Populismul… Îl recunoașteți?

Publicat de Nicolae Tomescu, 22 august 2016, 18:56

Populismul este o întoarcere la popor, ca şi socialismul popular al regimurilor est-europene, dar o întoarcere care se face nu în numele internaţionalismului, ci în numele naţiunii sau în spirit naţionalist. Printre trăsăturile populismului poate fi invocată, desigur, pecetea socialistă, în sensul în care populismul caută să reducă diferenţele dintre bogaţi şi săraci, pentru a-i ridica pe aceştia din urmă mai aproape de cei dintâi. Dar socialismul, în mod originar, a fost non-naţionalist, a fost internaţionalist. Dimpotrivă, populismul este naţionalist şi anti-internaţionalist[1], ceea ce înseamnă, în termeni actuali, şi antiglobalizant.

În România comunistă, termenul de „populism” era aproape inexistent, regimul „popular” neriscând să se autodefinească în această manieră. Reflecţia asupra populismului poate pleca în mod foarte natural şi profitabil de la această  aparentă contradicţie. Merită să ne întrebăm ce anume rezonanţă a termenului „populism” nu convenea fostului regim şi de ce astăzi referinţele la conceptul de populism au devenit, spre deosebire de perioada trecută, atât de numeroase. Întrebarea este cu atât mai pertinentă cu cât, dinspre teoria politică occidentală, populismul, ca şi concept, era destul de întrebuinţat, în timp ce, de partea cealaltă a Cortinei de fier el era aproape exclus. Lucrurile au stat ca şi cum populismul putea deveni, la un moment dat, un fel de stigmat pe care Occidentul l-a avut de aruncat asupra regimurilor comuniste sau socialist excesive ale blocului sovietic, şi pe care l-a şi aruncat, dar pe care statele vizate l-au respins. Regimurile comuniste s-au autodefinit ca populare, în timp ce eticheta occidentală asupra lor vorbea despre „populism”. În fond, rădăcina celor două concepte este aceeaşi. Şi regimul „popular”, şi regimul „populist” sunt ancorate în ideea de „popor”. De unde vine totuşi nuanţa care le diferenţiază şi ce se poate spune despre această diferenţă din punctul de vedere al reflecţiei politice?

Continuă întrebarea: De ce regimurile comuniste populare nu se defineau ca populiste şi de ce Occidentul insista şi insistă încă asupra acestui termen? Democraţiile populare, aşa cum se numeau regimurile comuniste în mod oficial, construiau o lume ideologică fantasmagorică, în care ideea de popor era, practic, deposedată de aspectele sale biologice, etnice sau rasiale.  Poporul  regimului  comunist putea fi oricare popor: poporul rus sau, mai bine zis, sovietic (o confuzie grăitoare în sine), poporul chinez, poporul român, poporul albanez se defineau principalmente prin caracterul lor ideologic, de apartenenţă la regimul comunist şi mult mai puţin prin aşa-numitul caracter etnic.

Dimpotrivă, populismul reprezintă refacerea sau recuperarea poporului prin popor, în sens etnic. Regimul populist, aşa cum a fost catalogat de gândirea politică occidentală, este un regim care încearcă să se închidă în graniţele comunităţii etnice şi, de la adăpostul acestora, să controleze viaţa politică şi economică a statului.

Populismul nu este o doctrină politică definită, nu este revendicat ca atare de niciun partid politic, dar, practic, nu există curent politic care să nu vină în atingere cu acest mod general, difuz, de gândire politică. În termenii unui autor contemporan, populismul nu este un tip de mişcare politică sau ideologică, ci o logică politică.

*

Populismul este o tendinţă politică vecină democraţiei, care concepe sensul politicii ca apărare a drepturilor cetăţeneşti, ale întregului popor. Ideea suveranităţii populare, ideea legitimităţii populare sunt, de asemenea, idei care aparţin democratismului vecin cu populismul.

Ca să putem defini mai bine acest curent, este bine să invoc aşa-numitul elitism, ca tendinţă politică de sens contrar, care presupune că nu poporul este depozitarul adevărului şi legitimităţii în cetate, ci elita. Desigur, aceste curente nu pot fi deosebite exact în realitatea politică şi socială. Înţeles în sensul de mai sus, populismul este atât o tendinţă periculoasă a democraţiei, cât şi una inevitabilă[2]. Dar, este în acelaşi timp periculoasă, pentru că populismul exagerat duce la o diminuare a forţei şi responsabilităţii elitei în societăţile democratice actuale. Elitele actuale au, uneori, tendinţa de a se lăsa manipulate de jocul subtil al intereselor celor mulţi, făcând din politică un instrument de flatare şi de manipulare (uneori neintenţionată) a maselor.

Naţiunea etnică a viitoarelor teorii populist rasiste ale secolului XIX sau XX, fie că este vorba despre Naţiunea colectivistă a mişcărilor de stânga, a regimurilor socialiste şi comuniste, fie că este vorba despre Naţiunea colectivă a Umanităţii[3], toate aceste Naţiuni sau naşteri colective sunt forme de substrat politic populist, prin aceea că întemeiază o suveranitate colectivă şi strict mundană, pe care o transferă apoi în mod „expres” aşa-zişilor conducători. Prin chiar acest  mecanism  de  atribuire a autorităţii şi suveranităţii, dictat de gândirea revoluţionară a secolului al XVIII-lea, conducătorii sunt obligaţi la un comportament de tip populist. Populismul este, în fond, gestul de întemeiere al suveranităţii pe ideea de popor (naţiune), înţeleasă în calitate de masă sau colectivitate. Ori de câte ori avem de-a face cu un astfel de substrat al suveranităţii, vom avea o doză mai mică sau mai mare, mai evidentă sau mai estompată de populism. Po- pulismul este, aşadar, o filosofie politică, adică un principiu de întemeiere al raporturilor de putere (suveranitate, legitimitate, conducere, ascultare) dintre oameni. Rădăcina sa ultimă este ideea antropologică (umană, nu divină) şi ideea de masă. Aceasta din urmă, trebuie să remarc, nu este întotdeauna evidentă. Adesea, populismul se poate ascunde sub drapelul unor teorii elitiste. În acest caz, „recunoaşterea” lui se va face apelând mai degrabă la prima caracteristică, aceea antropologică. Meritocraţia este o astfel de teorie care, astăzi, pare pornită dintr-un impuls elitist şi, eventual, de sorginte tradiţionalistă. Nimic mai fals. Meritocratismul  actual  este  tot o formă de colectivism şi populism: prin luarea în consideraţie a meritelor strict umane, el îşi trădează caracterul modern[4] şi antropologic.

Înainte de anii 1990, termenii „populism” și „populist” puteau desemna diferite curente politice care se refereau la popor, printre care partidul de centru-dreapta ÖVP austriac sau SHP turc de centru-stânga, care au tendința de atunci să nu mai dorească să fie calificate astfel, preferând termenul de „popular”.

Tendinţa democratică este una din rădăcinile populismului. Cealaltă mare rădăcină a curentului am putea s-o identificăm în tendinţa generală actuală a vieţii politice de reducere a tuturor curentelor ideologice şi politice la aspectul lor economic. Pe fondul general al ideii că politica este instrumentul de satisfacere economică a maselor, s-a grefat un soi de lege nescrisă a populismului care înseamnă sporirea pretenţiilor maselor (în general). Aceste pretenţii sunt adresate nu numai clasei politice; pretenţiile pot să meargă şi spre Biserică, către instituţiile profesionale, spre toate instituţiile sociale care funcţionează şi ca locuri ale recunoaşterii sociale: familie, şcoală, armată etc. Populismul este generat, prin urmare, şi de tendinţa în creştere a maselor de a cere, de a avea pretenţii de la elită, înainte de a avea responsabilităţi. Problema populismului este gravă când curentul acesta, mereu prezent în viaţa politică modernă, întâlneşte situaţii economice sau politice critice[5], situaţii limită: crize economice majore[6], războaie[7], pierderi teritoriale etc. În astfel de momente, viaţa politică capătă accente periculoase.

Este de remarcat faptul că populismul se combină, deseori, cu naţionalismul. Acest lucru nu trebuie să ne îndemne să condamnăm naţionalismul, sentiment cu atât mai firesc în plan politic cu cât şi partizanii globalizării tind să nege nepermis de mult un astfel de sentiment firesc între anumite limite. Dar naţionalismele aflate în competiţie, pe fond populist, pot duce la dezastre[8].

Populismul are, de asemenea, o bază solidă în apariţia, din când în când, a liderului carismatic în istorie, apariţie care se opune în permanenţă birocratizării şi formalizării excesive a figurii omului politic modern.

Populismul pune problema generală a raportului dintre elită şi masă, care, cum ştim, primeşte în zona răsăriteană o rezolvare aparte (dincolo de teoriile meritocratice, de esenţă occidentală), la care trebuie să fim atenţi pentru a înţelege complexitatea aparte a fenomenului[9].

Elita politică actuală este o elită mundană, care „închide” lumea în propriile temeiuri lumeşti. Cu această idee, filosofia politică modernă abandonează, practic, întreaga linie de gândire tradiţi nală, transformându-se într-o simplă mecanică socială, în care voinţa maselor devine substrat şi lege de guvernare pentru cei care, în calitate de conducători, nu fac altceva decât să reprezinte tot masele. Practic, filosofia politică modernă este structurată în jurul criteriului colectivist al masei.

*

Populismul este extrem de preocupat de îngrădirea domeniului a două entităţi sau realităţi, considerate inoportune sau periculoase: Dumnezeu şi elita care se pretinde moştenitoare a unei tradiţii primordiale, cu conotaţii religioase. Fără ideea de Dumnezeu şi fără ideea unei tradiţii revelate, care aparţine unei elite ce se perpetuează din generaţie în generaţie, lumea politică modernă a căutat mereu mecanisme de refundamentare a suveranităţii, de reducere a blocajelor în conducere, de interzicere a abuzurilor, de demascare a uzurpatorilor. Într-o lume care nu are îndreptăţire tradiţională oricine este un potenţial uzurpator. De aceea, elementul esenţial al vieţii politice moderne, impregnate de populism, este suspiciunea. Pe fondul acestei permanente stări de alarmă, populismul şi-a înfipt rădăcinile în resentiment: un complex de factori sufleteşti care îşi face apariţia aproximativ odată cu declinul Evului Mediu occidental, dar, mai important, odată cu retragerea într-un soi de potenţialitate istorică a creştinismului; resentimentul, creşte, aşadar, cu atât mai impetuos în cadrul societăţilor care promit o egalitate formală dar nu sunt capabile s-o asigure în fapt. Societatea este mereu şi mereu pândită de pericolul revoltelor violente, al elanurilor de sorginte stângistă, al revoluţionarilor de profesie. În fapt, nevoia de egalitate promisă în teorie. Societatea modernă este prinsă astfel în capcana propriei sale constituţii duale: pe de o parte, o teorie a egalităţii perfecte, a unei egalităţi prin naştere, dar şi a suveranităţii exercitate de către popor, spre binele acestuia, iar, în practică, o inegalitate reală, care nu poate fi justificată.

Populismul este nucleul resentimentului politic modern. El reprezintă revanşa celor care nu pot să ajungă efectiv acolo unde li se promite prin actele oficiale. În teorie, cetăţenii „au puterea” de a schimba totul în favoarea  lor:  cârmuirea,  reprezentanţii, au chiar drept de viaţă şi de moarte asupra celor care uneltesc împotriva suveranităţii populare,  adică elita politică, sunt de neoprit, că ea, elita, se „realege” sub diferite chipuri de fiecare dată, că alegerile nu sunt decât false ocazii de alegere, în care, fapt interesant, bătălia este câştigată de cele mai multe ori prin vot negativ. Votul negativ sau resentimentar a ajuns, într-adevăr, să fie cel mai important instrument de „alegere” democratică. De fapt, el ar trebui să poate numele de vot de respingere, nu de alegere. Alegerile democratice au devenit aproape peste tot respingeri democratice. Dincolo de acest aspect mai degrabă tehnic şi politic, resentimentul este un factor difuz, dar extrem de bine reprezentat în conştiinţa morală a lumii moderne…

„Democrația și drepturile omului sunt amenințate de creșterea populismului și a naționalismului în Europa”, avertiza, recent, secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, conform AFP. „Creșterea populismului în Europa creează o situație foarte periculoasă”, afirmase Jagland cu ocazia publicării celui de-al treilea raport anual privind democrația, drepturile omului și statul de drept în Europa. „(…)dezbatem în prezent o serie de provocări serioase, inclusiv terorismul și migrația. În multe locuri, această situație este exploatată în scopuri naționaliste și populiste, care erodează încrederea în instituțiile naționale și europene”, a declarat secretarul general al Consiliului Europei. Thorbjorn Jagland a remarcat, de asemenea, „o creștere periculoasă a naționalismului legislativ”, într-un moment în care statele fac legi care contravin standardelor internaționale, în special în ceea ce privește tratamentul imigranților. În unele țări, ca Marea Britanie sau Rusia, chiar legitimitatea Curții Europene pentru Drepturile Omului este contestată. În raportul său de 112 pagini, Jagland critica și situația mass-media: în 26 din cele 47 de state membre ale Consiliului Europei calitatea acesteia este „nesătisfăcatoare”…

***

Opinia comună despre populism gravitează în jurul ideii după care fenomenul respectiv se explică în principal prin resentimentul elitelor periferice (ale periferiei occidentale) faţă de mainstream-ul sistemului mondial. Din această respingere resentimentară ar rezulta tendinţele autarhice, socialiste şi demagogice ale populismului. Viziunea este corectă până la un punct, dar extrem de simplificatoare şi de aceea riscă să falsifice adevăratul fond al problemei. Dacă ar fi adevărată o astfel de imagine, ar rezulta că Occidentul dezvoltat (sau Nordul, pentru a folosi un termen de inspiraţie tiermondistă) ar fi lipsit de tentaţii populiste, acestea manifestându-se în periferiile incapabile să ţină pasul cu dezvoltarea globală. În realitate, Nordul este mai populist decât Sudul, şi aceasta din două considerente: mai întâi că Nordul – aşa cum am încercat să arăt – a fost iniţiatorul populismului de substanţă, odată cu industrializarea şi revoluţia politică modernă şi, în al doilea rând (dar cu legătură cu cele anterioare), Sudul este logic mai departe de populism pentru că este mai aproape de filosofia politică tradiţională, fără substanţă modernă.

Faptul că mişcările populiste sunt în plină renaştere în Occident, adică acolo unde ele păreau depăşite în perioada războiului rece, arată că fenomenul, deşi nu este nou, are încă un potenţial de creştere nebănuit. Nu ştim încă la această oră spre ce se poate îndrepta noul populism occidental, ca şi cel estic sau asiatic, dar este evident că, luând forme locale, el stăpâneşte practic scena politică a lumii – dacă nu direct, măcar ca tendinţă secundară, potenţială, dar extrem de reală.

„Democrația și drepturile omului sunt amenințate de creșterea populismului și a naționalismului în Europa”, avertiza, recent, secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, conform AFP. „Creșterea populismului în Europa creează o situație foarte periculoasă”, afirmase Jagland cu ocazia publicării celui de-al treilea raport anual privind democrația, drepturile omului și statul de drept în Europa. „(…)dezbatem în prezent o serie de provocări serioase, inclusiv terorismul și migrația. În multe locuri, această situație este exploatată în scopuri naționaliste și populiste, care erodează încrederea în instituțiile naționale și europene”, a declarat secretarul general al Consiliului Europei. Thorbjorn Jagland a remarcat, de asemenea, „o creștere periculoasă a naționalismului legislativ”, într-un moment în care statele fac legi care contravin standardelor internaționale, în special în ceea ce privește tratamentul imigranților. În unele țări, ca Marea Britanie sau Rusia, chiar legitimitatea Curții Europene pentru Drepturile Omului este contestată. În raportul său de 112 pagini, Jagland critica și situația mass-media: în 26 din cele 47 de state membre ale Consiliului Europei calitatea acesteia este „nesătisfăcatoare”…

[1] Se invocă, adesea, o apropiere între populism şi narodnicismul rus, iar, în cazul românesc, poporanism. Deşi centrate pe ideea de popor, aceste curente sunt, după anumite păreri, mai departe de filonul care s-a dezvoltat actualmente din rădăcina marea populismului, fiind îndatorate unei viziuni creştine care între timp a dispărut din registrul populismului canonic. Deşi criticabil din multe puncte de vedere astăzi, populismul poate fi înţeles şi ca formulă politică romantică de recuperare a unei unităţi pierdute între elită şi masă, în sensul narodnicismului rusesc sau poporanismului de la noi, ca misiune a elitei de reîntoarcere la masă şi la problemele acesteia.

[2] Este inevitabilă pentru că rădăcinile sale sunt vechi, mergând cel puţin până la Revoluţia Franceză, cu ale sale drepturi fundamentale ale omului. Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului, adoptată în prima parte a evenimentelor revoluţionare (1789-1791), este o mostră de act filosofic cu conotaţii juridice, în care elementele dominate sunt îndreptate împotriva filosofiei sociale medievale. Astfel, articolul 1 al Declaraţiei este chiar temeiul demolării ierarhiilor sociale medievale: „Oamenii se nasc şi rămân liberi şi egali în drepturi. Deosebirile sociale nu se pot fundamenta decât pe utilitatea comună.” (Gauchet, 2004: 7) Articolul nu frapează numai sau în primul rând prin ideea egalităţii. Egalitatea, aşa cum se poate observa, rezultă prin naştere, ceea ce înseamnă că naşterea, ca element primordial natural, nu mai are însemnătate metafizică. Poţi să te naşti oricum, în conformitate cu actul de faţă, eşti egal cu toţi ceilalţi. Deosebirile dintre oameni devin semnificative abia după ce încep să trăiască, dar nici aici în sens vital sau religios, ci strict utilitar. Căci, aşa cum se observă, deosebirile sociale nu se pot fundamenta decât pe aşa-numita „utilitate comună”. Această sintagmă este extrem de importantă, traduce întregul spirit al populismului trecut sau actual. Viaţa socială nu se mai orientează după valorile religioase transcendente, ci după elementul mundan al utilităţii. Cu această schimbare, modernitatea  îşi  face  intrarea triumfală în filosofia socială a vremii. Spiritul modern este unul antitradiţionalist şi antispiritualist, forţând, în locul ideilor religioase, orientarea vieţii sociale după utilitate. În plus, utilitatea nici ea nu mai este individuală. Spiritul colectivist al vremurilor revoluţionare pretinde ca utilitatea să fie comună. Cu alte cuvinte, întregul este pus înaintea individului, dar nu în sensul antic, care poate părea corect şi chiar este corect, ci în sens modern. Punctul 3 al aceleiaşi Declaraţii a Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului este un alt punct pentru discuţia noastră. El pune problema suveranităţii moderne. Am văzut că egalitatea prin naştere duce la colectivitatea numerică a poporului modern, satisfăcut în numele utilităţii. Poporul modern este deja născut. Dar populismul are nevoie, totuşi, de un principiu de conducere. Cine să fie cel care conduce şi, mai ales, în numele a ce, în numele cui? Democraţia populistă modernă resimte nevoia unui temei al suveranităţii… Pe măsură ce Revoluţia Franceză înainta, formulările ca cele de mai sus erau din ce în ce mai explicite, ideile majore nefiind schimbate. Astfel, există, într-un Plan de Constituţie prezentat Convenţiei Naţionale din 15 şi 16 februarie 1793 – aşa-numita Constituţie Girondină, avându-l ca raportor pe celebrul Condorcet – o formulare şi mai clară a principiului referitor la suveranitate, care sună astfel: „27. Suveranitatea rezidă în mod esenţial în întreg poporul şi fiecare cetăţean are în mod egal dreptul să participe la exercitarea ei.” (Gauchet, 2004: 338) O altă formă este cea imaginată de Robespierre, în a sa Declaraţie a Drepturilor Omului (24 aprilie 1793): „14. Poporul este suveran: cârmuirea este opera şi proprietatea lui, funcţionarii publici sunt slujbaşii lui. Poporul poate, atunci când crede de cuviinţă, să-şi schimbe cârmuirea şi să-şi revoce reprezentanţii. (Gauchet, 2004: 342). Spre deosebire de celelalte forme ale aceluiaşi articol, de data aceasta este interesant de observat că suveranitatea este „în  proprietatea” poporului. Suveranitatea devine un bun, iar cum dreptul de proprietate este un drept „inviolabil şi sacru”, aşa cum ne obişnuise formularea din prima parte a Revoluţiei, rezultă că nimeni nu poate răpi poporului acest drept, dreptul la suveranitate. Evident, de aici decurge faptul că poporul îşi poate schimba reprezentanţii sau chiar cârmuirea. În Actul Constituţional din 24 iunie 1793 apare un articol nou, 27, care pedepseşte tocmai uzurparea suveranităţii poporului sau dreptul poporului de a se autoconduce: „Orice individ care ar uzurpa suveranitatea trebuie condamnat pe loc la moarte de către oamenii liberi” (Gauchet, 2004: 346). Revoluţia nu glumea deloc cu cei care încercau să tempereze puterea poporului…

[3] Umanitatea este şi ea o formă de Naţiune, adică de Naştere, de data aceasta fără deosebire de naţionalitate, deci fără substrat etnic, ci doar civic.

[4] Prin caracterul „democratic-aspiraţional” (oricine, prin muncă, poate ajunge la rezultate concrete şi deci la merit şi la poziţii sociale de vârf), deschis, meritocratismul are o rădăcină în filosofia modernă a şanselor egale şi a libertăţii nelimitate de afirmare a omului în calitate de singur făuritor al destinului său. Nu e de mirare că meritocratismul s-a dezvoltat cel mai mult în ţara în care a apărut şi prima formă modernă oficială şi politic structurată de populism, S.U.A. Aşadar, rădăcinile populismului democratic modern sunt atât de adânci, încât el interferează chiar cu acele formule politice care aparent se distanţează de viziunile consacrat egalitariste de stânga.

[5] Criza economică agravează în mod evident tendinţa populistă firească în viaţa politică actuală.

[6] Criza economică actuală, accentuată de corupţia elitei politice, poate avea un potenţial major de risc în sens populist. Partidele populiste speculează o realitate critică (scăderea nivelului de trai al populaţiei), creează aşteptări imense în populaţie („totul trebuie să revină la popor, cât mai repede”), dar nu dispun de reale instrumente de guvernare – niciun partid politic populist nu va putea guverna „pentru” popor în mod fundamental, deoarece actul de guvernare presupune o elită. Iar elita nu va ezita să guverneze şi în interes propriu.

[7] Când tendinţa democratic-populistă a partidului nazist din Germania interbelică a întâlnit umilinţa reală a poporului german în faţa aliaţilor învingători în Primul Război  Mondial (putem spune la fel de bine că tendinţa populistă a fost în bună măsură creată de această situaţie umilitoare), laolaltă cu determinarea totală a elitei naziste de a schimba faţa Europei în favoarea Germaniei, s-a născut una dintre cele mai colosale forţe populist-militariste ale epocii moderne, Germania lui Hitler.

[8] Nazismul nu a fost decât un naţionalism tipic german (adică în bună măsură rasism), dublat de un populism întreţinut chiar de către liderii nazişti.

[9] Cred că studierea aspectelor particulare ale populismului răsăritean, în particular românesc, este o ocazie de a descoperi trăsăturile intime ale tendinţelor politice locale – un aspect  deloc  neglijabil  în  contextul global actual.

Povestea României. Județul Arad

Publicat de Nicolae Tomescu, 20 august 2016, 20:02

De fapt, Iași – Suceava – Maramureș – Bistrița Năsăud – Cluj – Alba – Hunedoara – Sibiu – Brașov – Covasna – Harghita – Neamț – Iași ar oferi, mai curând, impresia unei curbe plană închisă, pentru care suma distanțelor oricărui punct al său la două puncte fixe pare întotdeauna constantă. Curba aproape perfectă ar fi reprezentată de trasele Suceava – Neamț – Bacău – Vrancea – Buzău – Prahova – Dâmbovița – Argeș – Vâlcea – Gorj sau/și Botoșani – Iași – Vaslui – Galați – Brăila –, fascinantul „ocol” Tulcea – Constanța –, Ialomița – Ilfov – București – Călărași – Giurgiu – Teleorman – Olt – Dolj – Mehedinți, de aici, în ambele situații invocate, „cercul se închide” prin Caraș Severin – Timiș – Arad – Bihor – Sălaj – Satu Mare – Maramureș – Bistrița Năsăud…

***

Nu știam dacă vreo carte de vizită a județului Arad (în care am intrat prin Vinga) conferă dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate, anumitor clădiri din Arad; ele pledează pentru personalități sau evenimente istorice care au marcat viața cetății: Înalta Preparandie, prima școală de învățători în limba română din Ardeal, Casa cu ghiulele, Hotel Ardealul, unde au concertat Franz Liszt (1846), Johann Strauss fiul (1847), Johannes Brahms (1879), unde au poposit George Coșbuc, Octavian Goga, Ion Luca Caragiale, George Enescu, Arany Janos, Moricz Zsigmond; Teatrul Vechi, cel mai vechi teatru din România (1817); Palatul Cultural; Catedrala Ortodoxă, Biserica Romano-Catolică/mănăstirea franciscană minorită, Biserica Roșie (evanghelic-luterană), Biserica Reformată…

Comunitatea evreiască din Podu Iloaiei (II)

Publicat de Nicolae Tomescu, 15 august 2016, 19:57

Comunitatea evreiască din Podu Iloaiei

(…)

Podu Iloaie se afla la mare distanţă de tensiunea confruntărilor, tentaţia izolării, amplificării şi simplificării datelor sioniste, ceea ce nu exclude precizarea proiectelor, neliniştile, căutările şi speranţele unor dezbateri[1]

Învăţământul a adunat cel mai bine energiile comunităţilor. La 1834, în Podu Iloaiei existau deja trei dascăli, numiţi „melamdim”, pentru ca numărul lor să se dubleze în 1845. La 1882 se ştia că unii copii din Podu Iloaiei frecventau cursurile de iniţiere în Tora, special organizate pentru săraci, alţii urmînd fie şcolile confesionale (în 1904, erau 5 „aziluri confesionale”), fie cursurile şcolii primare publice. O statistică din 1898 arăta că, în Podu Iloaiei erau 4 dascăli şi 4 ajutoare (belferi), 2 învăţători care predau în particular româna, idiş, germana, franceza, ebraica, aritmetica şi „ceva caligrafie”. Învăţământul public, al statului, a început în 1862 – pentru băieţi – şi în 1865 pentru fete, funcţionând corespunzător abia din 1867. Se primeau şi evrei, dar cu unele inconveniente: băieţii „şedeau cu capul descoperit”, frecventau şcoala şi sâmbăta, zi în care nu scriau, trezind animozităţi previzibile. Şcoala primară din Podu Iloaiei avea, în 1884, în clasa I, 33 de elevi, dintre care 17 evrei, în clasa a II-a 8 evrei şi 5 creştini, în clasa a III-a 9 evrei şi 5 creştini; din cele 58 de eleve ale şcolii primare de fete, numai 15 erau creştine. Ca urmare a încercărilor de a se limita accesul evreilor la instrucţie (prin legile din 1883 şi 1896, care prevedeau primirea străinilor neprotejaţi de o putere străină numai „în limita locurilor disponibile”, neapărat cu taxă), în 1898 debuta şcoala primară mixtă, israelito-română, întreţinută din donaţii, baluri etc.; a funcţionat mai întâi pe strada Gării, dar, devenind neîncăpătoare, la 11 mai 1914 se punea piatra de temelie a unui local nou, inaugurat la 25 ianuarie 1915. În timpul primului război mondial, şcoala era rechiziţionată pentru a servi drept spital militar. O dată sfârşite ostilităţile, ea îşi va relua activitatea, dar numai până în 1942, când evreii din Podu Iloaiei erau evacuaţi la Iaşi. Învăţământul evreiesc din Podu Iloaiei a dat vieţii culturale şi civice câţiva reprezentanţi de seamă: Buchman Ghetel, (inginer implicat în viaţa publică a Iaşilor); Cohn Ghersen (ziarist, redactor la „Di idise tukunft”, 1899); Frenkel Eliezer (autor al mai multor volume de eseuri şi critică literară – Naie idise dichtung, Problema evreiască, 1946, Dus idise vort, 1947); Kara Iţic (istoric, critic literar, teatral, prozator, a publicat în volumele Mărturii de veacuri, 1947, Idise gramatik, 1948); Magder Adolf (a publicat în volumele Alia, 1913, Marile erori, 1923, Minunea minunilor, 1924) Podoleanu Solomon (publicist, istoric, a publicat în volumele Istoria presei evreieşti din România, 1938, 60 de scriitori români de origine evreiască, 1935); Schwartz Iulian (actor, om de cultură, scriitor, a publicat în volumele Der farkisefter sraiber, 1947, 10 idise folksliden, 1947, Literarise dermonungen, 1975, Portret in eseien, 1979); Schwartz Simcha (om de teatru, scriitor, sculptor, a publicat în volumele Baudelaire, Verlaine, a activat în teatrul „Hakl Bakl” din Paris, 1945-1956); Vigder Litman (scriitor, traducător al lui Arghezi în idiş, 1965); Westler Ghedale (om de teatru, recitator); Iţik Kara (Svart), născut la 13 octombrie 1906 în Podu Iloaie – a făcut şcoala primară la Podu Iloaie, apoi a studiat la Liceul Naţional din Iaşi, a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Cernăuţi, debutul său publicistic avînd loc în anul 1932, autor al mai multor lucrări de istorie şi istorie literară, în română şi în idiş, a scris monografiile comunităţilor evreieşti din Podu Iloaie, Bacău şi Iaşi, publicate de Editura Hasefer, laureat a două premii în Israel şi a premiului Hurmuzachi al Academiei Române/1991[2].

Tentaţi de noţiunea teoretică a iudaităţii şi de a „defini” ce înseamnă evreu, riscăm trimiteri către o semnificaţie restrânsă, la conţinutul confesional de valori etice, culturale, juridice stabilite în timp, câtă vreme ar interesa tradiţia şi fundamentul credinţei. În Podu Iloaie, sinagogile au dispărut. A rămas doar cimitirul evreiesc, care păstrează pietre de mormânt din anii 1829 şi 1830. Una este a lui Haim sân Meer, decedat la 1 Adar 5589, adică miercuri 18 februarie 1829; alta, a lui Avram sân Moise, este din iunie 1829, o a treia atestă că Iehuda ben Iaakov a murit la 28 iulie 1829. Din 1830 datează piatra funerară a lui Efraim, fiul lui Iehuda Leib, din Timeniţa, precum şi aceea a lui Haim Moise sân Hers. De altfel, cea mai veche organizaţie obştească a evreilor din Podu Iloaiei a fost „Hevra Kedosa”, frăţia de înmormântare, care se îngrijea de „slujbe funerare”, de cimitir, de bolnavii săraci (s-a înfiinţat, curând după întemeirea târgului, dar catastiful i s-a pierdut în timpul primului război mondial). Au existat şi alte asociaţii, ca „Hevra tehilim”, pentru citirea în comun a psalmilor, altele pentru studiul Misnei sau al întregului Talmud, dar registrele lor nu s-au păstrat. În orice caz, elementul „confesional” era principalul factor de coagulare comunitară; acest lucru reiese cât se poate de limpede din mica istorie a sinagogilor din Podu Iloaiei. Hrisoavele de întemeire a târgului acordă teren scutit de „bezman” pentru construirea a două sinagogi în Podu Iloaie. Ele trebuie să fi fost din lemn, ca în cele mai multe târguri noi, unde proprietarul moşiei acorda – uneori gratuit – lemnul necesar construcţiei. La începutul secolului XX, cortegiile funerare evreieşti din Podu Iloaiei se opreau într-un loc din uliţa care ducea spre cimitir şi se „celebra” „El mulei rahamin”, întrucât acolo fusese cândva o sinagogă, probabil prima de la întemeierea localităţii. Nu departe de acest loc, dar mai aproape de şoseaua Iaşi-Târgu Frumos, se afla „Aziels besmedres” (casa de rugăciuni a lui Aziel), a doua ca vechime. Se ştie că podeaua sinagogilor s-a postat sub nivelul străzii, pentru a se conforma psalmului 130: „Din adâcuri chemat-am către Tine, Doamne!”, dar locul era şi mai adânc săpat în sol, încât coborai mai multe trepte. Tradiţia orală considera această sinagogă ca fiind cea mai veche din târg. Din păcate, a dispărut în cursul celui de-al doilea război mondial. Un alt „lăcaş de cult”, numit, până în 1917, „Scobâlteniner sil”, iar apoi „Iavne” fusese construit tot din lemn, refăcut din zidărie. Menţionăm, totodată, Sinagoga „Hahnusas Orhim”, aparţinînd, iniţial, unei frăţii cu acelaşi nume, sinagoga croitorilor, aflată pe aceeaşi uliţă şi avînd ca „enoriaşi” cei mai mulţi meseriaşi din târg. În timpul primului război mondial, sinagogile din Podu Iloaiei au fost transformate în spitale. Cea mai impozantă era însă Sinagoga Mare, ridicată în 1876. Un raport din 1892 al Prefecturii Judeţului Iaşi confirma existenţa ei şi a altor cinci case de rugăciune. Sinagoga Mare atrăgea atenţia prin calitatea motivelor decorative tradiţionale: Zodiacul, cele 12 triburi, Zidul Plângerii, mormântul Rahelei, ilustrarea psalmului „Pe malurile vavilonului…”, precum şi a unor privelişti din Israel, pictate de un „meşter popular”. Sculptura în lemn din jurul chivotului, al altarului, era bogată în elemente florale, zoomorfe, simbolice, alegorice: grifoni, vulturi bicefali, lei, cerbi. Imaginile au alimentat şi legende (potrivit uneia, Sinagoga Mare fusese „dezgropată gata zidită”, de sub dealul care o domină). Realităţile istorice s-au dovedit mai puţin generoase: edificiul a fost bombardat în 1944, fiind demolat cu totul în 1973.

Dar moartea (inclusiv moartea unui edificiu) nu înseamnă stingere sau uitare…

***

[1] Spre exemplu, Herzl şi Sionismul…

„În Basel am fondat statul evreu… Poate în 5 ani, cu siguranţă în 50, toată lumea îşi va da seama”, afirmase Theodor (Binzamin Ze’ev) Herzl, tatăl Sionismului modern. Născut la Budapesta, în 1860, a fost educat în spiritul Iluminismului Evreiesc German al perioadei, învăţând să aprecieze cultura seculară. În 1878, familia lui s-a mutat la Viena, unde, în 1884, lui Herzl i-a fost acordat doctoratul în drept la Universitatea din capitala Austriei. Scriitor, scenarist şi jurnalist, Herzl a devenit corespondetul Parisului la influentul ziar liberal „Neue Freie Presse” din Viena. Herzl a întâlnit pentru prima oară antisemitismul care avea să îi modeleze viaţa şi soarta evreilor secolului XX, în timp ce studia la Universitatea din Viena (1882). Mai târziu, în timpul şederii sale la Paris, ca jurnalist, chestiunea i-a fost adusă în prim-plan. La acea vreme, el privea problema evreiască ca pe una socială şi a scris drama Ghetoul (1894), în care asimilarea şi convertirea sunt respinse ca fiind soluţii. El a sperat că Ghetoul va conduce spre o dezbatere şi, în final, spre o soluţie, bazându-se pe toleranţa mutuală şi respectul existent între creştini şi evrei.

În 1894, căpitanul Alfred Dreyfus, un ofiţer evreu în armata franceză, a fost acuzat pe nedrept de trădare, în primul rând din cauza atmosferei antisemite. Herzl a asistat la strigătele mulţimii: „Moarte evreilor”. Atunci a hotărât că singura soluţie la „asaltul antisemit” constă în imigrarea în masă a evreilor către un pământ pe care ei îl pot numi „al lor”. În concluzie, cazul Dreyfus a fost unul din determinanţii genezei Sionismului. Herzl a ajuns la concluzia că antisemitismul era un factor stabil şi permanent în societatea umană, care nu avea să fie rezolvat de asimilare. A insistat pe ideea suveranităţii evreieşti, şi, în ciuda ridiculizării de către liderii evrei, a publicat, în 1896, Der Judenstaat (Statul evreu). Herzl a dezbătut asupra esenţei problemei evreieşti – care nu era individuală, ci naţională. El a declarat că evreii ar putea fii acceptaţi în lume doar dacă ar înceta a fi o anomalie naţională. „Evreii sunt un popor”, spunea el; „ananghia în care se află ar putea fi transformată într-o forţă pozitivă prin stabilirea uni stat evreu cu consinţământul marilor puteri”. El a văzut semnul de întrebare evreiesc ca o întrebare politică internaţională; aceasta trebuia confruntată în arena politicilor interne.

Herzl a propus un program practic pentru colectarea fondurilor de la evreii din toată lumea, prin intermediul unei organizaţii care avea să lucreze spre aplicarea practică a obiectivului său (avea să poarte numele de Organizaţia Sionistă). El vedea viitorul stat ca pe un „stat model” din punct de vedere social, bazându-şi ideile pe modelul european al timpului, ca o societate modernă iluminată. Ar fi fost „neutru” şi „în căutarea păcii”, şi „secular în natură”. Ideile lui Herzl au fost întâmpinate cu entuziasm de masele evreieşti din Europa de est, în ciuda faptului că liderii evrei erau sceptici. Totuşi, Herzl a convenit şi organizat Primul Congres Sionist la Basel, Elveţia, în 29-31 august 1897 – prima adunare interteritorială pe o bază seculară şi naţională. Aici, delegaţii au adoptat Programul de la Basel, programul mişcării sioniste, şi au declarat: „Sionismul urmăreşte stabilirea unei case asigurate prin lege publică pentru poporul evreu în Palestina.” La congres, organizaţia sionistă a fost instituită ca fiind „braţul politic al poporului evreu”, iar Herzl a fost ales prim-preşedinte. În acelaşi an, Herzl a fondat săptămânalul sionist „Die  Welt”, care şi-a început activităţile pentru a obţine o cartă pentru aşezământul evreiesc din Ţinutul Ierusalimului (Eretz Yisrael). După Primul Congres Sionist, mişcarea a convenit asupra unui congres internaţional anual. În 1936, centrul mişcării sioniste a fost mutat la Ierusalim. În 1902, Herzl a scris nuvela sionistă Altneuland (Vechiul Nou Pământ), în care descria viitorul stat evreiesc ca o utopie socială. El a prevăzut o nouă societate care avea să se ridice, în Ţinutul Israelului, pe o „bază cooperativă” utilizând ştiinţa şi tehnologia în dezvoltare; a inclus idei detaliate în legătură cu percepţia sa asupra statului, a structurii politice, a imigraţiei, strângerii de fonduri, relaţiilor diplomatice, legilor sociale şi a relaţiilor dintre religii. În Altneuland, statul evreiesc a fost prevăzut ca o societate avansată, pluralistă, „o lumină către naţiuni”. Această carte a avut un impact puternic asupra evreilor din acea vreme şi a devenit simbolul viziunii sioniste în Ţinutul Israelului.

Herzl a resimţit nevoia de încurajare, de către marile puteri, a scopurilor naţionale ale poporului evreu. Astfel, a călătorit către Ţinutul Israelului şi spre Istambul (în 1898) spre a se întâlni cu regele Wilhelm al II-lea al Germaniei şi sultanul Imperiului Otoman. Când aceste eforturi s-au dovetit a fi fructuoase, el şi-a îndreptat atenţia către Marea Britanie şi s-a întâlnit cu Joseph Chamberlain, secretarul colonial britanic. Singura ofertă concretă primită din partea britanicilor a fost propunerea unei „regiuni autonome evreieşti” în partea de est a Africii, şi anume în Uganda. Pogromul din 1903 de la Chişinău şi problemele evreilor ruşi, observate în persoană de către Herzl în timpul vizitei sale în Rusia, au avut un efect profund asupra lui. El a propus Programul Ugandei Britanice celui de-al şaselea Consiliu Sionist (1903), ca un refugiu temporar pentru evreimea rusească aflată în pericol iminent. În timp ce Herzl a specificat clar că acest program nu va afecta ţelul final al sionismului, o entitate evreiască în Ţinutul Israelului, propunerea a provocat „o furtună” la Congres şi aproape că a condus la o împărţire a mişcării sioniste. „Programul Uganda” era refuzat în cadrul celui de-al şaptelea Congres Sionist (1905). Herzl a murit în 1904 de pneumonie şi inimă slabă, din cauza eforturilor intense în scopul sionismului. Dar mişcarea îşi găsise, deja, un loc pe harta politică mondială. În 1949, rămăşiţele lui Herzl au fost aduse în Israel şi reînmormântate pe muntele Herzl în Ierusalim.

Herzl a întărit fraza “Dacă îţi doreşti, nu este un basm”, frază ce a devenit motto-ul mişcării sioniste. Deşi în acel moment nimeni nu şi-ar fi putut imagina, mişcarea sionistă, la 50 ani după Primul Congres Sionist, a dus la constituirea statului independent Israel.

*

Sionismul reprezintă mişcarea naţională care îmbrăţişează „repatrierea evreilor în ţinuturile natale” – Ţinutul Israelului – şi „reluarea suveranităţii vieţii evreieşti”. Tânjind după Sion, imigraţia evreiască a continuat de-a lungul perioadei de exil, rezultat al cuceririi romane şi al distrugerii Templului (70 d. Hr.) „Tânjirea” a luat o nouă formă în secolul al XIX-lea, când naţionalismul modern, liberalismul şi emanciparea i-au determinat pe evrei să lupte cu noi întrebări, la care mişcarea sionistă a încercat să ofere răspunsuri. Mişcarea Hibbat a început să prindă formă în a doua jumătate a secolului XIX, renaştere a vieţii evreieşti în Ţinutul Israelului, şi a început ridicarea unor aşezări agricole în acea zonă. Dar, mai târziu, Herzl a energizat şi consolidat sionismul într-o mişcare politică, fapt convenit la Primul Congres Sionist, în 1897. Herzl a fost primul care a adus problema evreiască în văzul întregii lumi şi care a făcut ca poporul evreu să aibă un loc în arena politică mondială. Mişcarea sionistă, dezvoltată din iniţiativa sa, a creat unelte organizaţionale, politice şi economice, spre a-şi îndeplini viziunea şi ideologia. Mişcarea sionistă şi-a anunţat obiectivele – „o casă naţională pentru poporul evreu în Israel” – în programul de la Basel. Spre deosebire de mişcările ce respingeau reînvierea naţională, sionismul includea diverse grupuri, de la sioniştii religioşi la socialişti. Toţi lucrau cu acelaşi scop declarat, al unei case naţionale pentru evrei, o întreprindere ce a culminat cu formarea statului Israel în 1948.

*

O intepretare modernă a unui motiv străvechi

Originea cuvântului „sionism” este cuvântul biblic „Sion”, adesea folosit ca sinonim pentru Ierusalim şi Ţinutul Israelului (Eretz Yisrael). Sionismul este o ideologie ce exprimă dorinţa evreilor de pretutindeni de a-şi constitui ţinutul natal istoric – Sion, Ţinutul Israelului. Speranţa de întoarcere în ţinuturile natale a fost mai întâi reţinută de evreii exilaţi în Babilon acum aproximativ 2.500 de ani – o speranţă care, în cele din urmă, a devenit realitate. („Pe langă apele Babilonului, unde şedeam şi suspinam, când ne aminteam de Zion” Psalmi 137:1). Astfel sionismul politic, care a crescut în secolul al XIX-lea, nu a inventat nici conceptul, nici practica de întoarcere. Mai degrabă, a potrivit o idee străveche şi o mişcare activă în derulare, a adaptat-o spre „a conveni cu nevoile şi spiritul timpului”. Nucleul idei sioniste apare în Declaraţia de Stabilire (14 mai 1948), care afirmă că: „Ţinutul Israelului a fost locul naşterii al poporului evreu. Aici identitatea lui spirituală, religioasă şi politică a prins formă. Aici s-a format ca stat, şi-a creat valori culturale de valoare naţională şi universală şi a oferit lumii eterna Carte a Cărţilor. După ce a fost exilat forţat de pe ţinuturile natale, poporul evreu şi-a menţinut credinţa în ciuda dispersiei sale şi nu a încetat niciodată să se roage şi să spere pentru întoarcerea sa pe acele tărâmuri şi pentru reîntregirea politică a sa.” Ideea Sionismului este bazată pe legătura îndelungată dintre poporul evreu şi pământul său, o legătură ce a început acum aproximativ 4.000 de ani în urmă, atunci când Abraham s-a aşezat în Cannan, cunoscut mai târziu ca şi Ţinutul Israelului. O idee centrală a Sionismului este conceptul conform căruia Ţinutul Israelului este locul istoric de naştere a poporului evreu şi credinţa conform căreia viaţa în alt loc este o viaţă în exil. Moses Hess, în cartea sa Roma şi Ierusalimul (1844), exprima ideea: „Două perioade de timp au modelat dezvoltarea civilizaţiei evreieşti: prima, după eliberarea din Egipt, şi a doua, întoarcerea din Babilon. A treia va veni odată *** (redemption) din al treilea exil.” Aflat, de-a lungul secolelor, în Diaspora, evreii au menţinut o unică şi puternică relaţie cu istoricul străvechiul ţinut natal, şi-au manifestat „tânjirea” către Sion – prin rituluri şi literatură.

*

Antisemitismul ca un factor un conturarea sionismului – În timp ce sionismul exprimă o legătură istorică ce leagă evreii de Ţinutul Israelului, este posibil ca sionismul modern să nu se fi ridicat ca o mişcare naţională în secolul XIX, fără ajutorul antisemitismului contemporan precedat de secole de persecuţie. În timp, evreii au fost excluşi din aproape toate ţările europene – Germania şi Franţa, Portugalia şi Spania, Anglia şi Ţara Galilor – o experienţă cumulativă care a avut un impact profund, în special în secolul XIX, când evreii au abandonat speranţa de a avea o schimbare fundamentală în viaţa lor. În mileniul II au apărut liderii evrei care au transformat sionismul ca un rezultat direct al antisemitismului virulent existent în societăţile ce îi înconjurau. Astfel Moses Hess, mişcat de calomnia (??? – traducerea directă a cuvântului libel) sângeroasă din Damasc (1844), a devenit părintele sionismului social; Leon Pinsker, şocat de pogromurile (1881-1882) ce au urmat după asasinarea ţarului Alexandru al II-lea, şi-a asumat conducerea în mişcarea sionistă Hibbat; Theodor Herzl, care era jurnalist în Paris, a trăit veninoasa campanie antisemită din cazul Dreyfus (1896), după cum a organizat mişcarea sionistă politică.

Mişcarea sionistă urmărea soluţionarea „problemei evreieşti”, chestiunea minorităţii periniale, a unui popor supus persecuţiilor şi pogromurilor, o comunitate fără casă a cărei alienare a fost subliniată de discriminare – oriunde evreii erau stabiliţi. Sionismul aspira la rezolvarea acestei situaţii prin întoarcerea la ţinutul străvechi al evreilor – Ţinutul Israelului. De fapt, în majoritatea „valurilor Aliya” (imigrarea în masă către Ţinutul Israelului) din era modernă, găsim conţinut răspusul direct la actele de discriminare comise împotriva evreilor. Primul Aliya a urmat pogromului din Rusia (1880). Al doilea Aliya a fost provocat de pogromul de la Chişinau şi de un şir de masacre din Ucraina şi Bielorusia, către sfârşitul secolului invocat. Al treilea Aliya s-a produs după masacrarea evreilor din timpul războiului civil din Rusia. Al patrulea Aliya a avut originea în Polonia anului 1920, după ce legislaţia Grawski a distrus activitatea economică evreiască. Al cincelea Aliya a fost alcătuit din evrei germani şi austrieci care fugeau de nazism. După ce Israelul a fost înfiinţat, în 1948, imigrările în masă erau încă legate de discriminare şi opresiune, de supravieţuitorii Holocaustului de pe „bătrânul continent”, refugiaţii din ţările arabe care încercau să scape de persecuţiile ce au urmat înfiinţării Israelului, rămăşiţele evreimii poloneze care au fugit atunci când antisemitismul se aprinsese în timpul lui Gomulka şi Muzgar, evreii din Rusia şi din alte ţări sovietice care se temeau de noi izbucniri de antisemitism odată cu destrămarea Uniunii Sovietice. Povestirea valurilor Aliya oferă dovezi în sprijinul argumentului sionist conform căruia numai un stat evreiesc în Ţinutul Israelului „este singura soluţie la problema evreiască”.

*

Progresul sionismului politic

Mişcarea naţional-liberală, a răsărit în secolul al XIX-lea, în contextul extinderii naţionalismuli liberal în cuprinsul Europei. Sionismul sintetiza două obiective de liberalism naţional, eliberare şi unitate, având ca ţintă eliberarea evreilor din conducerea străină/ostilă şi de restabilire a unităţii prin adunarea, din toate cele patru colţuri ale lumii, în ţinutul natal, a evreilor exilaţi. Ridicarea sionismului ca o mişcare politică, a fost, totodată, un răspuns la eşecul Haskalah-ului (Iluminismul Evreiesc) de a rezolva probelma evreiască. Potrivit doctrinei sioniste, motivul acestui eşec rezidă în faptul că emanciparea personală şi egalitatea erau imposibil de realizat fară o emanciparea naţională şi egalitate, din moment ce probelmele naţionale necesită soluţii naţionale. Soluţia naţională sionistă are ca axă fundamentală stabilirea unui stat naţional evreiesc cu o majoritate evreiască în ţinutul natal străvechi, realizându-se, astfel, dreptul poporului evreu la auto-determinare. Sionismul nu considera că „normalizarea” condiţiei evreieşti ar fi contrară valorilor şi scopurilor universale. Apăra „dreptul fiecărui popor de pe pământ de a avea propia sa casă”, susţinea că numai un popor suveran ar putea deveni un membru egal în familia de naţiuni.

*

Sionismul: O mişcare pluralistă

Deşi sionismul se constituise, la bază, ca o mişcare politică care aspiră către „întoarcerea spre ţinutul natal evreiesc, cu libertate, independenţă, inedependenţă statală şi securitate pentru poporul evreu”, el promova şi revendicarea/reafirmarea cultirii evreieşti. Ca un element important în retrezirea acesteia amintim de reînvierea ebraicii, de mult restricţionată în liturgii şi literatură, ca o limbă naţională vie, spre a fi folosită în guvern şi armată, educaţie şi ştiinţă, în comerţ şi pe stradă. Ca orice altă mişcare naţională, sionismul s-a intersectat cu alte ideologii, rezultatul fiind formarea curentelor sioniste şi a sub-curentelor. Combinarea naţionalismului şi a liberalismului a dat naştere sionismului liberal; integrarea socialismului a dat naştere sionismului socialist; combinarea sionismului cu o credinţă adânc înrădăcinată a rezultat în sionismul religios; şi influenţa naţionalismului de dreapta a inspirat o facţiune naţionalistă de dreapta. În legătură cu acest aspect, sionismul nu a fost diferit de alte mişcari naţionaliste; de altfel, acestea au născut diverse legături liberale, tradiţionale, socialiste (de stânga) şi conservatoare (de dreapta).

*

Sionismul şi naţionalismul arab

Majoritatea fondatorilor sionismului ştiau ca Palestina (Ţinutul Israelului) avea o populaţie arabă (deşi unii vorbeau, cu naivitate, despre “un ţinut fără popor pentru un popor fără pământ”). Totuşi, puţini priveau prezenţa arabă ca un obstacol spre împlinirea sionismului. La acea vreme, la sfârşitul secolului XIX, naţionalismul arab nu exista în nicio formă, iar populaţia arabă din Palestina era împărţită şi oarecum apolitică. Mulţi lideri sionişti considerau că, din moment ce comunitatea locală era destul de mică, fricţiunea dintre aceasta şi întoarcerea evreilor putea fi evitată; erau, de asemenea, convinşi că dezvoltarea secvenţială a ţării va avantaja ambele popoare, câştingându-se, astfel, aprobarea şi cooperarea arabilor. Totuşi, speranţele nu au putut fi împlinite. Contrar poziţiilor şi aşteptărilor exprimate de ideologiştii sionişti, care aspirau la obţinerea scopurilor prin metode paşnice şi prin cooperare, prezenţa evreiască nouă din ţinut a întâmpinat o opoziţie arabă militantă. Multă vreme, multor sionişti le-a fost greu să înţeleagă şi să accepte adâncimea şi intensitatea disputei, care a devenit, de fapt, o ciocnire între două popoare care „priveau ţara ca fiind a lor” – evreii în virtutea istoriei şi a legăturii spirituale, arabii datorită prezenţei lor îndelungate. Între anii 1936-1947, lupta asupra Ţinutului Israelului a devenit din ce în ce mai intensă. Opoziţia arabă a devenit extremistă odată cu creşterea şi dezvoltarea comunităţii evreieşti. În acelaşi timp, mişcarea sionistă a simţit că este necesar să crescă imigrarea şi să dezvolte infrastructura economică a ţării, spre a salva cât mai mulţi evrei cu putinţă de infernul nazist din Europa. Inevitabila ciocnire dintre evrei şi arabi a făcut ONU să recomande, la data de 29 noiembrie 1947, stabilirea a două state în zonă, în partea de vest a Iordanului, unul evreiesc şi unul arab. Evreii au acceptat rezoluţia, arabii au respins-o. La data de 14 mai 1948, în conformitate cu rezoluţia ONU din noiembrie 1947, statul Israel a fost înfiinţat.

*

Sionismul în secolul XXI

Înfiinţarea statului Israel a marcat realizarea obiectivului sionist, acela de a obţine recunoaştere internaţională, asigurată legal, casă pentru poporul evreu, în ţinutul natal istoric, unde evreii nu mai erau persecutaţi şi erau capabili să îşi dezvolte vieţi şi identităţi proprii. Din 1948, sionismul şi-a văzut datoria ca pe una de încurajare continuă în privinţa “adunării exilaţilor”; politica cerea eforturi extraordinare de salvare a comunităţilor evreieşti aflate în pericol (fizic sau spiritual), de păstrare a unităţii şi continuităţii poporului evreu; se insista pe centralitatea Israelului în viaţa evreiască de pretutindeni.

Dorinţa de reformare a poporului evreu, în Ţinutul Israelului, a fost un proces ce a unit. Evreii din toată lumea au acceptat sionismul ca o doctrină fundamentală a iudaismului, iar Israelul, ca realizare primară a sionismului, îmbogăţit cultural, social şi spiritual, de factorul Israel – un membru al famliei naţiunilor, o vibrantă şi creativă realizare a spiritului evreu.

[2] Am avut privelegiul unor discuţii pentru care efervescentul timp prezent pare greu de suportat, trecutul oferind un refugiu aparent ideal. Inegalităţile culturale sunt pe cale de a se adânci pe axa N-S, chair dacă noile tehnologii informaţionale pot produce derapaje. Suntem încă tributari „fenomenului electricitate”, fără de care nu putem pedala, avem mari biblioteci (Cambridge, Sorbona), dar în acelaşi timp Internetul ne inundă cu informaţii depre traficul de carne vie, despre pedofili, asasini, terorişti. Astfel, ne întoarcem la remarca lui Rabelais: „Ştiinţa fără ştiinţă ruinează sufletul”. Iţik Kara (Svart) pregătise şi un alt citat – al lui Malraux, care spunea: „Patria mea este limba franceză”; prima virgulă pusă când s-a vorbit despre francofonie „Ţara mea este limba”, se transformă astăzi în discuţii despre mondializare şi globalizare. Nu consider valabili factorii de regresiune simplificatori; invit publicul să spună „da” mondializării şi „nu” globalizării, aculturaţiei. Aş vrea ca Europa de mâine să aparţină copiilor, invit să facem apel la gândirea lui Antoine de Saint Exupery despre civilizaţia occidentală. Saint Exupery afirmase: „Nu putem construi catedrale fără a fi pătrunşi de spiritul sacru”. Dacă Europa va rămâne un paradis al culturii, un teritoriu privilegiat al cărţilor, paradisul cinematografiei, nu al telenovelelor, atunci vom putea spune cu toţii că schimbarea este mai curând valabilă pentru alţii…iar eu voi avea motive întemeiate să mă mândresc cu această evoluţie a europenismului, cu şansa de a fi europeni, dar condiţia este să cultivăm diferenţele, să fim complementari, democraţi, să respectăm cultura celorlalţi. Astfel vom vorbi împreună despre valorile evreieşti, despre Iorga, Cioran, Eminescu, dacă nu vom face acest lucru – lumea va fi foarte tristă, nu vom avea posibilitatea de a ne întâlni, intrând în jocul cretinizării fără a vorbi, fără a ne dărui familiei, fără schimburi, fără iubire. Dacă vom respecta acest scenariu, Europa va fi cu adevărat tristă.

Bibliografie

Benjamin L., Spielmann M., Stanciu S.(ed.), Izvoare şi mărturii referitoare la evreii din România, vol.II, partea a II-a, Bucureşti, Editura Hasefer, 1990, documents no.49, 84,147.

Costachie, Silviu, Evreii din România. Aspecte etnodemografice, Bucureşti, Editura Top Form, 2003.

Idem, Evreii din România. Studiu de geografie umană, Editura Universităţii Bucureşti, 2004.
Kara, Iţik, Târguşoare moldoveneşti slab închegate sau slab dezvoltate, în SAHIR, 4, 1999, pp.30-52.

Idem, Obştea evreiască din Podu Iloaiei. File din istoria unii “stetl” moldovenesc, Bucureşti, Editura Hasefer, 1990.

Ivănescu, Dumitru, Populaţia evreiască din oraşele şi târgurile Moldovei între 1832-1859, în SAHIR, 5, 2000, pp.116-127.

Muşat, Carmen, Populaţia oraşelor şi târgurilor moldoveneşti de la jumătatea secolului XVII la jumătatea secolului XVIII, Bacău, Editura Vasile Pârvan, 2004.
Negruţi, Ecaterina, Structura demografică a oraşelor şi târgurilor din Moldova (1850-1859), Iaşi, Fundaţia Academică “A.D.Xenopol”, 1997.

Sanie, Silviu, Contribuţii la cunoaşterea morfologiei stelelor şi simbolismului funerar iudaic din Estul României (I), în SAHIR, 5, 2000, pp.56-83.

Schwartzfeld, Elias, Din istoria evreilor. Împopularea, reîmpopularea şi întemeierea târgurilor şi a târguşoarelor în Moldova, Bucureşti, Editura Uniunii Evreilor Pamânteni, 1914.
Spielmann, Mihai (ed.), Izvoare şi mărturii referitoare la evreii din România, vol.II, partea I, Bucureşti,1988, documentele nr. 26, 109, 151.

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

Comunitatea evreiască din Podu Iloaiei (I)

Publicat de Nicolae Tomescu, 15 august 2016, 19:43

Comunitatea evreiască din Podu Iloaiei

Comunitatea evreiască din Podu Iloaiei a apărut în a doua jumătate a secolului XVIII şi în prima jumătate a secolului următor, grefată pe fondul general al marilor mişcări demografice provocate de războiul de şapte ani (1756-1763), de a doua şi a treia împărţire a Poloniei (1792, 1795), mai ales de războaiele ruso-austro-turce (1769-1774, 1787-1792, 1806-1812, 1828-1830). Pe de o parte, conflictele armate, pogromurile, prevederile fiscale şi administrative antievreieşti/încercările de modernizare forţată au depreciat situaţia evreilor din Prusia, Ţările Baltice, Cehia, Moravia, Silezia, Galiţia şi Rusia, îndemnându-i pe evrei să emigreze spre sud, într-o zonă vecină, cu care mai avuseseră contacte comerciale încă din secolul XVII. Pe de altă parte, războaiele provocaseră pagube şi în noile teritorii de adopţie, determinînd autorităţile să reglementeze situaţia economică a Ţărilor Române cu ajutorul unor contribuabili veniţi de peste hotare. Astfel, ca o reacţie în lanţ, anexarea Bucovinei de către Austria (1775) a determinat plecarea evreilor în Moldova, locul părăsit de ei fiind ocupat de „structurile” teritoriilor poloneze, ajunse şi ele sub stăpânirea Vienei. La fel se întâmpla în 1812, când anexarea Basarabiei de către Imperiul Ţarist a adus un nou val de refugiaţi evrei în teritoriul dintre Prut şi Carpaţi.

Interesaţi de fenomenul repopulării/de refacerea economică/pentru a-şi onora obligaţiile către Imperiul Otoman, domnitorii fanarioţi au încurajat venirea străinilor, cu promisiunea scutirilor temporare de taxe. O asemenea hotarâre datează din 3 iulie 1763, când Grigore Ioan Calimah încerca să repopuleze Târgul Frumos – făgăduind noilor veniţi 6 (șase) luni de imunitate fiscală.

Localitatea Podu Iloaie este menţionată documentar încă din secolul XVII (aproximativ 1646). În preajmă-i, a avut loc lupta dintre domnitorul Vasile Lupu şi Gheorghe Ştefan (1653). Potrivit unei legende, numele locului ar fi fost Podu Lel(i)oaei, după evreica-hangiţă care ar fi construit o punte, peste Bahlui, pentru atragerea clienţilor. Dar adevăratul început al târguşorului se leagă de domnia lui Ioniţă Sandu Sturdza; el confirmă, în 1823, hrisovul din 1818 al domnitorului Scarlat Calimachi, ce acorda hatmanului Constantin Palade dreptul „de întemeiere de târg” la Podu Iloaie, pe moşia sa de la Totoieşti. În acest document se prevedeau, explicit, prin intermediul celor 16 puncte, termenii înţelegerii dintre proprietar şi viitorii locuitori. S-a prevăzut clar dreptul evreilor de a avea măcelării, de „a-şi coace pâine şi covrigi pentru casă”, de a avea „două sinagogi, două case pentru hahami lângă şcoli, feredeul (baia publică) şi ţintirimul (cimitirul)” scutite de taxă („bezman”). O prevedere financiară a marcat şi arhitectura specifică târguşorului: „fiecare poate expune marfa în faţa casei; dacă o face la capătul uliţei sau în „medean”, plăteşte proprietarului o taxă. Încă se mai păstreză câteva case, „pe uliţa mare”, care au intrarea, direct din drum, spre ceea ce a desemnat afacerea familiei, prăvălia, atelierul, cârciuma, biroul ş.a., după care urmau spaţiile anexe, specifice unei economii semi-urbane şi de locuire.

Odată cu înfiinţarea consulatelor străine din Iaşi (prusac, austriac, francez, rus), la sfârşitul secolului XVIII-începutul celui următor, evreii dobândeau dreptul de a se pune sub protecţia acestor agenţii, devenind „sudiţi”, adică supuşi străini (cei care nu erau sub protecţie străină erau numiţi „raiale”, având un statut juridic şi fiscal diferit). Numărul lor a crescut decisiv după 1829, când comerţul extern al Ţărilor Române era scos de sub tutela monopolului otoman, iar şansele de a prospera creşteau simţitor.

Analizându-se evoluţia oraşelor din Moldova de până la Prut, s-a constatat faptul că în intervalul 1800-1850 apăruseră aproximativ 60 de târguri noi; acestea pot fi disociate în două categorii:

1. „centre urbane” cu o vechime respectabilă (din această categorie face parte şi Târgu Frumos);
2. târguri, ca centre semiurbane, cu activităţi monofuncţionale, categorie căreia îi aparţine şi Podu Iloaiei. Ultimul exemplu este rezultatul afluxului imigraţionist de după 1820, un caz grăitor al extinderii târgurilor pe direcţia nord-sud, către Iaşi.

Pe lângă întreg comerţul ambulant, micile târguşoare evreieşti au îndeplinit rolul acumulatorului de mărfuri de primă necesitate, colectînd cereale, produse lactate, vite şi ceea ce se obţinea din sacrificarea acestora. Evreii se organizau în bresle conduse de staroşti, principalele ocupaţii fiind negoţul, crâşmăritul, camăta (mai ales evreii originari din Imperiul Otoman), meşteşugurile, transportul şi arendarea izvoarelor de păcură. Prezenţa în mediul rural era redusă, din pricina imposibilităţii de a deţine terenuri agricole, chiar a alungării evreilor din sate. Prin urmare, se concentrau în târguri şi oraşe, unde comerţul avea, într-adevăr, şanse de reuşită.

În 1832, evidenţele pentru Podu Iloaiei („Podeloi” în idiş) indicau 570 de locuitori stabili, dintre care 252, adică 44,21% erau evrei. La aceeaşi dată, în Târgu Frumos trăiau 2.035 de suflete, evreii fiind doar 399, adică 19,60%. Conform recensămintelor din 1859 şi 1899, ponderea acestei populaţii era mai însemnată, aproape de 50%, în oraşele mari ca Iaşii, în cele mai mici, cum ar fi Târgu Frumos, numărul lor ajungînd doar la aproximativ 26,2%. În perioada 1803-1899, populaţia evreiască din Târgu Frumos a crescut de la 280 de oameni în 1803, la 396 în 1820, ridicîndu-se la 479 în 1831, apoi la 524 în 1838 (un salt evident la 1.258 de persoane în 1859 şi, în cele din urmă, la 2.107 în 1899).

În acelaşi interval de timp (1803-1899), comunitatea din Podu Iloaiei avea o evoluţie ceva mai lentă, trecînd de la 284 de evrei în 1831, la 480 în 1838, pentru a ajunge la 996 în 1859, abia la 1.692 de membri în 1899. Conform catagrafiei din 1845, din cele 964 de familii înregistrate în Târgu Frumos, 225 erau evreieşti, iar în Podu Iloaiei, din totalul de 363 de familii cunoscute, o pondere apreciabilă, mai precis 220, o aveau cele evreieşti. Creşterea este vizibilă şi la începutul secolului XX; în 1912, ca să oferim doar un exemplu, Târgu Frumos adunase 1900 de evrei, ceea ce echivala cu 38% din populaţia oraşului. În 1845, în Podu Iloaiei existau 240 de contribuabili evrei şi 143 creştini. Din rândurile evreilor, 129 erau negustori, 40 meşteri, 2 calfe, 6 de alte profesiuni, iar restul bătrâni, văduve etc. După un tabel al „străinilor”, alcătuit în 1898, structura profesională a evreilor din Podu Iloaiei era următoarea: 4 bărbieri, care puneau şi lipitori; 8 birjari care duceau călătorii spre gară, la Iaşi sau la Târgu Frumos; 6 cotiugari, care transportau mărfuri în târg şi în afara lui; 3 belferi, dascăli auxiliari, care erau angajaţi la cei 4 „melamdin”, „dascăli de azil confesional”; un blănar şi 13 cojocari; 3 boiangii, căutaţi şi de ţărani pentru vopsitul lânii; 3 brutari şi 2 covrigari care îşi coceau produsele conform prescripţiilor iudaice; 2 casapi de carne cuşer; 2 butnari care făceau doage pentru butoaie; 2 ciubotari, 12 cizmari; 28 de croitori şi 8 croitorese care lucrau pentru oamenii simpli (cei bogaţi făceau comenzi la Iaşi); 11 potcovari şi fierari, 2 rotari evrei; 4 negustori de peşte, 203 comercianţi etc.

Câtă vreme evreii trăiau, practic, de pe urma zilelor de târg şi iarmaroc, recoltele slabe şi crizele economice au condus la fenomenul emigrărilor în America: la 16 iulie 1900 plecau din Podu Iloaiei 400 de evrei. În urma emigrărilor din 1900-1901 şi 1905-1906, Podu Iloaiei mai avea, în 1910, 1.895 de evrei, reprezentînd cam 68% din totalul populaţiei. Ca ocupaţii, se înregistrau: 187 de comercianţi, 15 croitori, 20 de cizmari, 8 fierari, 3 tâmplari, 175 de alţi meseriaşi (dogari, tinichigii, birjari, căruţaşi, frizeri, britari, cafegii, vopsitori, hamali, funcţionari etc). Ca urmare a scumpirii alimentelor şi a crizei de numerar din anii 1923-1924, iarmarocul din Podu Iloaiei înceta să funcţioneze, cel din Târgu Frumos nu dădea nici el rezultate, oamenii întorcîndu-se acasă cu mărfurile (nu se găseau cumpărători).

În 1925, se înfiinţează, oficial, comunitatea evreilor din Podu Iloaie, cu statute proprii de funcţionare. Recensământul populaţiei din 1930 indica, la Podu Iloaiei, 1.601 de evrei, reprezentînd 40,4% din totalul populaţiei. Scăderea faţă de 1910 se datora războiului, epidemiilor aduse de acesta, dar şi exodului în oraşele mai mari. Nu este de mirare că, în 1941, comunitatea evreiască din Podu Iloaiei număra doar 1.454 de suflete, însumînd 37% din numărul total al locuitorilor. Cele întâmplate în timpul Marii Conflagraţii Mondiale, inclusiv evacuarea forţată, la Iaşi, în 1942, a unei mari părţi a locuitorilor evrei din Podu Iloaie (în ciuda protestelor autorităţilor locale, care se temeau de ruinarea economică a comunei) a scăzut drastic ponderea lor, statistica din 1947 neînregistrând decât 300 de persoane; dar şi aceşti evrei au plecat, în alte oraşe sau chiar în alte ţări, astfel încât, prin 1965 se mai aflau în târg doar câţiva bătrâni.[1]

Sentimentul apartenenţei la comunitatea evreiască din Podu Iloaiei era întreţinut pe baza asociaţiilor de ajutor reciproc/a unor societăţi cu scop filatropic. Una dintre ele, semnalată în1882, oferea atât medici cât şi medicamente gratuite. În 1889, era cunoscută, ca activînd de mult timp, o altă societate pentru „îmbrăcarea copiilor săraci” („Tomhei ani’im”) iar în 1894 se înfiinţase şi o societate de tineri, „Achim”, care, urmărind asistarea săracilor, a donat şcolii comunităţii unele obiecte de mobilier. Dintre activităţile de binefacere mai amintim preocuparea de ajutorare a lehuzelor sărace (Societatea „Ida Strauss”), creată în 1912, precum Societatea filantropică de doamne şi domnişoare „Baroneasa Clara de Hirsch”, apărută în 1919. Sub auspiciile sionismului (prima secţie de „Hoverei Sion” se întemeia, în 1891, fiind urmată de cercul „Carmel”, în 1901, apoi de secţia „Macabea” în 1902) se organizau multe manifestări culturale: cercuri de lectură, biblioteci cu lucrări în idiş, română şi germană, conferinţe despre istoria evreilor, şezători literare, cursuri de ebraică, prezentarea unor piese de teatru. După Primul Război Mondial, când aceste activităţi vor fi interzise, vechea secţie sionistă îşi relua activitatea cu tradiţionala serbare de Hanuca. Vor fi redeschise cursurile de ebraică, se vor strânge noi fonduri şi se organizează o grădiniţă. În anii ’20 ai secolului trecut mai luau fiinţă o asociaţie sportivă (1922), o alta numită „Macabi” (1922) care a organizat festivaluri literar-artistice, clubul „Iavne” (1926) – cu o secţie de şah.

[1] Unul dintre ei, fierarul Avram, mergea în fiecare sâmbătă şi se ruga în vechea sinagogă. Săptămânal, comunitatea din Iaşi i-a trimis bătrânului Avram câte un haham care să îi taie o pasăre, până când acest efort nu a mai fost necesar, ultimul evreu din Podu Iloaiei stingîndu-se odată cu istoria de un veac şi jumătate a comunităţii sale.

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

Despre Norman Manea, Casa Melcului (II)

Publicat de Nicolae Tomescu, 14 august 2016, 19:43

Pe alocuri, Norman Manea are convingerea că trebuie folosită „cheia modelului cultural tradiţional”: „România a fost ultima ţară din Europa care a acordat drepturi legitime evreilor, abia în 1923; în situaţii de criză, această încetăţenire avea să fie, ulterior, pusă din nou în discuţie sau chiar revocată. Se pare că un nu ştiu ce, irepresibil, s-a perpetuat, tulbure şi viclean, în conştiinţa şi inconştientul unor intelectuali români (…)[9]. Acest lucru îl apropie de alt mare scriitor: Andrei Oişteanu. Potrivit ultimului, antisemitismul popular (inconştient şi pasiv) a influenţat antisemitismul intelectual (conştient şi activ). Preluarea (sau, dacă vreţi, migrarea) clişeelor dintr-un mediu cultural în altul s-a făcut pe următorul traseu: „tradiţional şi rural – cult şi urban – reformulare, reactivare, ideologizare, multiplicare, retransmitere prin presă (în spaţiul cultural care l-a generat)”[10].

