Datele sondajului arată că 49% dintre europeni (51% dintre români) se declară satisfăcuţi de modul în care democraţia funcţionează în Uniunea Europeană.
32% dintre europeni (43% în România) au o imagine pozitivă despre Parlamentul European, 21% (17% în România) au o imagine negativă, în timp ce 43% dintre europeni (36% în România) au o imagine neutră. 48% dintre europeni (63% în România) ar dori ca Parlamentul European să aibă un rol mai important.
Gradul de informare şi interesul faţă de alegerile europene din 2019 sunt în creştere. 41% dintre europeni, comparativ cu 32% în aprilie 2018 (53% dintre români, comparativ cu 43% în aprilie 2018) au identificat corect luna mai a anului viitor drept perioada în care vor avea loc alegerile, în timp ce 51% dintre europeni, comparativ cu 50% în aprilie 2018 (57% dintre români, comparativ cu 55% în aprilie 2018) se declară interesaţi de aceste alegeri.
În legătură cu temele pe care le doresc discutate în campania electorală, europenii au identificat următoarele priorităţi: imigraţie (menţionată de 50% dintre respondenţi), economie (47%), combaterea şomajului în rândul tinerilor (47%), combaterea terorismului (44%) şi protecţia mediului (40%). Temele prioritare identificate de români sunt: economie (53%), combaterea şomajului în rândul tinerilor (44%), promovarea drepturilor omului şi a democraţiei (38%), protecţia consumatorului şi siguranţa alimentară (36%) şi protecţia socială (35%).
Comentând rezultatele sondajului, preşedintele Parlamentului European Antonio Tajani a declarat: „Pe măsură ce se finalizează detaliile acordului de retragere a Marii Britanii din UE, aceste rezultate evidenţiază a creştere a gradului în care beneficiile Uniunii Europene sunt apreciate pe continent. Cu toate acestea, mai sunt multe de făcut. Continua cooperare şi solidaritatea la nivelul UE sunt esenţiale pentru a răspunde preocupările cetăţenilor europeni.”
Guy Verhofstadt, coordonatorul Parlamentului European pentru Brexit, a adăugat: „Faptul că 51% dintre britanicii intervievaţi îşi doresc să rămână în UE ne aduce aminte în mod foarte clar de diviziunile profunde generate de decizia privind Brexit-ul şi de necesitatea ca noi să găsim o soluţie pentru o relaţie viitoare pe termen lung strânsă şi sustenabilă, sub forma unui acord de asociere cuprinzător. În timp ce trebuie să fim pregătiţi pentru orice eventualitate, se pare că un aşa-numit Brexit dur sau un scenariu costisitor care implică neajungerea la un acord sunt puţin dorite, atât în Marea Britanie, cât şi oriunde altundeva în UE, iar eu sper că această situaţie se va reflecta într-un final în rezultatul negocierilor.”
Studiul a fost efectuat de către Kantar Public în perioada 8-26.09.2018, prin metoda interviu faţă în faţă, pe un eşantion de 27474 persoane la nivel european (1007 în România). Rezultatele complete sunt disponibile la acest link.
„Tren spre maturitate” deapănă povestea ‘trenului copiilor’ construit în 1948 / în Ungaria comunistă/, a cărui funcționare este încredințată adolescenților. În trecut, calea ferată a pionierilor, unde aceștia puteau fi mecanici de locomotivă sau conductori, puteau vinde bilete sau coordona trenuri, era visul fiecărui copil, de la Leipzig până la Vladivostok. Astăzi, această rămășiță a trecutului reprezintă unul dintre foarte puținele contexte care oferă copiilor simțul siguranței de care au nevoie; instituțiile care ar trebui să facă acest lucru sunt fie absente, fie ineficiente. Oferind o mostră remarcabilă de observație documentară, filmul Klarei Trencsenyi plasează proiectul utopic în dialog cu prezentul, analizând modul în care ‘trenul copiilor’ îi ajută pe protagoniștii filmului să învețe despre responsabilitate și să supraviețuiască într-o lume în care se confruntă de la o vârstă fragedă cu realitatea dură a capitalismului liberal. În pragul maturității, gemenii Viktor și Karmen și prietenul lor Cergo operează întrerupătoare, leviere și telefoane demodate, se aliniază pentru ceremonia înălțării steagului și, în același timp, iau decizii fundamentale cu privire la viețile lor. Între timp, mama gemenilor muncește din greu ca sa poată supraviețui, iar Cergő locuiește cu bunicii pentru că părinții sunt nevoiți să lucreze în străinătate…
Intrarea este gratuită
FILMELE PROPUSE PENTRU 2018:
22.09.2018, ora 10:30, Țara moartă
29.09.2018, ora 12:00, Daliborek și lumea albă
06.10.2018, ora 12:00, Prima Împărtășanie
13.10.2018, ora 12:00, Poştaşul Cumsecade
20.10.2018, ora 12:00, TREN SPRE MATURITATE
27.10.2018, ora 12:00, Varză, cartofi și alți demoni
03.11.2018, ora 12:00, Campionul din Balcani
10.11.2018, ora 12:00, Nicăieri de unde să te ascunzi
Meciul cu Liechtenstein constituie reperul formal al finalului de campanie: desigur, tinerii principatului sunt, deocamdată, sub orice critică; cele 42 de goluri primite în „campanie” vorbesc de la sine; dar tocmai procentajul României (14,3%) din tot acest marasm al adversarilor ar putea să ridice măcar un semn de întrebare în ceea ce ne privește (au fost și în partida serii de 16 octombrie destule nesincronizări, stângăcii, tendințe de a privi fotbalul ca și cum ar fi doar o miuță)…
Mai departe, să nu ne îmbătăm cu apă rece… „Mergem acolo ca să câştigăm Europeanul, acesta este obiectivul nostru” (declarația portarului Ionuţ Radu) pare, mai degrabă, expresia entuziasmului, decât conștientizarea valorii de sine ca fiind o realitate a ființei fiecărui tânăr fotbalist român… Munca, inteligența, pregătirea tactică, modestia ș.a. ar fi oportunitățile dezvoltării…
Întrevederea Comisiei pentru afaceri europene cu reprezentanți ai Comisiei pentru probleme europene și Controlul fondurilor europene din Adunarea Națională a Republicii Bulgaria
Principalele teme de discuție au fost valorificarea experienței Președinției Bulgariei la Consiliul Uniunii Europene, în contextul pregătirii viitoarei Președinții a României, stadiul Cadrului financiar multianual post 2020, negocierile pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, MCV și Spațiul Schengen, precum și continuarea bunelor relații bilaterale dintre cele două state.
În cadrul discuțiilor, Gabriela Crețu a subliniat gradul înalt de pregătire politică și administrativă al Comisiei pentru afaceri europene române, ai cărei membri sunt foști și actuali miniștri sau foști primari de succes, unul dintre ei urmând chiar să participe curând în Bulgaria la o conferință despre Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării.
De asemenea, domnia sa a prezentat temele primei Conferințe COSAC organizată de Comisia pentru afaceri europene din Senat în cadrul dimensiunii parlamentare a Președinției României, subliniind rolul important pe care CFM 2020 îl are în creșterea convergenței și a coeziunii în cadrul Uniunii Europene. În acest context, doamna senator și-a exprimat optimismul în ceea ce privește finalizarea acordului tuturor statelor membre asupra CFM, în timpul Președinției României.
La rândul său, senatorul Gabi Ionașcu a subliniat necesitatea intensificării demersurilor pe lângă miniștrii educației din cele două țări pentru finalizarea strategiei curriculară privind educația copiilor minorităților române și bulgare.
Întrevederea vicepreşedintelui Comisiei pentru comunităţile de români din afara ţării cu reprezentanţi ai comunităţilor de români din Sardinia/Republica Italiană
În cadrul întâlnirii, senatorul Dan Manoliu a constatat că această comunitate este formată din 15.000 de cetăţeni români care s-au integrat foarte bine în mediul social şi profesional fiind apreciaţi pentru calităţile demonstrate în profesiile pe care le desfăşoară. Reprezentanţii comunităţii au prezentat pe larg problemele de ordin administrativ cu care se confruntă, cea mai stringentă dintre ele fiind lipsa unui birou consular în Sardinia. Deşi din partea Consulatului Român sunt funcţionari care vin doar o dată pe an în Sardinia, necesitatea preschimbării documentelor de identitate expirate, eliberarea certificatelor de naştere presupun deplasări costisitoare ale cetăţenilor români la Ambasada României de la Roma, fără a mai lua în considerare timpul preţios de care cei angajaţi pe piaţa muncii nu dispun. În unele cazuri aceste impedimente au condus la renunţarea la cetăţenia română în favoarea cetăţeniei italiene. În acest sens au fost făcute demersuri pentru solicitarea de înfiinţare la Olbia în Sardinia, unde trăiesc aproximativ 5.000 de români, a unui birou consular care să se ocupe de toate cererile legate de preschimbarea şi eliberarea documentelor de identitate atât de necesare. Lipsa de informare a acestor cetăţeni face ca diversele facilităţi create în ţară prin programul de guvernare atât la nivel microeconomic cât şi antreprenorial, să nu fie cunoscute şi deci să nu poată beneficia de avantajele programelor aflate pe agenda Guvernului. Este vorba despre strategiile de implementare ale programului de guvernare care includ desfăşurarea programelor Start Up Nation şi Start Up Diaspora ale căror beneficii au fost aduse la cunoştinţa participanţilor la această întrevedere.
Senatorul Dan Manoliu a subliniat că o mai bună comunicare a statului român cu aceşti cetăţeni contribuie la eliminarea neîncrederii în măsurile adoptate pentru sprijinirea celor care muncesc în afara graniţelor României.
Seria întâlnirilor cu reprezentanţii comunităţilor de români din Sardinia a continuat în locaţiile în care aceştia îşi desfăşoară activitatea profesională.
Salvați Copiii și Investimental lansează „Investiție în educație”, campania care propune mediului de business cea mai valoroasă investiție: educația copiilor
Noul an școlar începe într-un context dificil pentru educația din România: 425.000 de copii cu vârste între 7 și 17 ani sunt în afara...
Întrevederea doamnei Nicoleta Pauliuc, vicepreședintele Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, cu emisarul guvernului federal german pe probleme de apărare
În cadrul întrevederii, senatorul Nicoleta Pauliuc a apreciat ca excelente relațiile bilaterale cu Republica Federală Germană, bazate pe o cooperare economică semnificativă și pe contactele frecvente la diferite niveluri politice și a subliniat că România sprijină consolidarea rolului UE în domeniul securității și apărării, având ca obiectiv dezvoltarea de capabilități europene și creșterea coeziunii și convergenței dintre statele membre. În acest context, a afirmat că România dorește o cooperare cât mai bună cu Germania pentru a valorifica progresele înregistrate în plan militar, dar și pentru a promova proiecte comune în plan economic.
Referindu-se la necesitatea intensificării contactelor, mai ales la nivel parlamentar, care ar contribui la o mai bună cunoaștere reciprocă și la o ameliorare a stereotipurilor, senatorul Pauliuc i-a transmis oficialului german: „Ne-am dori o mai bună colaborare între parlamentarii români și cei germani, un schimb mai bun de informații în domeniul legiferării, în special pe linia drepturilor și libertăților cetățenești, realizat prin schimburi directe cu omologii noștri”.
La rândul său, comisarul parlamentar pe probleme de apărare a fost de acord că numărul schimburilor la nivelul parlamentarilor a fost scăzut, dorind o mai strânsă colaborare: „Sunt de acord cu dumneavoastră, avem prea puține schimburi între Bundestag și Parlamentul României. Este necesară o mai bună colaborare între noi, mai ales în domeniul apărării”.
În continuare, pornind de la faptul că fiecare militar este și cetățean, dr. Bartels a detaliat motivele pentru care în armata germană drepturile militarilor nu sunt îngrădite în niciun fel, aceștia putând alege sau chiar candida în alegerile locale sau naționale fără a fi nevoie să părăsească sistemul militar în cazul în care sunt aleși. De asemenea, indiferent de gradul deținut, militarii se pot organiza în sindicate și pot adresa direct plângeri comisiei parlamentare de profil sau instituției Avocatului Poporului.
La finalul întâlnirii, senatorul Nicoleta Pauliuc și dr. Hans-Peter Bartels au convenit asupra faptului că este necesară continuarea schimbului de informații legate de modul în care parlamentarii contribuie la asigurarea respectării drepturilor și libertăților persoanelor.
Participarea delegației Senatului României la Conferința interparlamentară pentru Politica Externă și de Securitate Comună și Politica de Securitate și Apărare Comună (PESC/PSAC)/11-12 octombrie 2018
Senatul României a fost reprezentat de Cristian-Sorin Dumitrescu, președintele Comisiei pentru politică externă, senatorul Mihnea-Cosmin Costoiu, membru al comisiei și senatorul Tit-Liviu Brăiloiu, președintele Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională.
Conferința s-a bucurat de prezența unor reprezentanți de seamă ai Parlamentului European, precum David McAllister, președinte al Comisiei pentru Politică Externă din Parlamentul European și Ioan Mircea Pașcu, Vicepreședinte al Parlamentului European și de intervenția prin videoconferință a Federicăi Mogherini, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate și Vicepreședinte al Comisiei Europene.
Principalele teme de dezbatere au fost prioritățile și strategiile UE în domeniul Politicii Externe și de Securitate Comună și în domeniul Politicii de Securitate și Apărare Comună. De asemenea, s-a discutat despre securitatea, migrația și controlul granițelor externe, despre viitorul acordului nuclear cu Iranul după retragerea SUA și despre facilitarea mobilității militare în UE în cadrul PESCO. OSCE, din perspectiva de actor cheie în dialogul est-vest, contribuția europeană la îmbunătățirea situației politice și umanitare din Siria, precum și perspectiva europeană a țărilor din Balcanii de Vest au constituit subiecte consistente de dezbatere, alături de cele menționate anterior.
În cadrul conferinței, șeful delegației, senatorul Cristian-Sorin Dumitrescu a salutat introducerea, de către Președinția austriacă, pe agenda acestei conferințe a unor subiecte de maximă actualitate. Domnia sa a subliniat faptul că România, ca stat balcanic, a susținut și a promovat perspectiva europeană a statelor din Balcanii de Vest, deoarece politica de extindere reprezintă forța motrice necesară consolidării democrației în regiune. În acest sens, domnul senator a precizat faptul că această tematică va fi abordată și în timpul viitoarei noastre Președinții a Consiliului UE, din primul semestru al anului 2019.
De asemenea, senatorul Mihnea-Cosmin Costoiu a subliniat importanța înțelegerii situației fiecărui stat din regiune, a cunoașterii istoriei regiunii. În același timp, a precizat faptul că este necesară sprijinirea acestora fără condiționări inutile, în așa fel încât să nu ratăm momentul.
În finalul reuniunii a fost adoptată o declarație semnată de Andreas Schieder, președintele Comisiei pentru Politică Externă a Consiliul Național al Austriei, Reinhard Eugen Bösch, președintele Comisiei pentru Apărare a Consiliului Național al Austriei și David McAllister, președintele Comisiei pentru Politică Externă a Parlamentului European. Declarația a fost una echilibrată și inovatoare, deschizând noi perspective de politică externă și de securitate și apărare pentru statele membre.
La finalul conferinței, senatorul Cristian-Sorin Dumitrescu, în calitate de șef al delegației, i-a revenit sarcina de a lansa invitația către toți participanții, președinți ai comisiilor de politică externă și apărare din țările membre ale UE și membrii ai Parlamentului European, de a participa la următoarea conferință în acest format, organizată la București, în perioada 7-8 martie anul viitor, sub egida dimensiunii parlamentare a Președinției române a Consiliului UE.
Vizita de lucru în Republica Franceză a delegației Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii S.R.I.
Programul a inclus întrevederi cu senatorul Philippe Dallier, vicepreședintele Senatului francez, cu Francis Delon, președintele Comisiei naționale de control al tehnicilor de informații, precum și cu deputatul Yael Braun-Pivet, președintele Delegației comune privind serviciile de informații din Parlamentul francez.
Discuțiile au vizat, cu precădere, schimbul de experiență cu privire la cele mai bune practici în domeniul controlului parlamentar asupra serviciilor de informații, legislația referitoare la modul de funcționare și atribuțiile acestora, reglementările privind controlul lor, cu accent pe modificările legislative din Republica Franceză, necesare adaptării la realitățile tehnologice, precum și necesitatea actualizării legislației române în acest domeniu. A fost evidențiată importanța respectării prevederilor constituționale și legale referitoare la drepturile și libertățile persoanelor, în desfășurarea activității serviciilor în domeniul siguranței naționale.
În cadrul întrevederii cu Philippe Dallier, vicepreședintele Senatului francez, a fost subliniat stadiul excelent al relațiilor bilaterale dintre cele două state, un rol deosebit de important avându-l ritmul și frecvența contactelor parlamentare din acest an. Au fost amintite, în context, prezența președintelui Senatului Republicii Franceze, Gérard Larcher, la Primul Summit Parlamentar al Formatului București (B9), în aprilie anul acesta, la Reuniunea Asociației Senatelor din Europa, în luna iunie, precum și importanța vizitelor oficiale în România a celor două grupuri de prietenie din Adunarea Națională și din Senat. A fost salutat debutul Sezonului România-Franța, de luna viitoare, un bun prilej de a prezenta publicului francez România de azi: o țară modernă, profund europeană, îndreptată spre viitorul comun.
Totodată, partea română a subliniat importanța sprijinului Republicii Franceze în vederea aderării României la spațiul Schenghen, în contextul îndeplinirii de către țara noastră a tuturor cerințelor tehnice în acest sens.
„Născută la 19 septembrie 1968, în Sibiul încărcat de istorie și aureolat de remarcabile personalități culturale intrate în panteonul național dar și european, poeta și-a început și desăvârșit educația școlară în burgul faimos de pe malurile Cibinului.” Trăiește în Bârlad și aparține… poeziei:
„În programul de guvernare PSD-ALDE, la capitolul Cercetare-dezvoltare-inovare (CDI), este stipulat faptul că bugetul alocat cercetării va crește cu aproximativ 30% anual. Mai este prevăzut și faptul că se va asigura o distribuție bugetară echilibrată pentru susținerea cercetării aplicative și inovării, a cercetării fundamentale și de frontieră, cu accent pe domeniile de specializare inteligentă/cu potențial de creștere.
