost excepționali copiii.
Andreea Daraban: Olimpiada Centrală Europeană a avut loc chiar la noi în țară.
Petru Simion Opriță: Chiar la noi în țară, la Cluj-Napoca, în perioada 7-13 iulie. A fost un efort deosebit. Noi am început să lucrăm undeva de anul trecut, din octombrie, pentru această olimpiadă.
Andreea Daraban: Câte țări au participat?
Petru Simion Opriță: 16 țări.
Andreea Daraban: Cu rezultate pentru România și la această competiție.
Petru Simion Opriță: Bineînțeles, bineînțeles. Chiar locul întâi, absolut, dar în afara concursului, Mihai Voicu, care a luat și aur la Internațională.
Andreea Daraban: România a obținut foarte multe medalii la competițiile internaționale de Informatică. Unde se situează țara noastră pe harta performanței mondiale?
Adrian Panaete: Haideți să răspund din punct de vedere al Olimpiadei Internaționale. În primul rând, la valoarea medaliilor, România se situează pe locul șase. Asta înseamnă numărul total de medalii de aur, de argint și de bronz și este precedată de China, Rusia, Statele Unite, Corea de Sud și Polonia. Până acum eram la egalitate cu Japonia. Anul acesta i-am depășit cu performanța pe care am obținut-o. De asemenea, există un clasament al numărului total de medalii, unde România stă chiar mai bine, dacă rețin corect, 135 de medalii în total. Locul doi, la egalitate cu Polonia, imediat după China.
”Societatea pentru Excelență și Performanță în Informatică a asigurat continuitatea participării României la competițiile internaționale, iar meritul Ministerului Educației este acela că nu ne-a pus piedici în acest demers.”
Andreea Daraban: Cum se implică Societatea pentru Excelență și Performanță în Informatică, SEPI, în pregătirea elevilor?
Adrian Panaete: SEPI este o societate înființată relativ recent, printre lucrurile bune provocate de pandemie. A fost înființată imediat după anul de pandemie. În primul an de pandemie, Ministerul a renunțat să mai organizeze olimpiade și ne-am trezit, în vara acelui an, într-o situație inedită. România ar fi putut să nu fie reprezentată la Olimpiada Internațională, cu consecințe foarte grave chiar asupra acelor două clasamente de care vorbeam. În acel an, am reușit să ne organizăm ca grup, o comunitate a profesorilor și studenților foști olimpici, care organizau selecțiile de lot național și în vara respectivă am organizat, pe cont propriu, această selecție. Am trimis echipă la olimpiadele internaționale și dacă rețin corect am venit tot cu patru medalii, dintre care una de aur. Practic, în anul acela, am urcat iarăși în clasamentul total de medalii, cred că de pe locul 4, pe locul 3. Situația aceea destul de inedită, în care nu am avut deloc sprijinul Ministerului, ne-a pus pe gânduri și ne-a îndreptat spre a forma această societate. SEPI a fost înființată în iarna anului următor, chiar la Botoșani, avându-i ca membri fondatori pe mine, pe domnul Opriță și pe domnul Sorin Ștefănescu, un economist care ne-a ajutat foarte mult în primă instanță, cu organizarea. Și în anul următor, practic, Olimpiada de Informatică a fost organizată, exclusive, de către SEPI, chiar a purtat titulatura SEPI, Olimpiada Societății pentru Excelență și Performanță Informatică. Aș putea spune că SEPI este responsabilă, oarecum, de realizarea unei continuități în performanță la Informatică. Poate singurul merit pe care l-a avut Ministerul în această perioadă este că nu ne-a pus piedici și ne-a lăsat să facem chestia asta.
Andreea Daraban: Practic, v-ați înființat în 2020 și în 2021 ați organizat pe cont propriu Olimpiada de Informatică.
Petru Simion Opriță: Da. Toate etapele aici, județeană, națională, selecția loturilor, două tabere de lot, deci toate etapele.
”Pentru noi este un privilegiu că avem posibilitatea să lucrăm cu astfel de elevi.”
Andreea Daraban: Așadar, niște profesori curajoși de la Botoșani au atras în această societate nume valoroase ale informaticii din toată țara, olimpici și sponsori pentru a putea funcționa, nu?
Petru Simion Opriță: Cumva, dintr-un anumit oportunism a fost înființată la Botoșani, pentru că la vremea respectivă, nu știu, poate și acum, pentru a înființa o astfel de societate trebuiau să fie toți membri prezenți la semnarea documentelor. Și pentru că eram trei din Botoșani, am înființat-o la Botoșani. Dar să știți că comunitatea era deja mult mai mare. Eram deja mai mulți profesori, dar pur și simplu pentru ușurința actelor, am făcut-o la Botoșani.