Tocmai circumstanţele care, aparent, trebuiau să ne „întoarcă” la ideea că verdictul subiectiv (sub forma concluziilor) reprezintă o fatalitate, ajută să ne construim alt „sfârşit”. Istoria, filosofia etc. au nevoie şi de verdicte, dar mai ales de criteriile în numele cărora se poate da un verdict. Cu alte cuvinte, există ceva mai important decât verdictul şi anume drumul către el. Ceea ce îi dă preţ, de fapt, este demonstrarea probelor, motivarea. Deşi sentinţele ar putea fi de temut, cu rol inhibitor asupra „dezbaterii post-referat”,  este bine să credem că numai procesul critic îl face util. Să începem, deci, lupta cu propriile noastre prejudecăţi. Dar tocmai în autoritatea criticii se află şi vulnerabilitatea ei. Pe de o parte, unii vor fi tentaţi – atunci când verdictul este defavorabil (persoanei, grupului, naţiunii etc.) – să-l conteste, acuzînd subiectivitatea sau „apartenenţa” criticului (negînd critica însăşi). Pe de altă parte, fascinat de puterea cu care este investit, criticul poate deveni victima puterii sale. Nelimitîndu-şi singur puterea, nu-şi va limita nici complexele. Ar merita să reflectăm asupra acestui paradox. Norman Manea o face…

După 50 ani de paradigmă antifascistă, combinată cu antisemitism şi naţional-comunism, Estul a fost (poate chiar mai apare) nepregătit (nu în ultimul rând, suspicios) pentru confruntarea cu trecutul pre-comunist. Cei mai mulţi nu au putut să înţeleagă, de aici ideea „atacului instrumentat de Occident la memoria traumatică a comunismului”, negarea Holocaustului (în unele cazuri)[11], exacerbarea Gulagului[12]; sfârşitul comunismului în 1989 a coincis cu o întreagă serie de comemorări legate de evenimentele anilor 1939-1945. Aşa cum puţini au înţeles dorinţa vesticilor şi speranţa lor că Estul, până atunci interzis, ar putea completa prin documentele din arhive viziunea asupra Holocaustului şi ar putea face comemorările, prin accesul direct la „siturile” originale ale crimei, mai veridice şi directe[13]. În Europa de Est, implicarea permanentă a factorului politic a făcut ca imobilismul să reprezinte caracteristica de bază a studiilor raportate la Holocaust. Înainte de 1989, confiscarea, de către R.D.G., în primul rând, a tradiţiei proletare antifasciste, a făcut posibilă stigmatizarea/culpabilizarea Germaniei Occidentale şi – în Ungaria, Polonia, România, state-satelit sau aflate sub ocupaţie nazistă –, a câtorva politicieni colaboraţionişti, intelectuali catalogaţi drept „marginali” şi „grupări fasciste”. Uciderea în masă a evreilor a reprezentat în istoriografia din fostele state comuniste un subiect mai curând tolerat şi chiar şi atunci tratat de plano drept o problemă strict germană. Dacă în Vest se poate vorbi despre reprimarea instrumentalizată politic a memoriei, în ţările din Est inexistenţa acesteia timp de aproape cincizeci de ani pare a constitui principalul obstacol în calea celor interesaţi de subiect. În linii generale, perioada post-comunistă nu a dus la o perfecţionare sistematică a situaţiei în acest caz particular. Dispariţia „Cortinei de Fier”, diminuarea interesului pentru Războiul Rece şi studiul Comunismului, au creat spaţiul necesar extinderii studiilor legate de Holocaust şi rolului jucat de regimurile din ţările Europei de Est. O reacţie pozitivă a existat însă mai curând în mediul academic occidental, printre istoricii evrei (Norman Manea nu absolutizează: „Frustrările îşi caută eşaparea. Naţionalismul este vechea, prosteasca, bine întreţinută şi mereu tânăra, hârcă bătrână, codoşită la toate. Naţionalism există peste tot. Şi în Vest. Antisemitism există şi în America”). Lipsa de detaşare a majorităţii elitelor din fostele ţări comuniste, dispariţia optimismului iniţial şi înlocuirea lui cu panica întreţinută de „intelighenţie” şi birocraţia de stat au dus, timp de aproape un deceniu, nu doar la respingerea dezbaterii şi a noilor perspective asupra Holocaustului ci chiar la catalogarea lui drept o „invenţie evreiască”, menită a stigmatiza şi reduce considerabil din „mândria naţională” şi „valoarea simbolurilor îndelung oprimate”. Negarea Holocaustului şi refuzul exorcizării, limitarea dezbaterii la cazul Germaniei în baza argumentului oferit de absenţa în celelalte cazuri a rasismului biologic, a orientării ideologice antisemite de tip monomaniacal specifică naziştilor, victimizarea competiţională a propriei naţiuni şi banalizarea uciderii în masă a evreilor prin intermediul Gulagului, a „Holocaustului roşu,” nu mai pot reprezenta „soluţii”[14]. „Merită reamintite (…) cuvintele scrise înaintea morţii de Petru Creţia, pe care le-am citat şi în eseul meu despre Sebastian: Cunosc personaje publice care, afişând o etică impecabilă, o ponderaţie înţeleaptă şi, la unii, însoţită de o anume pompoasă solemnitate, sunt capabili, în privat, uneori chiar şi altfel, să facă spume la gură împotriva evreilor, aici şi acum. Nu cred că este o situaţie nouă. Este ceva vechi-nou, doar că, aşa cum spunea Petru Creţia, „cel mai monstruos, după Holocaust, este persisitenţa, fie şi minimală, a antisemitismului”[15].

Iată de ce Casa Melcului (Dialoguri) reprezintă mai mult decât un episod; atâta timp cât pasajele pot provoca conştiinţa critică a cititorilor este ilustrarea faptului că lumea trebuie pregătită pentru un alt tip de abordare a problemelor, o trimitere la imaginea celuilalt – ceea ce contribuie la formarea cunoştinţelor despre alţii, dar şi despre noi înşine, o expunere profitabilă, întrucât nu rămâne suficient să judeci decât dacă procesul critic se transformă în problemă de interioritate ce defineşte (ar trebui să defi­nească) societatea românească.

Iași, articol din 2006,

pe vremea când Leon Volovici era Profesor Universitar Doctor, Director Cercetare la Centrul Internaţional de Studiere a Antisemitismului,

Universitatea Ebraică din Ierusalim     

[1] Într-adevăr, România era (în secolul XIX, apoi în perioada interbelică) în „topul” primelor trei state cu cea mai mare populaţie evreiască şi în privinţa procentului evreilor raportat la întreaga populaţie. De aceea cred, precum Lucian Boia, că „pierzându-şi evreii, românii au pierdut (…) o parte din sufletul românesc” (România. Ţară de frontieră a Europei, Humanitas, Bucureşti, 2002, p. 196).

[2] „Prejudecăţile rămân, urile persistă. Rădăcinile creştine ale antisemitismului sunt mai viguroase în România. În cazul celei mai bune ipoteze, evreul rămâne străinul, chiar dacă a trăit de mai multe secole în Bucureşti, sau la Iaşi, ori în alte oraşe din România. Evreii sunt percepuţi ca o entitate străină, ameninţând omogenitatea şi însăşi existenţa poporului român. Nefericiţii evrei cumulează: ei sunt în acelaşi timp jidanii împuţiţi dispreţuiţi şi creaturile diavolului; invidiaţi, temuţi pentru inteligenţa lor şi pentru puterea lor financiară. Apărarea lor este considerată o presiune inadmisibilă a puterilor occidentale, ele însele iudaizate.” – Carol Iancu, op. cit., p. 7.

[3] Nici mie nu mi se pare un merit să nu ucizi şi voi considera întotdeauna o crimă să ucizi (inclusiv prin indiferenţa faţă de semenul tău). Negarea sau minimalizarea actelor profund negative este incorectă şi nu ne foloseşte.

[4] În trecut, imaginarul comploturilor era dominat de figura evreului. Despre evreu s-a crezut că manipulează, din spatele scenei, oameni şi lucruri. Confuzia între indivizi, jocul metonimic dintre individ şi statul naţional, i-a ajutat pe tot felul de indivizi să dezvolte o ură nediferenţiată şi distrugătoare, orientată atât împotriva statului cât şi a indivizilor. Teoriile conspiraţiei sunt gnoze, de aceea sunt populare. Creează impresia unei cunoaşteri rapide, profunde şi definitive. Cel care demască un „complot” crede că a înţeles realitatea în profunzimea sa, că a descoperit principiul teist după care se întâmplă lucrurile. Conspiraţionismul este un populism nu doar pentru că simplitatea îl face accesibil mulţimii, ci şi pentru că apelează mai curând la emoţii, sentimente, decât la raţiune. Anti-evreismul din România interbelică (având rădăcini în epoca modernă) se traduce într-un set de idei rudimentare recurente, mai mult, într-un evantai de aversiuni, complexe de inferioritate, frustrări. Modalitatea în care este interpretată poziţia evreului lucrează în folosul coagulării acestui scenariu conspiraţionist. Românii nu au creat scenariul, dar s-au lăsat incluşi – cu rol prescris şi, se pare, imposibil de modificat. Anti-evreismul, ca ideologie, îndeplinea funcţii vitale pentru anumite comunităţi sau grupuri…

[5] Într-un fel de oglindă, ideile lui Norman Manea – despre perioada postbelică: „Printre comunişti se aflau şi evrei, bineînţeles; proporţia lor era importantă, poate, în efectivul general al comuniştilor, dar reprezenta un procentaj extrem de redus faţă de ansamblul populaţiei evreieşti. Cum spunea cineva: între comunişti erau mulţi evrei, dar între evrei erau puţini comunişti. Aveau să devină, însă. Unii din convingere şi naivitate, alţii din oportunism, cum s-a întâmplat şi cu românii ne-evrei.” Norman Manea, Casa Melcului (Dialoguri), Editura Hasefer, Bucureşti, 1999, p. 34.

[6] Plasate sub semnul revendicării lui numerus clausus. Adevărat, intelectuali de mare talent şi renume au simţit nevoia unei voci comune cu studenţii exaltaţi; Nicolae Iorga îi face pe arendaşii evrei răspunzători de revolta ţărnească din 1907; biserica ortodoxă manifestă atitudini şi comportamente aflate în imediata apropiere a delirului; liberalii contribuie la agitarea “economiceşte-interesată” a spiritelor; Partidul Naţional Ţărănesc nu refuză întotdeauna tentaţia demagogică; din nefericire, ideologia care dinamitează creştinismul şi drepturile elementare ale fiinţei umane şi-a găsit sprijinul în politica unor guverne interbelice. Numerus clausus a fost impus în profesiile medicale pe vremea când medicii evrei erau numeroşi; li se interzice absolvirea facultăţilor, baroul de avocaţi fiind supus aceloraşi reguli. Se succed manifestaţii violente, îndeosebi la Oradea Mare şi la Cluj; evreii de vârsta a treia au fost molestaţi, magazinele prădate, pentru a nu mai vorbi despre asasinarea unor oameni politici români. O atmosferă de teroare în care Legiunea Arhanghelului Mihail şi Garda de Fier stăpânesc, de facto, situaţia.

[7] Carol Iancu prezintă, în ordine cronologică, 13 măsuri luate în 1937 şi care urmau să concretizeze politica primatului etnic.

[8] Norman Manea, Casa Melcului (Dialoguri), Editura Hasefer, Bucureşti, 1999, p. 30.

[9] Ibidem, p. 220.

[10] Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european (ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Humanitas, Bucureşti, 2004, lucrare supradocumentată, empatică şi critică; urmăreşte trecerea prejudecăţilor din mediul tradiţional şi rural în cel cult şi urban, supravieţuirea câtorva stereotipuri, dispariţia altora, originea, evoluţia în timp, răspândirea clişeelor care compun portretul fizic şi moral al „evreului imaginar”, evaluarea diferenţei faţă de portretul „evreului real”, modul în care legendele, credinţele mitologice, superstiţiile, tradiţiile populare, iconografia şi textele creştine (canonice şi apocrife), cunoştinţele insuficient digerate, fobiile şi prejudecăţile reflectă distanţa substanţială dintre cele două portrete etc.

[11] „Am citit stupefiat, acum câţiva ani, într-o publicaţie”, include Norman Manea – Casa Melcului (Dialoguri), Editura Hasefer, Bucureşti, 1999, p. 15 şi urm., „un articol semnat Nicolae Minei, în care se spunea, textual: deportările dincolo de Nistru, efectuate de autorităţile antonesciene, nu au avut drept scop, fie el mărturisit sau ascuns, exterminarea celor în cauză”. “Mi-ar fi imposibil să urmez speculaţiile publicistului de azi şi când menţionează în 1943 şi 1944 un alt fapt unic în analele celui de-al doilea război mondial: readucerea în ţară a tuturor supravieţuitorilor”.

[12] „Ambii termeni, Holocaust şi Shoah au în vedere catastrofa în care a culminat situaţia poporului evreu între naţiunile lumii, cu lunga sa istorie de persecuţii şi masacre, al căror apogeu industrial a fost înfăptuit de nazişti şi colaboratorii lor. Fireşte, acest genocid nu este singurul din istorie, nici singurul din istoria ultimului secol. Sunt şi altele, teribile toate, în diversitatea şi amploarea ororii. Nu mi se pare că ele ar trebui să devină, însă, toate, variante, altfel colorate, ale aceleiaşi denumiri: Holocaustul negru (al sclavilor negri din America), Holocaustul roşu (Gulagul), Holocaustul galben (China sub teroarea maoistă, Cambodgia sub cea polpotistă), Holocaustul verde (Rwanda). Termenul de Gulag (…) numeşte cu exactitate genocidul organizat de serviciile birocratice de teroare ale sistemului sovietic, valabile şi pentru Europa de Est, fireşte. Asta nu înseamnă deloc că Gulagul, cu milioanele sale de victime, a cărui istorie sângeroasă şi macabră este doar parţial scrisă şi va fi completată, cu siguranţă, în anii următori, ar fi, cumva, datorită specificităţii numelui, de importanţă secundă, cum nici celelalte mari tragedii omeneşti nu sunt. Nu despre asta este vorba. Tocmai din respect pentru victime şi din respect pentru contextul istoric distinct, trebuie păstrată o anume specificitate.” Ibidem, pp. 226-227.

[13] „Există”, spune – în contextul paginilor 43 şi 44 – Norman Manea, „nişte interesante rapoarte germane din timpul războiului, ale armatei germane, adică, în care sunt sever calificate abuzurile şi cruzimea autorităţilor române faţă de evrei (…) Un paradox, fireşte, pentru că nimeni nu a făcut mai mult rău decât nemţii. Dar ceea ce îi contraria şi irita pe nemţi era lipsa de lege, de ordine (…) Dar n-ar trebui să credem că a fost doar asta. Au existat şi acte încă mai frenetice, deschise, de bestialitate. De pildă, pogromurile de la Iaşi şi Bucureşti”.

[14] Mai mult, din punct de vedere istoriografic, nu ar contribui decât la continuarea izolării, la perpetuarea unor stereotipuri şi înţelegerea deformată a fenomenului politic ce a condus către imensa monstruozitate a secolului XX.

[15] Norman Manea, Casa Melcului (Dialoguri), Editura Hasefer, Bucureşti, 1999, pp. 222-223.

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

Despre Norman Manea, Casa Melcului (I)

Publicat de Nicolae Tomescu, 14 august 2016, 19:36

Casa Melcului (Dialoguri), Editura Hasefer, Bucureşti, 1999

Orgoliul celor mici constă în a vorbi totdeauna despre persoana lor. Iată de ce prefer oamenii înzestraţi care înţeleg spiritul altora, fără a-şi anula personalitatea. Cazul lui Norman Manea…

Din start, nu împărtăşesc – în întregime – punctul de vedere referitor la semnificaţia interviului: „a devenit (…) un fel de de interogatoriu public, manipulat adesea publicitar pe piaţa valorilor excesiv fluctuante, fie ele culturale sau politice sau de orice fel.”[1]. Dar nu este viaţa cu atât mai interesantă cu cât are parte de întruchipări diverse, autentice, pline de conţinut şi de sensuri adevărate – fie că ne plac, fie că nu ne plac? În înfăţişarea aspectelor, comode sau incomode, cel care iniţiază interviul are soluţiile sale. După cum dezbaterea reprezintă un tip de discuţie (conversaţie cu o componentă argumentativă puternică) între persoane care nu au aceeaşi părere în legătură cu un anumit subiect şi care se desfăşoară, de cele mai multe ori, într-un cadru prestabilit.[2] Eterogenitatea audienţei determină eforturi pentru captarea, menţinerea şi convingerea acesteia de către participanţii la interacţiune. Dezbaterea nu vizează întotdeauna obţinerea consensului/acordului. Astfel, ea se opune discuţiei (dialog în care interlocutorii caută cu bună credinţă şi fără parti pris cea mai bună soluţie a unei probleme controversate, iar fiecare parte este gata să-şi modifice părerea dacă i se aduc argumente relevante). Dar dezbaterea este diferită de ceartă, în sensul că obiectivul real al părţilor aflate în interacţiune este de a impresiona o a treia parte, judecător sau auditoriu, care se va pronunţa asupra valorii argumentelor utilizate. Tot spre deosebire de ceartă, dezbaterea este condusă de reguli stabilite, în general, la început.[3]

Norman Manea preferă dialogul. „Chestiunile abordate rămân, în general, pe conturul – dacă nu şi în miezul – problematicii culturale, chiar şi atunci când aceasta este constrânsă de conjunctura social-politică să-şi submineze stricta fidelitate faţă de ea însăşi.”[4] Dialogurile confirmă, cu adevărat, o solidaritate interogativă mai adâncă şi regăsesc o coerenţă tematică. Spre exemplu, în meta-tema, apăsat literară şi excesiv existenţială, a exilului „rămân lizibile (…) şi noaptea pe latura lungă a Holocaustului şi surdina deopotrivă elegiacă şi sardonică a captivilor coloniei penitenciare comuniste…”[5]

În general, istoricii au fost obişnuiţi să studieze tema supusă cercetării prin departajarea naraţiunilor simplificate şi investite cu sens, ignorînd ansamblul în favoarea particularului. Spre deosebire de mai vechea orientare, Norman Manea apreciază că o istorie a confluenţelor ne va putea arăta cel mai clar semnificaţia într-un perimetru mai larg, va ajuta la corecta înţelegere a rolului său de „pol aglutinator”[6]. O istorie care se cere privită, deopotrivă, sincronic şi diacronic, etnografic şi pragmatic, desfăşurîndu-se, ca timp şi spaţiu, între popoare, civilizaţii, culturi, instituţii, evenimente, împrejurări geografice, politico-spirituale, fiind expresia unei statornice raportări la legile sacre, dar şi a confluenţei continue. Simon Dubnov, creatorul unui moment de vârf al istoriografiei evreieşti, arăta că istoria iudaismului devine imposibil de interpretat dacă stabilim drept obiectiv doar un singur aspect/utilizînd o singură metodă de cercetare; rezultatele, în asemenea cazuri, rămîn întotdeauna inegale[7]. Dincolo de evenimente, nume, exemple din diaspora comunităţilor, am reluat şi comentat, în alte împrejurări, datele/ideile generînd verticalitatea spiritului iudaic, mijloacele morale ale iudaismului, interferate adeseori de luminile elitei, dar şi ale mentalului/culturii populare, istoria evreităţii surprinsă ca o deschidere în care nu primează doar explicaţia, cauzalitatea, determinismul fenomenelor, ci şi înţelegerea stilului de viaţă, individualitatea, realitatea practică etc.[8] Vom corija/depăşi/desfiinţa, la limită, realităţile neconforme prezentului (Norman Manea reamintindu-ne că „oricât am fi marcaţi de trecut, existăm, totuşi, în prezent”? Vom cultiva, drept consecinţă, specia de nihilism ofensiv, alt deghizament tonic al neantului? Sau vom recunoaşte rolul oricărei transcendenţe[9], vom merge mai departe de semnificaţiile livreşti ale unor termeni, de definiţiile care limitează?

Cred că Norman Manea a propus modelul de „investigaţie” serioasă, extinsă în mai multe direcţii şi planuri; cu pretenţia disimulată că paşii dintr-o direcţie vor fi urmaţi de alţii; mai mult, că odată îndrumaţi corect, aceşti paşi spre înţelegere pot fi hotărâtori. Rămâne nevoia permanentă de a fi în legătură cu lumea şi cu realităţile. Singurul personaj antinomic este „Duşmanul“, principiul antiumanist, dintotdeauna, indiferent de înfăţişare, îndreptat asupra „evreului“ şi a „celuilalt“, deopotrivă, chiar dacă pe acesta din urmă nu-l vizează direct/imediat. Duşmanul nevoii de echilibru şi armonie a lumii este extremismul, din orice parte ar veni.[10] Adăugînd o propoziţie afirmativă unui citat dintr-o scriere de Lévinas despre veşnicia poporului evreu („veşnicia se dobîndeşte prin respectul popoarelor“), voi face (aşa cum ne învaţă Norman Manea), implicit, apel la etos[11] şi raţiune către toţi oamenii împărtăşind convingeri umaniste, indiferent cărei etnii şi confesiuni aparţin[12], pentru ca ascensiunea răului în acest început de secol XXI să poată fi oprită. În fond, „De ce e unică drama evreiască, de ce e unic Holocaustul? Cel puţin de la Haskala încoace, evreul a vrut să fie asemenea celor în mijlocul cărora trăia. A vrut să transforme exilul în împărăţie, să prindă rădăcini într-un pământ pe care l-a crezut şi al său. Înjurătura, apoi glonţul şi gazul au venit de la oameni cu care evreul tânjea să semene. Nu de la nişte brute nesimţite a venit şi vine încă înjurătura, ci de la intelectuali subţiri. Nu acuzaţia de omor ritual doare, ci antisemitismul raţional, gândit pe îndelete, la rece, cu aer de teoremă, cu motivaţii sofisticate, socio-economice, acela care identifică motive obiective pentru care eu trebuie să mă simt străin şi să recunosc că sunt, suntem prea mulţi. Toate discursurile acelea care încep cu N-am nimic cu voi, dimpotrivă, am foarte mulţi prieteni evrei şi se încheie cu dar trebuie să recunoşti că. Acel voi care te face să nu mai ştii unde şi cum stai, subtila distincţie dintre români şi buni români”.[13]

Decelarea imaginilor (cele istorice nu pot face excepţie), după gradul de relevanţă, are impact pentru orientarea investigării spre „semnificativ”. Imaginile relevante formează un domeniu pe care Norman Manea vrea să-l cunoască, să-l interpreteze şi să-l evalueze corect. De acest lucru depinde, în mare măsură, modelarea mediului, perspectiva. În afara reflectării unor repere esenţiale ale istoriei[14], scriitorul a încercat numeroase şi binevenite incursiuni prin spaţiul „vieţii naţionale şi internaţionale”. Relaţia cu evenimentele culturale[15], politice, diplomatice etc. induce aspecte contradictorii, descifrează/apropie trecutul şi experienţele (faste, nefaste) de emoţiile şi configuraţiile mentale proprii.

[1] Norman Manea, Casa Melcului (Dialoguri), Editura Hasefer, Bucureşti, 1999, p. 9 (ARGUMENT, New York, octombrie 1999).

[2] Schimbul verbal este organizat şi se supune unor reguli cum ar fi: limite de timp, durata şi ordinea intervenţiilor, numărul participanţilor, tema supusă discuţiei. Dezbaterea are, în general, un public şi un moderator care veghează la buna desfăşurare a interacţiunii verbale. Dezbaterea se caracterizează printr-un dispozitiv enunţiativ mai complex decât cel al schimburilor private: – la un prim nivel, participanţii vorbesc şi ocupă pe rând funcţia de emiţător şi receptor, iar moderatorul, prin intervenţiile sale asigură funcţia de structurare a schimbului verbal; – la un nivel secund, auditorii îi ascultă pe participanţii de la primul nivel şi se limitează la rolul lor de simpli receptori, simultan cu plasarea lor, de cele mai multe ori, la rangul de principali destinatari ai mesajelor.

[3] Practicarea acestui tip discursiv este supusă unei constrângeri, cea de autorizare, de acordare a calităţii; pentru a lua cuvântul trebuie să o faci într-o calitate (vezi satut, rol), să fii reprezentantul unui grup, membru al unei asociaţii etc. Există limite care privesc durata, obiectul, momentul în care poate avea loc; există reguli, reglementări, şi, prin acestea, dezbaterea are un puternic caracter normativ-prescriptiv. Schimbul nu este liber, depărtarea de subiect, abaterea, digresiunea sunt sancţionate prin apeluri la ordine; limbajul dezbaterii are adesea un caracter spontan.

[4] Idem.

[5] Idem.

6 Expresia apare frecvent la Victor Neumann, Tentaţia lui homo-europaeus. Geneza spiritului modern în Europa Centrală şi de Sud-Est, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, p. 83.

7 Simon Dubnov, Istoria universală a poporului evreu (versiune românească de dr. S. Bainglass, Bucureşti, 1946), introducerea la volumul al III-lea unde istoricul evreu expune o posibilă metodologie de lucru, una dintre căile de acces spre cunoaşterea trecutului evreiesc. Aceeaşi imagine veridică a civilizaţiei iudaice, cu focalizarea pe datele importante ale unei faţete identitare, în Istoria hasidismului, I-II, Editura Hasefer, Bucureşti, 1998.

[8] Desigur, nu putem concura, interpune sau analiza comparativ Dialogurile lui Norman Manea cu ambiţiosul eseu Evreul şi Celălalt (de Esther Benbassa şi Jean-Cristophe Attias), care şi-a propus o introspecţie a evreităţii, construită pe jocul de ambiguităţi evreu-celălalt, de la origini până în prezent. Chiar motto-ul cărţii – un fragment dintr-o scriere a lui Samuel Hugo Bergmann (1883-1975) – supune meditaţiei, plecînd de la binecunoscutele citate biblice („Aminteşte-ţi ce ţi-a făcut Amalek“, „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi“), ceea ce Bergmann crede că ar reprezenta două tendinţe fundamentale în iudaism: „izolaţionismul“, respectiv „iudaismul iubirii şi al iertării“. Tendinţe discutabile, deoarece evreii nu s-au izolat, ci au fost izolaţi de-a lungul unei istorii prea încărcate de suferinţă; faptul le-a creat o mai mare receptivitate la suferinţa aproapelui. Semnificativ, în acest sens, este versetul-prolog din Hagada sel Pesah: „Toţi cei flămânzi să vină să stea cu noi la masă”. Ceea ce autorii definesc prin „evreul-celălalt intim“ formează conglomeratul de elemente structural iudaice, ferment pentru dezvoltarea civilizaţiei europene: spirit contestatar împotriva oricăror anchiloze de gândire; reevaluarea noţiunii de timp (activ şi fluid); orientare comportamentistă în filosofie; implicaţii în estetica romantismului, avangardismului ş.a. Eseul este axat pe ideea experienţei stimulative a alterităţii: „Celălalt mă face să fiu ce sunt, îmi permite să mă împlinesc”; „Celălalt“ este raportarea evreităţii la Dumnezeu, la umanitate, la sine; Evreitatea este studiu de caz, întrucât raportările mai sus-menţionate sunt general-valabile oricărei evoluţii umane, individuale şi colective. Vezi Esther Benbassa, Jean-Cristophe Attias, Evreul şi Celălalt (traducere din franceză de Andreea Vlădescu), Editura Est (Samuel Tastet Editeur-2005).

[9] „Dumnezeu are nevoie de oameni. Oamenii au nevoie de Dumnezeu“… Ideea transcende complexa relaţie evreu-celălalt, atingînd esenţa credinţei în sine, indiferent ce nume poartă. Această relaţie capătă mai mare acuitate în situaţii-limită de viaţă; omul nu poate trăi în singurătate absolută. Când nu mai avem pe nimeni, îl simţim accentuat pe Dumnezeu cu noi, lângă noi. Norman Manea pare mai mult fascinat de esenţial, de adevăr, de solidaritate: „Aş prefera ca despre antisemitism să nu mai vorbească evreii. Obositoare tematică, credeţi-mă! Când o tratează evreii, seamănă cu o lamentare, un soi de reclamaţie. Ca şi cum te-ai plânge dirigintelui clasei de răutăţile pe care ţi le fac colegii. Plângerea nici măcar nu se adresează Dirigintelui Divin, prea ocupat, s-ar zice, cu alte treburi decât cu aceea de a face dreptate aleşilor săi. Cui se adresează, atunci? Asistenţei? Dacă ar fi ultragiată, asistenţa ar reacţiona de la sine, presupun. Nu prea s-a grăbit să reacţioneze, să recunoaştem”. Norman Manea, Casa Melcului (Dialoguri), Editura Hasefer, Bucureşti, 1999, p. 200.

[10] „Antisemitismul, Holocaustul…, conexiunile lor vechi şi noi sunt pentru mine nu doar dureroase, ci şi penibile. În 1981, când am replicat în presă revoltătorului text antisemit Idealuri, publicat nu întâmplător în revista Săptămâna, am parcurs stări contradictorii. Sentimentul neplăcut că tocmai eu, ca evreu, dau replica, în loc s-o facă un scriitor ne-evreu sau mai mulţi. Simţeam, în acelaşi timp, că, dacă n-o face nimeni, trebuie să-mi asum eu riscul. Era o obligaţie, nu doar a respinge o detestabilă provocare şi incitare antisemită, ci a atrage atenţia asupra degradării atmosferei generale. Antisemitismul este doar una dintre manifestările spiritului primar agresiv, totdeauna în relaţie cu viitoare degenerări sociale care privesc nu numai pe evrei”. Norman Manea, Casa Melcului (Dialoguri), Editura Hasefer, Bucureşti, 1999, pp. 28-29 (NU SUNT UN SCRIITOR AL HOLOCAUSTULUI).

[11] Chiar dacă, în urmă cu ceva timp, criticul Lucian Raicu a remarcat un „patos al neresemnării” în literatura scriitorului, „chinuitor de atentă la tot ce se întâmplă şi, mai ales, se poate întâmpla (…)”; Ibidem, p. 30.

[12] Atenţie însă! La pagina 218 a cărţii des amintite, ideea comună aparţinându-le celor intraţi în dialog – Norman Manea şi Edward Kanterian: „Mă irită în această dezbatere faptul că până şi pe plan terminologic se arată o diferenţă nepusă la îndoială, între români, pe de o parte, şi evrei, de cealaltă. În Germania este considerat, între timp, drept political incorrect a se vorbi despre evrei şi germani, deoarece evreu înseamnă o credinţă comună, pe când german (adică român) priveşte cetăţenia. Poţi fi evreu român sau român creştin, dar nu, simplu, român sau evreu.”

[13] Liviu Ornea („Observator cultural”, 29 iunie-5 iulie 2006).

Norman Manea cultivă nuanţe care nu trebuie transformate, nicidecum, în replică la articolul citat, ele doar întregesc: „Au reapărut, acolo unde era mai greu de crezut, clişeele naţionaliste, abil şi inabil cosmeticizate de un elitar limbaj democratic. Invocarea Gulagului drept contra-argument la Holocaust, şocanta insinuare privind monopolul evreiesc al suferinţei (adăugat, iată, la monopolul financiar şi politic al dominaţiei evreieşti mondiale (…)” – Norman Manea, Casa Melcului (Dialoguri), Editura Hasefer, Bucureşti, 1999, p. 11.

[14] Vezi paginile 30-31, 41-48, 61-62, 194-228 ş.a. din op. cit.

[15] Norman Manea, la pagina 209 şi urm., propune aceeaşi cale precum în colecţia de eseuri Despre Clovni: din experienţa personală obţine un model general de interpretare a relaţiei putere-cultură.

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

Povestea României. Județul Alba

Publicat de Nicolae Tomescu, 12 august 2016, 11:29 / actualizat: 15 august 2016, 20:19

De fapt, Iași – Suceava – Maramureș – Bistrița Năsăud – Cluj – Alba – Hunedoara – Sibiu – Brașov – Covasna – Harghita – Neamț – Iași ar oferi, mai curând, impresia unei curbe plană închisă, pentru care suma distanțelor oricărui punct al său la două puncte fixe pare întotdeauna constantă. Curba aproape perfectă ar fi reprezentată de trasele Suceava – Neamț – Bacău – Vrancea – Buzău – Prahova – Dâmbovița – Argeș – Vâlcea – Gorj sau/și Botoșani – Iași – Vaslui – Galați – Brăila –, fascinantul „ocol” Tulcea – Constanța –, Ialomița – Ilfov – București – Călărași – Giurgiu – Teleorman – Olt – Dolj – Mehedinți, de aici, în ambele situații invocate, „cercul se închide” prin Caraș Severin – Timiș – Arad – Bihor – Sălaj – Satu Mare – Maramureș – Bistrița Năsăud…

***

Dacă înaintăm (s-ar putea spune și… coborîm) în județul Alba, învecinat cu județele Cluj și Mureș la nord, Sibiu la est, Hunedoara la sud-vest, Arad și Bihor la nord-est, lucrurile sunt mai puțin limpezi. Ne apropiem tot mai mult de viața chinuită, deci și de taine. Frumuseți naturale (să nu ratați Valea Arieșului, noi încă purtăm regretul nestins; altă atracție, situată la 3 km de Sebeș, pe drumul ce leagă localitatea semi-urbană de satul Daia Română, în partea de nord, Râpa Roșie este o rezervație geologică cu o suprafață de 10 ha, cu pereți care au înălțimi cuprinse între 80 și 100 m, cu hăuri care se cască în toate direcțiile posibile; de 60 milioane de ani, apa sculptează în lutul colinei, zămislind tot felul de coloane, turnuri, piramide, toate într-o nuanță a culorii roșie; aceeași apă de ploaie formează pârâiașe sângerii, iar acestea se prăvălesc în fundul văgăunilor cu un zgomot care îți dă fiori; când cobori spre pod, peste apa Secașului, ți se dezvăluie tuneluri săpate de ploaie, care, în timp, se surpă și formează șanturi de mari dimensiuni NOTA)… spuneam că frumusețile naturale ale județului Alba se întretaie cu munții ușor despuiați și cu un podiș/câmp placid. „Detunatele” (1200 m), la 20 km de Abrud, cu două vârfuri mai importante din bazalt, la o oră de Bucium (DN 76/74 Oradea-Ștei-Câmpeni-Abrud-Bucium) sau DN 75/74 (Cluj-Turda-Câmpeni-Abrud-Bucium). Pe calea ferată îngustă între Abrud-Vidolm mai circulă trenulețul de munte „Mocănița” cu haltele Abrud, Roșia Montană (Gura Roșiei), Câmpeni, Bistra, Lupșa, Baia de Arieș, Brăzești, Sălciua, Ocoliș, Vidolm (declarat monument istoric). Toate, inclusiv reședința Alba Iulia, moștenesc, prin oamenii săi, un conținut tradițional…

*

„Drumul Regelui” , sau Transalpina, şerpuieşte pe crestele Parângului, de la Novaci (Gorj) până la Sebeş (Alba), dezvăluind o privelişte de vis. Transalpina străbate judeţele Alba, Gorj şi Vâlcea pe o distanţă de 148 de kilometri, iar în punctul cel mai înalt, în Pasul Urdele, şoseaua atinge cota de 2.145 de metri, depăşind, cu peste 100 de metri, Transfăgărăşanul. Calea accesului peste munţi, către Transilvania, a fost construită în timpul romanilor, având o importanţă strategică, modernizată, parţial, în perioada interbelică, prin dispoziția Regelui Carol al II-lea. După 1989, când a început construcţia vilelor la Rânca, zidurile de sprijin ale drumului au fost desfiinţate, din cauza faptului că piatra a fost folosită la ridicarea clădirilor…

NOTA

Am fost atent și la surparea drumurilor… aceasta s-ar fi produs din cauza unei sonde de la Salina Ocna Mureș (sondă care trece pe sub pământ)…

Evreii din România 1919-1938. De la emancipare la marginalizare (III)

Publicat de Nicolae Tomescu, 11 august 2016, 08:07

Antisemitismul a fost repus în discuţie şi prin intermediul faptelor din perioada anterioară, Carol Iancu urmărind mai multe faze ale procesului de degradare politică,   într-o ţară ale cărei fundamente naţionale şi istorice ne apar astăzi ca fragile; cartea redă, în mod explicit, o evoluţie (altminteri ecranată sau mai puţin vizibilă) şi propune un tablou paradigmatic al respingerii evreilor de către Europa contemporană. Trebuind să facă faţă angajamentelor luate la Conferinţa de Pace, propriei sale legislaţii, principiilor democratice, dar şi involuţiei internaţionale, România nu ar predispune la individualizarea antisemitismului său[8]. Au avut românii o înclinare antisemită? Dacă da, s-a circumscris antisemitismul lor unei civilizaţii creştin-europene care imprima în imaginarul colectiv tratarea evreului ca străin? Pe cale de consecinţă – a fost antisemitismul o maladie europeană, nu una specific românească? ­Legitimat ştiinţific prin propriile contribuţii şi în „prefaţa” lui Pierre Guiral[9], Carol Iancu pleacă de la „exemplul românesc”, pe care îl situează „sub o lumină crudă”[10], întâlnindu-se cu problematica majoră a istoriei evreieşti contemporane (anume acţiunea politică şi percepţia îngrijorată a sporirii primejdiei). La pp. 269-270, se afirmă: „Vechilor invective li s-au adăugat, o dată cu naşterea României Mari, noi plângeri. După 1919, antisemitismul s-a preschimbat, după opinia noastră, în vectorul naţionalismului român, din cauza contextului iritant al unei variate palete de minorităţi naţionale căutând a-şi păstra individualitatea. În Basarabia, evreii au fost făcuţi răspunzători de progresele comunismului, iar conspiraţia iudeo-bolşevică – acuzaţie deloc originală”[11] – a fost de atunci înainte şi în mod permanent lansată împotriva lor şi extinsă la evreii din toate provinciile. „Este neîndoielnic că numeroşi preoţi ai Bisericii ortodoxe române au furnizat cadrele organizaţiilor fasciste, contribuind puternic la întreţinerea obsesiei iudeo-bolşevismului (…) În schimb, în Transilvania, evreii, în mare măsură asimilaţi culturii maghiare (ei au fost recunoscuţi ca cetăţeni începând din 1867 şi primiţi fără discriminare în şcolile ungureşti), au fost acuzaţi de iredentism. Nici una, nici cealaltă din aceste acuzaţii nu erau total lipsite de temei, dar numărul comuniştilor evrei ca şi al evreilor unguri iredentişti a fost minim. Cu toate acestea ele au fost cele două axe constante pe care s-a construit propaganda antisemită după Marele Război.”

Carol Iancu consacră un loc însemnat manifestărilor „mişcării antisemite între anii 1919 şi 1933”, tulburărilor antievreieşti recurente declanşate de unii studenţi începând cu 1922 şi plasate sub semnul revendicării lui numerus clausus. Adevărat, intelectuali de mare talent şi renume au simţit nevoia unei voci comune cu studenţii exaltaţi; Nicolae Iorga îi face pe arendaşii evrei răspunzători de revolta ţărnească din 1907; biserica ortodoxă manifestă atitudini şi comportamente aflate în imediata apropiere a delirului[12]; liberalii contribuie la agitarea „economiceşte-interesată” a spiritelor; Partidul Naţional Ţărănesc nu refuză întotdeauna tentaţia demagogică; din nefericire, ideologia care dinamitează creştinismul şi drepturile elementare ale fiinţei umane şi-a găsit sprijinul în politica unor guverne interbelice. Numerus clausus a fost impus în profesiile medicale pe vremea când medicii evrei erau numeroşi; li se interzice absolvirea facultăţilor, baroul de avocaţi fiind supus aceloraşi reguli. Se succed manifestaţii violente, îndeosebi la Oradea Mare şi la Cluj; evreii „de vârsta a treia” au fost molestaţi, magazinele prădate, pentru a nu mai vorbi despre asasinarea unor oameni politici români. O atmosferă de teroare în care Legiunea Arhanghelului Mihail şi Garda de Fier stăpânesc, de facto, situaţia. După ce, între 1936-1937, guvernul Tătărescu a proiectat o politică de românizare excesivă[13] cabinetul Goga-Cuza marchează apogeul politicii antievreieşti, în ajunul celui de-Al Doilea Răboi Mondial…

[1] Fragment din interviul acordat nouă de Carol Iancu, în octombrie 1994…

[2] Se cuvin remarcate: sursele şi bibliografia de la pp. 277-310 (surse manuscrise şi imprimate, statistici publicate, ziare şi periodice, lucrări tipărite), datarea, abrevierile, traducerile, sumarul tabelelor, sumarul hărţilor, sumarul anexelor, sumarul documentelor, ilustraţiile (pp. 332-358), indicele de nume, indicele geografic (cifrele în italic trimiţând la note şi la surse)…

[3] Ansamblul unor date ar dovedi faptul că, în pofida Legii Angelescu (interpretată de noi nu atât ca o lege antisemită, cât mai ales dovada imixtiunii statului în cele mai diverse domenii ale sistemului educativ particular), comunităţile evreieşti au menţinut o reţea şcolară evreiască destul de importantă, cu precădere în Regat. Reţeaua şcolară va fi în măsură, după introducerea legislaţiei antisemite din 1940, să primească profesorii şi elevii alungaţi din aşezămintele publice. Nu vom considera antisemit nici procesul de românizare a şcolilor din Basarabia, chiar dacă provocase, indirect, stagnarea efectivelor şi scăderea numărului de instituţii şcolare ebraice; marile investiţii făcute pentru construirea şi dezvoltarea şcolilor primare şi secundare şi-au găsit motivaţia profundă în analfabetismul românilor (30% în Transilvania şi Banat, 60% în Bucovina, 90% în Basarabia). Mai mult, prin Legea învăţământului secundar din 15 mai 1928, era introdusă şi reglementată, în şcolile statului, predarea religiei evreieşti (p. 141).

[4] Jurământul considerat infamant – prin formă şi conţinut – care trebuia prestat de evrei la sinagogi, nicidecum la tribunal. Abolit de statul francez, încă din 1846, graţie lui Adolphe Crémieux, s-a menţinut în România până la începutul secolului al XX-lea. Cf. Carol Iancu, „Le serment More Judaico en Roumanie”, R.E.J., t. CXXV (1-3), ian.-sept. 1976, pp. 169-176. Cf., de asemenea, Carol Iancu, „Le serment More Judaico”, Conscience et Liberté, Berne, 1982, no 24, pp. 102-109 şi „Adolphe Crémieux et la défense des droits des Juifs au XIX siècle” în Carol Iancu (Ed.) Armand Lunel et les Juifs du Midi, Montpellier, C.R.E.J.H., 1986, pp. 245-275.

[5] După care, majoritatea organizaţiilor evreieşti va face „front comun” împotriva aplicării unui proiect propus de Aurel Vlad, ministrul Cultelor; ultimul ar fi dorit să autorizeze constituirea – în una şi aceeaşi localiatate – a mai multor organizaţii distincte, după ritul de rugăciune al credincioşilor. Carol Iancu scrie, la p. 118, despre o „dezaprobare unanimă”, nu numai din partea ziarelor „Adeverul”, „Dimineaţa”, „Viitorul”, „L’independance roumaine”, dar şi a reprezentanţilor puterii… Interese personale sau interese naţionale? Psihoză individuală sau de grup? Cum să ne raportăm, din ce perspectivă? A antisemitismului funciar? În cazul concret, s-a ajuns la un amendament în virtutea căruia noua lege nu putea fi pusă în aplicare decât după redactarea regulamentului, cu o consultare prealabilă a comunităţilor evreieşti. Pentru alte situaţii, Carol Iancu acceptă „faptul că România nu avea o tradiţie politică cu adevărat democrată, deschisă pluralismului şi toleranţei, în pofida instituţiilor sale inspirate de modelul democraţiilor occidentale şi în pofida bunăvoinţei unui număr de eminenţi oameni politici ai establishment-ului, care au luat măsuri împotriva extremiştilor, uneori chiar cu preţul vieţii” – p. 272.

[6] Sefarzii îi au drept ascendenţi pe evreii care trăiseră în Spania, din antichitate până când au fost expulzaţi şi s-au instalat în ţările mediteraneene, mai puţin în Occident. Ei vorbeau un dialect hispano-ebraic, numit „ladino”, păstrându-şi propriile tradiţii şi mituri. Evreii aşkenazi, de origine khazară, sunt mai numeroşi. În Al treisprezecelea trib: khazarii (Editura Antet, Bucureşti, 2001) Arthur Koestler menţionează faptul că Aşkenaz se numea un frate al lui Togarma; după cum spunea Iosif al Khazarilor, aceştia îl revendicau drept strămăşul lor – prin urmare, termenul antisemitism este fără noimă, constituind o concepţie falsă împărtăşită atât de evrei, cât şi de cei care i-au persecutat.

[7] Carol Iancu, Evreii din România 1919-1938. De la emancipare la marginalizare, Bucureşti, Editura Hasefer, 2000, p. 268.

[8] Într-adevăr, România era (în secolul XIX, apoi în perioada interbelică) în „topul” primelor trei state cu cea mai mare populaţie evreiască şi în privinţa procentului evreilor raportat la întreaga populaţie. De aceea cred, precum Lucian Boia, că „pierzându-şi evreii, românii au pierdut (…) o parte din sufletul românesc” (România. Ţară de frontieră a Europei, Humanitas, Bucureşti, 2002, p. 196); sensibilitatea respinge, fără nuanţe, paroxismul antisemit din perioada legionară şi guvernarea antonesciană, dirijarea unei campanii de exterminare împotriva evreilor, istoricul însă nu-l poate izola pe Antonescu de contextual unei epoci dominate de ură, violenţă, discriminări. Până unde putem merge cu această logică?

[9] „Prejudecăţile rămân, urile persistă. Rădăcinile creştine ale antisemitismului sunt mai viguroase în România. În cazul celei mai bune ipoteze, evreul rămâne străinul, chiar dacă a trăit de mai multe secole în Bucureşti, sau la Iaşi, ori în alte oraşe din România. Evreii sunt percepuţi ca o entitate străină, ameninţând omogenitatea şi însăşi existenţa poporului român. Nefericiţii evrei cumulează: ei sunt în acelaşi timp jidanii împuţiţi dispreţuiţi şi creaturile diavolului; invidiaţi, temuţi pentru inteligenţa lor şi pentru puterea lor financiară. Apărarea lor este considerată o presiune inadmisibilă a puterilor occidentale, ele însele iudaizate.” – op. cit., p. 7.

[10] Manifestăm reţineri faţă de  schema gândirii: relaţiile dintre minoritatea evreiască şi majoritatea creştină sunt prezentate luînd drept sistem de referinţă atitudinea diverselor guverne, în contextul ascensiunii „irezistibile” a extremei drepte antisemite. Se transformase România interbelică într-o adevărată „extremă dreaptă antisemită”? Este „România guvernelor” aceeaşi cu „România profundă”? Pe de altă parte, nu mi se pare un merit să nu ucizi şi voi considera întotdeauna o crimă să ucizi (inclusiv prin indiferenţa faţă de semenul tău).

[11] În trecut, imaginarul comploturilor era dominat de figura evreului. Despre evreu s-a crezut că manipulează, din spatele scenei, oameni şi lucruri. Confuzia între indivizi, jocul metonimic dintre individ şi statul naţional, i-a ajutat pe tot felul de indivizi să dezvolte o ură nediferenţiată şi distrugătoare, orientată atât împotriva statului cât şi a indivizilor. Teoriile conspiraţiei sunt gnoze, de aceea sunt populare. Creează impresia unei cunoaşteri rapide, profunde şi definitive. Cel care demască un „complot” crede că a înţeles realitatea în profunzimea sa, că a descoperit principiul teist după care se întâmplă lucrurile. Conspiraţionismul este un populism nu doar pentru că simplitatea îl face accesibil mulţimii, ci şi pentru că apelează mai curând la emoţii, sentimente, decât la raţiune. Anti-evreismul din România interbelică (având rădăcini în epoca modernă) se traduce într-un set de idei rudimentare recurente, mai mult, într-un evantai de aversiuni, complexe de inferioritate, frustrări. Modalitatea în care este interpretată poziţia evreului lucrează în folosul coagulării acestui scenariu conspiraţionist. Românii nu au creat scenariul, dar s-au lăsat incluşi – cu rol prescris şi, se pare, imposibil de modificat. Anti-evreismul, ca ideologie, îndeplinea funcţii vitale pentru anumite comunităţi sau grupuri. În destule momente, statul român – sub imperiul visului de a răsturna şi înlătura vechea logică şi vechea realitate– nu s-a gândit să-şi apropie „problema”, nici să o aprofundeze (măcar unde are valoare principiul contradicţiei)…

[12] Puţine lucruri se compară cu declaraţia patriarhului Miron Cristea: „Unde stă scris că doar voi evreii aveţi privilegiul de a trăi pe spinarea celorlalte popoare şi pe spinarea României, ca paraziţi? Unde stă scris că ne este îngăduit să simţim cum sugeţi vigoarea poporului şi a creştinismului până în ziua în care se va vedea obligat să-şi părăsească, căminul părintesc şi să se exileze? Unde stă scris că nu avem dreptul să ne debarasăm de acest pericol, să ne scuturăm de aceşti paraziţi? Voi aveţi organizaţii puternice, bani cât vreţi, relaţii mondiale, sunteţi înzestraţi, inteligenţi, ştiind să exploataţi orice situaţie; aveţi destule calităţi şi mijloace pentru a vă căuta şi a vă găsi undeva pe pământ, o ţară, o patrie, nelocuită de alţii. Colonizaţi-o, lucraţi pământul, transpiraţi prin muncă grea. Trăiţi, ajutaţi-vă între voi, apăraţi-vă şi exploataţi-vă între voi, dar nu pe noi şi celelalte popoare, cărora le acaparaţi toată bogăţia cu rafinamentele voastre etnice şi talmudice. Nu cunosc destulă geografie a lumii pentru a vă spune locul. Dar cred că există destul loc disponibil în Africa, Australia, Asia, insule etc. A-i alunga pe alţii, ca de exemplu pe arabii din Palestina de la căminele şi de pe pământurile lor, nu e nici drept, nici umanitar. Şi ei au dreptul la ţara lor şi nu se poate cere cuiva să-şi părăsească, căminul şi să te invite pe tine, evreu, cu mărinimie, să-i ocupi locul, iar el să plece în lume.” Cf. “Curentul”, 12 iulie 1937.

[13] Carol Iancu prezintă, în ordine cronologică, 13 măsuri luate în 1937 şi care urmau să concretizeze politica primatului etnic.

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

Evreii din România 1919-1938. De la emancipare la marginalizare (II)

Publicat de Nicolae Tomescu, 11 august 2016, 08:06

Chestiunea emancipării evreilor este una esenţială, circumscrisă chestiunilor generale ale istoriei României. Cu metode moderne, discursul promovat de Carol Iancu se bazează pe o întreagă direcţie de cercetare legată de apariţia şi dezvoltarea “problemei evreieşti”, de lupta pentru emancipare, de neînţelegerile ivite între români şi evrei. Dacă, altădată, erau recunoscute unele excese de interpretare şi atitudine carac­teristice ambelor părţi (cerinţe evreieşti formulate pe plan inter­naţional, diferenţele de comportament în privinţa orga­ni­za­ţiilor evreieşti, conceptul juridic al drepturilor mino­rităţilor), în Evreii din România 1919-1938. De la emancipare la marginalizare se articulează, mai ales, perspectiva statutului legal al evreilor din România interbelică; emanciparea nu presupune consecinţe pozitive imediate, marginalizarea apare ca rezultat al unei politici deliberate[3]. Argumentul ar trebui să privească articolul 7 din Tratatul minorităţilor, ratificat printr-o lege publicată, la 26 septembrie 1920, în Monitorul Oficial; din nefericire, pentru toţi românii (inclusiv sau mai ales pentru evreii români), Decretul-lege din 22 mai 1919 rămâne singurul document care fixa statutul evreilor[4]. Ce-i drept, doar înscrierea egalităţii civice în Constituţie putea oferi o soluţie juridică definitivă[5]; tot astfel, „observăm” cum, prin noua Constituţie din 28 martie 1923, se încerca anularea încetăţenirii colective a evreilor din Basarabia, Transilvania şi Bucovina. Potrivit lui Carol Iancu, aceste capcane erau evitate „graţie vigilenţei Uniunii Evreilor Pământeni, care a devenit în luna februarie 1923 Uniunea Evreilor Români. Au fost propuse mai multe redactări şi înlocuite, rând pe rând, de guvern, înainte de a se ajunge la textul definitiv al articolului 133. Acesta din urmă ratifica decretele-lege Brătianu, ansamblul decretelor-lege de naturalizare individuală şi permitea naturalizarea, prin prelungirea răgazului necesar stipulat de Decretul-lege din 22 mai 1919, tuturor acelora care erau privaţi de aceasta.”[6] Uniunea Evreilor Români, împreună cu alte organizaţii, nu va putea obţine[7] modificarea altei legi, dar a creat tot felul de „baraje” împotriva încercărilor guvernamentale de a-i spori eficacitatea. La 23 februarie 1924, Legea asupra dobândirii şi pierderii naţionalităţii române sau Legea Mârzescu introducea exigenţa prezentării de probe, dificil de furnizat pentru evreii ale căror nume nu fuseseră înscrise în listele de încetăţenire[8]. În schimb, vor fi abandonate proiectele legislative (1932) ale ministrului Justiţiei, Valer Pop, şi ale guvernului Tătărescu (1936), cu tendinţe de a revizui naturalizarea evreilor. Principiul a fost introdus şi aplicat doar în timpul guvernării Goga-Cuza (începutul anului 1938), comisiiile de revizuire retrăgînd (15 septembrie 1939) cetăţenia unui număr de 225.222 evrei (36,7%).

[1] Capitolul I, intitulat „Mutaţiile României Mari”, insistă asupra reconstrucţiei de după război, înfloririi industriale încurajate de o politică tarifară protecţionistă şi de investiţiile în uzinele de armament, concentrării (pe regiuni) a industriei, reformei agrare (care a găsit, printre beneficiari, şi câteva mii de evrei), noii structuri a proprietăţii agricole. Din punctul de vedere al autorului, după naşterea României Mari „aproape că nu s-a modificat structura populaţiei în raportul sat-oraş sau în activităţile profesionale (…)Asistăm, în schimb, la o adevărată mutaţie în ceea ce priveşte structura etnică a noilor cetăţeni.” Ibidem, p. 27, dar şi Tabelele cuprinse, într-o „logică a cronolgiei întortocheate”, la pp. 28-29 (compoziţia etnică în 1920, românii şi minorităţile naţionale, structura etnică în 1930), Tabelele care dezvăluie repartiţia populaţiei evreieşti în provinciile, judeţele Vechiului Regat, în oraşe şi sate, numărul evreilor din provinciile istorice ale României Mari – pp. 47-50, p. 52 (repartiţia geografică a evreilor în 1930, după religie, apartenenţă etnică şi limbă maternă), pp. 54-58 (lista localităţilor din Regat, Basarabia, Bucovina, Transilvania adăpostind peste 2.000 de evrei în 1930; mişcarea populaţiei evreieşti din România între 1899-1937, în 1934 şi 1935)…

[2] Tabele cu repartiţia activilor pe clase profesionale după religie, pe clase profesionale după naţionalitate, repartiţia profesională la evreii români în 1913, rata repartiţiei profesionale la evreii şi neevreii din România între 1930 şi 1938 (pp. 61-63)… Datele ne informează că majoritatea populaţiei evreieşti active se regăsea în domeniile industriei şi meşteşugurilor (41,7%), ale comerţului şi creditului (37,7%), le confirmă ponderea în activitatea economică a cele două sectoare; evreii exercitau, în majoritate, meserii (meşteşuguri), reprezentând, totodată, 23,2% din numărul total al medicilor, farmaciştilor, veterinarilor (singurele profesii liberale care le erau, deocamdată, accesibile)… Vezi şi Tabelele privind numărul debitelor de băuturi spirtoase, după originea etnică (1925), numărul de societăţi pe acţiuni în industria lemnului, textilă şi alimentară (1937). Din acestea nu ar rezulta că erau românizate firmele evreieşti, precum şi cele aparţinând altor minorităţi, dar Legea pentru folosirea personalului român în întreprinderi (16 iulie 1934) obliga patronii să dispună de personal românesc în proporţie de cel puţin 80%, 50% fiind procentajul necesar pentru membrii Consiliului de administraţie.

[3] Maliţiozitate imposibil de stăpânit atunci când se face trimiterea la liberalii români şi la faptul că aceştia „şi-au purtat rău numele”. Drept sprijin, Carol Iancu citează din Eugen Ţaţomir, Contribution à l’étude des Israélites comme élément productif de l’économie nationale, Bucarest, 1937, mergând chiar mai departe la p. 272 a cărţii recenzate: „Contrar denumirii, ideologia lor nu era deloc liberală, iar şovinismul economic al extremiştilor, rezumat prin sloganul Prin noi înşine, s-a tradus faţă de evrei prin formula Nici un ac de la jidani.”

[4] În 1922, aproximativ 30% din evreii Vechiului Regat vor rămâne lipsiţi de drepturi cetăţeneşti, prin „decretul Brătianu”.

[5] Trebuie spus că subcapitolul referitor la partidele politice şi evoluţia regimului parlamentar nu poate fi considerat unul de referinţă. Carol Iancu va constata: „cu câte dificultăţi şi-au dat acordul la acest principiu parlamentarii şi miniştrii români” – Op.cit., p. 266. Ne vom permite o precizare suplimentară… Aidoma sintagmei „supremaţia legii”, termenul constituţionalism poate fi utilizat în cel puţin două sensuri: a) relativ formal; b) mai de conţinut. Unul din sensuri reflectă definiţia Constituţiei – aşa cum a enunţat-o, spre exemplu, Sir Kenneth Wheare în lucrarea Modern Constitutions (Constituţiile Moderne): „Regulile care instituie şi reglementează sau guvernează guvernământul”; „În Marea Britanie”, observa el, „aceasta înseamnă, pur şi simplu, ansamblul regulilor juridice şi nejuridice care alcătuiesc sistemul de guvernământ”. Dincolo de insulele britanice, termenul desemnează o selecţie de reguli pur juridice reunite în unul sau mai multe documente strâns înrudite. Din ultima perspectivă, constituţionalismul ar fi, pur şi simplu, practica adoptării de constituţii, indiferent care ar fi conţinutul acestora.

[6] Ibidem, p. 267. Am înţelege că statutul juridic al evreilor români şi-a găsit, totuşi, soluţia – din punct de vedere constituţional…

[7] Intervine o problemă a evreilor înşişi… Faţă de evoluţia situaţiei internaţionale, reacţia evreilor din România nu a fost unitară, pe baza imaginii eterogene a comunităţilor. Înainte de 1933, atunci când partidele româneşti încă le mai căutau voturile, Uniunea Evreilor Români a sprijinit Partidul Liberal, în vreme ce Partidul Evreiesc susţinea Partidul Naţional Ţărănesc. După izolarea celor două formaţiuni evreieşti rivale, chiar şi apropierea timidă, generată de crearea Consiliului Central al Evreilor, nu a determinat reunirea forţelor. Pentru dezvoltări, capitolul  VII „Reacţia politică a evreilor: asimilare sau particularizare?”, Carol Iancu, Evreii din România 1919-1938. De la emancipare la marginalizare, Bucureşti, Editura Hasefer, 2000, pp. 208-235.

[8] Prin intermediul legii respective, au fost „respinşi înafara cetăţii” aproximativ 100.000 de evrei, majoritatea locuitorilor din noile provincii – care renunţaseră, în cursul alipirii, la cetăţenia lor iniţială.

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

Evreii din România 1919-1938. De la emancipare la marginalizare (I)

Publicat de Nicolae Tomescu, 11 august 2016, 08:06

„Cea dintâi sinteză în limba franceză consacrată evreilor din România Mare”[1] provine dintr-un manuscris a cărui substanţă devenea obiectul unei teze de doctorat – L’Evolution de statut juridique et politique des Juifs de Roumanie (1913-1938)[2]. Introducerea (atipică) i-a permis lui Carol Iancu să insiste asupra celor mai importante aspecte abordate în L’Emancipation  des Juifs de Roumanie (1913-1919). De l’inégalité civique aux droits de minorité: l’originalité d’un combat à partir des guerres balkaniques et jusqu’à la Conférence de paix de Paris: condiţia ultimei mari comunităţi evreieşti din Europa, lipsită, potrivit autorului, de plenitudinea drepturilor civice şi politice. Un fel de schiţă preliminară ne îngăduie să urmărim destinul evreilor; cercetarea începuse cu anul 1913, accentul fiind pus pe „dimensiunea internaţională a problemei evreieşti din România”, „importanţa participării evreilor la luptele purtate pentru ţara lor”, „studierea problemei evreo-române, înaintea Conferinţei de Pace”[3], deşi Carol Iancu reaminteşte, totodată, despre „emanciparea(…) cerută prin Tratatul de la Berlin (1878)”, despre „antisemitismul de stat sistematic, interzicând evreilor accesul la magistratură, învăţământ, administraţie”[4]. Dincolo de (sau în legătură cu) reflexul natural, datorat originii româneşti şi religiei evreieşti, pentru cercetarea încercărilor prin care i-au trecut coreligionarii săi, Carol Iancu prelungeşte investigaţia la anul 1919 – „la ceasul păcii generale, pacea dreptului”, atunci când „emanciparea părea în sfârşit dobândită; justiţia a triumfat asupra prejudecăţilor ancestrale. Guvernele epocii au cedat în faţa acţiunii liderilor evrei şi a presiunii internaţionale”[5]. Prin comparaţia cu problema evreo-polonă, Carol Iancu susţine una din cele mai îndrăzneţe teze: tratatele minorităţilor, apărînd drepturile minorităţilor, au fost o „invenţie evreiască”. Evreii români s-au aflat în faţa posibilităţii de a-şi vedea recunoscute drepturile de cetăţean şi drepturile de minoritate. Potrivit lui Carol Iancu, acesta nu a constituit cel mai neînsemnat paradox al „problemei evreo-române”[6]. Sub presiunea discuţiilor purtate în capitala Franţei, „temându-se că va trebui să acorde comunităţii evreieşti” nu numai emanciparea, ci şi avantajele statutului minorităţii („cazul evreilor polonezi, care au dobândit garanţii referitoare la învăţământ, la limbă şi la non-violarea zilei de şabat”)[7], guvernul român, după ce luase iniţiativa unui al doilea decret-lege (13 ianuarie 1919) / primul fiind datat 29 decembrie 1918, în progres faţă de legea Marghiloman[8] / a produs un al treilea act (22 mai 1919)[9]. La Conferinţa de Pace de la Paris, reprezentanţii României semnau Tratatul minorităţilor (9 decembrie 1919), Consiliul Suprem introducînd, în locul „articolelor evreieşti” (contestate de partea noastră)[10] un nou articol 7; guvernul român se angaja „să recunoască evreilor ce locuiesc în toate teritoriile României şi neputîndu-se prevala de orice altă naţionalitate, calitatea de supuşi români cu drepturi depline şi fără nici o formalitate”. Acest articol „reglementa explicit nu doar statutul evreilor indigeni din Regat (Vechiul Regat), în sfârşit recunoscuţi ca cetăţeni români ci şi al tuturor evreilor din Basarabia, Bucovina şi Transilvania, ale căror drepturi de cetăţenie fuseseră deja garantate, ca şi pentru ceilalţi locuitori, în actele de unire ale celor trei provincii cu România” (…)„a fost impusă emanciparea evreilor români prin voinţa puterilor, mai ales a Franţei, stimulate la rândul lor de organizaţiile evreieşti occidentale”[11].

Acesta este obiectivul pe care Carol Iancu şi-l asumă în Evreii din România 1919-1938. De la emancipare la marginalizare: studierea evoluţiei statutului juridic şi politic al evreilor din România, după obţinerea emancipării (1919) până la punerea lui în discuţie de către guvernul Goga-Cuza (1938). Cum au fost aplicate deciziile Conferinţei de Pace? Se poate vorbi de o concretizare a emancipării evreilor din România? Prin intermediul căror acte legislative era determinată noua condiţie a evreului, a comunităţilor şi instituţiilor şcolare? Care a fost statutul cultului israelit în raport cu religia ortodoxă?

[1] Cf. autorului însuşi… Vezi Carol Iancu, Evreii din România 1919-1938. De la emancipare la marginalizare, Bucureşti, Editura Hasefer, 2000 (cu prefaţă de Pierre Guiral şi postfaţă de Gérard Nahon, traducere de Ţicu Goldstein), p. 9.

[2] Două volume, revăzute, îmbogăţite, extrase din amintita teză de doctorat, apăruseră la Montpellier şi Tel Aviv: Carol Iancu, L’Emancipation  des Juifs de Roumanie (1913-1919). De l’inégalité civique aux droits de minorité: l’originalité d’un combat à partir des guerres balkaniques et jusqu’à la Conférence de paix de Paris (Montpellier, C.R.J.H., 1992 (Préface de Charles-Olivier Carbonell), 350 pages (în limba română, Editura Hasefer, Bucureşti, 1998) şi Le combat international pour l’émancipation des Juifs de Roumanie. Documents et témoignages, Volume I (1913-1919), Universitatea din Tel Aviv, 1994, 320 p. Al treilea volum, nimic altceva decât cartea recenzată, era publicat în Collection de la la Revue des Etudes Juives, prin grija profesorilor francezi Gérard Nahon şi Charles Touati, sub imperiul metodelor de cercetare din cadrul unui seminar al Centrului de studii şi gândirii politice contemporane din Aix-en-Provence (Pierre Guiral şi Emile Temime). Ultimii doi l-au învăţat pe Carol Iancu să abordeze, sub un unghi ştiinţific, locul preponderent al indivizilor şi minorităţilor (acţionînd în evoluţia statului modern), forţa sentimentului naţional şi influenţa ideologiilor asupra societăţilor europene în momente de criză (generatoare de mutaţii).

[3] Carol Iancu, Evreii din România 1919-1938. De la emancipare la marginalizare, Bucureşti, Editura Hasefer, 2000 (cu prefaţă de Pierre Guiral şi postfaţă de Gérard Nahon, traducere de Ţicu Goldstein), pp. 14-17.

[4] Ibidem, p. 14. În octombrie 1994, porneam (cum pornesc şi astăzi) de la convingerea că dialogul reprezintă modelul oricărei comunicări elevate. O condiţie a dialogului este să ştii să asculţi, după ce ai formulat întrebarea: A existat antisemitism în România şi, fără să confundăm planurile, fără să îngheţăm trecutul (să plasăm prezentul în lumina trecutului), există antisemitism în România?

„Întrebarea dumneavoastră este una crucială”, a răspuns Carol Iancu. „Într‑adevăr, relaţiile dintre evrei şi români, în România, nu încep astăzi; noi avem câteva veacuri de bună convieţuire, dar în acelaşi timp au fost fără îndoială anumite tensiuni. Suntem în faţa unui paradox. Poporul român este unul tolerant, blând, ţările româneşti au primit evreii atunci când aceştia din urmă s‑au trezit expulzaţi din Spania. Evreii sefarzi au ajuns pe meleagurile româneşti, venind prin Turcia; alţii au jucat după aceea un rol important în România (mă refer la evreii veniţi din Galiţia sau Rusia vecină). Din păcate, s‑a ivit în secolul al XIX‑lea o problemă evreiască. Originea ei este una juridică. În 1866 s‑a votat prima Constituţie a României; normal ar fi fost să se acorde drepturi egale şi evreilor. Din mai multe motive, s‑a votat un articol bizar (articolul VII) în care se afirmă că toţi oamenii de rit creştin pot fi recunoscuţi drept cetăţeni români. Nu se rezolva nici problema evreilor; ei nici nu erau consideraţi români, deci au rămas mai departe doar cu originea lor evreiască. Singura soluţie o reprezenta convertirea. În acest fel, din punct de vedere juridico‑statal, evreii au fost marginalizaţi, deşi contribuiseră la dezvoltarea ţării.

A existat antisemitism, dar să nu uităm că a existat şi filosemitism, manifestat nu doar personal; mulţi intelectuali români au luat atitudine fermă în favoarea emancipării evreilor din România. Pe de altă parte, au fost şi atitudini ostile. Cum explic eu antisemitismul? În măsura în care se naşte în secolul al XIX‑lea România modernă (după secole de suferinţă), în acelaşi moment putem vorbi de o comunitate evreiască importantă, concentrată mai ales în nordul Moldovei. Noua burghezie de coloratură creştină vedea în evrei adevăraţi rivali. Eu cred că prima cauză a antisemitismului a fost una economică. Mai cred că era şi o anumită teamă de integrare din partea evreilor. Cum de asemenea, au existat abuzuri din partea unor arendaşi evrei.

Fără îndoială, între cele două războaie mondiale problema se schimbă, în sensul că în România Mare exista o problemă a minorităţilor. Atunci, evreii din Transilvania erau percepuţi ca apărători ai iredentismului maghiar, din cauză că ei dezvoltau o cultură maghiară, vorbeau limba maghiară. Unii evrei din Basarabia simpatizau bolşevismul. Dar nu putem spune că toţi evreii din Transilvania erau filomaghiari sau toţi evreii din Basarabia erau bolşevici. Astăzi, în condiţiile în care se află România, intelectualii au datoria de a nu lăsa ca anumite elemente extremiste să facă multă gălăgie, hrănindu‑se din extremismul unor evrei. Câteodată, se afirmă în Occident: Vedeţi ce se petrece în România?, dar eu nu cred că această ţară poate să exagereze, nu cred în antisemitismul românesc. România înseamnă o civilizaţie largă. Aici toleranţa există cu adevărat!” (Interviu N.Tomescu-Carol Iancu, difuzat la Radio Iaşi, în octombrie 1994 şi în reluare)…

[5] Carol Iancu, op. cit., p. 7 („Prefaţa” semnată de Pierre Guiral).

[6] Conceptul de drepturi ale minorităţilor a fost consecinţa „politicii evreieşti” a Comitetului Delegaţiilor evreieşti, sub influenţa conducătorilor săi sionişti – Ibidem, p. 17.

[7] Idem.

[8] Legea cu privire la naturalizarea străinilor născuţi în ţară sau Legea Marghiloman. Regulamentul Legii din 27 august 1918 nu insistase asupra unei emancipări colective, ci a instaurat un sistem care prevedea accesul, la cetăţenia română, al câtorva categorii de evrei autohtoni, pe baza unor proceduri complicate şi oneroase (de altfel, doar câteva zeci de persoane au dobândit drepturi civice). Legea Marghiloman a fost abolită la 6 noiembrie 1918.

[9] Naturalizare bazată pe principiul unei declaraţii de voinţă din partea celor interesaţi, nu pe cel al emancipării colective.

[10] Carol Iancu recunoaşte faptul că, „în pofida opoziţiei faţă de Tratatul minorităţilor din 1919, guvernul român (…) şi-a reînnoit angajamentul de a acorda tuturor locuitorilor ţării nu numai protecţie deplină, fără deosebire de origine, de naţionalitate, de limbă, de rasă sau de religie, ci şi de a garanta minorităţilor drepturi particulare.” – op. cit., p. 32; pe lângă o serie de măsuri juridice privind naturalizarea evreilor şi recunoaşterea cetăţeniei române pentru locuitorii noilor provincii, autorităţile de la Bucureşti creaseră Secretariatul de Stat pentru Afacerile Minorităţilor Etnice (1921-1938), obiectivul principal al acestuia din urmă reprezentându-l soluţionarea problemelor proprii diferitelor şi numeroaselor minorităţi…

[11] Ibidem, p. 18.

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

Imaginea evreului în cultura română modernă: caracteristicile alterităţii. Reprezentări ale mentalului colectiv (IV)

Publicat de Nicolae Tomescu, 10 august 2016, 08:27

Am convingerea că trebuia început în „cheia” culturii tradiţionale. Antisemitismul popular (inconştient şi pasiv) a influenţat antisemitismul intelectual (conştient şi activ). Preluarea (sau, dacă vreţi, migrarea) clişeelor dintr-un mediu cultural în altul s-a făcut pe următorul traseu: „tradiţional şi rural – cult şi urban – reformulare, reactivare, ideologizare, multiplicare, retransmitere prin presă (în spaţiul cultural care l-a generat)”. Cum se putea altfel? Până când forţa arhetipului nu a dispus de o organizare politică la nivelul României interbelice, xenofobia (ostilitatea) şi xenofilia (ospitalitatea) au acţionat în situaţii diferite, în cadrul aceleiaşi comunităţi tradiţionale. S-a întâmplat ca rasismul, naţionalismul, tribalismul, intoleranţa să fie stârnite de ideologii, pentru că nimic nu se cultivă mai lesne decât exacerbarea propriei identităţi şi devalorizarea sau diabolizarea celuilalt. Maşina mentală producătoare de alteritate funcţiona în următoarele condiţii[9]: În 1930, profilul României rămâne încă pronunţat rural, abia 20% dintre români locuiau la oraşe, doar 57% erau ştiutori de carte, 85,1% nu depăşiseră ciclul primar, 8,6% erau absolvenţi de liceu, 1,6% aveau studii superioare, condiţiile de viaţă şi nivelul de cultură erau precare, se cristalizaseră contraste sociale puternice; mediul social şi psihologic era satul patriarhal, iar mitologia satului, tenace, s-a asociat cu mitologia „sufletului românesc” (românii şi-ar avea esenţa lor spirituală, aceasta se păstrează în lumea neamestecată şi nealterată a satelor, nicidecum în oraşele înstrăinate). Românismul a fost împins la extrem. De altfel, în toată Europa, începuse să funcţioneze demarcarea netă între „noi” şi „ei”…

[1] Simeon Fl. Marian, Sărbătorile la români. Studiu etnografic, Ediţie îngrijită de Iordan Datcu, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1994, vol. II, p. 131. Alte două legende etiologice stabilesc şi legitimează, la rândul lor, practici rituale, al căror prestigiu este dat de întâmplări diferite prin care Iisus scapă de moartea plănuită de evrei.

[2] Spre exemplu: Jakob J. Petuchowski şi Thoma Clemens, în Lexiconul Herder al întâlnirii iudeo-creştine. Substraturi, clarificări, perspective (traducător: Dumitru Ionescu-Stăniloaie), Editura Humanitas, 2000, au conceput o metodă de abordare iudeo-creştină, menită să acopere abisurile intoleranţei, ale ignoranţei. Lexiconul se concentrează asupra conceptelor şi stărilor de fapt centrale, decisive pentru dalogul dintre iudaism şi creştinism, mergînd până la rădăcinile fiecăreia dintre religii. Am sesizat chiar o altă înţelegere, concret-istorică şi teologică, a “deicidului”, schimbarea referenţialelor…

[3] Termenii folosiţi de Ioan Hrisostom (pentru evrei „nu este posibilă nici mântuirea, nici indulgenţa, nici iertarea”) vor fi înlocuiţi, treptat, prin interogaţia unor preoţi, pentru ca, în documentul Al doilea Conciliu ecumenic de la Vatican (1962-1965), Biserica Romano Catolică, principala acuzatoare a evreilor („popor deicid”), să facă un pas istoric, un gest cu semnificaţie simbolică.

[4] Andrei Oişteanu susţine, la p. 370 şi urm. a cărţii sale de referinţă: „(…) pentru mentalitatea creştină, evreul deicid a fost modelul evreului hagiocid”. Apare, spre analiză, „imaginea hagiocidului din legenda populară bucovineană despre Sfântul Gheorghe, cu acel element diferit („sfânt militar”, deprins a umbla cu caii”) al ecuaţiei mitice – care va răsturna cu totul ecuaţia însăşi.

[5] Andrei Oişteanu a redescoperit un text, atestat sub formă de colindă (culeasă de G.Dem.Teodorescu, în a doua jumătate a secolului XIX), unde cei care o chinuie pe Sfânta Vineri sunt evreii din Cetatea Irodului” („nedată botezului”). G.Dem.Teodorescu, Poezii populare române (prima ediţie, 1985), Editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. 255-256, citat în Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european (ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Humanitas, Bucureşti, 2004.

[6] În partea creştin-ortodoxă a Europei, nu sunt atestate decât foarte puţine învinuiri privind profanarea anafurei. În schimb, a luat naştere şi s-a răspândit legenda profanării, de către „evrei imaginari”, a icoanei înfăţişându-l pe Iisus sau a a celei înfăţişînd-o pe Maica Domnului cu pruncul în braţe. Reactualizarea deicidului s-a făcut prin intermediul legendei; o legendă nouă (de iconocid) a reîncărcat-o pe cea veche (de deicid). Evreii nu mai erau reprezentaţi ca ucigaşi ai lui Iisus, ci răfuindu-se cu icoana (vie) a acestuia.

[7] Stereotipul infanticidului nu se revendică dintr-o autonomie completă; el se naşte din stereotipul deicidului, rămîne într-o relaţie ancilară faţă de acesta, avînd menirea de a-l reactiva; presupusa victimă ar fi, de regulă, un băiat, „crima rituală” ar avea loc în Vinerea Mare (când se comemorează moartea lui Iisus) iar modus operandi ar relua, chipurile, unele elemente ale torturării şi crucificării.