De asemenea, la subcapitolul Creșterea vizibilității activităților științifice sunt enumerate mai multe măsuri printre care organizarea unor expoziții științifice „CONCEPUT ÎN ROMÂNIA“; realizarea unui program în parteneriat cu Ministerul de Externe, denumit „Diplomație prin cercetare“. În plus, a fost anunțată crearea unor baze de date publice, în vederea creșterii impactului activităților desfășurate în domeniul CDI, în baza acordurilor cu organismele internaționale la care România este parte“, a declarat parlamentarul ieşean.
În acest context, deputatul PNL Dumitru Oprea a solicitat date concrete privind numărul expoziţiilor „CONCEPUT ÎN ROMÂNIA“, costurile şi rezultatele acestor acțiuni. S-au cerut informații despre stadiul în care se află programul „Diplomație prin cercetare“, numărul proiectelor românești prezentate în cadrul acelor manifestări, numărul parteneriatelor internaționale CDI încheiate până în prezent, dar bazele de date publice create şi modul în care pot fi accesate.
Siguranţa la incendiu a clădirilor devine o temă tot mai importantă la nivel european, mai ales după incendiul din Turnul Grenfell, Londra.
Comisia Europeană a creat Platforma de Schimb de Informaţii pentru Foc și pentru prima dată, o directivă europeană, include cerinţe despre siguranța la incendiu a clădirilor.
Directiva promovează eficiența energetică a clădirilor și va încurajarenovarea acestora. Creşte eficienţa energetică dar poate creşte şi riscul de incendii. Suntem pregătiţi să facem faţă.
În UE au loc 5000 de incendii zilnic!
Clădirile reprezintă 40% din consumul de energie total din Europa, iar parcul imobiliar, care este responsabil pentru aproximativ 36 % din totalul emisiilor de CO2 din Uniune.
În România, majoritatea clădirilor nu au certificat de siguranță la incendiu!
De asemenea, normativul tehnic privind siguranța la incendiu a clădirilor e vechi de aproape 20 de ani.
De ce este nevoie astăzi să abordăm siguranța împotriva incendiilor clădirilor?
Pentru că modul nostru de viață s-a schimbat. Societatea se schimbă, tehnologia se schimbă, nevoile noastre se schimbă.
Aceasta înseamnă că și casele noastre și clădirile de birouri, școlile, salile de concerte, pub-urile etc, se schimbă:
– Trăim și muncim în clădiri din ce în ce mai înalte
– Folosim noi produse și metode de construcție atât pentru casă cât ți pentru birouri, școli, gradiițe, săli de sport, stadioane, săli de concerte
În consecință, comportamentul focului se schimbă. În 1950, o cameră era cuprinsă de flăcări în 25 de minute. Acum e nevoie doar de 3 minute.
Știm că natura clădirilor se schimbă: industria construcțiilor dezvoltă noi soluții inovatoare pe care regulamentul și regimurile de testare existente nu le-au depășit.
În cele din urmă a crescut nivelul de izolație, afectând, de asemenea, siguranța la foc.
Modificăm drastic modul în care construim și totuși regulamentele nu sunt actualizate periodic pentru a reflecta aceste schimbări.
La acest eveniment vor participa: reprezentanțI ai MDRAP, MAI, ISU, experți în domeniul incendiilor, pompieri, asociații europene dar şi din Romania, companii internaționale din diferite sectoare precum: dezvoltatorii imobiliari, producătorii de materiale, camere decomerț și ambasade, ONG-uri și asociații de proprietar, reprezentanți Parlamentului, arhitecți, investitori, asigurători, bănci, avocați și reprezentanți ai mass-mediei.
Lectorii invitați sunt:
Paul STĂNESCU, Vice Prim-Ministru și Ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice
Raed ARAFAT – Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă
General de brigadă Dan-Paul IAMANDI – Inspector general, IGSU
Reprezentant Fire Safe Europe
Reprezentant producător materiale
Dorin BEU – Conferențiar, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, președinte Romanian Green Building Council
Iulian IANCU – Președinte, Comisia pentru industrii şi servicii, Camera Deputaților
Daniel Cătălin ZAMFIR – Președinte, Comisia economică, industrii şi servicii, Senatul României
Reprezentanți ai unor companii de arhitectură și ai unor dezvoltatori
Conferința PRIA Fire Safety for Buildings face parte din seria de conferințe PRIAevents – conferințe ce aduc în atenție, de fiecare dată, cele mai importante și mai actuale teme de dezbatere din fiecare domeniu și beneficiază de o prezență mare a participanților și a mass – mediei. Cu o experienţă de peste 12 ani în organizarea evenimentelor premium, echipa PRIAevents este recunscută pentru pentru organizarea evenimentelor de top din cele mai reprezentative sectoare ale economiei.
Doc Est are drept co-organizatori Primăria Municipiului Iaşi, Centrul Cultural German, Institutul Francez din Iaşi şi British Council.
În pregătirea festivalului, în perioada 23 octombrie-5 noiembrie 2018, la Institutul Francez din Iaşi are loc un workshop de film documentar coordonat de regizorul Dragoş Zămosteanu, în care participanţii învăţă tehnicile filmului documentar şi realizează, în echipă, un film marca DocEst, având ca temă Centenarul Marii Uniri. Întâlnirile se desfășoară sub forma unui laborator de creație, având drept scop cultivarea unui tip de privire „cinematografică” asupra realității imediate.
Pe parcursul a două săptămâni, se desfășoară cinci întâlniri cu două grupe de cursanți, în intervalul orar 16:00-18:00. La fiecare întâlnire, sunt proiectate și analizate fragmente din filme documentare. Până la finalul celor două săptămâni, cursanții realizează scurte documentare, montate ulterior într-un documentar de lung metraj/proiectat în cadrul Festivalului de Film Documentar DocEst 2018.
Documentarul realizat în cadrul ediţiei 2017 a atras un public numeros în seara de gală a festivalului, când elevii şi studenţii participanţi, alături de Dragoş Zămosteanu, au vorbit despre experienţa DocEst şi au intrat în dialog cu cei prezenţi.
Cei care doresc să ia parte la sesiunile de workshop trebuie să trimită un e-mail cu titlul „Workshop DocEst”, care să conţină o scrisoare de motivaţie şi o scurtă prezentare personală la adresele programm@kulturzentrum-iasi.ro şi equipe.iasi@institutfrancais.ro, până la data de 21 octombrie 2018. Înscrierile sen fac în limita locurilor disponibile.
Cursanții trebuie să dispună fie de o cameră video, fie de un aparat de fotografiat care poate filma, fie de un telefon mobil cu cameră video HD.
Structura workshop-ului:
Istoria filmului documentar. Scenariul în filmul documentar. Filmul documentar și filmul de ficțiune (2 ore)
Discutarea temei pentru filmul de la finalul workshopului. Reportaj și documentar. Programe de editare video (2 ore)
Tipuri de reportaj. Tipuri de documentar. Filmul observațional. Încadraturi și mișcări de aparat. Motivațiile mișcărilor de aparat (2 ore)
Regulile narațiunii cinematografice: regia și montajul. (2 ore)
Evenimentul s-a dovedit a fi piatra de referință în privința recunoașterii, creării și legiferării aspectelor vitale privitoare la sănătatea mintală a angajaților români. Astfel, Fundația Estuar și-a încununat cu succes cei 25 de ani de activitate în România, în îndeplinirea misiunii sale de a oferi opțiuni sociale și alternative adulților cu probleme de sănătate mintală, pentru reintegrarea lor în comunitatea românească.
Sănătatea mintală a angajaților din România, indiferent de sectorul în care aceștia activează, fie el public sau privat, reprezintă nu doar un subiect tabu și relativ greu de înțeles, ci mai ales o chestiune tratată secundar din punct de vedere legislativ.
Beneficiind de participarea și expertiza specialiștilor internaționali și români, reprezentanți și decidenți ai sectoarelor și domeniilor-cheie direct implicate în această problematică, conferința a abordat aspecte precum cele legislative specifice, de creare și promovare a drepturilor angajaților și a sănătații lor mintale prin strategii și programe bine definite și puse în practică, aspecte de identificare, prevenție și tratare a bolilor și tulburărilor mintale, aducându-se astfel în discuție cele mai delicate și importante nevoi și pericole ce privesc în prezent sănătatea mintală a angajatului.
Ca urmare a acestui eveniment, specialiștii, împreună cu decidenții politici prezenți, au conchis asupra următoarelor:
Sindromul Italia este un fenomen medico-social ce afectează femeile care lucrează ca „badante” în Italia și familiile acestora. Astfel, 3 din 5 îngrijitoare au suferit la un moment dat în viață de acest sindrom, caracterizat de stres psihologic permanent.
Societatea românească are nevoie de acțiuni continue și urgente de promovare și prevenție a sănătății mintale la locul de muncă, concretizate legislativ și aplicate în orice aspect lucrativ.
Este nevoie de suport psiho-social pentru persoanele angajate, în vederea ameliorării problemelor legate de sindromul burnout, precum și de un statut și de măsuri recunoscute oficial din punct de vedere medical și legal.
Acordarea de suport micilor companii pentru dezvoltarea de programe de promovare a activităților de sprijin al unei vieți sănătoase la locul de muncă conduce la prevenirea, ameliorarea și rezolvarea problemelor de sănătate mintală.
Acordarea de subvenții pentru investiții în programe de sănătate mintală la locul de muncă diminuează în mod considerabil costurile financiare legate de absenteism și concedii medicale.
Este nevoie de sprijin permanent din partea sistemului național de sănătate publică, prin intermediul Ministerul Sănătății.
Există o nevoie profundă și urgentă pentru reglementarea la nivel național și local a sănătății mintale la locul de muncă.
Necesitatea sprijinului pentru angajații care lucrează pe cont propriu.
Necesitatea dezvoltării sprijinului online, telefonic și față în față pentru angajați.
Necesitatea dezvoltării de parteneriate public-private pentru o mai bună sănătate mintală la locul de muncă.
Folosirea tehnologiilor moderne pentru optimizarea sănătății mintale la locul de muncă.
Nu în ultimul rând, la manifestarea dorinței specialiștilor și a decidenților politici:
transformarea acestui eveniment într-unul regulat (n. n. – se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere)/ care să participe, activ, la crearea, dezvoltarea și implementarea celor de mai sus, precum și la monitorizarea și raportarea continuă a efectelor acestora asupra stării sănătății mintale a angajaților români…
Salvați Copiii și Investimental lansează „Investiție în educație”, campania care propune mediului de business cea mai valoroasă investiție: educația copiilor
Noul an școlar începe într-un context dificil pentru educația din România: 425.000 de copii cu vârste între 7 și 17 ani sunt în afara...
Președintele Senatului a subliniat faptul că România va exercita președinția Consiliului UE într-un context complex, marcat de multiple provocări care au un impact deopotrivă asupra vieții cetățenilor și a guvernelor. Înaltul demnitar român a apreciat sprijinul oferit de instituțiile europene, inclusiv din partea Comisiei, atât în etapa de pregătire, pentru asigurarea condiţiilor necesare preluării în cele mai bune condiţii de către România a mandatului Preşedinţiei Consiliului UE, cât şi în etapa efectivă de exercitare a mandatului.
Călin Popescu-Tăriceanu a evidențiat că motto-ul Președinției României la Consiliul UE este „Coeziunea – o valoare comună europeană” și că, pe durata deținerii Preşedinţiei Consiliului UE, România va acționa – conform cutumei – ca mediator imparțial și un facilitator de consens. Discuțiile au prilejuit, de asemenea, reafirmarea, de ambele părți, a faptului că există nevoia imperioasă de unitate și cooperare între statele membre UE, precum și nevoia de mai multă coeziune economică, socială și teritorială, în litera și spiritul tratatelor UE.
La întrevedere au participat și ambasadorul Luminița Odobescu, reprezentantul permanent al României la UE, deopotrivă cu ambasadorul Mihnea Motoc, șef adjunct al Centrului European de Strategie Politică (EPSC).
Participarea senatorului Viorel Badea la cea de-a patra parte a Sesiunii ordinare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (Strasbourg, 8-12 octombrie 2018)
În expunerea sa, senatorul Badea a salutat inițiativa Președinției croate a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei (mai-octombrie 2018) de a stabili problematica protecției minorităților naționale printre principalele sale priorități. Raportorul român a reamintit că în Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale a Consiliului Europei (adoptată în 1995 și intrată în vigoare în 1998) se pleacă de la premisa că drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale ar putea fi mai bine protejate printr-un angajament comun al statelor membre în cadrul jurisdicțiilor lor naționale și prin acceptarea unei monitorizări independente și multilaterale a situației acestor persoane. Potrivit raportorului, din cele 47 de state membre ale Consiliului Europei 39 sunt parte la acest instrument juridic internațional, în timp ce 8 state (Andorra, Belgia, Franța, Grecia, Islanda, Luxemburg, Monaco și Turcia) încă nu au devenit state părți la Convenția-cadru. În acest context, proiectul de raport urmărește să examineze măsurile pe care statele respective, care, deși nu sunt parte la Convenția-cadru, le-au luat deja în privința protecției drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, obstacolele care nu permit acestor state să adere la acest instrument juridic internațional, precum și perspectivele unei posibile ratificări.
Totodată, senatorul Badea a atras atenția cu privire la manifestarea în Europa a unei tendințe din ce în ce mai accentuate de repolitizare a problematicii protecției drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale. Această tendință, în opinia sa, poate servi la apariția unei dinamici adversariale și la reactivarea unor argumente care se bazează pe protecția statului înrudit pentru a justifica intervenția, indiferent de natura sa, pe teritoriul statului de reședință de o manieră care contravine principiilor fundamentale ale dreptului internațional. În context, a menționat că în 2001, Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) a adoptat un raport privind tratamentul preferențial al minorităților naționale de către statul înrudit, stabilind că intervenția acestuia în statele de reședință nu poate depăși limitele impuse de dreptul internațional.
A mai adăugat, în expunerea sa, că adoptarea în 2016, cu valoare de recomandare, a celui de-al patrulea Comentariu tematic al Convenției-cadru privind sfera de aplicare a acesteia, a reprezentat un demers de interpretare a Convenției-cadru cu privire la beneficiarii protecției drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale și în ceea ce privește întinderea acestor drepturi. Aceste clarificări, în opinia sa, sunt de natură să ajute statele care nu sunt parte la Convenția-cadru să identifice mai lesne consecințele pe care o eventuală aderare ar putea-o avea în contextele lor naționale specifice. A mai precizat că, potrivit Comisiei consultative a Convenției-cadru, aderarea la acest instrument juridic internațional presupune aplicarea acestuia persoanelor aparținând minorităților naționale de o manieră flexibilă (articol cu articol), prin adaptarea protecției acordate la situația specifică a diferitelor minorități care fac obiectul Convenției.
În încheiere, raportorul român a menționat că este necesară continuarea unui dialog pragmatic cu statele nemembre, cu luarea în considerare a beneficiilor pe care ratificarea acestui instrument ar putea să o aducă unei mai bune respectări a drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, cât și la nivelul întregii societăți.
Prezentarea proiectului de raport a fost urmată de un schimb de vederi pe marginea acestui document cu membrii comisiei APCE. În cadrul acestei dezbateri au luat cuvântul parlamentari din Elveția, Suedia, Marea Britanie și Serbia.
Un proiect de rezoluție în baza acestui proiect de raport va fi elaborat și prezentat la reuniunea Comisiei APCE pentru egalitate și nediscriminare (Paris, 3 decembrie 2018), urmând ca proiectul de rezoluție să fie examinat și supus votului în plenul Adunării, cu ocazia primei părți a Sesiunii ordinare a APCE (Strasbourg, 21-25 ianuarie 2019).
Reuniunea a constat într-un schimb de opinii cu parlamentele naționale pe marginea acestei teme cu obiectivul de a evalua evoluțiile politice și instituționale în contextul adoptării de către Parlamentul European a unor rezoluții relevante în contextul acestei dezbateri.
La reuniune au participat, alături de reprezentanții parlamentelor naționale, comisarul european pentru justiție, consumatori și egalitate de gen, Vera Jourova, reprezentanții Președinției austriece a Consiliului Uniunii Europene, ai Consiliului Economic și Social European și ai Comitetului Regiunilor.
În discuții au fost abordate provocările curente la adresa viitorului proiectului comunitar, precum Brexit, alegerile pentru viitorul Parlament European, reducerea bugetului Uniunii, riscurile securitare, migrația, schimbările climatice și demografice, funcționarea transparentă și democratică a Uniunii.
În cadrul schimbului de vederi, senatorul Titus Corlățean a arătat că, reprezentând Senatul României, statul care va prelua Președinția Consiliului Uniunii Europene la 1 ianuarie 2019, perspectiva asupra stadiului dezbaterii privind Viitorul Europei este dublă. Pe termen scurt, aceasta este determinată de exercitarea mandatului semestrial de Președinție, iar pe termen mediu este dominată de unul dintre obiectivele Summit-ului special de la Sibiu, din 9 mai 2019, acela de a da Uniunii Europene o perspectivă pentru următorii cinci ani.
A subliniat abordarea constructivă și consensuală a României în asumarea Președinției și a responsabilității de a contribui la orientarea pozitivă a agendei europene, precizând că pentru asigurarea unui viitor comun al Europei este nevoie de voință politică, abordare echilibrată și mai ales onestitate în luarea deciziilor și în realizarea îndatoririlor în slujba cetățenilor.
În această privință, Titus Corlățean a reliefat că, mai mult decât în trecut, alegerile europene de anul viitor sunt de o importanță deosebită, implicit din perspectiva viitorului politic al proiectului european, întrucât provocările cu care acesta se confruntă sunt deosebit de complexe, iar implicațiile cu potențial diviziv încă departe de a fi complet analizate și măsurate.
În această ordine de idei, senatorul român s-a referit la consecințele ieșirii Marii Britanii din Uniune și la riscurile politice și societale ale amplificării în Europa a populismului, xenofobiei, rasismului, anti-semitismului și a discursului de incitare la ură, aspecte pe care Președinția Română a Consiliului Uniunii Europene le va aborda, la propunerea Parlamentului României, în decursul mandatului de anul viitor.