Adrian Panaete: E vorba de un grup care cuprinde minimum 40-50 de profesori de înaltă clasă din toată țara. Plus încă pe atâția studenți, foști olimpici, care erau oricum implicați în aceste activități de selecții.
Petru Simion Opriță: Adică ce am vrea să subliniem este să nu cumva să se creadă că doar noi doi am format această societate. Este vorba de un grup mult mai mare de oameni, 35-40 de oameni de mare valoare din întreaga țară.
Andreea Daraban: Care, trebuie să spunem, lucrează alături de acești copii minunați, pro-bono și din pasiune.
Petru Simion Opriță: Sigur, nu suntem plătiți pentru aceste activități, dar nici nu ne-am pus problema vreodată, pur și simplu din pasiune și din drag de copii, pentru că ne place.
Petru Simion Opriță: Principala calitate a acestor elevi olimpici este că sunt extrem de inteligenți, dar cealaltă mare calitate a tuturor olimpicilor este puterea de muncă. Toți au o putere de muncă ieșită din comun. Nu poate nimeni ajunge la nivelul lor fără foarte multă muncă. Mulți nu înțeleag asta. Mulți cred că e sufiecient să fii doar dotat intelectual. Nu, nu este așa.
Adrian Panaete: Întăresc această idee și aș putea să menționez că doi dintre cei patru participanți la Olimpiada Internațională de Informatică, medaliați cu aur, sunt premianți și la alte olimpiade internaționale. Rareș Tudose, de exemplu, a avut aur la Olimpiada de fizică anul acesta, iar imediat după olimpiada din Bolivia, Mircea Rebengiuc a plecat direct în China la Olimpiada de Inteligență Artificială. Cumva sunt niște forțe ale naturii, acești copii.
Petru Simion Opriță: Pentru noi este un privilegiu că avem posibilitatea să lucrăm cu ei, să știți.
Andreea Daraban: Cum se implică Societatea pentru Excelență și Performanță în Informatică în pregătirea acestor elevi? Ce faceți mai exact pentru ei?
Adrian Panaete: Probleme. Le facem probleme! (râde)
Petru Simion Opriță: Organizăm toate concursurile, toate taberele de lot, toate problemele. Copiii au în permanență feedback. Ei știu, în permanență, câte puncte au, care este nota lor. Ei scriu un program, îl trimit la un server, unde se face o evaluare automată și primesc un răspuns într-un timp foarte scurt, să spunem 10-15 secunde, cu nota.
Andreea Daraban: Doamneavoastră, practic, le puneți la dispoziție suportul tehnic și cel științific, pentru a se putea antrena.
Petru Simion Opriță: Exact, despre asta este vorba.
Adrian Panaete: Aș adăuga că aceste condiții tehnice, pe care le asigurăm, sunt condiții tehnice pe care le asigurăm în schimbul unei sume destul de mare de bani. Și aici merită amintit suportul pe care îl primim de la Bitdefender, în primul rând, pentru că ei ne-au achiziționat niște servere absolut fabuloase, pe care noi creăm serverele de concurs, creăm mediul de evaluare. Evident că sunt mulți alți sponsori, mi-ar fi frică să spun mai mult pentru a nu uita pe cineva și poate n-ar fi bine. Dar realitatea este că această parte de suport tehnic este una costisitoare, una pe care SEPI o acoperă. Nu intră în atribuțiile Ministerului, în cheltuielile Ministerului. Și, în afară de suportul tehnic, eu vreau să fiu foarte onest în ceea ce privește rolul SEPI. Deși printre membrii SEPI se găsesc și antrenori ai acestor copii, antrenoratul nu este responsabilitatea SEPI și ar fi nefiresc să fie, deoarece SEPI este cea care se ocupă cu organizarea concursurilor, cu selecția lor. Noi, dacă reușim să facem ceva excepțional pentru această performanță, este să facem o selecție, hai să zicem, cât se poate de profesionistă, să-i ducem în zona cât mai multor tipuri de probleme, să îi forțăm să muncească mult ca să poată să treacă de selecțiile noastre. Cred că unul dintre secretele performanței informaticii în România este și faptul că am știut cum să selectăm cei mai buni elevi dintre cei buni.
Andreea Daraban: Ce sunt aceste tabere de lot pe care înțeleg că le organizați?
Adrian Panaete: Procesul de selecție a loturilor reprezentative este gradual, începând cu Olimpiadele de Informatică, etapele locală, județeană, națională. La etapa națională se organizează un baraj de selecție a Lotului Național de Informatică, format din 30 de elevi la nivel de seniori și 20 de elevi la nivel de juniori, tot în cadrul Olimpiadei, după desfășurarea probelor propriu zise, și astfel se formează Lotul Național. Lotul Național urmează să participe la două tabere de lot national, în care se realizează selecția loturilor reprezentative, adică a grupurilor de patru elevi care ne reprezintă la diverse competiții. În aceste două tabere au loc câte trei baraje de selecție și intercalat au cursuri de pregătire pe diverse teme de algoritmi, de informatică competițională. Toate aceste tabere de pregătire sunt organizate de Societatea pentru Excelență și Performanță în Informatică în parteneriat cu Ministerul Educației, bineînțeles. Aproape imediat după înființare am intrat într-un parteneriat cu Ministerul Educației, în care noi ne-am asumat în organizarea competițiilor interne și internaționale suportul tehnic și științific, iar Ministerul s-a angajat cu suportul financiar și organizatoric.