[8] Obiceiul confecţionării, de Paşti, a unei păpuşi de mărime naturală, reprezentîndu-l pe Iuda.

[9] Excelent puse în evidenţă de Lucian Boia, România. Ţară de frontieră a Europei, Humanitas, Bucureşti, 2001. Recunoaştem că ele reprezintă sursa de inspiraţie.

Bibliografie:

Benbassa, Esther, Attias, Jean-Cristophe, Evreul şi Celălalt (traducere din franceză de Andreea Vlădescu), Editura Est (Samuel Tastet Editeur-2005).

Bogrea, Vasile, Pagini istorico-filologice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1971.

Boia, Lucian, România. Ţară de frontieră a Europei, Humanitas, Bucureşti, 2001.

Hasdeu, B.P., Cuvente den bătrâni. Cărţile poporane ale românilor în secolul XVI, Ediţie îngrijită şi note de G. Mihăilă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, vol. II, 1984.

Iancu, Carol, Evreii din România 1919-1938. De la emancipare la marginalizare, Bucureşti, Editura Hasefer, 2000.

Marger, Martin N., Race and Ethnic Relations. American and Global Perspectives, Wadsworth Publishing Company, Belmont, 1991.

Marian, Simeon Florea, Sărbătorile la români. Studiu etnografic, Ediţie îngrijită de Iordan Datcu, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1994, volumele I şi II.

Niculiţă-Voronca, Elena, Datinile şi credinţele poporului român, adunate şi aşezate în ordine mitologică, vol. I, Editura Polirom, Iaşi, 1998.

Oişteanu, Andrei, Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european (ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Humanitas, Bucureşti, 2004; Motive şi semnificaţii mito-simbolice în cultura tradiţională românească, Editura Minerva, Bucureşti, 1989.

Petuchowski, Jakob J., Clemens, Thoma, Lexiconul Herder al întâlnirii iudeo-creştine. Substraturi,clarificări, perspective, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000.

Şăineanu, Lazăr, Basmele române, Editura Minerva, Bucureşti, 1978.

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

Imaginea evreului în cultura română modernă: caracteristicile alterităţii. Reprezentări ale mentalului colectiv (III)

Publicat de Nicolae Tomescu, 10 august 2016, 08:26

Iată cum prinde contur disocierea dintre „evreul bun” şi „evreul rău”. Primul „se integrează până la dispariţie”, celălalt „refuză asimilarea”. Să fi migrat disocierea din zona culturii populare în cea a culturii politice? În limbaj popular, concluzia este simplă: „Jidan bun, n-am văzut”[5]. Evreului i se reproşa răutatea însăşi. Cu toate acestea, imaginarul colectiv nu sedimentează consecvenţele maladiilor antisemite. Evreul rămâne evreu, „şi totuşi bun român”, „e om bun, măcar că-i jidan”, deşi „jidanul tot jidan rămâne”, „este ceea ce (nu) mănîncă” – „porc de evreu” „cei mai buni prieteni ai mei sunt evrei”[6], „dacă toţi evreii ar fi ca tine”, „nu toţi evreii sunt răi”, pot fi evrei de bun augur[7].

Caracterizarea evreului a îmbrăcat forme diferite, una din acestea adresîndu-se prezentării viciilor şi virtuţilor sale în comparaţie cu viciile şi virtuţile altor etnii. Schemele sunt paradoxale, presupun chiar răsturnări spectaculoase: evreul poate să apară în postura celui înşelat („ţiganul fură, armeanul jură şi jidanul plăteşte gloaba”). Să fi fost sugerată aici frecventa discriminare şi persecuţie, faptul că evreul era culpabilizat, indiferent de vinovăţie sau nevinovăţie? Se credea că Divinitatea împarte „daruri” diverselor naţii, semnificativă, în acest sens, fiind o scurtă invocaţie populară în care Dumnezeu este chemat să le dea „bunătăţi” creştinilor şi „răutăţi” tuturor celorlalţi: „Să trimeată Dumnezeu sănătate / La creştinătate,/ Păgânii,/ Să-i mănînce cîinii,/ Să dea ciuman-n turci,/ Rîia în jidani, /Boala-n ţigani”[8]. Dar adevăratele „daruri” etnice sunt distribuite de Dumnezeu o dată cu facerea lumii (subiect comun al mai multor legende populare etiologice, din care aflăm cum au fost stabilite, pentru totdeauna, „caracteristicile etnice”). Gândirea stereotipă poate fi dusă, în acest caz, până la limită; în mod reducţionist, rămâne ori un „semn cultural”, fie se aleg doar câteva „semne” definitorii. „Determinarea etno-culturală” stă sub semnul dublei autorităţi; pe de o parte, este înfăptuită de Dumnezeu însuşi, pe de altă parte, se produce chiar la începutul mitic al lumii, in illo tempore. Prima propoziţie din legenda românească enunţă, în mod explicit, datele problemei: „Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam”. Pentru „jidovi” au fost alese patru semne culturale, care încearcă să comprime, la maximum, destinul şi istoria evreilor: 1) decalogul; 2) deicidul; 3) prigoana; 4) banii.

Evreul fiind, pentru mentalitatea europeană, homo alienus (prin excelenţă), prototip al „străinului”, al „celuilalt”, apare ca „firească” desemnarea „calităţii” sale de client predilect al Iadului. Într-o versiune românească a legendei apocrife „Călătoria Maicii Domnului în Iad”, datînd din secolul al XIV-lea, Sfânta Maria îi cere călăuzei, nimeni altul decât Arhanghelul Mihail, să o conducă în Infern, „la muncile cele marile”; acolo, ea vede „un râu de foc şi întuneric mare, şi viermii neadurmiţi şi smoală clocotind ca focul” în care sunt chinuiţi „jidovii ceia ce-au răstignit pre Domnul nostru Iisus Hristos”. Cu toate că alături de evrei se găsesc şi ne-creştini („toţi ceia ce n-au crezut în Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh şi s-au lepădat de cinstita cruce şi de sfântul botez”), „jidovii” sunt singurii menţionaţi, ca etnie sau confesiune, printre păcătoşii „munciţi” de flăcările Iadului[9]. Faţă de textul religios (fie el şi apocrif), credinţele populare sunt caracterizate prin blândeţe. Se crede că, din fuiorul de cânepă pus de femei pe crucea preotului la Bobotează, Sfânta Maria alcătuieşte o mreajă mare pe care o va arunca în Iad, la a doua pogorâre a lui Iisus; sufletele care se vor prinde în această plasă (nu se mai specifică dacă sunt de creştini sau de evrei) vor fi scoase din Iad şi mutate într-un soi de Purgatoriu (ceea ce este inedit pentru credincioşii creştin-ortodocşi), „un loc de odihnă, nu de mare fericire ca la Raiu, dar nici la veşnică muncă”; nu se mai face discriminarea din textul religios, evreii nu mai sunt excluşi, în mod explicit, de la mântuire[10].

Identificarea evreului cu „omul roşu”, cu solomonarul[11], nu a constituit regula, ci s-a produs doar în unele cazuri şi în unele zone ale României. Desigur, fenomenul arată tendinţa ţăranului de a-l asocia pe „celălalt”, pe „străin”, cu vrăjitori şi personaje demonice din folclorul mitic. Nefiind botezat, evreul cade pradă Diavolului. Credinţele populare româneşti pun în ecuaţie Sinagoga, evreii şi Diavolul: „la sărbătorile de toamnă ale evreilor”, Diavolul „trebuie în fiecare an să fure din fiecare Sinagogă câte un jidov, pe care-l duce apoi cu sine în Iad”. Dacă, pentru mentalitatea populară, Diavolul poate intra oricând într-o Sinagogă, în schimb, nu numai că „Dracul nu face biserici” (proverb românesc), nu numai că Dracul nu poate intra în lăcaşul sfânt al creştinilor-ortodocşi, dar el nici măcar nu se poate apropia de vreunul; toate componentele bisericii îl ţin la distanţă pe Diavol sau chiar îl omoară[12]. Conform logicii mentalităţii tradiţionale, femeia (în general), evreica în particular are o relaţie privilegiată cu Diavolul; apar simptomele unei demonizări[13] deoarece – aşa cum sunt alcătuite descântecele româneşti – coordonatele spaţiului mitic extramundan se localizează „în talpa iadului”, „în gheena focului nestins”, „în fundul Mării Roşii”, „unde se duc toate apele”, „unde de Hristos nu se pomeneşte”, „unde clopot nu se trage”. „Evreul imaginar” este localizat într-o ţară, la rându-i imaginară („Palestina imaginară”), asociată adesea cu „lumea de dincolo”…

Motivul evanghelic „Patimile lui Iisus” a generat, în folclorul ţărilor europene, legenda „Evreului rătăcitor”. Propriu-zis, nu evangheliile – fie ele canonice sau apocrife – conţin această justificare metaforică, din punct de vedere creştin, a diasporei evreieşti. Iniţial, povestea lui Cain părea să deţină toate argumentele pentru a deveni motivul legendei „jidovului rătăcitor”; într-un fel, a şi jucat acest rol, dar numai până la naşterea legendei lui Ahasverus. Evreii Evului Mediu european trebuiau să fie urmaşii cizmarului, „ucigaşul lui Iisus”, nicidecum urmaşii agricultorului, „ucigaşul lui Abel”; protagonştii Cain şi Ahasverus, primul acuzat de fratricid şi blestemat de Iehova, respectiv Ahasverus, acuzat de deicid şi blestemat de Iisus, sunt pedepsiţi să devină pribegi (rătăcitori în spaţiu) şi nemuritori (rătăcitori în timp). Cognomenul depreciativ atribuit lui Ahasverus apare în funcţie de accentul acordat, de diverse culturi, uneia sau alteia dintre ipostazele pedepsei. Mai mult, în Moldova şi Ţara Românească (spre deosebire de Transilvania) legenda Jidovului rătăcitor nu s-a bucurat de prea mare atenţie[14]. Avînd, implicit, un pregnant caracter etiologic (şi iudeofob), ea răspunde la întrebările „de ce şi de când rătăcesc evreii în lumea largă?”; pentru mentalitatea populară, Ahasverus nu este un evreu, ci evreul generic, toţi evreii – urmaşii celor care l-au crucificat pe Iisus. Conform teoriei lui Augustin (Cetatea lui Dumnezeu), existenţa evreilor în cuprinsul comunităţii creştine trebuia tolerată, întrucât ei joacă rolul de „martori ai adevărului” (testes veritatis), martori ai morţii şi renaşterii lui Iisus. „Dacă toţi evreii ar fi fost convertiţi de Isus Cristos”, scria Blaise Pascal, preluînd teoria augustiniană, „n-am fi avut decât martori suspecţi. Iar dacă ar fi fost exterminaţi, n-am fi avut martori deloc.” Or, „jidovul rătăcitor” poate întruchipa, la modul ideal, martorul nemuritor al patimilor cristice. Cel mai important ciclu de legende populare româneşti referitoare la „jidovi” este cel care, în cadrul antropogenezei mitice, îi prezintă ca pe o specie preumană, o populaţie ratată de androizi giganţi, nimicită de potop[15]…

[1] Ar fi nedrept să interpretăm, aşa cum am întîlnit în anumite studii, faptul că „evreii nu aveau urechi de auzit” şi aceasta se încadra defectelor lor fizice. Vezi, spre exemplu, Marcu 4, 9 şi 23, unde Iisus spune: „Cine are urechi de auzit, să audă”. Unul dintre cei care „nu are urechi de auzit” învăţăturile lui Hristos este evreul; el are auzul foarte bun, dar refuză să audă; din aceeaşi perspectivă creştină, evreii refuză să perceapă ceea ce – pentru creştini – desemnează evidenţa, adică realitatea mesianică a lui Iisus. Pentru a înfăţişa evreul ca pe o fiinţă opacă, insensibilă la învăţătura creştină, i s-a pus în seamă, pe lângă surzenie – beteşugul vederii. Nu mai este vorba de orbirea credinţei absolute a evreului vetero-testamentar, precum cea a lui Avraam, care – „legat la ochi” (în ebraică, akeda; reprezintă chiar titlul respectivului capitol biblic, Facerea, 22) – este gata să-l sacrifice pe fiul său, Isaac; ajungem la orbirea lipsei de credinţă a evreului neo-testamentar…

[2] Una dintre imaginile cele mai hilare este aceea a unei „oşti jidoveşti” îngrozită de lătratul câinilor. Două proverbe româneşti rezumă imaginea: „Jidanii când au mers la resboi, au zis să se lege câinii” şi „Leagă câinii de gard să treacă armata noastră”. Pentru imaginarul colectiv, evreul este un negustor tipic şi un soldat atipic.

[3] Ideea îi aparţine lui Andrei Oişteanu, op. cit., p. 243.

[4] În spatele tonului persiflator al snoavelor se află o realitate cruntă: secolul XIX abundă de documente privind uciderea şi prădarea, de către tâlhari, a evreilor negustori şi meseriaşi care circulau pe drumurile dintre târguri.

[5] Există o snoavă populară care descrie, din perspectivă anecdotică, originile zicalei. Mai mulţi evrei ar fi călătorit împreună cu rabinul Guterjud (în idiş, Guter Jud=„jidan bun”), însă evreii s-au rătăcit de acesta şi au început să-l caute, întrebând oamenii dacă l-au văzut. La întrebarea „Bade, n-ai văzut pe Guterjud?”, ţăranii români răspundeau „Jidan bun?, N-am văzut”.

[6] Antropologul Martin N. Marger pune în discuţie acest tip paradoxal de gândire, „manifestarea tendinţei de a privi colectivitatea etnică evreiască într-o lumină negativă, dublată de exprimarea unor idei pozitive referitoare la unii dintre membrii individuali ai acestei colectivităţi”. Este un model uzual de gândire printre cei cu mentalitatea bazată pe prejudecăţi, indiferent de colectivitatea etnică în discuţie, cel mai bine reprezentat de formula obişnuită „Unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt…” Martin N. Marger, Race and Ethnic Relations. American and Global Perspectives, Wadsworth Publishing Company, Belmont, 1991.

[7] Andrei Oişteanu aminteşte, în Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european (ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Humanitas, Bucureşti, 2004, pp. 344-355, de magia începutului de drum (în conformitate cu o veche credinţă populară, atunci când un creştin se întâlneşte, la început de drum, cu un evreu, va avea noroc în tot ceea ce va face), magia primului oaspete (apariţia unui evreu în visul nostru este benefică), magia darului inaugural („prima mâncare de carne din noaptea întîia de Crăciun şi de Paşti trebuia să fie de la un evreu”)…

[8] Beneficiind de influenţă în actualitate, unele „principii” care guvernează tipul de schemă mentală paradoxală şi dihotomică au generat limbaj metaforic, în care iudaismul este asociat cecităţii, întunericului şi rătăcirii, iar creştinismul clarviziunii, luminii şi căii drepte. Clişeul mental a ajuns, repede, un clişeu literar, regăsindu-se în acte oficiale (laice sau bisericeşti).

[9] B.P.Hasdeu, Cuvente den bătrâni. Cărţile poporane ale românilor în secolul XVI, Ediţie îngrijită şi note de G.Mihăilă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, vol. II, 1984, pp. 256-258. „Nu mă rog dereptu (=pentru) necredincioşii jidovi”, se continuă la p. 262; transpare acea mentalitate religioasă, exprimată prin dictonul „Un creştin păcătos este mai bun decât un evreu nepăcătos”, ecuaţie mentală care, cu termeni răsturnaţi, defineşte şi mentalul colectiv evreiesc.

[10] Desigur, nu este înlăturată imaginea damnării evreului. Într-una din colindele populare, Sfânta Maria îi spune pruncului Iisus că „păgânii de jidovi” sau „câinii de jidovi spurcaţi / şi de lege lepădaţi” se pregătesc să-l răstignească. În alt tip de colinde, Iisus apare înfăţişat ca purtînd un „greu război” cu „câinii de jidovi şi cu câinele de Iuda”. Motivul literar va supravieţui în paralel cu cel iconografic, dar încercarea noastră nu-şi propune „substituirea”, prin cuvânt, a semnificaţiilor unor miniaturi vest-europene, erminii post-bizantine, fresce de biserică. Oricum, în spaţiul românesc, plasarea (aproape fără discernământ) a catolicilor, evreilor şi musulmanilor în preajma Iadului explică imaginarul colectiv ortodox („letinul”, „ovreiul”, „turcul/tătarul” primesc aceleaşi calificative de „păgâni”, „spurcaţi”, „şi-n cruce nebotezaţi”).

[11] „Stăpânit de Diavol” şi „hărăzit Iadului”, i-a fost atribuit statutul de vrăjitor. „De se întâmplă ceva rău, oamenii vedeau tot la străin, mai ales la jidan, motivul pentru molime, secete sau mai ştiu eu ce” – mi-a declarat un ţăran din Agăş (judeţul Bacău); era vorba de izbucniri mai vechi, explicitate mai nou, nu de o cotă îngrijorătoare a antisemitismului actual (pe care continui să-l consider oarecum neverosimil, într-o Românie aproape fără de evrei). Pentru alte timpuri, evreul a fost asimilat de români cu un tip de vrăjitor având trăsături mai puţin negre, un destin mai puţin dramatic şi activităţi mai puţin terifiante decât cele ale evreului-vrăjitor imaginar în vestul Europei. Solomonarii, conform credinţelor şi legendelor populare, „nu sunt oameni curaţi, ci blestemaţi de Dumnezeu, care şi-au vândut sufletul Necuratului, ca să aibă putere asupra văzduhului”. Printre altele, evreii ar fi controlat stihiile naturii, „la sărbătoarea cea mare” (Sukot)…

[12] Vezi, spre exemplu, credinţele populare conform cărora „Satana are frică de clopote, nu se atinge de ele, că sunt închinate”, zicala „Fuge ca Dracul de tămâie”, denumirile populare date Diavolului: „Ucigă-l toaca”, „Ucigă-l tămâia”, „Ucigă-l crucea”.

[13] Demonizarea, trebuie să subliniem acest lucru, nu este un sindrom specific mentalităţii populare româneşti, ci un fenomen de psihologie colectivă (uzual pentru Europa occidentală şi orientală).

[14] Într-o legendă versificată, nu se insistă, predilect, pe povestirea propriu-zisă, ci pe lamentaţia post factum a evreului.

[15] Oamenii ar fi urmat acestei populaţii mitice, dar ţăranii fac, adesea, confuzie între „jidovi” (evreii legendari”) şi „jidani” (evreii reali); pe seama primilor sunt aruncate viciile atribuite ultimilor („legea spurcată”)

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

Imaginea evreului în cultura română modernă: caracteristicile alterităţii. Reprezentări ale mentalului colectiv (II)

Publicat de Nicolae Tomescu, 9 august 2016, 18:58 / actualizat: 18 septembrie 2020, 8:53

Nu numai teritoriile locuite de români înregistrează un „clasament” straniu în privinţa „naţiunilor” care dau proba înşelării altora, cel puţin conform următoarei zicale româneşti: „Un grec înşală doi români, un armean doi greci, un ovrei doi armeni”. În conformitate cu insolita ecuaţie etnico-etică, viciul de căpătâi al evreului ar fi frauda, pe care ar practica-o de două ori mai bine decât armeanul, de patru ori mai bine decât grecul şi de opt ori mai bine decât românul. Subliniem faptul că, din perspectiva mentalităţii populare, a înşela este parte integrantă a activităţii de comerţ, în mod tradiţional percepută ca opunîndu-se muncii cinstite. Un vechi proverb românesc confirmă existenţa acestei mentalităţi: „Tot negoţul neguţătorului de înşelăciune spânzură”. De aici la sensul peiorativ al zicalei „Ovrei prost nu se poate”, combinată cu „Ovrei cinstit n-am văzut”; imposibil de găsit, evreii pot fi asimilaţi condiţiei unor făpturi ciudate, chiar fabuloase, cu semne fiziologice neumane[5]. Nu avem cum să traducem, în cheie antisemită, orice discurs – cu atât mai mult cu cât însuşi Nicolae Iorga se exprima: „Evreii au devenit colaboratori la crearea statului naţional român în Moldova”. Ce-i drept, folclorul urban din epocă nu a iertat pe unii domnitori: „Mihai Sturzea, lungă ghiară, / A băgat Jidanii’ţară”. Dar tot mentalitatea folclorică ţine în viaţă alt stereotip: „Nu se poate face afacere bună fără de jidan”.

Prototipul profesional al evreului rămâne însă cămătarul[6].  Predispoziţia de a accepta sau reproduce stereotipuri negative pare generată de persistenţa lor în tradiţia religioasă şi în folclor, de pătrunderea lor în limbajul cotidian, de existenţa unor false percepţii colective. În Evul Mediu occidental, camăta era interzisă creştinilor. În acest scop, va fi folosită, din plin, autoritatea unor pasaje biblice, fie ele vetero-testamentare (Exodul, XXII, 24); Leviticul, XXV, 35-37; Deuteronomul, XXIII, 20), fie neo-testamentare (Luca, VI, 34 ş.u.). Părinţii Bisericii (plus şirul întreg de concilii) aşezaseră, după cum observa Jacques Le Goff, „câte o piatră la zidul ridicat de Biserică pentru a opri valul cametei”[7]. Împărtăşim convingerea că evreii au ocupat „un sector profesional”, infirmînd chiar valabilitatea faimosului dicton aristotelian: Nummus non parit nummos; dar au devenit, totodată, „ţapii ispăşitori ai economiei”. Pe de altă parte, propensiunea evreilor pentru acumularea de bani poate fi explicată, dincolo de derapaje, şi prin faptul că lor le-a fost interzis, prin lege, să deţină proprietăţi funciare sau imobiliare; evreii au încercat să acumuleze, în locul celor deja menţionate, bunuri mobiliare, uşor de ascuns, uşor de transportat, înzestrate cu valoare mare şi volum mic; banii (respectiv, aurul sau bijuteriile) înmagazinau, cel mai „fericit”, averea unor oameni ameninţaţi, expulzaţi, rătăcitori… Folclorul românesc nu-şi putea permite (sau propune) o asemenea analiză. Relaţia evreului cu banul trebuie subliniată mereu, în diferite forme. Într-o legendă moldovenească, Sfânta Maria l-a blestemat pe Iuda: „Iar tu, şi neamul tău, să vă vindeţi pentru bani să vă ucideţi”; „Iuda se făcu negustor”, continuă legenda, „el şi urmaşii lui; aceştia pentru bani se mănâncă şi se vând unii pe alţii. Din neamul lui Iuda se trag iudeii, adică ovreii sau jidanii”. Într-o altă legendă, culeasă din folclorul ciobanilor bucovineni, Dumnezeu le-ar fi spus evreilor, la începutul lumii: „Să înduraţi mult necaz şi prigonire; iar pentru aceasta eu am să las să curgă spre voi banii ca apele”[8].

Alte credinţe şi legende populare româneşti par să depăşească banala perspectivă etică a consumului de alcool, apropiindu-se de una teologică în care „cârciuma Dracului” înfruntă Biserica Domnului. Crâşma devine un spaţiu al păcatului, un templu demonic în care îngerul nu poate pătrunde; după cum spune o ghicitoare: „Casa Dracului, în mijlocul satului”. Satul românesc trăia o perioadă în care biserica începuse să sufere concurenţa cârciumii (se ridică, în faţa primei, ca un loc alternativ de formare a atitudinilor colective). Aşa cum Biserica este „Casa Domnului”, cârciuma este, pentru imaginarul colectiv, „Casa Dracului”, unde oficiază evreul cârciumar. Proverbul „Dracu nu face biserici”, el „face cârciumi” trădează o anumită mentalitate bogomilică în perspectiva simetrică şi dualistă prin care cârciumii evreieşti (lăcaş al Diavolului) i se opune Biserica (lăcaş al Domnului). Din fericire pentru noi şi spre onoarea celor dispăruţi, în Europa creştin-ortodoxă, mai ales în Ţările Române, nu au circulat legendele conform cărora evreii, complotînd sau nu cu marginali/excluşi (leproşi, musulmani, eretici), otrăveau fântânile pentru a-i omorî pe creştini[9]. În schimb, acelaşi tip de mentalitate (evreul, ca agent periculos care încearcă să distrugă lumea creştină) a impus o altă legendă: otrăvirea băuturilor de către cârciumarul evreu. Nu este vorba de „botezarea” băuturilor alcoolice cu apă, ci de o acuzaţie mult mai gravă: falsificarea acestor băuturi cu ajutorul unor substanţe toxice. O colindă din Maramureş pare să indice supravieţuirea legendei privind cârciumarul evreu (Avrum) din mediul rural: „Să bem vin şi să bem rum, / Din hârdău, de la Avrum. / Da Avrum nu-i de-omenie, / Că ni-o dat vinu leşie”.

Este negativă majoritatea clişeelor care compun ceea ce Dumneavoastră aţi desemnat prin formula portret-robot al evreului imaginar. Nu lipsesc, desigur, câteva stereotipuri (aparent) pozitive, dar ele par lovite de falsitate; mentalitatea care operează nu este mai puţin nocivă, induce aspecte aparent pozitive, subliniind, de fapt, explicit sau implicit, trăsături de caracter negative[10]. „Proverbiala” inteligenţă, care a trezit exclamaţii admirative de genul „Deştept ovreiu” sau „Cap de jidan”, nu-şi găseşte expresii echivalente în idiş sau în ladino – A Jidischer Kop („Cap de evreu”) sau Mioiu de judio („Minte de evreu”) – acestea exprimînd caracterul speculativ al minţii, un anume specific în abordarea şi rezolvarea chestiunilor intelectuale. De altfel, înţelepciunea populară evreiască preferă să relativizeze situaţia, prin proverbe de genul: „Evreul de-i deştept e deştept şi de-i prost e prost”. Caracterul generalizator al stereotipului privind inteligenţa evreului rezultă şi din parimiile româneşti: „Grec galanton, ovrei prost şi ţigan cinstit nu se poate”.

După cum afirmasem în altă împrejurare: Dincolo de „atributele înăscute sau dobândite”, „predispoziţia naturală” către instrucţie şi cultură, subliniem faptul că evreii au înţeles educaţia şi ca integrare în spiritul românesc. Această tendinţă s-a reflectat, spre exemplu, în producţia literară; cu excepţia lui Iacob Groper (1890-1968), cel mai mare poet de limbă idiş din Moldova[11], în afara altor autori de lucrări în idiş, majoritatea scriitorilor din Regat şi-a redactat operele în limba română. Fără îndoială, evreii din Regat erau, aproape în exclusivitate, aşchenazi – mai exact, evrei care prin origine, limbă, nume, ritual de rugăciuni şi obiceiuri religioase se înrudeau cu cei din Polonia şi Rusia. La sfârşitul secolului al XIX-lea vorbeau idiş toţi evreii din Moldova, reprezentînd pe atunci trei sferturi din total, şi majoritatea evreilor din Muntenia. În această limbă, considerată de unii drept „jargon” precar, s-au dezvoltat literatura hasidică şi raţionalistă, presa şi teatrul. Dacă în Moldova evreii au rămas, vreme îndelungată, sub influenţa hasidimilor[12], curentul modernist şi raţionalist a apărut în Muntenia, de la mijlocul secolului al XIX-lea. Acest din urmă curent se datorează doctorului Iuliu Barasch (1815-1863). „Mendelssohn-ului român”, imigrat din Imperiul Austriac, autor a numeroase opere ştiinţifice şi de popularizare a ştiinţelor naturii, şi-a asumat, prin scris, emanciparea civică şi politică a evreilor din România[13]. În Moldova, Haskala s-a manifestat, strălucit, prin intermediul reprezentaţiilor teatrale. La Iaşi, „centrul arhipelagului de ştetl”[14], în grădina de vară a restaurantului „La pomul verde” s-a constituit (1876) primul teatru evreiesc profesionist din lume[15], sub direcţia lui Avram Goldfaden (1840-1908). Mihai Eminescu s-a numărat printre primii cronicari dramatici, elogiind jocul interpreţilor[16]. Surse citate consideră că teatrul s-a născut din sinteza poemelor trubadurilor de limbă idiş – cel mai reputat fiind Wolf Zbarjer (Welwel Ehrenkrantz), prietenul lui Naftali Herz-Imber, autorul imnului sionist Hatikva (viitorul imn al Statului Israel) – şi „plebea evreiască din Moldova”, pentru a folosi expresia lui Goldfaden. Ultimul mărturisea, în scrierile sale, că şi-a propus – prin crearea acestei instituţii – să „smulgă” oamenii din apatie, să le facă acccesibilă propria lor istorie, să le trezească mândria naţională. Prin difuzarea marilor idei ale Haskalei, Teatrul Idiş din Iaşi provocase atât teama „ortodocşilor”, cât şi critica reprezentanţilor „evreilor asimilişti” (care vedeau în acesta un obstacol în calea emancipării).

[1] La români, Diavolul purta numele de „Necuratul sau Diavole necurate şi spurcate(…) cu rea împuţiciune” (într-un blestem vechi din 1794 şi cuprins de Dan Horia Mazilu în O istorie a blestemului, Editura Polirom, Iaşi, 2001).

[2] De regulă, clişeul referitor la frumuseţea evreicelor era asociat cu altul, avînd legătură cu virtutea lor. „Autorii falselor Protocoale”, scrie Andrei Oişteanu, “i-au făcut pe falşii înţelepţi ai Sionului să gândească şi să vorbească în aceşti termeni: printre “agenţii noştri”, meniţi să distrugă societatea creştină prin „desfrânare”, s-ar afla nu numai „negustorii noştri (de băuturi)”, care îi transformă pe non-evrei în „dobitoace îmbătate cu alcool”, dar şi „femeile noastre din localurile de petrecere ale creştinilor”. Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european (ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Humanitas, Bucureşti, 2004, p. 109.

„Oamenii din popor” au fost mai reticenţi în adoptarea unui asemenea „curent de gândire”; descriind sărăcia la care a ajuns Moldova din cauza „arderii Iaşilor” (1827), un cântec popular pare să evoce înrobirea de către evrei şi greci a „frumoaselor româneşti”, dar nu este limpede dacă se invocă prostituţia – „La al Domnilor palat / Mare foc s-a ridicat / Moldov-ajuns la sapă / Vor să duc-acum la groapă / Fete româneşti / Roabe ovreieşti / Cele boiereşti / Tot ca slugi greceşti!” (G. Dem.Teodorescu, Poezii populare române/prima ediţie/, 1985, Editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. 35-37).

[3] Elena Niculiţă-Voronca, Datinile şi credinţele poporului român, adunate şi aşezate în ordine mitologică, vol. I, Editura Polirom, Iaşi, 1998 (prima ediţie: Cernăuţi, 1903).

[4] Să ne amintim preceptele iudaice privitoare la endogamie: „Nu vei încheia căsătorii cu aceste popoare; nu-ţi vei da fiicele fiilor lor şi nu vei lua pe fiicele lor pentru fiii tăi” (Deuteronomul, VII, 3). Din perspectiva cealaltă, legile endogamice nescrise au fost dublate de cele oficiale: Codul Calimachi şi Codul Caragea interziceau căsătoriile între oameni de „altă lege”.

[5] Retorica, uşor de digerat şi care convine omului neistruit, a fost preluată de politicieni şi intelectuali români având conştiinţa eficienţei şi impactului „conservelor mentale”; prin exploatarea clişeelor antisemitismului popular (pasiv şi latent), acesta devine antisemitism politic (activ şi conştient). Stereotipul mental îi îmbracă pe toţi evreii în uniforma negustorului; un portret compus din mercantilism şi cupiditate, până la trădare şi deicid…

[6] Deşi se pot invoca, de asemenea, stereotipuri în privinţa evreului lăutar (dansurile populare, gen „Jidăncuţa” sau „Ovreicuţa”, au intrat în folclorul românesc) şi evreului căruţaş. Imaginea evreului comerciant, cămătar sau cârciumar este una tipică, pe când a evreului meseriaş este atipică. În schimb, imaginea evreului agricultor (sau cioban) este de neînchipuit. O veche zicală românească reflectă, din plin, percepţia: „O să se întâmple când s-or întoarce ovreii de la seceră” sau „când or ieşi jidanii la seceră”, adică niciodată…

[7] Jacques Le Goff, Negustorii şi bancherii în Evul Mediu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1994, p. 23.

[8] Mihail Sadoveanu, Baltagul, Editura Gramar, Bucureşti, Bucureşti, 1996.

[9] Tot atunci, mai exact în secolul al XIV-lea, în Europa occidentală s-a declanşat şi psihoza potrivit căreia medicii evrei îşi otrăvesc pacienţii creştini. Secole de-a rândul, la portretul „evreului imaginar” a fost alăturat şi stigmatul care va „justifica” pogromuri speciale, arderi pe rug…

[10] Virtutea-stereotip („Evreul este inteligent”) se transformă într-un viciu stereotip („Evreul este viclean”); un clişeu basculează în contrariul său, inteligenţa evreului îi face viclenia mai primejdioasă.

[11] Moldova reprezentase bastionul idişkeit-ului românesc…

[12] Mulţi au păstrat portul polonez tradiţional şi stilul de viaţă „ortodox”. Nu uităm faptul că, în pofida unui număr de intelectuali evrei şi a inugurării Templului Coral, iudaismul reformat, de tip german sau maghiar, nu a prins rădăcini în Regat, chiar dacă ritualul de rugăciune al evreilor din Muntenia a fost occidentalizat.

[13] Publica, în 1860, la Paris, broşura L’émancipation israélite en Roumanie. A întemeiat, totodată, prima şcoală evreiască modernă.

[14] Expresia aparţine lui Carol Iancu, Evreii din România. De la emancipare la marginalizare. 1919-1938, Editura Hasefer, Bucureşti, 2000, p. 71.

[15] Tot în România a văzut lumina tiparului „Judischer Telegraph”, cel dintâi cotidian idiş din lume.

[16] Textul referitor la Teatrul Evreiesc este reprodus în Mihai Eminescu, Articole şi traduceri, Bucureşti, Minerva, 1974, p. 191.

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

Imaginea evreului în cultura română modernă: caracteristicile alterităţii. Reprezentări ale mentalului colectiv (I)

Publicat de Nicolae Tomescu, 9 august 2016, 08:20

Rămâne să urmăm îndemnul Dumneavoastră – repetînd, cu alte cuvinte, „povestea” în întregul său. Desigur, nu putem „concura” nici ambiţiosul eseu Evreul şi Celălalt (de Esther Benbassa şi Jean-Cristophe Attias), care şi-a propus o introspecţie a evreităţii, construită pe jocul de ambiguităţi evreu-celălalt, de la origini până în prezent. Chiar motto-ul cărţii, un fragment dintr-o scriere a lui Samuel Hugo Bergmann (1883-1975), supune meditaţiei, plecînd de la binecunoscutele citate biblice („Aminteşte-ţi ce  ţi-a făcut Amalek”, „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”), ceea ce Bergmann crede că ar reprezenta două tendinţe fundamentale în iudaism: „izolaţionismul”, respectiv „iudaismul iubirii şi al iertării”. Tendinţe discutabile, deoarece evreii nu s-au izolat, ci au fost izolaţi de-a lungul unei istorii prea încărcate de suferinţă; faptul le-a creat o mai mare receptivitate la suferinţa aproapelui. Semnificativ, în acest sens, este versetul-prolog din Hagada sel Pesah: „Toţi cei flămânzi să vină să stea cu noi la masă”. Ceea ce autorii definesc prin „evreul-celălalt intim” formează conglomeratul de elemente structural- iudaice, ferment pentru dezvoltarea civilizaţiei europene: spirit contestatar împotriva oricăror anchiloze de gândire; reevaluarea noţiunii de timp (activ şi fluid); orientare comportamentistă în filosofie; implicaţii în estetica romantismului, avangardismului ş.a. Eseul este axat pe ideea experienţei stimulative a alterităţii: „Celălalt mă face să fiu ce sunt, îmi permite să mă împlinesc”; „Celălalt” este raportarea evreităţii la Dumnezeu, la umanitate, la sine; Evreitatea este studiu de caz, întrucât raportările mai sus-menţionate sunt general-valabile oricărei evoluţii umane, individuale şi colective.

Dumneavoastră, domnule Oişteanu, sunteţi adeptul unei abordări comparative, pe patru direcţii distincte: comparaţie în timp (contextualizarea diacronică a temei, prin care surprindeţi cum au evoluat clişeele şi motivele legendare şi puneţi în evidenţă cauzele care au determinat evoluţia sau involuţia acestora); comparaţia în spaţiu (încercarea de a plasa tema principală în context geocultural, cercetătorul propunându-şi să vadă în ce măsură portretul „evreului imaginar” din cultura tradiţională românească se aseamănă sau diferă de cel din cultura tradiţională a altor popoare europene); comparaţia etnică (în ce măsură şi de ce imaginea evreului în cultura tradiţională românească diferă sau nu faţă de imaginea altor „străini”); comparaţia culturală (stabilirea aspectelor şi elementelor „antisemitismului popular” care au fost preluate de „antisemitismul intelectual” (literatura cultă şi literatura politică din secolele XIX-XX).

În strânsă legătură cu Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european (ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Humanitas, Bucureşti, 2004, lucrare supradocumentată, empatică şi critică, am urmărit, la nivelul referatului, nu atât trecerea prejudecăţilor din mediul tradiţional şi rural în cel cult şi urban, supravieţuirea câtorva stereotipuri, dispariţia altora, cât originea, evoluţia în timp, răspândirea clişeelor care compun portretul fizic şi moral al „evreului imaginar”, evaluarea diferenţei faţă de portretul „evreului real”; am reprodus, mai ales, modul în care legendele, credinţele mitologice, superstiţiile, tradiţiile populare, iconografia şi textele creştine (canonice şi apocrife), cunoştinţele insuficient digerate, fobiile şi prejudecăţile reflectă distanţa substanţială dintre cele două portrete.

Deşi măsurătorile antropometrice nu pot trimite la scopul referatului, ne vom permite să deschidem o „paranteză”. În credinţa populară, portretul fizic, „portretul-robot” al aşa-numitului evreu tipic include, printre altele, „nasul convex”, „buzele senzuale”, „ochii bulbucaţi sau oblici”. „Anomaliile faciale şi malformaţiunile craniului sunt cartea de vizită după care se poate distinge un jidan”, scriau – prin anii ’30 ai secolului XX –  revistele anitisemite[1]; iar părul, barba şi perciunii rituali completează detaliile fizionomice. Din perspectiva creştinismului folcloric[2], unele legende populare româneşti încearcă să explice de când şi de ce evreii au obiceiuri legate de portul părului. O dată cu Învierea lui Hristos, revine la viaţă (din borşul în care fierbea) şi un cocoş; acesta începe să cânte, să dea din aripi şi să-i stropească pe evrei cu picături de zeamă clocotită, provocîndu-le pistrui pe corp[3]. Unele legende bucovinene (de tipul invocat) continuă: „Cocoşul din blidul cu zeamă învie şi, bătînd din aripi, începe a cânta. Jidovii, văzînd aceasta, se băgară în toate răcorile şi, de spaimă, săriră ca fripţi de la masă şi voiră s-o taie la fugă. Cocoşul însă, înainte de ce apucară a spăla ei putina, îi împroaşcă pe toţi cu zeamă şi, pre cari i-a ajuns zeama, i-a împestriţat şi le-a umplu tot capul de râie. Şi de atunci jidovii îşi tund şi rad capul, pe unde i-a ajuns zeama din pricina urechilor, lasă părul şi poartă aşa-numiţii perciuni.”[4] Opoziţia dintre „pletoşi/bărboşi”, pe de o parte, „tunşi/raşi”, pe de altă parte, se suprapune, adesea, opoziţiei identitare dintre „sălbatici” şi „civilizaţi”. Cert este că modul în care oamenii poartă părul/barba a servit drept operator cultural al unei departajări între „noi” şi „ei”; barba şi părul evreului trec însă de prima fixare a distanţei culturale[5], îi dau acestuia înfăţişare demonică. O legendă românescă, versificată în 1843 de Costachi Stamati, fixează puterea hanului tătar în talismanul vrăjit care conţine „Câteva fire de păr / Din barba lui Solomon / şi alte lucruri drăceşti”. Poezioare, ajunse prin degradarea semnificaţiei, în folclorul copiilor[6], scot în evidenţă raportul dintre barba evreului şi Diavol: „Iese Dracul din tăciuni, / Cu jidanul de perciuni; / Iese Dracul de sub iarbă, / Cu jidanul dus de barbă”[7]. „Jidanul cu barbă roşie / Duce pe Dracu’ la poştie; Jidanul cu barbă neagră / Duce pe Dracu’ la iarbă”; „Măi jidane, barbă mare, / Măi jidane, barba ta / Face Dracul bidinea, / Bidinea de văruit, / Barba ta de zgîlţăit”. „Barba de zgîlţăit” nu este doar un vers ludic şi gratuit, inventat de copii sau pentru copii, ci reflectarea unei realităţi sociale. În 1847, Mihail Sturdza, domnitorul Moldovei, semnase un ofis prin care impunea evreilor să renunţe la portul tradiţional (caftan, straimel, barbă, perciuni etc.) invocînd, drept sprijin, tocmai brutalităţile şi injuriile suportate de evreii tradiţionalişti din cauza înfăţişării lor. Pentru unii locuitori xenofobi ai mahalalelor, zgâlţâirea evreului de perciuni şi de barbă („Lasă-mă de barbă, că se rupe leuca”), arderea sau tunderea bărbii nu desemnau doar amuzamentul, ci aveau şi semnificaţia gestului făcut de „bunul creştin”. Potrivit lui Andrei Oişteanu, adevărata victorie a creştinului era considerată tunderea bărbii şi tăierea perciunilor rituali, anulîndu-se „distanţa culturală” iar gestul dobîndind autoritatea unei „convertiri religioase”, fie şi forţate, prestigiul aducerii „ne-legiuitului păgân” la „legea noastră”; credem că gestul putea să aibă şi caracter ludic sau imitativ, cel puţin atunci când unii copii creştini tăiau perciunii colegilor evrei…

Diversele credinţe populare care asociază evreul cu „omul roşu” nu au apărut doar ca rezultat al prezenţei pistruilor, ci şi din „cauza” părului şi bărbii roşii. Mentalitatea populară percepe „însuşirile” cromatice ale evreilor drept anomalii fizice, iar acestea din urmă pot degenera – uneori – în anomalii psihice sau morale: „De omul roş, spîn şi însemnat”, afirmă o superstiţie moldovenească, „să te fereşti, că-i însemnat”; „Oamenii (cu barba roşie) ca para focului, sunt foarte răi la inimă şi primejdioşi” sau „oamenii cu părul roşu sunt răi” – avertizează credinţe populare din Moldova şi Bucovina; tot în Moldova de nord, spre exemplu, se recomandă „Să nu ţii câine roşu la casă”, „vaca roşie” fiind considerată, la rându-i, o întrupare a diavolului[8]… În proverbe, credinţe şi basme populare româneşti, „omul roşu” (ca şi evreul) nu este doar negativ valorizat, este chiar demonizat: „Să te păzeşti mai bine de omul roşu decât de dracul cu coarne”, „Dracul se preface în omul roşu”, care sălăşuieşte pe Dealul roşu, la Mărul Roşu, în Marea Roşie[9] etc.

O altă prejudecată, cu răspândire în Europa, se referă la murdăria evreului, la mirosul pestilenţial pe care îl degajă acesta. Proverbele şi zicalele surprind, sintetic, un reflex al imaginarului colectiv: „jidan împuţit” sau „jidoafcă-mpuţită” (zicale şi expresii româneşti gen „Evreul miroase a capră râioasă”, „Mai urât ca la jidani”); în limbajul popular din Transilvania şi Bucovina, prin termenul de „jidan” („jidov”) se înţelege o „goangă puturoasă”, care secretă lichid urât mirositor – la fel este desemnat, în Moldova (judeţul Neamţ), gândacul Mamornic (Meloe Proscarabeus), o insectă „neagră, gheboasă, puturoasă ca un jidan”. Uneori, s-a produs asocierea evreului cu „păduchele”, „murdăria, putoarea şi parazitismul”; s-a făcut destul caz pe tema excesului de usturoi şi ceapă din dietă („pute a usturoi ca un evreu”)[10]. Chestiunea murdăriei „evreului real” trebuie nuanţată cu argumente pro şi contra, îmbinând „explicaţia rasistă” (fără însuşire, ci prin exerciţiu metodologic) cu cea „realistă”, „antropologică” sau „mitologico-teologică”; sunt destule motive (preceptele talmudice, reglementări rituale respectate de majoritatea comunităţii, în acord cu tradiţia religioasă, meseriile tradiţionale practicate de evrei, mărturiile unor scriitori şi etnografi români, dar, îndeosebi, vechimea acestei imagini[11]) pentru a respinge prejudecata că străinul/evreul ar fi urât mirositor[12]. În mare parte, acest clişeu şi-ar găsi răspuns în receptarea alterităţii la nivelul mentalităţii populare, conform principiului „cel diferit miroase diferit”; cu alte cuvinte, (se crede că) evreul miroase diferit deoarece (se crede că) el este diferit. Dumneavoastră, domnule Oişteanu, vedeţi mai interesat şi mai departe decât noi, considerînd evreul ca prototip al omului diferit. Creştinii sfinţi sunt şi ei diferiţi (faţă de creştinii de rând); ca atare, miros şi ei diferit, dar plăcut – spre deosebire de evrei, care miros diferit, dar neplăcut[13]. „Duhoarea” pe care o degajă „evreul imaginar” reprezintă un motiv stereotip secundar, generat de motive stereotipe primare: miroase „urât” din cauză că ar fi blestemat pentru deicid. Legenda populară românească potrivit căreia Maica Domnului i-ar fi blestemat pe evrei să miroasă urât a condus la o altă credinţă: „De la Sf. Maria Mare (15 august) până la Sf. Maria Mică (8 septembrie), dacă nu cade bruma, se împut jidovii”; judecata implicită ne spune că „ei put mai totdeauna”, deoarece bruma cade extrem de rar în această perioadă de sfârşit de vară, mai mult, „ca o consecvenţă a blestemului, evreii sunt spurcaţi, suferă de tot felul de boli ciudate şi particulare, au miros sau mirosuri urâte, întocmai ca vrăjitorii”[14]. La acest ghem de clişee s-a mai adăugat unul (influenţat de vechi legende evreieşti şi creştine): ca să scape de miros, evreul trebuie să se spele pe corp nu numai cu apă[15], fie ea baptismală, ci şi cu sânge de copil creştin. „Spurcaţii doctori jidovi”, glăsuieşte legenda dintr-un Cronograf românesc al secolului XVII, i-au recomandat împăratului Constantin (îmbolnăvit de lepră ca pedeapsă divină pentru persecutarea creştinilor) să se scalde în sângele colectat prin uciderea a mii de copii nevinovaţi; cuprins de milă şi oprind uciderea pruncilor, Constantin primise, în vis, de la Sfinţii Petru şi Pavel, adevăratul remediu, după care l-a chemat pe episcopul creştin Silvestru, „botezîndu-se şi îndată i se curăţi rugina de bube ce avia peste tot trupul său şi rămasă curat şi sănătos. Iară noroadele toate văzînd acia minune, să botezară mulţi fără samă”[16]…

[1] Gen „Porunca vremii”… De fapt, antisemiţii au speculat nu numai teoria „uniformităţii antropologice a evreilor”, ci şi pe cea a „diversităţii tipurilor evreieşti”. Poate că ar fi trebuit analizate câteva situaţii în care clişeele primesc reformulări, reactivări, ideologizări, multiplicări prin presă, „trezindu-se” retransmise cu o forţă înfinit mai mare în spaţiul cultural care le-a generat. De altfel, teza noastră de doctorat, odată cu reflectarea, în revuistica timpului, a principalelor aspecte de politică externă interbelică, „tratează”, timid, şi maladiile prefigurate, cercetează originea şi natura lor, reevaluează unele sisteme ideologice şi „credinţe populare”. Vezi Nicolae Tomescu, Politica externă a României întregite. Reflecţii şi atitudini în presa vremii, Editura Fides, Iaşi, 2000 (o mostră, la p. 32: „Obligaţia noastră este să fim atenţi şi la cuvintele care pun în mişcare conflictele. În interiorul lor, „micile patrii” – funcţionând o vreme după orologiul fragil şi greu de întreţinut al înţelegerilor interetnice – lasă realităţile să curgă într-un singur sens. Exista o memorie a răului, mai activă decât toate celelalte, care mutilase sentimentele, exacerbîndu-le şi punîndu-le faţă în faţă, în condiţia tragică a anulării celuilat.”).

[2] Sintagma preluată de la Andrei Oişteanu: „(…) a existat un grad de toleranţă religioasă şi la nivel popular, care se justifică prin tipul de creştinism adoptat de români, şi anume un sincretism religios foarte complex, un amestec inextricabil de mitologie păgână şi creştină, un creştinism folcloric sau, cum l-a definit Mircea Eliade, un „creştinism cosmic”. În aceste condiţii culturale şi cultuale, populaţia din spaţiul românesc nu s-a situat, de regulă, pe poziţii doctrinare foarte rigide, exclusiviste, prin urmare, intolerante faţă de doctrinele altor religii (mozaism, islamism) sau faţă de diversele „erezii” creştine. Acceptarea diferenţei confesionale s-a finalizat în câteva zicale populare, care indică un anume tip de mentalitate tolerantă: „câte bordeie, atâtea obicee”, fiecare om fiind lăsat „în legea lui”, dacă nu chiar „în plata Domnului”. Andrei Oişteanu, Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european (ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Humanitas, Bucureşti, 2004, p. 34.

[3] Legenda etiologică a cunoscut numeroase variante, versificate sau nu. În unele, peştele ia locul cocoşului, în altele îl dublează. Indiferent de variante, se ajunge la aceeaşi concluzie: „De atunci (şi de aceea) au jidanii pistrui”, ca pedeapsă pentru faptul că nu au crezut în Hristos şi Înviere. Pistruii de pe chipul unui român creştin sunt consideraţi a fi un semn infamant, care (precum părul roşu) poate aduce ghinion. Adesea, astfel de oameni „în-semnaţi” sunt „socoţiţi drept jidovi” şi se crede că „petele de pe faţă li se pot înmulţi”. În Moldova, ca să „scape de semnele piază rea”, „oamenii pistruiaţi” rostesc, pe timpul nopţii de Sîn Petru (29 iunie), tot felul de descântece şi „se spală cu apă la miezul nopţii, cînd cântă cocoşul”. Din cauza contaminării, se crede că apa de la miezul nopţii ar fi un remediu magic împotriva pistruilor”…  Putem suprapune două motive mitice independente, unul canonic şi celălalt apocrif – pe de o parte, cocoşul evanghelic, care cântă în noaptea cînd Apostolul Petru se leapădă de Iisus şi, pe de altă parte, cocoşul legendar (care provoacă evreilor pistrui, la Învierea lui Iisus)?

[4] Simeon Fl. Marian, Sărbătorile la români. Studiu etnografic, Ediţie îngrijită de Iordan Datcu, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1994, vol. II, pp. 131-132.

[5] Din cauze care ţin strict de limita responsabilităţii ştiinţifice asumate, nu ne-am propus o “inventariere” a stigmatului etnic (sau confesional), deşi, potrivit unor cercetări, acesta reflectă tocmai procesul de asimilare a evreilor, transformându-se într-un semn al infamiei sau, dimpotrivă, al mândriei.

[6] Andrei Oişteanu a diagosticat, tranşant, aceste poezioare „aparent hazlii şi nevinovate” – Myth and Rite in Romanian Children’s Folklore, „International Journal of Roumanian Studies”, vol. 6, nr.1, Amsterdam, 1988, menţionat în Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european (ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Humanitas, Bucureşti, 2004, “Note şi Bibliografie”.

[7] Moses Schwarzfeld, Evreii în literatura lor populară. Studiu etnico-psichologic, Editura Universală, Bucureşti, 1898 (consemnat de Andrei Oişteanu în Imaginea evreului în cultura română, pp. 9, 11, 12, 89, 134, 140, 172, 175, 179, 186, 202, 227-230, 238, 239, 270, 296, 307, 436, 437; dar şi în Evreul imaginar versus evreul real în folclorul şi mitologia română, „Revista de Istorie şi Teorie Literară”, 1995, pp. 25-34).

[8] Lazăr Şăineanu, în Basmele române, Editura Minerva, Bucureşti, 1978, p. 25, surprinde credinţe similare – proverbul maghiar „Câine roşu, mînz roşu, om roşu, nici unul nu-i bun”. Astfel de superstiţii dobândiseră o vechime milenară – chaldeenii (din Orientul Apropiat) credeau că „templul în care intră un câine roşu este părăsit de zei”, iar, la evrei, „juncana roşie” era menită sacrificării (Numerii, 19, 1-3).

[9] Cf. Artur Gorovei, Credinţe şi superstiţii ale poporului român, Editura Socec, Bucureşti, 1915. Nu mi-am însuşit, întru-totul, înţelesul de „lume de dincolo” al acestor toponime mitice, înţeles pe care îl oferă Vasile Bogrea, Pagini istorico-filologice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1971…

[10] Mirosul de usturoi degajat de evreu devine, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, un motiv literar, care nu putea să lipsească din anecdotele şi snoavele populare: „Săracii jidanii noştri”, zice un cântecel popular din Moldova, „au gura plină de usturoi”, „Cu rabinu’ între noi, / Cu trei care d’usturoi” (Simeon Florea Marian, op. cit., p. 384); chestiunea publicării „satirelor”, „anecdotelor populare” culese, după cum se afirma, „din gura ţăranului nostru român”, ridică o posibilă întrebare: Aşa să fi fost în toate cazurile?

[11] Imaginea nu pare generată de mizeria şi de lipsa de igienă a majorităţii Ostjuden din secolele XVII-XIX, pentru simplul motiv că existase în Europa de vest încă din atichitate şi Evul Mediu.

[12] Ne facem datoria şi reproducem expresia răsturnată, cu atestare sporadică, folosită ca o replică simetrică la expresia „jidan împuţit”. Pentru evreu, românul este „valah împuţit” (Vulah schtink, în idiş). Menţionată în Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european (ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Humanitas, Bucureşti, 2004.

[13] Idem, p. 87. „Conform concepţiei Bisericii creştine, nonputrefacţia unui cadavru şi mirosul de smirnă pe care îl degajă acesta este o dovadă de sfinţenie. De exemplu, „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, scria, în 1630, Petru Movilă, avea „trupul neputrezicios” şi cu „mir înmiresmat” – A. Oişteanu citează din Petru Movilă, Împăcarea Bisericii Ortodoxe, Ediţie îngrijită de Vlad Chiriac, Editura Polirom, Iaşi, 2002, p. 52.

[14] Moses Schwarzfeld, Evreii în literatura lor populară. Studiu etnico-psichologic, Editura Universală, Bucureşti, 1898, p. 19 (consemnat de Andrei Oişteanu în op. cit., p. 89).

[15] „Jidovii” erau „necuraţi”, dar, din perspectiva mentalului creştin, apa din cristelniţă elimină mirosurile evreului convertit.

[16] Această poveste legendară apare, tot în secolul XVII, şi în scrierea Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie.

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

Am auzit și am citit unele lucruri despre proverbe (II)

Publicat de Nicolae Tomescu, 7 august 2016, 07:22

Din punct de vedere psihosociologic, între conformare şi supunere există anumite diferenţieri: mai întâi, în ceea ce priveşte status-ul sursei de influenţare şi cel al persoanei-ţintă (în cazul conformării, nu există diferenţă de status social; în cazul supunerii, sursa de influenţare urmăreşte să exercite un control asupra comportamentului persoanei-ţintă); în al treilea rând, diferenţa dintre conformare şi supunere apare în legătură cu similitudinea dintre comportamentul sursei şi comportamentul persoanei-ţintă: „în situaţiile de conformare, există o astfel de similitudine, în situaţiile de supunere, nu” (Levine şi Pavelchak, 1990, 25)[3]. Referitor la conformare, se impune a se face distincţia între conformare şi conformism – conformismul semnificând „lipsa conştiinţei critice, adeziunea depăşite” –, ca şi între acordul public (fr. soumission) – schimbarea comportamentului manifest – şi acordul privat (fr. acceptation) – schimbarea atitudinii latente.

Cercetările psihosociologice asupra conformării (începute, în anii ’50 din secolul al XX-lea, de Solomon Asch) au pus în evidenţă factorii care intervin în procesul uniformizării comportamentale, al conformării la norma de grup: caracteristicile persoanei expuse la presiunea de grup, caracteristicile grupului care exercită presiunea, relaţiile dintre individ şi grup. Studiile experimentale realizate de Solomon Asch, ca şi cele datorate lui Muzafer Sherif au fost prezentate şi comentate de noi (la un curs postuniversitar de Comunicare şi Relaţii Publice, disciplina Sociologia opiniei publice). Nu revenim asupra lor, dar ne exprimăm opinia că modelele experimentale, factorii conformării pot fi urmăriţi şi în studiul manipulării comportamentale.

Datorită particularităţilor de socializare, conformarea este mai accentuată la unele popoare în raport cu altele. Stenley Milgram constata că într-o sarcină de discriminare auditivă francezii sunt mai independenţi faţă de presiunea de grup decât norvegienii şi explica aceasta prin istoria şi tradiţiile democratice ale Franţei (Milgram, 1961). La rândul său, J.W. Berry evidenţia faptul că populaţia din Sierra Leone este mai sensibilă la norma de grup decât populaţia de eschimosi din Insulele Baffin. Psihosociologul american aprecia că modalitatea de asigurare a subzistenţei, vizând efortul comun sau individual, este responsabilă de gradul mai ridicat sau mai scăzut al conformării individului faţă de grup sau colectivitate (Berry, 1967).

Deşi cercetările psihosociologice asupra supunerii sunt mai puţin numeroase şi iniţiate recent – se consideră că primele investigaţii sistematice privind supunerea datează din anii ’70 ai secolului trecut, fiind datorate lui Stenley Milgram –, ele au relevat, de asemenea, rolul socializării în aplicarea tendinţei către supunere mai accentuată la unele popoare decât la altele. Astfel, Stenley Milgram a demonstrat experimental tendinţa populaţiei germane spre supunere (Milgram, 1974).

Ne punem însă întrebarea: sunt românii înclinaţi spre supunere? Am încercat să găsim un răspuns analizând, în primă instanță, proverbele, parimiile (gr. paroimia) românești. După cum aprecia George Muntean, proverbul reprezintă „o frază scurtă, de obicei ritmată şi rimată, prin care poporul, exprimând (cel mai adesea metaforic, concis şi sugestiv) rezultatul unei lungi experienţe de viaţă, pronunţă şi o concluzie, un îndemn, o învăţătură, o constatare asupra lumii, constatare ce are de regulă o accentuată nuanţă morală”. Reţinem (deşi nu ne însuşim): proverbele, „copii ai timpului şi experienţei” (C. de Mery), alcătuiesc un cod moral, un îndreptar comportamental, pe baza observaţiei îndelungate a realităţilor socio-umane concrete. Avem în vedere aşa-numitele „proverbe imperative”. Să urmărim ce experienţe socio-umane sunt condensate în parimiile româneşti referitoare la supunere sau, mai corect, la „complianţă comportamentală”. În ceea ce ne priveşte, preferăm şi termenul de „complianţă comportamentală” (compliance), lipsit de orice încărcătură afectivă, dar şi cele de „supunere”, „subordonare”, „ascultare” sau „obedienţă”, care au o conotaţie negativă.

În fizică, termenul de „complianţă” desemnează „mărimea care indică gradul de elasticitate a unui sistem mecanic”, iar în fiziologie complianţa pulmonară arată „variaţia volumului pulmonar, datorată schimbării de presiune”. Unii autori înţeleg prin complianţă „o schimbare în comportamentul deschis (public) după expunerea la opinia altora” (Hewstone şi colab., 1988), în timp ce alţii definesc supunerea (obedience) drept complianţă (compliance) în raport cu „autorităţile mai înalte într-o structură ierarhizată” (Schaefer, 1983, 542)[4]. Genevieve Paicheler apreciază complianţa ca un comportament servil, reprezentând „acceptarea publică a unui comportament sau a unui sistem de valori fără acordul privat cu acestea” (Paicheler, 1988, 137)[5]. Astfel înţeleasă, complianţa reprezintă un act de conformare, însă, într-o anumită măsură, şi o acţiune de rezistenţă faţă de influenţa exercitată.

„Ca unitate realizată, concretă”, susţine Cezar Tabarcea, „proverbul se înscrie (…) într-o structură etnică, antropologică ş.a.m.d.”[6] Iată care este „fructul experienţei poporului nostru”… Din 8177 de parimii incluse în Antologia de proverbe româneşti, cel puţin 60 se referă la complianţa comportamentală. „Acela este om care se pleacă vremii ca iarba vântului, când o pleacă la pământ.” Complianţa comportamentală apare, aşadar, ca o virtute. La fel, răbdarea. Despre acestea se spune: „Răbdarea-i mântuire”, „Răbdarea-i din rai” sau „Răbdarea e cea mai bună doctorie”, „Cu răbdarea o duci departe” ş.a. Într-un registru mai puţin orientat spre valorizarea pozitivă a supunerii şi răbdării, „din vechime” poporul nostru a dat expresie aforistică situaţiilor de viaţă: „Apele cele mari înghit pe cele mici”, „Cei mari pe cei mici picerele şi le şterg”, „Las’ că-i bine, cu toate că-i rău” ş.a.m.d. Ce se întâmplă dacă nu eşti obedient, supus, ascultător, dacă dai dovadă de noncomplianţă comportamentală? La modul general, poporul spune: „Ascultarea e viaţă, neascultarea e moarte” pentru că – se ştie, nu de ieri de azi – „Capul plecat sabia nu-l taie”. Particularizând această idee, în multe proverbe se precizează: „Cine cutează să spună adevărul/Poate lesne umbla bătut ca mărul”, „Adevărul umblă cu capul spart”. La fel şi dreptatea. Iar „Cine spune dreptul loc nu-şi mai găseşte”. Dacă însă eşti supus, obedient, necazurile te ocolesc. „Cine-şi păzeşte limba îşi păzeşte capul” sau „Dacă tac şi le dau pace/Şapte sate n-au ce-mi face”. De aici „înţelepciunea”: „Tac mă cheamă”! Proverbele imperative ale românilor impun: „Calcă-ţi inima şi taci”, „Când treci ţara orbilor, închide şi tu un ochi”, „Leagă calul unde zice stăpânul, măcar lupul să-l mănânce”, „Trebuie să dai câteodată o lumânare şi dracului”. La limită se spune: „Vremea când te sileşte, zbiară şi tu ca măgarii!” Se pare că „trestia gânditoare” a lui Blaise Pascal devine, la români, o „trestie care se pleacă”. Altfel, cum să interpretezi imperativul: „Îndoaie-te ca trestia şi vântul nu te va rupe”?!?

Este, aşadar, „poporul român” înclinat spre complianţă comportamentală? Frecvenţa proverbelor româneşti care elogiază, acceptă şi chiar îndeamnă la complianţă comporta­menta­lă pare a îndreptăţi un răspuns afirmativ la întrebare. Evident, complianţa comportamentală are anumite limite. Există, se pare, „capătul răbdării”, în context intern şi internaţional prielnic… „Rezistenţa” multor români faţă de regimul comunist totalitar s-a manifestat prin acordul public şi dezacordul privat: deci, submisivitate şi nonacceptare; disidenţa s-a manifestat prin nonacceptarea şi nesupunerea la dogmele comuniste şi faţă de puterea dictatorială. Coroborând rezultatele analizei proverbelor româneşti – pe care le-am prezentat – cu datele istoriei, cu experienţa deceniilor de colectivizare a modului de subzistenţă şi cu împovărătorul cult al personalităţii, ne putem explica tendinţa spre complianţă a românilor; în acest sens, s-au pronunţat şi subiecţii (cuprinşi într-o anchetă desfăşurată cu mijloace relativ ştiinţifice, 2004) care apreciau că „răbdarea constituie una din calităţile româneşti”…

Analiza parimiilor ar trebui adâncită, luându-se în considerare şi proverbele care îndeamnă la noncomplianţă comportamentală. De asemenea, ar fi de mare folos o analiză comparativă a proverbelor româneşti cu ale altor popoare – pentru a vedea dacă tema supunerii apare mai frecvent în parimiile noastre. Deşi nu prin comparaţie se vindecă degringolada morală, etică şi comportamentală…

[1] Latinescul conformitas – modificarea poziţiei unei persoane în direcţia poziţiei grupului.

[2] În franceză: obeissance – modificarea comportamentului unei persoane, ca urmare a ordinului dat de o autoritate legitimă.

[3] Levine, John M. şi Pavelchack, Mark A. (1990), Conformite et obeissance, în Serge Moscovici (ed.), Psychologie sociale, Paris: P.U.F.

[4] Schaefer, Richard T. (1983), Sociology, New York: McGraw-Hill Book.

[5] Paicheler, Genevieve (1988), The Psychology of Social Influence, Cambridge: Cambridge University Press.

[6] Cezar Tabarcea, Poetica proverbului, Bucureşti, Minerva, 1982, p. 34.

Bibliografie:

Botezatu, Grigore, Haucu, Andrei, Dicţionar de proverbe şi zicători româneşti, Editura Litera, 2001.

Frege, Gottlob, Sens şi semnificaţie, în Logică şi filosofie, Bucureşti, Editura Politică, 1966.

Gheorghe, Gabriel, Proverbele româneşti şi proverbele lumii romanice, Bucureşti, Editura Albatros, 1986.

Levine, John M. şi Pavelchack, Mark A. (1990), Conformite et obeissance, în Serge Moscovici (ed.), Psychologie sociale, Paris: P.U.F.

Muntean, George, Proverbe româneşti, Bucureşti, Minerva, 1984.

Paicheler, Genevieve (1988), The Psychology of Social Influence, Cambridge: Cambridge University Press.

Rudică, Tiberiu, Costea, Daniela, Psihologia omului în proverbe, Editura Polirom, Iaşi (2004).

Schaefer, Richard T. (1983), Sociology, New York: McGraw-Hill Book.

Tabarcea, Cezar, Poetica proverbului, Bucureşti, Minerva, 1982.

Taylor, Archer, The Proverb, Hartbow-Pennsylvania, 1962.

*

O parabolă talmudică arată caracterul paradoxal al modului în care îl percepem pe celălalt. Se spune că doi oameni au coborât, pe horn, într-o casă. Unul s-a murdărit pe faţă de funingine, celălalt nu. Văzînd faţa celui curat, al doilea, incapabil să-şi închipuie că ar putea fi murdar, nu şi-a spălat faţa înegrită. În schimb, cel curat (primind şocul vizual al feţei murdare) a început să creadă despre sine că nu este în regulă, spălîndu-şi faţa.

*

Proverbe evreiești

• Dragostea și ura depășesc toate limitele.
• Cine n-are copil, n-are lumină în ochi.
• La cununie ești condus la altar, la rugăciune te duci singur.
• Erou este cel care își învinge pasiunile.
• Prostănacul dacă ascultă, învaţă mai mult ca deşteptul care vorbeşte.
• Pe tron și prostul este împărat.
• Nevoia nu respectă legea.
• Voința de a uita prelungește exilul, secretul alinării dorului sunt amintirile; Secretul mângâierii este amintirea.
• Trei lucruri nu sunt bune în exces: drojdia, sarea și refuzul.
• O carte fără prefață este ca un corp fără suflet.
• Unul slab trăiește mai mult ca zece grași.
• Inima este un lacăt, care însă nu poate fi deschis cu un șperaclu.
• Pomul tânăr se îndoaie, cel bătrân se frânge.
• Omul trebuie să existe ca vietate, măcar din curiozitate.
• Tăcerea înseamnă înțelepciune, dar să taci tot timpul nu e înțelept.
• Nu poți lua două piei de pe un bou.
• Ce-mi folosește înțelepciunea, când domnește prostia?
• Când înțeleleptul devine furios, înțelepciunea e de prisos; Prostănacul dacă ascultă, învață mai mult ca deșteptul care vorbește.
• Dacă vrei să pierzi un prieten, atunci dă-i bani împrumut.
• Zece justificări sunt mai puțin convingătoare ca una singură; Cine se scuză, se acuză.
• Din două posibilități de alegere, alege-o pe a treia.
• O faptă valorează mai mult ca zece suspine.
• Hoțului îi arde căciula; Se simte cu musca pe căciulă.
• Dacă ai salvat viața unui om, ai salvat lumea.
• Dacă nu putem face ce vrem, atunci facem ce putem.
• Dacă nu vrei să faci ceva, este o scuză la fel de bună ca și cealaltă variantă.
• De la bucurie la bucurie sunt numai câțiva pași, de la nenorocire la nenorocire mai multe poște.
• Dacă nu poți ajuta un prieten cu bani, atunci ajută-l cu un suspin.
• Greutatea și nu numărul cuvintelor valorează.
• La ce-ți folosește un pocal de argint dacă este plin cu lacrimi?
• Cu bani nu se poate trăi așa de rău ca fără bani.
• Acoperământul mortului nu are buzunare: Pe lumea cealaltă nu iei nimic cu tine.
• Dacă o cetate se dărâmă devine ruină, pe când o movilă de gunoi rămâne gunoi.
• Adevărul pe jumătate este o minciună întreagă.
• Nu există mamă rea sau moarte bună.
• Dacă o prostie reușește, rămâne mai departe prostie.
• Dacă ți-ai spus rugăciunea, nu te doare capul dar nu devii sătul.
• Cine se scoală de dimineață își îngăduie să doarmă la prânz.
• Vizita unui prieten este asemănătoare ploii: îl rugăm să vină și-l blestemăm dacă rămâne mult.
• Unui om este mult mai ușor să-i dezvolți calitățile decât să-i înlături defectele.
• Tot ce se întamplă odată, poate să nu se mai întâmple încă o dată. Dar tot ce se întâmplă de două ori, se va întâmpla, cu siguranță, și a treia oară.

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

Am auzit şi am citit unele lucruri despre proverbe (I)

Publicat de Nicolae Tomescu, 6 august 2016, 07:24

Cât se poate de firesc, orice cercetare îşi propune delimitarea obiectului, definirea unui corpus de fapte, definirea unei categorii de trăsături distinctive. În folcloristică, spre exemplu (cel mai sugestiv), demersul s-a dovedit întotdeauna dificil. Potrivit paremiologului american Archer Taylor, nu există o accepţiune unitară a cuvântului proverb, „(…) nici o definiţie nu ne va permite să identificăm în mod sigur o propoziţie ca proverbială”[2]. Din perspectiva multor interesaţi în domeniu, proverbul[3] reprezintă o categorie de cultură orală care a cunoscut, de timpuriu, înregistrarea scrisă şi, prin aceasta, interferenţe masive cu expresii de tip similar aparţinând stilului cărturăresc. Pornind de la examinarea colecţiilor publicate (oricât de defectuoase ar fi unele dintre ele[4] dar şi de la investigarea altor texte folclorice şi a unor culegeri de texte dialectale, se poate aprecia că există un număr important de expresii sau enunţuri preelaborate, care au valoare de circulaţie în mediile folclorice, că aparţin, pe cale de consecinţă, acestor medii (indiferent de originea lor)[5], că există o deprindere de a le utiliza şi că îndeplinesc funcţii specifice în actele de comunicare umană. De regulă, trăsăturile caracteristice prin care sunt definite categoriile folclorice pot fi raportate şi la estimarea particularităţilor limbajului proverbial din colectivităţile tradiţionale. Elementele acestui limbaj, în speţă proverbele, poartă amprenta caracterului colectiv[6]; ele sunt sau devin, drept consecinţă, anonime (odată intrate în circuitul folcloric, chiar şi expresiile „de autor”, spre exemplu citatele literare, îşi pierd paternitatea în mediile care le vehiculează); stau sub semnul oralităţii, scurtimea facilitând nu numai memorizarea lor, dar şi circulaţia cu o viteză uimitoare de la un individ la altul, de la o zonă la alta şi de la un popor la altul; se supun jocului specific dintre tradiţie şi inovaţie, cu predominarea autoritară a tradiţiei; au drept caracteristică aşa-numita creaţie prin variante[7].

În definiţiile mai vechi, accentul cade pe caracterul filosofic al proverbelor, pe calitatea lor de a exprima „fructul experienţelor popoarelor” (fiind implicată, în această formulare, şi ideea unui limbaj juridic primar, cu rol de reglementare a relaţiilor în interiorul unei unităţi sociale). Prin astfel de definiţii, proverbele sunt raportate la conceptele de raţiune şi normă, implicit la două tipuri distincte de limbaj care funcţionează extensiv în afara lor şi indiferent de ele. Unul, pe care l-am putea denumi limbaj filosofic empiric (sau al cunoaşterii empirice), derivă din considerarea proverbelor ca gen de filosofie populară; al doilea este limbajul normativ, în sensul dreptului cutumiar. Opoziţia dintre cele două limbaje, nu numai la nivelul culturii orale, este echivalentă cu opoziţia dintre aserţiuni şi propoziţiile imperative; acestea din urmă, conform lui G. Frege, „nu au valoare de adevăr,  ci de poruncă, de rugăminte”[8]. Adevărat, în cultura populară sfera de acţiune a acestor limbaje este mai largă în raport cu sfera limbajului paremiologic; o confirmă, pentru limbajul cunoaşterii empirice, legendele etiologice, enunţurile care exprimă cunoştinţe legate de activităţile tradiţionale ale omului, enunţurile care consemnează „credinţe magice sau superstiţioase”[9], iar pentru limbajul normativ, interdicţiile din basme, prescripţiile rituale sau magice, precum şi enunţurile concluzive ale unor snoave sau basme despre animale[10].