A insistat pe necesitatea unor măsuri care să prevină posibilitatea ca aceste curente să câștige teren în contextul viitorului scrutin electoral european și, mai mult, pe importanța unor eforturi conjugate în plan european și național, fundamentate pe rezultate și pe o strategie eficientă de comunicare, care să contribuie la coagularea unei majorități pro-europene puternice în viitorul Parlament European, dincolo de separările ideologice.
De asemenea, referindu-se la precondițiile asigurării rezilienței Uniunii Europene pe fondul multitudinii de factori ce o pot afecta, atât structural, cât și ca anvergură, Titus Corlățean a precizat că un aspect cheie este credibilitatea. Aceasta poate fi privită și judecată din mai multe perspective – la nivel de cetățean, state membre și în plan global – și se reflectă în modul în care Uniunea produce rezultate cu impact pozitiv imediat pentru cetățeni, în modul în care funcționează instituțional după reguli aplicabile uniform și egal pentru toții membrii sau după cum înțelege să acționeze într-un spațiu vital pentru stabilitatea și securitatea sa, vecinătatea imediată.
În concret, a pledat pentru importanța respectării și menținerii perspectivei europene pentru Republica Moldova și a arătat că obstacolele la îndeplinirea obiectivului României de aderare la Spațiul Schengen, în condițiile în care criteriile tehnice au fost îndeplinite, întreține frustrarea cetățenilor români față de inechitățile existente în Uniune.
Titus Corlățean a avertizat asupra riscurilor superficialității în abordarea temei referitoare la Viitorul Europei, făcând apel la o conștientizare mai acută a riscurilor și la o abordare mai profundă, axată pe interesele cetățenilor europeni, în analizarea și avansarea soluțiilor.
Înaltul oficial român a reliefat faptul că vizita delegaţiei parlamentare coreene are loc sub auspiciile sărbătoririi Centenarului de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, arătând că poporul român și poporul coreean au destine similare, fiind obligate de circumstanțe istorice injuste să trăiască separate de frontiere vremelnice.
De asemenea, vizita președintelui Adunării Naționale a Republcii Coreea a făcut parte din acțiunile de marcare a unui deceniu de la semnarea Declaraţiei comune privind stabilirea unui Parteneriat Strategic între România şi Republica Coreea (Seul, 8 septembrie 2008), președintele Senatului transmițând omologului său interesul părții române pentru dezvoltarea intensă a tuturor palierelor de cooperare. În acest context, domnia sa a subliniat atenția prioritară acordată parteneriatului strategic pe palierul cooperării economice, pentru ca acesta să valorifice întreg potențialul bilateral existent în acest domeniu. Totodată, a transmis interesul pentru atragerea de noi investiţii coreene, având în vedere ritmul creşterii economice și atractivitatea mediului investiţional din România dar și trendul și planurile de extindere pe noi piețe de producție ale mărcilor coreene.
Călin Popescu-Tăriceanu a exprimat satisfacția față de nivelul excelent al relației dintre forurile legislative ale celor două țări, menționând rolul și contribuția importantă în raport cu mediul de afaceri pe care o au contactele de nivel înalt pe linie parlamentară. A evocat, în acest sens, programul în România al înaltului demnitar coreean, care includea contacte cu oamenii de afaceri și o vizită la Harman International România, o companie din grupul Samsung.
În privinţa relaţiilor culturale, educaţionale şi ştiinţifice, înaltul demnitar român a arătat că România încurajează cooperarea directă între universităţi, menționând apreciativ acordarea de burse de masterat în inginerie nucleară pentru studenții români. De asemenea, a fost trecut în revistă stadiul cooperării dintre cele două state în cadrul organizațiilor internaționale, iar Președintele Senatului a prezentat succint prioritățile României pentru perioada deținerii președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene, în primul semestru al anului 2019.
Președintele Senatului a subliniat că România va acorda și în continuare o atenţie aparte consolidării Parteneriatului Strategic UE-Republica Coreea, iar referitor la situaţia din Peninsula Coreeană, a precizat că România sprijină o abordare bazată pe dialog, în vederea identificării celei mai potrivite căi pentru denuclearizarea Peninsulei.
Dacă totul a început cu meciul exasperant al sportivelor de la CSM București (grupa D a Liga Campionilor) / 28-30 cu BBM Bietigheim, vicecampioana Germaniei /, seara a sfârșit apoteotic prin victoria de excepție a câștigătoarei campionatului nostru masculin în fața grupării (mult mai titrate) Orlen Wisla Plock și, drept consecință, prin linia de clasament neverosimilă:
Missaoui, Grigoraş – portari; Descat, Bannour 7, Alouini 3, Savenco, Szasz 1, Negru 4, Şandru, Gavriloaia 2, Komogorov 1, Zulfic, Kuduz 4, Mousavi 2, Acatrinei sunt eroii serii de 14 octombrie 2018…
Wisla îl angajase, în vară, pe antrenorul Xavier Sabate (fost la Veszprem), obiectivul echipei fiind ca, în cel mai scurt timp, să încerce preluarea supremației în Polonia, în dauna celor de la Vive Kielce; oricum, se întemeiază pe o adevărată „selecționată mondială” (11 străini/jucători de echipe naționale compun lotul Wislei Plock, unul fiind românul Dan Racoțea)…
În celelalte două meciuri din etapa a V-a (din grupa dinamoviștilor) s-au înregistrat rezultatele: Wacker Thun – Ademar Leon 25-26 şi Elverum Handball – Riihimaen Cocks 28-27…
Dinamo Bucureşti a pierdut un singur meci, în faza grupelor, cu CB Ademar Leon (scor 28-31)…
Desigur, „miracolul” nu poate continua la nesfârșit… În următoarea etapă, campioana României joacă în deplasare, tot cu Wisla Plock, pe 3 noiembrie 2018. Potrivit regulamentului competiţiei, din grupele A şi B, superioare valoric, prima clasată se califică direct în sferturile competiţiei, iar echipele de pe locurile 2-6 ajung în optimi, unde se vor afla şi două echipe din grupele C şi D, inferioare valoric. Şase câştigătoare din optimi se vor alătura, în sferturi, câştigătoarelor grupelor A şi B, pentru cele patru locuri din semifinale…
A jucat în filme[2], i-a cunoscut pe Tom Jones și Mireille Mathieu, a cântat pentru Regina Marii Britanii și pentru regele Marocului, dar, cel mai important aspect privește recunoașterea faptului că rămâne o mare voce a muzicii populare, repertoriul ei[3] fiind fredonat și astăzi…
Nu s-a aşteptat ca „Mi-am făcut bundiță nouă”, născută întâmplător, să devină atât de iubită şi de cunoscută… În Bucovina, Angela Moldovan a văzut, în vitrina unei cooperative, o bundiţă foarte frumoasă şi s-a îndrăgostit de ea. A vrut să o cumpere, vânzătorii i-au spus că trebuie dată în lucru la un meșteșugar, a comandat-o, ardea de nerăbdare să o primească, o visa şi… pentru a trece timpul, până să intre în posesia bundiței, s-a gândit să cânte. Și-a amintit că avea multe culegeri din Bucovina, printre care o melodie cu numele „Mi-am făcut cămeşă nouă”. A schimbat „cămeşa” cu „bundiţă”, dar cunoaștea regula: nu este indicat să umbli în creaţia populară (de-a lungul anilor, intervin oameni care nu au talent, adaugă versuri de la ei, mai sunt unele care nu ar trebui interpretate; ai dreptul să piepteni, cu mare grijă, textele, dar nu să faci versuri despre viaţa ta personală). Imitaţia nu are nicio valoare, Angela Moldovan nu a imitat[4]… „Bundiţa” Angelei Moldovan, pe care a cântat-o cu atâta drag şi de care s-a bucurat aproape întreaga ei viață, a fost primită de public cu braţele deschise[5]. „Cea mai frumoasă izbândă a mea este o piesă a costumului popular (la care ţin mult). Publicul mă ştie în felul acesta şi oricât aş vrea să scap, la orice spectacol, dacă nu cânt şi «Bundiţa», nu se poate”, povestea Angela Moldovan înaintea „marii treceri” (13 octombrie 2013) …
[1] În Târgu-Mureş, după care la Timişoara şi Suceava… A absolvit un liceu din Suceava, apoi Conservatorul din Cluj (s-a înscris, mai întâi, la Facultatea de Litere). „Mă gândeam că voi ajunge profesor şi voi avea pâinea asigurată. În paralel, m-am înscris şi la Conservator. Intrasem şi în corul Operei, ca să mai câştig un ban. După un an în cor, am câştigat un concurs pentru un post de solistă şi am început să cânt în diferite spectacole. Am rămas la Operă. Între timp, m-am căsătorit cu Victor Moldovan. Era în 1952(…)” (interviu „Jurnalul naţional”). A cântat, patru ani, la Opera din Cluj, apoi a venit în Bucureşti, cooptată fiind în ansamblurile „Barbu Lăutaru” și „Ciocârlia”…
[2] „Veronica” (1972), „Veronica se întoarce” (1973), „Saltimbancii” (1981)…
[3] Repertoriul Angelei Moldovan era alcătuit, în mare măsură, din culegerile personale ale artistei, cu precădere din zona nordului Moldovei şi a Bucovinei. Melodiile „La oglindă” (pe versuri de George Coşbuc) şi „Mi-am facut bundiţă nouă” sunt cele mai cunoscute din repertoriul său, dar publicul a apreciat-o inclusiv pentru cântece populare precum „Asta-i sârba mărunţică” sau „Fata neichii”…
[4]Românii au avut și au teme generoase, valabile pentru toată societatea sufletului. Sunt reacţii ciudate în sală şi oamenii care nu au educaţie încep să admire acest soi de folclor care nu este autentic. Eu m-am străduit toată viaţa să nu imit pe nimeni, să nu fiu o a doua Măria Tănase sau Măria Lătăreţu sau mai ştiu ce modele. A fost o modă la noi asta şi poate mai este şi acum. (Angela Moldovan)
[5] Angela Moldovan a întreprins numeroase turnee prin S.U.A.; la unul dintre acestea, primea un telefon de la impresar – i-a cerut să meargă, neapărat, cu bundiţa, dar era vară şi interpreta nu mai dorea să-și complice existența; până la urmă, a purtat-o…
minutul 72: Puscaș trece de un adversar (în flanc), intră în careu și șutează sus, la colțul scurt, fără nicio șansă pentru portarul galez…
https://youtu.be/IZyZ1hqD194
7 victorii, trei meciuri terminate la egalitate… Bilanț foarte bun, calificare obținută după două decenii la un turneu final…
Din 9 (nouă) grupe preliminare, câștigătoarele merg direct la turneul final; 4 (patru) dintre echipele de pe locul 2, cu cel mai mare punctaj, vor juca meciuri de baraj, un fel de play-off; vor fi prezente 12 echipe (inclusiv țara gazdă, Italia). Competiția asigură și calificarea la Jocurile Olimpice de vară (ediția 2020)…
O partidă neașteptat de echilibrată, cu ocazii mai clare de partea lituanienilor… După un început rezonabil, „tricolorii” au condus cu 1-0, din minutul 13, atunci când Stanciu i-a pasat lui Țucudean, atacantul a trimis mingea spre Mitriță care a prelungit până la Chipciu iar acesta a înscris. Emoțiile au fost greu de suportat; în minutul 89, pe fondul evoluției deplorabile a fundașilor laterali (Manea și Bancu), a implicării fantomatice /mă refer, îndeosebi, la Anton (mijlocul terenului) și la Mitriță (în atac), Zulpa a trimis din mijlocul careului pe colțul lung și a egalat. În minutul 90+3, Maxim ne-a oferit cele trei puncte; Keșeru (cu evoluție greoaie și neinsiprată, exceptând faza invocată) a prelungit, în careu, până la Maxim, care, după o fentă remarcabilă, a trimis mingea în colțul lung…
La MUZEUL RĂZEȘILOR GĂZARI (aflat la Aniversara de 3 ani) din Satul PRĂJEȘTI, comuna MĂGIREȘTI, județul BACĂU,
a XIV-a ediție a manifestării tradiționale
„PERSONALITĂȚI ALE CULTURII ROMÂNE în DIALOG cu urmașii răzeșilor găzari”
cu tema:
ROMÂNIA la CENTENAR
BACĂUL la CENTENAR
BOJDEUCA „ION CREANGĂ” din ȚICĂU-IAȘI la CENTENAR
Invitatul de onoare – CĂTĂLIN TURLIUC, cercetător gr. I și șef de Departament la Academia Română, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”-Iași, profesor universitar la Universitatea „Al.I. Cuza” IAȘI – doctor în istorie,
conferențiază despre „România la Centenar”
Sunt lansate volumele: „BACĂUL în anii Primului Război Mondial” / de Lili ADOCHIȚEI, „POVESTEA BOJDEUCII din Țicău-Iași la CENTENAR” / de Constantin PARASCAN.
Coordonator program – ing. CÂDĂ Ionică, primarul comunei Măgirești
KineDok powered by One World Romania aduce 16 din cele mai interesante documentare din Europa Centrală si de Est. Sub forma unei experiențe care trece dincolo de pereții tradiționali ai sălii de cinema, KineDok te invită nu doar să vii să vezi un film pe un ecran mare, ci chiar să te întâlnești cu realizatorii sau protagoniștii filmelor favorite. Un proiect unic în Europa prin amploarea sa, KineDok se desfășoară, concomitent, în 7 țări partenere: Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Croația, Norvegia, Bulgaria, România/unde este coordonat de Asociația One World Romania,în strâns parteneriat cu festivalul de film. Fiecare dintre țările participante contribuie cu documentare produse în ultimii ani, care rulează apoi în sute de locații din toate cele 7 teritorii, generând o comunitate culturală impresionantă.
Sâmbătă, 13 OCTOMBRIE 2018, de la ora 12:00, sunteți invitați la sediul central al muzeului pentru a urmări producția bulgaro-finlandeză„POȘTAȘUL CUMSECADE”
CoLyam Dervent, un sat pe jumătate părăsit de la granița Bulgariei cu Turcia, a rezistat invadatorilor încă din vremea Imperiului Roman. În prezent, populația minusculă a satului ezită între generozitate și prejudecată, confruntată cu o criză europeană de proporții: refugiați sirieni încearcă sa treacă noaptea dinspre Turcia spre Europa pe ulițele Derventului. Pentru că satul se află în pragul alegerilor, refugiații devin parte a agendei electorale: cei 38 de sateni pensionari au de ales între poștașul satului, care intentionează să îi invite pe refugiați să se stabilească acolo, ca să-l repopuleze; oponentul său șomer, care dorește întoarcerea comunismului și crede că Bulgaria e numai pentru bulgari, si actuala primăriță care admite că nu prea-i pasă de nimic. Atent coregrafiat, într-un ritm ce respectă viata locului, acesta e un film urgent ce aduce în prim-plan anxietăți majore care au determinat deja decizii drastice în alte contexte electorale.
Intrare gratuită
FILMELE PROPUSE PENTRU ACEST AN
22.09.2018, Țara moartă
29.09.2018, Daliborek și lumea albă
06.10.2018, Prima împărășanie
13.10.2018,ora 12:00, POȘTAȘUL CUMSECADE
20.10.2018, ora 12:00, Tren spre maturitate
27.10.2018, ora 12:00, Varză, cartofi și alți demoni
03.11.2018, ora 12:00, Campionul din Balcani
10.11.2018, ora 12:00, Nicăieri de unde să te ascunzi
Cultura Cucuteni-Tripolie a fost una din cele mai timpurii civilizaţii din Europa, care s-a constituit cu câteva secole înainte de apariţia aşezărilor umane în Mesopotamia şi Egiptul Antic. Denumirea provine de la localităţile în preajma cărora au fost descoperite, pentru prima dată, vestigii ale acesteia (Cucuteni, din apropierea Iaşiului, şi Tripolie – localitate din Ucraina).
Cultura Cucuteni se întindea pe o suprafaţă de 350.000 kilometri pătraţi, iar pe teritoriul României era răspândită în Moldova, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei şi Basarabia. Populaţia avea o organizare protourbană, cu locuinţe mari, cu vetre interioare.
Invitatatul special: dr. Constantin Preoteasa, de la Complexul Muzeal Județean Neamț.
Vernisajul expoziției are loc sâmbătă, 13 octombrie 2018, ora 1100, la sediul Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad.
Odată cu trecerea la sezonul rece, din dorinţa de a mai adăuga câteva grade la temperatura din locuinţe, mulţi români apelează la aparate de încălzit electrice. Din păcate, „inventivitatea” unora duce la tragedii, fie că vorbim de decese cauzate de reșouri improvizate, fie de intoxicaţii în urma unor incendii provocate de scurtcircuite la instalația electrică supraîncărcată.
Aşadar, aspecte cărora nu le acordăm prea mare importanţă pot duce la incidente cu urmări catastrofale, frecvent cu urmări ireparabile atunci când este vorba despre sănătatea şi viaţa oamenilor. O abordare preventivă, bazată pe informare, prin identificarea din timp a potenţialelor cauze de producere a unor tragedii şi eliminarea acestora ne poate feri de pericole.
Specialiştii Delgaz vă recomandă respectarea unui set minimal de zece reguli pentru evitarea unor incidente cu consecinţe dramatice:
Nu folosiţi instalaţii electrice improvizate;
Nu alimentaţi mai multe receptoare de putere mare din aceeaşi priză (circuit);
Utilizaţi doar siguranţe calibrate la tabloul electric din locuinţă;
Orice modificare a instalaţiei de utilizare din gospodărie poate fi făcută doar cu avizul distribuitorului de energie şi numai de personal autorizat;
Efectuaţi verificarea periodică a instalaţiei de utilizare, cu personal autorizat;
Verificaţi periodic cordoanele de legătură ale aparatelor electrice şi înlocuiţi-le atunci când sunt uzate;
La suplimentarea receptoarelor asiguraţi-vă, prin personal autorizat, că instalaţia existentă poate prelua consumul adiţional;
Amplasaţi şi utilizaţi aparatele electrice departe de mediile umede; majoritatea accidentelor de natură electrică se produc din cauza folosirii curentului electric în apropierea sau în contact cu apa;
Instalaţi şi utilizaţi aparatura electrocasnică respectând indicaţiile producătorului din prospectul produsului;
Nu utilizaţi receptoare electrice neomologate.