Andreea Daraban: Ceea ce lucrează elevii în taberele de lot, conținuturile, sunt create de dumneavoastră?
Petru Simion Opriță: Da, sigur. Întotdeauna, probleme absolut originale. De astfel, acest criteriu a fost întotdeauna, să spunem, criteriul de bază la noi la informatică.
Andreea Daraban: Cine vă ajută? Cum faceți? Aveți un grup de lucru?
Adrian Panaete: Ați spus o întrebare excepțională, ”Cine ne ajută?” Suntem noi profesori, într-adevăr. Avem o oarecare experiență, avem o oarecare valoare acumulată. Dar ajutorul substantial, cel puțin la nivel de seniori, vine de la foștii noștri olimpici. Deci, ca să înțelegem foarte clar, copiii ăștia despre care vorbim azi, medaliații de astăzi, mâine vor fi în această echipă de selecție și cu experiența și valoarea pe care o au ei, vor adăuga valoare la copiii care vin din urmă.
Andreea Daraban: Așadar, trebuie să spunem că nu se poate face performanță fără implicarea unor oameni cu o pregătire foarte, foarte bună și care se dedică acestui scop. Nu se poate face performanță doar la clasă.
Adrian Panaete: Ați întors cuțitul în rană. La clasă nu se poate face performanță. Pur și simplu pentru că profesorul nu are cum să facă performanță la clasă. Gândiți-vă că la profilul Matematică-Informatică, la clasa a IX-a, există o singură oră de informatică pe săptămână. Au mai multe ore, cred că de geografie sau de istorie. Nu cred că ar putea să fie blamat profesorul de la clasă că nu face performanță la informatică. Cred că trebuie blamat sistemul, care poate să conceapă o curriculă de acest tip. Deci un profil de Informatică, care să aibă la clasele a IX-a și a –X-a o singură oră pe săptămână, mi se pare o aberație pe care noi am tot semnalat-o, dar noi am vorbit, noi am auzit.
Andreea Daraban: Toți cei care fac performanță, de fapt, se pregătesc foarte mult în afara școlii.
Petru Simion Opriță: Da, din fericire mai există centre de excelență. Sau, cum este cazul în foarte multe școli, după ore, tot prin voluntariatul unor profesori foarte inimoși care, practic, sunt super pasionați de programare. E cazul chiar a multora dintre noi.
”În mod normal, pentru profesorii care lucrează la nivel de performanță, nu ar trebui o creștere a normei didactice, ci o reducere a acesteia.”
Andreea Daraban: Activitatea dumneavoastră în cadrul Societății pentru Excelență și Performanță în Informatică, SEPI, este una benevolă, neremunerată. Cum vă afectează decizia aceasta de creștere a normei didactice de predare, domnilor profesori?
Adrian Panaete: În mod normal, pentru oamenii aceștia care sunt la acest nivel al selecții naționale, care lucrează la nivel de performanță, nu ar trebui o creștere a normei didactice, ci o reducere de normă, dacă ar fi posibil. Pentru că, efectiv, noi muncim 24 de ore din 24 de ore. Bineînțeles cu somnul de rigoare, dar noi nu știm ce înseamnă timp liber, nu știm ce înseamnă odihnă și uneori uităm și ce înseamnă familie. În cazul nostru, cel puțin, cred că benefică ar fi fost o reducere de normă.
Petru Simion Opriță: Sunt sută la sută de acord cu Adrian și pot spune că această măsură îmi reduce din timpul pe care l-aș fi putut folosi pentru a face cele pe care le fac suplimentar și pe care oricum o să le fac, nu am cum altfel. Normal, norma este de 18 ore, dar noi având o oarecare vechime și gradul 1, beneficiam de acea reducere de normă cu 2 ore. Acum sărim direct de la 16 la 20 de ore.
”Copiii care merg la olimpiade și care fac performanță, nu merg pentru banii din bursa de excelență. Dar și ăștia îi bucură. Și se simt cumva apreciați în momentul când văd că ei câștigă niște bani pentru munca lor.”
Andreea Daraban: Cum vedeți această decizie de a elimina bursa de excelență olimpică?