Altruism, generozitate – egoism, egolatrie, meschinărie, logic – ilogic, absurd, paradoxuri, contradicţii, contrarii, perplexitate, personalitate, atitudine, puterea banului, manipulare în afaceri, soarta, destin, fatalitate, predestinare – întâmplare, liber arbitru, tact, maniere, diplomaţie, voinţă – pasivitate, blazare… Toate acestea sunt analizate, mai nou, în cartea Psihologia omului în proverbe[11]. Desigur, cercetarea nu este realitate, ci reprezentare. Condiţia ei este aceea a imaginii. Nu însă asupra acestei constatări se manifestă dezacordul. Dezacordul meu priveşte conceptul însuşi de „imagine-proverb”; obişnuiţi să credem că, printr-o elaborare „corectă”, reflectă fidel un segment de realitate, îl tranformăm în „cuvinte pilduitoare”[12]. Aşa să fie oare? Ne-am amintit: „Cuvintele frumoase sunt ca un fagure de miere, dulceaţă pentru suflet şi tămăduire pentru oase” – Înţeleptul Solomon în Pildele sale (16, 24), inclusiv de faptul că Anton Adămuţ consideră proverbele ca fiind „rezultatul unei experienţe recesive” care „nu trebuie asociată înţelepciunii”…

Conceptele de înţelepciune şi cunoaştere sunt reluate frecvent în definirea proverbelor (uneori, în opoziţie cu alte perspective din care păreau abordate). După J. Paulhan, proverbul este, în toate limbile, o frază plină de înţelepciune, care invită la adeziune; autorul consideră că, în cazul proverbelor, nu fraza în sine (deci nu nivelul lingvistic) reţine atenţia, ci subiectul: fabula, moralitatea, legea naturii. Din cauza amintită, s-a căutat în proverbele unui popor suma cunoştinţelor lui şi „son systeme du monde”, limbajul neavând alt rol decât acela de a exprima, în detaliu, acest sistem şi aplicaţiile lui[13]. Conceptul de înţelepciune va fi revalorizat, în evoluţia intuitivă a unor demersuri, la nivel superior celor de raţiune şi normă, subordonându-le într-o relaţie sincretică sau detaşându-le de ele. Lucian Blaga are sentimentul că: „În proverb se rosteşte înţelepciunea omului care pătimeşte… Proverbul este înţelepciunea omului păţit, iar nu simplu a omului cu experienţă, care priveşte lumea ca spectator.”[14]

            Interpretarea (excesiv?) critică ar privi „refuzul actului de trăire, în baza experienţei personale din care este eliminat dinamismul propriei acţiuni”. Ispita prin cuvânt oferă un argument dur pentru incapacitatea proverbului de a reînvia cu adevărat acţiunea: căţeluşa mea ridică ochii spre televizor, dar renunţă după scurta cercetare a simulacrului de viaţă derulat pe micul ecran; nu este dispusă să participe la un fapt pe care telespectatorii nu îl ştiu sau nu vor să îl ştie – ceea ce se vede nu este adevărat; atitudinea ei dovedeşte (cel puţin în raport cu gândirea umană) un deficit de inteligenţă – în timp ce oamenii sunt ajutaţi (inclusiv de proverbe) să aşeze punţi între lumi diferite şi să traducă realitatea în limbaj, iar limbajul în realitate, oare nu tot inteligenţa ne îndepărtează de realitatea efectivă, predispunându-ne la acceptarea compromisului în care limbajul sau imaginea se substituie lumii adevărate? Capacitatea tipic umană de auto-iluzionare explică, printre altele, uşurinţa manipulării. Vom cerceta o formă (extremă) a acesteia…

[1] Proverbe româneşti, Bucureşti, Minerva, 1984. Antologia de „proverbe româneşti” (tip dicţionar) presupune un efort de ordonare ştiinţifică, dar cea mai mare tentaţie a privit includerea fragmentelor de cântece de dor, de dragoste şi de jale, de balade şi de descântece, de ghicitori şi de vrăji, de poveşti, de snoave şi de anecdote, jocuri lingvistice, versuri culte, sentinţe, aforisme etc.

[2] A. Taylor, The Proverb, Hartbow-Pennsylvania, 1962, p. 3.

[3] S-a vorbit, doar în treacăt, despre structura proverbului şi a zicătorii. Proverbul este o structură bimembră, constând dintr-o constatare („cine se scoală de dimineaţă”) şi o concluzie-apreciere („departe ajunge”). Proverbul este un raţionament complet, având subiect şi predicat, zicătoarea este o concluzie-apreciere, un raţionament axiomatic („I-a cântat cucul”) dat fără constatarea expusă aparte. Zicătoarea este totul: şi constatarea şi concluzia date într-un membru şi nu în doi (mai concis). La fel, formele compozite – maxima, sentinţa, povaţa ş.a. au o structură complexă ca şi proverbul. Asemănarea se apropie, adesea, de zicătoare. Proverbele, zicătorile (zicalele) sentinţele, poveţele, maximele, oricare ar fi originile lor (populare sau culte, cărturăreşti) sunt specii moralizatoare-etice (în ultimă instanţă). De aici, pe prim-plan se plasează esenţele calitative spirituale (moral-etice) şi aprecierile date direct (mai rar), adesea figurativ exprimate poetic cu ajutorul unor figuri cum sunt alegoria, simbolul, comparaţia, metafora etc.

[4] În această categorie, menţionez – cu riscul de a fi prea aspru – Micul Dicţionar de proverbe orientale, Editura Pelendava, Bucureşti, 1998), colecţia numerotată şi intitulată Multum, non multa. Mircea Duduleanu-Pelendava propagă „rolul instructiv-educativ (…) şi cel care poate oferi, prin glasul înţelepţilor şi rodul unei îndelungate experienţe, mângâiere în zile de tristeţe, sfat în ore de îndoială şi plăcere în momente de veselie” (op. cit., p. VIII).

[5] Fiind acceptate şi supuse, din punct de vedere semantic, consensului colectiv.

[6] Bun colectiv este şi ca geneză colectiv, dar şi creaţie individuală care dobândeşte o largă circulaţie, implicit un consens mai larg sau mai restrâns. Într-o lucrare din 1986, Proverbele româneşti şi proverbele lumii romanice, Bucureşti, Editura Albatros, Gabriel Gheorghe susţine că „nu producţia (originea), în marea majoritate a cazurilor anonimă sau, extrem de rar, identificată, este esenţială, ci circulaţia (răspândirea proverbelor). Numai circulaţia poate justifica apartenenţa unui proverb la tezaurul lingvistic al unui popor (p. 21).

[7] Variantele sunt determinate nu numai de necesităţi de adaptare la un context concret, ci şi de opţiuni la nivel individual, de grup, zonal sau etnic, prezenţa lor fiind marcată, datorită acestui fapt, în colecţii sau antologii. Câteva detalii în sensul invocat la P. Ruxăndoiu, Proverbele ca gen folcloric…, pp. 184-186.

[8] Gottlob Frege, Sens şi semnificaţie, în Logică şi filosofie, Bucureşti, Editura Politică, 1966, p. 66.

[9] Chiar dacă, judecate în afara sistemului, nu apar ca empirice.

[10] De altfel, multe enunţuri de felul celor anumerate mai sus sunt integrate în colecţiile paremiologice.

[11] Tiberiu Rudică şi Daniela Costea, Psihologia omului în proverbe, Editura Polirom, Iaşi 2004. S-a spus că lucrarea „îmbină reflecţia psihologului de profesie cu observaţia judicioasă şi experienţa de viaţă ale psihologului nativ – care este omul din popor”. Pe de o parte, „ne delecteaza luciditatea aprecierilor şi limbajul savuros în care creatorii anonimi au înţeles să-şi transpună ironia moralizatoare şi observaţia acidă a eticii sociale; pe de altă parte, interpretările originale şi incitante ale autorilor ne provoacă intelectual”. Tiberiu Rudică, în calitate de profesor universitar doctor la Catedra de Psihologie Medicală şi Psihopedagogie Specială – în cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, a publicat: Eu şi celălalt. De la poziţia egocentrică la poziţia altruistă (1979), Familia în faţa conduitelor greşite ale copilului (1981), Niveluri ale conduitei umane (1984), Maturizarea personalităţii (1990), Psihopedagogie (în colaborare, 1994), Psihologie şi literatură (1995), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice (1998, în colaborare), Psihologie şcolară, Aspecte psihologice în mituri, legende şi credinţe populare (2003), Psihologia omului în proverbe (2004).  Daniela Costea, absolventă a Facultăţii de Psihologie, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, a fost masterand al Universităţii din Seattle (S.U.A.).

[12] În acest sens, cuvântul ar fi o energie care curăţă, care sfinţeşte, care odihneşte. Cuvintele urâte, se înţelege, au efect contrar… „Nu orice cuvânt este rodnic, ziditor. Există cuvinte goale, ca pleava, focuri de artificii, care dispun de o pronunţată sonoritate, fără a avea darul de a lumina şi trezi sufletul din întunecimea şi lâncezeala lui morală. Astfel, sunt cuvintele ipocrite, bombastice, jignitoare, înjositoare, rostite la mânie ş.a., care, în loc să zidească, otrăvesc sufletele şi nimicesc solidaritatea umană” – Pr. prof. I. Bunea, Cuvinte de învăţătură la duminici si sărbători, Sibiu, 1983, p. 152. Să nu uităm că Dumnezeu a creat lumea prin Cuvânt. Adică prin Fiul Său, Care este Cuvântul Cel dintru început (Ioan I, 1-2). Aşadar, Cuvântul este numele Lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, Dumnezeu-Însuşi. El „se numeşte Fiu, dar este şi Cuvânt al lui Dumnezeu şi de aceea cuvântul are rădăcini metafizice, adică nu-i doar o gălăgie arbitrară, prin care eu pot sa spun ceva şi voi puteţi să înţelegeţi gândirea mea. Cuvântul provine din energiile dumnezeieşti… Cuvântul este o energie creatoare, o energie care devine, însă, periculoasă, mortală, când este rău întrebuinţată… Dar, la modul pozitiv, cuvântul este o energie de comuniune, de împărtăşire. „Ca-n basme e-a cuvântului putere!” (Alexandru Vlahuţă, „Cuvântul”, în Scrieri alese, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1962, vol. I., p. 184).

[13] Un punct de vedere diametral opus a fost formulat de George Coşbuc – Naşterea proverbiilor, în Despre limbă şi literatură, ESPLA,1960, p. 209: „Nu atât fondul, cât forma lor e cauza că proverbele sunt ceea ce sunt şi că trăiesc. Poporului îi place forma lor, şi numai prin formă pot ele să se întipărească în mintea mulţimii”.

[14] Lucian Blaga, Elanul Insulei, Cluj-Napoca, Dacia, 1977, p. 56. Este transparentă aluzia la cugetări (proverbe) de tipul „Cine nu păţeşte, nu se cuminţeşte”, în care păţania implică ideea de înţelepciune dobândită prin experienţa trăită activ (nu contemplativ), iar cuminţenia indică un comportament de autoreglare în raport cu o normă dedusă din „păţanie”.

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

Hasidism şi Haskala: faţete ale identităţii evreieşti (II)

Publicat de Nicolae Tomescu, 5 august 2016, 07:19

Care era, de fapt, nivelul cultural al evreilor la sfârşitul de veac XVIII? Izolaţi prin consecinţele războaielor generate de Reformă, evreii rămăseseră închistaţi într-un ghetou cultural comparabil cu cel fizic (o anomalie în istoria evreilor). Conştienţi de situaţie, câţiva dintre rabinii şi intelectualii aparţinând elitei au încercat să lărgească orizontul cultural şi sistemul de educaţie tradiţional, bazate exclusiv pe studiul Talmud-ului[4] – cu atât mai mult cu cât, în aceeaşi perioadă, şcolile sefarde (la Amsterdam, Livorno, Bordeaux ş.a.), pe lângă învăţătura tradiţională, promovau predarea Tanah-ului (Vechiul Testament), ebraicii, dar şi a materiilor laice (matematica, geografia, limbile străine). Această lărgire a orizontului cultural trebuie analizată în relaţie cu toate condiţiile sociale ale vieţii evreieşti. După terminarea războaielor religioase din Europa (1648), evreii au început să se împrăştie prin numeroase locuri, în grupuri (uneori) atât de mici încât nu-şi puteau permite să accepte un rabin. Se putea întâmpla ca un asemenea grup să înconjoare un „evreu de curte”.[5] Noile condiţii duc la o dezintegrare a comunităţii autonome evreieşti. Începînd cu perioada iluminismului[6], evreii sunt, în mod progresiv, integraţi structurilor administrative şi fiscale ale ţărilor unde locuiesc. Această evoluţie a societăţii evreieşti a creat condiţiile pentru afirmarea curentului iluminist în lumea evreiască. Conflictelor legate de formarea şi afirmarea identităţii evreilor, variabile după loc şi perioadă, li se adaugă noua scindare, apărută odată cu Iluminismul şi cu varianta acestuia, Haskala: contrar evreimii care exercita presiuni din Ghetto, reprezentată prin Moses Mendelssohn şi discipolii săi, se va menţine o „evlavie” fundamentalistă, restrânsă, pe cât posibil, la „ghetoul mesianic”. Conflictele „intracomunitare” vor lua naştere între ortodoxia evreiască poloneză şi modernizarea prin asimilare. În spiritul iluminst, Revoluţia Franceză urma să asigure emanciparea evreilor conform celor două etape: cea a sefarzilor (1790) şi cea a askenazilor (1791). Dar, o dată cu dobândirea unor drepturi civile egale în cuprinsul a ceea ce se va numi „nation une et indivisible”, îşi vor pierde drepturile colective tradiţionale de comunitate autonomă, urmînd să dispară ca popor şi religie (drept consecinţă a procesului de asimilare individuală). Anexiunile vor duce, pe mai departe, la ambivalenţa emancipării evreilor cu ajutorul francezilor, Napoleon I restrângînd-o, deja, prin ceea ce se va numi „decret infame” (1808). În secolul al XIX-lea, evreii se vor lăsa asimilaţi, semnificativ, nu numai în Germania, ci pretutindeni în Europa[7]. În anul emancipării askenazilor din Franţa (1791), Rusia ţaristă va găsi soluţia, moderată pentru ea, la chestiunea evreilor; problema apăruse ca un efect secundar (nedorit) al împărţirii Poloniei – îi va izola pe evrei în zona vestică, pe baza unui statut special (1791), care va instituţionaliza şi va înăspri „statutul evreului” (1804). Represiunea autocraţiei ţariste nu va ocoli minorităţile, dar antisemitismul adus la rang de politică de stat va provoca o explozie în existenţa specific evreiască; evreii secularizaţi se vor angaja intens în mişcarea revoluţionară menită să conducă la răsturnarea autocraţiei, să rezolve în spiritul egalităţii problemele socio- naţionale, implicit propria chestiune. După jumătate de veac de la apariţie, prin 1820, Haskala ajunge în Rusia – unde găseşte aderenţi puţin numeroşi, dar foarte influenţi. Aceştia vor să ofere cultură şi educaţie „marii mase evreieşti”, punînd accentul pe învăţarea limbii ruse. Societatea tipăreşte ziare şi reviste în rusă şi ebraică, oferă burse studenţilor şi elevilor lipsiţi de mijloace materiale, atât în şcoli de stat cât şi în şcoli cu program iluminist unde, pe lângă studiile clasice – ebraica şi talmud –, se introduc materii laice (rusa, matematica, geografie). Şcolile fuseseră înfiinţate cu sprijinul guvernului rus, dornic să aplice orice măsură menită să se finalizeze prin asimilarea evreilor. Dar problemele vitale ale evreimii ruse nu puteau fi soluţionate nici de filozofia reformatoare a Haskalei, nici de măsurile liberale ale lui Alexandru II.[8] Populaţia evreiască va creşte enorm. Din 1820 până în 1880, de la 1,6 la circa 4 milioane, o creştere de 150%  faţă de indicele de 90% pentru restul populaţiei din aceeaşi perioadă (explicaţia converge către căsătoriile timpurii, mortalitatea infantilă mai redusă la evrei datorită bunei îngrijiri, bucuriei prin care era întâmpinată înmulţirea familiilor, independent de greutăţile materiale). Dar, toată această populaţie rămâne îngrădită în limitele de aşezare[9]. După 1869, din cauza foametei şi a tifosului, mare parte a evreilor migrează spre sud. În Odesa, numărul evreilor se triplează din 1854 până în 1873, supraaglomerare pe care unii vor să o justifice exclusiv prin ascendenţa kazară. Certă rămîne săracia extremă: un muncitor evreu lucra aproximativ 14-16 ore/zi, pentru un salariu derizoriu, în fabrici de alimente, tutun, textile, prelucrarea lemnului, fabrici mici şi primitive al căror patron, tot evreu, era cu foarte puţin mai înstărit decât salariaţii săi. La sfârşitul secolului XIX, se formează un proletariat evreu cu activităţile sale politice şi culturale. În martie 1881 este asasinat ţarul Alexandru II, de către membrii partidului „Narodnaia Volia”; acest partid includea numeroşi evrei, dintre care o tânără direct implicată în complot. După câteva săptămâni, izbucnesc pogromuri în diverse localităţi. Autorităţile le consideră „o răsplată a exploatării ţăranului rus de către arendaşul evreu”. Pogromurile vor continua (1903, în Chişinău; 1905, în Odesa; etc).

Astfel stînd lucrurile, vom înţelege de ce raporturile poporului evreu cu sine însuşi nu presupun contradicţii între ideile sioniste „a fi noi înşine“ şi „a fi o naţiune ca toate celelalte naţiuni“. Distorsionările provocate de evreul-mit se datorează, pe de o parte, aglomerării de prejudecăţi, de calomnii antisemite ancestrale (alergia la „diferit“); pe de altă parte, propagandei conjunctural-diversioniste în momente de dificultate socială. Atunci, sloganul „evreul – cauza tuturor relelor” este scos de la naftalină prin intermediul unor regimuri/politicieni-pescuitori în ape tulburi şi reciclat în funcţie de epocă.

Definiţia evreităţii ca experienţă particulară/general-umană este valabilă oricărui popor în relaţiile cu propria-i identitate şi cu lumea. Sigur, în cazul evreilor, trebuie ţinut seama de exilul obiectiv la care au fost supuşi, comparativ cu popoarele care n-au ştiut ce înseamnă să fii lipsit de ţară. Faptul că nu s-au pierdut în „Răspândire” se datorează Cărţii cu rol de patrie spirituală unificatoare. După Haskala[10], după recidivele antisemite din ultimele două secole, nevoia evreilor înşişi de „soluţionare a problemei evreieşti“ îi conduce înspre sionism (cu cei mai mulţi aderenţi) sau implicare în mişcările social-revoluţionare din „patriile adoptive”. Este vorba de o minoritate de tineri intelectuali remarcabili, de altfel, „copii teribili” ai epocii, care renunţau, în anii interbelici, când nu puteau fi bănuiţi de niciun oportunism, la specificitate etnică, alegînd libera cugetare, cu încredinţarea că, prin justiţie socială la scară planetară, discriminările de natură etnică se vor rezolva de la sine. Vor fi fiind, primii, victimele utopiei lor…

Ceea ce a asigurat şi continuă să asigure iudaismului viabilitate, ferindu-l de osificare, este diversitatea curentelor dinlăuntrul său, care trebuie privită nu din unghiul încleştării, ci al organicităţii. Pe lângă cele două rituri, askenaz şi sefard, fiecare cu orizontul său complementar, au coexistat felurite orientări religioase (apropiere de Dumnezeu, fie prin respectarea canonică a Legii, fie prin intensitatea trăirii sufleteşti şi culturale)[11]. În prezent, raportarea la tradiţie are un spectru foarte larg. Există ultrareligioşi, religioşi moderaţi, antireligioşi, laici de felurite nuanţe: cei care respectă, în linii mari, tradiţia; cei care vor să reformeze iudaismul; cei care se dau în lături din calea oricăror controverse religioase; cei care vor să-şi uite evreitatea, fără ca antisemitismul să-i lase s-o facă. Diversitatea poporului evreu capătă noi expresii din unghi israelian modern. Iarăşi suite de aparente contradicţii, în realitate, bune coabitări… O aserţiune edificatoare: „în Israel, evreul îşi cară ţara de origine în valiză“. Seria continuă cu: israelism/evreu din Diaspora, israelism şi evreu din Diaspora; psihologia nativului israelian/dubla identitate a evreului născut şi educat în diaspora sau trăitor în Diaspora. Din nou falsa contradicţie, fiindcă ambii sunt moştenitori ai unei istorii comune…

Singurul personaj antinomic este „Duşmanul”, principiul anti-umanist, dintotdeauna, indiferent de înfăţişare, îndreptat asupra „evreului” şi a „celuilalt”, deopotrivă, chiar dacă pe acesta din urmă nu-l vizează direct/ imediat. Duşmanul nevoii de echilibru şi armonie a lumii este extremismul, din orice parte ar veni. Adăugînd o propoziţie afirmativă unui citat dintr-o scriere de Lévinas despre veşnicia poporului evreu („veşnicia se dobîndeşte prin respectul popoarelor”), facem, implicit, apel la ethos şi raţiune către toţi oamenii împărtăşind convingeri umaniste, indiferent cărei etnii şi confesiuni aparţin, pentru ca ascensiunea răului la început de secol XXI să poată fi oprită. În primul rând, ne vom adresa aşa-numiţilor oameni înzestraţi…

În fond, „De ce e unică drama evreiască, de ce e unic Holocaustul? Poate pentru că, cel puţin de la Haskala încoace, evreul a vrut să fie asemenea celor în mijlocul cărora trăia. A vrut să transforme exilul în împărăţie, să prindă rădăcini într-un pământ pe care   l-a crezut şi al său. Înjurătura, apoi glonţul şi gazul au venit de la oameni cu care evreul tânjea să semene. Nu de la nişte brute nesimţite a venit şi vine încă înjurătura, ci de la intelectuali subţiri. Nu acuzaţia de omor ritual doare, ci antisemitismul raţional, gândit pe îndelete, la rece, cu aer de teoremă, cu motivaţii sofisticate, socio-economice, acela care identifică motive obiective pentru care eu trebuie să mă simt străin şi să recunosc că sunt, suntem prea mulţi. Toate discursurile acelea care încep cu N-am nimic cu voi, dimpotrivă, am foarte mulţi prieteni evrei şi se încheie cu dar trebuie să recunoşti că. Acel voi care te face să nu mai ştii unde şi cum stai, subtila distincţie dintre români şi buni români”.[12]

[1] Evreii din România în texte istoriografice. Antologie, p. 577.

[2] Moses Mendelssohn s-a născut, în 1729, la Dessau, într-o comunitate mică, înfiinţată de „un evreu de curte”; primeşte educaţia talmudică specifică epocii, dar, chiar înainte de bar-mitzvah, începe să studieze Tanah-ul, gramatica ebraică, pe filozoful medieval Maimonide etc.; urmându-şi profesorul la Berlin, în 1743, el continua studiul Talmud-ului; se alătură unui cerc de tineri studenţi evrei care-l ajută să înveţe limbile clasice şi moderne, să-şi continue studiile filozofice, să-şi însuşească o cultură generală evreiască. Documentele vremii ne spun că, în acea perioadă, existau în statele germane 470 de studenţi iluminişti evrei, proveniţi fie din familii înstărite din oraşe, fie din evreimea săracă a Europei de Est.

Prin ce s-a deosebit Moses Mendelssohn de ceilalţi studenţi evrei? De ce a rămas numele lui un simbol al Haskalei? Întrucât a reuşit să devină una dintre personalităţile de vârf ale iluminismului german, păstrîndu-se, în acelaşi timp, un evreu religios… Prin numeroasele sale lucrări filozofice, Moses Mendelssohn a contribuit la fundamentarea esteticii germane. La concursul organizat de Academia Regală Prusacă de Ştiinţă, în 1763, el a câştigat premiul I cu „Tratatul de evidenţă în ştiinţe metafizice”, în timp ce Kant a obţinut doar locul II. Inteligent, spiritual şi plin de farmec, a devenit una din figurile de seamă ale Berlinului, atrăgînd demnitari, intelectuali şi curioşi din toată Europa. Prietenia sa, strânsă, cu Lessing constituie un simbol al noului tip posibil de relaţii între evrei şi creştini, în cadrul iluminismului. Dincolo de lucrările sale în limba germană (care i-au adus o faimă europeană), Moses Mendelssohn a scris în ebraică lucrări „sincronizate” celor nemţeşti, străduindu-se să reînvie limba ebraică şi filozofia iudaică. A tradus Biblia în germană, tipărind-o cu litere ebraice. A purtat o corespondenţă asiduă cu cei mai învăţaţi rabini din lume. În jurul lui s-a strâns un grup de tineri intelectuali evrei, alcătuind „Societatea pentru propagarea limbii ebraice” (1783). Ca filozof şi în calitate de evreu religios, a devenit „purtătorul de cuvânt” al evreilor şi al iudaismului, atât în relaţiile cu guvernul prusac, cât şi cu teologii/filozofii neevrei cărora le-a prezentat o teorie a emancipării evreilor, o nouă definiţie a iudaismului. Prin Moses Mendelssohn şi ceilalţi maskilimi, Haskala a oferit evreilor motive raţionale de a accepta emanciparea în acelaşi timp cu regenerarea.

[3] Apud Maurice-Ruben Hayoun, O istorie intelectuală a Iudaismului. Luminile de le Cordoba la Berlin (în româneşte de Dumitru Hîncu), Editura Hasefer, Bucureşti, 1999, volumul 1, p. 23.

[4] Cel mai grav măr al discordiei dintre partizanii Haskalei şi aceia ai vechii tradiţii a fost(…) statutul Legii orale şi locul Talmudului în sistemul educativ. Discordia era atât de profundă, încât adversarii Haskalei repetau pe toate drumurile că maskilim-ii urau Talmudul şi aggadot-urile. Desigur, în acest slogan exista şi o umbră de adevăr; dar ar fi greşit să se afirme că ideologia generală a Haskalei avea o orientare antitalmudică. Maurice-Ruben Hayoun, O istorie intelectuală a iudaismului. Luminile de le Cordoba la Berlin (în româneşte de Dumitru Hîncu), Editura Hasefer, Bucureşti, 1999, volumul 2, p. 27.

[5] Reamintim cum a apărut acest termen în istoria evreilor. S-a întâmplat, deseori, ca unii principi să redeschidă evreilor graniţele, din motive economice; din aceleaşi motive, să aleagă un sfetnic evreu care să le administreze finanţele, să le dezvolte comerţul şi industria statului. În jurul sfetnicului se dezvolta o comunitate pe care, în funcţie de caracterul său, evreul de curte o ajuta sau o ignora. Această comunitate, încă din Evul Mediu, în schimbul taxelor pe care le plătea, reuşise să-şi păstreze autonomia în materie de lege, religie, educaţie, viaţă socială. Dar, în noul context, comunităţile, precum evreul de curte, sunt supuse îndeaproape principelui care vrea să le guverneze ca pe ceilalţi supuşi ai săi, fără a mai ţine cont de autonomia lor.

[6] Iluminismul a câştigat, treptat, şi în cadrul iudaismului est-european o importanţă deosebită, începând cu 1800 (realizându-se prin idiş, anume prin idişul modern – neoidişul). Cei mai de seamă reprezentanţi ai iluminismului estic sunt, în primul rând, Mendel Levin (1749-1826), Joseph Perl (1774-1839) şi fondatorul „Ştiinţei iudaismului” („Wissenschaft vom Judentum”), Isaak Baer Levinsohn, considerat un Mendelssohn slav. Elementele Modernului au apărut târziu în lumea iudaismului est-european, s-au impus însă rapid, pătrunzând adânc în inima shtetel-ului evreiesc. Au fost editate primele ziare iluministe în idiş, foarte important fiind săptămânalul „Kol He Wasser” (Glasul solului), apărut la Odesa între 1863-1872, ziar în care au publicat autori precum Israel Asksenfeld (1787-1866), Salomon Ettinger (1799-1855), Abraham Baer Gottlober (1810-1899), Mendele Mocher Sforim (de fapt Scholem Jakob Abramovitsch, 1835-1917), Jizchok Linecky (1839-1915), Abraham Goldfaden (1840-1908).

[7] Acolo unde au avut ocazia – cazul Norvegiei, după 1850.

[8] Într-adevăr, decretele acestuia aplicate în perioada industrializării, au permis îmbogăţirea rapidă a unui mic număr de evrei – constructori de căi ferate, bancheri, industriaşi, exportatori. Totodată, accesul la universităţi a dus, prin 1870, la creşterea spectaculoasă a numărului de studenţi evrei, în special la medicină şi la drept. Ca întotdeauna, norocul unora a însemnat neşansa altora. Din cauza apariţiei căilor ferate au rămas fără pâine o mulţime de evrei care îşi duceau viaţa de pe o zi pe alta: hangii, surugii, căruţaşi, cărăuşi. Căile ferate au afectat şi viaţa localităţilor: Berdisev decade, Odesa se dezvoltă, ceea ce influenţează viaţa comunităţilor din aceste oraşe.

[9] Ţarul Alexandru I confirmase autonomia comunităţilor – numite cahal –, dar le-a redus prerogativele legale şi le-a interzis folosirea limbii ebraice, a idiş-ului în tranzacţiile oficiale. Cahalul are dreptul să-şi menţină şcolile, dar se introduce în “programa analitică” şi limba de predare din celelalte şcoli; se interzice evreilor costumul lor tradiţional; totodată, se deschid evreilor porţile învăţământului de stat, pentru a încuraja asimilarea. Guvernul dispersează multe comunităţi, evacuîndu-i forţat pe evreii din anumite sate, stabilind colonii agricole sau dirijîndu-i spre oraşe. Limita de aşezare s-a extins, politica faţă de evrei fiind oarecum îmblânzită de teama ca aceştia să nu se alieze cu Napoleon împotriva Rusiei; dar evreii au rămas credincioşi ţării în care locuiau. Când urcă pe tron (1825), Nicolae I observă imensa diferenţă dintre evreii ruşi, închistaţi în comunităţile lor religioase tradiţionaliste, şi evreii din Europa de Vest, asimilaţi, în timp, societăţii în mijlocul căreia locuiau. Nicolae I hotărăşte să forţeze asimilarea evreilor prin orice mijloc. În 1827, ţarul impune un nou sistem de recrutare: neevreii erau recrutaţi odată la doi ani; dintre tinerii între 18 şi 25 ani, evreii erau recrutaţi anual, începînd de la vârsta de 12 ani; aceşti copii de 12 ani erau duşi în tabere premilitare până la vârsta de 18 ani, apoi începeau să-şi efectueze stagiul militar cu durata de 25 de ani – rupţi de orice contact cu lumea evreiască, erau supuşi tuturor persecuţiilor fizice şi morale menite să-i îndepărteze de religia, limba şi obiceiurile lor (unii au fost botezaţi prin tortură); în cei aproape 30 ani de domnie ai lui Nicolae I, au fost recrutaţi 70.000 de evrei, dintre care 50.000 sub 18 ani; jumătate au fost nevoiţi să accepte botezul. Politica de recrutare a mai avut un efect negativ asupra comunităţilor evreieşti. Cota cerută de recruţi trebuia furnizată de conducerea comunităţii. Uneori, pentru a nu despărţi o familie abia înfiripată, era trimis la armată un băiat sub 12 ani. Alteori, era favorizat unul mai bogat în detrimentul unuia mai sărac; s-a slăbit încrederea şi coeziunea din sânul comunităţii. Prin Regulamentele pentru evrei (1835) şi prin decrete ulterioare, Nicolae I reduce limita de aşezare, înfiinţează şcoli speciale ruseşti pentru evrei, închide tipografiile evreieşti, îi obligă pe evrei să-şi rusifice numele. El dislocă unele comunităţi, desfiinţează cahalul, plasîndu-i pe evrei sub autoritatea poliţiei şi a autorităţilor municipale. Aceste măsuri au rămas, însă, fără urmări, evreii păstrându-şi propriul sistem de justiţie şi boicotînd şcolile de stat. Următorul ţar, Alexandru II, a cărui domnie începe în 1855, trebuia să facă faţă neliniştii sociale generale din imperiu, precum şi umilitoarei înfrângeri din Crimeia (1856). Hotărît să modernizeze viaţa Rusiei, el aduce şi în viaţa evreilor o undă de speranţă, anulînd recrutarea juvenilă, legile care barau evreilor accesul la serviciul statului; permite unui număr foarte restrâns de negustori bogaţi şi cu studii să părăsească limita de aşezare. Astfel, au apărut comunităţi evreieşti în Moscova şi Sankt Petersburg. Viaţa comunităţilor evreieşti din Rusia, mereu frământată din cauza statutelor, regulamentelor, reformelor impuse de diversele guverne ţariste, începe să sufere importante modificări şi din interior. În timp ce marile academii talmudice înfloresc în Lituania, iar rabinii hasidici continuă  să domine în Ucraina şi în fostele regiuni poloneze, unii evrei din estul Europei sunt atraşi de Haskala.

[10] Emanciparea fizică şi spirituală a evreilor europeni.

[11] Simbioza elenism-iudaism; conlucrarea evreo-arabă în „secolul de aur” spaniol; contribuţia la civilizaţia europeană modernă.

[12] Liviu Ornea („Observator cultural”, 29 iunie-5 iulie 2006).

Bibliografie:

Dubnov, Simon, Istoria universală a poporului evreu (versiune românească de dr. S. Bainglass, Bucureşti, 1946); Istoria hasidismului, I-II, Editura Hasefer, Bucureşti, 1998.

Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Centrul pentru Studierea Istoriei Evreilor din România, Evreii din România în texte istoriografice. Antologie (introducere, selectarea textelor, note şi comentarii, traduceri din limbile maghiară, germană şi franceză, bibliografie, indici de Lya Benjamin), Editura Hasefer, Bucureşti, 2002.

Hayoun, Maurice-Ruben, O istorie intelectuală a iudaismului. Luminile de le Cordoba la Berlin (în româneşte de Dumitru Hîncu), Editura Hasefer, Bucureşti, 1999, 2 volume.

Iancu, Carol, Evreii din România. De la emancipare la marginalizare. 1919-1938, Editura Hasefer, Bucureşti, 2000.

Idel, Moshe, Hasidism între extaz şi magie, Editura Hasefer, Bucureşti, 2001.

Neumann, Victor, Tentaţia lui homo-europaeus. Geneza spiritului modern în Europa Centrală şi de Sud-Est, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991.

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

Hasidism şi Haskala: faţete ale identităţii evreieşti (I)

Publicat de Nicolae Tomescu, 3 august 2016, 17:54

Simon Dubnov, creatorul unui moment de vârf al istoriografiei evreieşti, arăta că istoria iudaismului devine imposibil de interpretat dacă stabilim drept obiectiv doar un singur aspect/utilizînd o singură metodă de cercetare; rezultatele, în asemenea cazuri, rămîn întotdeauna inegale[2].

Dincolo de evenimente, nume, exemple din diaspora comunităţilor, vom relua şi comenta datele/ideile generînd verticalitatea spiritului iudaic, mijloacele morale ale iudaismului, interferate, adeseori, de luminile elitei, dar şi ale mentalului/culturii populare, istoria evreităţii surprinsă ca o deschidere în care nu primează doar explicaţia, cauzalitatea, determinismul fenomenelor, ci şi înţelegerea stilului de viaţă, individualitatea, realitatea practică etc.[3] Vom corija/depăşi/desfiinţa, la limită, realităţile neconforme prezentului? Vom cultiva, drept consecinţă, specia de nihilism ofensiv, alt deghizament tonic al neantului? Sau vom recunoaşte rolul oricărei transcendenţe[4], vom merge mai departe de semnificaţiile unor termeni, de definiţiile care limitează? Deja ne-am pronunţat pentru a doua manieră de abordare, unghiurile de incidenţă nefiind restrânse la un glosar…

Potrivit Antologiei Evreii din România în texte istoriografice, „hasidism”-ul se contopeşte cu „mişcarea populară de renaştere religioasă întemeiată în secolul al XVIII-lea în Podolia, de Israel ben Eliezer Baal Şem Tov”[5]. Este adevărat, hasidismul[6] a apărut ca o reacţie la un lanţ de evenimente istorice începute cu masacrele anti-evreieşti cazace, poloneze şi ruseşti din secolul al XVII-lea, continuate cu eşecul mişcărilor mesianice ale lui Shabbatai Zvi (secolul al XVII-lea) şi Jacob Frank (secolul al XVIII-lea). Noua mişcare a fost iniţiată de Israel ben Eliezer (1700-1760), cunoscut sub numele de Baal Shem Tov[7], prescurtat Besht. Deşi se consideră că mişcarea s-a născut în Polonia și Lituania, multe dintre ideile cu care Besht a revoluţionat gândirea iudaică au fost zămislite în „perioada bucovineană”[8]. Practicînd un sabateanism moderat şi fiind un remarcabil cunoscător al Kabbalei, el a renunţat la exclusivismul de tip elitist; a susţinut că, pentru a te apropia de Dumnezeu nu este nevoie nici de studiul profund al Talmud-ului, nici de meditaţii, „este suficientă vederea Lui în toate lucrurile şi practicarea unei devoţiuni simple şi sincere prin rugăciune, prin cântec, dans, povestiri”. Apropierea de Divinitate ajunge, astfel, un mod de viaţă.[9] Deşi nu a lăsat instrucţiuni privind conducerea mişcării pe care o iniţiase, după dispariţia lui Baal Shem Tov a apărut instituţia „tzaddik”-ului, omul înţelept în jurul căruia se adună comunitatea pentru a beneficia de ideile şi sfaturile sale. Aşa s-au născut, în secolul al XIX-lea, „curţile hasidice” care au împânzit Polonia, Lituania, Bucovina ajungând până în Bielorusia. Vehiculul culturii hasidice a fost, cu precădere, limba idiş. Mutatis mutandis, apar în reprezentaţii teatrale valorile hasidismului „de viaţă şi de expresie idiş” (între cele două reuşind să se înfiripe subtile elemente de „simbioză”) cu particularităţi inerente fiecărei curţi rabinice şi fiecărui cerc de hasidimi. Precum trubadurii, călăuzitorii hasidimi-lor, respectiv tzaddikim-ii, constituiau un fel de lideri spirituali „fără frontiere”, întemeiau dinastii ale căror ramificaţii s-au întins în tot spaţiul galiţiano-podolo-moldo-ucrainean.[10] Totodată, patrimoniul cultural evreiesc de expresie idiş, în primul rând cel hasidic, trimite la o seamă de relicte/relicve materiale asociate celor care le-au creat şi populat.[11] Cele mai multe dintre comunităţiile hasidice, care păstrau, pe lângă spiritualitatea astfel moştenită, un mod de viaţă specific, au fost distruse în şi prin Holocaust. Astăzi nu mai există hasidism decât în Israel şi S.U.A. În Europa de est, hasidismul a lăsat urme în tradiţii, muzica populară, artele spectacolului, dar şi asupra culturii locurilor/comunităţilor ne-evreieşti (unde a apărut). Prin intermediul scrierilor lui Martin Buber şi A.J. Heschel, hasidismul a avut o influenţă majoră asupra culturii evreieşti moderne. Evident, hasidismul nu a avut aceeaşi influenţă puternică asupra patrimoniului evreiesc precum mişcarea sefardă în Europa de vest. Experienţa hasidică, legată în primul rând de viaţa de zi cu zi, de comportamentul individual al evreilor, de relaţia lor cu Divinitatea, a marcat mai cu seamă patrimoniul imaterial, spiritualitatea care, prin diminuarea comunităţilor evreieşti, tinde să cadă în uitare[12].

Moshe Idel[13], unul dintre cei mai importanţi cercetători ai fenomenului mistic iudaic, consideră că lurianismul, sabatianismul (împreună cu literatura cabalist-etică) prezentau o afinitate în religiozitate şi gen, plămădeau materialul cel mai apropiat de hasidism. În timp şi spaţiu, apariţia acestuia din urmă nu este efectul unei confruntări între poziţiile antice şi cele moderne, după cum influenţa unei cărţi sau a unei literaturi nu poate genera un fenomen spiritual major[14]. În interpretarea lui Moshe Idel, punctul central al fenomenului hasidic îl constituie o inevitabilă întâlnire a maeştrilor hasizi cu o literatură mistică variată. Acest lucru demonstrează importanţa gândirii mistice iudaice în înţelegerea fenomenului hasidic. Problema esenţială în dezvoltarea gândirii mistice iudaice nu pare să fie legătura dintre diferite şcoli; în cadrul unui continuum istoric, Moshe Idel ne oferă, spre înţelegere, potrivnic modelului de succesiune, imaginea în cuprinsul căreia toate manifestările gândirii mistice iudaice, implicit în hasidism, apar ca o serie de alegeri făcute dintr-o varietate de alternative existente. Însăşi coexistenţa unei varietăţi de paradigme mistice, în cadrul mai larg al misticii iudaice, poate explica modul în care hasidismul a reuşit să repună în circulaţie un întreg set de concepte mistice[15]. În literatura de specialitate care precede cercetările lui Moshe Idel, Martin Buber şi Gershom Scholem au oferit alte explicaţii referitoare la problema apariţiei fenomenului hasidic. Potrivit lui Buber, hasidismul este o îndepărtare de Cabala lurianică (fenomen anterior). Originalitatea hasidismului ar fi rezidat în introducerea unui nou tip de religiozitate, fără precedent, în istoria misticii, o transformare a două forme anterioare de iudaism: cel halakhic şi cabala (concepută ca mistică lurianică)[16]. Pe de altă parte, G. Scholem va considera hasidismul o reacţie la mişcarea sabatiană, printr-o neutralizare a elementelor mesianice ale acesteia[17]. I. Tishby nu elimină din calcul ideea ca hasidismul să fi apărut în cercurile de sabatieni; în opoziţie, Mendel Piekartz minimalizează impactul sabatianismului, dar acceptă, totuşi, contribuţia lurianismului la formarea noului tip de mistică[18]. Din perspectiva cercetărilor sale, Moshe Idel ajunge la concluzia că formele importante ale spiritualităţii iudaice nu au apărut ca rezultat al confruntării istoriei sau al crizelor istorice, ci în cadrul unor sinteze între aspiraţii religioase, personalităţi, idealuri, nomenclaturi şi temeri, pe de o parte, diferitele modele mistice, pe de altă parte[19]. Din prezentarea interpretărilor asupra unor aspecte ale gândirii hasidice se poate observa, mai ales în viziunea lui Moshe Idel, o metamorfoză a curentelor anterioare ale misticii iudaice.

Studiul nostru s-a axat, în principal, pe o încadrare comparativã a opiniilor. Comandamentele sunt misiunea evreului în lumea aceasta, ele trebuie respectate potrivit unui anumit ritual (pune în legătură, angrenează, lumea de jos şi cea de Sus). Ceea ce rezultă este un mod binar de a vedea aspectul, pe de o parte mistic, iar pe de altă parte magic. Cel drept are capacitatea de a influenţa Divinitatea într-un scop anume. Comunitatea este vizată în acest caz (ea este şi cea mai puternicã diferenţă faţă de alte tipuri de mistică iudaică). Formula „evreu” desemnează identitatea cu întreaga comunitate a lui Israel.[20]

Este una dintre faţetele medaliei; oricât de des ar fi afirmate şi oricât de adevărate ar fi exigenţa etică şi speranţa armoniei nelimitate (în interiorul comunităţii, în relaţie cu alţii), ele nu anulează teama de ne-evreu, până şi în atracţia pe care nu încetează să o exercite în anumite contexte istorice, asupra celor mai rafinate spirite ale comunităţii evreieşti.

Să-l luăm drept exemplu pe rabinul, filosoful, istoricul Iacob Itzak Niemirover[21] – care a acordat o atenţie specială studierii şi scrierii istoriei evreilor din România. În „Ochire asupra istoriei comunităţii israelite din Iaşi”[22], Niemirover împarte 500 de ani de vechime în șapte perioade; a patra, „până la anul 1832, (…) este epoca de decadenţă a instituţiei hahambăşiei şi în care comunitatea ieşeană a devenit un centru hasidic”[23]. Hasidismul, potrivit aceleeaşi opinii, s-a înrădăcinat în Iaşi „în perioadele din urmă (…) Şi direcţia naţionalistă în hasidism, numiotă habad, a găsit aici discipoli (…) Cuvântul habad, care e o prescurtare a trei cuvinte dintr-o anumită rugăciune, trei expresiuni ale înţelepciunii, a devenit un simbol al evlaviei şi bigotismului extrem, fără margini. Cuvântul habotnic a ajuns şi în limba română, expresia omului din cale afară de evlavios. Favorabile împrăştierii credinţei chasidismului au fost evenimentele triste, mizeria în care au trăit evreii ieşeni în această perioadă”[24]. Trecînd prin lumea hasidică din Ţările Româneşti, constată „că multe cântece înălţătoare şi thorot sublime, multe personalităţi de seamă şi figuri legendare din lumea hasidică aparţin evreimii din România. „Hasidismul, care a propagat democraţia evreiască şi a ridicat altare sentimentului omenesc, hasidismul care a plantat în perioada nouă a istoriei noastre arborele evlaviei adevărate în inima evreiască, rămâne un factor însemnat în istoria şi literatura evreilor”[25]. Se înţelege că „progresul evreilor din Ţările Româneşti a pus stavilă influenţei hasidice”[26]. Ideea este preluată, devoltată şi reinterpretată de Dr. Avram Meir Halevy[27]. În „Comunităţile evreeşti din Iaşi şi Bucureşti, până la zaveră (1821)”[28], cuvintele folosite permit mai multe modificări de sens: „Dar hasidismul aduse şi mari neajunsuri. Îmbrăţişat cu căldură de massele neştiutoare, noul curent trebuia să provoace neapărat o oarecare reacţiune din partea vechilor autorităţi evreeşti, hahambăşia şi stărostia. De fapt, au văzut reprezentanţii evreimii pământene pericolul reformei, care ameninţa cu insolenţă toată ierarhia şi disciplina socială din sânul obştii, prin introducerea democraţiei în toate. Ei îşi deteră seama că anarhia armonioasă va nivela curând piramida ridicată de hrisoavele domneşti pe temeliile autonomiei corporative.[29] Evreii din Moldova s-au integrat lumii hasidice; „(…) obştea din Iaşi deveni o citadelă inexpugnabilă. Ca în alte părţi, nu mai putea fi loc aici pentru talmudismul savant(…) Fanatismul ignorant va domni neturburat aproape de nimeni(…) Care temerar s-ar fi putut gândi în asemenea condiţiuni la cultura modernă? Abia după mijlocul veacului al XIX-lea, vor fi unele tentative, din iniţiativă particulară(…) pentru deschiderea de şcoli private, în care se va învăţa limba ebraică şi cea germană, după modelul galiţian. Conducătorii obştii nu se vor gândi la învăţământul public decât în 1860, şi numai în urma unei constrângeri de sus. Dar şi atunci va fi soarta vitregă cu evreimea ieşeană; în loc de a îndruma tineretul pe căile fireşti ale culturii naţioinale, şcoala îi va împinge către orizonturi înşelătoare. Ceea ce va fi lăsat în voinţă şi putere bigotismul hasidic, va nimici asimilismul.”[30]

Subliniem faptul că evreii au înţeles educaţia şi ca integrare în spiritul românesc. Această tendinţă s-a reflectat, spre exemplu, în producţia literară; cu excepţia lui Iacob Groper (1890-1968), cel mai mare poet de limbă idiş din Moldova[31], în afara altor autori de lucrări în idiş, majoritatea scriitorilor din Regat şi-a redactat operele în limba română. Fără îndoială, evreii din Regat erau, aproape în exclusivitate, aşchenazi – mai exact, evrei care, prin origine, limbă, nume, ritual de rugăciuni şi obiceiuri religioase se înrudeau cu cei din Polonia şi Rusia. La sfârşitul secolului al XIX-lea, toţi evreii din Moldova, reprezentînd pe atunci trei sferturi din total, şi majoritatea evreilor din Muntenia vorbeau idiş. În această limbă, considerată de unii drept „jargon” precar, s-au dezvoltat literatura hasidică şi raţionalistă, presa şi teatrul. Dacă în Moldova evreii au rămas, vreme îndelungată, sub influenţa hasidimilor[32], curentul modernist şi raţionalist a apărut în Muntenia, de la mijlocul secolului al XIX-lea. Acest din urmă curent se datorează doctorului Iuliu Barasch (1815-1863). „Mendelssohn-ul român”, imigrat din Imperiul Austriac, pionier al medicinii de la noi, autor a numeroase opere ştiinţifice şi de popularizare a ştiinţelor naturii, şi-a asumat, prin scris, emanciparea civică şi politică a evreilor din România[33]. În Moldova, Haskala s-a manifestat, strălucit, prin intermediul reprezentaţiilor teatrale. La Iaşi, în „centrul arhipelagului de ştetl”[34], în grădina de vară a restaurantului „La pomul verde”, s-a constituit (1876) primul teatru evreiesc profesionist din lume[35], sub direcţia lui Avram Goldfaden (1840-1908). Mihai Eminescu s-a numărat printre primii cronicari dramatici, elogiind jocul interpreţilor[36]. Surse citate consideră că teatrul s-a născut din sinteza poemelor trubadurilor de limbă idiş – cel mai reputat fiind Wolf Zbarjer (Welwel Ehrenkrantz), prietenul lui Naftali Herz-Imber, autorul imnului sionist Hatikva (viitorul imn al Statului Israel) – şi „plebea evreiască din Moldova”, pentru a folosi expresia lui Goldfaden. Ultimul mărturisea, în scrierile sale, că şi-a propus – prin crearea acestei instituţii – să „smulgă” oamenii din apatie, să le facă acccesibilă propria lor istorie, să le trezească mândria naţională. Prin difuzarea marilor idei ale Haskalei, Teatrul Idiş din Iaşi provocase atât teama „ortodocşilor”, cât şi critica reprezentanţilor „evreilor asimilişti” (care vedeau în acesta un obstacol în calea emancipării).

[1] Expresia îi aparţine lui Victor Neumann, Tentaţia lui homo-europaeus. Geneza spiritului modern în Europa Centrală şi de Sud-Est, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, p. 83.

[2] Simon Dubnov, Istoria universală a poporului evreu (versiune românească de dr. S. Bainglass, Bucureşti, 1946), introducerea la volumul al III-lea unde istoricul evreu expune o posibilă metodologie de lucru, una dintre căile de acces spre cunoaşterea trecutului evreiesc. Aceeaşi imagine veridică a civilizaţiei iudaice, cu focalizarea pe datele importante ale unei faţete identitare, în Istoria hasidismului, I-II, Editura Hasefer, Bucureşti, 1998.

[3] Desigur, nu putem concura ambiţiosul eseu Evreul şi Celălalt (de Esther Benbassa şi Jean-Cristophe Attias), care şi-a propus o introspecţie a evreităţii, construită pe jocul de ambiguităţi evreu-celălalt, de la origini până în prezent. Chiar motto-ul cărţii – un fragment dintr-o scriere a lui Samuel Hugo Bergmann (1883-1975) – supune meditaţiei, plecînd de la binecunoscutele citate biblice („Aminteşte-ţi ce ţi-a făcut Amalek“, „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi“), ceea ce Bergmann crede că ar reprezenta două tendinţe fundamentale în iudaism: „izolaţionismul“, respectiv „iudaismul iubirii şi al iertării”. Tendinţe discutabile, deoarece evreii nu s-au izolat, ci au fost izolaţi de-a lungul unei istorii prea încărcate de suferinţă; faptul    le-a creat o mai mare receptivitate la suferinţa aproapelui. Semnificativ, în acest sens, este versetul-prolog din Hagada sel Pesah: „Toţi cei flămânzi să vină să stea cu noi la masă”. Ceea ce autorii definesc prin „evreul-celălalt intim” formează conglomeratul de elemente structural iudaice, ferment pentru dezvoltarea civilizaţiei europene: spirit contestatar împotriva oricăror anchiloze de gândire; reevaluarea noţiunii de timp (activ şi fluid); orientare comportamentistă în filosofie; implicaţii în estetica romantismului, avangardismului ş.a. Eseul este axat pe ideea experienţei stimulative a alterităţii: „Celălalt mă face să fiu ce sunt, îmi permite să mă împlinesc”; „Celălalt“ este raportarea evreităţii la Dumnezeu, la umanitate, la sine; Evreitatea este studiu de caz, întrucât raportările mai sus-menţionate sunt general-valabile oricărei evoluţii umane, individuale şi colective. Vezi Esther Benbassa, Jean-Cristophe Attias, Evreul şi Celălalt (traducere din franceză de Andreea Vlădescu), Editura Est (Samuel Tastet Editeur-2005).

[4] „Dumnezeu are nevoie de oameni. Oamenii au nevoie de Dumnezeu”… Se poate vorbi de o confruntare monoteism/idolatrie? Monoteismul nu se întâlneşte cu idolatria; este revelaţie, rezultat al dorinţei de cercetare a cauzalităţii lucrurilor. Da, întrucât monoteismul implică un cod moral (Decalogul), opus preceptelor idolatre. Sigur, monoteismul, în acel moment, era vulnerabil, pentru că schimbarea de mentalitate reprezintă un proces de durată, cu atât mai mult cu cât materia şi multitudinea au fost înlocuite cu non-materia şi singularitatea în percepţia Divinului. Tot atât de adevărat: lupta cu pericolul recăderii în idolatrie a întărit monoteismul. „Dumnezeu are nevoie de oameni. Oamenii au nevoie de Dumnezeu”. Ideea transcende complexa relaţie evreu-celălalt, atingînd esenţa credinţei în sine, indiferent ce nume poartă. Această relaţie capătă mai mare acuitate în situaţii-limită de viaţă; omul nu poate trăi în singurătate absolută. Când nu mai avem pe nimeni, îl simţim accentuat pe Dumnezeu cu noi, lângă noi. Şi interpretarea, persistentă în scrieri religioase iudaice, conform căreia Dumnezeu urmează poporul evreu în exil – atunci când Templul îi fusese distrus, ţara pustiită, poporul alungat –, are aceeaşi sorginte. „Marea muzică” exprimă, poate cel mai bine, această stare de spirit a omului „vorbind” cu Dumnezeu şi a lui Dumnezeu „vorbind” omului.

[5] Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Centrul pentru Studierea Istoriei Evreilor din România, Evreii din România în texte istoriografice. Antologie (introducere, selectarea textelor, note şi comentarii, traduceri din limbile maghiară, germană şi franceză, bibliografie, indici de Lya Benjamin), Editura Hasefer, Bucureşti, 2002, „Glosar” p. 577.

[6] Hasidut חסידות înseamnă „pios” şi provine din rădăcinile iudaismului, iar cuvântul חסד poate fi tradus „iubind cu bunătate”. Este, de asemenea, cunoscut şi aplicat ca adjectiv /Hasidic (în idiş, Chasidish חסידיש).

[7] Maestru al numelui bun=divin.

[8] Baal Shem Tov a locuit în Bucovina (cu întreaga lui familie) înainte de a se întoarce în Polonia şi de a-şi revela misiunea divină (1736).

[9][9] Învăţăturile au fost propovăduite prin intermediul povestirilor şi parabolelor. Filosofia lui Baal Shem Tov s-a bazat pe încercarea de a exprima misticismul în termenii psihologici ai experienţei umane obişnuite, asigurându-i o funcţie socială. Ca atare, a atras atât oameni simpli cât şi învăţaţi.

[10] Cităm doar câteva asemenea familii: Hager, Friedman, Taubes. Pe versant secular s-au afirmat poeţi şi prozatori care au rafinat continuu limba idiş, ridicând-o de la treapta de juxta – doar pentru anume rugăciuni, cuprinse în cărţile religioase – la niveluri de rafinament deosebite. Printre zecile de nume ale acestora, reprezintă repere Zelic Bardicever, Eliezer Steinberg, Iacob Groper, Moise Altman, Iţik Marger, Iso Schapiro, Iacob Friedman, Israel Bercovici şi mulţi alţii.

[11] În categoria de „curţi ale tzaddikimilor” se regăsesc ansambluri cuprinzînd sinagogi, conace, băi rituale numite expres hasidice. Erau locuinţele tzaddikimi-lor şi, la vremea respectivă, locuri de pelerinaj. În multe cimitire evreieşti puteau fi întâlnite „cavouri speciale” ale acestor tzaddikimi şi morminte cu inscripţii în idiş. Anumite muzee găzduiesc obiecte rituale specifice, iar exponate speciale, dar şi documente audio-vizuale, conturează universul simbolic a ceea ce a constituit cândva lumea hasidismului, a vorbitorilor de limbă idiş în această parte a Europei.

[12] În secolele XVII–XVIII, shtetel-urile evreieşti din Europa au suferit din cauza războaielor, răscoalelor, dispreţului Habsburgilor (Maria Tereza), pogromurilor; aceste shtetl au decăzut, ajungându-se la o sărăcire generală. Din restrişte s-a născut noua mişcare evreiască mistică. Hasidismul este răspunsul celor mulţi, dezamăgiţi şi îndureraţi, la speranţele care au rămas neîmplinite de către Sabbatai Zwi şi discipolii acestuia. Adepţii Hasidism-ului pot fi identificaţi cu locuitorii săraci din shtetl, „poporul simplu”, limba de comunicare a hasidismului fiind idişul. Mişcarea contrară hasidismului (considerată mişcarea evreilor ortodocşi conservatori) s-a cristalizat în secolul XVIII, fiind cunoscută sub numele de Haskala – iluminismul evreiesc.

[13] Moshe Idel (născut în 1947, la Tîrgu-Neamţ), profesor de gândire iudaică la Universitatea Ebraică din Ierusalim, cercetător principal la Institutul Shalom Hartman, doctor în filosofie cu specializarea Cabala (a lucrat ca visiting professor/cercetător la universităţi şi diferite instituţii din întreaga lume), este autorul unei opere impresionante, accesibilă în mai multe limbi. Dintre volumele publicate amintim: Abraham Abulafia’s Works and Doctrines (Jerusalem, 1976), The Mystical Experience in Abraham Abulafia (New York, 1988), Cabala: Noi Perspective (Bucureşti, 2000), Studies in Ecstatic Kabbalah (New York, 1988), Language, Torah and Hermeneutics in Abraham Abulafia (New York, 1989), Golem (Bucureşti, 2003), Maimonide şi mistica evreiască (Cluj, 2001), Hasidism – între extaz şi magie (Bucureşti, 2001), Mesianism şi mistică (Bucureşti, 1997), Messianic Mystics (New Haven, 1998), Perfecţiuni care absorb: Cabala şi interpretare (Iaşi, 2004), Cabala şi Eros (Bucureşti, 2005), Hasidism: Between Ecstasy and Magic (SUNY Press, 1995), Messian ne uneşte. Istorii, biografii, idei (Sorin Antohi în dialog cu Moshe Idel, 2006).

[14] Moshe Idel, Hasidism între extaz şi magie, Ed. Hasefer, Bucureşti, 2001, p. 25.

[15] Idem, p. 26.

[16] Idem, p. 16.

[17] Idem, p. 17.

[18] Idem, p. 18.

[19] Idem, p. 44.

[20] Din această perspectivă, comunitatea prin ritualul îndeplinit, după modelul conducătorului spiritual, ajunge să contopească lumea inferioarã cu cea superioară, într-o mişcare ascensională de atragere a influxului divin în lumea perceptibilă.

[21] 1872-1939. Provenea dintr-o familie de învăţători evrei; urmează, la Berlin, studii liceale, universitare, doctorale, ale şcolii rabinice; rabin al comunităţii evreilor din Iaşi, rabinul comunităţii de rit spaniol din Bucureşti, şef-rabinul comunităţii evreilor din capitală, al Templului Coral, reprezentantul religios al Uniunii Comunităţilor Evreieşti din Vechiul Regat; reprezentant al Cultului Mozaic, a ocupat funcţii în fruntea unor organizaţii şi instituţii evreieşti, avînd merite considerabile în organizarea şi activitatea mişcării sioniste.

[22] „Conferinţă rostită la Toynbee Hall din Iaşi”, publicată în Evreii din România în texte istoriografice. Antologie (introducere, selectarea textelor, note şi comentarii, traduceri din limbile maghiară, germană şi franceză, bibliografie, indici de Lya Benjamin), Editura Hasefer, Bucureşti, 2002, pp. 363-380.

[23] Idem, p. 363.

[24] Ibidem.

[25] Idem, p. 383.

[26] Idem, p. 382.

[27] 1900-1972. Originar din Piatra Neamţ; Doctor în litere la Paris, absolvent al Şcolii de Înalte Studii Religioase de la Sorbona, al Seminarului israelit din capitala Franţei, al Şcolii de arheologie-Louvre; instalat în funcţia de rabin al Templului Unirea Sfântă; s-a aflat printre iniţiatorii, îndrumătorii şi redactorii celor mai importante reviste de cultură iudaică (din Iaşi şi Bucureşti) ai perioadei interbelice; poate fi considerat creator de şcoală atât pentru stabilirea categoriilor de izvoare de primă importanţă în vederea înţelegerii esenţei istoriei evreilor, cât şi pentru demersul analitic, definirea complexă a tematicii istoriei evreilor din România.

[28] Evreii din România în texte istoriografice. Antologie (introducere, selectarea textelor, note şi comentarii, traduceri din limbile maghiară, germană şi franceză, bibliografie, indici de Lya Benjamin), Editura Hasefer, Bucureşti, 2002, pp. 417-474.

[29] Idem, p. 443.

[30] Ibidem.

[31] Moldova reprezentase bastionul idişkeit-ului românesc…

[32] „Mulţi au păstrat portul polonez tradiţional şi stilul de viaţă ortodox”. Nu uităm faptul că, în pofida unui număr de intelectuali evrei şi a inugurării Templului Coral, iudaismul reformat – de tip german sau maghiar – nu a prins rădăcini în Regat, chiar dacă ritualul de rugăciune al evreilor din Muntenia a fost occidentalizat.

[33] Publica, în 1860, la Paris, broşura L’émancipation israélite en Roumanie. A întemeiat, totodată, prima şcoală evreiască modernă.

[34] Expresia aparţine lui Carol Iancu, Evreii din România. De la emancipare la marginalizare. 1919-1938, Editura Hasefer, Bucureşti, 2000, p. 71.

[35] Tot în România a văzut lumina tiparului „Judischer Telegraph”, cel dintâi cotidian idiş din lume.

[36] Textul referitor la Teatrul Evreiesc este reprodus în Mihai Eminescu, Articole şi traduceri, Bucureşti, Minerva, 1974, p. 191.

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

Spania Regilor Catolici (I)

Publicat de Nicolae Tomescu, 1 august 2016, 22:50

Anul des invocat ridică, aşadar, trei întrebări. Au fost oare „rasişti/antisemiți” Regii Catolici Ferdinand şi Isabela? Să fi marcat Reconquista sfârşitul toleranţei care ar fi domnit în Spania mulsulmană? Colonizarea spaniolă a Americii a fost oare un preludiu al înrobirii lumii a treia?

Inchiziţia spaniolă, o poveste… spaniolă

Este reprezentat sub chipul unei persoane înalte, cu o figură colţuroasă. Sub straiele religioase ascunde un suflet veninos. În piesa pe care i-a dedicat-o Victor Hugo, încarnează cruzimea, fanatismul, ura pentru eretici: Torquemada simbolizează Inchiziţia blamată. Or, papa Grigore al IX-lea a întemeiat Închiziţia în 1231. Torquemada a devenit Mare Inchizitor al Spaniei în 1438: două secole şi jumătate mai târziu, perioada care separă francezii secolului XX de Ludovic al XV-lea. Orice s-ar crede, lupta împotriva catarilor în Languedoc şi acţiunea lui Torquemada nu ţin de aceeaşi dimensiune. În Spania, Inchiziţia se explică printr-un context propiu, care nu suportă comparaţie. „Ea este exponentul unei societăţi”, scrie Bartolomé Bennassar. Dogmele şi morala pe care le apăra erau revendicate în alte ţări ale Occidentului creştin, unde nu a funcţionat Inchiziţia.”[2] Torquemada nu este, prin urmare, un rod al catolicismului: se prezintă ca produsul unei istorii naţionale.

În 1478, Isabela de Castilia şi Ferdinand de Aragon îi cer Papei puterea de a institui o jurisdicţie specială. Pusă sub tutela statului, funcţia acesteia ar fi fost să combată erezia, şi, în special, mişcarea criptoiudaicilor, evrei convertiţi care, păstrând în mod clandestin practicile iudaice, sunt socotiţi recăzuţi în erezie. La 1 noiembrie 1478, Papa Sixtus al IV-lea acordă acest drept, prin bula Exigit sincerae devotionis. Iată actul de naştere al Inchiziţiei spaniole.

Isabela este regina Castiliei din 1474. Ferdinand, soţul său, devine Rege al Aragonului în 1479. Castilia şi Aragonul îşi păstrează moneda şi limba (castiliana va domina), iar coroanele lor vor rămâne distincte până în secolul al XVIII-lea. Cu toate acestea, uniunea personală dintre Isabela şi Ferdinand a pus bazele formării Spaniei. Regilor Catolici – titlu conferit de papa Alexandru al VI-lea – ţara le va datora întărirea Statului, pacea internă, supunerea nobilimii, un nou echilibru social. O operă decisivă, fără de care istoria ulterioară a Spaniei nu s-ar fi putut scrie.

Isabela se dovedea, în plus, foarte pioasă. În 1958, s-a deschis procesul beatificării ei. Acţiunea a fost suspendată de Vatican în 1991, pentru a domoli polemica stârnită în jurul actului de expulzare a evreilor din Spania, semnat de regină în 1492. Consiliul episcopal spaniol din 2002 a decis, totuşi, să reia demersurile pe lângă Sfântul Scaun, în vederea redeschiderii dosarului.

Paradox: Inchiziţia spaniolă a fost instituită într-un regat catolic, Castilia, unde prinsese rădăcini o tradiţie a coexistenţei religioase. Rege al Castiliei şi al Leon-ului, Alfons al VII-lea (1126-1157) îşi spunea „Împăratul celor trei religii”. În 1139, când intra în Toledo, ceremoniile festive au unit creştini, evrei şi musulmani. În 1147, când a recâştigat fortăreaţa de la Calatrava, la sud de Toledo, Alfons al VII-lea le-a încredinţat apărarea Templierilor şi guvernarea lui Rabi Juda, un evreu. În catedrala din Sevilia, epitaful mormântului lui Ferdinand al III-lea (1217-1252), rege canonizat, a fost scris în latină, castiliană, arabă şi ebraică. Mudejares, musulmanii care locuiau pe teritoriul creştin, erau liberi să-şi practice religia. Pe aceleaşi coordonate se plasa şi situaţia evreilor: „În Spania creştină”, subliniază Joseph Pérez, „sunt nu numai toleraţi; au o existenţă legală şi recunoscută.”[3]

Elită în sânul diasporei, evreii sunt numeroşi în Peninsula Iberică. Persecutaţi de vizigoţi în secolul al VII-lea, ei nu văd cu ochi răi invazia musulmană din 711. Deşi se supun, asemenea creştinilor, statutului de dhimmi, plătind un impozit special, constrânşi să poarte însemne distinctive, cultul lor este autorizat. Unii evrei ajung consilieri ai principilor musulmani. În vremea Califatului, comunitatea evreiască din Cordoba manifestă o puternică vitalitate intelectuală. Dar coabitarea nu este lipsită de umbre: în 1066, la Granada, comunitatea musulmană, puţin numeroasă, nemulţumită de bogăţia evreilor, dezlănţuie un masacru.

Totul se „răstoarnă” odată cu debarcarea, în două valuri, a sectelor berbere: almoravizii, în 1086, şi almohazii, în 1172. Evreii au de ales: convertirea la islamism sau moartea. Mulţi dintre ei se vor refugia în regatele creştine, Castilia şi Aragon. Datorită abilităţii lor financiare, suveranii îi încurajează. În secolele al XI-lea, al XII-lea şi al XIII-lea, comunităţile prosperă, drepturile lor fiind garantate prin carte (fueros). Evreii beneficiază de aceeaşi autoritate juridică de care au parte şi creştinii, pot deveni proprietari de pământ; plătesc un impozit special, însă îşi au propiile tribunale, rabini, locuri de cult şi şcoli. Regele Castiliei desemnează un mare rabin care vorbeşte în numele întregii comunităţi.

Conform surselor, cifrele variază între 100.000 în secolul al XII-lea şi 200.000 în secolul al XIV-lea. O minoritate vizibilă: închegată economic şi foarte organizată, se concentrează în anumite regiuni. Ţărani, meşteşugari, negustori, medici, evreii sunt şi intermediari sau cămătari. În cadrul administraţiei regale ocupă funcţiile de trezorieri sau încasatori de dări. Aceste ultime ocupaţii desemnează cauza lipsei lor de popularitate, care creşte de-a lungul timpului.

Cu toate că suveranii îi protejează pe evrei, antiiudaismul religios ia proporţii. Pentru oamenii de rând, el se hrăneşte cu false acuzaţii de crime rituale sau de profanări ale eucharistiei. „Această intransigenţă nu este, totuşi, apanajul creştinilor”, după cum arată Fernand Braudel. Un istoric atat de favorabil evreilor, ca Lucio Azevedo, poate susţine o exagerare, anume că intoleranţa iudaică, la începutul secolului al XVI-lea, a fost ‹‹cu siguranţă mai mare decât cea a creştinilor››. Dar, în sfârşit, această intoleranţă este „evidentă.”[4] Esther Benbassa şi Jean-Christophe Attias menţionează o literatură de apărare a iudaismului împotriva creştinismului, o „literatură puternic anticreştină”.[5] Spania se înfăţişează ca o ţară complexă: în momentul în care antiiudaismul cunoaşte progrese, conducătorul ordinului de Santiago pune să se traducă în castiliană un tratat de înţelepciune rabinică, iar conducătorul ordinului de Calatrava însărcinează un erudit evreu să traducă Vechiul Testament.

Ordinele călugărilor cerşetori întreprind campanii de convertire. În 1263, la Barcelona, o controversă publică opune câţiva rabini superiorului franciscanilor. Demersul este paşnic, pentru moment. În 1293, Cortes-ul Castiliei ia măsuri restrictive împotriva privilegiilor comunităţilor evreieşti. Regele îşi exercită, în continuare, rolul de proctector: în 1351, Pedro I de Castilia confirmă legislaţia care garantează drepturile evreilor. Totuşi, în 1391, un val de răzmeriţe zguduie Sevilla, Cordoba, Toledo, Madrid, Burgos, Barcelona şi Valencia. De fiecare dată, evreii sunt ţapii ispăşitori. „Dincolo de propaganda religioasă şi de ura rasială”, remarcă Joseph Pérez, „dificultăţile economice sunt cele care explică violenţa populară îndreptată împotriva evreilor.”[6]

Numeroşii evrei se convertesc de-a lungul celor douăzeci de ani care urmează evenimentelor sângeroase din 1391. Poate doar jumătate… Pentru a-i distinge de „vechii creştini”, sunt numiţi conversos. Rabinul Solomon Halevi se creştinează, cu întreaga familie, în 1391; căţiva ani mai târziu, sub numele de Pablo de Santa Maria, îl regăsim ca episcop la Burgos. În 1414, cu ocazia controversei de la Tortosa, treisprezece rabini din paisprezece – care au participat la acea dispută teologică, urmaţi de mii de coreligonari, se convertesc, de bună voie, la creştinism. În acelaşi timp, măsurile discriminatorii – obligaţia de a trăi în cartiere separate, portul unor veşminte distinctive, interdicţii profesionale – îi împing la convertire.

Începând din 1420, situaţia se destinde. Sub conducerea lui Abraham Benveniste, mare rabin numit de rege, evreii obţin ridicarea interdicţiilor care îi apasă. În treizeci de ani recâştigă terenul pierdut. Cât despre „noii creştini”, conversos, aceştia încep o ascensiune socială spectaculoasă. Sunt personaje influente în oraşele unde locuiesc, ocupîndu-se de finanţe, încasarea dărilor, medicină, administraţie. Treptat, familiile de conversos se integrează în Biserică, în nobilime, în ordinele cavalereşti. Evreu după mamă, regele Ferdinand Catolicul va avea miniştri de origine evreiască, va fi înconjurat de episcopi sau preoţi de origine evreiască şi va fi slujit de funcţionari de origine iudaică.

„Poporul” nu se lasă intimidat. Le reproşează acestor conversos faptul că sunt puternici, aroganţi şi că au acaparat poziţiile cele mai bune. La Toledo şi Ciudad Real, în 1449, se proclamă statutul „purităţii sângelui”: acesta rezervă vechilor creştini funcţiile publice. Léon Poliakov, istoric al antisemitismului, subliniază că această idee vine dinspre opinia publică şi nu dinspre Regii Catolici sau Biserică[7]. Teologii spanioli şi, apoi, Papa Nicolae al V-lea, intervin pentru a condamna principiul: toţi botezaţii fac parte din aceeaşi Biserică, explică ei, iar distincţia între creştinii vechi şi evreii convertiţi nu este legitimă. Noi revolte vor izbucni la Toledo, în 1467, la Cordoba şi la Jaén, în 1473, la Segovia, în 1474. Gloata, condusă de demagogi, se leagă fără disociere atât de evrei, cât şi de conversos.

Coeziunea socială este periclitată ca urmare a neputinţei puterii regale şi a aristocraţiei de a împiedica aceste tulburări. Vechii creştini îi bănuiesc, pe bună dreptate, pe anumiţi conversos de criptoiudaism: într-adevăr, aceştia se conformează public obligaţiilor catolice, cultivînd, în acelaşi timp şi în intimitate, ritualuri iudaice. Dar iudeii îi dispreţuiesc pe convertiţi, iar noii creştini sincer convertiţi le poartă rachiună evreilor. Cine s-a convertit sincer şi cine a făcut-o pentru a evita persecuţia? Pare o taină a sufletului. Şi ce se întâmplă cu aceste distincţii la a doua sau a treia generaţie? Dubla afiliere, pentru cei care o trăiesc, reprezintă o dramă lăuntrică. Pentru religia medievală, care-i sorteşte pe oamenii recăzuţi în erezie la cele mai rele pedepse, este vorba de o crimă socială. În inima adevăratei eporii se află logica teribilă a Inchiziţiei spaniole.

[1] Le Monde, 12 mai 1992.

[2] Bartolomé Bennassar, L’Inquisition espagnole, Hachette, 2001.

[3] Joseph Pérez, Isabelle et Ferdinand, Rois Catholiques d’Espagne, Fayard, 1988.

[4] Fernand Braudel, La Méditerranée el le monde méditerranéen à l’époque de Philippe II, Armand Colin, 1990.

[5] Esther Benbassa şi Jean-Christophe Attias, Les Juifs ont-ils un avenir?, Lattès, 2001.

[6] Joseph Pérez, op. cit.

[7] Léon Poliakov, Histoire de l’antisémitisme, Seuil, 1991.

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

Spania Regilor Catolici (II)

Publicat de Nicolae Tomescu, 1 august 2016, 11:31 / actualizat: 2 august 2016, 19:06

Fondată în 1478, Inchiziţia nu-i priveşte pe evrei mai mult decât pe musulmani, nu urmăreşte decât să controleze ortodoxia credinţei şi moravurile botezaţilor. Instituţia nu se organizează, propriu-zis, decât la doi ani de la publicarea bulei papale. În acest interval, prin intermediul scrisorilor pastorale, al catehismelor speciale şi al vizitelor la domiciliu, Biserica întreprinde eforturi pentru o mai bună instruire a creştinilor.

Inchizitorii: nişte judecători echitabili

Instituţia începe să funcţioneze în 1480. Primele procese contabilizează un număr atât de mare, încât Papa, în urma rapoartelor care îi sunt adresate, face un pas înapoi: anulează bula din 1478. În faţa insistenţei Regilor Catolici, revine asupra deciziei în 1483, adăugând însă propiile sale condiţii. Numiţi de stat şi depinzînd doar de acesta, inchizitorii vor trebui să răspundă în faţa episcopilor; acuzaţia nu va putea fi niciodată anonimă; condamnaţii, în cele din urmă, vor beneficia de dreptul de apel la Roma. Marele Inchizitor este ales cu aprobarea Sfântului Scaun, dar e desemnat de suveran. Inchiziţia Spaniolă este un angrenaj al statului. Chiar dacă sunt oameni ai bisericii, magistraţii săi sunt funcţionari, numiţi de suveran şi plătiți de trezoreria regală.