Este important de ştiut că dimensionarea instalaţiilor pentru majoritatea locuinţelor nu a avut în vedere utilizarea mijloacelor electrice de încălzire/producere apă caldă sau de preparare a hranei (plite, centrale termice electrice, boilere, reşouri, radiatoare, calorifere etc.). La achiziţionarea unor receptoare electrice în plus faţă de dotarea iniţială este obligatorie verificarea instalaţiilor pentru a determina dacă acestea pot prelua în siguranţă consumul suplimentar.
Folosirea aparaturii electrocasnice poată fi făcută în condiţii de siguranţă dacă sunt respectate normele tehnice din domeniu, iar conductoarele, siguranţele, prizele etc. sunt corect dimensionate şi instalate.
Alimentarea aparatelor de încălzit prin instalaţii subdimensionate sau improvizate implică riscuri majore de producere a unor incendii, cu urmări extrem de grave asupra vieţii sau bunurilor oamenilor. Aceleaşi urmări le poate avea şi utilizarea unor receptoare electrice neomologate/artizanale sau care prezintă deficienţe funcţionale.
Instalaţiile interioare de energie electrică se află în proprietatea consumatorilor, fiind în responsabilitatea acestora să le utilizeze corect şi să dispună măsurile de verificare şi remediere a unor eventuale defecţiuni. O deficienţă aparent minoră (contactele slăbite, comutatoare, prize sau tablouri electrice uzate) poate duce la incidente cu urmări dintre cele mai grave.
Orice intervenţie asupra instalaţiilor electrice trebuie realizată doar de către specialişti autorizaţi, care oferă garanţia respectării normelor tehnice şi de siguranţă. Solicitarea serviciilor unor „meşteri de ocazie”, chiar dacă aparent presupune costuri mai mici, implică riscul executării unor lucrări defectuoase ce pot duce la incendii cu distrugerea de bunuri materiale, rănirea sau decesul unor persoane.
Adevăratele probleme ale țării, reformele cerute în educație, sănătate sau administrația publică, măsurile reale de sprijinire a mediului economic și de atragere a investițiilor străine sunt ignorate cu desăvârșire și nu mai au loc pe agenda publică. Atâta vreme cât grija pentru ziua de mâine și sentimentul de instabilitate nu vor dispărea pentru toții românii, dezbaterile vor arăta ca o perdea de fum lăsată peste România de cine știe ce consilieri de taină ai „liderului suprem“ Liviu Dragnea.
Mai mult, conducătorii vremelnici ai României merg cu declarații de război la adresa Uniunii Europene în Parlamentul European, vizând exclusiv câștiguri de imagine în plan politic intern. Suspendarea parcursului democratic al României spre un stat de drept consolidat, într-o perioadă în care Occidentul se confruntă cu mișcări politice și sociale a căror rezolvare necesită mulți ani și multă inteligență, înseamnă aruncarea cu bună știință a tuturor românilor într-o beznă.
Orice subiect poate fi dezbătut, iar punctele de vedere contradictorii sunt firești în cadrul democratic. Cu toate acestea, a pune sub semnul întrebării viitorul României în Europa, din care facem parte și pentru care a lucrat o întreagă generație de politicieni și diplomați, semnifică o întoarcere nepermisă a cursului istoriei pe care ni l-am ales după Decembrie 1989.
sub patronajul „Societății de Studii Istorice din România”
Atunci când autorităţile române erau nevoite să se refugieze în Iași, după ce Bucureştiul fusese ocupat de armata germană, orașul nostru devenea locul desfăşurării activității suveranilor României / Regele Ferdinand şi Regina Maria /, Guvernului, Parlamentului… Totodată, în Iași au fost anunţate decizii cruciale (Reforma Agrară şi Votul Universal), a fost reorganizată Armata, s-au pregătit Marile Victorii ale anului 1917, Unirea Basarabiei cu România (din primăvara anului 1918)…
Iată o alegere – din șirul de personalități, de lucruri, de fapte care se succed într-o anumită ordine…
Se născuse în 10 octombrie 1813, la Roncole, lângă Busseto, în regiunea Parma – acolo unde părinţii lui aveau un fel de han. Pe vremea când șansa i-a bătut la ușă, a dezmierdat notele muzicale, a învățat să cânte la orgă. Un negustor de lichioruri i-a descoperit calităţile şi a decis să-l angajeze, chiar să-i plătească studiile (la Milano); pentru „proasta poziţie a mâinilor la pian” și deoarece „depășise limita de vârstă pentru un student”, a fost respins de profesorii Conservatorului (acesta din urmă se numește, în zilele noastre, „Giuseppe Verdi”). Vă amintiți de Vulgata (Matei)? „Nu arunca mărgăritare în fața porcilor”. Reuşind, totuși, să se formeze pe lângă cei mai mari maeştri ai vremii, ascultând toate operele de la Scala, întors în Busseto, același comerciant (Antonio Barezzi) îi găseşte un loc în fanfara localităţii; tot el, câteva luni mai târziu, îi acordă mâna fiicei sale (Margherita – frumoasă ca o Madona de Rafael). Giuseppe se căsătorește când avea 23 de ani. Totul se înfiripă precum un dar al iubirii (micuța Virginia, la un an după căsătorie, apoi Icilio).
Viața este o casă cu multe încăperi; într-o zi, toate se pot preschimba în scrum…
Compune prima operă, Oberto, conte di San Bonifacio, pe care se hotărăşte să o prezinte directorului de la Scala.
Dar… Margherita pleacă, la vârsta de 26 de ani, din lumea îndatoririlor sociale și iubirii pământești – către una necunoscută nouă. Virginia moare atunci când trebuia să împlinească un an şi patru luni. Compozitorul, în cumpănă dacă să se prosterneze într-un templu al lacrimilor sau să considere că viața nu ți-o alegi, o trăiești, decide să deschidă uşa divei Giuseppina Streponi (frumoasă şi inteligentă, amanta lui Merelli). Directorul „Scalei” din Milano îl anunţă că, în curând, va monta Oberto, conte di San Bonifacio. Însă… Icilio moare la vârsta de un an şi patru luni… Viaţa lui Verdi se dăruiește muzicii. Opera va desemna un succes onorabil.
Spre deosebire de… Un giorno di regno, sinonim cu termenul fiasco. În pană de inspiraţie, Verdi ajunge pe punctul de a se sinucide.
Opera Nabucco, pe care i-a comandat-o directorul „Scalei” din Milano, în 1840, a făcut din Verdi un compozitor îndrăgit. Succes triumfal, datorat – în parte – și interpretării magnifice a sopranei Giuseppina Strepponi, care avea să-l însoțească până către sfârșitul vieții.
Când i-a fost adus libretul viitoarei opere, deşi încă tânăr, Verdi părea zdrobit de întâmplările vieții. În câteva luni, destinul (sau ce credem că reprezintă mersul nostru prin iluzie) i-a dictat, cu cinism, moartea soţiei și a celor doi copii. Printr-o schimbare evidentă și rapidă a înfățișării sale, pasul îi devenise greoi, gesturile bruşte, figura trasă, părul său negru şi ochii încercănaţi conturau profilul unui ţăran chinuit de griji și de întâlnirea, fatidică, cu oraşul.
Iar acum, iluzia capătase o nouă înfățișare… Aclamaţiile nu se mai sfârşeau… A doua seară, al doilea triumf, urmate de celelalte; performanță absolută şi inegalabilă: „Cariera mea a început, într-adevăr, cu Nabucco”, mărturisea Verdi câţiva ani mai târziu.
Compozitorul muncește „ca un ocnaș”, așa cum afirmase el însuși, pentru a satisface cererile diverselor teatre de operă din Italia. Între anii 1843-1850 compune 13 opere, între altele: Ernani și Macbeth.
Tot în acest timp se verifică relația sa cu Giuseppina Strepponi.
Se mută la Paris (1848). Forța lui creativă a erupt în intervalul 1851-1853, atunci când compune, una după alta, trei capodopere, cunoscute sub numele de Trilogia populară: Rigoletto, Il Trovatore și La Traviata.
Omul trecut prin atâtea clipe nefaste trăia sensibilitățile altora, știa să le prețuiască povestea… Traviata, mai exact Rose Alphonsine Plessis, care a fugit de acasă la vârsta de 13 ani, ajunsă în Paris fără bani, începând să practice prostituția (la 18 ani devenise una dintre cele mai scumpe curtezane – traviata, în italiană), l-a cunoscut pe Alexandre Dumas-fiul iar acesta s-a îndrăgostit, legătura lor găsindu-și continuarea și după căsătoria Rosei, până la moartea ei prematură (22 de ani). Alexandre Dumas-fiul a publicat romanul Dama cu camelii (la înmormântarea din Montmartre, sicriul a fost acoperit cu o mulțime de camelii, floare preferată); accentuat autobiografic, romanul a servit ca sursă de inspirație pentru libretul operei lui Giuseppe Verdi, La Traviata (singura diferență este că, în operă, personajul feminin apare sub numele de „Violetta Valery”).
Vă reamintesc o secvență care poate șterge, prin lacrimă, mâzga obișnuinței: părăsită, în pragul mizeriei, Violetta zace pe patul de suferință; doar două suflete caută să-i dea curaj, dovada faptului că prieteni sunt cei care rămân lângă tine, mai ales atunci când toți ceilalți uită sau se pregătesc să fugă…
Răsfățat cu faimă (dar conștient că aceasta nu este o plantă care creşte pe pământ sterp), Verdi se stabilește, împreună cu Giuseppina Strepponi, la proprietatea din Busseto (știți, oboseala sufletului te desparte, oarecum, de mediul social).
În 1857, pune în scenă opera Simon Boccanegra iar, în 1859, Un ballo in maschera(„Bal mascat”).
În același an, 1859, se căsătorește cu Giuseppina Strepponi.
Din 1861, Verdi ia parte și la activitatea politică în Italia. Numele lui devenise simbolul mișcării de eliberare a nordului Italiei de sub dominația austriacă, sub conducerea dinastiei de Savoia (V.E.R.D.I.=Vittorio Emanuele Re D‘ Italia=Victor Emanuel, regele Italiei). În 1874, numit senator în parlamentul italian, nu-și întrerupe activitatea muzicală; scoate la iveală La forza del destino și Messa di Requiem, celebrată în 1873, la moartea scriitorului Alessandro Manzoni. Pentru festivitățile prilejuite de deschiderea Canalului de Suez (în 1869) compune opera Aida.
În 1887, este valorizată capodopera Otello.
Iar, în 1893, la vârsta de 80 de ani, se inspiră din Shakespeare pentru a compune opera buffă Falstaff, după care se retrage pe proprietatea sa, despărțindu-se de activitatea componistică.
Giuseppina îl părăsește, prin propria-i moarte, în 1897… Chinuit de batrânețe și de singurătate (oamenii de lângă tine valorează infinit mai mult decât faima sau orice soi de himeră),
la 27 ianuarie1901Giuseppe Verdi trece la cele veșnice (Milano)
Pare-se că moartea, vorba lui Cioran, nu are sens decât la oamenii care au iubit pasionat viaţa…
Pentru Verdi, fiecare reușită a început prin decizia de a încerca. Cea mai mare glorie a dobândit-o atunci când s-a trezit doborât, dar tocmai datorită faptului că s-a ridicat după cădere…
„Câinele, spre deosebire de celelalte specii de animale domestice, a fost şi este singura specie de animal care a intrat – cu de la sine acţiune – în viaţa omului, fără a fi domesticit/fenomen ancestral petrecut de-a lungul a zeci de mii de ani, pentru ca mai apoi să se consolideze o relaţie între două specii deosebite din punct de vedere comportamental şi al inteligenţei. Câinele nu a fost domesticit de om. Câinele se afla într-o concurenţă cu omul în devenire de-a lungul vremurilor, şi realizând că de pe urma omului-vânător se poate alege cu hrană, nu a mai preferat să se afle în concurenţă cu specia umană, ci dimpotrivă, să-i fie de folos cumva, astfel încât dintr-o nouă relaţie om – câine, ambele părţi să aibă de câştigat. Şi uite aşa, omul-ancestral s-a ales cu cel mai bun semnal că se apropie de grota lui o pradă sau un prădător, semnal venit numai din partea câinelui, şi pentru un astfel de semnal câinele se alegea ca recompensă cu resturi de hrană provenite de la animalele vânate de om. Astfel, dintr-o relaţie de concurenţă în teritoriu pentru acelaşi vânat, pentru aceleaşi prăzi, se ajunge prin transformare în timp, a relaţiei de concurenţă în relaţie de comensalism (a consuma hrană din aceeaşi sursă) şi cooperare (câinele adulmecă şi ia urma, stă de pază…, iar omul vânează cu armele de pe atunci: suliţa, arcul, piatra şi praştia, capcana etc., tolerând prezenţa câinelui în arealul intrării în grota omului). Distanţa dintre câinele tolerat de om – în ancestral (paleoliticul superior/cca 25.000 î.Hr.) şi grota omului, încetul cu încetul s-a tot redus, astfel încât… omul a început să mângâie câinele ca drept recompensă, apoi chiar să-i dea un nume, apoi chiar să-i dea semne de executare, ca în final să-l admită să doarmă lângă el – omul, lângă foc şi la siguranţă de vicisitudinile vremilor. În concluzie: – este o compensare echilibrată şi echitabilă între omul ancestral şi câinele de pe atunci; – câinele ancestral asigură reuşita vânătorii şi a pazei locaţiei omului prin semnale sonore; – câinele asigură paza şi chiar apărarea lăcaşului omului; – omul îi asigură câinelui în vreme ancestrală, sursă sigură de hrană, refugiu în vremuri de restrişte şi… siguranţă în teritoriu. Aceste aspecte s-au tot desfăşurat pe parcursul a zeci de mii de ani, şi iată de ce azi, câinele nu se poate desprinde de specia umană, după cum nici specia umană nu se poate desprinde de câine. Evident rostul unei astfel de relaţii a cunoscut şi cunoaşte din ce în ce mai multe ipostaze de comunicare, iar trecerea de la perioada în care omul s-a folosit de câine (în ancestral) şi până astăzi – în epoca modernă-industrializată, lasă un spaţiu ambiguu şi nefast atât pentru specia canină… cât mai cu seamă pentru specia umană… prin desconsiderarea şi nerecunoştinţa unor astfel de relaţii” (prof. dr. Alexandru PAUL)…
***
Mi se întâmpla să scriu, câteodată, despre subiectul unui film. De fapt, am înţeles ce poate însemna dinamizarea vieţii personale şi trăirii colective, prin apel la scene şi replici care rămân întipărite în conştiinţă…
Hachi: A Dog’s Story era lansat în august 2009; în regia lui Lasse Hallström, rolul principal interpretat de Richard Gere, filmul amprentează relaţia dintre un om şi un câine (aşa le spunem prietenilor, chiar şi atunci când îi prigonim); filmările au fost făcute în Rhode Island, iar în distribuţie se numără Joan Allen şi Jason Alexander. Hachikō, cunoscut în japoneză drept chūken Hachikō („credinciosul câine Hachikō”, hachi însemnând „opt”, cifră care în scrierea niponă are forma literei V răsturnate/reprezentând poziţia sa în adăpostul de provenienţă, kō, folosit uneori ca sufix de alintare), născut în ziua de 10 noiembrie 1923 la o fermă din apropierea oraşului Ōdate (Prefectura Akita), a rămas în memoria umanităţii pentru devotamentul faţă de „stăpân”.
*
Începând din 1924, Hidesaburō Ueno, profesor la catedra de agricultură a Universităţii din Tokio, a pătruns în inima lui Hachikō, în frământarea acelor torente pe care nu le înţelegem, dar prin care cei buni (fără să fie din specia noastră) izvorăsc şi descoperă atingerea speranţei. Speranţa lui Hachikō a rămas străină de singurătate şi s-a înălţat prin alegere: îşi însoţea prietenul-om, dimineaţă de dimineaţă, la Gara Shibuya, urmând ca la întoarcerea acestuia de la serviciu să-l aştepte, în acelaşi loc din apropierea gării… pentru a se întoarcă acasă. Cei doi au continuat netulburaţi până în mai 1925, când Ueno a fost obligat de destin să renunţe la obişnuita sa călătorie cu trenul; suferise un atac cerebral la universitate… Profesorul a murit, iar gara a devenit o faţă a durerii unde prietenul-câine aşteaptă întoarcerea prietenului-om, prin mulţimea călătorilor, timp de nouă ani. Hachikō nu a trăit „bucuria” de a înşela; hărăzit altor proprietari, a evadat precum o călăuză a tainicului drum către dăinuirea frumuseţii de caracter, apărând mereu unde fusese crescut de profesorul Ueno. În cele din urmă, a înţeles că prietenul-om nu mai locuia acolo. Şi-a pecetluit gândul şi a îndreptat privirea asupra trenurilor; alţi oameni decât profesorul (deci, simpli călători) i-au adus alimente şi l-au hrănit pe durata aşteptării.
Ritualul lui Hachikō preamărea ceva mai mult decât un loc fix sau clipa (repetată) în care trenul sosea în gara Shibuya: prietenia şi devotamentul erau punctele sale cardinale… A primit gajul călătoriei secrete pentru a face secretă şi întâlnirea cu Hidesaburō Ueno… În ziua de 8 martie 1935, trupul lui Hachikō a fost găsit pe o stradă din Shibuya; potrivit cine-verité-lui frust, inima îi era infectată cu viermi filiformi iar în stomac s-au găsit beţişoare yakitori (în care se pun frigăruile). Aşa ne place să ne uităm în oglinzi opace, astfel se manifestă dorinţa noastră de anatomie, găsind în banal… miracolul. Bine că Hachikō a primit un „da” cu cărţile pe faţă, nu neapărat din perspectiva tabloului pictat cu gesturile izolate şi fixe ale obişnuitului.
Corpul împăiat şi zgarda sunt păstrate la Muzeul Naţional de Ştiinţe al Japoniei din Ueno, Tokio.
În aprilie 1934, o statuie de bronz a fost ridicată în onoarea celui care a triumfat printre toate zig-zag-urile cu durată feroviară. „Desigur”, statuia din faţa Gării Shibuya a fost „reciclată” pentru „eforturile” din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar Societatea pentru Refacerea Statuii Hachikō l-a însărcinat pe Takeshi Ando, fiul artistului original, cu ridicarea noului model. Statuia a fost finalizată în august 1948 şi reprezintă astăzi un loc popular de întâlnire; este poziţionată în apropierea „Hachikō-guchi” („Ieşirea Hachikō”), una dintre cele cinci căi de acces către Gara Shibuya. O statuie asemănătoare se găseşte în faţa gării din Ōdate/ mijlocul unui culoar ce scormoneşte mijlocul unui peron de la mijlocul unei clipe; încă una a fost ridicată în 2004, pe un piedestal din piatră în faţa Muzeului „Câinelui Akita” din Ōdate. În fiecare an, pe 8 aprilie, devotamentul lui Hachikō este onorat printr-o ceremonie de comemorare la Gara Shibuya din Tokio.