Petru Simion Opriță: Mie mi se pare o greșeală, pentru că ar trebui stimulată performanța, e destul de simplu, așa ca principiu. Și o pot stimula și așa, nu doar așa, dar și așa poate fi stimulată, cu bani. Ca să fim totuși corecți, copiii care merg la olimpiade și care fac performanță, nu merg pentru acești bani. Dar și ăștia îi bucură. Și se simt cumva apreciați în momentul când văd că ei câștigă niște bani pentru munca lor. Și era bine să rămână. Oricum ei nu sunt mulți și n-ar fi afectat mult bugetul. Câți olimpici credeți că sunt în România de nivel internațional? Destul de puțini și nu afectau.
Adrian Panaete: Pur și simplu întrebarea este câtă economie să face din aceste burse? Eu pot să fiu de acord, dacă la un moment dat în privința burselor s-a exagerat, dar nu în cazul burselor de excelență. În acest caz sunt super bine meritate și nu văd cum ar putea să îmbunătățească cu ceva situația financiară a țării exact reducerea acestor burse de excelență.
„Niciun copil n-a reușit vreodată performanță împins de la spate sau obligat de cineva. Cei care ajung la marea performanță sunt oameni care și-au dorit să facă performanță.”
Andreea Daraban: Ce contează cel mai mult atunci când vorbim despre performanță, domnilor profesori?
Adrian Panaete: Aici este foarte greu de dat un răspuns, pentru că sunt atât de mulți factori care contează, încât e foarte, foarte greu să decizi care este acel factor care contează cel mai mult.
Petru Simion Opriță: Rămân la opinia mea că munca e importantă. Foarte, foarte multă muncă, din partea tuturor.
Adrian Panaete: Mai este o chestie pe care eu cred că o pot numi ca element dominant. Niciun copil n-a reușit vreodată performanță împins de la spate sau obligat de cineva. Cei care ajung la marea performanță sunt oameni care și-au dorit să facă performanță. Cred că dorința de a face performanță este unul dintre factorii foarte importanți. Mai departe vin o groază de alti factori: calitatea antrenorilor, calitatea grupului în care copiii se antrenează, problemele pe care le întâlnesc. Sunt prea mulți factori și cred că, până la urmă, în performanța finală, eu am senzația că și calitatea selecției contează extrem de mult.
”Într-o școală în care dorim să avem și rezultate la nivel de masă și rezultate la nivel de performanță trebuie să funcționeze ceas cancelaria.”
Andreea Daraban: Cum arată în viziunea a doi profesori care lucrează pentru performanță, o școală cu adevărat performantă?
Adrian Panaete: Eu aș spune că într-o școală în care dorim să avem și rezultate la nivel de masă și rezultate la nivel de performanță trebuie să funcționeze ceas cancelaria. Să funcționeze foarte bine cancelaria. De ce? La un moment dat, eu dau un mic exemplu, avem situații când olimpicii vin de la competiții și sunt taxați la clasă. Nu vreau să spun că acești olimpici trebuie favorizați. Nu vreau să spun că trebuie defavorizată performanța în favorarea învățământului de masă sau invers. Spun doar că în momentul de față ceva nu se sincronizează acolo. Uneori, nu știe stânga de dreapta, ca să zic așa, într-o cancelarie. Trebuie să existe un plan unitar al tuturor profesorilor, pe toate materiile, în așa fel încât să echilibreze și efortul și atitudinea față de copii.
Andreea Daraban: Așadar, bunul mers al cancelariei reprezintă un succes garantat pentru școală.
Petru Simion Opriță: Da, cumva, Adi are dreptate. O școală e atât de bună pe cât de buni sunt profesorii din ea. Dar nu numai asta. Nu numai ca valoare științifică.
Andreea Daraban: Nu, vorbim de relațiile interumane, cred, atunci când discutăm de cancelarie, nu?
Petru Simion Opriță: Da, și dacă mă gândesc bine la școala unde activez, ea a crescut foarte mult în ultimii, să spunem, 20 de ani, tocmai pentru faptul că relațiile sunt foarte bune în cancelarie.
Varianta audio a interviului:
![#StareaEducației (INTERVIU) Liliana Romaniuc, președinta Asociației Române de Literație: ”PISA nu ierarhizează copiii, nu ierarhizează profesorii. […] Se uită la sistemele educaționale în totalitate. Trebuie să avem curajul să ne uităm la ceea ce se întâmplă în clasă și la pregătirea profesorilor.”](https://www.radioiasi.ro/wp-content/uploads/2026/09/IMG-20260912-WA0001-300x169.jpg "#StareaEducației (INTERVIU) Liliana Romaniuc, președinta Asociației Române de Literație: ”PISA nu ierarhizează copiii, nu ierarhizează profesorii. […] Se uită la sistemele educaționale în totalitate. Trebuie să avem curajul să ne uităm la ceea ce se întâmplă în clasă și la pregătirea profesorilor.”")