Cuvântul Inchizitor este încărcat de oprobiu. Dar istoricii slab înclinaţi spre indulgenţă sunt de acord să evidenţieze valoarea celor care au avut acest rol. După Bartholomé Bennassar, judecătorii inchizitoriali sunt oameni de „o calitate intelectuală remarcabilă”, iar Inchiziţia a fost „o justiţie mai exactă, mai scrupuloasă. (…) O justiţie care examinează atent martorii, efectuează confruntări minuţioase, acceptă fără să şovăie recuzările martorilor suspecţi, o justiţie care apelează, rareori, la tortură şi care respectă normele legale (…). „O justiţie preocupată să educe, să-i explice acuzatului de ce a greşit, care mustră şi îndrumă, ale cărei condamnări definitive nu-i vizează decât pe recidivişti.”[1]

Numit inchizitor general al Castiliei, Leonului şi Aragonului în 1438, Tomás de Torquemada, un dominican, a fost confesorul Regilor Catolici. S-a născut într-o mare familie de conversos: unchiul său, cardinalul Juan de Torquemada, a fost avocatul integrării evreilor convertiţi în societatea castiliană. E un om credincios, integru, dezinteresat. Banii pe care îi primeşte sunt puşi la dipoziţia mănăstirilor. El însuşi se îmbracă umil şi trăieşte ca un ascet.

Codul de procedură pe care-l pune la punct se inspiră din Inchiziţia din Languedoc. Acolo unde acţionează, inchizitorul publică un edict de credinţă, apoi un edict de graţie, chemând la pocăinţă şi la denunţarea vinovaţilor. Celui în cauză îi sunt aduse la cunoştinţă capetele de acuzare; beneficiind de un avocat, el poate recuza martorii şi poate chema martori ai apărării. Interogatoriul are loc conform regulamentelor. Pentru tortură este nevoie de o sentinţă specială, semnată de inchizitor şi de episcop, iar desfăşurarea ei trebuie sa aibă loc în prezenţa unui medic. Încă o dată, în faţa acestui subiect nu trebuie să reacţionăm cu mentalitatea secolului XXI: în acea epocă nimeni nu contesta pricipiul torturii pe care toate justiţiile din Europa îl considerau un mijloc normal de anchetă. De altfel, Inchiziţia spaniolă face apel la tortură cu parcimonie. Înainte de a începe secolul XVI, din trei sute de procese aflate pe rol la tribunalul inchizitorial din Toledo sunt menţionate cinci sau şaşe cazuri de tortură; între 1480 şi 1530, din două mii de procese, la Valencia, doar în douăsprezece se face apel la tortură.

Cei care se recunosc vinovaţi obţin sentinţe mai uşoare: amenzi, confiscări sau, cel mai adesea, penitenţe religioase. Bunicul Sfintei Teresa de Avila, convertit iudaizant, este condamnat ca, timp de şapte zile de vineri, să pornească în procesiune prin bisericile din Toledo, îmbrăcat în sanbenito, o pelerină galbenă marcată cu o cruce. Acuzele mai grave au condus către închisoare. Nedispunînd peste tot de o celulă, tribunalele inchizitoriale consemnează acuzaţii la domiciliu, situaţie deseori întâlnită în cazurile săracilor şi bolnavilor. Potrivit intrucţiunilor lui Torquemada, deţinuţii au dreptul de a-şi exercita meseria în inchisoare. Sâmbăta, ies pentru a participa la o procesiune de penitenţă iar duminica se încolonează pentru a merge la liturghie. Cele mai lungi condamnări nu depăşesc, niciodată, trei ani de încarcerare. Sunt şi cazuri în care sentinţa priveşte galera sau condamnarea la moarte. Aceasta din urmă este executată la închiderea autodafé-ului. Contrar sensului francez al cuvântului (în spaniolă, auto de fe înseamnă „întrerupere a credinţei”), nu este vorba de un rug. Având loc o dată pe an, autodafé-ul consacră o mare sărbătoare religioasă şi populară, care presupune veghe şi rugăciune, slujbe, predici, profesiuni de credinţă ale asistenţei, publicarea pedepselor pronunţate, expresii ale pocăirii condamnaţilor. La sfărşitul acestei sărbători, „recalcitranţii” sunt daţi pe mâna justiţiei seculare, care îi trimite pe rug. Un acuzat poate fi judecat în lipsă; în acest caz, portretul său devine scrum, prin aruncarea în flăcări; un defunct poate fi şi el condamnat, situaţie în care trupul îi este exhumat (Biserica va renunţa, într-un anume moment, la cutumă). Practicile, incomprehensibile pentru mentalul nostru, exprimă starea de spirit pe fundalul căreia se exercită justiţia: vinovatul, viu sau mort, trebuie pedepsit public, pentru că erezia este o greşeală faţă de colectivitate.

Fernand Braudel estimează că numărul victimelor Inchiziţiei a fost „relativ limitat”. Încă din secolul al XIX-lea, s-au avansat tot soiul de cifre, provenind din lucrări recopiate după altele, fără o verificare a surselor. Totul porneşte de la L’Histoire critique de l’Inquisition d’Espagne, publicată – în 1817 – de Juan Antonio Llorente, un liberal spaniol intrat în serviciul lui Joseph Bonaparte şi constrâns să îmbrăţişeze autoexilul la Paris. Potrivit lui, în trei secole şi jumătate de existenţă, Inchiziţia ar fi pronunţat 341.021 de condamnări, dintre care 39.671 de cazuri date pe mâna călăilor. „Cercetătorii”, subliniază Béatrice Leroy, „admit astăzi că este imposibil să se ajungă la un calcul exact al numărului victimelor şi consideră mult prea exagerate cifrele lui Llorente.”[2]

Orice estimare globală, fiind lipsită de validitate ştiinţifică, trebuie să se estompeze în indicaţii parţiale. Istoricul danez Gustav Henningsen a cercetat 50.000 de proceduri inchizitoriale datate 1560-1700: „Doar aproximativ 1% dintre acuzaţi a trebuit să fie executată”, scrie el. Bazându-se pe activitatea tribunalului de la Badajoz, din 1493 până în 1599, Revue des études juives a estimat în jur de 20 (douăzeci) de condamnaţi la moarte, pe o perioadă de 106 (o sută şase) ani.[3] Pierre Chaunu, pe de altă parte, consideră că cifrele lui Llorente trebuie înjumătăţite: „Cele 10 până spre 12.000 de condamnări la execuţie capitală, pe parcursul a trei secole, trebuie să fie puse alături de cele 50.0000 de vrăjitoare arse pe rug, timp de trei sau patru decenii, în restul Europei, la începutul secolului al XVII-lea. Această comparaţie demonstrează faptul că represiunea inchizitorială n-a dus la pierderea foarte multor vieţi omeneşti.”[4] 

Regii catolici nu sunt antisemiţi

Fernand Braudel constată că Inchiziţia încarna „dorinţa profundă a unei colectivităţi”. „Însă”, precizează el, „nu este rezonabil să vorbim despre Spania secolului al XVI-lea ca despre ‹‹o ţară totalitară›› sau rasistă. Refuz să consider că Spania este vinovată de moartea poporului lui Israel”.[5] Joseph Pérez confirmă acest raţionament: „Să vorbim despre intoleranţă, fie, dar nu despre genocid, termen care implică, la propriu, voinţa de a face să dispară un popor întreg. În mod sigur, nu aceasta a fost intenţia Regilor Catolici.”[6]

În Spania, secolul al XV-lea corespunde unei creşteri a antisemitismului popular, în toată complexitatea componentelor lui sociale sau religioase. Totuşi, anacronismul se cuvine a fi evitat, poate chiar mai consistent în privinţa acestui subiect. Până în 1520, tribunalele inchizitoriale se interesează, aproape exclusiv, de convertiţii iudaizanţi. Dar tragica nebunie exterminatorie a rasismului din secolul XX nu are nimic de-a face cu afirmaţia anterioară. Regele Ferdinand, la fel ca Torquemada, are ascendenţi evrei. Atunci când asistăm la instituirea Inchiziţiei, evreii fideli credinţei lor nu au motive să se teamă de nimic: nefiind botezaţi, nu pot fi acuzaţi de erezie. Regina Isabela îi asigură pe evrei, în repetate rânduri, de protecţia ei – asigurare reînnoită în 1490, 12 (doisprezece) ani după fondarea Inchiziţiei. În 1487, evreii din Castilia se adresează coreligionarilor de la Roma, felicitându-se că trăiesc „sub regi atât de drepţi”. După Jean Dumont, Isabela (decedată în 1504) se gândea, la capătul vieţii sale, să suprime Inchiziţia[7].

Dacă Regii Catolici ar fi murit în 1491, lumea iudaică de astăzi i-ar fi privit cu alţi ochi. Evreii din Spania sunt expulzaţi în 1492, printr-un decret emis la 31 martie. Data este capitală, căci ea pune în lumină circumstanţele psihologice ale actului. Cu trei luni înainte, la 2 ianuarie 1492, regatul musulman al Granadei căzuse în mâinile creştinilor. Expulzarea evreilor – oricât de şocantă ne pare – nu derivă dintr-o logică rasială: este un act care urmăreşte obţinerea unităţii religioase a Spaniei.

Proiectul, apărut târziu în planul Regilor Catolici, s-a impus ca o consecinţă a luptei împotriva criptoiudaismului. Datorită relaţiilor de rudenie sau de vecinătate, între evrei şi conversos s-a stabilit o legătură puternică. Numeroase cazuri de prozelitism iudaic au apărut faţă de noii creştini. Astfel că prezenţa adepţilor fideli ai legii mozaice a apărut drept o piedică în opera de convertire întreprinsă preț de un secol. Decretul din 1492 nu este un simplu aviz de expulzare: el le cere evreilor fie să se convertească, fie să părăsească regatul. Cei care refuză botezul au la dispoziţie patru luni pentru a pleca, după ce îşi vor fi vândut bunurile.

Se pare că Regii Catolici au crezut, sincer, că majoritatea evreilor avea să se convertească. Era un „calcul” greşit în cunoaşterea poporului lui Israel. Din cei 200.000 de evrei din Castilia şi Aragon, 50.000 vor alege botezul, ceilalţi vor fugi din regat. Mulţi au ales Portugalia (de unde se vor întoarce cât mai repede cu putinţă), alţii sud-vestul Franţei, Flandra, Anglia sau Italia, alţii Africa de Nord sau Imperiul Otoman.

Léon Poliakov evocă un „maximum al intensităţii religioase”, survenit după cucerirea Granadei, care a făcut dificilă coabitarea dintre creştini şi necreştini. La originea expulzării evreilor se află, în mod evident, factorul religios şi nu cel rasial. Dar un factor religios interpretat prin prisma specificităţii spaniole, naţiune cu o populaţie multirasială. „Este sigur că au existat antisemiţi în Spania, ba chiar în toate mediile”, notează Joseph Pérez, „dar regii n-au fost antisemiţi. Ceea ce aveau ei în vedere nu era eliminarea evreilor, ci asimilarea lor şi extirparea iudaismului. Ei sperau că, puşi în faţa unei alegeri dureroase, majoritatea evreilor avea să se convertească şi să rămână în Spania. Nişte antisemiţi nu şi-ar fi făcut această socoteală.”[8]

În fapt, Regii Catolici au acţionat precum toţi principii europeni ai epocii, în virtutea ţelului „O credinţă, o lege, un rege”, care se va generaliza la mijlocul secolului al XVI-lea, supuşii trebuind să practice religia suveranilor. Până în epoca barocă, însă, catolicitatea spaniolă va fi „fecundată” de personalităţi de origine iudaică, precum Teresa de Avila, Ludovic de Granada, Las Casas, Francisco de Victoria, Ludovic de Leon, Juan de Avila sau Diego Lainey, succesorul lui Ignatiu de Loyola.

După iudainzanţi, Inchiziţia spaniolă se va ocupa de musulmanii convertiţi (morisques) şi de luterani. Cu acelaşi obiectiv: să vegheze, din partea statului, la ortodoxia dogmei şi la moravurile botezaţilor. Un astfel de plan ar fi intolerabil în epoca noastră, când laicitatea, libertatea de gândire, toleranţa filozofică şi religioasă sunt considerate exigenţe imprescriptibile. În secolul al XV-lea, aceste opţiuni nu-şi croiseră drumul…

Mai trebuie spus, totuşi, că Inchiziţia (care va dăinui până la ocupaţia napoleoniană) a existat în forma amintită numai în Spania. Astăzi, când delimităm faptele de legendă, cercetările istoricilor se multiplică cu privire la această instituţie atât de contestată, ambivalenţele ei fiind mai bine cunoscute. Descriem efectul de închidere pe care Inchiziţia l-a impus şi diminuarea mobilităţii sociale produsă de conceptul de „puritate a sângelui”. Cu toate acestea, geniul hispanic al Secolului de Aur, simbolizat de Cervantes, Calderon, El Greco, Velasquez sau Murillo, a înflorit într-o societate în care trona Inchiziţia: aceasta nu a sufocat, aşadar, întreaga viaţă a spiritului.

Două ultime remarce, pentru a răsturna complet ideile simpliste:

În 1492, evreii din Spania, care se refugiaseră la Roma, Neapole, Veneţia sau în statele papale din jurul Avignon-ului, s-au instalat liber în oraşe în care funcţiona Inchiziţia pontificală (aceasta i-a respectat).

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, zeci de mii de evrei care fugeau de persecuţia nazistă şi-au găsit refugiu în Spania. În întreaga Europă, Madridul a recunoscut statutul de spanioli pentru sefarzii care descindeau din expulzaţii anului 1492. În 1967, decretul de expulzare a evreilor, semnat de Regii Catolici, a fost abrogat de guvernul generalului Franco…

[1] Bartholomé Bennassar, op. cit.

[2] Béatrice Leroy, L’Espagne des Torquemada, Maisonneuve, 1995.

[3] Citaţi de Jean Dumont în L’Église au risque de l’histoire, Criterion, 1981.

[4] Pierre Chaunu, Église, Culture et Société, SEDES, 1981.

[5] Fernand Braudel, op. cit.

[6] “Isabelle la Catholique sera-t-elle béatifiée?”, în Histoire du christianisme Magazine, mai 2002.

[7] Jean Dumont, Isabelle la Catholique, Criterion, 1992.

[8] Joseph Pérez, Brève Histoire de l’Inquisition en Espagne, Fayard, 2002.

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

Lupii şi mieii. Etica înfrângerii (III)

Publicat de Nicolae Tomescu, 1 august 2016, 09:54

Primul termen cu care s-a operat este ,,reflecţie” (termenul l-a supus pe acela de ,,cucerirea contemplaţiei”): De ce şi cum a căzut Canaanul? S-au invocat noi motivaţii, aşezîndu-le alături de evenimentele începutului. Astfel, a apărut în sursele biblice o istoriografie subordonată doctrinei teologice explicite. În vreme ce, prin descrierile nemodelate, timpurii, ale războaielor israelite, Divinul şi profanul se contopesc, cercetătorii de mai târziu (aşa-numiţii deuteronomi) accentuează rolul Domnului Israelului, atribuindu-i trăsături umane. S-a cristalizat ideologia Războiului Sfânt, numit şi ,,Războiul lui Yahwe”, de natură defensivă sau ofensivă; factorii ,,reali”, precum numărul soldaţilor şi armamentul folosit, nu sunt consistenţi, la fel ca în cazul neconcordanţei dintre forţa Israelului şi cea a adversarilor (ca în episoadele Gideon şi Deborah); elementul sacru predomină în detrimentul celui profan: Dumnezeu luptă pentru poporul său (Iosua, 10:14), trimite chiar israeliţilor misteriosul zir’ah (teroare?); pentru a copleşi inamicul (Iosua 24:12 şi cf Exodul 23:27-28 şi Deuteronomul 7:20). Al doilea termen utilizat, ,,telescopie”, desemnează comprimarea unor şiruri de evenimente într-o naraţiune unită, desfăşurată pe o perioadă relativ scurtă. Astfel, şi-a făcut apariţia nivelul culminant al conştiinţei biblice, numit tradiţia ,,oficială” sau ,,canonică” a Cuceririi. Această tradiţie ne prezintă un şir de evenimente, aflate în continuitate, într-o măsură mai mare sau mai neînsemnată. Teritoriul ambelor părţi ale Iordanului a fost ocupat, pe timpul unei operaţiuni militare, printr-un fel de război-fulger. Sub conducerea lui Moses şi, apoi, sub cea a lui Iosua – având o colaborare totală din partea Divinităţii – toate cele 12 triburi Israelite au luptat împreună. Canaanul a fost cucerit aproape în întregime (redînd Patriarhilor o garanţie divină). Aşa cum reiese din ideile de mai sus, ,,rămăşiţe” ale unor tradiţii diferite îşi fac, ocazional, apariţia în tradiţia biblică, contrazicînd versiunea finală menţionată. Exemplară pare a fi cucerirea Cis-Iordanului (adică a Palestinei de Vest), aşa cum reiese din Judecătorii I. Sursa neagă existenţa cuceririi pan-israelite, susţinută de tradiţia ,,oficială”. Nu numai că acest capitol diferit descrie cuceriri tribale, dar întreaga direcţie a cuceririlor este inversată – dinspre ţara din câmpiile nord-centrale spre Negev, în sud. Mai mult chiar, capitolul contrazice întregul episod al cuceririi, menţionând enclavele străine deţinute de ,,triburile individuale”, prea puternice pentru a fi cucerite. Astfel, cursul evenimentelor care cuprind cucerirea a fost mai complex decât descrierea simplistă, pan-israelită, a evenimentelor, proiectată de ,,tradiţia originală”.

După ce am stabilit originea materialului biblic, putem reveni la tema în discuţie: fenomenologia Cuceririi… Vom evita o reconstrucţie a parcursului cuceririi, aşa cum a fost cercetată de către cei care au propus natura sa militară. Nici nu ne vom avânta spre o critică literară a textului biblic, nici nu îl vom trata de o manieră indecentă. Vederea noastră generală, mai puţin pretenţioasă, despre tradiţia cuceririi (şi, în bună măsură, cea a Judecătorilor) se prezintă doar din punct de vedere militar; analiza cu privire la evenimente reale de ordin militar este completată de proiecţii schematizate, ipotetice. O astfel de abordare poate pune la dispoziţie un punct de plecare pentru a reafirma tradiţia biblică şi a o îndepărta de critici. Vom presupune două principii de ghidare în ipoteza noastră: dovezile de ordin biblic nu reprezintă altceva decât un model teoretic care înfăţişează cucerirea – ca şi cum israeliţii înşişi (mai ales în ,,tradiţia oficială”) au căutat să formeze un concept credibil al moştenirii şi dominaţiei lor asupra Canaanului (asemeni suspiciunilor moderne ale cercetărilor asupra Bibliei). În pofida ajustărilor poetice, vechea teorie a avut avantajul de a fi produsul unei legături autentice cu teritoriul, cu topografia sa, demografia şi situaţia militară. Astfel, ni se oferă o bază pentru abordarea ,,tipologică”, care serveşte la determinarea şi definirea fenomenului din interiorul cuceririi şi aşezării în teritoriu, evitînd obstacolele continuităţii de ordin biblic. Câteva din fenomenele excepţionale referitoare la cucerire pot fi utilizate ca punct de plecare.

,,Moştenirea” Canaanului – prin forţă – nu reprezintă o bază elementară a conştiinţei israelite, ci ideea că ar fi fost opera omului şi a Divinităţii. Acest leit-motiv întâlnit în sursele biblice contrazice, în totalitate, presupunerea scolasticilor care insistă pe o stăpânire iniţială paşnică, desfăşurată, în special, prin transhumanţă. Oricum, teza biblică îşi găseşte sprijin în dovezile arheologice; se demonstrează că mai multe oraşe canaanite (precum Lahiş în Sud, Bethel în Centru şi Hazor în Nord), care, conform relatărilor biblice, ar fi fost cucerite de israeliţi, s-au văzut într-adevăr distruse în secolul al XII-lea î.Cr. sau, mai precis, chiar în a doua jumătate a secolului respectiv. Cu câteva excepţii (acolo unde rezultatele arheologice au rămas problematice), s-au cristalizat înţelegeri semnificative între dovezile arheologice şi cele biblice, orice negare a acestora sugerînd o critică prea acidă.

O altă trăsătură fundamentală a tradiţiilor biblice? În timp ce părăseau Egiptul, israeliţii au fost obligaţi să aleagă calea cea mai scurtă spre Canaan, în zona sudică. Drumul de-a lungul coastei nordice a Sinanului, cunoscut în Biblie drept ,,drumul pământului filistinilor”, a fost, cu siguranţă, oprit pentru israeliţi, fiind, prin excelenţă, ruta egipteană. Reliefurile Seti I înfăţişează o serie de fortificaţii de-a lungul acestui drum, ceea ce demonstrează că egiptenii ar fi putut depista, cu repeziciune, orice mişcare a israeliţilor. Într-adevăr, circumstanţele s-ar găsi reflectate în Exod: (13:17). Pe de altă parte, a eşuat încercarea israeliţilor de a pătrunde prin Negev, deoarece fortăreţe precum Hormah (cf. Numeri 14:40-45, 21:1, Deuteronomul 1:44), la est de Beersheba, protejau ţara deluroasă de sud. Aflaţi în imposibilitatea de a avansa, israeliţii au mers în jurul Trans-Iordanului şi au trecut Râul Iordan pentru atacul împotriva Canaanului din est, deci au înlocuit un atac frontal, ineficient, cu o abordare strategică indirectă.

Populaţia canaanită, aflată la vest de Râul Iordan, nu avea o organizare militară cu ajutorul căreia să înfrunte invadatorii. Mai mult chiar, absenţa ,,uniunii” (din punct de vedere politic) era marcată şi de lipsa unei ,,conştiinţe” canaanite. Au fost înregistrate doar două fronturi canaanite împotriva israeliţilor: unul în Sud, format de 5 oraşe-state şi unul în Nord, ca alianţă a 4 (patru) regi canaaniţi aflaţi sub conducerea regelui Hazorului (s-au luptat la apele Merom-ului). Acestea constituie excepţii (Iosua 10:33)… În general, oraşele canaanite erau caracterizate printr-o lipsă a unităţii politice şi militare (spre exemplu, nimeni nu a sărit în ajutorul Jerichon-lui, atunci când a fost necesar). Fragmentarea politică extremă a Canaanului este demonstrată de situaţia regăsită în ,,scrisorile Amarna” de la mijlocul secolului al XIV-lea, precum şi în lista celor 31 de regi învinşi de Iosua (Iosua 12:9-24)

Din cauza lipsei unui sistem teritorial canaanit de apărare, nu a fost făcută nici o încercare de a-i opri pe israeliţi să treacă Iordanul. Râul reprezenta un impediment (potenţial) pentru israeliţi şi un ajutor pentru canaaniţi. Faptul că Iordanul s-a dovedit un element care poate corespunde scopurilor militare nu este doar o presupunere; acest lucru a fost demonstrat de israeliţi, şi nu doar o dată – în perioada Judecătorilor. Apele Iordanului au fost folosite în trei împrejurări: pentru a împiedica armata Moabită să ajungă în Trans-Iordan, pe timpul lui Ehud (Judecătorii 3:28-29), pentru a împiedica retragerea Medianiţilor prin deşert, în timpul lui Gideon (Judecătorii 7:24-25) şi pentru a opri fuga Efraimiţilor în timpul lui Jephthalah (Judecătorii 12:5-6).

În zilele cuceririi şi în primele stadii ale aşezării, israeliţii au înregistrat succese împotriva canaaniţilor doar în zonele deluroase şi pe versanţii vestici. Destul de diferit faţa de înţelegerea populară – accent pus pe forţa inferioară (cum ar fi fost cea a israeliţilor) care ia cu asalt un număr mare de apărători pe teren muntos (precum cel al canaaniţilor), reprezintă un oarecare avantaj militar, mai ales în lupta deschisă. Asemenea tip de mentalitate în ,,arta războiului” şi, deopotrivă, ezitarea de a se angaja în lupta de prin părţile joase ale teritoriului, au fost atribuite israeliţilor o lungă perioadă de atunci încolo: (Regi I 20:23). În regiunile joase (Jezreel, văile Beth-Şean şi câmpiile dintre versanţi) invadatorii israeliţi nu au reuşit o dislocare a populaţiei indigene. ,,Istoriograful” biblic a înţeles motivaţia de ordin militar a acestui fapt (Judecătorii 1:19, 1:34). Cu alte cuvinte, inabilitatea israeliţilor de a lua în stăpânire zonele de câmpie rămâne o consecinţă a carului de luptă canaanit, o armă folosită cu succes pe teren deschis.

Adoptând maxima biblică, esenţială unei subjugări militare a Canaanului, ca factor decisiv al cuceririi, ne confruntăm cu o întrebare crucială: ,,Cum au reuşit triburile semi-nomade Israelite să depăşească un adversar cu o experienţă militară îndelungată şi cu o înzestrare tehnică superioară?” Cum a fost în stare un trib să măture oraşe fortificate şi forţe militare bine antrenate (care foloseau care de luptă)? Această neconcordanţă de ordin militar a reprezentat unul din motivele principale care îndepărtase mulţi critici ai Bibliei de viziunea tradiţională şi i-au condus la lansarea ipotezei unei infiltrări paşnice a canaaniţilor. Ajungându-se la ideea că infiltrarea a însoţit campaniile militare, ea nu poate fi considerată principalul factor al ocupaţiei Israelite (potrivit cercetătorilor Bibliei). Istoria este prea încărcată de instanţe analoge în care vechile oraşe şi imperii s-au trezit ,,copleşite” de triburi ,,necivilizate”, două exemple grăitoare fiind cucerirea arabă a Palestinei bizantine şi distrugerea Imperiului Roman de către triburile germanice. Pentru găsirea unei explicaţii raţionale, trebuie să ne concentrăm atenţia spre doi factori primari: un relativ declin al oraşelor-stat canaanite şi asumarea unui anumit tip de război de către israeliţi.

Oraşele-stat canaanite, care au înflorit în secolele XV şi XVI î.Cr., constituiau, frecvent, ţinta atacurilor militare egiptene. Deoarece înduraseră o lungă perioadă de subjugare (ca rezultat al acestor campanii), au atins o perioadă de decădere în secolul XIII. Această decădere, în timpul cuceririi, a fost un factor care contribuie la contrabalansarea deficienţelor militare Israelite. Nesiguranţa zonelor rurale apare clar reflectată în Papirus Anastasi I (a doua jumătate a secolului XIII î.Cr., Judecătorii 5:6:). Politica egipteană ,,dezbină şi stăpâneşte” a intensificat disputele între oraşele-stat canaanite, aşa cum sunt ele luate în evidenţă de scrisorile de la Amarna (a doua parte a secolului XIV î.Cr.), care ne informează şi despre numărul mic al războinicilor canaaniţi. Cererile pentru asistenţa militară de la vecini sau egipteni au fost recompensate cu numai 10 până la 50 de oameni, în vreme ce puterea a 50 de care era considerată extraordinară. Într-o scrisoare, descoperită în partea de sud a ţării, unui prinţ din Lahiş i se cer 6 (şase)  arcuri, 3 (trei) pumnale şi 3 (trei) săbii, arme suficiente pentru aproximativ 12 oameni. Aceste cifre nesemnificative scot la iveală vulnerabilitatea Canaanului, chiar şi în faţa unui număr mic de invadatori care, odată intraţi în teritoriu, ar fi putut ameninţa oraşele-state (chiar rupe comunicarea dintre ele). Israeliţii erau capabili să exploateze şi o altă slăbiciune a canaaniţilor, eterogenitatea populaţiei, un veritabil mozaic etnic. Israeliţii au profitat cu îndemânare de animozităţile locale dintre aceste grupuri, diferenţiate de factori politici şi sociali. Un exemplu important îl constituie acordul încheiat de Iosua cu Gibeoniţii, organizaţi la Nord, probabil în Anatolia (Iosua 9). Totuşi, cum au reuşit israeliţii să ajungă la o valorificare a pământului pe care urmau să-l invadeze şi să-şi asigure cucerirea? Răspunsul îl regăsim în calităţile militare şi abilităţile israeliţilor, aspecte tratate parţial de către diverşi experţi în domeniile militar şi biblic[1].

Potrivit Bibliei, locuitorii Ţării Canaanului au fost expulzaţi, din propria lor ţară, din cauza depravării morale de care dădeau dovadă. Purtându‑se asemănător, israeliţii au avut de suferit… Dar mai există un text biblic care demonstrează faptul că israeliţii ştiau ce aveau de câştigat de pe urma păcatelor celor din Canaan. Deuteronomul specifică: „Nu spuneţi cumva în sinea voastră, în inimile voastre, cum că eu aş fi fost bun şi Dumnezeu m‑a adus în această ţară, păcatele lor sunt cauza pentru care au fost scoşi. Din cauza păcatelor lor au fost scoşi din această ţară, împlinind în felul acesta promisiunea făcută strămoşilor“. Israeliţii s‑ar fi putut simţi victorioşi, dar Dumnezeu le spune să nu abuzeze de acest gând.

Scriitorii rabinici au valorificat ambivalenţa termenilor, ambi­guitatea lor. În 1823, Victor Optovitzer nota în „Revue Des Études Juives”: „Istoricul grec[2] de origine iudaică Josephus aminteşte de o versiune nebiblică, apocrifă, am spune, a istoriei ebraice. Conform acestei versiuni preluate, canaaneenii nu au stăpânit, de fapt, Ţara Canaan, ci sunt copiii lui Ham” (care a avut în stăpânire şi Egiptul şi Africa). „Canaaneenii au furat Ţara Canaan de la Şem”. Optovitzer se arăta interesat de faptul că un autor clasic devenise preocupat să rezolve o chestiune apologetică. Autorii clasici nu şi‑au cerut vreodată scuze pentru „victorie”, nu au fost nevoiţi să o facă. Atunci, dacă erai victorios, însemna o probă clară a vitalităţii şi rectitudinii morale – perspectiva pe care am asocia‑o astăzi psihopatiei. Se naşte însă întrebarea: de ce Josephus s‑a simţit obligat să explice victoria într‑un asemenea fel, scuzîndu‑se? Flavius Josephus s‑ar fi referit, de fapt, la controversa (explicată de rabini) privind justeţea morală a cuceririi. Rabinii au două versiuni ale cuceririi, amândouă incompatibile. Una dintre ele accentuează faptul că locuitorii Canaanului au păcătuit, dar în relatarea biblică rabinii indicau cunoaşterea falsităţii argumentului, l‑au accentuat tocmai pentru că, din punct de vedere etic, era greşit. Putem vedea faptul că în comentariile biblice târzii (cazul secolului al XI‑lea) notele referitoare la primul verset din Biblie ocupă un loc central. Conform opiniei exprimate, Tora nu ar fi trebuit să netezească drumul primelor cuvinte în forma: „La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul” – pentru că aceasta este o relatare, ci ar fi trebuit să conţină un pasaj din Exod, capitolul II, verset 12, care descrie prima lege ceremonială. „Dacă naţiunile pământului vor spune către Israel: sunteţi nişte hoţi pentru că aţi cucerit Ţara Canaanului, veţi fi în măsură să spuneţi ce îi aparţine Lui, slăvit să‑i fie numele! El a făcut‑o şi a dat‑o oricui a dorit. El a dorit să o ofere celor din Canaan. Tot El a hotărît să o ia de la aceştia şi ne‑o ofere”. Josephus s‑a concentrat asupra mai multor puncte. În calitate de rabin, era interesat să studieze elementele de ordin legislativ. A scris în timpul primei cruciade, făcînd aluzie, de o asemenea manieră, la momentul în care musulmanii vor fi scoşi din Ţara Sfântă; se afirma că ar fi posibil să se petreacă fără ceva (prealabil) care să anunţe evenimentul. Primul lucru la care s‑a referit a fost ambiguitatea derivând din cucerirea Canaanului… A doua categorie de texte care l‑a interesat pe Optovitzer privea aserţiunea lui Josephus: Ţara Canaan nu a fost atribuită des­cen­denţilor lui Ham, ci urmaşilor lui Şem. Canaaneenii au stăpânit această ţară până când israeliţii s‑au dovedit capabili să o ia în stăpânire. Silogismul urmăreşte să explice un fapt neligitim. Această versiune uită textul biblic originar, „reduce la tăcere” conştiinţa autorului moral, alterînd memoria istorică.

Mai există un grupaj de texte; în unele nu se contestă numai dreptul canaaniţilor la stăpânirea ţării, ci se lansează întrebarea dacă ei au fost sau nu păcătoşi. Să luăm exemplul povestirii rabinice referitoare la Abraham: „Dumnezeu i‑a spus lui Abraham să meargă şi să aleagă o ţară pentru el. Abraham a călătorit la Al Abrain. I‑a văzut pe locuitorii de acolo mâncînd şi bînd şi distrându‑se; s‑a convins că nu e locul lui. A plecat apoi spre Tyr în Canaan şi a văzut pe oameni muncind pământul la momentul potrivit spunând: «Aş dori ceea ce îmi vei da, să fie în această ţară!». Atunci Dumnezeu a răspuns: «Îţi voi da această ţară ţie şi celor ce vor ieşi din sămânţa ta»”. Textul sugerează că Abraham dorea să trăiască alături de canaaneeni. Nu aminteşte nimic despre păcatele lor, nimic despre existenţa unui teritoriu nelocuit. Ideea poate fi urmărită în descrierile biblice, singura atenţie privind anumite conotaţii. Un pasaj din Exod insistă asupra faptului că Dumnezeu spunea: „Poporul din Canaan va fi scos din ţara lui încetul cu încetul pentru ca această ţară să nu fie distrusă de război”. Să fi sugerat rabinilor că ţara este fertilă, este primitoare? Alt punct: Dumnezeu îi mai spune lui Abraham că nu el a moştenit Ţara Canaan, ci aceia care vor ieşi din ţară, din cauză că păcatele nu s‑au „împlinit”. În mod clar, comportamentul canaaneean nu era rău moral, era de fapt proiecţia a ceea ce israeliţii doreau să găsească. Imediat, poate fi făcută o paralelă în Biblie. Ne aducem aminte că Dumnezeu „a învârtoşat” inima (tatălui) lui Faraon; locuitorii Canaanului au fost acuzaţi „la extrem” pentru a fi legitimată cucerirea ţării lor de către evrei. Citind textul în acest fel, rabinii, deosebit de sofisticaţi în gândire, au dezvoltat o temă interpretativă, accentuând răul psihic legat de cucerire/un rău văzut etic/.

Cum s‑au simţit israeliţii din perspectiva comodităţii unei asemenea interpretări? Nu există vreo scuză pentru spionii care au venit cu un raport defavorabil din Ţara Canaan. I-au considerat rabinii pe spioni ca reprezentînd un exemplu al răului, al arbitrariului, al lipsei de intenţie în provocarea răului? O descriere rabinică a trecerii râului Iordan arată altceva. Iordanul şi‑a despărţit apele ca nişte ziduri în faţa israeliţilor până la o înălţime de aproape 50 de Km. Oricine din Vest sau Est le‑ar fi putut vedea. În momentul în care se găseau în mijlocul apelor, Iosua le‑a spus, întorcându‑se: „acum treceţi Iordanul respectând condiţia – îi veţi alunga din ţara lor pe canaaneeni. Dacă veţi face acest lucru va fi bine, dacă nu, apele vor năvăli peste voi şi vă vor îneca”. Nu au fost oare obligaţi israeliţii să procedeze astfel? Nu explică ei, prin metaforă, tocmai teama de cucerire? Trebuie să privim totul din perspectiva răului psihic. Numai doi scriitori au surprins această deficienţă: austriacul Optovitzer şi francezul A. Néer. Ultimul l‑a imaginat pe Iosua ca fiind un „umanist”: după episodul cu spionii, Dumnezeu ar fi spus acestora nu numai să‑i expulzeze pe canaaneeni, dar şi să îi omoare; potrivit lui Néer, Iosua a inversat poruncile venite de la Dumnezeu, ar fi oferit posibilitatea unei alegeri între pace, exil şi război. Prin faptul că Néer îl creditează pe Iosua, adaugă prestaţia lui la lista celor care găsesc justificată invadarea Canaanului. Deşi exilul poate fi mai bun decât moartea, evreii ştiu că el nu presupune nimic uman.

Elementele legate de felul în care a fost disputată Ţara Canaanului nu reprezintă o situaţie incidentală. Ştim că s‑a descris deposedarea „localnicilor“ ca fiind o „comandă divină“, un act al voinţei divine. Credem că şi exilul israeliţilor este neutru din punct de vedere etic. Adevărat că păcatele israeliţilor au contribuit la împlinirea destinului, dar exilul lor era prevestit prin Tora. Dacă exilul este non‑etic, atunci şi revenirea la vremea lui Mesia este non‑etică. În consecinţă, şi israeliţii şi canaaneenii sunt victime, coexistă într‑un echilibru al suferinţei. Diferenţa dintre ei constă în faptul că soarta canaaneenilor pare a fi uitată. Acest episod ne duce la gândul că nu există o posesie unică a teritoriului. Tradiţia rabinică pare să fi înţeles pierderea „teritoriului naţional“ promovând modalitatea prin care trebuie renunţat la un teritoriu şi, pe un plan mai larg, la ideea de teritorialitate. Aceasta poate însemna un control – prin expresie verbală – a violenţei împotriva teritorialităţii şi promovării urii.

***

Cum putem stabili gradele de vinovăţie, din această perspectivă? Care sunt mieii şi care sunt lupii? Poate că acest caz al canaaneenilor demonstrează justeţea afir­maţiilor lui Maimonide; filosoful îndemna la studiu pentru înţe­legerea necesităţii acestuia (până la vârsta mesianică). Maimonide a fost uimit de misterul prin care principiile dominaţiei au fost abando­nate. Probabil că totul se explică prin metafora folosită de profetul Isaia. Mielul reprezintă un simbol al Israelului. Discutînd despre miel şi pierderea, de către el, a drepturilor fireşti, Maimonide nu face decât să preia, în formă metaforică, o experienţă personală. Maimonide a suferit din cauza lupului. Dar ce putem afirma despre calitatea lupului? Isaia nu spune despre lupi că ar trebui înfrânţi sau eliminaţi din istorie, el insinuează că lupii şi‑ar pierde doar apetitul (poate că vor uita să urle).

Paradoxul rezidă în faptul că mielul nu‑şi pierde blândeţea, comportamentul specific. Chestiunea atinsă aici consistă în existenţa com­porta­mentelor distructive. Aceste sentimente există nu numai în alţii, dar şi în noi înşine. Toţi ne credem nişte miei, nu‑i aşa? Se pare că, pentru rabini, cucerirea Canaanului constituia o motivaţie, un model de studiere a calităţilor lupului din oameni, dar şi în cei care întrunesc calităţile mielului. În acelaşi timp, o cale prin care să fie uitată recurgerea la violenţă. Pornind de aici, putem să ne referim la orice domeniu de cercetare. Nimeni nu este pe deplin inocent, nici măcar mielul însuşi. Chestiunile trebuie cântărite, înainte de a afirma propriile noastre drepturi…

[1] ,,Tratamentul” de mai sus atacă subiectul cuceririi ca având de-a face cu câteva aspecte fundamentale ale modului de luptă.

[2] În fapt, Flavius Josephus, Iosef ben Matitiahu, membru al unei familii preoţeşti a Templului, rudă cu dinastia elenistică a Haşmoneilor, era elenofon; după cum rezultă şi din Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor, Editura Hasefer, Bucureşti, 2002.

Bibliografie:

Biblia sau Sfânta Scriptură (tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Justinian), Bucureşti, Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, 1968.

The Everything Torah Book, by Rabbi Yaakov Menken, Project Genesis, Inc., Baltimore, 2004.  

A Dictionary of Biblical Interpretation, Coggins & Houlden, London, 1986.

Boia, Lucian, Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune (ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Editura Humanitas, Bucureşti, 2002.

*** Dicţionar Biblic, Editura Cartea Creştină, 1995.

The Anchore Bible Dictionary, David Noel Freedman, Gary A.Herion, David F.Graf, John David Pleins, managing editor: Astrid B.Beck, ABD Doubleday, New York, London, Toronto, Sidney, Auckland, 1992, Encyclopedia Judaica („Canaan, Conquest of: Israelite conduct of war according to Biblical tradition” by Abraham Malamat). Enciclopedia Iudaică (MacMilan, 1983) dezvăluie o comoară completă de informaţii, oferă utilizatorului posibilitatea de „a trăi” istoria poporului evreu din perspectiva unei singure surse. Textele din Enciclopedia Iudaică se disting de alte surse evreieşti prin prezentarea diversităţii lumii şi civilizaţiei evreieşti. Reprezintă încununarea a 30 de ani de muncă intensă a unor diverşi profesori din întreaga lume, oferă o imagine compactă a tuturor aspectelor vieţii evreieşti. 15 milioane de cuvinte, 25.000 de articole, 100.000 de link-uri, căutare completă de text, posibilitate de explorare a categoriilor, galerie media, istoric interactiv, 2.200 de colaboratori, 250 de editori, 2.500 de poze, sute de elemente media adiţionale – printre care filme, slide-uri, muzică, hărţi, scheme, tabele, pronunţii ebraice, bibliografie.

LaCoque, Andre şi Ricoeur, Paul, Cum să înţelegem Biblia, Editura Polirom, 2002.

Flavius Josephus, Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor, Editura Hasefer, Bucureşti, 2002.

Maimonide, Moise (Rambam), The Code of Maimonides / Mishneh Torah. Trad. Herbert Danby, Yale University Press, New Haven, 1950.

Thompson, Thomas L., Early History of the Israelian People, from the Written & Archaelogical Sources, BRILL Leiden-Boston-Koln, 1992; The Historicity of the Patriarchal Narratives. The Quest for the Historical Abraham, Trinity Press International, Harrisburg, Pennsylvania, 2002.

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

Lupii şi mieii. Etica înfrângerii (II)

Publicat de Nicolae Tomescu, 31 iulie 2016, 08:35

Majoritatea arheologilor folosesc (discutabil, dintr-o anumită perspectivă) termenul ,,canaanit”. Aphek şi Megiddo nu sunt termeni ,,mai canaaniţi” decât sunt ,,israeliţi” Bethel sau Isbet Sarta. Termenul ,,canaanit”, aşa cum este el utilizat în arheologia biblică de astăzi, îşi are rădăcinile în tradiţiile Vechiului Testament; desemnează opusul termenului ,,israelit”, din prima perioadă a Epocii Fierului, cu un înţeles şi mai distorsionat. Pare inacceptabilă definirea termenului ,,canaanit” prin înrudirea cu acea cultură caracteristică ,,oraşului-stat al câmpiilor şi văilor”. Nu numai că devine oarecum arbitrar în privinţa limitărilor/restricţiilor, dar presupune o substanţă politico-etnică şi o unitate care nu corespund vreunei realităţi cunoscute, nici măcar din timpul Epocii Bronzului[4]. curent contestat de criticii istoricităţii unora dintre cărţile biblice..Nu numai că termenul ,,Canaan” este o denumire geografică necunoscută în acele vremuri de început, dar asocierile cu descrierea zonelor depresionare/de şes ale Palestinei – ca fiind dominate de oraşe-stat în timpul primei perioade a Epocii Fierului – pare de-a dreptul absurdă[5]. ,,Descentralizarea” agriculturii, a horticulturii şi a creşterii animalelor sunt caracteristice întregii Palestine. Hotarele în perimetrul cărora se folosesc termenii ,,canaanit” şi ,,israelit” nu prezintă nici o garanţie.

Până la urmă, chiar segmentul limitat căruia i te consacri trebuie inserat într-o schemă, cu sens bine precizat. Dacă distincţia dintre termenii ,,canaanit” şi ,,israelit” este aproape inexistentă, atunci când aducem în discuţie variatele tradiţii ale primei perioade din Epoca Fierului avem oare suficiente dovezi pentru a cataloga această perioadă drept cea a ,,naşterii Israelului”? Întrebarea cu privire la originile Israelului este una care priveşte evenimentele din timpul tranziţiei dintre ultima perioadă a Epocii Bronzului şi prima perioadă a Epocii Fierului; or, este această tranziţie unul dintre multiplii factori ce stabilesc legături între descendenţii preistorici care alcătuiesc, ulterior, o parte din Israel? În mod categoric, trecerea în revistă a modalităţii de ,,colonizare” în prima parte a Epocii Fierului nu ne oferă o clarificare (din punct de vedere istoric) în privinţa Israelului, deoarece chiar şi în câmpiile centrale ale Samariei valul noilor locuitori nu atinge adevăratul apogeu până în a doua perioadă a Epocii Fierului, când devine dificilă înţelegerea procesului de stabilire a originilor Israelului, pornind de la elementul de noutate adus tocmai prin modul de aşezare.

Din punctul de vedere al tradiţiilor biblică şi scolastică, ,,Monarhia Unită” a fost întemeiată de Saul în jurul anului 1020 î.Cr., continuând pe timpul domniilor lui David şi a fiului său, Solomon, cunoscând o dezvoltare spre ceea ce, cu uşurinţă, se poate numi ,,epoca de aur” a Israelului. Potrivit acestei tradiţii, după o perioadă de dezvoltare remarcabilă, cuceriri teritoriale şi influenţă, ,,Regatul Unit” al Israelului s-a separat în două regate independente – cel al lui Iuda, în sud[6] şi cel al Israelului, în nord[7]. Conform tradiţiei, deşi afectată de conflicte dianstice, Samaria a rămas capitala acestui stat până în momentul în care regatul va fi asimilat de către Imperiul Asirian (720 î.Cr.).

Luînd în consideraţie imaginea, relativ consistentă, a unei “esenţe” (bine stabilite) privind ,,colonizarea” în ţara deluroasă a Samariei şi în Jezreel (prima perioadă a Epocii Fierului), în acelaşi timp cu un proces de colonizare care nu a atins apogeul până în a doua perioadă a Epocii Fierului, s-ar putea chiar sugera că un regat al Israelului nici nu existase. Mai mult decât atât, este destul de greu de stabilit existenţa unui regat al lui Iuda, în sud. Abia după o lungă perioadă, populaţia din Iudeea devenise suficient de stabilă pentru a reuşi să se prezinte ca o ,,entitate politică regională”. Probabil că toate acestea au avut loc, cel mai devreme, în secolul al IX-lea. Colonizarea ulterioară a Iudeii este greu de explicat – ca prelungire a colonizărilor din Efraim (din prima parte a Epocii Fierului). Începuturile primei părţi a Epocii Fierului în Palestina nu reprezintă o reflectare a prosperităţii, sedentarizării şi dezvoltării. Mai degrabă, luând în consideraţie Palestina ca entitate, începuturile primei perioade a Epocii Fierului şi începuturile colonizării reprezintă perioade de mare instabilitate şi tranziţie. În orice caz, până în a doua perioadă a Epocii Fierului, situaţia Palestinei s-a modificat simţitor, iar proliferarea noilor colonizări a avut o cu totul altă cauză, diferită de cea de la începuturile Epocii Fierului. Nu există nicio mărturie care să ne permită stabilirea unei legături de ordin istoric între dovezile colonizării din Efraim (prima parte a Epocii Fierului) şi sedentarizarea ulterioară, din a doua parte a Epocii Fierului, în Iudeea. Nici măcar nu putem susţine faptul că aceste ultime colonizări sunt, în vreun fel, dependente sau derivate ale regiunii nordice. Agricultura, ca principală ocupaţie în aceste două regiuni diferite substanţial, separate de diferenţe ecologice semnificative şi despărţite de secole, pretinde explicaţii diferite.

Dinastia Omride, stabilită în Samaria, era, cu siguranţă, una istorică, dar regii acestei dinastii nu se prezentau ca succesori ai monarhiei Saulide. În mod clar, până la începutul secolului al IX-lea, odată cu apariţia Samariei, există suficiente dovezi arheologice care să justifice calitatea de stat a Israelului istoric. Anterior acestei perioade (lipsite atât de mărturii istorice, cât şi de succesiuni dinastice), este greu de crezut că putem vorbi despre Israel – din punct de vedere politic. Pare puţin plauzibilă orice supoziţie a existenţei unei ,,Monarhii Unite” de la originile Israelului. Unii istorici pot să interpreteze ,,Monarhia Unită”, dimpreună cu alte tradiţii aflate în legătură cu ,,gol yisra’el” unificat ,,original”, precum un efort târziu al Ierusalimului de a adopta tradiţiile israeliene ca fiind ale sale.

Par substanţiale argumentele aduse de numeroşi cercetători: L. Stager, M. Ibrahim, N.P. Lemche, G. Ahlstrom, J.A. Callaway, R.B. Coote, K.W. Whitelam. Aceştia stabilesc o legătură între cultura materială din ,,coloniile” Epocii Fierului, Palestina indigenă în Epoca Fierului şi ultima perioadă a Epocii Bronzului. Finkelstein observa faptul că aceste colonii din zona deluroasă reprezintă mai mult decât simple variaţii ale răspunsurilor la anumite evenimente ce au afectat întreaga Palestină. Deosebirile par mult mai puţin marcate pe zone – cum ar fi Shefela(h), aşezările din nordul Ierusalimului sau cele din regiunea Hazor, unde continuitatea persistă. Oricât de mare ar fi distanţa dintre Aphek şi Isbet Sarta, activităţile economice ale celor două aşezări sunt destul de diferite. Din această cauză, ne putem aştepta la diferenţe similare, inclusiv la nivelul culturii. Faptul, însă, nu ne spune nimic despre ,,problema etniticităţii”. Diversitatea aşezărilor din zona dealurilor centrale pare explicată, satisfăcător, ca rezultat al diferitelor ,,strategii de trai” ale populaţiei indigene a Palestinei, care se ocupa cu agricultura şi păstoritul. Toate acestea au fost stabilite în timpul primei perioade a Epocii Fierului şi s-au extins, cu repeziciune, în contextul dezvoltării survenite în a doua perioadă a Epocii Fierului, cu ajutorul economiei bazate pe horticultură.

Originea populaţiilor din zonele sudice înalte poate fi plasată nu doar mai târziu, dar este chiar posibil să fi fost legată de un proces de sedentarizare faţă de păstoritul din zonele de stepă, cu un orizont cronologic spre sfârşitul secolului al X-lea. ,,Istoriile regionale” ale originii poporului Palestinei – identificat mai apoi cu Israelul – bazate  pe informaţii derivate din geografie şi arheologie, se separă, într-o manieră convingătoare, de viziunile istoriografice bazate pe tradiţiile originare israeliene. De fapt, cele două sunt incompatibile. Tradiţiile originare, formate în contextul unei concepţii deja existente despre Israel, nu sunt nici implicit, nici direct orientate spre probleme de istorie, dar au de-a face, mai degrabă, cu întrebările referitoare la înţelesul şi semnificaţia Israelului, a cărui viitoare orientare se prezintă drept matrice a tradiţiei[8].

Întrebările cu specific istoric despre originile Israelului sunt orientate, cu precădere, către trecutul popoarelor care au ajuns să se identifice cu Israelul; se limitează, totodată, la ceea ce cunoaştem deja (cu ajutorul tuturor informaţiilor, putem reconstrui trecutul). Fundamental pentru înţelegerea întrebărilor de ordin istoric cu privire la originile Israelului este să admitem că întrebarea se referă la originea popoarelor înseşi, la aşezările lor înţelese – mai târziu, de Biblie – ca Israel. O astfel de întrebare este simplistă; dar se păstrează, foarte clar reflectată, în cercetările istorice şi arheologice, deschisă unor răspunsuri descriptive concrete. Aşezarea iniţială a Palestinei din zonele deluroase centrale (înţeleasă drept inima vechiului Israel) s-a transformat, cu siguranţă, în ceva fundamental (fie şi ca speranţă a unei potriviri cu istoriografiile tradiţionale). Oricum, originea popoarelor şi a aşezărilor din alte regiuni decât cele de pe dealurile centrale rămâne, de asemenea, o chestiune esenţială, deoarece ele formează o parte fundamentală a tradiţiei israseliene. Mai mult, cu cât devine mai clar în istoria Palestinei faptul că ocupaţia şi exploatarea diferitelor regiuni s-a dezvoltat ca un proces distinct, orice întrebări legate de apariţia Israelului capătă nu doar un caracter de cercetare a dezvoltării pe plan istoric a acestor regiuni distincte, dar şi unul de analiză a procesului lor politic, cultural, de consolidare şi ,,unificare etnică”, lăsînd deoparte problema dezvoltării unităţii ca ideologie şi tradiţie a adevăratului Israel. Fără îndoială, datorită calităţii ideologice, tradiţionale şi literare a concepţiei biblice despre Israel, identificarea acestei percepţii cu o realitate istorică a Israelului, înafara textului, ar fi prea puţin credibilă.

Discuţia despre originea poporului şi a aşezărilor (ceea ce avea să devină Israelul tradiţional) nu presupune, apriori, o discuţie despre ,,tranziţia” de la ultima perioadă a Epocii Bronzului către Epoca Fierului. Aşezarea unor ,,colonii” ale Palestinei trădează o aparentă continuitate locală, precedînd Epocile Bronzului şi ale Fierului, iar alte regiuni (asociate cu Israelul, prin tradiţie) apar abia câteva secole mai târziu, incluzînd regiuni precum Issahar şi Iudeea. Nu este imperativ să înţelegem (nici măcar în ceea ce priveşte istoriografia biblică) esenţa vechilor aşezări israelite ca învecinate cu cele din prima perioadă a Epocii Fierului; nici nu există un motiv clar să punem pe picior de egalitate manifestările timpurii ale aşezărilor cu începuturile Israelului. Dacă tradiţiile biblice reprezintă o refracţie istorică a trecutului real, istoria Israelului, ca popor, trebuie asociată unificării zonelor înalte, centrale, cu văile joase, înălţimile şi zona de coastă a Iudeii, Shefelah, Galileea, Gilead din Transiordania, zona sudică de stepă. Acest lucru nu s-a întamplat, însă, anterior începuturilor perioadei persane. Istoria originilor Israelului trebuie găsită în dezvoltarea unor astfel de unităţi pentru regiunile Palestinei şi identificarea rezultatului, potrivit tradiţiei israeliene. Originile poporului israelian se regăsesc în originile şi istoriile unor regiuni aparent distincte. Ca observaţie, căutarea originilor Israelului se contopeşte cu istoria Palestinei. Sunt, într-adevăr, confluente…

[1] Ale primei perioade – Epoca Fierului.

[2] Ostraca… Thomas L. Thompson citează din A.Lemaire, ,,Excursus II: Le Clan D’April et Israel, les Origines de la Confederation Israelite”, Inscriptions Hebraiques Tome I: Les Ostraca (Paris, 1977), pp. 283-286, în op. cit., p. 311.

[3] Thomas L.Thompson invocă studiul lui L.E.Stager, ,,Merneptah, Israel, and Sea Peoples: New Light on the old Relief”, Eretz Israel 18 (1985), pp. 56-64, dar şi ,,The Archaelogy of the Family in Ancient Israel”, BASOR 260 (1985), pp. 1-35 – această contribuţie referindu-se, după cum va rezulta mai jos, la aspecte culturale.

[4] Revenind la curentul care acordă credibilitate ,,părţilor timpurii” ale Bibliei (curent contestat de criticii istoricităţii unora dintre cărţile biblice)… W.F.Albright, The Archaelogy of Palestine, 1949, 83: ,,Perioada de mijloc a Epocii Bronzului corespunde cu Vârsta Patriarhală din Biblie”. ,,Deplasarea Terahidă” din Ur către Harran şi extremitatea vestică avusese loc, după toate probabilităţile, în secolele 20 şi 19 î.Cr., iar Migraţia lui Iacob către Egipt poate fi plasată undeva în secolul 18 sau, ,,cel mai târziu, în secolul următor prin conexiune cu mişcarea Hicsoşilor.” Anterior, în 1918, E.Kraeling (Aram and Israel, 17, for the move to Palestine, cf. 31) a interpretat ,,migraţia lui Terah” dinspre Ur către Harran ca pe o mare ,,mişcare de populaţie Suti din Chaldaea până la Eufrat”. În zilele noastre, unii specialişti apelează la aceeaşi interpretare, populaţia Suti a fost ,,înlocuită”, în schimb, de ,,Amoriţi” sau “Beniaminiţi”. Pare greu de crezut că ar exista o mare probabilitate ca patriarhii să aibă grade de rudenie cu aceşti nou veniţi, dar, datorită (îndeosebi) scrisorilor descoperite la Mari ,,am dobândit o înţelegere superioară a lor – prin comparaţie cu populaţia Suti”. Concluziile pot prelua din ambii cercetători: la sfârşitul perioadei de mijloc a Epocii Bronzului, ,,scrisorile Mari” au conferit un suport de mare forţă tradiţiei Israelite, în virtutea căreia strămoşii migrau spre Canaan din regiunea Harran (vezi şi Review of the Two Sources of the Predeuteronomic Primeval History JE în Gen 1-11, JBL 57, 1938, 231). Trebuie spus că Albright va deveni, după 1961, mult mai reţinut în interpretarea dovezilor (ipoteza amorită şi o concepţie despre condiţia semi-nomadă a patriarhilor vor ceda în faţa unei noi analogii).

[5] Desigur, aceste observaţii sunt preluate (şi oarecum interpretate) din Thomas L.Thompson, op. cit. + The Historicity of the Patriarchal Narratives. The Quest for the Historical Abraham, Trinity Press International, Harrisburg, Pennsylvania, 2002.

[6] Continuând dinastia Davidică până la căderea Ierusalimului, din anul 586.

[7] Care, după o succesiune de domnii în Penuel şi Tirza(h), a fost, cu adevărat, instituit sub dinastia lui Omri, în Samaria, la începutul secolului al IX-lea…

[8] Th.L.Thompson, The Historicity of the Patriarchal Narratives. The Quest for the Historical Abraham, Trinity Press International, Harrisburg, Pennsylvania, 2002, p. 299.

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

Lupii şi mieii. Etica înfrângerii (I)

Publicat de Nicolae Tomescu, 30 iulie 2016, 12:17

Poate să pară o idee ciudată pentru creştini, dar evreii nu au avut teritoriu, nu au avut „folclor” – în afara culturii lor religioase, în afara sinagogii. Astfel încât, dacă ne propunem să înţelegem cultura evreiască, mentalitatea evreiască, trebuie să privim către mistică şi preceptele religioase…

Elaborăm o nouă metodă pentru obţinerea rezultatului scon­tat. Mai presus de toate, cea mai modernă cale rezidă din însuşi titlul încercării: Lupii şi mieii. Etica înfrângerii. Este o imagine atractivă, dar ce reprezintă ea din punct de vedere practic? Doar o modalitate de a proceda la interpretarea Torei (Cartea Învăţăturii)? Ar fi trebuit efectuate atât cercetări teoretice, cât şi aplicative – arheo­logice, spre exemplu? Simplul fapt că suntem interesaţi de cultura rabinică şi, mai ales, de studiul Bibliei, ar exclude că în structurile mitologice sunt prinse şi părţi de realitate? Ar fi hazardat (imposibil, din punct de vedere acţional), în absenţa unor atestări documentare credibile, să procedăm – prin simplul demers „logico-ştiinţific” – la identificarea lor[1].

Pentru profetul Isaia, imaginea lupului şi a mielului este aceea care împarte lumea în oameni buni şi oameni răi, oameni puternici şi mai slabi, toţi urmînd să trăiască pe viitor în pace. Este ca şi cum ai vorbi despre „transformarea tancurilor în tractoare”[2]; din punct de vedere moral, este ceva asemănător cu faptele petrecute în Europa sfârşitului de secol XX. Nu ne‑am arătat interesaţi de ideea potrivit căreia lupul şi mielul pot trăi în bună înţelegere. Dacă s‑ar petrece o asemenea minune, mielul ar fi încântat, el nu ar mai fi înghiţit. Dar cum rămâne atunci cu foamea lupului?[3] Ne‑a intrigat această simetrie, tehnica noastră de cercetare bazându‑se, în principal, pe câteva studii istorice, antropologie, psihologie, o viziune interdisciplinară a criticismului literar şi a misticii. Nu dorim dezvoltarea ideilor şcolii clasice din secolul al XIX‑lea, încercăm doar să folosim rezultatele de ultimă oră ale studiilor academice, tehnicile de explorare ale misticii şi istoriei imaginarului pentru înţelegerea problematicii umane. Rezultă, astfel, o perspectivă mundană a gândirii rabinice.

Nu rămâne decât să urmăm îndemnul deja invocat (cu alte cuvinte, aşteptînd „povestea în întregul său”)…

***

În Spania sfârşitului de secol al XII‑lea, Maimonide – ultimul mare filosof iudeu de sorginte aristotelică – era nevoit să‑şi părăsească propriul cămin. La vârsta de 13 ani, el se trezea expulzat în Egipt, apoi în Galileea, Palestina, Extremul Orient. Treizeci de ani mai târziu scria Codul legii evreieşti – lucrare de referinţă cuprinzînd, îndeosebi, chestiuni de ordin practic, proceduri, legi, responsabilităţi legale. Dar ultimul capitol al Codului (totalizând mai multe volume) se referea la Mesia. Preluînd un citat din profetul Isaia, Maimonide descrie vârsta mesianică în felul următor: „Şi lupii se vor aşeza lângă miei“. Maimonide continuă: „Naţiunile nu vor mai jefui sau distruge, vor trăi împreună şi îşi vor câştiga existenţa în mod legal“. Drept consecinţă, între popoare vor fi stabilite relaţii de egalitate, iar acestea din urmă vor fi aşezate pe acelaşi taler. În cazul în care evreii s‑ar putea gândi că la venirea lui Mesia ei îşi vor domina vecinii (şi, mai ales, inamicii) Maimonide afirmă: „Israelul nu‑şi va exercita stăpânirea, nu va stăpâni alte naţiuni, dar nici nu va fi onorat de către acestea; evreii nu vor trebui numai să bea, să mănânce, să se căsătorească”. Semnificativ este şi faptul că Maimonide însuşi, începând cu vârsta de 13 ani, a fost subiectul unei agresiuni care l‑a îndepărtat de casă; ceea ce imaginează el prin aşa‑numitul miel este imaginea metaforică a evreului: mieii vor locui alături de lupi. Filosoful nu specificase şi modul în care idealul ar putea fi atins. Ce s‑ar întâmpla cu fericirea lupului, de a se păstra ca lup? Are cumva şi lupul un Mesia? Şi ce s‑ar întâmpla, în ultimul caz, cu „mielul”? Maimonide împărtăşeşte episodul final din această istorisire a isprăvilor lui Mesia. Menţionează ceea ce vor face (ar putea face) israeliţii. Vor fi liberi să studieze, nimeni nu îi va opresa. Fiind capabili să studieze Cartea Sfântă, vor fi demni de lumea de dincolo.

De ce ar trebui evreii să studieze pentru a primi Binecuvân­tarea? Fericirea în Lumea de Apoi exclude fericirea de pe Pământ? Maimonide considera că lipseşte ceva din imaginea pe care o oferă profetul Isaia. Care este diferenţa dintre zilele venirii lui Mesia şi Lumea de Apoi? Dacă înţelegem rolul studiului la evrei, acesta reprezintă o comuniune, o modalitate de a veni în apropierea cuvântului lui Dumnezeu. Evreii folosesc acest termen în accepţia lui creştină. Contractul dintre ei şi text, legătura teologică sunt cât se poate de clare. Dacă nu vor studia Tora (care nu înseamnă lege, după cum suntem obişnuiţi să înţelegem, ci învăţătură), vor fi scoşi din ţara lor şi obligaţi să trăiască în exil. De vreme ce evreii trăiesc în afara ţării lor, nu au un teritoriu, au fost expulzaţi, ei nu s‑au conformat prevederilor Torei şi atunci sunt obligaţi să reînceapă studiul pentru a putea reveni din exil şi în graniţele Teritoriului Sfânt. Învăţătura este o activitate de natură mesianică. Dar, dacă nu vei studia textul, îţi vei pierde ţara de origine. Ecuaţia se poate scrie astfel: text = Ţară Sfântă de origine. Este un model foarte clar care demonstrează metodologia de studiu a Torei, existenţa ei în chiar textul biblic[4]. Teologia creştină atribuia evreilor studiul literal, însă trebuie să privim modul în care acest lucru poate fi indus de textologia biblică. Să presupunem că Deuteronomul, a V‑a carte a Torei, este un model reprezentativ al studiului (Deuteronom = repetiţie, a II‑a lege). Deci, Biblia conţine şi un capitol referitor la felul în care trebuie studiată Biblia însăşi. Cartea Deuteronomului nu ar reprezenta un model de studiu din două motive: mai întîi, pentru că dovedeşte un grad ridicat de selectivitate, înregistrează repovestirea istoriei israelite, până la Moise şi în timpul acestuia, de către Moise însuşi (nu o naraţiune a istoriei, ci o repovestire a ei). În al doilea rând, Deuteronomul este incomplet, se referă la intrarea în Ţara Sfântă, dar nu descrie intrarea. În naraţiune, rolul lui Moise este de a exemplifica „falimentul personal”. În trei părţi ale Bibliei: Exod, Levitic şi Numerii, Moise apare ca un personaj care îşi urmăreşte îndeaproape succesul. „Falimentul” lui Moise (falimentul istoric) în faţa Ţării Sfinte a devenit un model al eşecului total al evreilor în istorie. Moise nu a îndrăznit să intre în Ţara Sfântă, drept consecinţă nici israeliţii nu au avut acest curaj (să ne amintim că evreilor care au scăpat din Egipt nu le‑a fost permisă intrarea în Ţara Sfântă).

Ne dăm, astfel, seama că „viaţa lui Moise reprezintă o imagine simbolică a istoriei evreieşti”? Evreii se aflau în capcana vieţii din exil, se reiterează visul revenirii în ţara natală, iar aceasta este o reprezentare a condiţiei umane pe care evreii nu ajung niciodată să o împlinească. Imaginea „finalului împlinirii” unui destin istoric este o imagine bine surprinsă de Nietzsche. În traiectul anului liturgic evreiesc, cucerirea Palestinei este omisă. Anul liturgic evreiesc începe cu citirea primelor versete din Geneză, terminîndu‑se cu ultimele versete din Deuteronom. Exact în zilele în care trebuia descrisă cucerirea Israelului, pericopa citită priveşte Geneza (mă refer la fragmentul liturgic citit în sinagogă). „Înstăpânirea” în Ţara Sfântă este visul care a dominat Pentateuh-ul, constituind o ambiţie împărtăşită cititorilor, acest eveniment istoric fiind uitat de israeliţi. Povestea exilului este lipsită de punctul culminant (Învăţătura/Tora nu are un punct culminant).

Să ne referim la anul liturgic şi din alt punct de vedere: al sărbătorilor, întrucât, aşa cum anul liturgic în „Biserica creştină” se bazează pe citirea periodică a textului sacru, şi în sinagogă, pe lângă textul Torei, se citesc texte privind sărbătorile de peste ani. Ciclul festivalurilor este similar, în act, cu cel creştin, iar referinţele la detaliu pot explica diferenţele. O formă expresivă de manifestare a simbolisticii anului de tip evreiesc este Paştele (Trecerea). El celebrează plecarea din Egipt, eliberarea şi noul început. Evenimentul este rememorat în ajunul Paştelui evreiesc, devine baza motivaţională a unui principiu etic din teologia iudaică. Potrivit lui, fraternizarea cu străinii şi, în final, cu sclavii, reprezintă un „comandament divin”, oferirea Torei pe Muntele Sinai: „Să te apropii de inima unui străin pentru că şi tu ai fost un străin în Ţara Egiptului”. După Paşti, şase săptămâni mai târziu, avem Penticost. Această sărbătoare reprezintă, de fapt, oferirea Torei pe Muntele Sinai. Perspectiva etică asupra Paştelui se transformă în cuvinte. Comentatorii rabinici descriu această întâlnire precum o legătură sacră între Israel şi Dumnezeu. Israeliţii nu se dovedesc credincioşi lui Dumnezeu; mai întîi, au adorat Viţelul de Aur…

Tradiţia rabinică este nemiloasă faţă de cele două păcate ale israeliţilor: trimiterea de spioni[5] şi păcatul adorării Viţelului de Aur. Trebuie să nuanţăm… Pentru adorarea Viţelului, Moise s‑a „descurcat” găsind o scuză, o motivaţie tehnică – specificul calendarului evreiesc. Dar a doua rupere a contractului nu poate fi scuzată. Israeliţii trimit spioni în Ţara Sfântă pentru a vedea ce urmau să cucerească. Spionii se întorc cu un raport plin de deznădejde despre Ţara Canaanului, spunând că locuitorii de acolo sunt prea puternici pentru israeliţi. Evreii i‑au crezut pe spioni, interzicîndu‑şi să intre în Ţara Sfântă.

Să descoperim maniera prin care povestea este transferată în anul liturgic evreiesc… Paştele marchează eliberarea, Cincizecimea reprezintă „con­tractul“ dintre Dumnezeu şi Israel. După sărbătorile de primăvară, povestea transpusă în anul liturgic se “mută” (încetul cu încetul) în lunile de vară, implicit către preliminariile cuceririi. Îi aşteptăm pe evrei să ajungă în Ţara Sfântă, dar ştim că nu ajung. De ce? Viţelul de Aur este comemorat în cea mai caniculară perioadă a anului, iar întoarcerea spionilor, trei săptămâni mai târziu. Intrarea în Canaan era programată către sfârşitul verii, însă cea mai mare sărbătoare după Cincizecime este Sărbătoarea Corturilor (Sucot). Aceasta este o sărbătoare a recoltei, are inclus un sentiment de optimism, de succes, însă evenimentul care face obiectul sărbătorii se referă la supravieţuirea evreilor în colibe mici şi în mijlocul pustietăţii. Deci, nu există punct culminant; sfârşitul pare, într‑un fel, suspendat – câtă vreme israeliţii hălăduiesc prin pustietate.

Cu alte cuvinte, aşa cum este şi istoria evreilor (istoria unui popor fără casă), anul israelit ia sfârşit în speranţă. Tradiţia rabinică este nemiloasă faţă de amintitele păcate ale israeliţilor. Din acest moment, Templul Sionului ajunge în mijlocul atenţiei noastre. Păcatul Viţelului de Aur este legat de come­morarea din mijlocul verii (se pliază pe atacul armatelor lui Nabucodonosor asupra zidurilor Ierusalimului, 586 î.Cr.). Episodul spionilor este legat de come­morarea arderii, de către asirieni, a zidurilor Ierusalimului, dar şi de către oamenii lui Vespasian (70 d.Cr). În concluzie, evenimentele sunt legate în mod anacronic, atemporal şi servesc drept suport simbolic al naraţiei exilului.

De fapt, punctul culminant al anului liturgic şi simbolic evreiesc nu sunt decât exilul însuşi. Istoria israeliţilor este inversată. în termenii sistemului de referinţă al anului liturgic, diaspora apare, ca importanţă, înaintea cuceririi, o înlocuieşte pe aceasta în cadrul unui ceremonial. Plecarea ia locul intrării triumfale în Canaan; dacă rabinii şi‑au propus să demonstreze că păcatul este o iniţiativă nedorită din punct de vedere etic, au avut la dispoziţie destule căi prin care puteau exprima acest lucru. Rabinii erau capabili să arate felul în care evreii ar fi putut intra în Canaan. Concluzia etică s‑ar fi dovedit mai limpede, în cazul amintit, dar s‑ar fi întreprins altceva în economia textului. Apare ca şi cum intrarea în Canaan şi cucerirea însăşi ar fi fost nepotrivite cu naraţia. Impactul excluderii cuceririi trimite la damnatio memoriae (în privinţa respectivului eveniment).

Ce s‑a întâmplat cu această cucerire? Am adunat date din mai multe genuri beletristice şi din mai multe surse ştiinţifice, argumentându‑ne teoria prin apel la modul în care a fost cucerită Ţara Canaanului[6].