Chiar în timpul vieţii (şi aşteptării sale) Hachikō i-a forţat pe unii oameni să-şi măsoare slăbiciunea, să-şi înfrunte zilele de minciună şi să-şi vindece raţiunea, chiar emoţiile. În 1925, un student al profesorului Ueno a văzut câinele în Gara Shibuya şi l-a urmărit până la casa lui Kikuzaboro Kobayashi (fostul grădinar al lui Ueno) unde a căpătat informaţii despre istoria vieţii lui Hachikō. La scurt timp după întâlnire, fostul student a publicat un recensământ documentat al rasei Akita din Japonia. Din cercetările sale rezultă faptul că existau numai 30 de exemplare de rasă pură, printre acestea aflându-se şi Hachikō din Gara Shibuya. Studentul l-a vizitat, frecvent, pe Hachikō, publicând, de-a lungul anilor, o serie de note şi comentarii. În 1932, unul dintre cele mai mari ziare din Tokio a destrămat oboseala gândurilor zilnice, deseori stupide, şi a plasat câinele în centrul atenţiei publice. Hachikō a devenit, repede, o senzaţie naţională; impresia lăsată asupra societăţii japoneze era atât de mare, încât profesorii şi părinţii îl propuneau ca exemplu de urmat copiilor; cultivând spiritul loialităţii familiale, oamenii rămâneau oameni dominaţi de valorile societăţii, dar ascultau şi tumultul din rezonanţa tăcerii lui Hachikō. Un artist japonez a executat o statuie, iar dezvoltarea rasei Akita a cunoscut un avânt printre crescătorii de animale. Hachikō a devenit subiectul filmului Hachikō-Monogatari din 1987, în regia lui Seijirô Kôyama (filmul a reprezentat un succes, dar a fost şi ultimul pentru compania producătoare Shochiku Kinema Kenkyû-jo). De asemenea, Hachikō este subiectul unei cărţi pentru copii apărută în 2004, intitulată Hachikō: The True Story of a Loyal Dog sub semnătura scriitoarei Pamela S. Turner, cu ilustraţii de Yan Nascimbene. O altă carte pentru copii, o nuvelă scurtă recomandată tuturor categoriilor de vârstă intitulată Hachikō Waits, scrisă de Lesléa Newman, ilustrată de Machiyo Kodaira, a fost publicată de Henry Holt & Co. în 2004 şi de Square Fish într-un volum broşat în 2009. Hachikō este remarcabil caracterizat într-o nuvelă din 2008 The Story of Edgar Sawtelle de David Wroblewski; nuvela gravitează în jurul relaţiei dintre subiectul din titlu, familia sa şi câinele pe care aceştia îl cresc. În 1994, Culture Broadcasting Network (CBN) a refăcut şi redat sunete cu Hachikō lătrând folosindu-se o înregistrare veche deteriorată. A rezultat o campanie publicitară uriaşă; la 28 mai 1994, după 59 de ani de la încrederea prin care Hachikō şi-a reîntâlnit prietenul, milioane de ascultatori au deschis radioul ca să audă lătrînd câinele-simbol al Japoniei.
În jocul The World Ends with You, lansat în Japonia/iulie 2007 (pentru America de Nord, pe 22 aprilie 2008), statuia lui Hachikō este principalul loc de întâlnire al protagoniştilor. În NetHack (jocul original lansat în 1987) clasa Samurai începe jocul acompaniată de un căţel numit Hachi, cu referire la Hachikō. Ideea altui editorial: Atunci când vorbim despre axiologie în societatea de consum, ne referim la faptul că formula valorii include, în ecuaţia sa constitutivă, paradoxal, un autoconsum inevitabil…
*
Hachikō a „reuşit” amintindu-şi că nu are dreptul să uite. Chiar dacă a învăţat că fiinţa la care ţii cel mai mult îţi este luată prea repede, făptura lui ne apare îmbrăcată cu raze de lumină, neliniştea căutării (a aşteptării) s-a risipit atunci când şi-a întins trupul să guste împăcarea şi plăcerea desfăşurării de necuprins…
*
Am pleca din nou la drum (fie şi spre o gară)? Să schimbăm idei, să descoperim fiinţele pe care le iubim şi care ne iubesc? Lacrima ştergând mâzga obişnuinţei este primul semn că totul ne stă la îndemână…
În seara de 12 octombrie, de la ora 19:00, în primul episod al Integralei concertelor și simfoniilor de Brahms şi Schumann, inclus în stagiunea 2018-2019 a Filarmonicii „Moldova” din Iaşi, Horia Andreescu revineîn faţa publicului ieşean pentru a dirija Simfonia a III-a de Schumann. Solist: Alexander Sitkovetsky / în Concertul pentru vioară de Brahms.
Horia Andreescu declara: „Îmi face plăcere să revin la Iași și în acest sezon cu un proiect bine definit, ce cuprinde mai multe concerte reunite de ideea de a oferi atât orchestrei, cât și publicului ocazia de a parcurge în câteva luni tot ceea ce au scris Brahms și Schumann pentru orchestră și respectiv pentru un instrument solo și orchestră.” Integrala Brahms-Schumann urmează unei ambiţioase integrale Beethoven realizată, în stagiunea 2017-2018, cu aceeaşi orchestră a Filarmonicii „Moldova” din Iaşi.
Pe 1 şi 2 noiembrie, Horia Andreescu dirijează concertul Orchestrei Filarmonicii „George Enescu” de la Ateneul Român, solist Valentin Gheorghiu, în care pot fi ascultate Simfonia I de George Enescu, Andante molto espressivo de Valentin Gheorghiu şi Fantezia pentru pian, cor şi orchestră de Beethoven; pe scenă, evoluează şi Corul Filarmonicii George Enescu pregătit de Iosif Ion Prunner.
Horia Andreescu este dirijor principal al Filarmonicii „George Enescu” din București (orchestră pe care a dirijat-o, prima oară, în anul 1987). Până în 2010, pentru mai bine de 18 ani, a fost directorul artistic și dirijorul șef al Orchestrelor și Corurilor Radio România. În anii ‘80 și ‘90 a fost dirijor invitat permanent al unor importante ansambluri germane: Orchestra Radio din Berlin, Filarmonica din Dresda și Capela de Stat din Schwerin. Recunoscut mai ales pentru interpretările de referință ale capodoperelor lui Haydn, Beethoven, Berlioz sau Bartók și pentru relația privilegiată pe care o are cu superstarurile artei interpretative, Horia Andreescu este, în același timp, un remarcabil promotor al muzicii noi și al tinerelor talente. Este frecvent invitat să participe la jurizarea unor competiții internaționale, iar prin activitatea sa de profesor asociat al Universității Naționale de Muzică din București contribuie esențial la creșterea noilor generații de instrumentiști și dirijori. De-a lungul timpului, a dirijat ansambluri de excepție precum Orchestra Gewandhaus din Leipzig, Capela de Stat din Berlin, Opera Comică din Berlin, Orchestra Simfonică din Londra, Filarmonica Regală din Londra, Orchestra Națională a Rusiei, Orchestra Simfonică BBC Scotland, orchestrele simfonice din Viena, Ierusalim, Rejkjavik, Alabama și Taipei, orchestrele radio din Viena, Leipzig, Hamburg, Köln, Copenhaga, Madrid, Katowice, Sofia și Ljubljana, cele trei ansambluri ale Radioului Olandez, orchestrele filarmonice din Amsterdam, Stuttgart, Budapesta, Johannesburg și Nagoya, orchestrele de cameră din Israel și Olanda, Orchestra Arenei din Verona, Collegium Musicum Copenhaga și ansamblul Modern din Frankfurt.
Prin Festivalul organizat de Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad este adusă în atenţia cetăţenilor Bârladului această perioadă, rememorând trecerea muzicală a lui George Enescu prin urbe, în locuri încărcate de istorie, precum muzeul amintit, Casa „Eugen Bulbuc”, Grădina publică (unde el susținea, uneori, spectacole pentru răniți); ambianța muzicală bârlădeană, marcată, mai ales de formația „Armonia” întemeiată de Eugen Bulbuc, îl atrăgeau deseori pe Enescu la Bârlad. Dintr-o scrisoare, aflăm că marele muzician se gândea, cu mare nostalgie, la acest oraș și, în special, la Grădina Publică; simpatia pe care le-o purta i-a convins pe bârlădeni să-i ridice o statuie / exact în centrul grădinii /, realizată în anul 1959 de artistul plastic Ion Vlad.
În concordanţă cu evenimentele derulate în anii anteriori, instituțiile implicate (Fundația „Remember Enescu”, Muzeul „Vasile Pârvan”, Consiliul Județean Vaslui, Consiliul local și Primăria Bârlad) propun organizarea Festivalului „Pe urmele lui Enescu la Bârlad”; prin respectivul proiect, este oferit publicului bârlădean un program cultural-muzical de calitate, mijlocind cunoaşterea personalităţii lui George Enescu, atât din punct de vedere muzical, prin repertoriul ales pentru recital, cât şi prin prezentările de specialitate.
Sunt prezenți la Bârlad, în generosul spațiu de la Pavilionul expozițional „Marcel Guguianu”, nume consacrate ale muzicii clasice, din țară și Republica Moldova, deopotrivă tineri talentați aflați pe drumul consacrării.
Program
Vineri 12 octombrie 2018, ora 18:30
Pianista MĂDĂLINA DĂNILĂ si violonistul RADU ROPOTAN
George Enescu – „Balada pentru vioară și pian”
Robert Schumann – „Sonata pentru pian”, op. 14, nr. 3 în fa minor
Henryk Wieniawiski – „Poloneza pentru vioară și pian în Re major”
Johannes Brahms – „Scherzo din Sonata F.A.E. pentru vioară și pian”
Edvard Grieg – „Sonata pentru vioară și pian op. 45, nr. 3 în do minor”
*
Sâmbătă 13 octombrie 2018, ora 18:30
Soprana MARINA DOBRESCU (Rep. Moldova), acompaniată de pianista CEZARA PETRESCU
A . Mozart, Aria Ferdliliji «Come SCOGLIO…»; din opera «Cosi fan tutte»
G. Puccini, Aria lui Mini «Si mi chiamano…» din opera «La Boheme»
P.Ceaikovsky /Scrisoarea Tatiana « Я к вам пишу…» din opera «Eugen Onegin»
Enescu «Du confict en douleur»
G. Enescu «Esterne a Anne»
R. Schumann «widmung»
Rachmaninov «Molytva»(rugăciune)
S.Zlatov «Doina»
Brediceanu «Floricica de pe apa»
Grigoriu «Muzica» din opera «Valurile Dunării»
*
Duminică 14 octombrie 2018, ora 18:30
Violonistul GABRIEL CROITORU și pianistul HORIA MIHAIL
Întrevederea preşedintei Comisiei pentru afaceri europene cu deputații Françoise Dumas Eric Straumann/raportori ai Adunării Naționale Franceze pe tema industriei europene de apărare
În cadrul întrevederii, Gabriela Crețu a transmis aprecierea pentru dimensiunea relației bilaterale strategice dintre România și Franța, precum și pentru dinamica deosebită a dialogului politic atât pe plan bilateral, în cadrul Uniunii Europene, dar şi la nivel internațional. ,,Franța și România au o lungă istorie comună și sunt interesate să construiască și un viitor comun. Acest viitor este cel european. Pe lângă rezolvarea problemei inegalităților și a sistemului monetar fragil, realizarea apărării comune joacă un rol foarte important. Prin aceasta, Uniunea Europeană poate avea o voce mult mai puternică pe scena globală”.
În ceea ce privește domeniul apărării, președinta Comisiei pentru afaceri europene a afirmat că România a susţinut dezvoltarea profilului Uniunii Europene în domeniul securităţii şi apărării, inclusiv din perspectiva consolidării componentei de cooperare în domeniul industriei de apărare. Domnia sa a arătat că evoluţiile de substanţă înregistrate în ultima perioadă pe acest segment relevă existenţa unui potenţial semnificativ de cooperare care poate fi valorificat prin consensul politic al statelor membre.
Delegația franceză a apreciat, la rândul ei, bunele relații bilaterale dintre cele două state membre ale Uniunii Europene, exprimându-și interesul în dezvoltarea cooperării și pe viitor.
Fundația Română pentru Bolile Lizozomale a marcat 20 de ani de implicare pentru pacienții cu afecțiuni rare
Publicat de Nicolae Tomescu,
8 octombrie 2018, 16:41 / actualizat: 10 octombrie 2018, 12:51
Fundația Română pentru Bolile Lizozomale (FRBL), înființată în 1998 la Cluj-Napoca, a marcat 20 de ani de la înființare, printr-o serie de activități ce au avut loc în Sibiu, în perioada 5-6 octombrie și la care au participat pacienți cu boala Gaucher, lideri de opinie din domeniul medical, reprezentanți ai asociațiilor de pacienți locale și internaționale. Cu ocazia acestui eveniment, reprezentanții FRBL au marcat și Ziua Internațională Gaucher, celebrată pe 1 octombrie la nivel internațional.
Conferința „Stele RARE: Speranță și viață”, care a deschis evenimentul aniversar, a reprezentat un moment de rememorare, alături de invitați reputați din România și Europa care au fost alături de Fundație de-a lungul timpului, a activităților desfășurate de aceasta pe parcursul celor 20 de ani de existență. Totodată, au contribuit cu prezentări în cadrul acesteia specialiști ai Centrului Regional de Genetică Medicală din cadrul Spitalului Clinic de Urgența pentru Copii Cluj, precum și reprezentanți ai organizațiilor de pacienți cu boli rare din România și Europa. Printre aceștia s-au numărat Dr. Simona Bucerzan, Șef de Lucrări, Centrului Regional de Genetică Medicală din cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Cluj, Asist. Univ. Dr. Bogdan Chiș, Clinica Medicală II, Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, Dorica Dan, Președinte ANBRaRo sau Lut de Baere, Președinte BOKS – Asociația Pacienților cu Boli Metabolice din Belgia.
Bolile lizozomale cuprind mai multe afecțiuni cu transmitere genetică, precum Gaucher, Fabry, Pompe, Nieman-Pick, Mucopolizaharidozele de tip I, II, III si IV. Gaucher este cea mai răspândită dintre bolile rare în România, în prezent fiind diagnosticați 86 de pacienți.
„De 20 de ani facem tot ce este posibil pentru ca pacienții cu boli lizozomale din România să poată duce o viață normală. Din perspectiva unui pacient cu boală Gaucher, înțeleg cu ce se confruntă bolnavii cu afecțiuni rare și cât de important este să beneficieze de sprijin. Bolile lizozomale, ca orice boli genetice, nu se vindecă, dar se tratează, și, prin tratament adecvat, calitatea vieții bolnavilor se îmbunătățește considerabil. Pacientul Gaucher devine, în urma tratamentului, un om perfect integrat în societate și în familie. Ne dorim ca, prin acest eveniment, să atragem atenția asupra bolilor lizozomale și a impactului pe care acestea îl au asupra pacienților și familiilor lor și, în același timp, să reinstalăm un sentiment de apartenență în rândul membrilor noștri, cu toții pacienți, să nu se mai simtă singuri,” a declarat președintele FRBL, dr. George Sîncă.
Fundația se implică în depistarea și tratarea pacienților, dar are și rolul de a informa și a asista bolnavii și familiile lor, de a fi un suport moral pentru aceștia. În activitatea sa, FRBL beneficiază de sprijin atât din partea comunității medicale, cât și din partea asociațiilor reprezentative de pacienți, la nivel național și european. Acestora se alătură și Sanofi Genzyme, divizia de îngrijire specializată a companiei farmaceutice Sanofi, o organizație pionier în domeniul biotehnologiei și bolilor genetice rare.
„Pentru a răspunde nevoilor complexe ale persoanelor cu boli rare, am dezvoltat relații de colaborare cu numeroase asociații de pacienți, cum este și Fundația Română pentru Bolile Lizozomale. Pentru Sanofi Genzyme, angajamentul în bolile genetice rare este unul pentru toată viața. Dincolo de asigurarea disponibilității de terapii specializate, Sanofi Genzyme contribuie și la îmbunătățirea accesului la metode și servicii de diagnosticare precoce, vitale în gestionarea eficientă a bolilor rare și în îmbunătățirea calității vieții pacienților. În calitate de partener pentru sănătate, ne bucurăm să asistăm la această celebrare alături de FRBL, asociație pe care o felicităm pentru eforturi și activitatea de 20 de ani” a declarat Dr. Doina Mușetescu, director general Sanofi Genzyme, România & Moldova.
FRBL a luat ființă ca o necesitate a interacțiunii dintre pacienții cu aceleași afecțiuni, în perioada în care s-au pus bazele fundației maladia Gaucher fiind socotită o boală fără tratament. În România, primul pacient cu boală Gaucher era diagnosticat cu doar un an înainte de înființarea acesteia.
Prima întâlnire a pacienților cu boala Gaucher a fost organizată de FRBL la Cluj, în 2002, iar din 2012 aceste întâlniri au loc anual. În 2018, FRBL s-a afiliat la Alianța Națională pentru Boli Rare din România, cu care colaborează din 2013, în interesul pacienților.
Despre Fundația Română pentru Bolile Lizozomale (FRBL)
Fundația Română pentru Bolile Lizozomale a fost înființată în anul 1998 cu scopul susținerii activității de diagnostic, depistare și obținere a tratamentului pacienților cu boli lizozomale, precum și pentru informarea și asistența acestor pacienți și a familiilor lor, suport moral, colaborarea cu asociații de profil din străinătate, îndrumarea pentru evaluare medicală de specialitate și răspândirea informațiilor specifice.
Misiunea FRBL este aceea de a dezvolta și derula activități de conștientizare și de advocacy pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților cu boala Gaucher din România.
Fundația Română pentru Bolile Lizozomale este membră a Alianței Naționale pentru Boli Rare din România (ANBRaRo) și a organizației European Gaucher Association.
Lansată în urmă cu o săptămână, aplicația adresată celor care vor să se implice activ în monitorizarea și protejarea pădurilor virgine prin identificarea tăierilor ilegale și raportarea lor către autorități, a fost descărcată de aproximativ 2.300 de cetățeni. Prin intermediul aplicației Forest Guardians, utilizatorii care au comparat imagini din satelit ale pădurilor virgine, au semnalat peste 50 de cazuri de tăieri suspecte de arbori, pe care echipa Greenpeace România le va verifica în perioada următoare.
„Felicităm încă o dată societatea civilă pentru vigilența și implicarea de care a dat dovadă, monitorizând pădurile din Ținutul Secular, cele mai valorose păduri ale României. Ne bucurăm să vedem că, la doar o săptămână de la momentul lansării, peste 2.300 de cetățeni și-au dedicat timpul liber pentru a face treaba Ministerului Apelor și Pădurilor, care ar trebui să se ocupe de identificarea și protejarea acestor păduri. Ne așteptăm ca în perioada următoare numărul utilizatorilor să crească, mai ales că Forest Guardians include și funcționalitățile de raportare din teren de tăieri suspecte de arbori, precum și de verificare a transporturilor de lemn.”, declară Ciprian Gălușcă, coordonatorul campaniei de păduri și biodiversitate a Greenpeace România.
În aplicația Forest Guardians au fost încărcate 450 de imagini din satelit ale pădurilor virgine, echivalentul a aproximativ 15.000 de hectare. Fiecare imagine a fost procesată de aproximativ 30 de utilizatori. Cele 50 de cazuri de tăieri suspecte de arbori semnalate de aceștia urmează să fie verificate de echipa Greenpeace, iar în măsura în care acestea se confirmă, gardienii sunt invitați în teren, pentru investigarea cazurilor la fața locului. Imagini cu alte 50.000 de hectare de păduri vor fi adăugate în curând în aplicație.
Forest Guardians este prima aplicație pentru mobil realizată de Greenpeace România, dezvoltată cu ajutorul MReady, și este disponibilă atât în Play Store cât și în App Store.
Greenpeace este o organizație internațională independentă, prezentă în peste 55 de țări din întreaga lume, care acționează pentru a schimba atitudini și comportamente, pentru a proteja și conserva mediul înconjurător și pentru a promova pacea.
Zile de sărbătoare pentru franciscanii din Țara Sfântă (în memoria fondatorului lor). Pe 3 octombrie a avut loc, în Ierusalim, vizionarea „Transitului” Sfântului Francisc (Transitul/traducerea din latina ecleziastică: trecere) se referă la „timpul trecerii prin moarte la viață„.În ziua de sărbătoare a Sfântului Francisc, 4 octombrie, a fost celebrată Liturghia în Biserica „Sfântului Mântuitor”.
O sărbătoare, cu totul și cu totul specială, a avut loc la Biserica „Sfânta Ecaterina” din Betleem, pentru a comemora întoarcerea moaștelor Sfântului Ieronim[1]/în locul în care a trăit cea mai mare parte a vieții sale.
[1] Născut Sophronius Eusebius Hieronymus, (cca. 347, Stridon, azi Strigova, Croația – 30 septembrie 420, Betleem în Palestina), important teolog creștin, doctor al Bisericii, considerat unul dintre cei patru părinți ai Bisericii de Apus.
Țara Sfântă este reprezentată la Sinodul Episcopilor
Între 3 și 28 octombrie, episcopii și tinerii din diferite țări se întâlnesc, la Vatican, cu Papa Francisc, pentru Sinodul Episcopilor.Tema se intitulează: „Tinerii, credința și discernământul profesional„.Unul dintre participanți este Monseniorul Georges Bacouni, arhiepiscopul greco-catolic „Melkite” din Acre.
Festivalul „Abu Gosh” / cel mai important de pe scena muzicii vocale israeliene; a existat în structura sa actuală începând din 1992 (durează între trei și cinci zile) având loc de două ori pe an – de Sukot[1] și Shvuot; concertele festivalului sunt găzduite în două biserici: Biserica „Cruciato-Benedictină”, construită în secolul al XII-lea, plus „Biserica Kiryat Ye’arim”, situată la vârful dealului, cu vedere la Abu–Gosh.
[1] Din 28 septembrie până pe 1 octombrie, în timpul „Sukkot”/Suká în limba română – un fel de colibă sau cort; Sucot (în ebraică:סוכות sukót, în pronunția askenazită „súkos”, Festivalul Colibi, Sărbătoarea Corturilor sau a „Tabernacolelor”) celebrată în a 15-a zi a lunii ebraice Tișri (sfârșitul lunii septembrie până la sfârșitul lunii octombrie).
O privire contemplativă asupra lumii „Lumea este un mister plin de fericire pe care îl contemplăm cu mulțumire și laudă” / este tema meditației propusă de Oficiul de Justiție, Pace și Integritate pentru Crearea Custodiei Țării Sfinte.
franceinfo.fr.: „(…) absenţa masivă a românilor, sâmbătă, 6, şi duminică, 7 octombrie, de la referendumul vizând permanentizarea interzicerii căsătoriilor între persoane de acelaşi sex trebuie să ducă la un eşec al scrutinului. Pe fond, această consultare nu schimbă nimic, pentru că legislaţia română nu autorizează nici căsătoria şi nici uniunea civilă între persoanele de acelaşi sex”.
El Pais: „Participarea slabă anulează rezultatul şi face să răsufle uşurat Bruxelles-ul, îngrijorat de reformele justiţiei şi de corupţia din ţară. România a întors masiv spatele referendumului. Eşecul zilei este o lovitură pentru guvernul social-democrat, afectat de scandalurile de corupţie şi de cerinţele instituţiilor europene”.
BBC: „Opozanții acuză că întregul referendum a fost făcut pentru a distrage atenția de la problemele legale ale liderului partidului de guvernământ”
The Guardian: „(…)căsătoria între persoane de acelaşi sex nu este legală în România, iar criticii referendumului iniţiat de Coaliţia Pentru Familie spun că evenimentul a fost folosit de politicieni ca o distragere a atenţiei publice”.
Deutsche Welle: „(…) demersul s-a bucurat de sprijinul coaliției de guvernământ PSD-ALDE, care, printre altele, a susținut reforme controversate ale legislației judiciare, lucru ce a stârnit ample proteste de stradă”.
Associated Press: „Românii au votat pentru o modificare a constituţiei care ar face mai dificilă legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, însă referendumul riscă să nu fie validat, după ce alegătorii nu au participat în număr mare”.
The Washington Post: „(…) amendamentul era redundant, deoarece legea civilă din România interzice deja căsătoriile între persoane de acelaşi sex”.
„Nici sărăcia lucie şi nici bogăţia mare nu ascultă de raţiune.”
„Dacă faci din bani Dumnezeul tău, te vor năpăstui precum un diavol.”
Prima sa operă, poemul satiric Bal mascat, publicat sub pseudonimul „Gulliver”, persifla viaţa mondenă. A scris, apoi, comedia Dragostea în câteva măşti. În perioada 1728-1730, îşi continua studiile la Universitatea din Leiden (Olanda). Din cauza problemelor financiare, a fost nevoit să părăsească universitatea. În aceeaşi perioadă, a publicat patru piese, inclusiv una comică – Tragedia tragediilor sau viaţa şi moartea lui Tom Degeţel, cea mai populară dintre piesele sale. Primul sau succes romanesc fusese Shamela[2]. Și-a montat, de unul singur, piesa Opera galeză[3]. În anul 1736, a devenit sufletul și motorul trupei de comedianţi a „Teatrului mic” din Haymarket; punea în scenă propriile sale piese, Tasquin. Comedie satirică despre contemporaneitate, Calendar istoric. Anul 1736 ș.a. În anul 1739, Fielding edita revista „Luptătorul sau un Mercur britanic”[4], care a avut legături cu opoziţia parlamentară.
„După părerea mea, un poet are nevoie să citească foarte puţin, un critic şi mai puţin, iar omul politic cel mai puţin dintre toţi.”
În 1742 i-a apărut romanul Istoria lui Joseph Andrews şi a prietenului său Abraham Adams[5]. Peste un an, urmează Jonathan Wild[6]. A publicat și culegerea Amestecul, din care făceau parte operele sale alegorice neterminate, Călătoria în lumea cealaltă, alte poezii şugubeţe, eseuri serioase despre artă, cugetări despre caracterele şi mizeriile omeneşti, precum şi romanulIstoria vieţii şi morţii lui Jonathan Wild cel Mare.
„Celui căruia nu i s-a dat nimic, nu i se poate cere nimic.”
„Există o mare deosebire între minciuna menită să te apere pe tine şi acea menită să apere pe altcineva.”
În anul 1744, în viaţa lui s-a produs o ruptură, murindu-i soţia[7] şi fiica. Din anul 1745, Fielding a editat revista „Patriotul adevărat”. Pentru „meritele sale politice şi literare”, a fost numit judecător public la Westminster şi apoi la Middlesex – crearea poliţiei londoneze rămâne cea mai importantă realizare a lui Fielding (inclusiv ca o moștenire lăsată posterității).
„Există și un mod de a te preface că ești prefăcut.”
Anul 1749 înseamnă apariția celui mai cunoscut roman, Istoria lui Tom Jones, un copil găsit.
„Un autor ar trebui să nu se considere aidoma seniorului care dă ospăț prietenilor sau un praznic sărăcimii,
ci mai degrabă un birtaș care ține prăvălia deschisă și unde oricine trebuie să fie bine primit pentru banii săi.”
În 1751, a apărut Amelia, ultimul roman al scriitorului[8]. În iarna lui 1754, Fielding a fost nevoit să plece la tratament în Portugalia. După moartea lui, a fost publicat volumul Călătorie la Lisabona, operă caracterizată de ingeniozitate şi vivacitate, în care autorul şi-a descris ultimele săptămâni ale vieţii (a trecut la cele veșnice pe 8 octombrie 1754)…
„Totul atârnă de priceperea cu care autorul prepară bucatele.”
[1]Tatăl său, având titlu nobiliar, a servit în armată şi a demisionat (anul 1711), cu gradul de general. Până la vârsta de 12 ani, Henry Fielding a locuit la East Stower/Dorsetshire, la moşia bunicului din partea mamei (fost membru în Consiliul de Coroană)…
[2] O parodie după romanul melodramatic Pamela, al lui Samuel Richardson…
[3] În care deschide șirul criticilor acerbe la adresa prim-ministrului Walpole; acesta din urmă, reacționând ca „un om profund jignit”, i-a interzis opera, însă Fielding nu a renunţat la satira politică; comediile au dus la introducerea, conform dispoziţiei lui Walpole, a cenzurii teatrale; „Teatrul mic” din Haymarket a fost închis, drept urmare Fielding s-a „reprofilat” (a început să studieze jurisprudenţa)…
[4] Revista se opunea prim-ministrului Walpole, evitând, însă, tematica „pur politică”…
[5] Marchează, cu adevărat, debutul lui ca romancier… Prin această operă, Fielding s-a proclamat creatorul romanului comic de aventuri, asemănător cu Don Quijote al lui Cervantes…
[6] Despre celebrul hoț al epocii, pe care îl compară cu politicienii vremii, o altă „bandă de hoți”…
[7] În anul 1734, Fielding se căsătorise cu Charlotte Cradock. În adevăr, după moartea celei invocate, s-a recăsătorit…
[8] În care şi-a descris experienţa judecătorească…
#StareaEducației (INTERVIU) ”Bac Pentru Viitor”, o nouă șansă pentru adulții care vor să-și schimbe parcursul profesional. Oana Sergentu, președinte ”Asociația Învață pentru tine”: „Pentru un adult care revine la studiu după ani de pauză, dificultatea nu este doar materia, ci și recâștigarea exercițiului învățării, mai ales atunci când timpul și responsabilitățile zilnice fac procesul mult mai greu.”
Pentru unii adulți, lipsa diplomei de Bacalaureat nu înseamnă lipsă de experiență, de competențe sau de dorință de a munci, ci o limită...
#StareaEducației (INTERVIU) Festivalul de literatură pentru copii și adolescenți APOLODOR revine la Botoșani. Scriitorul Dan Lungu, director al evenimentului: ”Copiii trebuie să trăiască bucuria lecturii, să asocieze cartea cu un fapt legitim social. Chiar și cei care nu citesc se pot converti la lectură la astfel de festivaluri.”
Festivalul de Literatură pentru Copii și Adolescenți Apolodor revine la Botoșani, între 17 și 20 septembrie, cu o a doua ediție care își...
#StareaEducației (INTERVIU) Admiterea separată la liceu. Mihaela Gotcu, director Colegiul Național ”Emil Racoviță” Iași: ” Ni se dă acum o șansă să decidem în funcție de specificul nostru, e un prim pas spre o mai mare autonomie. Un examen suplimentar poate introduce criterii mai fine de selecție. O astfel de decizie trebuie însă luată după consultarea întregii comunități școlare.”
Din 2027, liceele ar putea organiza propriul concurs de admitere în clasa a IX-a, pe lângă Evaluarea Națională. Măsura, prevăzută de Legea...
#StareaEducației (INTERVIU) Iuliana Țugui, inspector pentru învățământ tehnic și profesional în cadrul ISJ Iași: ”În anul școlar 2026–2027, elevii vor urma un traseu educațional mai flexibil, care le permite să obțină o calificare după trei ani, să continue până la nivelul 4 de calificare și să susțină Bacalaureatul./ „Performanța unui liceu tehnologic nu se măsoară doar prin promovabilitatea la Bac.”/
Învățământul tehnologic din România intră, din această toamnă, într-o nouă etapă. Începând cu anul școlar 2026–2027, vechile școli...
#StareaEducației: (INTERVIU) Luciana Antoci, consilier de stat în Cancelaria Prim-Ministrului: „Succesul școlar nu se măsoară doar prin nota de la Evaluarea Națională sau Bacaluareat.”/„La fel de valoros este profesorul care reușește să ducă un elev de la nota 5 la nota 7 într-o școală vulnerabilă, precum și cel care lucrează cu elevi de performanță.”
Rezultatele examenelor naționale readuc, în fiecare vară, aceeași întrebare în spațiul public: ce înseamnă, de fapt, succesul școlar?...
#StareaEducației (INTERVIU) Bacalaureatul a confirmat o realitate care persistă de ani de zile: elevii din mediul rural pornesc cu șanse inegale. Mihaela Nabăr, director World Vision România: „Este foarte greu să aduci un copil la nota 6 la Bacalaureat dacă pornește cu mari decalaje.” Robert, absolvent promoția 2026: Fără programul ”Vreau în clasa a IX-a” nu cred că aș fi putut continua liceul.
Rezultatele finale ale Bacalaureatului din acest an aduc o veste bună pentru sistemul de educație: aproape 97.000 de candidați au promovat...
#StareaEducației (INTERVIU) Bogdan Cristescu, directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare: „Standardele naționale de evaluare îi vor spune elevului și părintelui ce știe copilul și cum poate merge mai departe. Vom începe cu adevărat să folosim evaluarea pentru învățare. Examenele cumva direcționează predarea, copiii nu învață decât ceea ce știu că se dă la examen.”
Sistemul de învățământ din România se pregătește pentru una dintre cele mai importante schimbări din ultimii ani în ceea ce privește...
#StareaEducației (INTERVIU) România, pe primul loc la Olimpiada Europeană de Geografie. Doi elevi din Iași, printre medaliați. Alexandra Aramă, medalie de aur: „Profesorul îți poate arăta resursele și strategiile, dar până la urmă totul se rezumă la muncă individuală și pasiune.”/Prof. Cornelia Fiscutean:”Noi le construim rădăcini și le creștem anvergura aripilor.”
România a obținut un rezultat excepțional la Olimpiada Europeană de Geografie, desfășurată la Varna, în Bulgaria, în perioada 27 iunie – 3...
Geniul a dus o viață boemă și a sfârșittragic (7 octombrie 1849), în mizerie, opium, alcoolism; tocmai din acest infern al existenței sale s-au născut multe dintre creațiile ce aveau să impună literaturii universalenorme de evaluare estetică necunoscute până atunci. În cei 40 de ani ai unei vieți halucinante, scriitorul a izbutit să publice multe volume de versuri, de proză, estetică și teorie literară, făcând dovada unei forțe de creație extraordinare.
Născut la Boston (19 ianuarie 1809), dintr-o familie de actori, Edgar Poe rămâne orfan de ambii părinți la vârsta de 3 ani și este adoptat de familia John Allan, un negustor înstărit din Richmond/Virginia, primind numele de Edgar Allan Poe. După studii secundare în Liverpool (Anglia) și în Richmond (S.U.A.), se înscrie (1825) la Universitatea din Virginia, pe care este nevoit să o părăsească după un an, lipsit de mijloace materiale și înglodat în datorii, în urma unei vieți extravagante, ceea ce a dus la un conflict cu tatăl său adoptiv. Poe a încercat să facă o carieră militară, dar este exclus din Academia Militară din West Point – pentru acte deliberate de indisciplină. În această perioadă publică, fără prea mult succes, primele sale poezii.
În 1833 înregistrează primul succes cu povestirea Manuscris găsit într-o sticlă (A MS. Found in a Bottle), câștigând concursul organizat de revista „Saturday Visitor din Baltimore”. Se stabilește în Baltimore; câți știu că, în 16 mai 1836, Edgar Allan Poe s-a însurat cu Virginia, verișoara sa de numai 13 ani?[1] Devine redactor principal al revistei „Southern Literary Messenger”, dar pierde postul, la scurt timp, din cauza exceselor sale bahice. Apariția nuvelei Povestea lui Arthur Gordon Pym (The Narrative of Arthur Gordon Pym) atrage atenția publicului și a criticilor, Poe devine editor asistent la revista „Burton’s Gentlemen’s Magazine”, trece, după un an, la revista „Graham’s Magazine”, unde publică numeroase articole, povestiri și eseuri, toate acestea aducându-i reputația unui critic competent și sever[2]. În 1839, apare, în două volume, un ciclu de nuvele – Povestiri ale Grotescului și Arabescului (Tales of the Grotesque and Arabesque), apreciate de public, dar fără succes material. În ianuarie 1845, publică în revista „Evening Mirror”, celebrul său poem Corbul (The Raven), care a provocat o adevărată senzație. Îmbolnăvirea și moartea soției sale, în 1847, îl împing, abisal, către abuzul alcoolic; Poe are o viață dezordonată, care îi precipită ruina fizică și spirituală. Hotărât să se recăsătorească, îmbibat cu opium și alcool, a plecat să-și aducă fosta soacră la nuntă, dar nu a mai ajuns la destinație. După o dispariție de câteva zile, în ziua de 3 octombrie 1849 este găsit pe un trotuar în orașul Baltimore, în stare de confuzie mintală. Moare patru zile mai târziu, într-un spital din Baltimore, la 7 octombrie 1849; cauza morții, precum într-o poveste de suspans marca E. A. Poe, a fost rabia (turbare).