Să începem cu Biblia, Numerii. A patra Carte a lui Moise, capitolul 32, „Începutul stăpânirii pământului Canaan”: „Vom merge înarmaţi înaintea Domnului în pământul Canaan, iar partea noastră de moşie să fie de astă parte de Iordan” (32) – răspunsul fiilor lui Gad şi ai lui Ruben către Moise, atunci când acesta le cere preotului Eleazar, lui Iosua şi „căpeteniilor seminţiilor fiilor lui Israel” să „primească moşie împreună” (…)„în pământul Canaanului” (30)… Interesant este şi capitolul 33 – Călătoriile şi popasurile poporului Israel: După ce „au ieşit din pământul Egiptului” (au pornit din Ramses – Goşen), cu oştirile lor, sub comanda lui Moise şi Aaron, au poposit în Sucot, apoi „au tăbărît” la Etam (marginea pustiului), s-au îndreptat spre Pi-Hahirot, au trecut „prin mare şi pustiul” Etam, şi-au aşezat tabăra la Mara, au ajuns la izvoarele de apă din Elim, au „tăbărît” la Marea Roşie… Traseul următor: pustiul Sin, Dofca, Aluş, Rafidim (unde nu era apă), Sinai, Chibrot-Hataava, Haşerot, Ritma, Rimon-Pareţ, Libna, Risa, Chehelata, muntele Şafer, Harada, Machelot, Tahat, Tarah, Mitca, Haşmona, Moserot, Bene-Iaakan (o nouă tabără), Hor-Haghidgad, Iotbata, Abrona, Eţion-Gaber, pustiul Sin (plecând de acolo, au ajuns la Cadeş iar de la Cadeş au mers către muntele Hor, lângă hotarul Ţării Edomului). „Aici” – conform capitolul 33 cu 38, “Călătoriile şi popasurile poporului Israel” – „s-a suit Aaron preotul pe muntele Hor, după porunca Domnului, şi a murit acolo, în anul al patruzecilea de la ieşirea fiilor lui Israel din pământul Egiptului, în luna a cincea, în ziua întâi a lunii” (Aaron avea 123 de ani). „Atunci regele canaanit din Arad, care trăia în partea de miazăzi a pământului Canaan, a auzit că vin fii lui Israel” (cap. cit, 40). Dar ultimii au plecat din munţii Hor către Ţalmona, au poposit la Punon, au mers la Obot, Iie-Abarim (lângă hotarele lui Moab), la Dibon-Gad şi Almon-Diblataim spre munţii Abarim, şesurile Moabului, la Iordan, în faţa Ierihonului – aşezându-şi tabăra de la Bet-Ieşimot la Abel-Şitim. „Grăit-a Domnul Moise în şesurile Moabului, la Iordan, în faţa Ierihonului, şi a zis (50): „Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: Când veţi trece peste Iordan, în pământul Canaanului” (51), „Să alungaţi de la voi pe toţi locuitorii ţării şi să stricaţi toate chipurile cele cioplite ale lor, toţi idolii lor cei turnaţi în argint, şi toate înălţimile lor să le pustiiţi” (52). „Să le luaţi în stăpânire pământul şi să vă aşezaţi acolo, căci vă dau în stăpânire pământul acesta (53)… „Iar dacă nu veţi alunga de la voi pe locuitorii pământului, atunci cei rămaşi din ei vor fi spini pentru ochii voştri şi bolduri pentru coastele voastre şi vă vor strâmtora în ţara în care veţi trăi”. (55) Iar dacă nu veţi alunga de la voi pe locuitorii pământului, atunci cei rămaşi din ei „Şi atunci vă voi face vouă ceea ce aveam de gând să le fac lor” (56)…

Thomas L. Thompson, trimite – în Early History of the Israelian People, from the Written & Archaelogical Sources, BRILL Leiden-Boston-Koln, 1992 – şi la J.M. Miller[7]. Promotorul curentului critic la adresa celor care văd în legendele biblice un nucleu istoric (poziţie evidenţiată în lucrarea Istoricitatea surselor  patriarhale, unde „cântărea” măsura folosirii cărţilor biblice drept document istoric) nu citează întâmplător. Faţă de concepţia iudaică a istoriei, înscrisă în Biblie[8], Thomas L. Thompson se învârte în jurul izvoarelor. Pentru el, metodologia izvoarelor înseamnă, în primul rând, un complex de reguli care spun cum trebuie procedat. Doar că izvoarele nu se pretează la o tratare întru totul riguroasă… Una din tezele majore aparţinând cercetătorului W.F.Albright (reprezentativ pentru arheologia biblică), este binecunoscuta aserţiune potrivit căreia tradiţia biblică a statului preocupat de cucerirea Palestinei s-a confirmat prin cunoştinţele despre distrugerea oraşelor canaanite din „Bronzul târziu”, nimic altceva decât o „ocupaţie israelită”. Întrebările formulate de Albright privesc tranziţia de la perioada târzie a Bronzului la Epoca Fierului – în legătură directă cu straturile arhelogice rămase în Palestina[9]; concluzia ar fi că problema originilor Israelului este condiţionată de elucidarea procesului de tranziţie dinspre Palestina canaanită către Palestina Israelită. Câtă vreme în straturile care amintesc de Epoca Fierului pare aproape imposibil să identificăm elemente în mod esenţial caracteristice israeliţilor, întrebarea imediat următoare (pe care o adresează Albright[10]) este dacă Israeliţii şi Canaaniţii sunt, de fapt, populaţii distincte din punct de vedere etnic? Înţelegerea teologică a vechiului Israel ar trebui legată în mod fundamental de polaritatea monoteism (= Israeliţi) vs. politeism (= Canaaniţi), deci nu în sensul promovat de A. Alt (The God of The Fathers…, Oxford, 1966, pp. 3-77)[11] şi deformînd-o. Concepţia lui Thompson este diametral opusă: el consideră că, prin „mijlocirea”  patriarhilor (mai ales Abraham) tradiţia biblică a exprimat actele politice, sociologice şi geografice ale Israelului – care se leagă de tot ceea ce îl înconjoară. Totul se reflectă în tradiţia unde sunt personificate triburile, teritoriile şi relaţiile interumane. Structura se plasează la nivelul dezvoltării poveştilor despre eroi ancestrali, care au ocupat şi au extins genealogiile. Nume precum Lot, Esau, Laban, şi – probabil – Abraham, nu sunt, la originea lor, nume ale strămoşilor eponimi, ci, mai curând, nume ale unor eroi din popor care au preluat o „funcţie tradiţionalistă”, dând expresivitate legăturilor politice şi sociale pe care le are Israelul cu vecinii săi, în special Arameii din nord şi nord-est, triburile înrudite din sud şi sud-est. Chiar dacă aceste tradiţii nu pot fi folosite pentru reînvierea istoriei sau pentru a răspunde întrebărilor legate de originea Israelului, ele reflectă viziunea Israelită asupra lumii (după formarea poporului)[12]. Metoda riguroasă (tratarea comparată a surselor, raportarea lor la contextul mental şi ideologic) pare susceptibilă de a reduce considerabil riscul unei lecturi naive sau interesate. „Dificultatea majoră, pe care nici o metodologie nu o poate rezolva, stă în faptul că izvoarele, oricât de abundente şi de variate, nu acoperă decât o mică parte din ceea ce au gândit, au proiectat, au făptuit oamenii în istorie.”[13] Istoricul trebuie să recreeze imagini pornind de la elemente izolate, disparate, iar acestea se rarefiază până când dispar (dacă ne adâncim în trecut). Tot în mod obiectiv şi esenţial, istoria este încărcată cu ideologie…

[1] Din această opoziţie iniţială, prezentată în linii mari, s-ar putea crede că exerciţiile de lectură juxtapuse în fiecare secţiune a studiului de faţă sunt de o eterogenitate radicală. Cercetăm trecutul textului, arheologia lui, dar şi viitorul, teleologia lui (în măsura în care lecturile succesive sunt străbătute de un telos unic, ceea ce este departe de a fi adevărat). Am dori ca, în paginile care urmează, să respingem tocmai această antinomie aparentă între retrospecţie şi prospecţie, producerea textului şi receptarea lui.

[2] Idee inspirată de interviul cu Jeremy Schonfield (1994); acesta reprezentase ceva mai mult decât un episod, ilustrarea faptului că lumea trebuie pregătită pentru alt tip de abordare a problemelor; o trimitere la imaginea celuilalt, ceea ce contribuie la formarea cunoştinţelor despre alţii, dar şi despre noi înşine, o expunere profitabilă (nu este suficient să judeci pe altul dacă judecata critică este doar o problemă de interioritate ce defineşte – ar trebui să defi­nească – omul). Iată cum am înţeles tema de reflecţie propusă de Jeremy Schonfield (cercetarea prelungise, într‑un fel, şirul expunerilor istoricilor Carol Iancu şi Liviu Rotman). Jeremy Schonfield a efectuat săpături arheologice în Israel; timp de câţiva ani a fost voluntar, editor de carte în Anglia, studia (de fapt, pregătea studenţi) la Universitatea din Oxford (cursul post‑gradual de diplomaţie); s-a ocupat de problema victimizării evreilor, percepţia pe care aceştia o oferă celorlalţi – din postura de victime. De fapt, remarcăm „existenţa unui strat arheologic al victi­mi­zării, avînd drept consecinţă perpetuarea inumanităţii şi, în final, victimizarea”. Jeremy Schonfield nu crede că există un triumfalism evreiesc. „Linia politică israeliană, cultura israelită nu par triumfaliste. Au fost cuprinse multe referiri la slăbiciunile generate de reducerea populaţiei. Pe de altă parte, masacrele au ocupat în cultura evreiască un loc disproporţionat de mare. Dacă ar exista triumfalismul, ar fi nostalgia unora. Dar şi aici putem constata imediat inexistenţa unei voci comune evreieşti”.

[3] În gândirea teologică iudeo‑creştină există un element foarte bine precizat al autojustificării. De fapt, toate religiile monoteiste se întemeiază pe autojustificare (am desprins şi prin parcurgerea Dicţionar(ului) Biblic, Editura Cartea Creştină, 1995). Nu uităm faptul că Islamul a dezvoltat conceptul de jihad…

[4] Nu este deloc modul de lucru pe care creştinii îl atribuie evreilor. Spre exemplu, Andre LaCoque şi Paul Ricoeur, un specialist în Biblia ebraică şi un filosof ce se reclamă de la curentul de gândire numit hermeneutic, au hotărît să citească şi să comenteze aceleaşi texte, provenind din Biblia ebraică, propunându-ne Cum să înţelegem Biblia, Editura Polirom, 2002. Mai întâi, şi-a scris contribuţia exegetul, apoi a reacţionat filosoful; contribuţiile au fost puse de acord în aşa fel încât să poată da ultimei lor redactări structura unei cărţi. La prima vedere, demersurile sunt atât de diferite, încât par opuse. Exegetul lucrează cu metoda istorico-critică, pe care a corectat-o cu unele consideraţii metodologice. Totuşi, metoda istorico-critică are câteva exigenţe precise, pe care le putem califica, fără să comitem un abuz, drept ştiinţifice; ele sunt destul de cunoscute, aşa că este inutil să le mai enumerăm. Filosoful ţine seama de receptarea textului biblic de către gânditorii ce poartă, mai întâi, marca filosofiei greceşti, apoi pe cea a filosofiei moderne. Dificultăţile nu decurg însă din diversitatea acestor filosofii de receptare, ci, mai curând, din intervenţia în comentariul textelor biblice a unor instrumente de gândire – concepte, argumente, teorii – făurite în afara câmpului biblic, de pe vremea grecilor până în zilele noastre…

Editura CLC propune, în schimb, două alte titluri: Să înţelegem Biblia (autor: John Stott) şi Teologie creştină practică. Examinând multe doctrine ale credinţei (titlu original: Practical Christian Theology). Ultima, de la publicarea iniţială în 1981, a fost un material de referinţă atât pentru cititorii laici cât şi pentru cei ce se adâncesc în studierea sistematică a Bibliei. Pe lângă „o prezentare comprehensivă a teologiei creştine”, întemeiată pe convingerea că Biblia este Cuvântul inerent al lui Dumnezeu, această lucrare îndeamnă la o relaţie mai profundă şi mai intimă cu Dumnezeu Tatăl, cu Isus Cristos şi cu Duhul Sfânt. Avînd la bază o experienţă de peste 50 de ani de studiere a Bibliei şi 25 de ani de catedră (ca profesor de teologie la Colegiul Biblic „Practical” din New York), Dr. Floyd H. Barackman încearcă să ofere, la fiecare capitol, o schiţă uşor de urmărit, „prea la îndemână pentru a nu fi considerată una de popularizare”.

[5] Pentru asigurarea unui succes maxim, orice operaţiune militară trebuie să fie precedată de activităţi ale „serviciilor secrete”. Potrivit unor cercetători (publicaţi în Encyclopedia Judaica), ciclul cuceririlor abundă în “operaţiuni secrete şi de spionaj”. Sunt menţionate unităţi de recunoaştere care au fost trimise, înaintea campaniilor, împotriva regiunilor sau oraşelor vizate; aceste operaţiuni aveau ca scop adunarea de informaţii despre Canaan, topografia sa, alcătuirea demografică şi etnică, structura politică şi militară, „productivitatea, factori ecologici”. Aceste elemente primesc o „expresie totală” în povestea celor 12 spioni ai lui Moise, ajuns pentru prima dată la graniţele Canaanului. Instrucţiunile lor explicite reprezintă o probă de strategie (Numeri 13:18-20). În acelaşi fel, datele cu privire la fertilitatea solului, la capacitatea de apărare şi distribuirea, în teritoriu, a popoarelor canaanite (Numeri 13:27) apar ca adevărate rapoarte ale unor „servicii secrete”. 10 dintre spioni au stârnit populaţia împotriva operaţiunii planificate, în timp ce alţi doi (Iosua şi Caleb), aflaţi în minoritate, au susţinut „implementarea” sa. (Numeri 13:31-32, 13:30, 14:9). Povestea spionilor a dobândit, cu siguranţă, şi un substrat poetico-mistico-legendar; a trecut, totodată, prin editări religioase tendenţioase. Cu toate acestea, povestea are şi partea sa de autenticitate în ceea ce priveşte „serviciile de spionaj”, tipice Războaielor Israelite. Acest lucru se observă şi în „campania Danite” de cucerire a oraşului Laiş din nord, în perioada Judecătorilor; relatările tribale, mai realiste decât cele din perioada lui Moise, scot în evidenţă maniera trimiterii de spioni care vor reveni cu „raportul” (Judecători 18). Cu alte ocazii, Biblia abia dacă se referă la aceste lucruri, de obicei într-un singur cuvânt. Cucerirea teritoriului Jazer din Trans-Iordan (care a revenit israeliţilor după înfrângerea lui Sihon, rege în Heşbon) este descrisă într-o manieră „telescopică” (Numeri 12:31) şi anterior cuceririi (Judecători 1:23).

[6] Ar trebui cunoscute, până la fiecare detaliu, Early History of the Israelian People, from the Written & Archaelogical Sources, BRILL Leiden-Boston-Koln, 1992, The Anchore Bible Dictionary (vol. I A-C, p. 831), Encyclopedia Judaica (pentru ceea ce ne interesează, „Canaan, Conquest of: Israelite conduct of war according to Biblical tradition” by Abraham Malamat).

[7] The Israelite Occupation of Canaan în „Israelite and Judaean History”, ed. by J.M. Miller and J.H. Hayes (Philadelphia, 1977), pp. 213-284.

[8] Opusă ciclicităţii tradiţionale, extinsă, la scară planetară, de creştinism, rezumă mersul omenirii la o linie simplă, o istorie cu un singur început şi cu un singur deznodământ, o istorie scurtă şi densă, care valorizează timpul.

[9] „Inabilitatea” arhelogiei palestiniene ţine să sublinieze, cât se poate de clar, distincţia dintre Canaan şi Israel, sugerând că polaritatea de întemeiază pe surse biblice („dar rămâne neverificată de evidenţele extrabiblice”).

[10] Aş adăuga: Numai dacă aserţiunea istorică se dovedeşte justificată. În Encyclopedia Judaica („Canaan, Conquest of: Israelite conduct of war according to Biblical tradition” by Abraham Malamat) este analizată neconcordanţa canaanit-israelit.

[11] Pentru Alt, una din cele mai importante trăsături ale originilor Israelului a fost tocmai unicitatea sa, „neconformitatea cu tot ce a înţeles dintr-o societate canaanită prea bătrână”. Alt intenţiona să demonstreze că „originile aspectelor majore ale societăţii israelite erau reflectate în aspectele unice ale tradiţiilor Israelite”. Mutatis mutandis, argumentul va fi folosit împotriva teoriilor Mendenhall-Gottwald, din perspectiva cărora deosebirile ţin de „puritatea revoluţionară a vremurilor judecătorilor împotriva centralizării abuzive practicate de monarhie”.

[12] Din punctul de vedere al tradiţiei Genezei, Israeliţii s-au înţeles pentru a trăi în teritoriul Canaaniţilor, Amoriţilor şi Filistenilor (înrudiţii cu Arameii şi triburile din deşertul sudic); relaţia cu Arameii este dezvăluită în câteva tradiţii şi se face referire la trei regiuni geografice diferite deşi Esau cu triburile Edom-ului, Lot cu Moabiţii şi Amoniţii, fiii lui Ketura(h) cu arabii şi, prin Ismael, cu Ismaeliţii…

[13] Lucian Boia, Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune (ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Editura Humanitas, Bucureşti, 2002, p. 103.

fragment al unei viitoare cărți

Nicolae TOMESCU, File din Istoria Evreilor. Studii și recenzii

The Story of Romania… Povestea României/Scenariul (în limba engleză)…

Publicat de Nicolae Tomescu, 29 iulie 2016, 18:43

The Story of Romania

written by Nicolae Tomescu

Motto:

“For everything that you gain, you lose something.

For everything that you missed, you gain something back.”

Our story beholds true facts as well as imaginary ones…

It just happened to us. First, we acknowledged what could have been done or imagined: to walk through and inside your own country.

On the other hand, Romania has an objective existence, independent of any conscience or will; it exists in any reality whatsoever.

Unquestionably, genuinely, undeniably: this land, on which our steps have passed in order to gather whispers, to which films and photography could never reap it’s beauty, gives us the necessary strength. Romania is the flame that burns through the faith of love. Romania designates a sacred word, whose face has originated in so many others, shaping the whole. Romania is the being that has been rethought in all that covers the absurd and the unreasonable. Romania is a miracle that only discovers spell in people’s leeway, believing in stagnation as in an infinity of unchosen moments, it invites us to chain its images up in order to perambulate…

*

Romania does not represent a delusion; perhaps she has been a dissapointment, but only because there is still hope. We know were self-cenzorship and censorship may lead. Cenzorship: the typical product of lack of communication, calls for oblivion. To ask questions, to deny the important breakage (of organization and common sense), to shape money just to adore touristic attractions outside of your own country, here are the dangerouse forms of disinformation (the actual face of lying).

***

The concrete matters have been graficaly synthesized and processed (I here refer to the tracks as well as the geographical settlement, infrastructure, acaccommodation, suggestions for those who travel)

Ex: Borşa – DN 17 C (connects Bistriţa, Năsăud and Dej) / it allows access in the surrounding area.

DN 18 connects over Prislop Pass with DN 17 – Suceava-Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei-Bistriţa.

…

***

Our journey seeks to capture and focus your attention. Maintaining the proportions, isn’t this what works of art actually do?  Don’t they reflect the world in which they were created?

*

When we reach the incredible resonance of Moldavia, the Monasteries consistently measure for a permanent profile. We feel the throb of the thematic of mural pictures at Voroneţ. Everything speaks, allegorically, of Christ’s sacrifice and symbolizes the Euharistia. Of all the representations of the Apocallypse, the one painted at Voroneţ is, through its vast proportions, through structure, through equilibrium and artistic value, an irrepetable and thoroughfare composition. Note: The persistency of the blue background of St. George Monastery, metaphorically overrated to “Voroneţ Blue” (even though it can be found at other monasteries with painted exterior) has determined the Italian-Belgian researchers Paolo and Laura Mora and Paul Philippot to assume that the azurite pigments must have been applied on the walls of the medieval foundations using a special technique, known only by the painters of those times. The investigations conducted by Romanian restaurateurs Ioan Istudor and Ion Balş, seem to have releaved the secret of this medieval technology. On the upper levels of blue mortar, the restaurateurs detected the presence of animal protein, mixed with lime which fixed the pigments to the azurite. Basically, it is a form of strengthening of the wall-painting by adding milk or casein. Used in moderate doses, to avoid exfoliation when, this casein or milk mixed with lime, constitutes, in the opinion of the romanin restaurateurs, a very resistant lime to the calcium of bad weather. Note The glimmer of hope returns when you catch a glimpse of an old symbol of Christ, a symbol that was forbidden for centuries in the orthodox iconography, but which has suddenly reappered in the paintings of many churches in Moldavia in the first 16^th century (Neamţ, Humor, Moldoviţa).

The old frescos of Neamţ Monastery, /Imagini-foto/ the most representative monument of architecture and monumental painting amongst those that have been preserved from the time of Stephen the Great, contain an wide range of exclusive overtones.

Relatively known, Dobrovăţ Ensemble (Iași County) could be considered the starting point in the art of frescos in the age of Petru Rareş.

An unusual approach in the orthodox iconography is found in the low register of the aisle’s apse in Probota Monastery. The Holly Parents from the first centuries are represented; instead of the usual image of Baby Jesus sitting on the “discos” from the painting “Jesus-Sacrifice”, Probota represents the image of two arms that were cut off…

Denyed of what it deserves, the exterior painting of Hîrlău hasn’t been preserved (being put under the action of a faulty restauration). But the ensamble of exterior paintings remains essential for the history of art, as it represents the first attempt of an integral exterior walls decoration of a moldavian church in the 16^th century.

The Great Church of Humor Monastery is the first monument form the age of Petru Rareş, in which the exterior painting of the walls has been completely preserved. The cult of the saints in the iconographic programme of the exterior frescos has been accentuated by the image of “Prayer to all saints”, situated on the east side of the settlement.

Even though contemporary with those presented at Humor Monastery, the preservation state of mural pictures at Baia is so precarious, that you ca barely identify some paintings as “Siege of Constantinopole” or the images that illustrate the “Litany Hymn”

After the death of Petru Rareş, the mural painting school from Moldavia has reached a downturn. With the reign of Alexandru Lăpuşneanul and the representatives of Movilă dinasty, the art of feudal Moldavia gains an authentic rebirth, during the second half of the 16^th century. The desire of Macarie, Bishop of Roman , has determined Alexandru Lăpuşneanul to agree with the painting of the Episcopal Church (from the actual settelment of Neamţ County). The construction started by Petru Rareş, became remarkable for its mural paintings so vivid in narative structure and beautiful through the represented imagery.

Stamatello Cotronas, the autohor of the frescos that embellish another foundation of Alexander, the bich church of Râşca Monastery, did not consider the planimetric shapes inside the architecture of the city, even though the frescos express a vivid color and well drawn.

If the Churches of Părhăuţi and Coşula are pictured with wall paintings indicating iconographic innovations, St. John the Baptist from Arbore village, being the most famous noble foundation of those times. Of all the exterior pictures of this monumental ensamble, the pictures found on the west side are the best preserved. The south side it can completely presents the iconographic programme. Astonishing are the painters’ attempts of suggesting physical space at Arbore Church (within the limits of a medieval painting), remarkable as well is the execution technique of the wall paintings. Due to a mixt technique, in which the old fresco has been repainted consequently in the “secco” technique, using an excellent bonding material based on calcium casein, the painters took a greater liberty in treating the texture from the surface of the wall painting – a very unusual procedure in those days. This superposition resulted in such a texture of the painted wall that created the impression of an oil painting.

The essential part of the iconographic program at Humor has been preserved also at Moldoviţa. However, some themes of the Christological Cycle have been amplified. Furthermore, the chromatic range of the wall paintings has been transformed with major overtone. The exterior appearance of Moldoviţa Monument tends towards more opulence sumptuousness (characteristic traits of the Rozal Court during Petru Rareş).

The mural paintings of Galata Monastery /Imagini-foto/ have been repainted by 1591, year in which the founder of the monastery, the ruler Petru Şchiopul, had to becalm in Tyrol. Even though partially preserved, these paintings demonstrate the exquisite talent of a complete artist easily recognized by the analysis of the votive painting that represents the ruler along with his lady and daughter, in solemntity, wearing royal crowns and ceremonial clothes. In the paintings of Galata, the volumes are suggested using a new technique that became popular in Moldovaia during the 17^th century. More precisely, the used methos referrs to a local shaping by differentiating the colours’ saturation level, a method which pretypifies the shaping with the help of the chiaroscuro.  The rich chromatic and the sophisticated drawing of the frescos of Galata subscribe this ensemble of mural paintings amongst the top works of art of the 16^th century.

The mural paintings ensemble from Suceviţa Monastery end the long evolution process of the Moldavian Frescos, started even before the reign of Stephen the Great. Founded by the noble family of Movileştilor, Suceviţa was a real swansong of the monumental Moldavian painting from the 16^th century. Remarkably preserved, the frescos, from inside the settlement as well as the exterior ones, develop and enrich the iconographic traditional canons, diversifying and amplifying them into details and into the attestation of a refined telogical and hagiographic erudition. Unlike Voroneţ Monastery, the dominant colour of the exterior frescos background at Suceviţa is not blue, but extinguished “green”; the dominant chromatic of the ensemble makes the other colours (used in shaping the figures, the landscapes and the accessories) shine like expensive jewellery.

In the next decades, Suceviţa ensemble faced a crisis of the working force for mural paintings.  Deceniile ce au urmat realizării ansamblului de la Suceviţa atestă o criză a mâinii de lucru în ceea ce priveşte pictura murală. During the reign of Miron Barnovschi foreign handicraftsman have been invited; we are now considering a royal necropolis. Amongst the authors of the mural paintings of Trei Ierarhi in Iasi, several Russian house painters were involved. The complete ensemble was finished in 1642, but after Tatars and Cossacks set fire to Iasi, in 1650, a renovation of the paintings was necessary and Vasile Lupu had to bring a house painter from Constantinopole. Despite all the reonovations brought by foreign painters, all the changes of plastic language which affected the capital city and the largest urban and monastic centers, external artistic manifestations have not been assumed, instead a moment of synthesis emerged in the local spirit rooted in the traditional art of Moldavia.

The final accomplishment of the 17^th century monumental painting in Moldavia is brought by the mural interior of Cetăţuia Monastery, the foundation of Gheorghe Duca. The complex iconographic programme of Cetăţuia somehow denotes a random distribution of the themes and subjects that were painted; the painters themselves would fail to understand thoroughly the true iconographic meaning and the symbolic interpretations of the imagery.

A walk around churches could mean a search of measurement… Centuries of history have melted until, through an unique occurrence, we return to our primary structure…

***

Of course, the decibels of civilization would reflect mirrors of fire. The latter could function just with the light that they receive, could point out a new perspective upon things, as much as they could deform. The main reason for which we bare to use them is that they always bring us closer to extraordinary things.

Câmpulung Moldovenesc-Iacobeni-Ciocăneşti-Cârlibaba-Borşa

From Iași to Iacobeni (approximately 15 kilometers before Vatra Dornei, on the way to Gura Humorului) the road finds European attributes. A portion of about 30 km to Cârlibaba remains on a whim of both abandoned involvement and indolence (towards Borşa). Although the roads of Suceava and Maramureş preserve an honourable trend, the road which connects Cârlibaba with Borşa represents an wild correlation between weather, the quality of the car (on a road that is full of wholes the car must limit its speed to 20-30 km/h), opportunity, pshycological preparation. However, the nature is alive, it eneters your soul and keeps you (inside her) home.

The area around Borşa is mountainous, very hilly, with sleek slopes and high level diffrences. The peeks praise the mountains: Rodnei Mountains, Maramureş Mountains, Ţibău Mountains; the latters surround a depression and are setteled like natural fortress walls. Rodnei Mountains lay on a distance of about 40 km, from East to West, have two main peeks: Puzdrele (2.188 m) and Pietrosu (2.303 m) – the tallest from the Oriental Carpathians. Toroiaga Peek (1.929,9 m), at the base of which Borşa Resort District (belonging to the city), represents the talles peek of Maramureş Mountains/situated the south, the boundary is surrounded by the peeks of Rodnei Mountains: Pietrosu, Negoiescul Mare and Repezii.

The lift lost us in a journey of about 20 minutes. We would have wished not to get anywhere, to nothing as it seemed that we have seen it all. Up, the road would fork: on the right, the road goes down to The Horses Waterfall (Cascada Cailor), the biggest in Romania, also the most spectacular one. The Horses Waterfall measures over 90 meters in hight, all in three steps; the flow varies according to rains and snow melting on the slope of Mean Rock (Piatra Rea) Reserve. Found at a height of 1.300 m, you do not get overwhelmed by the spiritual arrogance of the myth, but, syou rather give into the local occurencies, just as they are understood by our contemporary people; if there is auch a thing, the fabulous story does not involve the origins of the Universe and of natural phenomena, legendary Gods and heroes, but the fatidic association between an omnivorous mammal, of tall height and an herbivore domestic animal, including several incidental points, such as The Horse’s Mountain, The Horse’s Spring, The Horse’s Attic. Local villagers believe that on the meadows of Mean Rock (Piatra Rea) Mountain the studs of their ancestors were fed. From time to time, the hungry bear would chase the frighten prey, straight into the gap, and the horses would roll over in the dark chasm. When the night came along with a strong storm, and heavy rain and lightnings have awaken just to serve the bear, the bells of a bloody ceremony were rang: the entire fortune of the village has perished, in a delirium that not even the unleashed beast could have imagined.

Absorbed by the beauty of the sites, we did not forget that 5 o’clock was our last chance to catch the lift. Even though we gave into our fatigue, we did not passed over a short foray in the wooden culture /see Borşa Church, from the year 1700, with mural paintings from 1775, was as tempting for the joy that other people with cary these thoughts for some sort of understanding of the nature and of mans’ works.

*

East from Borşa, the Occidental Carpathians strech; through Tibou River, Borşa is bounded by Bucovina (from Suceava County). On the North side, over the Toroiaga Peek, Borşa encounters a part of Ukraine. Pietrosul Peek (2.303 m) separates Borşa from Bistriţa Năsăud.

Bistriţa Năsăud County is limited by Maramureş (North), Mureş (South-East), Suceava (East), Cluj (West).

The chromatic harmony covers the grotesque scenary; we were disappointed because we had to put up with (aggressive drivers, for instance) what one canot heal. We remembered however that human nature remains the same in time and in space. But we put away the temptations of living as the revolving shutter of the Chinese Imperial Collections; often, as prim and frowning courtiers, insulted in vauge Confucianist words of well-being, we were blind in front of the mixture of gestures and looks that was weaved around other people, especially those found in Romanian villages who would resist the process of breaking-up. We would have judged them normally, so that we would not stop dreaming on how the world should look like and how should we look ourselves?

On our track, forests, Liliputian waterfalls and canyons would appear all of a sudden, forming a true reserve where we could not found a circulation sign that would speak 

*

By peering at the landform of Suceava, Maramureş, Bistriţa, we admit that their distinctive features are the art of the Creator and we shall remember the insertion of some notions such as “harmonious”, “stunning contrasts”, “rich diversity” in describing the road Borşa-Dragomireşti-Repedea-Năsăud-Beclean-Salva-Dej-Gherla-Cluj Napoca. In fact, interpenetration means life. Each county devotes its nobleness and “unity”[1]; apperantly, Cluj does not hold that distribution that is both symmetrical and harmonious, that offers the land an undivisble appearance. Life does not portray itself in the same way, but other elements and other colours may be engaged.

What awaits you on a track made by specialists? Perhaps the enthusiasm of leaving the guide’s recommendations is a space of attempts and the punishment of example is just the explanation. We fel the sweet warmth of the first choice, which is still rustling in our memories: Iassy – Vatra Dornei – Borşa – Cluj – Turda – Turda Canyon – Ocna Mureş – Alba Iulia – Orăştie – Deva – Hunedoara – Sebeş – Sibiu – Avrig – Bâlea Lake – Făgăraş – Râşnov – Braşov – Saint Gheorghe – Saint Ana Lake – Tuşnad – Red Lake – Bicaz Canyon – Iassy…

*

Sheltered at the base of Western (Apuseni) Mountains, on the main road between Cluj and Alba Iulia, the city of Turda is proud to own a legendary history. We limited ourselves to the salt mine, and we distinguished, deliberately or instinctively, what we enjoyed to fulfill through knowledge: the museum of salt mining. History and legend merge, the ideal form of conserving miner things and equipment that has been used for stairway transportation, the care with which the renovation was started and successfully transformed into a touristic objective, become a glass filled with light that is served to the visitors in semi-obscurity. Except for the delicate smell of frozen air, we were not hit by darkness, we did not feel its cold as a form of revenge, its inert stuborness as a myth; here, people have been visited by ideas, they did not isolate history in an unfaithfull; in Turda Salt Mine you see colours beyond of what day has left you to inherit…

*

Later (in January 2012, unlike the first entrances in the Romanian background – september and november 2011), in search of as many opinions of the present, in search of the past of some European Capital Cities (Budapesta, Bratislava, Praga, Berlin, Viena), we got to thinking about the sometimes pathetic infrastructure of our beautiful country. When reinterpreting the road from Iassy to Oradea via Dej, you can go through Sălaj County, via Bobâlna. Winter laid on our foreheads, trembling in the sunny enchantment; the day’s mixt of colours, stroke us under its negligence. We looked around us, gathered a fist of light and realized that the loss of rural civilization is not less important than the loss of language itself.

The kiss of a question (apperantly macabre) – where is The Grave? – brings cure to the broken wings of history. At approximately 3 kilometers away from Turda it is believed that the corpse of Michael the Brave (Mihai Viteazul) has been buried (his head has been taken to Dealu Monastey, near Târgovişte). The weakness of the “New World” has turned apart and gave everlasting colour to the memory. Tall of 1.601 cm, joining three sides (The Romanian Principalities, which one can easily understand by following the Great Seals – The Eagle/Romanian Country, The Black Ox with a Star betwnen its Horns/Moldavia, The Two Wolves/Ardeal) as if they were sacrificed on a marble plane above which there is a sculpted flowered gridle and the face of Michael the Great (Mihai Viteazul) that finishes the monument by looking over the boundaries of its grave towards Vidin, Nicopole, Călugăreni, Guruslău, Şelimbăr, Mirăslău, Sadova, Giurgiu, Câmpia Turzii, the monument makes you escape from the present moment. With a tear, one may erase the slime of habit. Nearby the monument, you encounter a new sign according to which gratitude remains in the hand of man: Mihai Vodă Church, o copy of the church that has been founded by the hospodar in Bucharest…

*

We were thinking about getting in the peacefull unrest of the Turda Canyon… Prolonged out of Trascău Mountains, of calcareos origins, embracing the shape of a double funnel, much better defined upstream, one of the most important monuments of nature, included in U.N.E.S.C.O Patrimony, it embraces: 1.000 specied of flowers (rare plants as wild garlic, mountain ash), the maximum height of 250 m, a surface of about 324 ha, sharp peeks, towers build out of rock, deeply digged archways, rocky ravines, Karstis Landforms (fosile caves, sinkwholes, limestone pavement). We continue to breathe the air of a bunch of words and memories. The fact that we saw how the good ones can flourish, discovering the touch of hope, the feeling that we have become estranged from the loneliness of the fall, loving what is alive, even the bean “borş” (sour soupe or broth) that remembered us of our childhood, recommends us, even in the present day, the Turda Canyon, as in a form of guide on the road of everlasting beauty.

*

A man would transmit part of his passion to other men. Beyond any functional and informational classifications, always amendable, the photography has taken over the informational plan through its power of impact over the public. The man wants to see things, even before he would be able to accept them. Should we accept what happened at Ocna Mureş? The center of the city has become a salty lake continuously expanding; it contains some petroleum from the previous oil-derriks and pipes that were filled with mother oil. One of the main causes for which the project of transforming Ocna Mureş into a resort it has been abandoned: instead of breathing fresh reviving air, characteristic to salt explotation, tourists would have inhaled toxic compounds…

Once we move forward (or downward, as one may argue…) in Alba County, neighbour of Cluj and Mureş to the North, Sibiu to the East, Hunedoara at South-East, Arad and Bihor at north-west, things are becoming less clear. We come nearer to the tortured life and to secrets as well. Natural beauty (not to miss Arieş Valley, as we still feel the untouched regret, another attraction, situated 3 km away from Sebeş, on the road that connects the semi-urban city of Daia Română Village, on the north side, The Red Valley is a Geological Reserve with a surface of 10 ha, with walss that have heights of about 80 and 100 m, with an abyss that forms itself from every possible direction; for more than 60 million years, the water has sculpted the clay of the hill, giving birth to all sorts of columns, towers, pyramids, all in a red clour; the same rain water forms small bloody rivers which flow down making a creepy sound; when you go down to the bridge, over the waters of Secaşului River, you see small towers digged by the rain, towers that will eventually fall apart and form large scallops)… I was saying that the natural beauty of Alba County fork with the slightly naked mountains and a placid planes. „Detunatele” (1.200 m), found at 20 km from Abrud, with two important Peeks, at just one hour from Bucium (DN 76/74 Oradea-Ştei-Câmpeni-Abrud-Bucium) or DN 75/74 (Cluj-Turda-Câmpeni-Abrud-Bucium). On the narrow railway between Abrud-Vidolm the mountain train called „Mocăniţa” is still travelling with train stations at cu Abrud, Roşia Montană (Gura Roşiei), Câmpeni, Bistra, Lupşa, Baia de Arieş, Brăzeşi, Sălciua, Ocoliş, Vidolm (historical monument). All, including Alba Iulia, inherit, through its people, a traditional content…

*

Hunedoara, however, lais on the middle flow of Mureş River, nearby The Western Mountains (N), Orăştie and Şureanu (S-E), Retezat-Godeanu, Vâlcan and Parâng (S), Poiana Ruscă (S-V). The large depressions of Haţeg and Zarandului are found inside the county’s boundaries, but not on the shelves of absence of this journal. We did not miss Deva Fortress (historical monument and of lay architecture, reached with the help of a small cabin-lift, the only oblique elevator in Romania, the only one in Europe in matters of length of the track and level differnce). Past added to the past, The Hunyad Castle, established near the imposing ruins of one of the greatest iron-and-steel factory in Romania, allowed us to watch the dark walls of rock, the covered conical towers, the sharp peeks, the 50 rooms (The Knights’ Room, The Diet Room, The Counsiling Room with a fresco portraying Vasile Lupu, Moldavia’s) the Chapel, the medieval frescos that once decorated the walls could be found on the aisle and at the entrance; in a limited space near the Chapel there is spring that – legend says – was digged by Turkish Slaves to whome freedome was promised, but after 15 years of hard work, when the master broke his promise, they wrote “You have water, but not soul”…

*

Sibiu (Cibinium, Villa Hermani, Hermanstadt), one of the cities of the Lutheran Reform, where the great  humanist Nicholas Olahus has lived, only so that he could persist for posterity, the administrative residence of the county with the same name, confirmed us the wisdom of these words: “Experience is what you make haapen for yourself”. As a consequence, we measured from head to toe The Stair’s Tower (built in the 13^th century), The Butcher’s Market, The Old Spring Tower, The University of Transilvanian Saxons, The Franciscan Church, The Carpenters Tower, The Furrier’s Tower. Bruckenthal National Museum shines with its former private collection of Baron Samuel von Brukenthal (The Queen’s counselor and Governor General of Transilvania, at the end of the 18^th century); happy we should be, gratitude to those who rememberd that they had the right to forget, but owe it to themselves to develop, point three in the last will: “Since the library, the paintings, the engravings, the natural, the minerals and the numismatics collection shall be found under the incident of special dispositions (…) a librarian and a caretaker would be paid, the access to the library, the painting collection, the minerals and the numismatics shall be made possible, at particular hours and days, in my house in Sibiu, which shall serve the purpose of preserving all of them”.

But we are merly people… At a few hours distance from entering Sibiu and after we understood the generous dream which von Brukenthal has thrown towards mankind, we dug deep into the pockets of a pleasant didacticism: we cannot ignore the fortunate encounters, the unprepared destinations, the adventure suggested by faith and that would bring faith, from time to tome. It may seem useful, in other words, to go across Romania in an organized manner, but you should not hold back the reshness of free options, dictated by the unpredicted. Constrained, through our own choice, to surpass Avrig city, we did not forget about Gheorghe Lazăr, considered to be the founder of education in the national language of The Romanian Country and of de Samuel von Brukenthal. Despite the late hour, as a knife of reflections that cannot be repressed, we stretched our legs towards Transfăgărăşan (meaning: road across Făgăraş Mountains). The Mountain reacted gently on us, letting us pass beyond the gorge of its laws. On rare occasions could we see a lake and compare it to a founding sea. Bâlea answered our questions of knowledge (glacier lake, found at an altitude of 2.040 m, 360 m long and 11,35 m deep); others made us understand that silence would help the world open its arms…

*

The adventure of our imagination maz encourage the thoroughness of expectancies. Bâlea remains in expectance at about 77 km from Sibiu, 68 km froma Făgăraş, and 85 km separets it from Curtea de Argeş. When you are on zour way to Braşov and zou love history, you cannot imagine a route other than Bran Castle. Even more if the opportunity has been overpass in February 2011, when we were welcomed at Peleş Castle, the largest and most properly preserved Royal Residence. We shall develop at a given time, consideration on the Summer Residence of the first King of Romania, Carol the I^st, the one who encouraged the transformation process of Sinaia (Prahova County) in a touristic resort representative for the second part pf the 19^th century; according to the disposition, that would also predict his passing away, Carol the I^st declared that the castle must turn into a museum; his successor, Ferdinand the I^st, moved the Royal Court in the Pelişor Castle (built nearby)

Bran Castle, in Braşov County, guards a narrow valley that leads to the old Valahia, playing, at one point, the role of a guard over the flanking pass, on both sides of Bucegi Mountains, Piatra Craiului and the border point. The Fortress, restructered in anotther crucial moment of the Romanian destiny, in order to become a summer residence, portrays, with its elegant and gracious figure, in which the mixture of gothic, renaissance and romantic elements express the intense testemonials of the past and of some few other destinations, with white walls, raw rock and prime material from the river that curves its way in the valley, with roofs that have recieved, as dowry, rounded derricks and well-defined slopes, as a natural gift from the citezens of Braşov to Queen Marry, wife of Ferdinand the I^st, Founder of Greater Romania. The Castle borrowed the style and taste of the Queen, impregnated with respect for local traditions, for German and Italian Baroque, even in choosing the furniture and the decorations. We do not believe that the spirit of Maria has left Bran Castle, even if her heart, brought in a silver box, remained, for a while, in a small room of the old chapel, nowdays marked by a small inscription. Her Majesty Marry, The Queen of Romania, Princess of Romania, Princess Edinburg and of Saxa Coburg and Gotha, Great princess of Great Britain and Irland, niece of Queen Victoria of Great Britain, mother of Carol the II^nd, with no titles to bear anymore, walks around the Turnul Pulberilor (dominating the interior yard), The Gate Tower, The Guarding Room, The Big Saloon, The Queen’s Bedroom, The Gothic Chamber, The Counselling Room, The Biedermeier Saloon, King’s Ferdinand Bedroom, the south tower, The Music Room, The Prizes Room, the room of little Prince Nicholas (equipped with furniture from the begining of the XX^th century and a small balcony from which could be admired the beautiful view).

Found at a small distance from Bran, other romantic legends have been born in a medieval fortress where the armies of history honour you. It has been assumed that the first fortification from Râşnov was built on Fortress Hill (Dealul Cetăţii), during the reign of the Knights of the Teutonic Order in Burzenland. A century later, with precise reference to the Turkish invasion in the year 1335, the first documentary attestation of Râşnov Fortress is emerged. Carol Robert of Ungaria, with servants that would defend the boundaries, the Szekler Committee, which sent into the fortress a castled man who was both worrier and housekeeper, a calamity for the Turkish people, King Sigismund of Luxembourg, who gave the fortress to its inhabitants, once they grew into their proud status of merchants, the divide into “the upper fortress” and “the lower fortress”, the new face of the fortification, with a circled road, a small market, small alleys, the chapel, the school’s house, the priest’s house, the fountain, the episodes of Gabriel Bathori or the adventure of the courts’ partisans, all of them have either animated or isolated Râşnov, and the bustle of new intentions gives hope in its future brightness.

In 1949, an aquatic explosion occurred on a freshet of the Fortress Valley. We believe that its purpose was to demolish the loneliness of Fundata Cave that exists near Râşnov. This cave has been renovated, at an altitude of about 790 m, using unique techonology in Romania: if you sacrifice the expectations of an easy climbing for the fear of a track with a medium level of difficulty, you may access alleways made of fibre glass; the illumination preserves the same micro-climate, regardless of the season; even more, a private entrepreneeur has invested in the spelaean approximately 300.000 Eur, facilitating the performance of orchestral concerts, as the show of lights makes great use of the stalactites and stalagmites in Fundata Cave.

We eneter some caves just to escape from others… We do not share the belief of those who tie themselves to their chairs, facing the wall – a projection of partial shadows of things that may pass us by, things that are found beyond the wall but which are illuminated with the same fire that makes them shadow…

According to some, the name Braşov was highly widespread in the Romanian space: in a village called Ileni, in another village called Rodj (Timiş County), in the 15^th century; in Neamţ County there is a forest and a water called Braşovana; near Vaslui, there used to be a valley and a village called Braşoveniţa; near Buzău there was Braşov Spring and Braşov Meadow; near Ialomiţa there was Braşoviţa. Nicolae Drăganu would attribute this name to a Slavonic etymology on the grounds of the name Braşa (according to Brasevo, from Serbian-Montenegrin and Braskov, Brastic Czech-Bohemian); Sextil Puşcariu thought that from Bratoslav another form has been inherited, Braşa, which stands for the name of Braşov, just as Nicolae Drăganu has assumed. We consider that, the etymological and historical debate of Braşov between humanist and historians is open to any conclusion whatsoever. This is why we have reserved our pleasure to look upon the work of people. The architectural styles may vary from Preromanitc (Braşovia Fortress), with mistakes that come from a desire of reaching commercial interest, Romantic (Saint Bartolomeu Church), Gothic (The Black Church, where the statue of Virgin Mary is situated on one of the buttress, looking over the House of The Saint, wearing the city’s coats of arms sculptued underneath the basorelief), Renaissance (less observable in our days, due to renovations, characteristic for rounded-arch gates, the interior of The House of the Saint), Baroque (the houses from the 18^th century, especially the exterior of The House of The Saint and the structure of the houses, Saint Peter Roman-Catholic Church), Venetian Rocco, Neo-rennaisance, Neo-baroque (the 19^th century, all the palaces in Braşov have been built according to this style), Art Nouveau, Brâncovenan (The County Library, the houses that belonged to reigning families in the Romanian Country) and Modern (the constructions that have emerged after the year of 1980)…

*

If the popularity of Sovata (from Mureş County) is due to its colourfull sodium lakes, the heliothermic phenomena (during summer, the temperatures of the water vary according to the accumulation of solar heat in salted water, the warm water remaining protected by a layer of fresh water that comes from the small rivers, and which does not mix, but is maintained on the surface, acting as a thermic isolator), the popularity of the Saschiz referrs to the name of the fortification. Sighişoara adds the faim of an old European establishment (the documentary attestation enprints the year 1280), of an exquisite tranquility when facing the passing of time and the surrounding changes, keeping its aura of medieval memory wich forbids the entrance of the 21^st centuriy’s reality; one of the latest inhabited fortress in the world,  Sighişoara has been declared, in 1999, protected monument by  UNESCO; The Church from the hill, the Monastey Church, the House with a Stag, The Venetian House, The House of Vlad Dracula, The Covered Stairway, The Shoemaker’s Tower, The Tin’s Tower, The Ironmen’s Tower, The Ropemen’s Tower, The Butcher’s Tower, The Clock Tower, may change the life of those that look upon them, but this requires more than a mere description…

The touristic attractions of Apalina, Băgaciu, Bezid, Cloasterf, Daneş, Iernut, Luduş, Nadeş, Târnăveni, Ungheni, Reghin, Sovata, Târgu Mureş /The Medieval Fortress, Teleki House, the greatest religious edifice – The Cathedral, as well as Bob Palace, Annunciation Church, The Palace of Prefecture… Reproduces as faces of the same experiences, as rebel waves of history, the carry on the grammar of arts; our quick glimpse has reflected some ways in which the circumstances have influenced its manifestations…

*

Sfântu Gheorghe, the capital city of Covasna County, is situated in the depression with the same name, on both sides of Olt River. Found at the intersection of a few roads, DN12 remains the most important one because it connects Braşov with Miercurea Ciuc. There is nothing we could wish more besides normality, organization and  non-political activity. Inside this negative balance which has not ended, and shall not be over soon enough, we resent the acute pain provided by the infrastructure. If ever found in Harghita County, one may dramatically suffer from trying to reach the left side of Olt, near Tuşnad *Saint Anna Lake is a vulcanic lake, the only one found on the teritory of Romania. Settled in the depths of an extincted volcano crater, also named Ciomatu (or Ciomadu), from Puciosu Massif, place of the most recent volcanic eruption (a few thousans of years) in the Carpathians and Easteren Europe, the lake was found at an altitude of 946 m. The exquisite “painter’s palette” complets its water only from precipitations, having no springs; the purity is close to the one of distilled water; in the absence of oxygen, the colourful instincts of life have not been awaken (the limited amount of food in the lake’s water is a sign of pit emanation, through the bottom of the lake and through tha walls of the crater. We did not make much use of the weather forecast; we read about the empirical method, a gift that the volcanic activity usually comes with; if the emanations from the cracks pinch your nose, than a storm is about to start but if they do not, then the day is going to be sunny and most appropriate for long walks in the forest; the phenomena is scientifically proven as the post-volcanic activity is very sensitive to any change of the atmospheric pressure – when a decrease is occurred, than the gases, carbon dioxide and sulfur, rise above the surface and invade the cracks, an indicator of the rain that will come.

The night was just as good adviser as Saint Anna Lake. Possibly because we chose to spend it in Tuşnad, inside a small restaurant where time was patient, where with joy, curiosity and the appetite for a culinary journey, we found ourselves embraced by new aromas, surprising combinations and a tasteful paradise, all blessed by royal wines. A certain kind of vice, for some people it is called ambition, but for others it degenarates into passion. Among children, we often encounter the pride and the personal prestige of “knowing something that other don’t”, at larger extent, expressed as a form of bragging and overtopping others, even if no secret is being hold and everything is based on a lie. The so called Székely Land, beyond the experiences some of us may live, can make you feel as in the middle of a dream, if you have no lies to defend or to listen to, if you do not wish to declare yourself the keeper of great secrets, if you wish to guide your innocence through respect, if you praise the boldness of being normal and of finding complete humans.

Tuşnad is situated at 32 km from Miercurea Ciuc (in Magyar/Hungaryan Csíkszereda, a name that has beed established through a letter dating from 1558 – with a reffrence to the weekly bargains that were being held during Wendsdays). From the capital city we move forward via smaller villages and locations (Ciceu, Siculeni, Mădăraş, Cârţa, Tomeşti, Sândominic, Voşlăbeni without any valuable or meaningful contribution) towards Gheorgheni, the town which will hopefully become a valuable, due to its advantageous geographical position – between mountains, very close to the natural dam of Red Lake (25 kilometers away), at approximately 50 kilometrs from Borsec, 60 km from Praid (where one can find the largest Saltmines in the country and in Europe), and there is also the possibility of skiing at Mureş Spring (Izvoru Mureşului) Resort (at 20 kilometers away) or on Bucin Peek (situated on the road connected to Praid).

Red Lake, the largest natural mountain lake in Romania, feeds itself with the trajectory of Red Brook (Pârâul Roşu) traversing levels of scale and iron hydroxide colours. We looked as if a miracle layed in front of us, and we saw no danger in the stumps that were shily emerging from the water. We enetered by boat between the silent flocks of ducks that were passing by, and looked after the signs of its relative recent genesis: a day in July 1837; after storms and pouring rain, a small part of the Killer Mountain detached and blocked three water courses. The purple reflection of Small Suhard Mountain, the presence of red alluvia most of which were brought by the Red River, the red limestones surrounding the water have inspired the sheperds to name the place Red Lake. Around the year 1857, three people in Gheorgheni that were gathered due to common affairs, but mostly by pleasure, in the mirror of the mountain and lake beauty they started talking to everyone about the place of supreme happiness, without telling to anyone if they believed that, after death, the souls of pious ones would be preserved in the Red Lake.  From that moment, attracted as they were by the paradisiac place, by the richness of the flora and fauna (black goat, wolf, wild boar, stag), tourists that may or may not carry God in their thoughts pass by the paths, conferous forests mixed with hazel tree and mountain willow (on the surrounding slopes grow white tree, sycamore maple tree and mountain poplar), think about comfort, wood cracking and grilled meat.

*

On the valley of Bicaz River, downstream of Red Lake, there is Bicaz Canyon (8 kilometers long, from Red Lake to “Bicazul Ardelean”), just like an ascensor, with dazzeling zig-zags, that carry you from Tranzilvania to Moldavia. The sinuous road of the Canyon does not stumble in the middle of small improvised shops with local artifacts, but rapidly pass, leaving beyond it the stable gestures of habit. The limestone walls look as if they have been sawed by the quick waters of Bicaz; moreover, they hide many caves, inaccessabile for the human body. We have indulged in the freedome of the wtaerdrops that draw the rivers, the greatness of the rocks which wraped us in the roots of a different world, and the embraces between mountain and man emerged in clear circumsantces…

*

We reached a diffrent county, Neamţ, and a diffrent touristic destination – Lake Mountain Spring (Izvorul Muntelui) (35 kilometers long, the lake is situated on a surface of 33 km²), also known as Bicaz Lake, the largest artificial lake established on the interior rivers of Romania, situated on the superiour water course of Bistriţa River. The place was formed due to the construction of the hydronergetic dam, a giant wall of almost 127 meters tall, whose “christening” has been made with the help of hundreds of thousands of m³ of rock.

Usually, above the water nothing flows. Dams can destroy the lifestyle of those who live around it, pushing them, as in a spell, in the house of absence. The new ethics of ecological presrervation must not be compared to the train with no travelers. The water, the air, the soil signify the base, the engine. If we do not succed in traveling with the “life express”, we will not have a second chance. It depends on what happens around us. A lot of beauty is born in water. They say: “water flows just as life”. What do we choose? The beginning or the end of survival?

***

The plan of our trajectory, a plan of reality, should describe the circle, the perfect closed curve, the one who will continousely complete itself. It does not symbolize infinity, but it tends to express integrality and unity. At a relative distance of all the periferic points (includinf the geographical origin of those who have written the journal), Romania of true stories cand be a point of equilibrium; the points of our departures look like the expansions that made the imaginary circle. The symbol of return is found, inside our project, in different levels, seasons and days.

In fact, Iaşi – Suceava – Maramureş – Bistriţa Năsăud – Cluj – Alba – Hunedoara – Sibiu – Braşov – Covasna – Harghita – Neamţ – Iaşi would rather leave us under the impression of a plane closed curve, to which the sum of the distances of any to fixed points always seem constant. The almost perfect curve could be represented by the tracks Suceava – Neamţ – Bacău – Vrancea – Buzău – Prahova – Dâmboviţa – Argeş – Vâlcea – Gorj sau/şi Botoşani – Iaşi – Vaslui – Galaţi – Brăila –, the fascinating detour Tulcea – Constanţa –, Ialomiţa – Ilfov – Bucureşti – Călăraşi – Giurgiu – Teleorman – Olt – Dolj – Mehedinţi, and from here, in both invoked directions, “the circle is closed” through Caraş Severin – Timş – Arad – Bihor – Sălaj – Satu Mare – Maramureş – Bistriţa Năsăud…

***

Suceava – Neamţ – Bacău – Vrancea – Buzău – Prahova – Dâmboviţa – Argeş – Vâlcea – Gorj

After the experience of september 2011, a new attempt was made two months later in november. Towards Buzău, starting from Iaşi – via, either the ditched Vaslui – Bârlad – Tecuci – Focşani – Râmnicu Sărat, either Roman – Europeean Bacău…; part of the story ressembles the ritualic vanity, called the life of Romanian roads.

However, we have promised a track that was born and maintained by the hunger of devorating round.

Paintings on a wall, ceilling or interior or any other permanent surface of a building or structure, painting which individualises Moldavia, has been dedicated to our first “chaptor”. In Suceava County, beyond any connection th the Churches (Baia/, Bălineşti, Botoşana, Părhăuţi, Pătrăuţi, Putna, Rădăuţi, Siret, Suceava) and Monasteries (Arbore, Crucea, Dragomirna, Gura Humorului/, Probota, Putna, Râşca, Slatina, Suceava, Suceviţa, Vadu Moldovei, Vatra Moldoviţei, Voroneţ), we recall The Royal Fortress of Suceava (one of the most popular until present day, ofently it has been the main resistance element of entire Feudal Moldavia against invaders), Zamca Medieval Complex/poză/ (established in the year 1606 by refugee Armenians in Moldavia), The Jewish Temple in Rădăuţi (open at 18 August 1883, the anniversary of Frany Josef of Austria, the one who ceased the land on which it was built), Saltmine and the Roman Catholic Church in Cacica (built in 1904, by the Polish Community, it has received in the year 2000 the title of Minor Basilica) the memorial houses in Ciocăneşti, Mălini, Solca, Suceava, Vatra Dornei Resort (mineral springs, mud, negatively ionized air), the mountain resorts Câmpulung Moldovenesc and Gura Humorului, the museum in Botoşana, Broşteni, Fălticeni, Gura Humorului, Rădăuţi, Siret, Suceava, Vatra Dornei. Near Câmpulung Moldovenesc, at the end of 2011, we found ourselves at the „Ioan Grămadă” Museum, just as the family albums, in which we would find our ancestors, friends and places that were close to our hearts…

*

Architectural monuments (Piatra-Neamţ/Royal Court (Curtea Domnească) and Stephen’s Tower  (Turnul lui Ştefan, Podoleni, Ştefan cel Mare, Tupilaţi), Churches – in Bărgăuani, Crăcăoani, Dochia, Dragomireşti, Girov, Gura Văii, Oşlobeni, Piatra-Neamţ, Podoleni, Războieni, Roman, Roznov, Ştefan cel Mare, Tupilaţi, Văleni, Vânători-Neamţ, monasteries in Agapia, Bisericani, Bistriţa, Crăcăoani, Durău, Girov, Pângăraţi, Poiana Teiului, Războieni, Vânători-Neamţ, Văratec, all of which compose a part of Neamţ County enheritance. As for Neamţ Fortress, one of the most solid fortifications established by the Moldavian medieval state, it still defends Valea Moldovei (Valley of Moldavia) and of Siret, as well as the road that passes through the mountain towards Transilvania, from Târgu Neamţ to Pipirig, over Petru Vodă, via Poiana Largului by Tulgheşului pass…

*

Bacău County does not just refer to its climacteric balneary resorts Slănic Moldova and Târgu Ocna. It must be known the fact that the county is filled with archelogical sites (Comăneşti, Dealu Morii, Faraoani, Horgeşti, Negri, Nicolae Bălcescu, Onceş, Pânceşti, Poduri, Răcăciuni, Sascut, Secuieni, Stănişeşti, Ştefan cel Mare, Târgu Ocna, Traian, Vultureni, Târgu Trotuş),  the ruins of the royal court), some Churches and Monasteries /Precista Church; “Ascension Cathedral”; Catholic Cathedral)/, fewer as compared to Suceava and Neamţ Counties, it also has palaces, museums, architectural monuments, memorial houses (Tescanu Rosetti Family Residence, built in 1880, it has become the residence of George Enescu), even the improper denomination of fortresses (Rakoczy, în Ghimeş Făget/poză-flash/) and castles (property of Ştirbei Family, in Dărmăneşti…

*

Closely and thoroughly examined, Vrancea County does not bury its touristic roots in some apathetic towns. /poză din Adjud, the former Jewish Street and Popular Athenaeum; Saint John the Baptist Church; „Maior Gheorghe Pastia” Theatre / Found at 850 m altitude, with a length of 4.5 km (the road gets narrower from time to time, passing over the rocks, water, near the almost vertical walls of stone), the natural reserve Tişiţei Canyon) is one of the largest protected areas on the territory of Vrancea. Lepşa Monastery) has a definitive value in the moral conscience, as well as in the short road to Putna Waterfall, the miniature natural reserve, to Greşu or to Soveja. In the Mausoleum of Mărăşeşti, risen for the “country’s national heores”, rest the remains of General Eremia Grigorescu and of Măriuca Zaharia, the child-hero from Haret. ,,The House of Ultimate Modesty and Kindness” from Dumbrăveni (Alexandru Vlahuţă Memorial House) preserves the memory of a clear conscience. If inside the Geological Reserve “Living Fire”, from Ardeiaşu, the natural gas burn in solitude, The Forestier Reserve from Cenaru-Andreiaşu gather gigantic species of 130-200 years old of beech…

*

Botoşani – Iaşi – Vaslui – Galaţi – Brăila

Botoşani County imposes, especially due to the fact of being the residence city, which, just as an old wine, would not turn too sour. Some attractions enrich the image of the world: Mihai Eminescu Park, the former public garden Varnav, keeps trees that were contemporary to Mihai Eminescu (in the last part of his life, the genius has carried his steps through the large alleys); The Memorial House Nicolae Iorga gathers the proofs of his life and activity, hundreds of his historical, literal, memorilistical works, cuprinde mărturii ale vieţii şi activităţii, sute din operele istorice, literare, memorialistice semnate Nicolae Iorga; The County Museum (Etnografic section) is a valuable architectural monument from the late 18^th century, representing the house of Manolache Iorga, grandparent of Nicolae Iorga; Mihai Eminescu State Theatre, open in 1914 and then destroyed during the bombs of 1944 and, of course, rebuilt; The State Philharmonic Orchestra,Ventura Mansion, founded at the end of the 19^th century, in neoclassical style; Mihai Eminescu Library, the famous Moscovici House, an architectonic jewell from the same time, combining French and German architectural elemnts; Antipa House, a building inspired by the French, where the great biologist Grigore Antipa and his brother Nicolae Leon were born; The City Hall, built in the late 18^th century in German style it will later become the court at which Mihai Eminescu has worked as a clerck; Casa Silion reunites architectonic styles (eclectic francez, art-nouveau); The Old Center groups together commercial buildings XVII-XVIII; Saint Gheorghe Church, founded by Lady Elena Rareş, established in 1551 and is emprinted by the influences of Ştefan Voievod from Popăuţi (1496, with valuable interior paintings and an original character); Uspenia Church, founded by the same wife of Petru Rareş, preserves values of authenical thesaurus (painting, sculpture, old book); Armenian-Gregorian Church Holy Trinity, living from the 16^th century, impresses with its architectural values, sculpture and religious old book; cultural and religious center, The Lipovenian Church, constructed on the place of an old wooden chapel, it has Russian icons, old books and rooms that have been arranged artistically. Placed on the Bahlui “Canyon” (dug vertically by erosion in limestone and and gritstone), very close to Tudora city, there is the Yew Tree Reserve, proof of the former climacteric age from three centuries ago, a tree that is specific to the Siberian desert, with a rough essence. The region in which the reserve lays has a pronounced touristic value because it includes places of worship such as Vorona Monastery, Reduseness of Vorona, Balş Hermitage…

*

We are from a place (Iaşi) which knows the age of his own museums and memorial houses: “Moldova” National Museum Ensemble; Union Museum; Moldavian Etnografic Museum; History Museum; Politehnic Museum; „Petru Poni”Local Chemistry Museun; Romanian Literature Museum; Theatre Museum; Printing Museum; Natural History Museum; „Ion Creangă” Memorial Houses, „Mihai Codreanu”, „George Topârceanu”, „Otilia Cazimir”, „Vasile Pogor”, „Mihail Kogălniceanu”, „Mihail Sadoveanu” etc. He also knows how to clarify – even better than any random authority – that the Royal Saint Nicholas Church /poză/ has been founded by Stephen the Great, where, from the 15^th century until the year of 1859, all the hospodars of Moldavia have been declared. He thinks of the settlement that reminds us of Miron Baconschi, two steps away from “St. John Chrysostom”- Zlataust (constructed on the place of an old wooden church, with a rocky foundation, built under the reign of Tomşa al II-lea, in the first years of the 17^th century, the one that has received the tomb of Barbu Lăutarul), found at a short distance of Nicoriţă, the church from Tătăraşi. He cryes because from the original painting of Trei Ierarhi only 20 original fragments have been preserved due to the restauration of the monument between the years 1884-1885, by the French architect Lecomte de Nouy; the majority represent angelic or saint figures framed by decorated halos with vegetable motifs realized in a soft relief, found, as well, in some embroideries from those times, in wooden sculpture, in miniature or the icons of those days.  / continuare film sau poză interior Trei Ierarhi / He is glad, because very close to the “Trei Ierarhi” Church there is diversity: Roman Catholic Cathedral, dedicated to the “Assumption”, also known as the “Franciscan Church”; a bit further away and, finally, renovated, there is the Armenian-Georgian Church, dedicated to cu hramul “Holy Mother”. It opens the path to Golia Monastery, established at the beginning of the 15^th century, an important architectonic monument that combines Moldavian tradition with some elements of the Renaissance. He protects the church Cetăţuia Monastery, dedicated to Saints Paul and Peter, founded by Gheorghe Duca, and surrounded by a very strong defensive wall and the guarding tower, as well as the Frumoasa Monastery, dedicated to “Saints Mihail and Gavriil”, built during the years of 1583-1586, under the supervision of Melentie Balica. Among so many faces that he has not forgotten, the Metropolitan Cathedral is everyday’s greatest feast (not only for the successful plans of the Romanian architect with Austriac ancestors, Gustav Freiwald, but mainly because here are the relics of Saint Cuvioasa Parascheva, brought from “Sfântul Gheorghe” Church/ Fanar-Istanbul neighborhood/initially exposed at Trei Ierarhi Church). The border lines open as well towards the Church of “Saints Peter and Paul”, in which one can found the tomb of Alecu Russo. Otherwise, the artistic sculpture, designed to perpetuate the memory of an event or a remarkable personality, finds its representation in the monuments of the writers Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Costache Negri, Gheorghe Asachi, Miron Costin, the statue of Stephen the Great, the statues of Vasile Lupu, Alexandru Ioan Cuza, Dosoftei, Petru Rareş / foto, grupul statuar din apropierea Casei Studenţilor/, in the obelisk founded in the memory of those who died as victims of the holocaust from the 28^th to the 30^th  of January 1941…

On top of Repedea Hill, near the television antenna, at an altitude of 353 meters, there is deep concavity (ressembling an amphitheatre), with abrupt and holey walls. The Geological and Paentological Reserve “Repedea Hill” represents a main interest point for those who are fond of geology. In general, the population of Iassy thinks of this territory as a touristic attraction point, but often as mere object, locals spending their spare time at a picnic; here on the set, right near the forest, they set up fire grills, leaving black marks of burned earth; there are also a lot of waste products (plastic bottles, papers); evenmore, the locals have started to steal rocks from the walls of the reserve, using them for the construction of their own houses, even if the rock is rubbly and not indicated for such a purpose…

*

Even if it does not have the wonders of Prahova Valley, north of Moldavia or the sea shore, Vaslui County has some unconventional touristic attractions – old wooden churches and monasteries, picturesque villages (when they do not scandalize with their poorness), where old habits have been preserved. In the effort of reaching a proper acknowledgment, we will explain a phenomena, at least surprising if not extraordinary, attributed to the divine force and to the people as well:  “Stephen the Great” Fortress (from the 15^th century), Saint John Church, The Royal Court (started by Alexandre the Good and later developed by Stephen the Great), The Ghica House (constructed in a neoclasiccal style, the oldest monumental construction in Vaslui city), near Mavrocordat House, where a few historical and cultural vestiges have been preserved. The memories posterity has kept for the illustrious or the important events are represented by: Emil Racoviţă Memorial House, Elena Cuza Memorial House from Soleşti, Vasile Pârvan Museum in Bârlad, as well as an author’s museum, preserving the creation of the sculpture Marcel Guguianu, obtained through his donation to Bârlad. The most important cities, Vaslui and Bârlad, have been established in the 14^th, repectively, 15^th century and Huşi, the third one in size from the county, has become famous due to its wineyard and quality of the wines, and for its Episcopal shelter.

*

Outside of The Danube, the natural and scientifical reserves in Galaţi County, the natural parks, public and botanical gardens, the lakes (Brateş, for instance, is called the “Romanian Balaton), The Episcopal Cathedral in Galaţi city (built in a neobyzantine style, with influences from the Moldavian culture; has an exterior length of over 37 meters and a height of 42.5 meters), Greek Church in Galaţi – shines due to its glass interior, The Visual Art Museum, the only one in Romania (collections of paintings, sculptures, decorative art) pours upon the world a permanent invitation…

*

Almost 20 kilometers away from Galaţi, on the left shore of the Danube, Brăila is one of those Romanian cities that kept for more than a century and a half the denomination of its streets unchanged; there are many buildings from the 19^th century, making Brăila a true architectural revelation./fotografii/. We swing between the “technical calling” of the buildings and the Reserve that ressembles the Danube Delta, a rare natural show that does not meet modernity…

*

It looks that everything you cannot heal, you have to endure.

In Buzău County, however, the expression reaches the level of a true delirium which could knead one’s metaphysical condition, as well as the personal autovehicle. To be hones, we forced the road towards The Mud Volcanos. Relatively close to the capital city, to Ploieşti, Braşov, South of Moldavia, Dobrogea, East of Bărăgan, accesed via DN 10 (Buzău – Braşov), then DJ 102 F and DC 108, in the area of “Pâclele Mici” and “Pâclele Mari”, located in Scorţoasa and Berca, two unique sets, with a serene appearance, lay over a duzin hectares, sedimenting earthly shades of grey, rounder or sharper, from which the cold mud springs or pours; in fact, the methan gas from the deep makes its way up to the surface, crawling the mud along with it and escaping from the earth levels through which it travels.

The Salt Mountain (steeps that ressemble to the colour of milked-coffem which have white crows because of the released salt on the surface) (56 kilometers away from Râmnicu Sărat, where we photographed the Brâncoveanu Ensemble and The Jewish Synagogue),

„The Living Fire” (located on a hill in Terca, on Slănic Valley, at 3 kilometers away from Lopătari village, a flame, of about 1 m height, is the projection of the natural phenomena provoked by earth gases,  The “White Rock” at Mânzăleşti (formed by the durity of the marls that allowed it to defeat the eroding assault of water), Cândeşti Manstion (at this family that is related to the hospodars of the Romanian Country, would often arrive Vlahuţă, Caragiale, Barbu Ştefănescu-Delavrancea), the set of Cetăţuia Hill (with signs of neolitical inhabitants, the iron age and the bronze age), the ruins from Gruiul Dării (the only old fortress of Dacia/ the Carpathian curbes, with rocky walls), Istriţa-Pietroasele Hill (reminds us of the famous Pietroasele Treasure “Cloşca cu puii de aur”, attribued to vizigoţilor lui Atanarik), the blocks of limestone from (geological and paleontological reserve from Buzău Valley), The Giant’s Wall (Zidul Uriaşilor – on Sălciei Valley, there are big parts of smooth rock, but paradoxically, very rare in that area), “Eagles’ Lake” (Lacul Vulturilor) or The Bottomless Lake (“Lacul fără fund”) (in Siriu Mountains, at an altitude of 1.420 m) makes you wonder if you should really continue your journey through Berca – Pârscov – Vipereşti – Cislău – Vălenii de Munte.

The detour will convince you of the fact that roads do turn into paths at some point (mostly hidden than revealed), takes you to a place that has been blessed where the mysthic irradiation is impossible to settle in the ordinary life. Buzău Mountains preserve many spiritual cells and places of worship (aproximately 30 hermitages and settelments). The pune found at Aluniş-Colţi also has the Church of Beheading of St. John the Baptist „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, dug in rock bz two sheperds with the help of the villagers; after 1274, the year in which it has been founded, the monks have disturbed the mountains only with their surrounding cells.

*

The mountain area in the North-East part of Buzău is a burning metaphor in a material world. A very well constructed and preserved norm for hundreds of years is not, at least for the moment, a space invaded bu civilization. As opposed to this Journal, isn’t so? We enjoy comfort, but, on the other hand, we wish for the mythical substance to remain a threshold and to overwhealm time itself.

From Vălenii de Munte (because it has nothing much to offer, except for Nicolae Iorga Memorial House) we returned to Ploieşti, and then continued to Câmpina– Breaza – Comarnic – Sinaia – Buşteni… Prahova, one of the most urbanized teritorial-administrative units, the most populated county in Romania (except for Bucharest) even it is only the 33^rd largest town, it does not shine only through its wooden valley and mountain crown.

Risen on a terrace coverd with vegetation and surrounded by a British styled park, with artistic gardens, white, green and ochre ceramic towers (in the middle of which rises the clock’s tower), typical for the German neo-renaissance, characterized by the abundance of inlay and decorative elements (asymethric profile and light structure) that adorn the front part, with one of the most important painting collections in Europe, Peleş Castle can not be kneed at the basis of a battle that is worn just to thorn apart the domination of the centuries. Sustained by imagination, the sight relights the unstable fire of the restlessness that provides all of the ideas. We felt the enthusiasm of the old world belonging to the 170 rooms, streched in a labyrinth of stairs and corridors, decorated by European artists, bringing diffrent elements into perfect reunion (the Turkish palaces are no difrrent from the Italian and German Neo-rennaisance). The Hall of Honor, with walls wearing wooden boards decoreted with bas-relief representing the 40 castels of The Hohenzollern Family, with incredible upholstery and ceilling that has been titled by the mythological stained-glass and the armorial motifs, open the space of attempts. The weapon room preserves a collection of wapones from the 14^th to the 18^th century, the anteroom that offers access in the private office of King Carol the 1^st as well as the neighbouring library, emphasise the German neo-renaissance style just as The Meeting Room and The Literature Room betray the preferences of Queen Elisabeta (Carmen Sylva of poetry). The Florentine Room (with many reproductions, as well as two original paintings by Veronese), The Venetian Room, The Columns’ Room, The Living-Room (the ceilling is paneled with stained glass representing scenes from the life of the knights), The Maura Room and The Turkish Hall (decorated with upholstery and weapon collections), the passages that lead towards the theatre of the castle, the Honor Scare (to the first floor), The Concert Hall (here, in 1914, The Crown Council decided the neutrality of Romania during the First World War), the guest room (with rococo style furniture form Vienna), the dining room with rustic furniture, the sumptuous imperial apartament (that has been restructured during one visit of Franz Josef), all of it gave in to the sweet warmth of untainted history.

The more recent Pelişor Castle is not as imposing and formal as the former Peleş Castle. If the exterior preserves, with no esitations, the German renaissance style, the interior of the 70 room remain the pledge of Queen Mary’s travelling through life, also named “The Artist Queen”. The main room (The Golden Room) has walls decorated with golden stucco (ressembling the leafs of wild thistle, a plant adoptded by Queen Mary, as it was a symbol of Scotland, her country of origin, and of Nancy city, the capital of the Art deco style). The representation room shaped the ideea of simplicity, as one may see from the office Ferdinand, as well. The chapel and the bedroom emphasis the preferate style of the queen, and the furniture collections, the dishes, the lams, the manuscripts have the necessary strength to reap one moment from the visitors’ usual life.

Above Sinaia town rises, in his full monumentally, Bucegi Mountains… Omu Peek (adjudged to Dâmboviţa Couny) is very close to the sky with its altitude of just 2.505 m, Babele (The Old Ladies) and The Sphinx (Sfinxul) are not just names given to some rocky systems. Regarding as useless any choice that does not proove to be, in the same time, free knowledge, we chose one of the offroad vehicles, that were layng like tigers right next to the domestical lifting cabin. “The trainer”, a former geodez engineer, with an interest in cars, photography, technology, politics and so on, proposed us an adventure that smell of adrenaline, sun, rocks, offroad, climbing slopes of such inclinaton that would defy gravity, passing through water, cuting the road through the wood, practically organizing, our chaos turmoil, destined to those who wish to know the nature with its flora and the fauna, those who wish to get thoroughly into history, those who wish to energically visit the places and their legends. We continued our trip to Târgovişte, just so that we would turn right after only 10 kilometers distant from a chalet and 2 kilometers more from the construction itself, on a forest road, continuing our adventure on almost 19 kilometers of rocky areas and deep holes, where complete traction is vital. Above all, we learned how to mentain and cultivate respect for the entire environment, not just for The Old Ladies (Babele) – nature’s monuments, aeolian monuments that sculpted the rocks in the shape of mushrooms, for the Sphinx (Sfinx) – a monuments of which it may be told that it is wither a natural phenomena, or an enharitance from the Dacians, for The Bear’s Cave (Peştera Ursului) – situated on the left slope of the Turkish’s Valley (an affluent of Ialomiţa River), the tallest paleolitic resort in Romania, the places where remains of the Ursus Spelaeus have been found, for the Ialomicioara Cave (Peştera Ialomicioarei –  found at 1.600 meters altitude, on a surface of over 220 of hectares, it has many larger rooms inside, all decorated with stalactites şi stalagmites…

*

We have to describe, with the enthusiam of the youth (but not of childhood), a space that we like or that must be described in a clear and precise manner, what kind of life do the people lead? In all of the places we met people that were able to work anything their material condition would ohave to offer, and anything their moral condition would ask of them, on their attemp of understanting. Living proof are those who remaind peaseants, who produce and live in ultimate intimacy, who are not fond of the passing trends, who do not believe in things or idea that are no loger sustainable because they lack spiritual significance, but in things that are fed from within their spirit and the spirit of their ancestors. Many deeds have been recorded by the video camera, the photographing camera or the audio recorder. Our Journal, even though circular, and somehow atypical, speaks only about some passages from the entire journey.

*

In the urban locations, the past cannot always save the present. The concrete buildings from Târgovişte, for instance, keeps you from respecting the former royal residence, the center of the political, cultural and artistical life of Feudal Valahia. Reaching the Royal Court, one may remember Mircea the Old (Mircea cel Bătrân) or Paul de Alep, but the conglomeration of ruins may surprise you, as seeing the Royal Church, (founded by the same Petru Cercel), the great voivodal church of Assumption, („Adormirii”) (Vasile Lupu tied his name to this clasic example of Byzantine architecture), Chindia Tower (Turnul Chindiei), isolated, founded during the reign of Vlad Ţepeş, is open for those with a sshort memory or with the clishe fantesy of „Dracula”. There are other kinds of guardians who announce the closing of the gates towards sunset, but untill then, thez let you admire the view of the park surrounding the ruins.

The connections with the most important urban centers – Câmpulung (25 km) and Târgovişte (45 km), assured by D.N. 72 A – recommend a contrasting painting: Cetăţeni village. Setteled on the upper flow of Dâmboviţa, in a Subcarpathian area dominated by the karst microrelief subscribed to the area of protected natural monuments, with slopes on both sides of the river, dotted about with beautiful households, neat gardens, and cluster of forests harmonious combined offering the image of “a divine touristic area” or so the offical guide would imply. Cetăţeni also indicates the unreal unfolding of the Romanian dream, the sequence of some unconscious attempts of defining an isolated and convenient perspective; as if someone would show you the same painting, only with different and retouched characters…

However, the film story cannot fully renounce on sequences and new attempts of saying the same thing. Between Coman’s Valley (Valea lui Coman), Cell’s Valley (Valea Chiliilor) and Dâmboviţa River, between the villages of Coteneşti-Stoeneşti (road/accessabile only by foot/ towards east, 2,5 km in about half an hour), Negru-Vodă Cetăţuia Monastery speaks of love confused by the world which will never admit its sickness. “Romania’s Meteora”, remembered as an hermitage, ever since the reign of Mihai the Brave (Mihai Viteazul – its name appearing in the charters of many people from Muntenia), look upon you from a rocky peek, at 881 meters above the sea level. The church has two patrons: “Assumption” (Adormirea Maicii Domnului) and “Healing Spring” (Izvorul Tămăduirii). We insist on the following significances: recoming to the normal state (after the sickness); becoming healthy, getting better, or finding the cure.

*

If you do not take the road that goes through Piteşti and would rather pass through Câmpulung Muscel, coming from the first Royal Residence of Wallachia, near the locality of Dâmboviţa Bridge (Podu Dâmboviţei), to the left of Rucăr – Bran Pass (on DN73, following the sign that says „Dâmbovicioara 5 kilometers”, to the left), you are wlcomed by Dâmbovicioara Canyon (Cheile Dâmbovicioarei). Going on for 2 kilometers more, in the limestone habitat of Piatra Craiului Mountains. „Dâmbovicioara” (tributary to Dâmboviţa River) has dug a true canyon of 8 kilometers long in the formations of sedimentary rocks, limestone, sandstone and conglomerate; in some areas, the vallez has vertical walls that are over 200 meters in height. The River’s Water created strange towers, sharp peeksm karstic holes, so that the area now counts over 50 caves. Dâmbovicioara Cave (Peştera Dâmbovicioara) is situated in the south part of Piatra Craiului Mountain, on the left slope of Dâmbovicioara Valley, at 1 kilometer distance from the village with the same name (in Argeş County). It has been formed due to the action of the Dâmbovicioara River (they sliced the chalk from the Jurasic Age of the Piatra Craiului Mountain).

*

We open the window to so many places of which some only get to speak of, without ever seeing them… At Curtea de Argeş Cathedral (Mănăstirea Curtea de Argeş) everything becomes a dialogue of light, that barely touches the ground, with The First Book flicking in the air. Founded by Neagoe Basarab, on the foundations of an old chapel, destroyed in the year 1611 by the armies of Gabriel Bathory and restored by Matei Basarab, regarded by Paul de Alep (în 1654) „one of the world’s greatest treasure”, becomes, for a short period of time, the center of Argeş Episcopy, renovated in the actual form by the French Architect Andre Lecomte du Nouy.

Even today, we are prisoners to The Legend of Master Manole: we emprison everything that is close to our heart, between exterior walls, to be sure that we would succeed to finish our job; once the work is complete, we are abandoned on the roof, so that the others would have the certainty that we will not commit our deeds ever again; desperate, we make ourselves a pair of wings (out of shingle?…); in our attempt to fly, we throw ourselves right next to our creation, and die; perhaps that a river of clear water would spring from that place on…

*

Râmnicu Vâlcea is the compulsory destination for: Horezu – on the belt line, following the sign from Tîrgu Jiu, reaching the main road that passes through an historic monachal area, many activities relate to the specific Romanian handicraft, like pottery, manually executed fabrics, religious paintings; Hurez, founded by Constantin Brâncoveanu, a great training center for the clerks, and grammar specialists, has given birth to a new trend and a new artistic community from which the Brîncoveanu Style has emerged.

The legend reminds us of the Valley of the Thiefs („valea lotrilor”), the outlaw gangs found shelter in the middle of the woods, after a „rip-off”, somewhere near the Olt Pass or beyond it, over the peek of the mountain; we had no interest in knowing if they sank for the division of the pray and to hide it inside caves or grote. Vidra Dam is situated on the Lotru River, in Vidra Canyon, at 30 kilometers upstream of Voineasa Resort. Between Lotru and Călimăneşti, at Cozia, The Old Defile separates the mountain with the same name of the surrounding peeks; the edge of Cozia Mountain is so fragmented, that the steep slopes fall directly intro the waters of Turnu  and the railway has to pierce through a series of tunnels in the steep peeks of Cozia. Transalpina, the highest road in Romania, reaches the maximum altitude at Urdele Pass (2.145 m); the road passes through Parâng Mountains, from North to South, and is parallel with The Olt Valley as well as The Jiu Valley.

*

Tismana (wearing the symbols of traditional handicraft art from inside the Monastery, as well as part of The Domogled-Cerna Valley National Park, neighbouring, to the North, Retezat National Park), Polovragi (not just the Church but “Pahomie’s Cave” /Peştera lui Pahomie), about 9.000 meters long, the biggest, longest and most attractive from a geomorfological and scenical point of vie, „an old underground meander” dug in the left slope of the Canyon), The Womens’ Cave (or The Woman’s Cave), the first electrified cave in Romania, Târgu Jiu, protector of the Sculptural Ensemble of Constantin Brâncuşi compounded of The Endless Column / Coloana Infinitului (designed in the style of funeral columns found in the South regions of Romania) / The Monument of the Unity of the Nation / Poarta Sărutului (a resurrected symbol, resembling the Arc of Triumph… of life over death) and The Apostles‘ Table / Masa Tăcerii (before the confrontation at which the adversaries are aboute to participate) conceived and executated by Brîncuşi, in the memory of the soldiers that have died fighting on the banks of Jiu River, during The First World War… All have chained in front of us, and the delightful monolith layed over The Gorj County…

***

We recall the almost perfect curve, the road from Suceava – Neamţ – Bacău – Vrancea – Buzău – Prahova – Dâmboviţa – Argeş – Vâlcea – Gorj or/and Botoşani – Iaşi – Vaslui – Galaţi – Brăila –, the fascinating “detour” Tulcea – Constanţa –, Ialomiţa – Bucureşti – Călăraşi – Giurgiu – Teleorman – Olt – Dolj – Mehedinţi, and from here, in both situations, “the circle closes” with Caraş Severin – Timiş – Arad – Bihor – Sălaj – Satu Mare – Maramureş – Bistriţa Năsăud…

***

Could Tulcea County be considered a sort of spirit of nature that potentiates as well entities that make the Earth move like land, water, fire, air?

The Danube Delta represents the teritory found inside the first bifurcated part of the river (Ceatalul Chiliei), limited to the East by the shore of The Black Sea, to the North by the Chilia Branch, to the South by The Sinoe Lake / Razim Sinoie. Over 1.830 species of trees and plans, more than 2.440 species of insects, 91 species of molluscs, 11 species of reptiles, 10 species of amphibians, 320 species of birds, 44 species of mammals, the majority of which being declared unique species and monuments of nature, 133 species of fish… From a geographical point of view, the most humid area in Europe, the lowesr and the newst form of plain, where the dominance belongs to the surfaces that height less than the 0 level of the Black Sea…

The Lighthouse of the European Commission of the Danube, preserves the traditions of handicrafts involved in its construction and the surveillanting lighthouse looks as if would want to continue filming for The “All Sails Up!” Movie. Between Chilia and Sulina Arms there is the Letea Forest, a monument of nature, the oldest natural reserve of Romania (declared in the year of 1938), species of rare plants, as wild vine, the liana (reaches the northern limit of distribution in Europe), Meditarenean originated plants, that give the forest a tropical aspect. By contrast, Măcinului Mountains designate the tallest area of the Dobrogea Plateau, very close to the western limits of  The Danube Delta Biosphere Reserve. Enisala is representative for the fossil shore view of The Black Sea, before the closing of the lagoons, and it constitutes an unique point of perspective in our country, from where one can see almost all the types of landscapes in Dobrogea.

*

In August 2011, we had the opportunity to watch closely the largest American Navy ship that has ever operated on The Black Sea, the amphibian ship USS Whidbey Island was found on the Romanian waters to participate in an American-Romanian. It was the perfect excuse for us to visit Constanţa County…

The Casino remains the most representative construction, the only element of the “art nouveau” style in Romania, a true symbol, by no means the stereotypical and ordinary expression that is so frequently used. The Aquarium was the first form of this kind of “museum” in the South-East of Romania. The Genoese Lighthouse, found on the shore, never forget those who have so often visited The Black Sea port during the 13^th century. Carol I Mosque, renamed as Mahmud II Mosque preserves the initiative of Carol I, as an homage for the Moslem community in Constanţa.

The most spectacular feature, for any subject whatsoever, is the sunrise light, even when the clouds wish to upset the view…

*

The Monasteries  of Căldăruşani (founded by Neagoe Basarab), Snagov (assumed to be built on the demand of Vlad Ţepeş), Cernica (impresses the museum, filled with works of art and of worship), Mogoşoaia Palace (the residence of Constantin Brâncoveanu),  Mogoşoaia Lake, Pantelimon (with a surface of 260 ha), Căldăruşani (an old harbour estuary), Cernica, Snagov, the forests from the last three settlements, to which one may add Băneasa (with a forgotten corner of… zoology) are the juxtapositions of Ilfov County, the only one which could provoke a traveler to visit them…

*

In Ialomiţa, the fluvial harbour formed by blocking the waterflow with alluvium, supplied only by rivers and limited precipitations (because of the hot climate – a feature of the region) must not be mistaken with The Amara Lake from Buzău; the natural salty lake, is situated on the road from Slobozia to Buzău, near the city of Amara. Slobozia, as county is situated in the central part of Wallachian Plain, at almost 130 km East from Bucharest and 150 km West from Constanţa, is passed by Ialomiţa River, one of the most important rivers in Romania.

*

In what concerns the Capital City, Theatres /Teatrul Evreiesc de Stat /, Ateneul Român, statues and monuments /Arcul de Triumf şi statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul /, palaces/ Palatul Cantacuzino /, Houses (as in the People’s House / Palace of Parliament), and memorial houses / Casa memorială George şi Agatha Bacovia /,  Manuc Inn, museums / Muzeul Țăranului Român/, parks / Herăstrău /, places where hearts are still beating / strada Lipscani /, monasteries  / Mihai Vodă / and churches / Biserica Domnească /, Cathedral of St. Joseph… flowers who live through the metaphor and have learned the language of truth, the courage to confess the virtues of history, the mythology and the present moment of the willingness to be… in a world that is more and more crowded, more anxious, more ruthless of the mutant town, capable of intoxicating – through iron, steel, wall made of cheap bricks, asphalted strests with freshly made holes, the daily blockage of traffic, the nonsensical restorations, the apperantly titanic malls – the poetry of walking on the elegant streets of The Old Center in Bucharest, between the tall windows…

*

The Southern Extremity of Muntenia (Călăraşi, Giurgiu/imagini, în drum spre Bulgaria/, Teleorman) has an insane trend towards tourism, at least by comparison with the mountain areas; the large fields of land do not impress us with a wide range of colours or a variety of shapes; on the other hand, neither do some people make an impression by being original. The ferry boat that goes across the Danube from Călăraşi to Silistra makes a humble reverence towards the tourists; from this point, the Danube turns to the North and separates Muntenia of the most Eastern region, Dobrogea. Even though they do not describe a Paradise, the cities nearby the Danube /imagini, în drum spre Bulgaria/ make good use of some tricks that trigger our attention.

*

We are going towards a part of Oltenia, on the road that connects Slatina (37 Km from the Memorial House Nicolae Titulescu) and Craiova (DN65/E574), to the left, towards Caracal (DN64), where we visit Romanaţiului Museum (architectural monument from the second half of the 19^th century, ownd at some point by the grandson of Iancu Jianu), and then to the left again, on the communal road HoDC80. For sure, there would be no point in using  the map of Constantin Cantacuzino  presented Wallachia from the 17^th century, and Brâncoveni Village (judeţul Olt), also mentioned as market place and as capital city for the former County of Romanaţi, was aimed at the noblemen from Brâncoveanu Family, those who have built, in the 15^th  century, as a hiding place, the architectural ensemble.

*

Craiova (capital city of Dolj County) believs in the immortality of the churches / Biserica Mântuleasa /, in the splendor or the musical collections / Muzeul de Artă /, in the decent show performed by the memorial houses, Casa Memorială Elena Farago/. To the South, on national road DN 56, we do not wish to be overwhealmed by the notoriety of Segarcea Vineyard or by the size of Bistreţ Lake; we reach, going to the west, Amza Pellea Memorial House, from Băileşti, and further on, in Calafat, one of the fluvial harbours found on the Danube, an important border crossing point towards Bulgaria. We do not dare to reprimand for seeing the project of building a bridge in the area Calafat-Vidin; what really shocked us was that the project was started in the zear of 1925…

*

Mehedinţi cannot stop us from our duty of judging things:

The beautiful view formed by the Danube and its gorge /Imagini-foto/, the diversity of landforms from the mountain area, the existence of floral and animal elements, many of which are registered in the Reserves of Valea Oglănicului, Cracul Crucii, Gura Văii–Vârciorova, Faţa Virului, Dealul Dohomnei, The Paleontologic Reserve Bahna, The Paleontologic Reserve Sviniţa, The complex Reserve Danube Canyon, to which one may add impressive evidence of architecture, of art and of the past…

*

Iron Gates National Park, of 115.655 ha, occupies long areas that belong to Caraş-Severin and to Mehedinţi as well. It emphasizes the following: the largest Hydroelectric Power Station in Romania; the presence of some humid areas that constitute important habitats for some bird species protected at a global level; the biological diversity (1.668 of species of superior plants, over 5.200 of animal species); a true geological museum in the open air; The Danube Gorge is the longest in Europe (134 km). The geographical region situated along the northern shore of the Danube, to the South of Banat, limited by the Nera River to the north-west and the Danube Canyon to the east is called Clisura Dunării.

Oraviţa – Anina, a track called “The Banatian Semering”, due to the resemblance of an Austrian Railway, designates the first, as well as the most beautiful mountain railway from Romania.

Between Şopotul Nou and Sasca Romană, on a land of approximately 20 kilometers, Nera croses a canyon like gorge, narrow and wild, forming the longest canyon in Romania /Cheile Nerei/. The walls are about 200 meters tall; Nera River and its tributaries have dug and formed in the limestone rock, canyons and caves, The Devil’s Lake / Lacul Dracului (the largest carstic lake in the country, deep of at least 9.3 meters, formed by collapsing the ceiling of a cave). The acces to Nera Canyon (upward, from Şopotul Nou, on the road that connects Anina and Timişoara – Orşova; downward, from Sasca Romană, with sideways, through the tunnels dug in rock and Potoc village on the road of Timişoara – Oraviţa – Potoc – Cantonul Damian, for auto access)…

*

How should we have done better? Do you feel as tired as we did? Would you prefer “the magical formula of nothingness”, the thick make-up that covers the rugged face of some soulless productions, the wonders that show you everything that you wouldn’t have wished to see on an opulent background, informations about a holiday that many Romanians could never afford it?

We will not hesitate, for Timiş County, to recommend the Orthodox Cathedral from Timişoara (or the Metropolitan Cathedral), a true symbol of the enthusiastic city, Union Square / Piaţa Unirii, in a baroque style (hosting the most impotant touristic attractions like St. George’s Cathedral), Hunyadi Castle (the oldest building in Timişoara, built between 1443-1447 at the demand of John Hunyadi, on the ruins of an old castle from the 15^th century).

*

We did not know if any refference for Arad County would have awarded some buildings from Arad the right to be placed the first and most important, valuable and dignified, to some buildings in Arad; they pledge for personalities and historical events that have marked the life of the fortress: Înalta Preparandie, the first school of teachers that were taught in Romanian from Transylvania, Casa cu ghiulele/Imagini/, Ardealul Hotel, where Franz Liszt (1846), Johann Strauss the son (1847) and Johannes Brahms (1879) have performed, where George Coşbuc, Octavian Goga, Ion Luca Caragiale, George Enescu, Arany Janos, Moricz Zsigmond have halted; The Old Theatre /Teatrul Vechi, the oldest theatre in Romania (1817); The Cultural Palace; The orthodox Cathedral, The Catholic-Roman Church, The Red Church (Evangelical Lutheran), The Reformed Church…

*

Diversity seems like the right word for Bihor County as well … The varied landform, being disposed in steps that fall from the East to the West, from the peeks of Apuseni Mountains towards The Western Field. To the East, we encounter the tall peeks of Bihor Mountains and the Codru-Moma, Pădurea Craiului, Plopiş Mountains, a low level placed inside the tall silhouette of Bihor.

Testifing, through communication, some deeds, thoughts or intimate feelings, we reach a sort of confidence, religion, worship… The City Hall of Oradea /found on the place of the old building of the Roman Catholic Diocese designates the bigest baroque edifice on the Romanian territory and one of the most beautiful basilica in Europe. With the restitution phenomen, Ţara Crişurilor Museum is placed inside the baroque Roman Catholic Episcopal Palace. The Basilic and The Palace, as well as Şirul canonicilor / Canonical Row (ten buildings in a row, constructed in different stages, over a period of time of 100 years). Our confession is complete with the so called catholic roman ensemble Cathedral of the Assumption or The Moon Church/ Biserica cu Lună (even tough it has been designed in a baroque style, it belongs to the orthodox community from Oradea, and inside the tower there is a mechanism that makes a sphere move just like the Moon). In the Jewish Synagogue some elemnts of Moor Art can be found. We look towards other points of attraction: The Fortress of Oradea, one of the rarest functional fortresses of the present moment, gaining its celebrity for its warm water chain that surrounds it. The Theatre, one of the most complete examples of  eclecticism in Oradea, Black Eagle Passage / Pasajul Vulturul Negru, Galleria Vittorio Emanuele II in Milan, Union Square (a name board for Mihai Viteazul Statue, where the statue of Ferdinand I used to be)…

*

Sălaj County is overposes over the largest parts of the connection area between The oriental Carpathians and Apuseni Mountains. We met a wide range of landscapes (Apuseni Mountains, Almaşului and Guruslăului Depressions, The Someş Plateau /the field, mostly plain, is situated at different heights). On the peek of the hill neighbouring Jibou (well known for its botanical garden) 26 km away from Zalău County), we reached the famous Porolissum (Moigrad). After an hour of walking on the road that goes to Hida, caught inside of Gîlgăul Almaşului, on a communal road, we became silent prisoners of the Dragons’ Garden / from where the open view of the Almaşului Valley has shadowed any possible word. You can prolonge on tracks from which we would recommend you not to miss: The National Reserve “Wild Daffodils’ Glade” from Răcaş (surrounded by a forest that hosts endemic species), Strâmba Monastery (founded, after some sources, in the 20^th century), Churches in the city of residence (Catholic-Roman, Catholic-Greek, Reformed, Episcopal Cathedral, Orthodox Cathedral of the Assumption), The County Museum and the Art Gallery from Zalău),  Bathory Castle from Şimleul Silvaniei (only the carriage gate has passed the test of the cruel passing of time), the circular fountain, remains of the former fortress Cehu Silvaniei)…

*

Situated on the North-Western side of Romania, Satu Mare County is one of the main gates of Romania, conserving borders with Hungary and Ukraine. These are some touristic points that deserve to be visited, that is why you should not give in the temptation of denyal…

*

We reached Maramureş (in Septembrer 2011) on a climate that would easily confuse itself with art. In a country that is loved for itself, you may be surprised to know that there is glory which does not rely on ambition and power, but on the poetry of nature; “the wooden country” has inhabitants respected for their knowledge and talent in the art of carving, their works of art being the wooden churches, with tall and sharp belfries and ceilings made of shingle. In such a landscape, four valleys of the historical Maramureş preserve the rural inheritance (habits, pure costms, traditional songs). The Old Center of Sighet is developped in concentric circles around The Liberty Square and Mihaly of Apşa Street, one way street, limited by Austro Hungarian buildings; people should visit The Maramureş Museum, The Memorial of the Victims of Communism and of the Resistance. The Administrativ Center of Baia Mare concentrates remains of the past in museums, in The Liberty Square (the oldest construction, Elisabeth House, originated in the year of 1440); John Hunyadi, Elisabeth’s Husband, has ordered the construction of Stephan’s Tower and Saint Stephan Cathedral (Turnul lui Ştefan şi al catedralei Sfântul Ştefan). Even the noblemen would be glad to see the peseants ritmically mowing the grass, as in the Middle Age, and The Merry Cemetery from Săpânţa became famous through its vivid coloured croses, naive paintings representing life scenes and lyrics that tend to synthesize the life of the deceased.

*

Death seems like a spell that dominates just as well as life does… We felt that our project was “closing”, living its las moments, as we convinced ourselves that the road that goes through Prislop Pass is connected to our Moldavia. Bistriţa Năsăud / a county that we have visited in three stages, less from the access road (European Road E576) that connects Russia with (Rostov) and Austria (Vienne), passing through Romania on the direction Halmeu-Baia Mare-Bistriţa-Suceava-Botoşani-Iaşi/ is a double way gate: from Moldavia to Transilvanya, and from Transilvanya to Moldavia.

Collapsed, degraded, ruined and crushed by tume and by people, the Fortresses of Ciceu and Rodna would have wished to preserve its historical fortune, the happy role of Bistriţa; the latter have started their destiny due to Matei Corvin: in 1465, the fortress had 18 towers and bastions defended by the handicrafts men of the city, Bistriţa being one of the most important cities in Transylvania, next to Braşov, Sighişoara, Sibiului. Coopers Tower / Turnul Dogarilor, one of the defence towers of the city, The Evanghelical Church (first designed in the gothic style of the 16^th century), The House of Ion Zidaru (through the armonic proportions, through sobriety, one of the most representative late gothic architectonic monuments of Transylvania), The 13 buildings Ensemble (from the 15^th-16^th century), the most typical renaissance buildings from Transylvania. The great personalities (Liviu Rebreanu, George Coşbuc, Andrei Mureşanu, Constantin Moisil), from their eternal understanding, towards the karst area Rodnei Mountains (“Izvorul Tăuşoarelor” Cave the deepest one in Romania), Colibila area with an artificial lake and the dam situated on Bistriţa River,  Arcalina Dentrologic Park…

***

In fact, Romania has gathered all of that characters that live inside of us. It has given as the preciseness of an exepert, the nervosity of a reporter, the sound of a poet. With sagacity, we see it all. We look nature in the eye, we go across old monographies, gathering folklore and… stories, we are interested in the individual destinies as well as in the faith of the communities.

To build the future means to leave a mark of your passing by, knowing that any wasted moment becomes rootless past. Creating a wish for today reflects on life as a version of the present and of permanence, founding numerouse connections which (only) words could never embrace…

[1] According to some interwar personalities of The Ethnographical and Sociological Romanian School, Ernest Bernea, ”It could be objected that the affirmations (…) could hold a possible connection with Ardeal and the Carpathian settelments, that these units of life are characteristic for the mountain. The objection stays true, to a point; on the hilly and plainy sides of the country, the natural boundaries between these units are less precise and harder to define. Even though things are diffrent, it is also true that a unity of Romanian life, which is neither the village nor the county (…) exists on the entire land of our country, wherever we chose to set foot on. After: Romanian Village Civilization (Civilizaţia Românească Sătească), Vremea Publishing, Bucharest, 2006, pp. 20-23.

Povestea României. Scenariul (în limba noastră)…

Publicat de Nicolae Tomescu, 28 iulie 2016, 10:41

de Nicolae Tomescu

Motto:

„Pentru fiecare lucru pe care îl câştigi, pierzi ceva. Pentru fiecare lucru pe care l-ai ratat, câştigi altceva”

Narațiunea cuprinde fapte posibile și fapte reale…

Imagini (selecție, flash)

2947, 3578, 1617, 0171, 2071, 0286, 0310, 0430, 0907, 1152, 1166, 1195, 1275, 1328, 1407, 1470, 1759, 1502, 1779, 3703, 2879, 2520, 1727, 1838, 2389, 1999, 3340, 3611, 2346, 2365, 3715, 2160, 2183

Ni se poate întâmpla. Mai întâi, am realizat ceea ce poate fi făcut sau imaginat: să mergi în și prin propria ta țară.

Pe de altă parte, România are are o existență obiectivă, independentă de conștiință sau de voință, există în orice realitate.

Imagini (selecție/cele mai atractive fotografii I, flash)

1601, 1629, 1636, 1694, 0028, 2790, 0043, 1713, 2453, 0064, 0127, 0155, 0168, 1834, 0182, 0207, 0365, 2162, 1966, 0435, 0486, 0803, 0852, 0868, 0883, 1087, 1138, 2329, 1204, 1246, 1260, 1282, 1362, 1374, 1419, 1940

Indiscutabil, veritabil, de netăgăduit: acest pământ, pe care pașii noștri au trecut ca să culeagă șoapte, căruia filmele și fotografiile nu reușesc să-i răpească din frumusețe, ne oferă forța necesară. România este flacăra ce arde prin credința iubirii. România desemnează un cuvânt sacru, chipul al cărui început   s-a deslușit în atâtea altele, formând întregul. România este ființa regândită de toate ființele care acoperă absurdul și necuviința. România este un miracol ce descoperă doar repaos în deriva oamenilor; când crede în stagnare ca în infinitate de clipe nealese, ne invită să înlănțuim imaginile pentru a o putea străbate…

*

România nu reprezintă o amăgire; poate că a fost și este o dezamăgire, dar numai pentru că este o speranţă. Știm unde poate duce auto-cenzura şi cenzura. Cenzura, produsul tipic al lipsei de comunicare, cheamă uitarea. A nu mai pune întrebări, a nu recunoaște ruptura gravă (de organizare și bun-simț), a modela banii doar ca să adori destinații turistice din afara ta, iată forme periculoase ale dezinformării (chipul actual al minciunii).

Imagini (selecție/cele mai atractive fotografii II, flash)

1488, 1511, 1544, 1571, 3555, 1592, 3592, 3640, 3668, 3424, 3436, 3439, 3446, 3451, 3476, 3483, 2191, 2205, 2307, 2001, 2391, 2399, 2422, 2446, 2437, 2467, 2499, 2510, 2548, 2635, 2677, 2763, 2792, 2797, 2806, 2812, 2835, 2843, 2865, 2896, 2943, 2949, 2965, 2996, 3072, 3094, 3101, 3108, 3128, 3149, 3387, 3224, 3253, 3728, 3756, 3763      

***

Chestiunile concrete au fost sistematizare și prelucrate grafic (mă gândesc aici la trasee/plasament geografic, infrastructură, cazare, sugestii în avantajul celor care călătoresc etc.)

Exemplu: Borșa – DN 17 C (face legătura cu Bistrița, Năsăud și Dej) / asigură accesul în zonă.

DN 18 face legătura peste Pasul Prislop cu DN 17 – Suceava-Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei-Bistrița.

…

***

Călătoria urmărește să capteze și să mențină atenția. Păstrând proporțiile, nu asta fac și operele de artă? Nu reflectă ele lumea în care au fost create?

*

Când atingem rezonanța tulburătoare a Moldovei, bisericile dau măsura permanenței unui profil.  Simțim zvâcnirea tematicii picturilor murale a bisericii de la Voroneţ /Imagini-foto 1630/. Totul vorbește, într-un mod alegoric, despre sacrificiul lui Hristos şi simbolizează Euharistia. Dintre toate reprezentările „Judecăţii de Apoi”, cea de la Voroneţ /Imagini-foto 1635/ este, prin amploarea sa, prin structură, prin echilibrul şi valoarea artistică de ansamblu, o compoziţie magistrală şi irepetabilă. Nota: Rezistenţa de care a dat dovadă fundalul albastru al Bisericii Sfântul Gheorghe, supranumit metaforic „Albastru de Voroneţ” (deşi se întâlneşte la alte mănăstiri cu pereţii exteriori zugrăviţi) i-a împins pe cercetătorii italo-belgieni Paolo şi Laura Mora şi Paul Philippot să presupună că pigmenţii de azurit trebuie să fi fost aplicaţi pe pereţii ctitoriilor medievale moldave după o tehnică specială, cunoscută doar zugravilor acelei epoci. Investigaţiile restauratorilor români Ioan Istudor şi Ion Balş, se pare să fi dezvăluit secretul acestei tehnologii medievale. În straturile superioare de mortar de culoare albastră restauratorii au depistat prezenţa proteinelor de origine animalieră, amestecate cu var, care fixa pigmenţii de azurit. Era vorba, deci, de o întărire a frescei tradiţionale prin adăugirea de lapte sau cazeină. Folosită în doze moderate, pentru a evita exfolierea în momentul uscării, această cazeină sau lapte amestecate cu var, constituie, după părerea restauratorilor români, un liant extrem de rezistent la intemperii/cazeinatul de calciu. Trebuie de remarcat şi momentul executării fondurilor albastre. Nota Geana de speranță revine și când întrevezi un vechi simbol al lui Hristos, interzis timp de veacuri în iconografie ortodoxă, dar reapărut în pictura mai multor biserici din Moldova în prima jumătate a secolului XVI (Neamţ, Humor, Moldoviţa). / imagini-foto 1648, 1651, 1613, 1615, 1622, 1625 /

Frescele vechi de la Mănăstirea Neamţ /Imagini-foto/ (Biserica Înălţarea Domnului), cel mai reprezentativ monument de arhitectură şi pictură monumentală dintre cele ce s-au păstrat de pe vremea lui Ştefan cel Mare, conţin o gamă cromatică amplă de nuanţe dintre cele mai fine.

Relativ cunoscut, ansamblul de la Dobrovăţ (județul Iași) poate fi considerat drept punct de pornire a artei frescei din epoca lui Petru Rareş. /Imagini-foto/

O tratare nemaiîntâlnită în iconografia ortodoxă o găsim în registrul de jos al absidei altarului mănăstirii Probota; sunt reprezentaţi Sfinţii Părinţi ai Bisericii din primele veacuri; în locul imaginii obişnuite a Pruncului aşezat pe „discos” din compoziţia „Iisus-Jerfă”, la Probota avem imaginea a două antebraţe tăiate… /Imagini-foto/

Îndepărtată de ceea ce merită, pictura exterioară de la Hârlău /Imagini-foto 1583/ nu s-a păstrat (a fost distrusă prin acțiunea unei restaurări agramate). Dar ansamblul de picturi exterioare rămâne esențial pentru istoria artei, întrucât reprezintă prima încercare de decorare exterioară integrală a faţadelor unei biserici moldave din secolul XVI.

Biserica mare a Mănăstirii Humor /Imagini-foto 1647/ este primul monument din epoca lui Petru Rareş, în care pictura exterioară a faţadelor s-a păstrat aproape integral. Cultul sfinţilor în programul iconografic al frescelor exterioare fusese accentuat şi de prezenţa imaginii „Rugăciunea tuturor sfinţilor”, situată pe faţada estică a locaşului.

Deși contemporane cu cele de la mănăstirea Humor, starea de conservare a picturilor murale de la Baia este atât de precară, încât de-abia poți identifica unele compoziţii precum „Asediul Constantinopolului” sau imaginile care ilustrează „Imnul Acatist”. /Imagini-foto/

După moartea lui Petru Rareş, şcoala de pictură murală din Moldova a cunoscut o perioadă a declinului. Odată cu domniile lui Alexandru Lăpuşneanul şi ale reprezentanţilor familiei Movilă, arta Moldovei feudale cunoaşte, în a doua jumătate a secolului XVI, o reînnoire autentică. Rugămintea lui Macarie, episcopul de Roman /Imagini-foto 3420/, l-a determinat pe Alexandru Lăpuşneanul să încuviințeze pictura bisericii episcopale (din localitatea actualului județ Neamț). La construcţia începută de Petru Rareş, picturile murale se remarcă prin verva lor narativă şi prin frumuseţea peisajelor reprezentate.

Stamatello Cotronas, autorul frescelor ce înfrumuseţează altă ctitorie a lui Alexandru, biserica mare a mănăstirii Râşca /Imagini-foto/, nu a luat în consideraţie formele planimetrice ale arhitecturii locaşului, cu toate că frescele exprimă un colorit viu și sunt bine desenate.

Dacă Bisericile din Părhăuţi și din Coşula /Imagini-foto/ sunt zugrăvite cu picturi murale şi denotă inovaţii de ordin iconografic, cea mai celebră ctitorie boierească a acelor timpuri rămâne biserica Sfântul Ioan Botezătorul din satul Arbore. /Imagini-foto/ Dintre toate picturile exterioare ale acestui ansamblu monumental, cel mai bine s-au păstrat picturile de pe faţada vestică. Pe faţada sudică poate fi „citit”, integral, programul iconografic. Admirabile sunt încercările zugravilor de al Arbore de a sugera spaţiul fizic (în limitele unei picturi, prin excelenţă, medievale). Remarcabilă, totodată, tehnica de executare a picturilor murale. NOTA Graţie unei tehnici mixte, în care vechea frescă a fost urmată de repictări în tehnica „secco”, cu utilizarea unui excelent liant pe bază de cazeinat de calciu, zugravii şi-au luat o libertate mai mare în tratarea texturii de suprafaţă a picturii murale, cu totul neobişnuită pentru acea vreme, o textură a peretelui pictat în care suprapunerile de vopsea şi împăstările creează, adesea, impresia unei adevărate picturi în „ulei”. NOTA

Partea esenţială a programului iconografic de la Humor a fost păstrată şi la Moldoviţa /Imagini-foto 1619, 1621, 1626, 1623, 1624/, dar au fost amplificate unele subiecte din ciclul hristologic. Totodată, a fost modificată gama cromatică a picturilor murale, cărora li s-au conferit nuanţe majore. Aspectul exterior al monumentului de la Moldoviţa tinde către mai mult fast şi mai multă somptuozitate (caracteristice curţii domneşti de pe timpul lui Petru Rareş).

Picturile murale ale mănăstirii Galata /Imagini-foto 1486, 1490, 1499/ au fost zugrăvite până la 1591, anul în care ctitorul mănăstirii, domnitorul Petru Şchiopul, s-a văzut nevoit să se refugieze în Tyrol. Deşi s-au păstrat fragmentar, aceste picturi probează mâna unui artist format, lesne de recunoscut mai ales din analiza tabloului votiv, unde este reprezentat domnitorul-donator, împreună cu doamna şi fiica sa, în atitudini solemne, cu coroane princiare pe cap şi în straie de ceremonie. NOTA Sugerarea volumelor în pictura de la Galata este realizată printr-o metodă nouă, ce va deveni populară în Moldova următorului secol, al XVII-lea. Este vorba de modelajul local prin diferenţe de saturaţie a culorii, o metodă ce prefigurează modelajul prin intermediul clarobscurului. Cromatica bogată și desenul sofisticat al frescelor de la Galata înscriu acest ansamblu de picturi murale în rândurile operelor de calitate ale secolului XVI. NOTA

Complexul de picturi murale de la mănăstirea Suceviţa /Imagini 1597, 1598, 1599, 1600, 1602, chiar explicații ale maicii stareță-film???/ încheie îndelungatul proces de evoluţie a frescei moldave, început încă pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare. Fondată de familia boierească a Movileştilor, Suceviţa a fost un adevărat cântec de lebădă al picturii monumentale moldoveneşti din secolul al XVI-lea. Admirabil conservate, frescele, atât cele din interiorul locaşului, cât şi cele exterioare, dezvoltă şi îmbogăţesc canoanele iconografice tradiţionale, le diversifică în detalii şi le amplifică, atestând o erudiţie teologică şi hagiografică extrem de rafinată. Spre deosebire de Voroneţ, culoarea dominantă a fundalurilor frescelor exterioare de la Suceviţa nu este albastrul, ci „verdele” stins al fundalului; dominanta cromatică a ansamblului, conferă celorlalte culori (utilizate în redarea figurilor, peisajelor, accesoriilor etc.) strălucirea unor adevărate pietre scumpe.

Deceniile ce au urmat realizării ansamblului de la Suceviţa atestă o criză a mâinii de lucru în ceea ce priveşte pictura murală. Încă din timpul domniei lui Miron Barnovschi /Imagini-foto 1504/ sunt invitaţi meşteri străini. Ne referim, mai curând, la o necropolă domnească… Printre autorii picturii Trei Ierarhilor din Iaşi se numără zugravi ruşi. Întreg ansamblul pictat a fost terminat în 1642, dar în urma incendierii Iaşului de către tătari şi cazaci, în 1650, s-a cerut o refacere a picturii, pentru realizarea căreia Vasile Lupu a fost nevoit să aducă un zugrav din Constantinopol. /Imagini-foto, interior??? și exterior Trei Ierarhi 3617, 3619, 3621, 3626, 3634/ Cu toate înnoirile aduse de zugravii străini, cu toate schimbările de limbaj plastic ce afectează, în special, capitala, marile centre monastice şi urbane, nu vorbim despre preluarea unor manifestări artistice externe, ci despre un moment de sinteză plecat de la realităţile spirituale locale, cu rădăcini în filonul puternic al artei tradiţionale din Moldova.

Ultima realizare importantă a picturii monumentale din Moldova secolului XVII o constituie ansamblul mural ce decorează interiorul mănăstirii Cetăţuia /Imagini-foto 1511, eventual 1515, 1518, 1519/, ctitoria domnitorului Gheorghe Duca. Programul iconografic de la Cetăţuia, de mare complexitate, denotă, totuși, o distribuţie oarecum întâmplătoare a temelor şi subiectelor zugrăvite; pictorii nu mai înţelegeau până la capăt adevăratul mesaj iconografic cu sensurile simbolice ale imaginilor pe care le făureau.

Plimbarea în jurul bisericilor poate însemna căutarea măsurii… Se topesc secole de istorie până când, printr-o întâmplare mereu unică, ne întoarcem la structura primară…

***

Desigur, decibelii civilizației aduc oglinzi de foc. Ultimele pot funcționa doar cu lumina pe care o primesc, pot revela lucrurile într-o perspectivă nouă, după cum pot deforma. Motivul pentru care le suportăm, folosindu-le, este acela că ne apropie de lucruri extraordinare.

Câmpulung Moldovenesc-Iacobeni-Ciocănești-Cârlibaba-Borșa

De la Iași către Iacobeni (cu aproximativ 15 km înainte de Vatra Dornei, mergând prin Gura Humorului) drumul găsește atribute europene. Rămâne capriciul unui amestec de implicare părăsită și de indolență, o porțiune de circa 30 km până la Cârlibaba (direcția spre Borșa). Deși drumurile sucevene și maramureșene se păstrează într-un registru onorabil, cel care leagă localitatea Cârlibaba de Borșa este o corelare sălbatică între vreme, calitatea mașinii (pe drumul plin cu gropi nu trebuie să depășești 20-30 Km/h), șansă, pregătire psihologică. Imagini (selecție/câteva fotografii) folosește 201205 AO, salvări Nicu de pe telefon; ar trebui copiate și instantanee surprinse la întoarcerea din august 2012

Dar natura este vie /poză 0011/, intră în suflet și te păstrează (la ea) acasă.

Zona Borșa / foto 3101, 3102 / este muntoasă, foarte accidentată, cu pante repezi și diferențe mari de nivel. Înălțimile constituie mândria formațiunilor muntoase: Munții Rodnei, Munții Maramureșului și Munții Țibău; ultimii înconjoară o depresiune și sunt așezați precum zidurile naturale de cetate. Munții Rodnei, care se întind pe o distanță de 40 km, de la est la vest, au două vârfuri principale: Puzdrele (2188m) și Pietrosu (2303 m) – cel mai înalt din Carpații Orientali. Vârful Toroiaga (1929,9 m), la poalele căruia este situat cartierul Băile Borșa (aparținând orașului), reprezintă cel mai înalt vârf din Munții Maramureșului. La sud, hotarul localității este mărginit de culmile Munților Rodnei, cu vârfurile Pietrosul, Negoiescul Mare și Repezii.

Imagini (selecție foto 1809, 1812, 0018, 0027, 0031, 0037, 0054)

Telescaunul m-a rătăcit într-o călătorie de aproape 20 de minute. Imagini (selecție foto 0056, 0064, 0067) Aș fi vrut să nu ajung nicăieri, la nimic, întrucât mi se părea că am deja totul. Imagini (selecție foto 1796, 1800, 1801, 1802 / trebuie subtitrat faptul că este vorba despre Lacul Stiol) Sus, drumul se bifurcă: la dreapta, se coboară către Cascada Cailor, cea mai mare din România, totodată, una dintre cele mai spectaculoase. Cascada Cailor. Imagini (selecție foto 0046, 0047, 0052, 0053, 1817, 1819, 1821) are o cădere de apă de peste 90 de metri, în trei trepte; debitul variază funcție de ploi și de topirea zăpezii de pe versantul Rezervației Piatra Rea. La cota 1.300 nu te cuprinde aroganța spirituală a mitului, ci, mai curând, te lași învăluit de întâmplările locului, așa cum le-au înțeles oamenii vremii; dacă există, povestirea fabuloasă nu privește originea universului și a fenomenelor naturii, zeii și eroii legendari, ci asocierea fatidică dintre un mamifer omnivor, de talie mare, și un animal domestic ierbivor, inclusiv mai multe puncte marcate de incident, precum Muntele Cailor, Izvorul Cailor, Podul Cailor. Localnicii cred că pe pajiștile Muntelui Piatra Rea pășteau hergheliile strămoșilor. La răstimpuri, ursul înfometat gonea prada speriată, direct către prăpastie, iar caii se prăvăleau în hăul întunecat. O noapte cu furtună năpraznică, în care ploaia grea și fulgerele s-au trezit pentru a fi de folos ursului, dădea tonul sărbătorii sângerii: întreaga avere a satului a pierit, într-un delir pe care nu și-l închipuise nici fiara dezlănțuită…

Absorbit de frumusețea priveliștilor, nu am uitat că ora 17:00 este ultimul gong al întoarcerii cu telescaunul. Osteneala de care m-am lăsat cuprins, fără să renunț la o scurtă incursiune în cultura lemnului/vezi biserica din Borșa, veche din 1700, cu picturi murale realizate în 1775, era ispititită și de bucuria că alți oameni vor purta gândurile pentru un fel de înțelegere a naturii sau a lucrării omului.

Imagini (selecție foto 0074, 0075, 0077, 0078, 0079, 0081)

*

La est de Borșa se înșiră Carpații Răsăriteni; prin râul Tibou, Borșa are hotar cu Bucovina (județul Suceava). Imagini (selecție foto 0085, 0086, 0089, 1706, 1709) În partea nordică, dincolo de vârful Toroiaga, Borșa întâlnește o parte a Ucrainei. Vârful Pietrosul (2303 m) desparte Borșa de Bistrița Năsăud.

Ca județ, Bistrița Năsăud este limitat de Maramureș (nord), Mureș (sud-est), Suceava (est), Cluj (la vest).

Armonia cromatică acoperă scenele grotești; dezamăgit pentru faptul că trebuie să suportăm (șoferi agresivi, spre exemplu) ceea ce nu poți vindeca, îmi amintesc faptul că natura umană pare să fie aceeași în timp și în spațiu. Dar înlătur tentația de a trăi precum ruloul din colecții imperiale chineze; deseori, ca niște curteni afectați și încruntați, insultați în noțiuni vag confucianiste de bună-cuviință, orbim în fața rețelei de gesturi și priviri țesută în jurul altor oameni, cu precădere din sate românești care evită procesul destrămării. Îi judecăm normal, pentru a nu înceta să visăm cum ar trebui să arate lumea și cum ar trebui să arătăm noi înșine?

Imagini (selecție 3097, 1824, 2950)

Pe traseu răsar, în chip neașteptat, păduri, cascade liliputane, canioane, o adevărată rezervaţie unde nu am întâlnit niciun indicator care să ne vorbească…

*

Dacă admitem că, iscodind formele de relief din Suceava, Maramureș, Bistrița, trăsăturile lor distinctive sunt opera Creatorului, vom reține, cu măsură, inserția unor expresii precum „armonios”, „contraste izbitoare”, „variațiuni bogate” pentru drumul Borșa-Dragomirești-Repedea-Năsăud-Beclean-Salva-Dej-Gherla-Cluj Napoca. De fapt, întrepătrunderea înseamnă viață. Fiecare județ își consacră noblețea și „unitatea”[1]; aparent, Clujul nu are acea distribuție pe cât de simetrică, pe atât de armonioasă, care conferă pământului aspectul unui tot indivizibil. Viața nu se înfățișează la fel, dar alte elemente intră în joc, alte nuanțe.

Imagini (selecție foto 0167, 0169, 0170)

Ce vă așteaptă pe un traseu făcut de specialiști? Poate că elanul de a părăsi recomandările ghidului este un spațiu al încercării iar pedeapsa exemplului, doar lămurirea. Am simțit dulcea căldură a unei prime alegeri, care freamătă și astăzi în amintire: Iași – Vatra Dornei – Borșa – Cluj – Turda – Cheile Turzii – Ocna Mureș – Alba Iulia – Orăștie – Deva – Hunedoara – Sebeș – Sibiu – Avrig – Lacul Bâlea – Făgăraș – Râșnov – Brașov – Sfântu Gheorghe – Lacul Sfânta Ana – Tușnad – Lacu’ Roșu – Cheile Bicazului – Iași…

*

Adăpostită la poalele Munților Apuseni, pe drumul principal dintre Cluj și Alba Iulia, localitatea Turda se mândrește cu o istorie legendară. Ne-am limitat la salină Imagini (selecție foto 0142, 0101, 0103, 0106, 0107, 0116, 0119, 0122, 0126, 0128, 0130, 0131, 0135, 0137), am distins, în mod deliberat sau prin instinct, ceea ce ne-a plăcut să desăvârșim prin cunoaștere: muzeul mineritului în sare. Istoria și legenda se împletesc, starea ideală de conservare a lucrărilor miniere și a utilajelor folosite cândva la transportul sării, grija prin care s-au inițiat și finalizat lucrările de transformare a salinei în obiectiv turistic, ajung să fie un pahar de lumină servit de vizitatori în semi-obscuritate. Cu excepția mirosului, fin, de aer înghețat, nu ne-am lovit de întuneric, nu i-am simțit tăcerea ca o ranchiună, încăpățânarea inertă ca un mit; aici, oamenii au fost vizitați de idei, nu au izolat istoria într-o colecție fără încredere; în salina Turda vezi culori dincolo de tot ceea ce ziua ți-a lăsat ca moștenire…

*

În căutarea cât mai multor opinii ale prezentului, în căutarea trecutului unor capitale europene (Budapesta, Bratislava, Praga, Berlin, Viena), mă gândeam şi la infrastructura, pe alocuri deplorabilă, a ţării noastre fabuloase. Când vrei să interpretezi drumul Iași-Oradea, de la Dej poți cârmi către județul Sălaj, prin Bobâlna. Imagini (selecție foto 1832, 1833, 1834, 1835, 1836, 1837) Iarna s-a așternut pe frunte, tremurând în plăcerea solară; ziua, ca împreunare de culori, a strivit sub nepăsarea ei. M-am uitat în jur, am strâns un pumn de lumină și mi-am dat seama că pierderea civilizaţiei țărănești nu este mai puţin gravă decât dispariţia limbii.

Foto 1838 focalizare

Sărutul unei întrebări (aparent macabre) – unde este Mormântul? – aduce leac pentru aripile frânte ale istoriei. La aproximativ 3 km sud de Turda se crede că a fost îngropat trupul lui Mihai Viteazul (capul său era dus la Mănăstirea Dealu, de lângă Târgoviște). Slăbiciunea noii lumi s-a risipit și a dat culoare, fără vârstă, amintirii. / Foto 0100, 0099, 0098 / Locul, înalt de 1601 cm, alipindu-și trei laturi (Principatele Române, a căror înțelegere pare înlesnită de blazoane – Vulturul/Țara Românească, Bourul negru cu stea în coarne/Moldova, Cei doi lupi/Ardealul), jertfite parcă pe o bază din marmură unde rămâne sculptat un brâu cu motive florale, deasupra căruia chipul lui Mihai Viteazul încheagă monumentul și privește spre marginile lespedei de mormânt, spre Vidin, Nicopole, Călugăreni, Guruslău, Șelimbăr, Mirăslău, Sadova, Giurgiu, Câmpia Turzii, te eliberează din prezent. Printr-o lacrimă, ștergi mâzga obișnuinței. În vecinătatea monumentului, întâlnești alt semn potrivit căruia recunoștința stă la îndemâna omului: Biserica Mihai Vodă, copie după biserica ridicată la București de către voievod…

Imagini (selecție foto 0096, 0097)

*

Gândeam cum să pătrund și în frământarea pașnică a Cheilor Turzii… Prelungire din Munții Trascăului, de origine calcaroasă, sub forma unei pâlnii duble, mult mai conturate în amonte, unul dintre cele mai importante monumente ale naturii, inclus listelor U.N.E.S.C.O., îmbrățișează: 1.000 de specii de flori (plante rare precum usturoiul sălbatic, scorușul, garaita albă, stânjenelul violaceu ș.a.), înălțimea maximă de 250 m, o suprafață aproximativă de 324 hectare, creste ascuțite, turnuri de piatră, arcade săpate adânc, vâlcele pietroase, forme de relief carstice (peșteri fosile, doline, lapiezuri). Respir și astăzi printr-un buchet de cuvinte și de amintiri. Faptul că am văzut forme prin care cei buni pot izvorî, descoperind ce înseamnă atingerea speranței, sentimentul că suntem străini de singurătatea căderii, iubind ce este viu, chiar borșul de fasole venit parcă din copilărie, recomandă și astăzi Cheile Turzii ca un fel de călăuză a drumului către dăinuirea frumuseții.

Imagini (selecție foto 0154, 0155, 0156, 0160, 0163, 0165)

*

Omul transmite o parte din pasiunea lui altor oameni. Dincolo de orice clasificări funcţionale şi informaţionale, mereu amendabile, fotografia a luat prim-planul informaţional prin puterea de impact asupra publicului. Omul vrea să vadă, înainte de a accepta. Să acceptăm cele petrecute la Ocna Mureș? Centrul localităţii a devenit un lac de saramură, aflat în continuă extindere; acesta conţine şi reziduuri petrolifere, provenite de la sondele ale căror pompe erau alimentate cu ţiţei. Una dintre cauzele pentru care a fost abandonat proiectul transformării Ocna Mureș în staţiune balneoclimaterică: în loc să inspire aer curat, revitalizant, caracteristic exploatărilor de sare, turiştii ar fi inhalat compuşi toxici volatili…

Imagini (selecție foto 0171, 0172, 0173)

Dacă înaintăm (s-ar putea spune și… coborîm) în județul Alba, învecinat cu județele Cluj și Mureș la nord, Sibiu la est, Hunedoara la sud-vest, Arad și Bihor la nord-est, lucrurile sunt mai puțin limpezi. Ne apropiem tot mai mult de viața chinuită, deci și de taine. Frumuseți naturale (să nu ratați Valea Arieșului, noi încă purtăm regretul nestins; altă atracție, situată la 3 km de Sebeș, pe drumul ce leagă localitatea semi-urbană de satul Daia Română, în partea de nord, Râpa Roșie / imagini / este o rezervație geologică cu o suprafață de 10 ha, cu pereți care au înălțimi cuprinse între 80 și 100 m, cu hăuri care se cască în toate direcțiile posibile; de 60 milioane de ani, apa sculptează în lutul colinei, zămislind tot felul de coloane, turnuri, piramide, toate într-o nuanță a culorii roșie; aceeași apă de ploaie formează pârâiașe sângerii, iar acestea se prăvălesc în fundul văgăunilor cu un zgomot care îți dă fiori; când cobori spre pod, peste apa Secașului, ți se dezvăluie tuneluri săpate de ploaie, care, în timp, se surpă și formează șanturi de mari dimensiuni)… spuneam că frumusețile naturale ale județului Alba se întretaie cu munții ușor despuiați și cu un podiș/câmp placid. „Detunatele” (1200 m), la 20 km de Abrud, cu două vârfuri mai importante din bazalt, la o oră de Bucium (DN 76/74 Oradea-Ștei-Câmpeni-Abrud-Bucium) sau DN 75/74 (Cluj-Turda-Câmpeni-Abrud-Bucium). Pe calea ferată îngustă între Abrud-Vidolm mai circulă trenulețul de munte „Mocănița” cu haltele Abrud, Roșia Montană (Gura Roșiei), Câmpeni, Bistra, Lupșa, Baia de Arieș, Brăzești, Sălciua, Ocoliș, Vidolm (declarat monument istoric). Toate, inclusiv reședința Alba Iulia, moștenesc, prin oamenii săi, un conținut tradițional…

*

Hunedoara, în schimb, este așezat pe cursul mijlociu al râului Mureș, în vecinătatea Munților Apuseni (N), Orăștiei și Șureanu (S-E), Retezat-Godeanu, Vâlcan și Parâng (S), Poiana Ruscă (S-V). Depresiunile întinse ale Hațegului și Zarandului se află pe teritoriul județului, ele găsindu-și, din păcate, un loc pe rafturile absențelor acestui jurnal. /foto 0174, 0175, 0178, 0179, 0182, 0183, 0186, 0189, 0191, 0195/ Nu am ratat, din fericire, Cetatea Devei (monument istoric și de arhitectură laică la care am ajuns prin telecabină, singurul ascensor înclinat din România, primul din Europa în ceea ce privește lungimea traseului și diferența de nivel). Trecut adăugat trecutului, Castelul Corvinilor, așezat în vecinătatea impunătoarelor ruine ale uneia dintre cele mai mari uzine siderururgice din România / imagini /, ne-a îngăduit să-i privim zidurile din piatră întunecată, turnurile cu acoperișuri conice, vârfurile ascuțite, cele 50 de încăperi (se remarcă Sala Cavalerilor, Sala Dietei, Sala de Consiliu/cu fresca-portret a lui Vasile Lupu, domnitorul Moldovei), capela; frescele medievale decorau, inițial, pereții, dar au rămas fragmente pe altar și la intrare; într-un spațiu limitat din apropierea capelei se zărește un puț, construit – după cum ne spune o legendă – de robi turci cărora li s-a promis libertatea, dar, după 15 ani de trudă, atunci când stăpânul își încălcase promisiunea, s-a ajuns la inscripția „Apă ai, dar suflet n-ai”… /foto 0198, 0203, 0205, 0207, 0210, 0211, 0215, 0221, 0225, 0228, 0230, 0239, 0241, 0245, 0251, 0252, 0253, 0255, 0259, 0260, 0279/

*

Sibiu (Cibinium, Villa Hermani, Hermanstadt), unul dintre orașele reformei luterane, unde a trăit, pentru a exista în posteritate, marele umanist Nicolae Olahus, reședința administrativă a județului cu același nume ne-a confirmat înțelepciunea din cuvintele „Experiența este ceea ce faci cu ce ți se întâmplă”.

/foto 0291, 0293, 0297, 0301, 0304, 0309, 0320, 0322, 0326, 0327, 0328, 0331, 0332, 0338, 0358, 0364, 0365/ Drept consecință, am măsurat, din cap până în picioare, Turnul Scărilor (construit în secolul al XIII-lea), Piața Măcelarilor, Turnul Vechii Primării, Universitatea saxonilor transilvăneni, Biserica Franciscană, Turnul Tâmplarilor, Turnul Blănarilor. Muzeul Național Bruckenthal strălucește prin fosta colecție privată a baronului Samuel von Brukenthal (consilierul reginei Maria Tereza și guvernatorul Transilvaniei, către sfârșitul secolului al XVIII-lea); ferice de noi, cinste celor care și-au amintit că nu au dreptul să uite, ba chiar sunt datori să dezvolte, punctul trei al testamentului: „Întrucât biblioteca, tablourile, gravurile, naturalia, mineralele și colecția de numismatică se vor afla sub incidența dispozițiilor speciale(…) se va putea plăti un bibliotecar și personal de îngrijire, accesul la bibliotecă, la pinacotecă, la colecțiile de minerale și numismatică să fie posibil în casa mea din Sibiu, destinată păstrării acestora, în anumite zile și la anumite ore”.

vezi și Palatul Bruckenthal (de pe CD)

Suntem oameni… La câteva ore distanță de intrarea în Sibiu și după ce am înțeles visul generos pe care von Brukenthal l-a balansat către omenire, am scotocit  buzunarele unei didascalii agreabile: nu se cuvin neglijate întâlnirile fortuite, destinațiile pe nepregătite, aventura propusă de soartă  şi, uneori, purtătoare de soartă. Pare util, cu alte cuvinte, să parcurgi România într-un mod „organizat”, dar nu trebuie să-ţi refuzi prospeţimea unor opţiuni libere, dictate de „neprevăzut”. Nevoit, prin propria alegere, să depășesc orașul Avrig, nu am uitat de Gheorghe Lazăr, considerat fondatorul învățământului în limba națională din Țara Românească și de Samuel von Brukenthal. În pofida orei înaintate, ca un cuțit al reflecțiilor ce nu pot fi reprimate, am întins caii putere asupra Transfăgărășanului. Muntele a reacționat cu blândețe, lăsându-mă să trec dincolo de strâmtoarea legilor sale. Rareori mi s-a întâmplat să privesc un lac și să-l asemuiesc mării întemeietoare. Bâlea a răspuns întrebărilor legate de cunoaștere (lac glaciar, la altitudinea de 2.040 m, 360 m în lungime și adâncimea de 11,35 m); la altele ne-a dat să înțelegem că tăcerea ar ajuta lumea să-și deschidă brațele…

Transfăgărășan și Lacul Bâlea Imagini (selecție din două sesiuni) foto 2028, 2034, 2039, 2040, 2042, 2064, 2094, 2123, 2149, 2151, 2152, 2162, 2174, 2187, 2209, 2228, 2240, 2255)

*

Aventura imaginației poate încuraja sistematica pregătirilor. Lacul Bâlea rămâne în așteptare la circa 77 km de Sibiu, la 68 km față de Făgăraș, iar 85 km îl despart de Curtea de Argeș. Pe drum, trecem de Lacul și Barajul Vidraru (la data finalizării, locul 8 în Europa și locul al 20-lea în lume, ar costa în zilele noastre circa 450 de milioane de Euro); tăcere, distanță, rigiditate sau plăcerea de a fi văzut enigmatic, misterios, puternic și amenințător? foto 2275, 2278, 2280, 2283, 2284, 2289, 2287, 2293, 2310

Când știi că vei porni către Brașov și ești îndrăgostit de istorie, nu poți imagina alt traseu în afara Castelului Bran. Cu atât mai mult cu cât ai avut șansa, în februarie 2011, să fii primit la Castelul Peleș, cea mai mare și mai bine conservată reședință regală. /Imagini; trecere oarecum rapidă foto 0884, 0885, 0886, 0889, 0890, 0891, 0892/ Voi dezvolta, la timpul potrivit, considerații despre reședința estivală a curții primului Rege al României, Carol I, cel care a încurajat procesul de transformare a localității Sinaia (județul Prahova) într-o stațiune turistică reprezentativă pentru a doua jumătate a secolului XIX; conform dispoziției, care îi pregătea și trecerea la cele veșnice, Carol I a hărăzit castelului Peleș rolul nepieritor de muzeu; succesorul său, Ferdinand I, a mutat curtea regală în castelul Pelișor (construit în proximitate). / Imagini; trecere oarecum rapidă foto 1080, 1082, 1083/

Castelul Bran, din județul Brașov, străjuiește o vale strâmtă care duce spre fosta Valahie, având, cândva, rol de supraveghere a trecătorii flancate, de o parte și de alta, de Munții Bucegi, Piatra Craiului și punctul de vamă din apropiere. / încep Imagini (selecție) foto 0498, 0502, 0508/ Fortăreața, restructurată în altă clipă crucială a destinului românesc, pentru a se transforma în reședință de vară, se înfățișează, cu structura sa elegantă și grațioasă, în care amestecul elementelor gotice, renascentiste, romantice exprimă mărturii intense ale trecutului și ale câtorva destinații, cu zidurile albe, din piatră brută și materie primă din râul care șerpuiește în fundul văii, cu acoperișuri primind zestre turle rotunde și pante pronunțate, ca dar firesc al cetățenilor din Brașov către Regina Maria, soția lui Ferdinand I, Întemeietorul României Mari. Castelului i-a fost împrumutat stilul și gusturile reginei, impregnate de respect pentru tradițiile locale, pentru barocul german și italian, inclusiv sau mai ales în alegerea mobilierului și decorațiilor. Nu credem că spiritul Mariei ar fi părăsit Branul, deși inima, adusă într-o casetă de argint, a rămas, pentru un timp, într-o firidă a vechii capele, reamintită astăzi de o placă inscripționată. / Imagini (selecție) foto 0513, 0518, 0521, 0528, 0533, 0539, 0542, 0546, 0548, 0554, 0557, 0562, 0564, 0566, 0569, 0572, 0573, 0587, 0596/ Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, mama lui Carol al II-lea, se plimbă, despovărată de titluri, prin Turnul Pulberilor (care domină curtea interioară), Turnul Porții, Camera de Gardă (straja turnului), Salonul Mare (cu plafoane ogivale), Dormitorul reginei, Sala Gotică, Sala de Consiliu, Salonul Biedermeier, Dormitorul Regelui Ferdinand, turnul de sud, turnul de vest, turnul de nord, Sala de Muzică, Sala Trofeelor de Vănătoare, camera micului Principe Nicolae (echipată cu mobile de la începutul secolului XX și dotată cu un balcon, discret, de unde poate fi admirat peisajul).

La mică distanță de Bran, alte legende romantice sunt reconstituite într-o cetate medievală unde armate ale istoriei îți dau onorul. S-a presupus că prima fortificație de la Râșnov a fost ridicată pe Dealul Cetății, cât a durat stăpânirea Ordinului Cavalerilor Teutoni  în Țara Bârsei. Un secol mai târziu, cu referire directă doar la invazia tătarilor din 1335, se insinuează prima atestare documentară a cetății Râșnov. Carol Robert al Ungariei, cu slujbași care păzeau hotarul, comitele secuilor, care a trimis în cetate un castelan gata de luptă dar și de gospodărie temeinică, năpasta turcilor, regele Sigismund de Luxemburg, care a dăruit cetatea locuitorilor, odată cu ridicarea lor la starea mândră de târgoveți, împărțirea în „cetatea de jos” și „cetatea de sus”, noua față a fortficației, cu stradă în cerc, mica piață, pasaje de ulițe-sfori, capelă, casa școlii, casa preotului, fântâna-cisternă, episoade cu insistențele lui Gabriel Bathori sau cu aventura partizanilor curuți, fie au pus în mișcare fie au pustiit Râșnovul, iar forfota unor noi intenții dă speranță în strălucirea sa viitoare.

/ foto 0599, 0606, 0608, 0615, 0625, 0627, 0630, 0631, 0635, 0639, 0645, 0655, 0656, 0657, 0658 /

În 1949, o „explozie” acvatică a produs o viitură pe Valea Cetății. Credem că a vrut să sfărâme singurătatea Peșterii Fundata, de lângă Rașnov. Aceasta a fost reamenajată, la o altitudine de 790 m,  prin utilizarea unor tehnologii unice în România: dacă jertfești așteptările unui urcuș domol pentru spaima trecătoare a unui traseu cu grad mediu de dificultate, ai acces interior pe poteci din fibră de sticlă; iluminatul poate să păstreze același microclimat, indiferent de anotimp; de altfel, o firmă privată a investit în obiectivul speologic aproximativ 300.000 de euro, înlesnind calea desfășurării unor concerte simfonice, după cum spectacolul de lumini proiectat pe stalactite și stalagmite pare a fi condiția desfătării în Peștera Fundata. / Imagini (selecție) foto 0661, 0663, 0665, 0666, 0671, 0672, 0676, 0677, 0681, 0685, 0691, 0693/

Intru în anumite peșteri doar pentru a ieși din altele… Nu cred în condiția oamenilor legați de scaune, cu fața la peretele-proiecție de umbre parțiale ale câtorva lucruri ce pot trece prin spatele nostru, lucruri aflate după zid, dar luminate prin focul care împroașcă umbre pe perete…

Potrivit unora, numele Brașov era foarte răspândit în spațiul românesc: într-o comună, Ileni, într-o altă comună Rodj (județul Timiș), în veacul al XV-lea; în județul Neamț se afla o pădure și un hidronim Brașovana; lângă Vaslui existau o vale și un sat Brașovenița; lângă Buzău era Izvorul Brașovului și Poiana Brașovului; lângă Ialomița era toponimul Brașovița. Nicolae Drăganu atribuia toponimului o etimologie slavonă (slava veche) în baza numelui propriu Brașa (conform Brasevo, din Sârbo-Muntenegreană și Braskov, Brastice Ceho-Bohemia); Sextil Pușcariu considera că de la Bratoslav mai avem o formă hipocoristică, Brașa, care e la baza numelui Brașov, precum a presupus Nicolae Drăganu. Considerăm că, în stadiul în care se află cercetarea etimologică și a istoriei Brașovului din partea filologilor și istoricilor, chestiunea etimologiei este deschisă oricăror concluzii. Iată de ce ne-am rezervat plăcerea de a privi către lucrarea oamenilor. Stilurile arhitecturale variază, de la preromantic (Cetatea Brașovia) / foto 0741/, cu vicii care țin de atingerea comercialului, romanic (Biserica Sfântul Bartolomeu), gotic (Biserica Neagră / foto 0716, 0720, 0723, 0727, 0729, 0732 /, acolo unde Statuia Fecioarei Maria se află pe unul dintre contraforturi, îndreptat către Casa Sfatului, având stema Brașovului sculptată dedesubt în relief), /foto 0700, 0701, 0702, 0703, 0705, 0706, 0712, 0714/clasic (Poarta Ecaterinei), renascentist (mai puțin observabil în zilele noastre, din cauza renovărilor, caracteristic porților cu boltă rotundă, interiorul Casei Sfatului), la baroc (casele secolului XVIII, în special fațada Casei Sfatului și stucaturile locuințelor din Șchei; Biserica romano-catolică Sfântul Petru), rococo vienez, neo-renaștere, neo-baroc (secolul XIX; toate palatele din Brașov sunt construite în acest stil), Art Nouveau, brâncovenesc (Biblioteca Județeană, casele din Șchei care au aparținut familiilor domnitoare din Țara Românească) și modern (construcțiile de după 1980)…

*

Dacă renumele Sovatei (din județul Mureș) se datorează lacurilor cu ape clorurate şi sodice, fenomenului de heliotermie (vara, temperatura apei variază în funcţie de acumularea căldurii solare în apa sărată, apa caldă fiind protejată de un strat de apă proaspată provenită din râuleţe, care nu se amestecă, ci se menţine la suprafață, acţionînd ca un izolator termic), renumele Saschiz-ului se referă la noțiunea de fortificație. Sighișoara /foto 1943, 1944, 0369, 0370, 0373, 0375, 0380, 0381, 0382, 0383, 0402, 0403, 1954, 1956, 1959, 1963, 1966, 1973, 1974, 1976, 1986, 1990/ adaugă faima unei așezări europene cu vârstă înaintată (atestarea documentară întipărește anul 1280), de un calm desăvârșit la trecerea vremii și la schimbările din jur, păstrându-și aura de amintire medievală care nu îngăduie realitățile secolului XXI; una dintre ultimele cetăți locuite din lume, Sighișoara a fost declarată, în 1999, monument protejat de UNESCO; Biserica din deal, Biserica Mănăstirii, Casa cu cerb, Casa venețiană, Casa Vlad Dracul, Scara acoperită, Turnul cizmarilor, Turnul cositorarilor, Turnul croitorilor, Turnul fierarilor, Turnul frângherilor, Turnul măcelarilor, Turnul tăbăcarilor, Turnul cu ceas, pot schimba viața celor care le privesc, dar asta ține de ceva mult mai profund decât o simplă descriere/ Imagini-foto/…

Obiectivele turistice din Apalina, Băgaciu, Bezid, Cloasterf, Daneș, Iernut, Luduș, Nadeș, Târnăveni, Ungheni, Reghin / foto 0006, 0008, 0010, /, Târgu Mureș / foto 0013 sau 0014, 0015, 0017, 0018, 0021, 0022, 0024, 0026, 0028, 0029, 0030, 0032 /, ar putea să pară imagini statice ale județului Mureș… Reproduse ca fațete ale aceleiași trăiri, ca valuri nestatornice ale istoriei, poartă cu ele gramatica artei; privirea noastră fugară a reflectat câteva feluri în care circumstanțele le-au influențat manifestările…

*

Sfântu Gheorghe, din județul Covasna, este situat în depresiunea cu aceleași nume echivalent Marelui Mucenic, pe ambele maluri ale Oltului. Se află la intersecția câtorva drumuri, cel mai important fiind DN12, ce leagă municipiul Brașov de municipiul Miercurea-Ciuc. Nu mai avem nimic de dorit pe acest pământ în afară de normalitate, organizare, descentralizare, depolitizare ș.a. În cuprinsul bilanțului negativ care nu s-a sfârșit, pe care nu-l vom sfârși prea curând, rămâne durerea trează a infrastructurii. Se resimte, dramatic, atunci când, pe teritoriul județului Harghita, vrei să ajungi pe stânga Oltului / foto 1384, 1385, 1386 /, în apropiere de Tușnad.

*

Lacul Sfânta Ana este un lac vulcanic, singurul de pe întreg teritoriul României. Așezat în adâncul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu (sau Ciomadu), din masivul Puciosu, locul celei mai recente (câteva zeci de mii de ani) erupții vulcanice în Carpați și în Europa de Est, se află la o altitudine de 946 m. Această paletă de pictor își completează apele numai din precipitații, neavând izvoare; puritatea se apropie de aceea a apei distilate; în absența oxigenului, nu ne-au dezmierdat instinctele colorate ale vieții (capacitatea trofică redusă a apei lacului se datorează emanațiilor mofetice, prin fundul lacului și prin pereții craterului). / foto 1278, 1279, 1281, 1282, 1285, 1289/ Dar nici nu am avut nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla starea vremii; citisem despre metoda empirică, un dar oferit de alcătuirea vulcanică – prevestesc cele două fisuri formate în munte; dacă emanațiile din fisuri pișcă nasul, este semn de furtună, dacă nu te trezești înțepat de miros, ziua va fi însorită, recomandată drumețiilor; fenomenul, cu explicație științifică, privește activitatea post-vulcanică, sensibilă la orice schimbare a presiunii atmosferice – când are loc o scădere, gazele, îndeosebi bioxidul de carbon și sulful, urcă spre suprafață și inundă fisurile, semn că vine ploaia.

Noaptea a fost un sfetnic la fel de bun precum Lacul Sfânta Ana. Poate și pentru faptul că am petrecut-o în Tușnad, inclusiv într-un restaurant unde timpul părea să aibă răbdare, unde, cu bucurie, curiozitate şi dorul de o călătorie culinară, m-am regăsit printre arome noi, combinaţii inedite şi un paradis de gusturi, binecuvântate cu un regal de vinuri. Există un viciu, dorința, care se cheamă, în cazul unor oameni, ambiție, iar, la alții, degenerează în patimă. La copii, întâlnim adeseori o mândrie și un prestigiu personal întemeiat pe faptul că unul îi poate spune altuia „știu ceva ce tu nu știi”, la un nivel extins, încât lucrul este exprimat ca un mijloc formal de lăudăroșenie și de declasare a celuilalt, chiar și acolo unde se strecoară pe de-a-ntregul o minciună și niciun secret nu este deținut. Așa-numitul Ținut Secuiesc, dincolo de experiențele unora dintre noi, te poate face să te simți ca în miezul unui vis, dacă nu ai minciuni de apărat/de ascultat, dacă nu vrei să te proclami deținătorul marilor secrete, dacă îți călăuzești inocența prin respect, dacă preamărești îndrăzneala de a fi normal și de a găsi oameni întregi. /Fotografii Tușnad 1292, 1294, 1297, 1300, 1302, 1306, 1313, 1316, 1317, 1322, 1325, 1327, 1329/

Tușnad se poziționează la 32 Km distanță rutieră de Miercurea Ciuc (în maghiară Csíkszereda, cu astfel de nume atestat într-o scrisoare din anul 1558 – referire la târgurile săptămânale ținute în zilele de miercuri). Din reședință și cel mai mare oraș al județului Harghita, înșirăm satele și comunele (Ciceu, Siculeni, Mădăraș, Cârța, Tomești, Sândominic, Voșlăbeni nu au produs vreun transfer în planul esteticului, nu au creat o adevărată deplasare de valori și sens) pentru a ajunge în Gheorgheni / o poză cu biserica 1332, 1333, 1334/, orașul care își tot joacă șansa de a deveni un obiectiv turistic de prim rang, avantajat fiind de poziția sa geografică – între munți, în apropierea barajului natural Lacul Roșu (la 25 km), la aproximativ 50 km de stațiunea Borsec, la 60 km de stațiunea Praid (unde se găsesc Salinele, printre cele mai mari mine de sare din țară și Europa), amintind și posibilitatea de a schia în stațiunea Izvoru Mureșului (la 20 km) sau pe vârful Bucin (situat pe drumul care face legătura cu Praid).

Lacul Roșu, cel mai mare lac natural montan din România, se hrănește cu traiectoria Pârăului Roșu (traversează straturi de culoarea oxizilor și hidroxizilor din fier). L-am privit ca pe un miracol, nu ca pe ceva întunecat și amenințător, iar el a renunțat la primejdia cioturilor ce ies din apă. / foto 1343, 1344, 1346, 1352, 1355, 1366, 1367/ Am pătruns, cu barca, în liniștea cârdurilor de rațe care trec nestingherite, dar, mai ales, am căutat semnele formării relativ recente, într-o zi de iulie a anului 1837; atunci, după furtuni și ploi torențiale, s-a desprins o fărâmă din Muntele Ucigașu și a împiedicat trei cursuri de apă. Reflectarea purpurie a Suhardului Mic, prezența aluviunilor roșiatice aduse, îndeosebi, de pârâul Roșu, calcarele roșcate din jurul apei i-au inspirat pe ciobani să-i dea numele de Lacul Roșu. Prin 1857, trei oameni din Gheorgheni, strânși oarecum de treburi, dar mai ales de plăcere, în sticla frumuseții muntelui și a lacului, au început să povestească, tuturor, despre locul fericirii supreme, fără să spună, nimănui, dacă ei cred că în Lacul Roșu vor ajunge, după moarte, sufletele celor evlavioși. Din acea clipă, atrași de lacul-eden, de bogăția florei și faunei (râsul, capra neagră, lupul, cerbul, mistrețul), turiștii cu sau fără de Dumnezeu străbat potecile, pădurile de conifere în amestec cu alunul sau salcia de munte (pe versanții din preajmă cresc bradul alb, paltinul și plopul de munte), se gândesc la confort, la plesniturile lemnului și cărnii încinse de grătar… / foto 1372, 1373, 1374, 1378, 1382, 1383 /

*

Pe valea râului Bicaz, în aval de Lacu Roșu, încep Cheile Bicazului (lungi de 8 km, de la Lacu Roșu până la Bicazul Ardelean), un fel de ascensor, cu zig-zag-uri amețitoare, care te plimbă între Transilvania și Moldova. /foto 1389, 1390, 1391, 1393, 1396, 1397, eventual 1931, 1934, 1938, 1939, 1940, 1399/ Serpentinele din Chei nu nimeresc în mijlocul unor magazine cu produse meșteșugite în zonă, dar trec razant, lasă în urmă gesturile fixe ale obișnuinței. Pereții de calcar parcă au fost tăiați cu ferestrăul de apele repezi ale Bicazului; mai mult, ascund peșteri și avene. Ne îngăduim libertatea picăturilor de apă care desenează râurile, măreția stâncilor ne înfășoară ca și cum ar afirma rădăcinile unei lumi, iar îmbrățișările dintre om și munte țes împrejurări curate?

*

Ajung în alt județ, Neamț, la altă atracție turistică – Lacul de acumulare Izvorul Muntelui (35 km lungime, pe o suprafață de 33 km²), cunoscut și sub numele de Lacul Bicaz, cel mai mare lac artificial (antropic) amenajat pe râurile interioare din România, situat pe cursul superior al râului Bistrița. Locul    s-a format drept consecință a construirii barajului hidroenergetic de la Bicaz, gigant cu o înălțime de 127 m, al cărui botez s-a făcut prin excavarea sutelor de mii de m³ de stâncă. / foto 1403, 1405, 1406, 1407 /

De regulă, deasupra apei nu mai pendulează nimic. Barajele pot distruge modul de viață al oamenilor din jur, împingându-i, asemenea unei vrăji, în casele absenței. Noua etică de conservare ecologică nu trebuie comparată cu trenul fără călători. Apa, aerul, solul înseamnă baza, locomotiva. Dacă nu vom reuși să călătorim cu expresul vieții, nu vom avea alte șanse. Depindem de ceea ce se petrece în jurul nostru. Multă frumusețe ia naștere din apă: Se spune: „apa curge întocmai ca viața”. Ce alegem? Sfârșitul sau începutul supraviețuirii?

***

Schița traseelor parcurse, o schiță a realității, ar vrea să descrie cercul, curba închisă, perfectă, care revine mereu asupra ei însăși. Nu simbolizează infinitatea, dar tinde să exprime integralitatea și unitatea. La distanță oarecum egală de toate punctele periferice (includem proveniența geografică a celui care a alcătuit jurnalul), România poveștilor adevărate poate fi și un simbol al echilibrului; punctele deplasărilor apar tocmai ca expansiuni care au dat naștere cercului imaginar. Simbolul reîntoarcerii se regăsește, în proiect, sub forma etapelor, anotimpurilor și zilelor.

De fapt, Iași – Suceava – Maramureș – Bistrița Năsăud – Cluj – Alba – Hunedoara – Sibiu – Brașov – Covasna – Harghita – Neamț – Iași ar oferi, mai curând, impresia unei curbe plană închisă, pentru care suma distanțelor oricărui punct al său la două puncte fixe pare întotdeauna constantă. Curba aproape perfectă ar fi reprezentată de trasele Suceava – Neamț – Bacău – Vrancea – Buzău – Prahova – Dâmbovița – Argeș – Vâlcea – Gorj sau/și Botoșani – Iași – Vaslui – Galați – Brăila –, fascinantul „ocol” Tulcea – Constanța –, Ialomița – Ilfov – București – Călărași – Giurgiu – Teleorman – Olt – Dolj – Mehedinți, de aici, în ambele situații invocate, „cercul se închide” prin Caraș Severin – Timiș – Arad – Bihor – Sălaj – Satu Mare – Maramureș – Bistrița Năsăud…

***

Suceava – Neamț – Bacău – Vrancea – Buzău – Prahova – Dâmbovița – Argeș – Vâlcea – Gorj

Spre Buzău, pornești – din Iași – fie prin Vaslui(ul) gropilor – Bârlad – Tecuci – Focșani – Râmnicu Sărat, fie prin Roman – Bacău… (european); o parte din poveste seamănă cu deșertăciunea rituală, numită viața drumurilor românești.

Am promis, totuși, traseul născut și întreținut din foamea devoratoare de rotund…

Picturii pe un perete, tavan, zid sau pe orice suprafață permanentă a unei clădiri sau structuri, pictură care individualizează Moldova, i-a fost dedicat primul nostru „capitol”. În județul Suceava, dincolo sau în legătură cu bisericile (Baia/poză-flash/, Bălinești/poză/, Botoșana/poză/, Părhăuți/poză/, Pătrăuți/poză/, Rădăuți/poză/, Siret/poze 1654, 1662, 1664/, Suceava/poză/) și mănăstirile (Arbore/poză/, Crucea/poză/, Dragomirna/poză/, Gura Humorului/poză/, Probota/poză/, Râșca/poză/, Putna/poză 1603/, Slatina/poză/, Suceava/poză/, Sucevița/poză 1595 sau 1596/, Vadu Moldovei/poză/, Vatra Moldoviței/poză/, Voroneț/poze 1631 și 1641/), mai amintim Cetatea de Scaun a Sucevei/poză/ (una dintre cele mai cunoscute până în prezent, adesea şi principalul element de rezistenţă al întregii Moldove feudale împotriva invadatorilor), complexul medieval Zamca/poză/ (ridicat în anul 1606 de armenii refugiaţi în Moldova), Templul evreiesc din Rădăuți/poză 1668/ (inaugurat la 18 august 1883, de ziua Împăratului Franz Josef, care a cedat terenul pentru construcţie), Salina/poză/ și Biserica romano-catolică din Cacica/poză/ (construită, în 1904, de comunitatea polonă, a primit, în anul 2000, titlul de Basilica Minor), casele memoriale din Ciocănești/poză/, Mălini/poză/, Solca/poză/, Suceava/poză/, stațiunea Vatra Dornei/poză/ (izvoare minerale, nămol, aer ionizat negativ), stațiunile montane Câmpulung Moldovenesc/poze / și Gura Humorului/poză/, muzeele din Botoșana, Broșteni, Fălticeni, Gura Humorului, Rădăuți, Siret, Suceava, Vatra Dornei. În apropiere de Câmpulung Moldovenesc, la sfârșitul anului 2011, ne-am contopit cu muzeul „Ioan Grămadă”, aidoma albumelor de familie, în care ne vedem străbunii, prietenii şi locurile dragi…

/ imagini, film și poze 1671, 1672, 1673, 1674, 1675, 1676, 1677, 1678, 1679, 1680, 1681, 1682, 1683, 1684, 1685, 1686, 1687, 1688, 1689, 1690, 1691, 1692, 1693, 1694, 1695, 1696, 1697, 1698, 1699, 1700, 1701, 1702, 1703/

*

Monumente arhitecturale (Piatra-Neamț/Curtea Domnească și Turnul lui Ștefan/poze-flash/, Podoleni, Ștefan cel Mare, Tupilați), Biserici – în Bărgăuani, Crăcăoani, Dochia, Dragomirești, Girov, Gura Văii, Oșlobeni, Piatra-Neamț, Podoleni, Războieni, Roman, Roznov, Ștefan cel Mare, Tupilați, Văleni, Vânători-Neamț, mănăstiri în Agapia / imagini, film și poze 1458, 1460, 1462, 1463, 1464, 1465, 1466 /, Bisericani, Bistrița, Crăcăoani, Durău, Girov, Pângărați, Poiana Teiului, Războieni, Vânători-Neamț, Văratec / imagini, film și poze 1447, 1448, 1450, 1452, 1453, 1455 /, toate acestea compun o parte  din zestrea județului Neamț. Cât privește Cetatea Neamţului, / poze 1409, 1413, 1414, 1416, 1417, 1426, 1432, 1433, 1441 /una dintre cele mai întărite fortificaţii de care a dispus statul medieval din Moldova, ea mai străjuiește Valea Moldovei şi a Siretului, deopotrivă cu drumul care trece, peste munte, în Transilvania, de la Târgu Neamţ spre Pipirig, peste Petru Vodă, prin Poiana Largului spre pasul Tulgheşului…

*

Județul Bacău nu înseamnă doar stațiunile balneoclimaterice din Slănic Moldova și Târgu Ocna/poze-flash/. Trebuie știut faptul că județul abundă în situri arheologice (Comănești, Dealu Morii, Faraoani, Horgești, Negri, Nicolae Bălcescu, Oncești, Pâncești, Poduri, Răcăciuni, Sascut, Secuieni, Stănișești, Ștefan cel Mare, Târgu Ocna, Traian, Vultureni, Târgu Trotuș), ruinele curții domnești /poze din Bacău 3434 și 3437/), se mândrește cu mai puține biserici și mănăstiri /poze din Bacău/Biserica Precista 3429, 3431, 3432, 3433; Catedrala Ordodoxă „Înălțarea Domnului” 3422, 3423, 3424; Catedrala Catolică 3427, 3428)/, prin comparație cu județele Suceava și Neamț, are palate, muzee, monumente arhitecturale, case memoriale (Conacul familiei Rosetti Tescanu, /poză-flash/ construit în 1880, a devenit reședinta lui George Enescu), chiar denumiri improprii de cetăți (Rakoczy, în Ghimeș Făget/poză-flash/) și castele (proprietatea familiei Știrbei, în Dărmănești/poză-flash/)…

*

Examinat mai de aproape și timp mai îndelungat, Județul Vrancea nu își înfige rădăcinile turistice doar în orașe (oarecum) blazate. /poză din Adjud 3438, fostă stradă evreiască/ și /poze din Focșani/Ateneul Popular; Biserica Sfântul Ioan Botezătorul; Teatrul „Maior Gheorghe Pastia” 3445, 3447, 3449/ Aflată la 850 de metri altitudine, cu 4,5 kilometri lungime (drumul se îngustează de câteva ori, trece peste stânci, peste apă, pe lângă pereții de piatră, aproape verticali), Rezervația naturală Cheile Tișiței /poză-flash/) este dintre cele mai mari zone protejate de pe teritoriul Vrancei. Mănăstirea Lepșa /poză-flash/) are o valoare definitivă în concepția morală, dar și în drumul scurt către Cascada Putnei, rezervație naturală în miniatură /poză-flash/, către Greșu sau către Soveja. În Mausoleul din Mărășești/poze 3442, 3443, 3444/, înălţat ,,întru slava eroilor neamului”, odihnesc osemintele generalului Eremia Grigorescu, tot aici fiind plasat și mormântul Măriucăi Zaharia, copila-erou din Haret. ,,Casa celui de modestie și omenie exemplare”, din Dumbrăveni (Casa Memorială Alexandru Vlahuță 3454, 3455, 3456, 3457, 3458, 3459) păstrează amintirea unei conștiințe curate. Dacă în Rezervaţia geologică „Focul  viu”, de la Andreiaşu, gazele naturale ard în singurătatea lor, Rezervaţia forestieră de la Cenaru-Andreiaşu /poză-flash/ cuprinde  exemplare gigantice de fag  cu vârste între 130-200 de ani…

*

Botoșani – Iași – Vaslui – Galați – Brăila

Județul Botoșani se impune, mai ales, datorită calităţii municipiului reședință, care, asemenea vinului vechi, nu se oţeteşte. Câteva atracții îmbogăţesc imaginea lumii: Parcul Mihai Eminescu, fosta grădină publică Varnav, păstrează arbori contemporani cu Mihai Eminescu (în ultima parte a vieții sale, geniul    și-a purtat pașii pe aleile largi); Casa memorială Nicolae Iorga /poză-flash/ cuprinde mărturii ale vieții și activității, sute din operele istorice, literare, memorialistice semnate Nicolae Iorga; Muzeul Județean (secția Etnografie) /poză-flash/ este un valoros monument de arhitectură a sfârșitului de secol XVIII, reprezentând casa lui Manolache Iorga, străbunicul lui Nicolae Iorga;  Teatrul de Stat Mihai Eminescu/poză-flash/, clădire inaugurată în 1914, distrusă apoi în timpul bombardamentelor din 1944 și, desigur, refăcută; Filarmonica de Stat, Vila Ventura, ridicată la sfârșitul secolului XIX, în stil neoclasic /poză-flash/; Biblioteca Județeană Mihai Eminescu, renumita Casă Moscovici, o bijuterie arhitectonică, tot a sfârșitului de secol XIX, îmbinând elemente ale arhitecturii franceze și germane/poză-flash/; Casa Antipa, clădire în stil eclectic, de inspirație franceză, unde s-au născut marele biolog Grigore Antipa și fratele său, naturalistul Nicolae Leon/poză-flash/; clădirea Primăriei, edificiu construit la sfârșitul secolului XVIII, în stil eclectic de influență germană, devine, mai târziu, sediul Tribunalului unde Mihai Eminescu a lucrat în calitate de copist/poză-flash/; Casa Silion reunește stiluri arhitectonice (eclectic francez, art-nouveau) /poză-flash/; Centrul Vechi grupează clădiri cu destinație comercială, din secolele XVII-XVIII; Biserica Sfântul Gheorghe, înălțată de Doamna Elena Rareș, datează din 1551 și resimte influențele ctitoriei lui Ștefan Voievod de la Popăuți/poză-flash/ (1496, cu picturi interioare de mare valoare și de un caracter original); Biserica Uspenia, ctitoria aceleeași soții a voievodului Petru Rareș, păstrează valori de tezaur autentic (pictură , sculptură, carte veche)/poză-flash/; Biserica armeano-gregoriană Sfânta Treime, vie încă din secolul XVI, impresionează prin valorile arhitecturale, de sculptură și carte veche religioasă/poză-flash/; centru de religie și de cultură, Biserica Lipovenească/poză-flash/, înălțată pe o veche capelă de lemn, are icoane rusești, cărți vechi și odoare lucrate cu rafinament artistic. Situată în „canionul” Bahluiului (săpat în calcar și gresii biogene, prin eroziune pe verticală), aproape de localitatea Tudora/poză-flash/, sălășuiește rezervația arborilor de tisă, un relict al perioadei climaterice dispărute (caracteriza acest ținut cu trei veacuri în urmă), arbore specific taigalei siberiene, cu o esență dură. Regiunea în care se întinde rezervația are o valoare turistică accentuată pentru faptul că include lăcașuri de cult precum Mănăstirea Vorona, Sihăstria Voronei, Schitul Balș/poze-flash/…

*

Mă trag dintr-un loc (Iași) care știe vârsta la care s-au născut propriile lui muzee și casele memoriale: Complexul Național Muzeal „Moldova” /poze Palatul Culturii 3666, 3668/; Muzeul Unirii/poză-flash/; Muzeul etnografic al Moldovei; Muzeul de istorie; Muzeul Politehnic; Muzeul chimiei  ieșene „Petru Poni”; Muzeul literaturii române; Muzeul teatrului; Muzeul tiparului/poză-flash/; Muzeul de istorie naturală; Casele memoriale „Ion Creangă” /poză-flash/, „Mihai Codreanu”, „George Topârceanu”, „Otilia Cazimir”, „Vasile Pogor”, „Mihail Kogălniceanu”, „Mihail Sadoveanu” etc. Știe, totodată, să lămurească – mai bine decât orice putere trecătoare – că “Sfântul Nicolae” Domnesc /poză 1592/este ctitoria lui Ștefan cel Mare, unde au fost unși domnii Moldovei din secolul XVI până în 1859. Se gândește la așezământul care poartă numele domnitorului Miron Barnovschi / poză 1501 /, aflat la doi pași de “Sfântul Ioan Gură de Aur”- Zlataust /din D: Salvări Nicu Zlataust si Venetia 2… 10052012687/  (zidită pe locul unei bisericuțe mai vechi din lemn, cu temelia din piatră, ridicată de Ștefan Tomșa al II-lea, în primii ani ai secolului al XVII-lea, cea care a primit și mormântul lui Barbu Lăutarul), la ceva distanță de Nicoriță / 1473 /, biserica de pe dealul Tătărașilor… Plânge, deoarece astăzi, din frumoasa pictură originală a Trei Ierarhilor nu se mai păstrează decât aproximativ douăzeci de fragmente decapate cu ocazia restaurării monumentului, între anii 1884-1885, de către arhitectul francez Lecomte de Nouy. / Filmare sau poză interior Trei Ierarhi poze 3617, 3619, 3621, 3623, 3626, 3634 /; majoritatea reprezintă capete de îngeri sau de sfinţi încadrate de aureole decorate cu motive vegetale realizate într-un relief lin, regăsite şi în unele broderii ale timpului, în sculptura în lemn, în miniatura sau icoanele epocii.  Se bucură, întrucât în apropiere de biserica “Trei Ierarhi” întrevede diversitatea: Catedrala romano-catolică / foto /, având hramul “Adormirea Maicii Domnului”, cunoscută și sub numele de “Biserica franciscanilor”; mai departe și, în sfârșit, restaurată, Biserica armeano-gregoriană/foto/, cu hramul “Sfânta Născătoare”. Arată drumul către Mănăstirea Golia, o ctitorie a începutului de secol XVI, spre Biserica Mănăstirii Golia /foto 1481/, un important monument arhitectonic în care se îmbină tradiția moldovenească cu unele elemente renascentiste. Ocrotește biserica Mănăstirii Cetățuia /1511/, cu hramul “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, ctitoria domnului Gheorghe Duca, înconjurată de un puternic zid de apărare, străjuit de turnul porții/foto 1506, 1508/, dar și biserica Mănăstirii Frumoasa / foto 1521, 1523, 1525, 1527/, cu hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, construită, în perioada 1583-1586, prin grija hatmanului Melentie Balica. Printre atâtea chipuri pe care nu le-a uitat, Catedrala mitropolitană/ foto 3597, 3601, 3602/ este marea sărbătoare a fiecărei zile (nu numai pentru planurile reușite ale arhitectului român de origine austriacă, Gustav Freiwald, pentru grija Mitropolitului Veniamin Costache, dar și pentru faptul că aici se află racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, adusă de Vasile Lupu de la biserica “Sfântul Gheorghe”/cartierul Fanar-Istanbul/depusă, ințial, la biserica “Trei Ierarhi”). Hotarele se deschid și în direcția operei de sculptură sau de arhitectură, destinate să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități remarcabile, își găsește ilustrarea în monumentele scriitorilor Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Costache Negri, Gheorghe Asachi, Miron Costin, în statuia lui Dimitrie Cantemir, statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, statuile lui Vasile Lupu, Alexandru Ioan Cuza, Dosoftei, Petru Rareș / foto 3548, 3550, grupul statuar din apropierea Casei Studenților/, în obeliscul ridicat în memoria victimelor pogromului din 28-30 ianuarie 1941…

*

Chiar dacă nu este înzestrat cu minunile Văii Prahovei, nordului Moldovei sau litoralului, judeţul Vaslui propune atracţii turistice netradiţionale – biserici şi mănăstiri vechi, din lemn, sate pitoreşti (atunci când nu scandalizează prin sărăcie), unde s-au conservat obiceiuri folclorice străvechi. Mă apropii și mai mult de înțelegere, voi contura un fenomen, dacă nu ieșit din comun, măcar surprinzător, atribuit forței divine și oamenilor: Cetatea lui Ştefan cel Mare/ foto / (datând din secolul al XV-lea), Biserica Sfântul Ioan/ foto /, Curtea Domnească (începută din porunca lui Alexandru cel Bun și dezvoltată de Ștefan cel Mare)/ foto /, Casa Ghica / foto / (construită în stil neoclasic, cea mai veche construcție-monument din orașul Vaslui), lângă Casa Mavrocordat, sunt câteva din vestigiile istorice şi culturale păstrate. Amintirile pe care posteritatea le păstrează oamenilor iluștri sau evenimentelor de seamă pot primi alte câteva ilustrări: Casa Memorială Emil Racoviţă, Casa Memorială Elena Cuza din Soleşti /foto/, Muzeul Vasile Pârvan din Bârlad / foto 29 martie 2012… https://www.radioiasi.ro/prin-moldova-note-de-calatorie-e471.html… Articol de Gabriela Grama (despre Bârlad, bun și pt. Povestea României)/, inclusiv un muzeu de autor, cu creaţia sculptorului Marcel Guguianu, provenită prin donaţia acestui fiu al Bârladului / foto 29 martie 2012… https://www.radioiasi.ro/prin-moldova-note-de-calatorie-e471.html… Articol de Gabriela Grama (despre Bârlad, bun și pt. Povestea României) /. Cele mai importante oraşe, Vaslui şi Bârlad, au fost ridicate în secolele al XIV-lea şi, respectiv, al XV-lea, iar Huşi, al treilea ca mărime în judeţ, a devenit faimos pentru podgoriile şi calitatea vinurilor sale, mai nou, pentru sediul episcopal /foto /.

*

În afara Dunării, rezervațiile naturale și științifice din județul Galați, parcurile naturale, grădinile publice și grădinile botanice, lacurile (Brateș/foto/, spre exemplu, este supranumit „Balaton-ul României), Catedrala episcopală din municipiul Galați (construită în stil neobizantin, cu influențe ale arhitecturii de cult moldovenești; are o lungime exterioară de 37 metri și o înălțime de 42,5 metri), Biserica Greacă din Galați /foto/ – strălucind prin arhitectura interiorului plin cu vitralii, Muzeul de Artă Vizuală/foto/, unic în România (colecții de pictură, sculptură, grafică, artă decorativă), revarsă asupra lumii o invitație cu caracter permanent…

*

La o distanță de aproximativ 20 de kilometri de Galați, pe malul stâng al Dunării, Brăila este unul dintre orașele românești care a păstrat, de aproape un veac și jumătate, denumirile străzilor; neschimbate sunt și foarte multe clădiri din secolul al XIX-lea, ceea ce conferă Brăilei imaginea unei adevărate revelații arhitectonice /fotografii 3747, 3749, 3750, 3751, 3754, 3756, 3758, 3743/. Pendulăm între „vocația tehnică” a clădirilor și rezervația asemănătoare Deltei Dunării /foto, Insula Mare a Brăilei 3759, 3760, 3761/, spectacol rarisim al naturii care nu intersectează modernitatea…

*

Se pare că tot ce nu poți vindeca, trebuie să suporți.

În județul Buzău /foto 1184, 1187, 1191, 1193, 1196, 1199, 1204, 1209, 1211/ însă, expresia atinge un adevărat delir care îți frământă metafizica și, mai ales, autoturismul proprietate personală. Ce-i drept, am forțat destinul unui traseu în direcția Vulcanilor Noroioși. / foto 1214, 1246, 1215, 1216, 1218, 1220, 1221, 1224, 1225, 1226, 1227, 1235, 1239, 1240, 1241, 1246/ Relativ aproape de capitală, de Ploiești, Brașov, sudul Moldovei, Dobrogea, estul Bărăganului, cu acces prin DN 10 (Buzău – Brașov), apoi prin DJ 102 F și DC 108, în zona Pâclele Mici și Pâclele Mari, pe raza comunelor Scorțoasa și Berca, două platouri unice, cu aspect selenar, se întind pe câteva zeci de hectare, sedimentează conuri gri-pământii, mai ascuțite sau mai plate, din care tâșnește sau se prelinge noroiul rece; de fapt, gazul metan din adâncuri își croiește drum către suprafață, târește după el noroiul și evadează din straturile pe care le străbate.

Muntele de sare (râpe de culoarea cafelei cu lapte, ale căror riduri sunt albite de sarea eliberată la suprafață) / foto 3478, 3479, 3481, 3484/ (56 km distanță de Râmnicu Sărat, localitate în care am fotografiat Complexul Brâncovenesc /3464/ și Sinagoga Evreilor /3465/), „Focul Viu” (pe un deal din localitatea Terca/ Valea Slănicului, la 3 kilometri tot de comuna Lopătari, o flacără, de până la 1 m, este proiecția fenomenului natural datorat emenenței continue de gaze din pământ) / foto /,  Grunzul de la Mânzălești (format din duritatea marnelor care i-au permis să înfrunte asaltul eroziv al apei) /foto 3469, 3470, 3472, 3473, 3474, 4375, 3476/, Conacul Cândeștilor (la familia înrudită cu domnitori din Țara Românescă soseau, adesea, Vlahuță, Caragiale, Barbu Ștefănescu-Delavrancea)/ foto/, Dealul Istrița-Pietroasele (amintește de faimosul tezaur „Cloșca cu puii de aur”, atribuit vizigoților lui Atanarik) / foto/, blocurile de calcar de la Bădila (rezervație geologică și paleontologică de pe Valea Buzăului) / foto /, Zidul Uriașilor (pe Valea Sălciei, găsim bucăți mari de rocă bine șlefuită, dar, paradoxal, neîntâlnită în zonă) / foto /, „Lacul Vulturilor” sau „ Lacul fără fund ” (în Munții Siriului, la o altitudine de 1.420 metri) / foto / te fac să stai în cumpănă atunci când alegi Berca – Pârscov – Viperești – Cislău – Vălenii de Munte. Ocolul prin care trebuie să accepți că drumurile se transformă în poteci (mai curând tăinuiesc decât dezvăluie), te îndreaptă către un loc binecuvântat unde iradierea mistică este imposibil de așezat în tiparele cotidianului. Munții Buzăului păstrează zeci de chilii și lăcașuri de cult rupestre (aproximativ 30 de așezări și schituri). Cea de la Aluniș-Colți are biserica „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, săpată, în stâncă, de doi ciobani având sprijinul sătenilor; după 1274, anul întemeierii, călugării au tulburat muntele doar pentru chiliile lor dimprejurul bisericii. / Imagini (selecție) 1258, 1259, 1260, 1261, 1265, 1266, 1267, 1268, 1270/

*

Zona montană din nord-vestul județului Buzău este o metaforă care arde, mocnit, prin lumea aparențelor. O normă construită și păstrată sute de ani nu este, deocamdată, un spațiu asediat de civilizație. Contradicția acestui Jurnal, nu-i așa? Ne place confortul, dar, pe de altă parte, am dori ca substanța mitizată să rămână un prag și să copleșească timpul însuși.

Din Vălenii de Munte (deoarece nu are nimic măreț, în afara faptului că a fost reședința unei culmi a spiritualității românești, aici găsindu-se Casa Memorială Nicolae Iorga) m-am întors către Ploiești, urcând apoi către Câmpina /Imagini 1090, 1087, 1091, 1092, 1096, 1098, 1100, 1101, 1102, 1106, 1107, 1111, 1117/ – Breaza – Comarnic – Sinaia – Bușteni… Prahova, una dintre cele mai urbanizate unități administrativ-teritoriale, cel mai populat județ din România (cu excepția Bucureștiului) deși este doar al 33-lea ca suprafață, nu strălucește doar prin valea acoperită de păduri și încununată de munți.

Ridicat pe o terasă acoperită de vegetație și înconjurată de un parc în stil britanic, cu grădini-capodopere de artă, cu turle de ceramică smălțuită verde, albă, ocru (în centrul cărora se înalță turnul orologiului), tipice stilului neo-renascentist german, ilustrat de abundența de încrustații și alte elemente decorative (profil asimetric și structura lejeră) care împodobesc fațada, cu una dintre cele mai importante colecții de picturi din Europa, Castelul Peleș nu poate fi îngenuncheat la temelia unei lupte purtate pentru a destrăma urzeala veacurilor. Imaginația și vederea reaprind nestatornicul foc al neliniștii ce împrumută ideile. / Imagini 0893, 0894, 0895, 0896, 0897, 0898, 0899, 0901, 0902, 0903, 0905, 0907, 0909, 0910, 0912, 0913, 0915, 0916, 0918, 0919, 0920, 0922, 0923, 0924, 0926, 0927, 0928, 0929, 0932, 0933, 0934, 0935, 0936, 0939, 0940, 0941, 0944, 0945, 0947, 0949, 0950/ Am simțit elanul vechii lumi a celor 170 de camere, înșirate într-un labirint de scări și coridoare, decorate de artiști europeni, acea reunire de lucruri diferite într-o totalitate (stilul palatelor turcești și arabe nu este exclus de stilul neo-renașterii germane și italiene). Salonul de onoare, cu pereți îmbrăcați în panouri de lemn decorate cu basoreliefuri și intarsii reprezentând cele 40 de castele ale familiei Hohenzollern, cu tapiserii incredibile și plafon înnobilat prin vitraliile subiectelor mitologice și motivelor haraldice, deschide un spațiu al încercărilor. / Imagini 0951, 0952, 0954, 0955, 0957, 0958, 0959, 0961, 0962, 0964, 0969, 0970, 0971, 0973, 0975, 0978, 0982, 0986, 0987, 0988, 0989, 0991, 0992, 0994, 0995, 0996, 0997, 0999, 1000/ Sala de arme păstrează o colecție a secolelor XIV-XVIII, antecamera care oferă accesul la biroul privat al Regelui Carol I, deopotrivă cu biblioteca învecinată, fac remarcat stilul renascentist german, așa cum Sala de Consiliu și Sala de Literatură trădează preferințele Reginei Elisabeta (Carmen Sylva a poeziei). Sala Florentină (cu multe reproduceri, dar și cu două picturi originale de Veronese), Sala Venețiană, Sala Coloanelor, Sufrageria (tavanul este lambrisat cu casetoane și mari vitralii cu scene inspirate din viața cavalerilor), Sala Maură și Sala Turcească (împodobite cu tapițerii, tapeturi și colecții de arme), pasajele care conduc la teatrul castelului, Scara de onoare (drumul către primul etaj), Sala de Concerte (aici, în 1914, a fost întrunit Consiliul de Coroană în care s-a decis neutralitatea României în Primul Război Mondial), camera pentru oaspeți (cu mobile din Viena în stil rococo), sufrageria cu mobilier rustic, somptuosul apartament imperial (restructurat cu prilejul vizitei lui Franz Josef), toate acestea s-au lăsat cuprinse de dulcea căldură a istoriei neîntinate. / ultimele Imagini caracteristice Peleș-ului 1002, 1005, 1006, 1008, 1010, 1011, 1017, 1018, 1021/

Mai recentul Castel Pelișor nu este atât de impozant și de formal precum Castelul Peleș. Dacă exteriorul merge, fără ezitări, pe stilul renascentist german, interiorul celor 70 de camere rămân gajul călătoriei prin viață a Reginei Maria, supranumită „Regina artistă”. / Imagini 1022, 1024, 1025, 1027, 1028, 1029, 1031, 1032, 1034, 1037, 1038, 1041, 1044, 1045, 1046, 1047, 1049, 1052, 1054, 1056, 1058, 1059, 1062, 1063, 1065, 1067, 1068, 1070, 1071, 1072, 1074, 1076, 1077, 1078/ Salonul principal (Camera de aur) are pereții ornați cu stuc aurit (arată frunzele de ciulin sălbatic, plantă adoptată de inima Reginei Maria, din moment ce era simbolul Scoției, țara sa de origine, și al orașului Nancy, capitala stilului Art deco). Sala de reprezentanță a conturat ideea de simplitate, cum de altfel se înfățișează și biroul lui Ferdinand. Capela și dormitorul accentuează stilul preferat al reginei, iar colecțiile de mobilier, vase, lămpi, manuscrisuri au puterea să atragă o clipă din viața turiștilor.

Deasupra orașului Sinaia se înalță, în deplina lui monumentalitate, Masivul Bucegi. Vârful Omu (adjudecat de Dâmbovița) este apropiat de cer cu a sa înălțime de 2.505 m, Babele și Sfinxul nu sunt doar nume date unor formațiuni stâncoase. Considerând drept inutilă orice alegere care nu se dovedește, în același timp, cunoaștere liberă, am ales una dintre mașinile de teren offroad, tolănite ca niște tigri lângă telecabina cu program domestic. „Dresorul”, fost inginer geodez, pasionat de mașini, internet, fotografie, tehnologie, politică ș.a.m.d., ne-a propus o experiență mustind a adrenalină, soare, stânci, motoare turate, rampe abrupte, a urcat pante la inclinații care sfidau gravitatea, a trecut prin apă, a scurtat drumul prin pădure, a organizat, practic, zbuciumul ieșit din haos, destinat celor care vor să cunoască natura cu flora și fauna ei, celor care vor să aprofundeze istoria, celor care vor să cunoască, energic, locurile și legendele. /imagini 0861, 0869, 0873, 0875, 0882, 0883, 0864, 0866, 0868/ Am luat drumul Târgoviștei, numai că, după aproximativ 10 km, am agățat drumeagul spre dreapta, către o cabană, și încă 2 km distanță de construcția propriu-zisă, pe drum forestier, urmînd aventura de 19 km, prin zone cu bolovani sau șanturi săpate, acolo unde este vitală tracțiunea integrală. Am învățat, mai presus de toate, să menținem și să cultivăm respectul pentru întreg mediul înconjurător /0823, 0832, 0835, 0845, 0847, 0849/ nu numai pentru Babele – monumente ale naturii, fenomene eoliene care au îmbrăcat stânca în forma ciupercilor / imagini 0750, 0753, 0756, 0757, 0759, 0761, 0769, 0770, 0772, 0774, 0777, 0778, 0779, 0780, 0783, 0785/, pentru Sfinx – monument despre originea căruia se afirmă că poate desemna fie un fenomen natural, fie o creație moștenită de la daci / imagini 0793, 0798, 0800, 0801, 0802, 0803, 0804, 0805/, pentru Peștera Ursului – situată pe versantul stâng al Văii Tătarului (afluent al Ialomiței), cea mai înaltă stațiune paleolitică din România, locul unde au fost descoperite rămășite ale lui Ursus Spelaeus, / imagini 0839, 0840, 0842/ pentru Peştera Ialomicioarei – aflată la 1.600 de metri altitudine, pe o suprafaţă de peste 220 de hectare, are mai multe săli mari, decorate cu stalactite şi stalagmite /imagini 0852, 0853, 0854, 0855, 0856, 0859, 0860/…

*

Trebuie descris, cu entuziasmul tinereții (nu spunem copilăriei), un spațiu care ne place sau trebuie descrisă, în mod precis și limpede, viața pe care o duc oamenii? În toate locurile am întâlnit oameni care lucrează cu îndemânare, orice le oferă condiția materială și le cere condiția morală, prin sforțarea de a se dumiri. Stau mărturie cei care s-au păstrat țărani, care produc și conviețuiesc în intimitate, nu țin la capriciile modei, nu cred în lucrurile și ideile moarte, lipsite de semnificație spirituală, ci în lucruri hrănite din ființa lor și a strămoșilor. Sunt multe fapte înregistrate de camera video, de aparatul foto sau de reportofon. Jurnalul, fie el circular, oricum atipic, relatează – în scris, prin intermediul filmului, a dimensiunii online – doar fragmente din întregul care ține de călătorii.

*

În localitățile urbane, trecutul nu poate salva, deseori, prezentul. Clădirile de beton din Târgoviște, spre exemplu, te împiedică să-ți încarci privirea cu respectul datorat fostei reședințe regale, centrul vieții politice, culturale și artistice a Valahiei feudale. Ajungi la Curtea Domnească /foto 1134, 1133, 1131, 1136, 1140, 1141/, iei aminte de Mircea cel Bătrân sau de Paul de Alep, te surprinde aglomerarea de ruine, vezi înălțându-se Biserica Domnească (ctitoria aceluiași Petru Cercel) / foto 1127, 1129, 1132, 1135/, marea biserică voievodală, a „Adormirii” (Vasile Lupu și-a legat numele de acest exemplu tipic al arhitecturii bizantine), Turnul Chindiei / foto 1138, 1143, 1144, 1145, 1147/, de sine stătător, înălțat în timpul domniei lui Vlad Țepeș, deschis astăzi și oamenilor cu memoria scurtă sau cu fantezia clișeului „Dracula”. Sunt altfel de străjeri care anunță închiderea porților către apusul soarelui, dar, până atunci, nu te pot împiedica să admiri panorama parcului care înconjoară ruina.

Legăturile cu cele mai importante centre urbane – Câmpulung (25 km) şi Târgovişte (45 km), asigurate de D.N. 72 A – recomandă un tablou contrastant: comuna Cetăţeni  . Aşezată pe cursul superior al Dâmboviţei, într-o zonă subcarpatică dominată de microrelieful carstic înscris ariei monumentelor naturale protejate, cu versanţii de-a stânga şi de-a dreapta râului, presăraţi, spune ghidul primăriei, „cu gospodării frumoase, grădini îngrijite şi pâlcuri de pădure îmbinate armonios care oferă imaginea unei superbe zone turistice”, Cetățeni indică și aparenta desfășurare a acțiunii din visul românesc, succesiunea unor încercări inconștiente de a defini o viziune izolată, convenabilă; / foto / 1151, 1152, 1153, 1154, 1154, 1155,1156, 1157 / ca și cum cineva arată același tablou, cu personajele schimbate și retușate…

Desigur, povestirea cinematografică nu poate renunța, pe deplin, la secvențe și încercări reînnoite de a spune același lucru. Între Valea lui Coman, Valea Chiliilor și râul Dâmbovița, între satele Cotenești-Stoenești (drum /doar la pas/ spre est, 2,5 km în circa jumătate de oră), Mănăstirea Cetățuia Negru-Vodă propovăduiește iubirea contrariată de lumea care nu-și recunoaște boala. / foto 1158, 1159, 1160, 1161, 1162, 1163, 1164, 1166, 1168, 1170, 1172, 1173, 1174/ „Meteora României”, amintită, ca schit, încă din vremea lui Mihai Viteazul (numele ei apare în hrisoavele mai multor domni munteni), te privește deasupra unei creste stâncoase, la 881 m deasupra nivelului mării. Biserica poartă două hramuri: „Adormirea Maicii Domnului” și „Izvorul Tămăduirii”. Reținem semnificațiile: a reveni la starea normală (după o boală); a deveni sănătos; a te însănătoși; a te îndrepta; a te vindeca; a te lecui.

*

Dacă nu mergi prin Pitești și preferi drumul prin Câmpulung Muscel, venind dinspre prima reședință domnească a Țării Românești, în apropierea localității Podu Dâmboviței, la stânga de drumul Rucăr – Bran (de pe DN73, urmezi indicatorul „Dâmbovicioara 5 km”, la stânga), te întâmpină Cheile Dâmbovicioarei. Avem și film… /foto 0472, 0473, 0474, 0475, 0747/ Străbați 2 km, în arealul montan calcaros al Munților Piatra Craiului. „Dâmbovicioara” (afluent al Dâmboviței) a săpat un adevărat canion lung de 8 km în formațiunile de roci sedimentare, calcaroase, gresii, conglomerate; în anumite porțiuni, valea are pereți verticali ce depășesc 200 de m înâlțime. Apele râului au creat turnuri bizare, creste ascuțite, goluri carstice, astfel încât zona poate număra peste 50 de peșteri. Peștera Dâmbovicioara este situată în partea de sud a Masivului Piatra Craiului, în versantul stâng al văii Dâmbovicioara, la 1 km nord de satul cu același nume (din județul Argeș).

*

Deschid o fereastră printre atâtea locuri despre care unii vorbesc fără să le fi văzut vreodată…

La Mănăstirea Curtea de Argeș / imagini interior 1177, 2339, 2340, 2342, 2343, 2346, 2347, 2348, 2350, 2351/ totul devine un dialog al luminii, care abia atinge pământul, cu rotirea prin aer a părții din Cartea Cuvântului. Înălțată de Neagoe Basarab, pe fundațiile unui locaș mai vechi, distrusă în 1611 de armatele lui Gabriel Bathory și restaurată de Matei Basarab, considerată de Paul de Alep (în 1654) „una dintre minunile lumii”, devine, pentru o scurtă perioadă, sediu al Episcopiei Argeșului, fiind refăcută, în forma actuală, de către arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy. /imagini exterior 1179, 2319, 2320, 2332, 2321, 2331, 2333, 2324, 2325, 2326, 2327, 2329, 2330/

Suntem, și astăzi, prizonierii legendei meșterului Manole: întemnițăm tot ce este mai drag inimii, între ziduri exterioare, pentru a fi siguri că vom reuși să ducem la bun sfârșit cariera; odată terminată lucrarea noastră, suntem abandonați pe acoperiș, ca alții să se asigure că nu vom repeta isprăvile; disperați, ne facem o pereche de aripi (din șindrilă?); încercînd să zburăm, ne prăbușim alături de propria creație și murim; poate că din acel loc va țâșni, vreodată, un izvor cu apă limpede…

*

Vâlcea este destinația obligatorie pentru: Horezu – pe linia de centură, urmând indicatorul de Târgu Jiu, ajungi pe șoseaua principală care duce într-o zonă istorică, monahală, orientată către activități de artizanat specific românesc, precum olăritul /foto 2364, 2365, 2366, 2367/, țesăturile executate manual, pictura religioasă; Mănăstirea Hurez /foto 2368, 2371, 2372, 2374, 2375, 2376, 2377, 2378, 2379, 2380, 2382, 2386, 2387, 2389, 2390, 2394/, ctitoria lui Constantin Brâncoveanu, mare centru de pregătire al copiștilor, diecilor, gramaticilor, a dat naștere unui curent și unei comunități artistice în cadrul cărora s-a cristalizat stilul brâncovenesc.

Legenda amintește de „valea lotrilor” (hoților), cetele de haiduci găsindu-și adăpost în adâncul pădurii, după un „jaf la drumul mare”, undeva în trecătoarea Oltului sau dincolo de aceasta, peste creasta muntelui; nu am avut nici timp, nici interes pentru a verifica dacă ei se afundau pentru împărțirea prăzii și pentru a o dosi în peșteri și grote. Barajul Vidra este amplasat pe râul Lotru, în cheile Vidra, la 30 km amonte de stațiunea Voineasa. Între Lotru și Călimănești, la Cozia, defileul Oltului separă masivul cu același nume de culmile altor munți; marginea Masivului Cozia este atât de fragmentată, încât versanții abrupți cad direct în apele lacului de acumulare de la Turnu, iar calea ferată a trebuit să străpungă un șir de tunele în culmile prăpăstioase ale Coziei. Transalpina, cel mai înalt drum rutier din România / Imagini 0438, 0441, 0445, 0447, 0448, 0450, 0451, 0452, 0453, 0471 /, atinge altitudinea maximă în Pasul Urdele (2.145 m); șoseaua  traversează Munții  Parâng, de la N la S, paralel cu Valea Oltului și Valea Jiului.

*

Tismana (cu simbolurile artei tradiționale meșteșugărești din mănăstire /foto 2456, 2458, 2460, 2462, 2463, 2465, 2466, 2467, 2468, 2470/, dar și o parte din Parcul Național Domogled-Valea Cernei – care leagă Gorjul de Caraș Severin / foto 2479, 2483, 2487, 2489, 2495, 2496, 2498, 2500, 2501, 2503, 2506, 2509, 2511, 2512, 2517, 2518, 2519, 2520 /  învecinat, la nord, cu Parcul Național Retezat), Polovragi (nu numai biserica, dar și “Peștera lui Pahomie” /foto 2373/, lungă de peste 9.000 m, cea mai mare, cea mai atractivă, din punct de vedere geomorfologic și peisagistic, “vechi meandru subteran” săpat în versantul stâng al cheilor), / 2361, 2362, 2409, 2411, 2414/ Peștera Muierilor (sau Peștera Muierii), prima peșteră electrificată din România, Târgu Jiu /Foto 2449, 2452, 2419, 2422, 2430, 2433, 2450, 2437, 2439/, ocrotitor al trilogiei Ansamblului Monumental compus din Coloana Infinitului (stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României), Poarta Sărutului (cu simbolul regăsit, arată precum arcul de triumf… al vieții asupra morții) și Masa Tăcerii (masa dinaintea confruntării în bătălia la care urmează să participe combatanții), concepute și executate, de Brâncuși, întru amintirea soldaților români căzuți în luptele de pe malul Jiului, din timpul Primul Război Mondial… Toate  s-au înlănțuit în priviri, iar monolitul încântării s-a așezat peste județul Gorj…

***

Readuc în atenție curba aproape perfectă, trasele Suceava – Neamț – Bacău – Vrancea – Buzău – Prahova – Dâmbovița – Argeș – Vâlcea – Gorj sau/și Botoșani – Iași – Vaslui – Galați – Brăila –, fascinantul „ocol” Tulcea – Constanța –, Ialomița – București – Călărași – Giurgiu – Teleorman – Olt – Dolj – Mehedinți, de aici, în ambele situații invocate, „cercul se închide” prin Caraș Severin – Timiș – Arad – Bihor – Sălaj – Satu Mare – Maramureș – Bistrița Năsăud…

***

Ar putea fi considerat județul Tulcea un fel de spirit al naturii care potențează, la rându-i, entități ce pun în mișcare pământul, apa, focul, aerul? / foto combinație 3223, 3669, 3123, 3143/

Delta Dunării / 3135 – titraj: Smârdan; 3145, 3146 – titraj: Carcaliu; 3164 și 3170 – titraj: Troesmis; 3174 și 3176 – titraj: Gloria Cercheză; 3179 – titraj: Ibida; 3181 – titraj: Uspenia din Slava Rusă; 3185, 3187, 3191, 3194 – titraj: Jurilovca; 3196, 3197, 3199, 3200, 3203, 3204, 3206, 3213 – titraj: Orgame și Lacul Razim; 3722, 3723, 3724, 3726, 3728, 3245, 3248, 3249, 3251, 3256 – titraj: Sarichioi; 3260, 3261, 3262, 3263 – titraj: Geamia din Babadag; 3740 – titraj: Geamia din Isaccea; titraj: Tulcea-Canal 36-Lacul Nebunu-Lacul Băclănești-Canalul Olguța-Mila 23-Maliuc-Tulcea… 3264, 3265, 3267, 3268, 3272, 3274, 3281, 3291, 3292, 3298, 3304, 3310, 3323, 3340, 3343, 3352, 3362, 3387, 3393, 3408, 3414, 3674, 3677, 3680, 3686, 3690, 3705, 3710, 3716, 3720, 3735, 3739 /  reprezintă teritoriul cuprins între prima bifurcaţie a marelui fluviu (Ceatalul Chiliei), mărginit la est de litoralul Mării Negre, la nord de braţul Chilia, la sud de complexul lacustru Razim Sinoie. Peste 1.830 de specii de copaci și plante, peste 2.440 de specii de insecte, 91 de specii de moluște, 11 specii de reptile, 10 specii de amfibieni, 320 de specii de păsări, 44 de specii de mamifere, multe dintre ele fiind declarate specii unice și monumente ale naturii, 133 de specii de pești… Din punct de vedere geografic, cea mai umedă zonă a Europei, cea mai joasă și mai nouă regiune de câmpie, unde domnesc suprafețele cu înălțime mică în raport cu nivelul 0 al Mării Negre…

Farul din Sulina / Imagini – obținute prin intermediul lui Tudor Afanasov??? /, construit în perioada Comisiunii Europene a Dunării, păstrează inscripțiile meșterilor implicați iar farul observator parcă ar vrea să continue filmările pentru Toate pânzele sus. Între braţele Chilia şi Sulina se găseşte pădurea Letea, monument al naturii / foto 3731 /, cea mai veche rezervaţie naturală a României (declarată din anul 1938), specii de plante rare, cum ar fi viţa sălbatică, liana (atinge limita cea mai nordică de răspândire din Europa), plante de origine mediteraneană, care conferă pădurii un caracter tropical. În contrast, Munții Măcinului /foto 3156, 3157, 3159/ desemnează zona cea mai înaltă a Podişului Dobrogean, în apropierea limitelor vestice ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Enisala / Imagini-foto 3218, 3219, 3221, 3225, 3227, 3231, 3234, 3236, 3237, 3240, 3243/ este eprezentativă pentru peisajul de litoral fosil al Mării Negre, dinaintea închiderii lagunelor litorale, și constituie un punct de perspectivă unic în ţară, de unde pot fi observate aproape toate tipurile de peisaj din Dobrogea.

*

În august 2011, am avut șansa să privesc, din apropiere, cea mai mare navă de război americană care a operat în Marea Neagră; nava amfibie de asalt USS Whidbey Island s-a aflat în apele teritoriale române, pentru a participa la un exerciţiu româno-american /Imagini https://www.radioiasi.ro/exercitiul-de-debarcare-e57.html /. Ceea ce a creat privilegiul să ajung în județul Constanța…

Cazinoul / Imagini / rămâne construcția reprezentativă, singurul element al stilului „art nouveau” în România, un adevărat simbol, nicidecum expresia stereotipă și banală utilizată frecvent. Delfinariul         / Imagini /a fost prima formă muzeistică de acest gen din Sud-Est-ul Europei.  Vorbim și despre primul acvariu public din România / Imagini /. Farul genovez / Imagini /, de pe faleză, nu-i uită pe acei care au frecventat portul Mării Negre în secolul XIII. Moscheea Carol I, redenumită Moscheea Mahmud al II-lea,

/ Imagini / păstrează iniţiativa regelui Carol I, în semn de omagiu pentru comunitatea musulmană din oraşul Constanţa.

Cea mai spectaculoasă, pentru orice subiect, este lumina răsăritului de soare, chiar și atunci când norii vor să te supere / Imagini Răsărit la Marea Neagră /… https://www.radioiasi.ro/rasarit-in-nori-la-marea-neagra-e71.html

*

Mănăstirile Căldărușani / Imagini / (ctitoria lui Neagoe Basarab), Snagov / Imagini / (se presupune că Vlad Țepeș a poruncit înălțarea ei), Cernica (impresionează muzeul, plin cu obiecte de artă și de cult) / Imagini /, Palatul Mogoșoaia (reședința lui Constantin Brâncoveanu) / Imagini /, lacurile Mogoșoaia, Pantelimon (cu suprafața de 260 ha), Căldărușani (vechi liman fluvial) / Imagini /, Cernica, Snagov, pădurile din ultimele trei localități menționate, la care se adaugă Băneasa / Imagini / (cu un colț uitat de… zoologie), sunt juxtapuneri ale județului Ilfov, singurele care îl pot provoca pe călător…

*

În Ialomița, limanul fluviatil format prin bararea cu aluviuni a unui curs de apă, alimentat numai de şiroaie şi precipitaţii reduse (din cauza climei aride – caracteristică regiunii) / Imagini / nu trebuie confundat cu Lacul Amara / Imagini /  din Buzău; lacul natural, sărat, se situează pe traseul Slobozia – Buzău, în apropierea localităţii Amara / Imagini /. Slobozia, ca municipiu / Imagini / poziţionat în centrul Câmpiei Române, la aproape 130 km est de Bucureşti şi 150 km vest de Constanţa, este traversat de râul Ialomiţa / Imagini /, unul dintre cele mai importante râuri din România.

*

Cât despre capitală? Teatre/Imagini Teatrul Evreiesc de Stat /, Ateneul Român/ Imagini /, monumente, statui/Arcul de Triumf și statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul /, palate/ Palatul Cantacuzino /, Case (precum cea a Poporului)/ Imagini din exterior, avem din interior /, dar și memoriale/ Imagini Casa memorială George și Agatha Bacovia /, Hanul Manuc /Imagini / (fost Bei al Moldovei)/ Imagini /, muzee / Muzeul Țăranului Român/, parcuri/ Herăstrău /, locuri unde mai par să bată inimile/ strada Lipscani /, mănăstiri  / Mihai Vodă / și biserici/ Biserica Domnească /, catedrala Sfântul Iosif/ Imagini /… flori care trăiesc prin metaforă și au învățat limba adevărului, curajul de a mărturisi virtuțile istoriei, mitologia și prezentul voinței de a fi… în lumea tot mai aglomerată, mai nerăbdătoare, mai necruțătoare a oraşului “mutant”, capabil să intoxice – prin fier, betoane, ziduri din cărămidă ieftină, străzi asfaltate cu găuri, blocajul zilnic al traficului, reparaţiile fără noimă, mall-urile aparent titanice – poezia plimbărilor pe străduţele cochete ale Bucureştiului de altădată, înzestrate cu ferestre înalte, capiteluri şi cariatide/ preluare Fotografii Bucureștiul de altădată /…

*

Extremitatea sudică a Munteniei (Călărași, Giurgiu/imagini, în drum spre Bulgaria/, Teleorman) are o orientare debilă către turism, cel puțin prin comparație cu zonele montane; fâșiile largi de teren plat, riveran, nu atrag atenția, nu impresionează prin bogăția coloritului sau varietatea formelor; ce-i drept, nici unii oameni nu se remarcă prin originalitate. Bacul pentru mașini care traversează Dunărea de la Călărași la Silistra face o reverență umilă către turiști; în acest punct, Dunărea cotește spre nord și desparte Muntenia de cea mai estică regiune, Dobrogea. Chiar dacă nu descriu Paradisul, orașele din vecinătatea Dunării /imagini DSCN3140, DSCN3145, DSCN3150, în drum spre Bulgaria în Povestea Romaniei salvari Nicu Pt Tata Bulgaria/ păstrează destule trucuri pentru a ne pironi privirea.

*

Merg și către o parte a Olteniei, pe drumul ce leagă localitățile Slatina (37 Km de Casa Memorială Nicolae Titulescu / Imagini /) și Craiova (DN65/E574), stânga, spre localitatea Caracal (DN64), acolo unde vizităm, în pripă, Muzeul Romanațiului / Imagini / (monument de arhitectură din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, deținut cândva de nepotul haiducului Iancu Jianu), apoi tot stânga, pe drumul comunal DC80. Desigur, nu mai poate fi de folos harta stolnicului Constantin Cantacuzino, în care apărea desenată Țara Românească, la începutul secolului al XVII-lea, iar satul Brâncoveni (județul Olt), menționat ca târg și reședință a fostului județ Romanați, ațintea boierii din familia Brâncovenilor, cei care au construit, în secolul al XV-lea, ca loc de refugiu, ansamblul arhitectural / Imagini /.

*

Craiova (capitala Dolj-ului) crede în memurirea bisericilor / Imagini, foto Biserica Mântuleasa /, în splendoarea colecțiilor muzeale / Imagini, foto Muzeul de Artă /, în spectacolul discret al caselor memoriale / Imagini, Casa Memorială Elena Farago /. Spre sud de Craiova, pe DN 56, nu vrem doar să fim copleșiți de renumele podgoriilor Segarcea / Imagini / sau de mărimea lacului Bistreț / Imagini /; ajungem, cârmind spre vest, la Casa Memorială Amza Pellea, din Băilești / Imagini /, și, mai departe, în Calafat, unul dintre porturile fluviale de pe Dunăre, important punct de trecere a frontierei cu Bulgaria    / Imagini /. Nici măcar nu admonestăm, nu strigăm de indignare la vederea proiectului de construire a unui pod în zona Calafat-Vidin; de fapt, ce șochează este că proiectul datează din anul 1925…

*

Mehedinți nu se poate sustrage datoriei de a judeca lucrurile:

Grandiosul peisaj format de fluviul Dunărea şi de defileul său, de diversitatea reliefului din zona muntoasă, de existenţa elementelor floristice şi faunistice, multe dintre acestea fiind înscrise în Rezervaţia complexă Cazanele Mari şi Cazanele Mici /Imagini-foto 2561, 2564, 2565, 2568, 2570, 2577, 2597, 2606, 2616, 2620, 2621, 2632, 2633, 2635, 2639, 2642, 2644, 2645, 2646, 2647, 2650, 2652, 2657, 2665, 2668, 2672, 2680, 2685, 2687, 2689, 2690, 2693, 2695, 2696, 2699, 2715, 2719, 2728, 2732, 2755, 2759, 2764, 2768, 2773/, la care se adaugă impresionante mărturii de arhitectură, de artă, ale trecutului…

*

Parcul Natural Porțile de Fier, de 115.655 ha, ocupă fâșii care aparțin județelor Caraș-Severin și Mehedinți. El adâncește următoarele semnificații: cea mai mare amenajare hidroenergetică din România / Imagini 2542, 2543, 2544, 2546, plus titraj Orșova – 2521, 2541, 2548, 2549, 2551, 2552, 2554, 2557 /; prezența unor zone umede care constituie habitate importante pentru specii de păsări protejate la nivel mondial; diversitate biologică (1.668 specii de plante superioare, peste 5.200 de specii de animale); un adevărat muzeu geologic în aer liber; Defileul Dunării este cel mai lung din Europa (134 km). Regiunea geografică situată de-a lungul malului nordic al Dunării, în sudul Banatului, limitată de râul Nera, la nord-vest, de Cazanele Dunării, la est, poartă denumirea de Clisura Dunării.

Oravița – Anina, un traseu supranumit „Semering-ul Bănățean”, datorită asemănării cu o cale ferată din Austria, reprezintă prima, dar și cea mai frumoasă, cale ferată montană de pe teritoriul României/ Imagini 2778, 2781, 2784, 2785, 2786, 2787, 2788, 2789, 2790, 2792, 2793 /.

Între Șopotul Nou și Sasca Romană, pe o porțiune de aproximativ 20 km, Nera străbate un defileu cu aspect de chei, îngust, sălbatic, formând cele mai lungi chei din România. Pereții se înalță până la 200 de metri; apa Nerei și a afluenților săi a săpat și a format, în roca calcaroasă, canioane, peșteri, Lacul Dracului / Imagini preluate / (cel mai mare lac carstic din țară, adânc de 9,3 metri, format prin prăbușirea tavanului unei peșteri). Căile de acces spre Cheile Nerei (în amonte, localitatea Șopotul Nou, pe șoseaua care face legătura dintre Anina și șoseaua Timișoara – Orșova; în aval, localitatea Sasca Romană, pentru acces pietonal, prin tunelele săpate în stâncă și satul Potoc pe șoseaua Timișoara – Oravița – Potoc – Cantonul Damian, pentru acces auto)…

*

Cum să fi procedat mai bine? Aţi obosit alături de mine? Preferaţi „formula magică a nimicului”, fardul gros care acoperă faţa ridată a unor producții fără suflet, „minunile” care îţi arată tot ce nu vrei într-un decor opulent, informaţii despre o vacanţă inaccesibilă celor mai mulţi români?

Nu voi ezita, pentru județul Timiș, să recomand / titraj la 2794, 2795, 2797 – Catedrala catolică din Ciacova / Catedrala Ortodoxă din Timişoara (sau Catedrala Mitropolitană) / Imagini-foto 2800, 2801, 2805, 2806, 2811/, un veritabil simbol al oraşului-stare de spirit, Piaţa Unirii /Imagini-foto 2833, 2834, 2835, 2836, 2837, 2838/, în stil baroc (găzduieşte importante obiective turistice precum Domul romano-catolic, Castelul Huniazilor (cea mai veche clădire din Timişoara, construită între anii 1443-1447 din porunca lui Iancu de Hunedoara, pe ruinele unui vechi castel din secolul XIV) /foto 2340, 2341, 2813, 2814, 2815, 2816, 2817, 2818, 2819, 2820, 2821, 2823, 2825, 2828, 2829, 2830, 2831/.

*

Nu știam dacă vreo carte de vizită a județului Arad (în care am intrat prin Vinga 2843, 2844, 2845, 2847, 2848, 2849, 2850, 2851, 2854, 2855/ conferă dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate, anumitor clădiri din Arad; ele pledează pentru personalități sau evenimente istorice care au marcat viața cetății: Înalta Preparandie, prima școală de învățători în limba română din Ardeal, Casa cu ghiulele, Hotel Ardealul, unde au concertat Franz Liszt (1846), Johann Strauss fiul (1847), Johannes Brahms (1879), unde au poposit George Coșbuc, Octavian Goga, Ion Luca Caragiale, George Enescu, Arany Janos, Moricz Zsigmond; Teatrul Vechi, cel mai vechi teatru din România (1817); Palatul Cultural; Catedrala Ortodoxă, Biserica Romano-Catolică/mănăstirea franciscană minorită, Biserica Roșie (evanghelic-luterană), Biserica Reformată/foto 2856, 2857, 2860, 2861, 2863, 2865, 2866, 2868, 2877, 2869, 2871, 2872, 2881, 2882/…

*

Diversitatea pare a fi cuvântul preferat și pentru județul Bihor… Relieful este variat, fiind dispus în trepte ce coboară de la est la vest, dinspre culmile Munților Apuseni spre Câmpia de Vest. În est, întâlnim culmile înalte ale Munților Bihorului și masivele Codru-Moma, Pădurea Craiului, Plopiș, o treaptă joasă a siluetei înalte a Bihorului.

Mărturisind, prin comunicare, unele fapte, gânduri sau sentimente intime, ajung la confidență, la religie, la cult /2884 /… Sediul Primăriei din Oradea/foto 2893, 2896, 2898, 2899/ se află pe locul vechii clădiri a Episcopiei Romano-Catolice. Bazilica Romano-Catolică din Oradea/foto 2895, 2900, 2902/ desemnează cel mai mare edificiu baroc de pe teritoriul Romaniei şi una dintre cele mai frumoase bazilici din Europa. Odată cu fenomenul retrocedării, Muzeul Țării Crișurilor /foto 2892/conviețuiește în palatul baroc, Palatul Episcopal Romano-Catolic/foto 2904, 2905, 2906/. Bazilica și Palatul, deopotrivă cu Șirul canonicilor (zece clădiri înșiruite, construite în diferite etape, pe parcursul a peste 100 de ani) /Imagini 2903/, formează așa-numitul complex romano-catolic. Completează spovedania noastră Catedrala Adormirea Maicii Domnului sau Biserica cu lună/2907, 2908/ (deși în stil baroc, aparține comunității ortodoxe din Oradea, iar în turn se găsește montat un mecanism care pune în mișcare o sferă reprezentând Luna). Piața Unirii are emblemă Statuia lui Mihai Viteazul, anterior, statuia din bronz a regelui Ferdinand I… În Sinagoga evreiască/Imagini 2885, 2886/ predomină elementele de artă maură. Întoarcem privirea către alte puncte de atracție: Cetatea Oradea/Imagini 2915, 2919, 2920, 2921, 2922, 2924, 2825, 2826, 2827, 2917/, una dintre rarele cetăți funcționale până în clipa de față, câștigându-și celebritatea pentru șanțul cu apă caldă ce o înconjoară, Teatrul /Imagini 2901/, una dintre cele mai complete exemple ale eclectismului în Oradea / ultimele fotografii 2888, 2889, 2890 /…

*

Județul Sălaj se suprapune celei mai mari părți a zonei de legătură dintre Carpații Orientali și Munții Apuseni. Am întâlnit o varietate de peisaje (Munții Apuseni, Depresiunile Almașului și Guruslăului, Platforma Someșeană/terenul, de cele mai multe ori plan, este situat la diferite înălțimi, câmpii etc). Pe culmea dealurilor din apropierea localității Jibou (renumită pentru grădina sa botanică/Imagini/, 26 km de municipiul Zalău), am ajuns până la vestitul Porolissum (Moigrad) /Imagini/. După o oră de mers pe şoseaua ce duce la Hida, prinși în Gîlgăul Almaşului, pe un drum comunal, am devenit prizonierul tăcut al “Grădinii Zmeilor”, de unde priveliştea deschisă de Valea Almaşului /Imagini/ a lăsat orice cuvânt în umbră. Vă puteți înșira pe trasee din care nu recomand să lipsească: Rezervația națională Poiana cu narcise sălbatice de la Răcaș (înconjurată de o pădure care adăpostește specii endemice)/Imagini/, mănăstirea Strâmba (înfiinţată, după unele surse, în secolul XV)/Imagini/, Bisericile din municipiul reședință (Romano-Catolică, Greco-catolică/Imagini/, Reformată/Imagini/, Catedrala episcopală, Catedrala ordodoxă Adormirea Maicii Domnului/Imagini/), Muzeul Județean și Galeria de Artă din Zalău /Imagini/), Castelul Bathory din Șimleul Silvaniei (a trecut testul curgerii nemiloase a timpului doar poarta pentru trăsuri)/Imagini/, fântâna circulară, crâmpei din fosta fortăreață Cehu Silvaniei)/Imagini/…

*

Situat în partea de nord-vest a României, județul Satu Mare este una din porțile principale ale României, având granițe cu Ungaria și Ucraina. Sunt obiective care merită să fie vizitate, de aceea nu vă lăsați atrași de ispitele negației /foto Carei 2928 / /foto Satu-Mare 2928, 2929, 2930, 2932, 2933, 2934, 2935, 2937, 2938, 2940, 2941, 2942, 2943/…

*

Ajunsesem în Maramureș (septembrie 2011) pe o vreme care se confunda cu arta. / din Povestea Romaniei Salvari Nicu PT Tata DSCN0682, DSCN0683, DSCN0684, DSCN0686, DSCN0787, DSCN 0788, DSCN0740, DSCN0767 /  Într-un județ îndrăgit pentru el însuși, afli că există o glorie care nu mai depinde de ambiție și de putere, ci de poezia naturii; „țara lemnului” are locuitori respectați pentru cunoștințe și talent în arta cioplitului, capodoperele lor fiind bisericile de lemn/Imagini titraj: Săpânța – 2946, 2949, 2967, 2968, 2970, 2971, 2972, 2973;

titraj: Bârsana – 3077, 3078, 3079, 3081, 3082, 3083, 3085, 3086, 3087, 3088, 3090, 3091, 3092, 3093, 3094, 3096/), cu clopotnițe înalte și ascuțite, cu acoperișuri de șindrilă în două ape. Într-un asemenea peisaj, patru văi ale Maramureșului istoric conservă moștenirea rurală (obiceiuri, costume în formă pură, cântece tradiționale). Centrul vechi al Sighetului se dezvoltă, concentric, în jurul Pieții Libertății și a străzii Mihaly de Apșa, străzi cu sens unic, mărginite de clădiri austro-ungare/Imagini 2977, 2979/; tot aici trebuie vizitate Muzeul Maramureșului /3033, 3034, 3035, 3038, 3039, 3042, 3044, 3046, 3047, 3048, 3049, 3050, 3051, 3052, 3054, 3057, 3061, 3062, 3065, 3066, 3067, 3068, 3069, 3070, 3072, 3073/, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței/Imagini-foto 2980, 2981, 2983, 2984, 2985, 2986, 2987, 2990, 2992, 2993, 2994, 2995, 2997, 2999, 3000, 3005, 3008, 3011, 3016, 3015, 3017/, Casa Memorială Elie Wiesel /3018, 3019, 3020, 3021, 3022, 3023, 3024, 3026, 3028/. Centrul administrativ Baia Mare concentrează urme ale trecutului în muzee, în Piața Libertății (cea mai veche construcție, Casa Elisabeta, datează din 1440); Iancu de Hunedoara, soțul Elisabetei, a ordonat, în completare, construcția Turnului lui Ștefan și a catedralei Sfântul Ștefan. Chiar și nobilii se vor bucura să vadă țărani cosind ritmic fânul, ca în Evul Mediu, iar Cimitirul Vesel din Săpânța/Imagini-foto 2951, 2952, 2954, 2956, 2957, 2958, 2959, 2961, 2962, 2964, 2966, 2965/ și-a creat faimă prin crucile mormintelor viu colorate, picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate (pe unele cruci există chiar versuri care tind să sintetizeze, deseori cu nuanțe umoristice, viața persoanele respective)…

*

Moartea pare să fie o vrajă care subjugă cel puțin la fel de sigur precum o face viața… Simțeam că proiectul „se închide”, trăiește ultimele sale clipe, pe măsură ce m-am convins că drumul care urcă prin pasul Prislop face legătura cu Moldova noastră. Și Bistrița Năsăud /județ pe care l-am parcurs în trei etape/Imagini din Povestea Romaniei Salvari Nicu Bistrița-Cluj-Manastirea Barsana 16032009064, 16032009064, 16032009067, 16032009068; foto 1825, 1827, 1828, 1829/, mai puțin pe calea rutieră de acces (drumul european E576) care face legătura între Rusia (Rostov) și Austria (Viena), străbatând România pe direcția Halmeu-Baia Mare-Bistrița-Suceava-Botoșani-Iași/ este un fel de poartă cu dublu sens: dinspre Moldova înspre Transilvania, din Transilvania în Moldova.

Dărăpănate, degradate, părăginite, măcinate de timp și de oameni, cetățile Ciceu și Rodna /Imagini/ ar fi vrut să nu-și piardă averea istorică, rolul fericit al Cetății Bistriței/Imagini/; aceasta din urmă și-a început destinul datorită regelui Matei Corvin; în 1465, cetatea avea 18 turnuri şi bastioane apărate de meşteşugarii oraşului, Bistriţa fiind unul dintre cele mai importante oraşe ale Transilvaniei, alăturându-se Braşovului, Sighişoarei, Sibiului. Turnul Dogarilor/Imagini/, unul dintre bastioanele de apărare ale orașului, Biserica Evanghelică /Imagini/ (inițial, în stilul gotic al secolului XIV), Casa Argintarului/Imagini/ (monument de arhitectură a începutului de secol XVI), casa lui Ion Zidaru /Imagini/ (prin armonia proporțiilor, prin sobrietate, unul dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii gotice târzii din Transilvania), complexul format din 13 clădiri (secolele XV-XVI), cele mai tipice construcții renascentiste din Transilvania. Marile personalități (Liviu Rebreanu, George Coșbuc, Andrei Mureșanu, Constantin Moisil) privesc, din înțelesul lor veșnic, spre zona carstică a Munților Rodnei (Peștera Izvorul Tăușoarelor/Imagini/ este cea mai adâncă din România), zona Colibila cu lacul artificial și barajul situat pe râul Bistrița/Imagini/, Parcul Dentrologic Arcalina/Imagini/…

***

De fapt, România a adunat toate personajele ce ființează în noi. Mi-a insuflat rigoarea savantului, freamătul reporterului, sunetul poetului. Văd, cu sagacitate, totul. Privesc în ochi natura, răsfoiesc monografii vechi, culeg folclor și… povești, mă interesează destine individuale dar și soarta colectivă a comunităților.

A construi viitorul înseamnă a lăsa urmele trecerii tale, știind că orice clipă irosită devine trecut fără rădăcină. A crea o dorință pentru ziua de astăzi se răsfrânge în viața ca adaptare la prezent și la permanență, se întemeiază în nenumărate legături pe care cuvintele (singure) nu le pot cuprinde…

[1] Potrivit unei personalități interbelice a școlii etnografice și sociologice românești, Ernest Bernea, ”S-ar putea obiecta că afirmațiile (…) pot avea o valoare în legătură cu Ardealul și așezările din Carpați, că unitățile acestea de viață sunt caracteristice muntelui. Obiecția este până la un punct adevărată; în părțile de deal sau de șes ale țării, hotarele naturale între aceste unități sunt mai puțin precise și mai ales greu de definit. Cu toate că lucrurile stau altfel, nu este mai puțin adevărat că o unitate de viață românească, care nu e satul, dar nici județul(…), există pe întreg pământul țării noastre, oriunde ne-am așeza piciorul”. Apud, Civilizația română sătească, Editura Vremea, București, 2006, pp. 20-23.

Povestea României. Introducere…

Publicat de Nicolae Tomescu, 27 iulie 2016, 09:54

NICOLAE TOMESCU

Povestea României a presupus, până acum, călătorii în aproape 30 de județe ale țării, urmărind, pe mai departe, să capteze și să mențină atenția în privința celorlalte unități administrativ-teritoriale plus municipiul București.

Jurnalul / pe care îl voi publica și sub formă de carte / relatează – prin intermediul imaginilor (peste 5.000) – întregul care ține de călătorii. Descriu un spațiu incredibil, faptele înregistrate de aparatul foto.

*

Schița traseelor parcurse, o schiță a realității, ar vrea să descrie cercul, curba închisă, perfectă, care revine mereu asupra ei însăși. Nu simbolizează infinitatea, dar tinde să exprime integralitatea și unitatea. La distanță oarecum egală de toate punctele periferice (includ proveniența geografică a celui care a alcătuit jurnalul), România poveștilor adevărate (ale naturii, mai ales) poate fi și un simbol al echilibrului; punctele deplasărilor apar tocmai ca expansiuni care au dat naștere cercului imaginar. Simbolul reîntoarcerii se regăsește, în proiect, sub forma etapelor, anotimpurilor și zilelor. De fapt, Iași – Suceava – Maramureș – Cluj – Hunedoara – Sibiu – Brașov – Covasna – Harghita – Neamț – Iași ar oferi, mai curând, impresia unei curbe plană închisă, pentru care suma distanțelor oricărui punct al său la două puncte fixe pare întotdeauna constantă. Curba aproape perfectă ar fi reprezentată de trasele Suceava – Neamț – Bacău – Vrancea – Buzău – Prahova – Dâmbovița – Argeș – Vâlcea – Gorj sau/și Botoșani – Iași – Vaslui – Galați – Brăila –, fascinantul „ocol” Tulcea – Constanța –, Ialomița – Ilfov – București – Călărași – Giurgiu – Teleorman – Olt – Dolj – Mehedinți, de aici, în ambele situații invocate, „cercul se închide” prin Caraș Severin – Timiș – Arad – Bihor – Sălaj – Satu Mare – Maramureș – Bistrița Năsăud…

Copyright
Povestea României
partea I a fost înregistrată la ORDA sub numărul 7355/16.08.2012
ORDA a înregistrat partea a II-a sub numărul 381/16.01.2013