Cu unele excepții, creația lirică a lui Elgar Allan Poe pare umbrită de măiestria povestirilor sale, care l-au consacrat în literatura universală. Totuși, poeme ca Annabel Lee, Corbul sau Ulalume îl consacră drept una dintre marile voci lirice ale lumii, fiind cunoscut publicului european (în special) prin traducerile în franceză ale poeților simboliști Baudelaire și Mallarmé[3]. În poemele lui Poe, metaforele deliberat eterogene, amestecul de imagini, combinația de pasiune și rațiune, frumusețea sonoră realizată prin rime neașteptate și disonanțe, toate sunt dincolo de obișnuit. Iată de ce, nu numai simbolismul, dar și mișcările artistice ulterioare au recunoscut în Poe un predecesor.
Mărturia complexă a poziției prioritare în declanșarea curentelor de înnoire a literaturii o constituie proza lui Edgar Poe. Povestirile sale Aventurile lui Gordon Pym (The Narrative of Athur Gordon Pym), Prăbușirea casei Usher (The Fall of the House of Usher), Cărăbușul de aur (The Gold Bug), Pisica neagră (The Black Cat), Butelia de Amontillado (The Cask of Amontillado) sunt câteva din povestirile lui Edgar Allan Poe; ele au forțat frontierele imaginarului, îmbinând teritoriile vieții și ale morții într-o sinteză provocatoare, o viziune ce dă valoare simbolică câtorva proiecții maladive ale lumii reale. Mișcarea literară „Junimea”, condusă de Titu Maiorescu, îi descoperă proza[4], îl traduce din limba franceză (în care devenise accesibil prin Charles Baudelaire însuși); această descoperire va avea un impact incredibil asupra apariției literaturii noastre fantastice. Între altele, Poe este creatorul primului detectivdin istoria literaturii universale, Andre Dupin, eroul unui ciclu de povestiri – printre care Crimele din strada morgii și Scrisoarea pierdută[5]. Volumul Prăbușirea casei Usher, dar, mai ales, Masca Morții Roșii sau Puțul și pendula, combină atmosfera gotică cu elementele horror și au avut o puternică influență atât în proza romantică cât și în cea simbolistă…
[1] Aflăm, nu neapărat în fiecare zi, cum în România secolului XXI, fetițe de 7-8 ani /aparținând etniei rrome/, sunt logodite cu băieți pe care, de cele mai multe ori, nici nu apucă să îi cunoască; sunt promise de părinții care se tocmesc cu viitorii cuscri, stabilesc zestrea și condițiile în care își dau fetele…
În istoria omenirii, instituția căsătoriei a fost privită fie ca instrument strategic pentru stabilirea unor legături diplomatice și comerciale, fie în jurul unei perspective în care ceremonia sacră presupunea o experiență spirituală marcată de prezența lui Dumnezeu, în care erau definite scopul căsătoriei și forma, fie într-un context în care a apărut liberalizarea divorțului, începutul implicării statului în chestiunea căsătoriei, oficializarea căsătoriilor civile non-religioase, îndepărtarea de viziunea tradițională a căsătoriei (ca un eveniment aranjat de familie, în vederea obținerii unor avantaj), decuplarea celor două noțiuni – căsătorie și procreare, punerea la punct a discriminării față de cuplurile de același sex (acordând aceleași drepturi și responsabilități precum celor aparținând cuplurilor căsătorite)…
Astăzi, căsătoria pare asociată cu un cuplu de îndrăgostiți care-și jură dragoste veșnică, dispuși să înfrunte orice opoziție (imaginea are origini relativ recente). Dar, în antichitate, căsătoria reprezenta – în principal – o alianță strategică, aranjată, între două familii, în legătură cu care tinerii nu aveau, de regulă, prea multe de spus. Deseori, alianțele se realizau chiar în interiorul aceleiași familii. Potrivit Bibliei, Isaac și Iacob s-au căsătorit cu verișoare de-ale lor, iar Avraam s-a căsătorit cu sora lui vitregă. Căsătoria între veri rămâne un element obișnuit în întreaga lume, în special în Orientul Apropiat.
De fapt, potrivit lui Robin Fox, profesor de antropologie la Universitatea Rutgers, probabil că 80% dintre toate căsătoriile din istorie ar fi fost între veri de gradul doi sau rude chiar mai apropiate…
[2] Publicațiile de critică literară ale lui Edgar Allan Poe se caracterizează printr-o profundă cunoaștere a literaturii, prin sarcasm, simț ascuțit în receptarea adevăratelor valori creative. Scrierile sale teoretice, în special concepția asupra stilului de nuvele scurte, s-au bucurat, încă din timpul vieții, de o mare atenție și prețuire, au exercitat o influență covârșitoare asupra generațiilor ulterioare de prozatori. Prin Filosofia creației poetice (The Philosophy of Composition, 1846) sau Principiul poetic (The Poetic Principle, 1850) suntem în măsură să vorbim despre începutul teoriilor literaturii moderne.
[3] Admirabile traduceri în limba română au fost realizate de poeții Dan Botta și Emil Gulian.
[4] Au făcut-o, la rândul lor, Veronica Micle, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale…
[5] Se pare că titlul piesei lui Caragiale a fost imprumutat de la Poe…
Ridicat pe o terasă acoperită de vegetație și înconjurată de un parc în stil britanic, cu grădini-capodopere de artă, cu turle de ceramică smălțuită verde, albă, ocru (în centrul cărora se înalță turnul orologiului), tipice stilului neo-renascentist german, ilustrat de abundența de încrustații și alte elemente decorative (profil asimetric și structura lejeră) care împodobesc fațada, cu una dintre cele mai importante colecții de picturi din Europa, Castelul Peleș nu poate fi îngenuncheat la temelia unei lupte purtate pentru a destrăma urzeala veacurilor. Imaginația și vederea reaprind nestatornicul foc al neliniștii ce împrumută ideile. Am simțit elanul vechii lumi a celor 170 de camere, înșirate într-un labirint de scări și coridoare, decorate de artiști europeni, acea reunire de lucruri diferite într-o totalitate (stilul palatelor turcești și arabe nu este exclus de stilul neo-renașterii germane și italiene)…
Film conceput de Nicolae Tomescu (despre județul Prahova… include 140 de fotografii realizate în Castelul Peleș)
„România se află în preajma punctului culminant al celebrării Anului Centenar: 1 decembrie, Ziua Națională a României. Prin programul de guvernare, executivul pe care îl conduceți s-a angajat să susțină mai multe obiective de infrastructură culturală extrem de bine delimitate. Construcția unei clădiri noi pentru Opera Națională Română din Iași se numără printre acestea.
După cum știți, atât la Iași, cât și în alte orașe, operele naționale împart aceleași clădiri cu teatrele naționale, lucru ce produce neajunsuri majore atât instituțiilor culturale, cât și publicului spectator. Dacă teatrele și operele naționale ar beneficia de săli de spectacole proprii, nu folosite prin rotație, ar putea programa un număr mai mare de reprezentații, în beneficiul publicului, dar și al instituțiilor“, a declarat parlamentarul ieşean.
În acest context, deputatul PNL Dumitru Oprea a solicitat date concrete privind construirea noului sediu al Operei Naționale Române din Iași. De asemenea, este important de aflat care au fost motivele pentru care Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale nu a elaborat, până în prezent, nici un plan privind începerea lucrărilor de construcţii pentru sediile operelor naţionale, deşi proiectul reprezenta o prioritate a programului de guvernare.
Declarație de presă: „Comisia de Cultură a PNL condamnă ferm încercările de a pune pumnul în gura presei independente de către actuala coaliţie de guvernare”
Comisia de Cultură a PNL condamnă ferm încercările de a pune pumnul în gura presei independente de către actuala coaliţie de guvernare!
Comisia de Cultură, Culte și Minorități a Partidului Național Liberal susține libertatea presei din România şi consideră că aceasta reprezintă unul din drepturile câștigate în Decembrie 1989 care nu poate fi în nici un caz subiect de negociere. Dorim pe această cale să ne exprimăm consternarea față de modul în care Liviu Dragnea și PSD încearcă să pună pumnul în gură unor publicații și televiziuni precum Realitatea TV, G4Media, Newsweek România, Rise Project, HotNews, Press One sau DIGI24.
Indicatorii principali ai gradului de modernizare și libertate existente într-o societate au fost mereu autonomia și libertatea presei. Liberalismul, ca ideologie a libertății, a statuat, printre principiile sale fondatoare, libertatea de exprimare publică alături de cea a întrunirilor și a exprimării libere. Dincolo de dificultatea acceptării transpunerii în practică a unor principii precum separarea puterilor în stat și garantarea proprietății, urmașii Partidului Comunist de după 1990, infiltrați în structurile de putere ale statului român, au acceptat cu multă greutate apariția și dezvoltarea în România a presei libere. Dorința de control asupra informației și prelungirea monopolului existent în 1990 asupra principalelor canale informative au contribuit la impunerea unor piedici birocratice mari în apariția unor televiziuni și radiouri independente în anii 90, în timp ce presa scrisă a fost mereu arătată cu degetul și prezentată ca un adversar al noului regim politic. În clipa în care presa independentă nu a înțeles mesajul transmis, brațul cel lung al partidului și-a făcut simțită prezența. Atacurile asupra presei independente din timpul mineriadelor au rămas pentru mulți dintre noi o pată rușinoasă asupra istoriei noastre.
Demonstrând că nu a învățat nimic din lecțiile istoriei, PSD și „liderul suprem“ Liviu Dragnea manifestă, după preluarea guvernării în 2016, o preocupare deosebită pentru controlul societății civile și a presei libere. În condițiile în care mediul economic este tot mai mult afectat de aberațiile decise de guvernul Dragnea-Dăncilă, societatea civilă și-a desfășurat, în ultimii ani, tot mai greu, activitatea. Locul de frunte în seria amintită îl ocupă adoptarea Ordonanței 3/2017 pentru modificarea Codului Fiscal. Aceasta a avut printre efecte reducerea dramatică a numărului de societăți comerciale care beneficiind de facilități fiscale ar fi putut realiza sponsorizări pentru ONG-urile care activează în sectorul cultural. Pentru PSD nu a fost de ajuns! Vajnicii exponenți ai modelului de stat totalitar, parlamentari precum Liviu Pleșoianu au încercat în toamna anului trecut să instituie un nou control asupra activității ONG-urilor din România, fiind brusc interesați de apariția unor noi pârghii de control. Pentru un partid în a cărui viziune conceptul de Europa a devenit un moft, semnalul de alarmă venit din partea Comisiei de la Veneția, cu privire la astfel de practici, nu a avut nici o relevanță.
Disperat fiind de faptul că, în cele din urmă, nu va scăpa de problemele sale din justiție, Liviu Dragnea, asemenea liderilor comuniști, identifică adversarii săi în presa liberă din România și ordonă servitorului său din fruntea Guvernului adoptarea de urgență a unei legi cu ajutorul căreia să pună un nou căluș celor care mai cred astăzi că datoria lor este aceea de a critica puterea și opoziția deopotrivă, dar mai ales derapajele celor aflați la putere. Interesul brusc al lui Liviu Dragnea pentru transparentizarea finanțărilor și modul de cheltuire a banilor de către presa românească ascunde, de fapt, obsesia liderilor politici care nu s-au desprins încă de trecutul comunist când conducerea de partid și de stat trebuia să cunoască cele mai mici detalii din viața oricărui român.
Ca liberali, noi credem că într-un stat și așa birocratic nu mai este nevoie de o nouă legislație, existând deja destule instituții care au ca atribuții verificarea activităților economice derulate de presă. Când Liviu Dragnea vorbește despre transparența finanțărilor, ar face bine să înceapă această discuție prin explicarea surselor financiare care au stat la baza acumulării uriașei sale averi. Ultima declarație a lui Liviu Dragnea apare în spațiul public după alte numeroase atacuri la adresa unor publicații independente care, înțelegându-și misiunea, au arătat opiniei publice afacerile familiei Dragnea și modul în care și-a constituit puterea pe care o deține astăzi. Nu despre transparență este vorba ci de modul în care știe Liviu Dragnea să se raporteze la presa românească la aproape 30 de ani de la revoluție. Când probele unor controale dirijate politic de PSD asupra unor publicații independente devin publice, nu putem să nu ne exprimăm îngrijorarea cu privire la pașii pe care-i face Liviu Dragnea pentru instaurarea unui stat autoritar. Liderul maxim al PSD ar trebui să înceapă acțiunea de transparentizare a cheltuirii banului public prin exemplul instituțiilor și autorităților publice asupra cărora exercită controlul prin interpuși.
Partidul Național Liberal respinge categoric astfel de inițiative nedemocratice care au adus din nou România în atenția presei internaționale și se angajează public în blocarea oricărei încercări de control asupra presei independente. De asemenea, atragem atenția P.S.D. și lui Liviu Dragnea că, oricât de mult ar dori să scoată România din familia europeană, drumul european al acestei țări nu poate fi oprit.
Liviu Brătescu coordonator
Comisia de Cultură, Culte şi Minorităţi a PNL
În 1887, prima școală /cu predare în limba albaneză/ s-a deschis în orășelul Korça…
Algeria
Eid Al Moalim عيد المعلم (Ziua celebrării profesorului)
28 februarie
Argentina
Dia del Maestro
11 septembrie
Se sărbătorește activitatea lui Domingo Faustino Sramiento…
Australia
World Teachers’ Day
Ultima vineri din octombrie
sărbătoare fără dată fixă (exactă)…
Azerbaijan
Beynəlxalq Müəllimlər Günü
5 octombrie
Între 1965 și 1994, era stabilită în prima duminică din octombrie. Din 1994, este pe 5 octombrie / pentru a coincide cu sărbătoarea mondială a profesorului…
Bahrain
Eid Al Moalim عيد المعلم (Ziua celebrării profesorului)
28 februarie
Bhutan
Ziua profesorului
2 mai
În consens cu aniversarea nașterii celui de-al treilea rege al Bhutanului / care a introdus sistemul modern de învățământ…
Bolivia
Día del Maestro
6 iunie
Brazilia
Dia do Professor
15 octombrie
Un decret care reglementează funcționarea școlilor elementare în Brazilia. Celebrarea a dobândit popularitate în întreaga țară, astfel încât, pe 15 octombrie 1963 era desemnată, în mod oficial, Ziua Profesorilor…
Canada
Teacher’s day
5 octombrie
Nu se sărbătorește…
Chile
Día del Profesor
16 octombrie
În 10 decembrie 1945, poetul național Gabriela Mistral primea Premiul „Nobel”. Din 1977, data celebrării a fost schimbată pe 16 octombrie, pentru a marca înființarea Colegiului Profesorilor din Chile (Colegio de Profesores de Chile)…
China (Hong Kong)
教師節
10 septembrie
China
教师节
10 septembrie
Taiwan
教師節
28 septembrie
Este sărbătorită data nașterii lui Confucius…
Columbia
Día del Profesor
15 mai
Costa Rica
Día del Maestro
22 noiembrie
Croația
Dan učitelja
5 octombrie
Zi liberă, nu se țin cursuri…
Cuba
Día del Educador
22 decembrie
Nu se țin cursuri, în toate școlile se sărbătorește…
Cehia
Den učitelů
28 martie
Se sărbătorește ziua nașterii lui Comenius; se desfășoară și competiția numită Zlatý Ámos („Amosul din Aur”)…
Ecuador
13 aprilie
Egipt
Eid Al Moalim عيد المعلم (Ziua celebrării profesorului)
28 februarie
El Salvador
22 iunie
Ziua Națională
Ungaria
Pedagógus nap
Prima duminică din iunie
India
शिक्षक दिवस
Shikshak Divas
5 septembrie
Data nașterii celui de-al doilea președinte al Indiei, filozoful și academicianul Dr. Sarvepalli Radhakrishnan…
Indonezia
Hari Guru
25 noiembrie
Iran
Rooz-e Moalem روز معلم
2 mai
Comemorarea martirului (2 mai 1979) Dr. Morteza Motahari…
Irak
1 martie
Jamaica
Teachers’ Day
6 mai
În mod normal, sărbătorită pe data de 6 sau prima zi de joi din luna mai…
Iordania
Eid Al Moalim عيد المعلم (Ziua celebrării profesorului)
28 februarie
Lituania
mokytojo diena
5 octombrie
Între 1965-1994, era prima duminică din octombrie. Din 1994, 5 octombrie coincide cu sărbătoarea mondială a profesorului…
Liban
Eid Al Moalim (Ziua celebrării profesorului)
9 martie
Toate festivitățile au loc între 3-9 martie…
Libia
Eid Al Moalim عيد المعلم (Ziua celebrării profesorului)
28 februarie
Malaezia
Hari Guru
16 mai
Mexic
Día del Maestro
15 mai
Republica Moldova
Ziua profesorului
5 octombrie
În perioada 1965-1994, era prima duminică din octombrie. Din 1994, este pe 5 octombrie, pentru a coincide cu sărbătoarea mondială a profesorului (stabilită de UNESCO, în 1994)…
Mongolia
Багш нарийн баярын өдөр (Ziua profesorului)
primul sfârșit de săptămână din februarie
Maroc
Eid Al Moalim عيد المعلم (Ziua celebrării profesorului)
28 februarie
Oman
Eid Al Moalim عيد المعلم (Ziua celebrării profesorului)
28 februarie
Pakistan
Teacher’s Day
5 octombrie
Panama
Día del Maestro
1 decembrie
Moartea lui Manuel José Hurtado…
Paraguay
Día del Maestro
30 aprilie
Peru
Día del Maestro
6 iulie
În timpul războiului pentru independență din Peru, Generalul Don José Francisco de San Martín a înființat prima școală (6 iulie 1822); în 1953, alt general, președintele Manuel Arturo Odría Amoretti, imprima caracter oficial (decret)…
Filipine
Teacher’s Day
5 octombrie
Prin Proclamația Prezidențială Nr. 479; 28 septembrie este sistemul de referință, în școlile chinezo-filipineze, pentru comemorarea marelui gânditor Confucius…
Polonia
Dzień Nauczyciela
14 octombrie
Aniversarea apariției Comisiei Naționale a Educației, în 14 octombrie 1473, din inițiativa regelui Stanislaw August Poniatowski…
Qatar
Eid Al Moalim عيد المعلم (Ziua celebrării profesorului)
28 februarie
România
Ziua profesorului
5 octombrie
Ziua mondială a educaţiei este sărbătorită în România, la 5 octombrie, începând cu anul 1994, pentru a se promova importanţa educaţiei. Săli de clasă supraaglomerate, pregătire neadecvată a cadrelor didactice, lipsa dezvoltării profesionale în timpul carierei: toți acești factori au un efect negativ asupra învățării, potrivit unesco.org /site-ul Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură…
Ziua Profesorului subliniază importanța și rolulul jucat de dascăli în întreaga lume, totodată responsabilitatea pe care o poartă în educarea generațiilor viitoare. Cadrele didactice bine pregătite sunt cheia dezvoltării globale durabile, iar pregătirea lor și condițiile de muncă se numără printre prioritățile UNESCO. În întreaga lume, există un deficit de cadre didactice bine pregătite. Potrivit Institutului de Statistică al UNESCO (UIS), se așteaptă ca cererea de cadre didactice să crească la 25,8 milioane…
Zona de influență a ideilor noii viziuni este una largă: de la standardele de învățare până la cele de dotare (instituții de învățământ), de la modalitățile moderne de formare continuă a profesorilor până la remunerarea adecvată a acestora; investițiile în educație costă, lipsa acestora dezvăluie consecințe catastrofale, pentru societate și pentru țară…
Rusia
День учителя
5 octombrie
În perioada 1965-1994, era prima duminică din octombrie. Din 1994, este pe 5 octombrie, pentru a coincide cu sărbătoarea mondială a profesorului (stabilită de UNESCO, în 1994)…
Arabia Saudită
Eid Al Moalim عيد المعلم ((Ziua celebrării profesorului))
din anul 1963/15 mai în Seul; din 1964 în orașul Chunju
Sri Lanka
Guru Dinaya (ගුරැ දිනය)
6 octombrie
ගුරුවරුන් සිසුන්ගේ දෙවියන් වැනිය
Spania
Día del Profesor
29 ianuarie
Siria
Eid Al Moalim عيد المعلم (Ziua celebrării profesorului)
18 martie
Tailanda
วันครู
16 ianuarie
Ziua Profesorilor s-a adoptat printr-o rezoluție de guvern/21 noiembrie 1956; Prima zi a profesorilor s-a ținut în 1957…
Tunisia
Eid Al Moalim عيد المعلم (Ziua celebrării profesorului)
28 februarie
Turcia
Öğretmenler Günü
24 noiembrie
Mustafa Kemal Atatürk, considerat „Primul Profesor”/datorită adoptării noului alfabet în Turcia (1923), odată cu proclamarea Turciei moderne/…
Emiratele Arabe Unite
Eid Al Moalim عيد المعلم (Ziua celebrării profesorului)
28 februarie
Statele Unite ale Americii
Ziua națională a profesorului este ziua de marți a primei săptămâni întregi din luna mai
Asociația Națională a Educației (NEA) descrie ziua națională a profesorului ca pe „o zi pentru a onora profesorii și dedicată recunoașterii contribuțiilor de durată pe care le fac în viața noastră”; NEA oferă o istorie a zilei naționale a profesorului…
Din 7 septembrie 1976, Massauchusetts a stabilit 11 septembrie ca fiind Ziua profesorului (astăzi, în respectivul stat american contează prima duminică din iunie)…
Uzbekistan
Oʻqituvchilar Kuni
1 octombrie
Vietnam
Ngày nhà giáo Việt Nam (Ziua educatorului vietnamez)
20 noiembrie
Yemen
Eid Al Moalim عيد المعلم (Ziua celebrării profesorului)
28 februarie
În România anului 2018, orele de curs pot fi înlocuite cu manifestări festive dedicate zilei sărbătorite la nivel mondial. Conform structurii anului şcolar, „unităţile de învăţământ şi inspectoratele şcolare judeţene accentuează, prin manifestări specifice, conform planificărilor existente la nivelul fiecărei şcoli, zilele de 5 octombrie (Ziua Internaţională a Educaţiei), 5 iunie (Ziua Învăţătorului) şi 1 iunie (Ziua Copilului)”…
Deputaţii din Parlamentul European au cerut României să revină asupra reformelor sistemului judiciar şi să evite măsuri care ar putea slăbi lupta împotriva corupţiei.
Dezbaterea despre statul de drept în România a avut loc în plenul Parlamentului European miercuri, 3 octombrie, cu participarea Prim Vice-preşedintelui Comisiei Europene, Frans Timmermans, Preşedinţiei Austriei a Consiliului şi Prim-ministrului României, Viorica Dăncilă. Deputaţii în Parlamentul European vor vota o rezoluţie pe această temă în sesiunea plenară din 12-15 noiembrie.
Liturghia de sărbătorire a Sfântului Francisc de Assisi / Biserica „Sfântului Mântuitor” din Ierusalim
*
Despre Sfântul Francisc de Assisi, Papa Benedict al XV-lea spunea: „Este imaginea lui Cristos cea mai desăvârşită din toate timpurile”; iar pentru Dante Alighieri rămâne omul „a cărui viaţă minunată mai bine s-ar cânta-n cerescul cor” (Paradisul, XI, 95).
Deşi se trăgea dintr-o familie modestă, prin dragostea lui faţă de Tatăl Creatorul şi surorile creaturi, a exercitat o influenţă extraordinară asupra vieţii religioase a creştinismului apusean, cu ecouri binefăcătoare în manifestările sociale şi artistice.
S-a născut în anul 1182, fiind primul copil al soţilor Petru şi Pica Bernardone. Petru Bernardone era un mare negustor de stofe şi deseori lipsea de acasă, obligat de interesele comerţului său la călătorii îndelungate prin diferite ţări. La întoarcerea dintr-o călătorie în Franţa, ia cunoştinţă de naşterea primului său copil, căruia la botez i s-a dat numele de Ioan. Din simpatie faţă de ţara din care tocmai se întorsese, a hotărât să-i schimbe numele în Francesco, cu înţelesul de „francez”, conform unui obicei mai vechi de a se da copilului născut în lipsa tatălui numele ţării în care acesta se afla. Francisc însuşi a îndrăgit acest nume, arătând o deosebită simpatie faţă de Franţa şi de limba franceză, de care se folosea în împrejurări solemne. În copilărie a învăţat şi limba latină, folosită la slujbele bisericeşti şi în cancelariile timpului, dar a preferat în toată viaţa limba vorbită de popor, italiana veche, şi în această limbă şi-a exprimat chemarea lui fierbinte la reînnoirea vieţii creştineşti şi a turnat versurile simple şi fermecătoare din „Cântecul Fratelui Soare”.
Datorită condiţiilor din casa părintească, precum şi temperamentului său nobil deschis, Francisc ajunge floarea tineretului din Assisi, rege al celor mai fastuoase petreceri şi vânători. Tatăl, deşi nu vedea cu ochi buni risipa făcută de fiul său, îi permitea asemenea manifestări, cu speranţa de a-l face să se ataşeze de activitatea comercială. Dar viitorul îl va dezamăgi. În timpul unei lupte dintre Assisi şi Perugia, Francisc cade prizonier şi un an de zile împarte cu mai mulţi concetăţeni viaţa aspră de prizonierat. La întoarcerea acasă se îmbolnăveşte. Recăpătându-şi sănătatea simte cum sufletul este cuprins de dezgust faţă de petrecerile şi bucuriile de mai înainte şi i se pare că va găsi adevărata mulţumire în fapte de vitejie pentru apărarea Locurilor Sfinte.
Cu acest gând se îndreaptă spre Spoleto, unde un cavaler renumit se pregătea să meargă în Cruciadă, dar pe drum, aude parcă un glas care l-a întrebat: „Francisc! ce este mai nobil: să fii în slujba stăpânului, sau în slujba servitorului său?” A înţeles că era glasul lui Cristos, care trăieşte în cei săraci şi suferinzi. Se reîntoarce la Assisi şi începe a se amesteca printre cei săraci, a vizita spitalele, a petrece multe ore în faţa unui Crucifix din bisericuţa Sf. Damian, aflată în afara oraşului Assisi. Aici se ruga astfel: „Dumnezeule Preaînalt, luminează cu lumina ta întunericul inimii mele. Dăruieşte-mi o Credinţă dreaptă, o Speranţă neclintită, o Dragoste desăvârşită”. Odată, în timpul unei rugăciuni pline de fervoare, Răstignitul de pe cruce i-a spus: „Francisc, mergi şi repară biserica mea!” Gândindu-se la starea jalnică a multor lăcaşuri sfinte, oferă o mare sumă de bani pentru refacerea lor, şi el însuşi adună materialele şi contribuie la lucrările de renovare.
Neliniştit de noul fel de viaţă al fiului său, Petru Bernardone îl cheamă pe Francisc în faţa Episcopului şi-i cere să-i înapoieze sumele de bani luate pentru a fi date altor biserici; aici are loc actul despărţirii definitive de viaţa lumească de până atunci. Sub privirile înmărmurite ale Episcopului şi ale celor care-l înconjurau, Francisc se dezbracă de haine, aşează pe ele banii şi le întinde tatălui său, spunând: „De acum voi putea zice cu adevărat: Tatăl nostru care eşti în ceruri”. Nu a fost un gest teatral, ci ruptura totală cu dragostea faţă de bunurile materiale şi logodna solemnă cu „Domniţa Sărăcie”. De acum înainte va trăi din munca braţelor sale, sau din mila inimilor darnice. Mulţi locuitori din Assisi, în primul rând tatăl şi fratele său, au considerat că şi-a pierdut minţile, în timp ce alţii, văzând bunătatea lui faţă de toţi oamenii, bucuria netulburată a inimii şi seninătatea feţei, dragostea faţă de lăcaşurile şi slujbele sfinte, au înţeles că în mijlocul lor a apărut un mare apostol al lui Cristos.
În curând, în jurul lui Francisc s-a adunat un grup de doisprezece concetăţeni din Assisi, care, urmând sfatul evanghelic şi îndemnul lui, au dăruit averile lor săracilor şi au îmbrăţişat viaţa de pocăinţă şi sărăcie propusă de el. Pentru aceştia a scris un regulament intitulat: „Regula et vita fratrum minorum”, „Regula şi viaţa fraţilor minori”, şi împreună s-au dus la Roma pentru a cere aprobarea din partea Sfântului Părintele Papa a noului mod de viaţă. Papa Inocenţiu al III-lea a refuzat să aprobe o normă de viaţă atât de severă, considerând-o peste puterile omeneşti. Se spune că peste noapte, Inocenţiu al III-lea a văzut în vis cum biserica din Lateran, „Capul şi Mama tuturor bisericilor”, era aproape să se dărâme, când un om mic de statură, îmbrăcat foarte sărăcăcios, încins cu o frânghie, a sărit din întuneric şi cu umărul a sprijinit turnul înclinat şi apoi l-a readus la locul său; privind cu atenţie, Papa a descoperit trăsăturile feţei Sărăcuţului – il Poverello – cu care vorbise în ajun. La următoarea întâlnire cu grupul „penitenţilor” din Assisi, Papa Inocenţiu al III-lea le-a dat aprobarea şi binecuvântarea sa pentru noul fel de viaţă călugărească, şi le-a permis să predice întoarcerea la adevărata trăire a Sfintei Evanghelii. Atunci a luat fiinţă „Ordinul Fraţilor Minori” sau Ordinul I franciscan. Era în vara anului 1209.
Cuvântul simplu dar înflăcărat al lui Francisc a trezit în multe suflete dorinţa de a se dărui lui Cristos, spre a-i sluji în totală sărăcie. Între acestea s-a numărat şi tânăra Clara Scifi, care în ziua de Florii a anului 1212 părăseşte castelul părintesc şi se retrage lângă bisericuţa Sf. Damian, unde în curând este urmată de alte tinere nobile şi generoase. Sub îndrumarea lui Francisc ia fiinţă al II-lea Ordin franciscan, pentru femei, ordinul călugăriţelor Clarisse, care se va răspândi foarte repede în întreaga Europă.
Pentru persoanele care nu se simţeau chemate să părăsească viaţa obişnuită în familie, Francisc întemeiază al III-lea Ordin franciscan, deschis tuturor credincioşilor dornici de o trăire mai intensă a desăvârşirii creştineşti. În rândurile acestei a treia familii franciscane vor intra bărbaţi şi femei din toate stările sociale, tineri şi bătrâni, oameni învăţaţi, precum şi neştiutori de carte, laici şi clerici.
Încă de la începutul întoarcerii sale la Dumnezeu, Francisc dorea să meargă în mijlocul necreştinilor, îndeosebi al mahomedanilor care stăpâneau Locurile Sfinte şi luau în robie pe mulţi creştini, şi să le vestească pe Cristos. După mai multe încercări nereuşite, în anul 1219 se alătură unor cruciaţi şi ajunge până la sultanul Egiptului, Melek-el-Kamel. Acesta, impresionat de măreţia ce iradia din ţinuta Sărăcuţului, îl ascultă cu interes şi respect, dar nu-i urmează cuvântul; apoi, spre uimirea spahiilor care aşteptau să mai reteze un cap de ghiaur, îl trimite cu o escortă de onoare în tabăra creştină. Francisc vizitează locurile sfinte şi vede cu durere greutăţile şi primejdiile prin care trebuiau să treacă pelerinii veniţi din depărtări să venereze Sfântul Mormânt. Întorcându-se în patrie, a intervenit la Sfântul Părinte Papa pentru acordarea indulgenţei Porţiunculei, prin care se ofereau creştinilor ce vizitau biserica „Sfânta Maria a Îngerilor” de lângă Assisi aceleaşi favoruri spirituale ca şi celor ce ar fi mers la locurile sfinte. În luna decembrie 1223, obosit şi slăbit din cauza vieţii aspre ce şi-a impus-o, Francisc se retrage la un schit din Valea Rieti, aproape de Greccio. Aici, cu ajutorul unui prieten, pregăteşte o sărbătoare a Naşterii Domnului mai puţin obişnuită. Cere să se construiască un altar în mijlocul pădurii, sub un acoperiş improvizat, lângă altar să se aducă o iesle adevărată, cu paie, pe care să fie aşezată o statuietă reprezentându-L pe Pruncul Isus; în apropiere să se afle un bou şi un măgar şi astfel Sfânta Liturghie să fie celebrată într-un cadru cât mai asemănător cu noaptea Sfântă a Naşterii Domnului. Din toate părţile au coborât spre pădurea de la Greccio credincioşi cu felinare aprinse, şi la Sfânta Liturghie de la miezul nopţii Francisc, care era diacon, a aprins în inimile tuturor o flacără de iubire faţă de Pruncul divin. Iniţiativa Sfântului Francisc s-a răspândit în toată creştinătatea, şi, sub diferite forme, apropie taina Întrupării Domnului de sufletele noastre.
De la Rietti, Francisc s-a retras în liniştea muntelui Alvernia, pentru a se pregăti de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, 14 septembrie. Aici a primit darul sfintelor stigmate, şi timp de doi ani, până la moarte, a purtat în trupul său rănile dureroase şi glorioase ale lui Isus. Între timp a început să-şi piardă vederea. La porunca superiorilor, – el încredinţase altora conducerea Ordinului întemeiat de dânsul -, s-a supus unor tratamente dureroase, care însă nu au făcut decât să-i mărească suferinţa. Pentru câteva luni este dus, la cererea lui, în grădina mănăstirii surorilor clarisse; aici compune textul şi melodia pentru „Cântecul Fratelui Soare”. Deoarece medicul i-a spus că nu mai are de trăit decât foarte puţin, a adăugat strofa: „Lăudat fii Tu, Domnul meu, de sora noastră moartea cea trupească, de care nici un om viu nu poate scăpa”. Sora moartea va veni la el în seara zilei de 3 octombrie 1226. Trupul i-a fost aşezat în bisericuţa Sf. Gheorghe din Assisi, deşi în timpul vieţii el ceruse ca rămăşiţele pământeşti să-i fie aruncate pe Colina Iadului, unde erau îngropaţi sinucigaşii şi condamnaţii. După doi ani, în 1228, Papa Grigore al IX-lea îl va ridica la cinstea sfintelor altare, iar în 1230, osemintele sale vor fi transferate în măreaţa bazilică în care se află şi astăzi, venerate de întreaga creştinătate. În anul 1939, Papa Pius al XII-lea l-a proclamat Patron principal al Italiei, numindu-l „cel mai italian dintre sfinţi şi cel mai sfânt dintre italieni”. Francisc din Assisi a dovedit prin viaţa şi operele lui că adevărata sfinţenie alimentează adevărata iubire faţă de oameni, de ţară, de natură, de tot ce-i frumos şi bun în lumea creată de Bunul Dumnezeu.
Prenumele de Francisc provine din numele purtat de tribul germanic al francilor, care în secolele V şi VI au pus stăpânire pe Galia romanizată şi au dat naştere poporului şi regatului francez. Înţelesul originar al cuvântului franceste acela de „liber, curajos, cinstit, fără ascunzişuri”, înţeles păstrat şi astăzi în multe expresii. Forma „francisc” se folosea ca adjectiv, arătând o persoană care făcea parte dintre francezi sau avea simpatie faţă de Franţa ori poporul francez; ulterior a fost folosită şi ca nume personal. Datorită renumelui Sfântului Francisc de Assisi, a devenit un prenume foarte îndrăgit, având şi femininul Francisca. Din onomastica românească veche s-a păstrat numele Frâncu, cu derivatele Frâncea, Francesa, Frangulea, Fradu, etc., toate având sensul numelui Francisc. Prin împrumut din alte limbi, se întâlnesc şi formele: Franţ, Frenţe, Renţea, Ferenţ, Franţiska cu hipocoristicele Franzi, Fanny, Zissi. În lumina vieţii minunate a Sărăcuţului din Assisi, familia numelui Francisc evocă icoana vie a celui mai curat eroism.
Sursa: „Vieţile sfinţilor„, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti
