Recital Vocal Instrumental „Preludiul Gloriei” din cadrul Festivalului Național „REMEMBER ENESCU”

Publicat de Nicolae Tomescu, 9 noiembrie 2018, 10:23

Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad organizează o nouă întâlnire, prima din această stagiune, cu membrii Fundației Culturale „Remember Enescu”, colaboratori vechi și statornici ai instituției. Profesoara Mihaela Tomescu cea care, de mulți ani, reușește să adune, în jurul său și a muzicii, pe cei mai talentați tineri muzicieni din România, ne propune, spre ascultare, nume noi; și de această dată vom putea vedea la lucru, în recital, atât tineri aflați la primii pași pe calea anevoioasă a învățării, cât și muzicieni cu mai multă experiență muzicală, obținută în urma participării la numeroase concerte, recitaluri și concursuri: TUDOR JORA, DENISA MARIA TOMA, ANA RAICU, LUCIAN ALBU, DIANA ELENA VORNICU, IRINA LAURA SUCEVEANU, ANDREEA GAVRILUȚI.

În cadrul programului sunt audiate lucrări de: J. S. Bach, J. M. Leclair, G. Verdi, G. Puccini, V. Bellini, G. Rossini, D. Kabalevski, P. Constantinescu, C. Dimitrescu, D. Bughici, T. Brediceanu

Participă tineri interpreți de la:

ȘCOALA GIMNAZIALĂ DE ARTE „NICOLAE TONITZA” – BÂRLAD

COLEGIUL NAȚIONAL DE ARTE „CARMEN SYLVA” PLOIEȘTI

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTE „GEORGE ENESCU” IAȘI

Recitalul are loc duminică 11 noiembrie, ora 12:00 la Pavilionul Expozițional „Marcel Guguianu„…

Handbal masculin: Dinamo, la… trei pași de o mare performanță

Publicat de Nicolae Tomescu, 9 noiembrie 2018, 01:28

Marcatori: Bannour 11 goluri, Komogorov 7, Szasz 4, Descat 4, Alouini 3, Gavriloaia 3, Şandru 2, Mousavi 1, respectiv Lopez 11, Fernandez 5, Marques cu 5 reuşite…

În cazul egalității de puncte, după desfășurarea meciurilor din grupă, Dinamo /care a câștigat la 5 goluri diferență întâlnirea cu ibericii/ este avantajată; în tur, la Leon, campioana României a pierdut cu 28-31… Situația prezintă similaritate și în dubla cu Wisla Plock /campioana Poloniei a pierdut la București cu 3 goluri, iar, în retur, scorul a fost 29-28 pentru gazde/…

Programul echipei DINAMO

18 noiembrie /Elverum (în deplasare)
21 noiembrie /Riihimäen Cocks (pe teren propriu)
29 noiembrie /Wacker Thun (în deplasare)

Ceremonie dedicată  comemorării centenarului Armistițiului Primului Război Mondial și omagierii tuturor celor care s-au jertfit în timpul Marelui Război

Publicat de Nicolae Tomescu, 8 noiembrie 2018, 17:58

Ceremonia, care aduce un omagiu militarilor francezi, germani și bulgari căzuți la datorie, dar și tuturor civililor, victime ale violenţei Marelui Război, începe – în ziua deja menționată – de la ora 14:30 cu o depunere de jerbe la „careul Eroilor Francezi” din Cimitirul „Bellu” (Şoseaua „Olteniţei” Nr. 1) și continuă, în jurul orei 15:30, la „careurile militarilor germani și bulgari” din cimitirul „Pro Patria” (Şoseaua „Olteniţei” Nr. 7).

Semnificațiile zilei de 11 noiembrie

Franța –  „Armistice”

Ziua de 11 noiembrie 1918, sfârşitul Primului Război Mondial, este sărbătorită în Franţa sub numele de „Armistice”. Primul armistiţiu de la Compiègne (în franceză „Armistice de Rethondes”) a fost încheiat la 11 noiembrie 1918 între Imperiul German şi cele două puteri occidentale, Franţa şi Marea Britanie. În prezent, armistiţiul este în continuare comemorat la 11 noiembrie, accentul fiind pus însă pe menţinerea păcii, prietenia între popoare și cinstirea memoriei eroilor. Din 2006, ziua de 11 noiembrie este, de asemenea, consacrată,  omagierii tuturor celor care s-au jertfit pentru Franța.

Cei 531 de soldaţi francezi căzuţi în timpul Primului Război Mondial sunt înhumaţi în cimitire din Bucureşti, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Slobozia şi Timişoara. Unii dintre aceştia au făcut parte din unitatea generalului Henri Mathias Berthelot în misiunea sa de asistenţă a armatei române între 1916 şi 1918, oferind consiliere și formări, dar și un prețios ajutor medical atât pentru militari, cât și pentru civilii români.

În Franța simbolul memoriei și a solidarității pentru veterani, victime de război, văduve și orfani este „Bleuet de France”. Acest simbol a fost ales deoarece albăstrelele („bleuet” în limba franceză) continuau să crească pe frontul de vest, devastat de bombe.

Germania – „Ziua comemorării victimelor războiului și violenței”/Erinnerung an Opfer von Krieg und Gewalt

Ziua comemorării victimelor războiului și violenței a fost instituită de Uniunea Populară Germană pentru Întreţinerea mormintelor de război, înfiinţată în 1919 în memoria morţilor de război din Primul Război Mondial.

Prima ceremonie oficială a avut loc în anul 1922 la Berlin, în Reichstag-ul German. În anul 1934, liderii nazişti instituie prin lege ziua comemorării victimelor războiului și violenței ca zi de sărbătoare naţională, sub denumirea „Ziua comemorării eroilor”. După înfiinţarea Republicii Federale Germania, Uniunea Populară Germană pentru Întreţinerea mormintelor de război a reintrodus Ziua comemorării victimelor războiului și violenței, prima ceremonie având loc în anul 1950 în sala de plen a Bundestagului German.

În urma unei convenţii între Guvernul federal, landuri şi marile culte religioase, a fost stabilită data pentru penultima duminică din anul bisericesc (evanghelic), respectiv cea de-a 33-a duminică a anului liturgic (romano-catolic). Uniunea Populară Germană pentru Întreţinerea mormintelor de război consideră această zi de comemorare o zi de doliu şi de tristeţe, chiar dacă de la război a trecut atâta vreme. Ziua comemorării victimelor războiului și violenței a devenit însă şi un apel la reconciliere, înţelegere şi pace. Nu tristeţea „forţată” a reprezentat esenţa Zilei comemorării victimelor războiului și violenței, ci s-a dorit marcarea în mod vizibil a solidarităţii între cei care nu au suferit pierderi şi familiile celor căzuţi.

În peste 1.000 de locuri din România sunt înmormântaţi peste 90.000 de soldaţi germani din cele două Războaie Mondiale (mausolee, cimitire militare şi gropi comune). Cele mai importante cimitire se află la Buzău (10.420 persoane înhumate), Iaşi (peste 5.000), Bucureşti (3.855), Brăila (3.278), Batineşti-Tifeşti (2.782), Târgu-Jiu (1.681), Bordeşti (999), Dragoslavele-Joseni (911), Râmnicu-Sărat (933), Piteşti (609), Galaţi (596) şi Soveja (529). În cimitirul soldaţilor germani Pro Patria din Bucureşti sunt înhumaţi 3855 germani (2292 din Primul Război Mondial şi 1563 din al Doilea Război Mondial), 300 austro-ungari, 165 bulgari, 18 ruşi, 8 unguri, 6 români, un italian, un sârb şi 38 soldaţi necunoscuţi.

Bulgaria – „Arhangelova zadushnica”

În Bulgaria, ziua comemorării se numeşte “arhangelova zadushnica”. Zadushnica este o zi din calendarul ortodox în care bulgarii comemorează sufletele celor decedaţi, de unde şi denumirea de „zadushnica”, însemnând „pentru suflet/de dragul sufletului”. În fiecare an, în noiembrie, se sărbătoreşte „arhangelova zadushnica”. Această zi este dedicată sufletelor soldaţilor decedaţi în diferitele războaie din trecut. De aceea, ziua mai este numită şi „mazhka zadushnica“ – ziua comemorării sufletelor bărbaţilor. În această zi au loc comemorări în cimitirele militare şi la alte memoriale pentru a se aduce un omagiu eroilor care şi-au pierdut viaţa în războaie şi lupte pentru libertatea Bulgariei.

163 de soldaţi bulgari decedaţi în timpul Primului Război Mondial, sunt înhumaţi în cimitire la Babadag, Cocoş, Pitulaţi, Batogu, Sarinasuf şi Celic Dere…

„KASTA MORRELY FASHION WEEK”, a VII-a EDIȚIE

Publicat de Nicolae Tomescu, 7 noiembrie 2018, 20:01 / actualizat: 28 noiembrie 2018, 20:12

Manifestarea internațională este organizată de membri ai colectivului de cercetare „Kasta Morrely”; acesta din urmă a conceput standardele ocupaționale legalizate în Codul Ocupațiilor din România – pentru două calificări de top ale societății contemporane, cele de „Manechin” și de „Organizator spectacole”.

Având nivel de expertiză în pregătire și organizare, Proiectul Artelor ce Înfrumusețează Omul „Kasta Morrely Fashion Week” și-a câștigat, de la prima ediție, aprecierea internațională în următorii termeni elogioși:  primul festival demonstrativ de modă din lume.

Printre invitații speciali, designerii de onoare și branduri, amintim pe Addy van den Krommenacker (designerul Casei Regale a Olandei), George Hojbotă, Eli Lăslean, Florin Dobre, Nanette, Mineli, „Barbara Langellotti Atelier”, Julia Toaders, Adriana Agostini, „Sahra Design by Ina Ela Ismail”, Seroussi, Mihaela Andronic, „Felis Atelier” din România, Lidia Selici și Andaleya din Republica Moldova, „House of Byfield” din Olanda, „Kaya Design” din Bulgaria, „Edit Shop” din Grecia, „Hanadi Abboud” din Liban ș.a.

Sunt prezente, la această ediție a festivalului, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași (Facultatea de Arte Vizuale și Design) și Universitatea „de Vest”-Timișoara (Facultatea de Arte și Design).

„Festivalul Industriilor Creative” 2018 are ca misiune civică dezvoltarea și promovarea internațională a importantului domeniu.

ACCESUL PUBLICULUI la „Kasta Morrely Fashion Week” (Sala Polivalentă Iași) se realizează pe bază de invitație. Cei care doresc să participe, trebuie să trimită un mesaj pe pagina oficială facebook a festivalului www.facebook.com/KastaMorrelyFashionWeek . Dress code: Business Casual.

Organizatori și parteneri principali: Asociația „Kasta Morrely”, Compania „Betty Ice”, Primăria Municipiului Iași.

*

Actualizare:

Ediția cu numărul VII-a FESTIVALULUI INDUSTRIILOR CREATIVE s-a desfășurat în perioada 02-04 noiembrie 2018, la Sala Polivalentă din Iași.

Evenimentele principale găzduite de festival au fost Kasta Morrely Fashion Week și Gala Premiilor în Industriile Creative.

În deschiderea festivalului un moment special /dedicat Centenarului Marii Uniri/ a fost realizat de Fanfara Garnizoanei Iași.

Această ediţie a Festivalului Industriilor Creative a fost oficiată de primarul Municipiului Iași, Mihai Chirica, cu un discurs-mesaj dedicat ieșenilor și profesioniștilor din industriile creative; actualul primar a oferit Diplome de Excelență pentru Promovarea industriilor creative ieșene la nivel național și internațional următoarelor personalităţi ale domeniului: Diana Alexandroae – Președintele Asociației Kasta Morrely, Talida Moreli – Directorul General Kasta Morrely Fashion Week, Diana Morelli – Director de imagine Kasta Morrely Fashion Week şi Ana Cristina Zacornea – Preşedinte executiv EuroDEMOS.

Momentul festiv a culminat cu înmânarea Diplomei de Excelență pentru Promovarea industriilor creative ieșene la nivel național și internațional, Dr. Morel Bolea, Conte al Familiei Imperiale şi Regale Rurikovich, cel care a iniţiat, organizat şi coordonat proiectul de cercetare Kasta Morrely/având ca rezultat conceperea pentru prima dată în lume a Standardului ocupaţional Manechin și a Standardului ocupaţional Organizator spectacole. Mulţumită acestui proiect de cercetare există Asociația Kasta Morrely și Festivalul Industriilor Creative.

Suita de prezentări și spectacole de modă a acestei seri speciale a fost deschisă de respectabilul designer ELI LĂSLEAN. Cu peste 25 de ani de activitate în lumea fascinantă a modei, doamna Eli Lăslean a creat în mod special pentru femei celebre din România. Această realizare deosebită a fost surprinsă într-un film aniversar emoţionant realizat de regizorul Tedy Necula ce a fascinat publicul spectator în deschiderea momentului Eli Lăslean.

Recunoscut drept cel mai bun designer român de avangardă, GEORGE HOJBOTĂ a revenit pe podiumul Kasta Morrely Fashion Week cu „un adevărat pelerinaj vestimentar”, conform descrierii designerului George Hojbotă. În creaţiile sale conceptele au oscilat armonios între retro şi futurist, urban-fantastic, arhitectural-poetic.

Membrii Programului de Leadership KASTA MORRELY KIDS au fascinat publicul spectator prin ţinută, naturaleţe şi pregătire cu un moment Teatru de Modă®, specific acestui program.

BARBARA LANGELLOTTI ATELIER a fost prezentă din nou pe podiumul festivalului cu o colecţie deosebită de rochii de mireasă, ce s-a bucurat de aprecierea publicului spectator prin linia distinsă, materiale și lucrătura deosebit de migăloasă. Finalul prezentării a culminat cu o rochie de mireasă în culoarea neagră, purtată de Diana Morelli, care a atras aplauzele generoase ale publicului.

Designerul MIHAELA ANDRONIC s-a distins prin creații rafinate şi sofisticate, cu vizibile influenţe glamour, care au adus în prim plan grația şi eleganţa înnobilate de o calitate excepțională a execuţiei şi finisajelor.

Studenții Geanina Ciobanu, Monica Moroșan și Bianca Rusu, sub îndrumarea doamnelor conferențiar univ. Cornelia Brustureanu și lector univ. Cristina Hîrțescu, din cadrul UNIVERSITĂȚII NAȚIONALE DE ARTE DIN IAȘI, au încântat publicul spectator cu o colecție simbol, Drăgaika. Această colecție a evocat într-un mod special sărbătoarea populară închinată coacerii holdelor.

Prezent pentru prima dată în Romania, designerul HANADI ABBOUND din LIBAN a prezentat o colecție de festival internaţional cu rochii din materiale prețioase, scumpe și rare, inspirată din mondenitatea țării sale.

Designerul român FLORIN DOBRE a încheiat seara de festival cu prezentarea colecției simbol ,,#REZIST (în) România 100”, ce are ca laitmotiv anul centenarului pe care-l traversează țara noastră. „Ca îndemn al unui gând, îmi doresc ca oamenii din țara mea să învețe să iubească românește și românul care construiește. Deci iubiți-ne și dați mai departe! La mulţi ani, România! La mulţi ani, români!” (Florin Dobre).

Organizatori şi parteneri principali: Asociaţia Kasta Morrely, Compania BETTY ICE, Primăria Municipiului Iaşi.

www.facebook.com/KastaMorrelyFashionWeek

*

COLECȚII ÎN PREMIERĂ MONDIALĂ

LA KASTA MORRELY FASHION WEEK

Prin educație am putea înțelege și faptul că moda stă la baza evoluției civilizației, contribuind efectiv la menținerea, păstrarea și apărarea regulilor sociale. Festivalul Kasta Morrely Fashion Week ediția a VII-a s-a desfășurat la începutul lunii noiembrie 2018 în orașul Iași. Festivalul internaţional și-a atins din nou scopul asumat de organizatori de promovare a voluntariatului, cetățeniei active şi rolului civilizator pe care îl au industriile creative.

Seara a treia Kasta Morrely Fashion Week ed. VII a fost deschisă cu o prezentare în premieră internațională a invitatului de onoare al festivalului, ADDY VAN DEN KROMMENACKER, designerul oficial al Casei Regale a Olandei. Acesta a lansat colecția „Out of Africa” pe podiumul profesionist de la Iași, demarând astfel un turneu mondial de prezentare a colecției sale pe marile podiumuri de modă.

Seara a continuat cu prezentarea rochiilor de mireasă MARY STEN, un brand de lux din Iași, autentic și neconvențional, ce exprimă o nouă formă de eleganță. „Brandul Mery Stein este creat din dorinţa de a da un nume reprezentativ ţinutelor noastre, care să reflecte viziunea designerului şi stilul vestimentar propus de casa de modă.”

KASTA MORRELY KIDS a cucerit din nou publicul printr-o prezentare de Teatru de Modă® ce a avut ca tematică Centenarul Marii Uniri.

ADRIANA AGOSTINI din București a prezentat o colecție avangardistă, cu ținute unicat, pline de culoare și strălucire, ce a mizat pe latura artistică și nu pe cea comercială.

ALEXANDRU RAICU din București a fost prezent pe scena festivalului cu cea mai recentă colecție a sa, primavară-vară 2019, intitulată „Bleeding Rainbow”, prezentată și la Paris în timpul Săptămânii Modei. Colecția este puternic inspirată de moda anilor 2000 și vorbește despre diversitate, egalitate și toleranță.

Din partea UNIVERSITĂȚII NAȚIONALE DE ARTE DIN IAȘI, Andrada Pașaniuc a prezentat colecția „Artă – te” inspirată din arhitectura Art Deco a perioadei anilor 1920, iar Crista Dima a purtat spectatorii în mijlocul naturii prin intermediul colecției „Into the wilderness”. Studenții au lucrat sub îndrumarea lect. univ. Ecaterina Marghidan și conf. univ. Cornelia Brustureanu.

Pasionată de modă și artă, tânărul designer ieșean ANDREEA PÎRLOG a lansat cea mai recentă colecție, inspirată de natură și cu o înclinație spre decorativism, culoare și design.

Din partea UNIVERSITĂȚII NATIONALE DE ARTE TIMIȘOARA, ȘTEFAN CEZAR, masterand la Facultatea de Arte și Design, a prezentat colecția ”Shinobi” în colaborare cu Atelierul de încălțăminte MonoShoes. Acest proiect vestimentar abordează lumea Anime-urilor japoneze, pline de culoare, aventură și dinamism.

Designerul LIDIA SELICI din Rep. Moldova a prezentat o colecție memorabilă cu rochii de seară, desprinse parcă din povești. Materialele luxoase, designul original şi rafinamentul ţinutelor au impresionat publicul spectator.

Conform tradiției Festivalului Kasta Morrely Fashion Week, pentru ca publicul spectator să-i cunoască pe cei fără de care nu se poate realiza un astfel de festival de interes general, a ieşit pe scenă backstage-ul serii format din peste 300 de voluntari, manechine, specialiști și parteneri din domeniul industriilor creative.

*

Trofeele Galei anuale a Premiilor în Industriile Creative au importanță deosebită pentru participanții internaționali și naționali deoarece reprezintă o recunoaștere publică a talentului, creativității și performanțelor conferită de specialiști cu autoritate în domeniul promovării industriilor creative.

„După cum știți, Gala Creative Industries Awards conferă trofee şi diplome de recunoaștere publică a valorilor autentice din industriile creative implicate. Gala Premiilor Industriilor Creative considerăm ca este un motiv de mândrie şi bucurie pentru toţi cei care iubesc orasul Iași prin faptul că de la prima ediție a prezentat interes internațional primind trofee și diplome de recunoaştere a valorii lor reprezentanţi din 8 state de pe două continente” a declarat Diana Alexandroae, Președinte Kasta Morrely.

Câștigătorii acestei ediții a Galei Premiilor în Industriile Creative 2018 sunt:

• BEATRICE RANCEA – Trofeul de Excelenţă „Viziune și profesionalism în dezvoltarea culturală a comunităţii ieşene”
• SANDRA TRADING – Trofeul Special „Viziune în dezvoltarea și promovarea comunităţii ieşene”
• NANETTE – Trofeul Special „Poveste de succes în industria modei ieșene”
• CitiZEN BISTRO & LOUNGE – „Cea mai bună lansare de brand în sectorul bistro & lounge”
• BIZANTIQ EVENT – Trofeul Special „Viziune și profesionalism în organizarea de evenimente private”
• VIVERTINE – Programul RESHAPER „Cea mai bună lansare de brand în sectorul programelor de slăbit”
• DECOR LINE – Trofeul Special „Inovație și creativitate în Design Interior în anul 2018”
• SIMODA by SIMONA VASILIU – Trofeul special „Originalitate și talent în ingineria textilă”
• FLORIN DOBRE – „Cel mai bun designer men fashion în anul 2018”
• ESTEL – „Cea mai bună companie de produse cosmetice pentru păr în anul 2018”
• MAKE-UP AND BEAUTY by GABRIELA – „Cea mai bună școală de machiaj în anul 2018”
• YLIANNA DANKO – „Fashion stilistul anului 2018 în Rep. Moldova”

În anul 2014, inițiativa organizării Creative Industries Awards – Gala Premiilor în Industriile Creative^®, prima de acest fel din lume, s-a bucurat de sprijinul financiar al Uniunii Europene.

Proconsul, concert extraordinar în Iași

Publicat de Nicolae Tomescu, 7 noiembrie 2018, 19:28

Pentru întâia oară în cariera trupei românești de bun renume, proiectul „PROCONSUL” presupune acompaniamentul unei orchestre simfonice…

Orchestratorul și pianistul Kiss Zeno Apostolache, din Târgu Mureş, face aranjamentele muzicale…

*

În perioada 2006-2012 (cât am fost redactor-șef cu atribuții de director), efect al politicii privind scăderea mediei de vârstă (în FM erau abordate segmentele mai tinere de populaţie, diminuându-se riscul pierderii altor categorii prin reconstrucţia AM-ului), fiecare plajă a primit proiecţia unei grile de programe adecvate; pornind de la nevoile şi aşteptarile publicului vizat, exprimate în şi prin studiile naţionale şi regionale; devenise solubilă chestiunea găsirii unor formate care să se adreseze, în aceeaşi măsură, segmentelor tinere cât şi segmentelor cu vârstă „mai ridicată”; schimbările, atât de fond cât şi de formă, în ceea ce priveşte politica editorială, precum şi eforturile depuse la nivel de promovare, s-au concretizat într-o imagine din ce în ce mai fericită pentru Radio Iaşi, care ajunsese să fie perceput drept postul preferat al celor mai mulţi ascultători din Moldova…

Nicolae Tomescu Management /canal YouTube

Concert estival 30 iunie 2007 Iași, „Esplanada” Palatului Culturii / Alexandra Ungureanu, „Crush”, „Mandinga”, „Proconsul”…

Dumitru Oprea: „Proiectul Spitalului Regional de Urgențe de la Iași este compromis de PSD-ALDE”

Publicat de Nicolae Tomescu, 7 noiembrie 2018, 11:10

Centralismul „nu trece duios”

Publicat de Nicolae Tomescu, 6 noiembrie 2018, 18:34 / actualizat: 7 noiembrie 2018, 0:57

Centralismul este o paradigmă de construcție instituţională şi de luare a deciziei…

„Centralizarea democratică” / practica decizională și politica disciplinară adoptate de Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (CPSU) /, „exemplu” urmat, ulterior, de Partidul Comunist Chinez (PCC) și în alte țări comuniste, a combinat două forme opuse (de conducere a partidului): democrația, cea care permite discuții libere și deschise, respectiv controlul sufocant, de tip centralist, care asigura „unitatea și disciplina partidului”. La cel de-al X-lea Congres (1921) al Partidului său Comunist, Vladimir Ilici Lenin /liderul bolșevic/ declarase că partidul trebuie să reprezinte o societate de dezbateri în care toate opiniile să fie tolerate și exprimate în mod liber; partidul „avangardist”, al cărui rol în calitate de lider al revoluției a cerut o disciplină extremă și un nivel ridicat de organizare, presupunea, mai nou, o discuție fără rezerve, altfel „va produce dezacorduri și fracțiuni între părți, va împiedica partidul să acționeze în mod eficient”; pe de altă parte, „controlul absolut al unei conduceri centralizate ar descuraja ideile noi de la membrii aflați la nivel inferior”; drept consecință, Lenin a susținut că „discuția liberă în cadrul partidului ar trebui să fie tolerată”, chiar încurajată până la un punct, dar, odată ce a fost „votată”, orice discuție ar trebui să ia sfârșit; „decizia majorității” constituia „linia” partidului și devenea obligatorie pentru toți membrii. Principiile centralizării democratice au fost adoptate la congresul amintit, sub forma rezoluției „Cu privire la unitatea partidului”/elaborate de… Lenin[1]. Imediat, ca ilustrare a practicii care omoară teoria, sub conducerea stalinistă din 1928 centralismul democratic a fost infinit mai „centralist” decât „democratic”…

*

Ieșit din uz, doar ca termen, „centralismul democratic” se definește – astăzi – ca sistem de organizare administrativă, economică, politică, potrivit căruia instituţiile locale se află (în orice chestiune) în subordinea instituţiilor centrale şi lucrează după dispoziţiile acestora…

*

În tradiţia românească de definire şi gestionare a puterii, nimic nu s-a întemeiat de jos în sus, de la individ către comunitate, de la comunitate spre lideri. În spaţiul românesc, Puterea a fost/este structurată, de cele mai multe ori, ierarhic, în jurul unui centru, nu precum o reţea. Cunoașteți teza necesității unui stat românesc centralizat, drept răspuns la nevoia de descurajare a provinciilor şi de coagulare a unei identităţi comune după 1918. Știți chiar mai bine ce s-a întâmplat în anii comunismului: centralismul şi obsesia controlului la vârful puterii au marcat cultura organizaţională a instituţiilor publice din România; remanenţa respectivului mod de a ne raporta se regăseşte la fiecare pas; principala trăsătură a procesului decizional în administraţia publică este centralismul.

Efectul imediat al centralismului decizional privește fuga de responsabilitate; „verigile intermediare” nu își asumă nimic; reglementările determină ca decizia să fie luată cât mai „sus”, iar efectul pervers al  împingerii spre vârf a deciziilor se traduce prin încărcarea peste măsură; prin intermediul reglementării procedurale, se creează o birocraţie nefuncţională a avizelor; dincolo de pragul abject, centralizarea devine butaforică, se încurcă în propria birocraţie; totul se transformă într-o capcană birocratică (care probează diluarea responsabilităţii în luarea deciziilor). Tot atât de adevărat, politicul preferă să controleze orice mișcare, câtă vreme absența încrederii reprezintă una dintre principalele lui trăsături; loialitatea se substituie competenţei, de aici leadership-ul cvasi-centralizator, în care „vârful” pare să fie garanţia normalităţii. Dar nu este, nici pe departe…

[1] „Ce urmează să fie făcut?” (1902), considerat, îndeobște, ca textul fondator al centralismului democratic, a fost privit, în general, ca un set de principii necesar organizării unui partid muncitoresc revoluționar; cu toate acestea, modelul lui Lenin, despre care s-a discutat, în repetate rânduri, ca fiind „centralist democrat”, l-a reprezentat Partidul Social-Democrat German, recte remarcele lui Jean Baptista von Schweitzer…

Nicolae Tomescu

Proiecţiile filmelor finaliste pentru Premiul LUX 2018

Publicat de Nicolae Tomescu, 6 noiembrie 2018, 10:04

Toate cele trei filme au în centru personaje feminine şi pun accent pe sensul şi importanţa acţiunilor individuale în contexte şi vremuri dificile. „Styx” este odiseea unei femei solitare împinsă de împrejurări să-şi asume soarta unor refugiaţi în pericol de moarte. „Cealaltă parte a tuturor lucrurilor” este o portretizare delicată a unei femei al cărei trecut reprezintă chiar trecutul ţării sale şi al Europei în ansamblu, iar „Femeie în război” este o saga despre ecologie şi o chemare la rezistenţa civilă pentru salvarea naturii şi pentru lupta împotriva încălzirii globale.

Filmele prezentate sunt subtitrate în limba română, iar intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

Calendarul proiecţiilor la Cinema PRO, Bucureşti, sâmbătă 10 noiembrie 2018:

Mai multe informaţii se găsesc pe website-ul proiectului: www.luxprize.eu.

Iniţiat în anul 2007 de Parlamentul European, Premiul LUX pentru film european îşi propune să promoveze dezbateri centrate pe valorile europene şi să susţină accesul unui public cât mai larg la cinematografia europeană.

Festivitatea de acordare a Premiilor Filialei Iași a USR pentru cărțile publicate în anul 2017

Publicat de Nicolae Tomescu, 6 noiembrie 2018, 09:28 / actualizat: 12 noiembrie 2018, 14:09

Juriul pentru acordarea Premiilor USR – Filiala Iaşi / cărțile apărute în anul 2017/ a acordat vineri 9 noiembrie 2018 următoarele premii:

PREMIUL PENTRU DEBUT ”TRAIAN OLTEANU”

Alina Simona Dragomir – Ochi de culoare bacoviană, Ed. Junimea

PREMIUL PENTRU CARTEA DE PUBLICISTICĂ

Valentin Talpalaru – Interviuri până la un punct, Ed. Doxologia

PREMIUL ”LUCIAN ALEXA”

Mircea Oprea – Oaspetele din Condominiu, Ed. Quadrat

PREMIUL ”IONEL TEODOREANU”

Daniel Corbu – Januvia, romanul ascezei, Ed. Princeps Multipedia

PREMIUL RESTITUTIO

Constantin Parascan – Istoria vieții culturale și a muzeelor literare ieșene în ultimele decenii comuniste, Ed. Timpul

PREMIUL ”DUMITRU STĂNILOAE”

Mircea Platon – Elitele și conștiința națională, Ed. Contemporanul

PREMIUL ”CEZAR IVĂNESCU”

Dorin Ploscaru – Cincizeci de ierni pe muntele Fuji, Ed. Doxologia

PREMIUL ”MIHAI URSACHI”

Emil Nicolae – Suflet prădător, Ed. Junimea

PREMIUL ”IOANID ROMANESCU”

Valeriu Stancu – Răstignirea pelerinilor, Ed. Cronedit

PREMIUL PENTRU TRADUCERE

Christian Schenk – Mihai Eminescu, Poezii, Ed Junimea; 101 RUMÄNISCHE DICHTER; George Bacovia, Poezii, Ed. Dionyos

PREMIUL PENTRU CARTEA DE TEATRU

Anca Maria Rusu, Ștefan Oprea – Dramaturgi francezi pe scenele românești în secolele XIX și XX – dicționar, Ed. Junimea

PREMIU PENTRU CARTEA DE CRITICĂ, ESEU ȘI ISTORIE LITERARĂ

Alexandru Ovidiu Vintilă – Poetici ale sinelui. Faptul-de-a-fi-în-modul-cel-mai-propriu, Ed. Eikon

Constantin Dram – Singurătăți de genul masculin, Ed. Limes

PREMIUL USR – FILIALA IAȘI PENTRU CARTEA DE PROZĂ

Paul G. Munteanu – Decalog, Ed. Tehnopress

PREMIUL USR – FILIALA IAȘI PENTRU CARTEA DE POEZIE

Ioana Diaconescu – Țesuturi, Ed. Timpul

Totodată, Comitetul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iaşi a decis acordarea următoarelor premii:

PREMIUL OPERA OMNIA: Horia Zilieru

PREMIUL DE EXCELENȚĂ:

-Andreas Rados

-Stelian Vicol

-Emanoil Marcu

-Constantin Coroiu

PREMIULPENTRU CALITATEA OPEREI ȘI ACTIVITATEA SCRIITORICEASCĂ:

-Angela Baciu

-Angela Furtună

 Premiul CARTEA REPREZENTANȚEI:

• Vlad Scutelnicu, pentru volumul Departe de lume în mijlocul lumii, 33 poeme noi, Contact Internațional
• Elena Brândușa Steiciuc, pentru volumul Francophonie & Diversite,

Editura Universității Ștefan cel Mare din Suceava.

• Virgil Costiuc, pentru volumul Pasul fiarei ucise, Ed. Brumar
• Gheorghe Simon, pentru cărţile de poezie: Teofania, Ed. Doxologia 2017, şi Agapia perpertua, Timpul
• Simion Bogdănescu – Corb alb și grîușor stafie, Ed. Cronedit

Dinamo, evoluție onorabilă în Liga Campionilor/handbal masculin

Publicat de Nicolae Tomescu, 5 noiembrie 2018, 22:51

Pe 8 noiembrie, Dinamo o întâlnește, acasă, pe Ademar Leon…

Dacă termină pe una dintre primele două poziții (ceea ce ar fi asemănător unui miracol), dinamoviștii acced în play-off; dacă ar câștiga și dubla de acolo, atunci s-ar califica în optimile EHF Champions League…

Deocamdată, clasamentul grupei D se prezintă astfel:

Mihail Sadoveanu: „Iluzia şi visul sunt la temelia sufletului nostru…”

Publicat de Nicolae Tomescu, 5 noiembrie 2018, 09:45

În 1897, a absolvit Gimnaziul „Alecu Donici” din Fălticeni. Intern la Liceul Naţional din Iaşi (1897-1900), atras către literatură, după ce, în 1897, sub pseudonimul „Mihai din Paşcani” publicase o schiţă[3], debutează (efectiv) în 1898, la revista „Vieaţa nouă”[4]. Graţie şi colaborărilor din ziarul „Opinia”, ajunge să fie considerat „poetul liceului”[5]. Atracţia pentru literatură îl determină să se înscrie la Litere; nu termină facultatea, din cauza unui eveniment care survine în existenţa sa[6]…

În 1904 i se propune să intre în redacţia revistei „Sămănătorul”; Nicolae Iorga remarcase numele prozatorului. Sadoveanu acceptă şi revine la Bucureşti, fiind copist la Casa Şcoalelor (1904, 1905) şi funcţionar la Direcţia Artelor din Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice (1905). În 1904 îi apar primele cărţi[7]…

În 1910 ocupă postul de director al Teatrului Naţional din Iași…

Combatant în campania balcanică din 1913, notează (în 44 de zile în Bulgaria/1916) impresiile culese cu acest prilej. Mobilizat în timpul Primului Război Mondial, este repartizat la ziarul „România” (Iaşi, 1917-1918), pe care îl conduce şi unde scrie articole patriotice (câteva adunate în volumul File însângerate/1917)…

În discursul de recepţie din 1921, ales ca membru titular al Academiei Române, face elogiul poeziei po­pulare; în 1924 este distins cu Premiul Naţional pentru proză…

În anul 1928, devine Mare Maestru al Marii Loji Naționale (Francmasonice) din România[8]…

Prestigiul scriitoricesc îi creşte considerabil, pe măsură ce tot mai numeroase cărţi[9]… Opera unuia dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, cu o carieră ce străbate cinci decenii, spuneam – opera lui Sadoveanu poate fi grupată în etape[10] care corespund direcțiilor sau curentelor literare dominante în epoci și perioade…

Unul dintre primii colaboratori ai revistei tradiționaliste „Sămănătorul”, înainte să ajungă un scriitor realist și adept al curentului poporanist – reprezentat de revista literară „Viața Românească”, colaborator al cotidianelor de stânga „Adevărul” și „Dimineața”, mai târziu al „Însemnări(lor) ieșene”, intrat în Partidul Poporului, Partidul Național Liberal-Brătianu, Partidul Agrar al lui Constantin Argetoianu, susținător al monarhiei în timpul regimului autoritar al lui Carol al II-lea, înrolîndu-se apoi în Partidul Comunist Român, președinte al Adunării Deputaților, printre cei 5 (cinci) membri ai Prezidiului provizoriu al Republicii Populare Române[11] – care a preluat conducerea statului după abdicarea regelui, președintele Uniunii Scriitorilor din România și membru al Academiei Române, s-a stins din viață la 19 octombrie 1961 (Vânători-Neamț)[12]…

[1] Fiul Profirei Ursachi (urmaşă a unei familii de răzeşi), al avocatului Alexandru Sadoveanu (originar din Oltenia)…

[2] Devenit „domnul Trandafir” (în povestirea intitulată astfel)…

[3] Domnişoara M. Fălticeni… dar şi versuri sau istorii hazlii într-o foaie obscură („Dracu”)…

[4] Unde îi apar schiţele Duşman, Binecrescută, poeziile Oriental, Cântăreţii, Amurg, semnate cu numele real…

[5] Solicitat să compună imnul acestuia (pe muzică de Enrico Mezetti)…

[6] Întors la Fălticeni, în 1901 se căsătoreşte cu Ecaterina Bâlu („O clipă de dragoste face mai mult decât o viaţă de mărire”) şi, în 1902, este încorporat. Anii serviciului militar, în garnizoana de la Târgu Ocna, îi inspiră paginile care vor alcătui volumul Amintirile căprarului Gheorghiţă (1906); sunt înfăţişate brutalităţile şi umilinţele îndurate de soldaţii ţărani din partea gradaţilor, iar experienţa contactului cu ocnaşii care lucrau în saline şi erau păziţi de ostaşi hrăneşte povestirile Petrea străinul, Două firi… 

[7] Trei culegeri de istorisiri – Povestiri, Dureri înăbuşite, ambele fiind distinse cu Premiul „V. Adamachi” al Academiei Române, Crâşma lui Moş Precu şi alte câteva povestiri plus romanul Şoimii, premiat, la rându-i, de Academie… În 1905, publică Povestiri din război, Comoara dorobanţului…, romanul Floare ofilită, iar alte câteva culegeri de proză scurtă sunt datate 1906…

[8]  Inițiat, în ianuarie 1927, de Gheorghe Ghica, intrase în loja Dimitrie Cantemir din Iași (afirmația îi aparține lui Horia Nestorescu-Bălcești – în Mihail Sadoveanu, mason/2006). Printre colegii săi de lojă erau Păstorel Teodoreanu și Mihai Codreanu. Ascensiunea în ierarhia masonică a fost fulminantă (astfel, din februarie până în mai 1929, ajunge de la gradul 18 la 33/maxim; devine membru al „Supremului consiliu de grad 33 și ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat în România” și participă la inaugurarea Templului Masonic de la București 1930). Sadoveanu s-a avântat în acțiunea de unificare a masoneriei române, însă avea ambiția ca respectiva contopire a părților să se producă doar sub conducerea sa. Rezultatul: intrigi din care Masoneria iese (destul de) terfelită. În 1930, Marea Lojă Națională a României primește recunoașterea Marii Loji Unite a Angliei, din care au pornit toate lojile existente. Marea Lojă Simbolică se federalizează (se unește) cu MLNR, iar Sadoveanu devine Pro Mare Maestru al MLNR și președinte al Lojilor Simbolice Scoțiene. În 1932, are loc federalizarea celor două mari loji rivale de până atunci (MLNR și Marele Orient al României). La Conventul comun era adoptată o constituție promulgată de Pro Marele Maestru Sadoveanu. Izbucnise conflictul prin acesta vrea să-i ia locul Marelui Maestru al MLNR (episod relatat de Radu Cernătescu în Literatura luciferică. O istorie ocultă a literaturii române/Polirom, 2010), George Valentin Bibescu, nepotul domnitorului Gheorghe Bibescu, soțul Marthei Bibescu și vărul Annei de Noailles. Sadoveanu rămâne președintele Federației Francmasoneriei Unite până în 1937, când Masoneria a fost scoasă în afara legii, pregătindu-se terenul pentru dictatura carlistă…

[9] Cum sunt Cocostârcul albastru (1921), Strada Lăpuşneanu (1921), Venea o moară pe Siret… (1925), Dumbrava minunată (1926), Ţara de dincolo de negură (1926), Hanu Ancuţei (1928), Împărăţia apelor (1928), Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă (I-II, 1929), Baltagul (1930), Nunta domniţei Ruxanda (1932), Uvar (1932), Creanga de aur (1933), Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933), Nopţile de Sânziene (1934), Fraţii Jderi (I-II, 1935-1936); toate au cucerit admiraţia criticii şi a cititorilor…

„Cărţile ne sunt prieteni statornici… Ne sunt sfetnici şi nu ne contrazic. Cărţile care ne plac sunt şi urne pline de amintiri.”

[10] Cea de început, primă etapă sămănătoristă, a primelor încercări, nuvele și povestiri, Povestiri, Dureri înăbușite, Crîșma lui Moș Precu, Șoimii; a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică, reflectată în romane precum Creanga de aur, Divanul persian/acțiunea are loc, în general, în regiunea istorică a Moldovei, cu teme preluate din istoria medievală și modernă timpurie a României, în romanele Neamul Șoimăreștilor, Frații Jderi, Zodia Cancerului, Venea o moară pe Siret…, Baltagul, Hanul Ancuței; abordează, totodată, alte stiluri (romanul psihologic și naturalismul)… deși, în 1952, publică romanul istoric Nicoară Potcoavă, capodoperă a genului, ultima etapă corespunde realismului socialist, dovezile fiind ușor de prezentat: a scris în favoarea Uniunii Sovietice, a stalinismului, Mitrea Cocor, deopotrivă cu celebrul slogan „Lumina vine de la Răsărit”, a primit Premiul „Lenin” pentru Pace (1961), titlul de „Erou al Muncii Socialiste”…

[11] În calitate de vicepreședinte al Marii Adunări Naționale, semnează și condamnarea la moarte a unui țăran ce refuzase să se înscrie în „colectivă” („omul ceruse comutarea pedepsei, însă Sadoveanu i-a respins cererea, drept consecință țăranul a fost executat”, scrie Ioan Stanomir în Explorări în comunismul românesc/Polirom, 2004). „Ceahlăul” a prezidat ședința din 29 iulie 1947, prin care Partidul Național Țărănesc s-a trezit scos în afara legii (potrivit lui Victor Frunză, în Istoria Stalinismului în România/Humanitas, 1990), Sadoveanu ar fi fost participant activ la înscenarea de la Tămădou, deranjat că presa țărănistă i-a „expus” averea)… Un alt episod negru din biografia lui Sadoveanu se referă la semnătura sa, de vicepreședinte al MAN, pe rezoluția de respingere a cererii de comutare a pedepsei cu moartea pentru 12 oameni (este vorba despre grupul lui Mircea Popovici și Alexandru Tănase, doi dintre cei câteva zeci de legionari parașutați de americani în toamna lui 1952, pentru a încerca să coaguleze rezistența anticomunistă; cei doi sunt arestați în vara lui 1953, împreună cu alte 11 persoane, acuzate că i-au sprijinit; sunt condamnați la moarte în toamna lui 1953; pe 24 octombrie, 12 dintre ei formulează cereri de clemență, respectiv comutarea pedepsei în muncă silnică pe viață; episodul este relatat de Gheorghe și Hadrian Gorun, în „Colaborarea Mișcării Legionare cu CIA și NATO”, publicat pe Ziariști Online: „Prezidiul Marii Adunării Naționale dă verdictul în 27 octombrie 1953. Sub semnăturile celebrilor <> ai statului de democrație populară, semnături din care se distinge cu claritate cea a lui Mihail Sadoveanu, pe înscrisul trimis de Direcția Tribunalelor Militare se pune următoarea rezoluție: <>. La 3 zile de la respingerea cererilor de comutare a pedepselor, adică în noaptea de 31 octombrie/1 noiembrie 1953, la Jilava , cei treisprezece condamnați la moarte au fost executați prin împușcare. Au fost împușcați: 2 ingineri, 3 studenți, 2 țărani, 3 muncitori, un medic, un jurist și un elev. Apartenența lor politică era următoarea: 7 legionari, 5 neîncadrați politic și un membru UTC, din 1948”…

„Nu se cuvine să apreciem greşelile şi prejudecăţile oamenilor de demult cu prejudecăţile noastre de astăzi.”

„Pentru a înfrâna trebuie legi. Dar trebuie oameni care să împlinească legile.”

„Ţara nu se serveşte cu declaraţii de dragoste, ci cu muncă cinstită şi, la nevoie, cu jertfe.”

„Popoarele fără libertate rămân la instincte.”

[12] Fiind înmormântat alături de Eminescu și de Caragiale…

In Memoriam Mihaela Runceanu

Publicat de Nicolae Tomescu, 3 noiembrie 2018, 17:40

Marcel Dragomir i-a compus Mihaelei Runceanu „Numai de dragoste” (prima în orice ordine), destinul jucând, în cazul regretatului compozitor, și partitura ultimei melodii „Fericirea are chipul tău” (muzica: Marcel Dragomir/ Text: Eugen Rotaru)… Un mare succes al Mihaelei Runceanu, lansat în 1989; câștiga concursul radiofonic „Melodia lunii iunie”…

Pe data de 28 octombrie 1989, a participat la spectacolul-maraton „Start Melodii ’89”, care avea loc în „Sala Radio”; a repurtat un succes dincolo de obișnuit, fiind bisată de trei ori; emoționată, a îngenuncheat la aplauzele publicului; era ultimul spectacol susținut de Mihaela Runceanu[9]. După ce, pe 1 noiembrie 1989, în jurul orei 1:00 a.m.[10], garsoniera sa[11] din capitala României se transformase într-o cameră de execuție, a fost înmormântată, pe 4 noiembrie 1989,  la cimitirul „Dumbrava” din Buzău…

În aceeași zi (4 noiembrie 1989), TVR avea, în program, difuzarea rubricii „Autograf muzical”, cu… Mihaela Runceanu; ar fi fost, drept ilustrație, melodiile „De vei veni”, „Eu nu te-am uitat”, „Fericirea are chipul tău”… Dar, în „comunismul-ceaușist”, nu trebuia scos în evidență sfârşitul crâncen[12], mai ales al unei artiste celebre precum Mihaela Runceanu, îndeosebi în preajma Congresului al XIV-lea al PCR…

„Cântecul este modul prin care dăruim oamenilor tot ce avem mai bun şi mai frumos în noi” (spunea Mihaela Runceanu)…

[1] În 1970, Eufrosina Tomescu, soția directorului școlii (Constantin Tomescu), fiindu-i profesor de vioară…

[2] În liceu, a cântat în orchestra simfonică a orașului Buzău; alături de aceasta, a efectuat un turneul de câteva săptămâni în Cehoslovacia și Ungaria. 1972 înseamnă câștigarea Premiului I la concursul „Tinerețea Buzoiană”/cu piesa „Anilor” de Petre Magdin, prima recunoaștere publică a vocației de solist (muzică ușoară)…

[3] În 1974, cu media 9,95 – la clasa profesorului Victor Giuleanu… În 1978, Mihaela Runceanu absolvă Conservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu”, Facultatea de pedagogie, muzicologie, compoziție, cu lucrarea „Muzica ușoară românească și rolul său în societatea contemporană” (coordonator: profesor Al. Leahu)…

[4] Pe care o absolvă în 1977, în clasa de canto condusă de profesorul Nina Bercaru…

[5] În 1975, Trofeul „Steaua litoralului”-Constanța; premiul I la Festivalul „Constelații vâlcene”-Râmnicu Vâlcea; în februarie 1976, trece – cu 10 pe linie – prima etapă la concursul TV „Steaua fără nume”; în 1976, Premiul I la Festivalul „Lotca de aur”-Brăila, Premiul al II-lea la „Festivalul artei studențești”-Galați, Premiul II la concursul „București’76”; la cea de-a IX-a ediție a „Festivalului tinereții de la Amara”/desfășurat în stațiunea din județul Ialomița/, perioada 5-8 august 1976, Mihaela Runceanu câștigă „Trofeul Tinereții”…

[6] Cu o melodie, în primă audiție, a compozitorului George Grigoriu…

[7] În perioada 1978-1979, activează ca profesor de vioară la Școala generală de muzică din Brăila; cântă cu formațiile „Solaris” și  „Mefisto” din localitate. În perioada 1979-1980, profesoară de vioară la Liceul de muzică și arte plastice din Buzău (pe care îl absolvise cu numai șase ani în urmă), face parte din formația „Nona” (condusă de profesorul Xenti Stănescu). În toamna anului 1980, Mihaela Runceanu devine profesor la Școala Populară de Artă din București (co-repetitor la aceeași clasă, compozitorul Ionel Tudor); dintre cei care i-au fost elevi se numără: Marina Florea, Silvia Dumitrescu, Dana Dorian, Gianina Olaru, Carmen Trandafir, Adrian Enache, Mădălina Manole, Nicola, Paula Mitrache, Miki (fosta solista a trupei K-pital), Maria Botta, Marinela Chelaru (de la grupul „Vouă” ș.a.) În perioada 1980-1989, Mihaela Runceanu cântă la unele dintre cele mai renumite restaurante din București, Sinaia și Timișoara; în fiecare vară, pe timpul vacanțelor, cântă pe litoral numai la restaurante de mâna întâi…

[8] În 1984, melodia „E-adevărat, iubirea mea”, preluată din repertoriul internațional, devine primul mare succes al Mihaelei Runceanu. La concursul „Melodii’84” (care a avut loc la începutul anului 1985), melodia „Să crezi în dragostea mea” (Ion Cristinoiu/Roxana Popescu) obține premiul I la secțiunea „Prime audiții”. Începând cu 1985, Mihaela Runceanu participă la un număr impresionant de spectacole organizate în București (în special la „Sala Radio” sau „Sala Polivalentă”), în provincie; numele ei a devenit, prin ani, o garanție a calității spectacolelor respective. A fost solicitată pentru înregistrări la Radiodifuziune, Televiziunea Română, „Electrecord”, invitată la turnee din Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, R.D.G., U.R.S.S., Cuba…

[9] Pe 30 octombrie 1989, apăruse, la „Electrecord”, „Pentru voi, muguri noi” (cel de-al treilea disc al artistei)…

[10] Pe data de 2 noiembrie 1989, la numai 36 de ore de la comiterea crimei, Daniel Cosmin Ștefănescu a fost prins și arestat; condamnat la 25 de ani de închisoare; a executat doar 17 (în 2004, eliberat dintr-o eroare condamnabilă, pe baza unei graţieri acordate de fostul preşedinte Ion Iliescu, a fost reîncarcerat şi a mai ispăşit 16 luni de pedeapsă, până când a fost eliberat pentru bună purtare; actualmente, trăiește în Marea Britanie)…

[11] Garsonieră de pe Șoseaua „Mihai Bravu”…

[12] Pentru ce a murit Mihaela Runceanu? Pentru trei carnete CEC, un videocasetofon, un televizor, un magnetofon, un pick-up, două boxe, o staţie de amplificare, şase casete video, benzi de magnetofon, câteva bijuterii, un material textil, încălţăminte, cosmetice, cafea, băuturi fine, două cartuşe de ţigări, un pachet garnisit cu carne, două canistre cu benzină?

Dumitru Oprea: „Cum poate fi depășită criza specialiștilor din domeniul IT?”

Publicat de Nicolae Tomescu, 3 noiembrie 2018, 13:17

„Cu prilejul mai multor evenimente, Ministrul Comunicațiilor a afirmat că se lucrează, împreună cu Ministerul Educației și cu reprezentanții universităților din România, pentru găsirea unor soluții viabile la criza de forță de muncă de pe piața IT, un fenomen care riscă să încetinească semnificativ creșterea acestui sector. Pe parcursul evenimentelor și nu numai, reprezentanții universităților au fost rezervați în privința posibilităților de a crește, în mod spectaculos, numărul de locuri alocat pentru specializările informatică, automatică și calculatoare, în special din cauza lipsei personalului didactic și a infrastructurii educaționale adecvate“, a declarat parlamentarul ieşean.

În acest context, deputatul PNL Dumitru Oprea a solicitat Ministrului Comunicațiilor și Societății Informaționale informații privind suma alocată de la bugetul de stat pentru investiţiile în infrastructura educaţională specifică, investiţii prin care s-ar putea elimina una din cauzele crizei specialiştilor în IT. De asemenea, este important de aflat cum vede Ministrul Comunicaţiilor rezolvarea acestei probleme în centrul universitar Iaşi, un important pol de creştere tehnologică din România.

Conferinţa “EduPro Summit#1 – Educate for future” pentru dezvoltarea învăţământului profesional în sistem dual în România

Publicat de Nicolae Tomescu, 3 noiembrie 2018, 13:10

În alocuţiunea sa, Ambasadorul Germaniei, domnul Cord Meier-Klodt, şi-a exprimat convingerea că învăţământul profesional în sistem dual este o componentă centrală a succesului economic îndelungat din Germania: „Scopul trebuie să fie acela ca, din proiectul pilot de succes al învăţământului profesional în sistem dual din România, să se dezvolte o reţea strânsă care să includă şi regiuni mai puţin dezvoltate”.

Rovana Plumb, Ministrul Educaţiei, a anunţat: „Guvernul sprijină educaţia şi, în mod special, învăţământul profesional pe care va continua sa-l sprijine.”

Directorul Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germane (AHK) România, Sebastian Metz, a vorbit despre experienţa sa ca absolvent al învăţământului dual: „Am absolvit o formare profesională duală ca funcţionar bancar şi sunt un exemplu cum poate fi construită o carieră de succes şi fără diplomă universitară.”

În prim-planul discuţiilor s-au aflat tinerii care au avut astfel posibilitatea de a vorbi în mod public despre experienţa şi despre aşteptările lor privind sistemul de învăţământ. Aşa cum afirmase Alexandru Săgeţeanu, absolvent al primei generaţii a „Şcolii profesionale Kronstadt”, pentru o firmă ar fi mult mai costisitor să reşcolarizeze un absolvent slab educat decât să investească de la bun început în educaţia unuia.

Pe parcursul zilei, în cadrul dezbaterilor de podium şi a celor patru ateliere de lucru, au fost discutate problemele actuale ale sistemului de învăţământ profesional şi sugerate soluţii de îmbunătăţire a acestuia. Au fost realizate ghiduri practice pentru şcoli.şi “Best Practices”.

Evenimentul a fost organizat de Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană (AHK) şi Ambasada Germaniei la Bucureşti în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale al României.

Mai multe informaţii despre această conferinţă găsiţi la următorul link: www.eduprosummit.ro

La Galeria „Dana” din Iași este deschisă, de luni 5 noiembrie, o nouă expoziție

Publicat de Nicolae Tomescu, 2 noiembrie 2018, 11:26

Libertatea canarului

„Cristian Diaconescu se dedublează, este pe rând personaj, artist, individ, om, fiecare mască şi fiecare autoportret ascunde, distorsionează, disimulează pentru a dezvălui suita de fragmente ce compune identitatea. Dacă în portrete sinele originar nu poate fi determinat şi pare a fi perpetuu amânat, în autoportrete „esenţa”, „adevăratul Eu” pare a fi o căutare şi nu un rezultat al picturii, o „reproducere” a straturilor ce necesită a fi îndepărtate pentru a descoperi în imagine, persoana. Cristian Diaconescu nu este preocupat să atingă zonele obscure ale fiinţei, ci se concentrează asupra procesului de schimbare, devoalând interesul pentru interpretarea propriei imagini prin ambiguitate şi tăinuire. Libertatea canarului vorbeşte despre amintiri, vise, obsesii, un theatrum mundi, unde în centrul atenției întâlnim autoportrete evocatoare, anticipative și chiar deziderative, o creaţie esențial autobiografică.

Din expoziţie, două mari întrebări se desprind. De ce un artist tânăr alege serialismul auto-reprezentării: să fie o oglindire a lumii prin propriul său chip, o reducţie a trăirilor universale în imaginea eului, un demers pur estetic fără miză narcisistă şi, mai ales, de ce din întreaga lume de personaje, doar câteva sunt descoperite, iar o mare parte, acoperite cu o mască totemică? Ce e de fapt mai important, descoperirea celorlalți prin propriul chip, şi de aici căutarea furibundă a propriei expresii, sau relevarea sinelui prin metafora canarului?” (M.B.)

Răspunsul îl veţi găsi pe simezele Galeriei „DANA”-Iași, luni, 5 noiembrie, ora 18:00.

În cuprinsul aceluiași eveniment, are loc și lansarea albumului de artă „CRISTIAN DIACONESCU – zbor.tăcere.gol.”, autor Florin Petrachi.

Expoziția este deschisă în perioada: 5-30 noiembrie 2018

Curatori: Smaranda Bostan și Maria Bilașevschi

Arhive sonore / „Vorbirea vie, în cele mai fine nuanțe ale ei”

Publicat de Nicolae Tomescu, 1 noiembrie 2018, 12:38

Următorul feature cuprinde înregistrări-document cu nume precum Elena Văcărescu, Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Ion Minulescu, Octavian Goga, Liviu Rebreanu…

Evenimente organizate de Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad

Publicat de Nicolae Tomescu, 1 noiembrie 2018, 12:11

Marea Unire, de la 1 decembrie 1918 reprezintă, fără îndoială, rezultatul luptei și a aspirațiilor seculare a acestui popor atât de încercat, care și-a trăit și scris istoria în acest spațiu binecuvântat de Dumnezeu. O dată cu acest important eveniment România intra în concertul marilor națiuni europene moderne. Centenarul, pe care îl marcăm în acest an, având printre altele și rolul de a conștientiza  eforturile, sacrificiile și talentul pus la temelia construcției naționale, de către cetățeni români de toate etniile, care au ilustrat cultura și spiritualitatea națională. În anul 1918, poporul român și-a trăit „ora lui astrală”, iar Lucian Blaga, copleșit, a scris Poemele luminii, în care spunea – ne strângeam la un loc, în chip oficial, cu acte în regulă, nu după „un veac de singurătate”, ci după milenii de lupte și suferințe. Pentru a intra în al doilea veac de unitate, ne vor trebui energii noi, iar acestea se cuvin trezite, impulsionate, împrospătate tocmai de sărbătoarea pe care o pregătim și care se va desfășura pe parcursul unui întreg an. Anul Centenarului, 2018, trebuie să devină astfel un moment al sărbătorii, al bucuriei și al respectului față de tot ceea ce s-a întâmplat în cei 100 de ani de unitate, precum și în cele două milenii de luptă pentru atingerea dezideratului privind unitatea, dar și un moment al trasării unor căi noi în devenirea noastră ca indivizi și națiune.

Lumea artelor și a muzeelor pot și ele să-și aducă contribuție la marcarea, așa cum se cuvine, a tot ceea ce s-a întâmplat în o sută de ani de istorie și să contribuie la creionarea a ceea ce dorim să ni se întâmple în viitor. Pornind de la aceste realități și deziderate istorice Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad împreună cu Ministerul Culturii și Identității Naționale, Consiliul Județean Vaslui, Primăria Municipiului Bârlad, Consiliul Local Bârlad și Uniunea Artiștilor Plastici din România vă invită să vizionați expoziția – concurs BIENALA INTERNATIONALĂ DE ARTĂ CONTEMPORANĂ „NICOLAE TONITZA” cu tema: NAȚIUNE-IDENTITATE-INTEGRITATE-CORPORALITATE. Expoziția este organizată pe două secțiuni, respectiv o secțiune de pictură și una de grafică, care vor cuprinde peste 120 de lucrări provenite din 27 de țări, de pe trei continente (America, Asia, Europa). În urma jurizării două din lucrări, respectiv o lucrare de pictură și una de grafică vor fi premiate cu sume importante de bani oferite de Primăria și Consiliul Local Bârlad, Asociația Constantin Hamangiu și un grup de investitori. De asemenea va fi oferit și un premiu pentru cea mai bună lucrare a unui tânăr artist.

Publicul iubitor de artă are privilegiul să vizioneze lucrarea DANS L‘ ATELIER, OU PEINTRE, ET MODELE EXAMINANT SON PORTRAIT. 1965/semnată de PABLO PICASSO, unul din cei mai mari pictori ai lumii, provenită din colecția  lui George Șerban, colecționar de artă.  

Vernisarea expoziției este realizată de cunoscutul critic de artă și curator MIHAI PLĂMĂDEALĂ și are loc loc duminică 4 noiembrie 2018, ora 11:00 la sediul central al muzeului.

*

Muzeul ”Vasile Pârvan” Bârlad vă invită la un nou film din cadrul proiectului  KineDok powered by One World Romania, ediția a 4-a

Ajuns deja la cea de a 4-a ediție, KineDok powered by One World Romania a adus/aduce, în 2018, 16 din cele mai interesante documentare din Europa Centrală si de Est. Sub forma unei experiențe care trece dincolo de peretii traditionali ai sălii de cinema, KineDok te invită să vezi un film pe un ecran mare, și să te poți întâlni cu realizatorii sau protagoniștii filmelor favorite. Un proiect unic în Europa prin amploarea sa, KineDok se desfașoară, concomitent, în 7 țări partenere: Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Croația, Norvegia, Bulgaria, România…

Sâmbătă, 3 noiembrie, de la ora 12:00, la sediul central al muzeului, poate fi urmărită producția germană CAMPIONUL DIN BALCANI

Anii ’90 au fost ani tulburi în istoria recentă a României, o perioadă de confuzie si de anxietate. Sistemul de valori al regimului comunist dispăruse. Înainte, Ceaușescu fusese dușmanul tuturor, situație ce crea o anume solidaritate între oameni. Era mai usor să discerni între prieteni și dușmani. Odata cu disparișia fizică a dictatorului, oamenii s-au simțit liberi să-și exprime propriile frustrări. Și, de cele mai multe ori, au făcut-o cu violență. Situația socială era favorabilă conflictelor de orice natură, inclusiv celor etnice. Filmul dezvăluie această perioadă prin intermediuI unei experience directe.

Personajul principal este chiar tatal regizoarei, iar implicarea lui în evenimentele ulterioare Revoluției a provocat schimbări cruciale în viața întregii familii. De pe poziția de membru distins al minorității etnice maghiare, s-a exprimat ferm împotriva Securitatii. La începutul anilor ’90, o atare poziție era echivalentă unui act de sinucidere politică și i-a pus chiar viata în pericol. După șaisprezece ani și după candidaturi eșuate la un post de parlamentar, acest campion al corectitudinii și intransigenței nu-și găsește locul în noul sistem.

Intrare gratuită

FILMELE PROPUSE PENTRU ANUL ÎN CURS

22.09.2018, Țara moartă

29.09.2018, Daliborek și lumea albă

06.10.2018, Prima Împărtășanie

13.10.2018, Poştaşul Cumsecade

20.10.2018, Tren spre maturitate

27.10.2018, Varză, cartofi și alți demoni

03.11.2018,  ora 12:00, CAMPIONUL DIN BALCANI

10.11.2018,  ora 12:00, Nicăieri de unde să te ascunzi

17.11.2018,  ora 12:00, Mulțumesc pentru ploaie

ORGANIZATOR LOCAL: Muzeul Vasile Pârvan

ORGANIZATOR NAŢIONAL: Asociația One World Romania

ONLINE:oneworld.ro| kinedok.net

Senatul României, lăudat de Comisia Europeană pentru activitatea de legiferare europeană

Publicat de Nicolae Tomescu, 1 noiembrie 2018, 11:51

Cu 33 Opinii și două Avize motivate în 2017, Senatul României s-a impus în dialogul politic dintre Comisie și parlamentele naționale din 2017, implicându-se în problematici care privesc aspectele legate de subsidiaritate ale inițiativelor Comisiei, oferind astfel o contribuție valoroasă referitoare la conținutul acestora.

În 2017, opt parlamente naționale (printre care și Senatul României) au prezentat opinii cu privire la Cartea albă și/sau la documentele de reflecție ale Uniunii, fapt apreciat de Comisia Europeană.

Gabriela Crețu, președinta Comisiei pentru Afaceri Europene, a subliniat în acest context că „recordul nu constă în numărul de opinii trimise, ci în efortul permanent de a defini care este interesul nostru, aici, în țară, pentru fiecare domeniu. A-l transmite instituțiilor europene este doar pasul final. Uneori, ne place să ne cultivăm frustrări si să ne plângem că nu avem voce în Uniune. Activitatea Comisiei de Afaceri Europene – împreună cu a comisiilor de specialitate care s-au implicat – vrea să spună altceva. Ca să fii auzit, trebuie să vorbești! Vom face acest lucru în continuare, mai ales că dimensiunea parlamentară a Președinției României ne oferă și microfonul la care să vorbim și să ne facem auziți”.

Camera națională care a prezentat cel mai mare număr de opinii în 2017 a fost Adunarea Republicii Portugalia, iar documentul Comisiei, care a generat cel  mai mare număr de opinii primite în cadrul dialogului politic și mecanismului de control al subsidiarității, a fost Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind piața internă a energiei electrice  (reformare) – COM (2016) 861 final.

*

Gabriela Crețu, președinta Comisiei pentru afaceri europene, vorbitor principal la Conferința „Drumul spre Sibiu – Un pas mai aproape”

Președinta Comisiei pentru afaceri europene, doamna senator Gabriela Crețu, a participat marți, 30 octombrie, la Conferința „Drumul spre Sibiu – Un pas mai aproape“, organizată de Reprezentanța Comisiei Europene în România. Comisia Europeană a fost reprezentată de comisarul european pentru buget, domnul Gunther Oettinger.

Dezbaterile au fost dedicate viitorului Uniunii Europene și pregătirii poziției pe care România o va avea în cadrul summit-ului organizat în timpul Președinției Consiliului Uniunii Europene. Panelul la care a fost vorbitor principal doamna senator Gabriela Crețu a avut drept temă „Economia socială de piață – echilibrul dintre solidaritate și competitivitate”.

În cadrul dezbaterilor, doamna senator Gabriela Crețu a subliniat faptul că, deși Uniunea se află într-o perioadă cu  dezechilibre vizibile, o reconstrucție pe fundamente corecte îi poate aduce o revigorare. „Foarte adesea, se afirmă că Uniunea Europeană și-a făcut datoria, Uniunea poate să moară. Nici pe departe nu susținem această opinie. Uniunea reprezintă încă, chiar și în situația actuală, cea mai bună societate de pe Terra, cea mai dezvoltată, pașnică și cea mai echitabilă, în comparație cu alte zone ale lumii; aceasta este realitatea, în ciuda inegalităților crescânde, în interiorul societăților și între statele europene. Deci, avem o bază pe care să construim. Problema este că trebuie să reconstruim!”

În acest context, președinta Comisiei pentru afaceri europene a subliniat că, în ultimele două decenii, UE a dezvoltat doar un aspect al ei – piața unică. „Cu mici probleme, în domeniul  uniunii bancare, avem o piață unică aproape completă și putem vorbi despre o economie fără granițe; în schimb, avem societăți cu granițe. Acesta a fost din start dezechilibrul fundamental de construcție – am pus în comun piețele naționale, dar am păstrat sistemele sociale diferite. Cu salarii diferite. S-a creat astfel una dintre marile probleme pe care UE le are și care alimentează tensiunile dintre state și tensiunile sociale din interiorul statelor. Această stare de fapt permite o mobilitate mult mai accelerată față de capacitatea efectivă de adaptare a societății. Determină o mobilitate a capitalului dinspre țările mai bogate economic înspre țările mai sărace și de acolo în afara Uniunii și o mobilitate a forței de muncă în sens invers. Iar această realitate alimentează discursul populist și eurosceptic.”

Soluția propusă de doamna senator Gabriela Crețu este construirea unui pilon social serios, așa cum regăsim în Tratate, unde se precizează că UE este o economie socială de piață.

„Argumentul că nu ar exista bază juridică în Tratate ca să dezvoltăm pilonul social este nevalid. Există o propunere din partea Comisiei Europene care, deși este binevenită, conține aspecte cumva decorative, marginale. Nu este suficientă! Dincolo de lipsa unui sistem social comunitar, încă slab, există politicile de coeziune care permit celor care sunt în urmă ca nivel de dezvoltare să se apropie într-un ritm ceva mai rapid de statele care erau sunt la un nivel mult mai înalt.”

Dar, a apreciat cu regret Gabriela Cretu, politica de coeziune nu este suficientă, nu poate să compenseze divergențele pe care sistemul monetar le produce. „Avem nevoie și de politici de coeziune puternice și de un pilon social extrem de puternic pentru a rezolva tensiunile existente în Uniune. Înainte de toate, însă, e nevoie de corectarea neajunsurilor  sistemului monetar european; așa cum funcționează astăzi, subminează Uniunea. Absoarbe plus valoarea din economiile mai puțin dezvoltate și o concentrează în statele foarte dezvoltate.”

Conferința a avut și o componentă interactivă în cadrul căreia invitata a răspuns numeroaselor întrebări venite din public.

La finalul conferinței, președinta Comisiei pentru afaceri europene, doamna senator Gabriela Crețu a avut un schimb de opinii cu Comisarul european pentru buget şi resurse umane, domnul Gunther Oettinger, cu privire la aderarea României la euro „pe termen mediu”, lipsa de ambiție a Cadrului Financiar Multianual 2021-2027 și ce înseamnă valoare adăugată europeană. Domnia sa a subliniat că „cea mai importanta valoare adăugată la acest moment este ca Uniunea Europeană să rămână unită“.

„TU PARLES FRANÇAIS ? C’EST UNE CHANCE POUR TOI !”

Publicat de Nicolae Tomescu, 1 noiembrie 2018, 11:33

INSTITUTUL FRANCEZ DIN IAŞI

„Șarpele de pe balustradă”/lansare de carte, autor Marcel Miron

Publicat de Nicolae Tomescu, 1 noiembrie 2018, 11:25

Este Radioul un „teatru al minţii”?

Publicat de Nicolae Tomescu, 31 octombrie 2018, 23:06 / actualizat: 1 noiembrie 2018, 21:11

Acesta nu era unanim; printre cei de vârsta mea se aflau doi tineri „rătăcitori”, capabili și dispuși să simplifice: „Radio?”. „Da”, le-am spus, „este precum un podcast care difuzează… într-un mod diferit”. Cineva a sărit în ajutorul meu, invocând anii de experiență în domeniul radiodifuziunii; mai mult, a pledat pentru separarea plajelor de audiţie AM_FM; i-am dat dreptate, mai ales că, în perioada 2006-2012 (cât am fost redactor-șef cu atribuții de director), efect al politicii privind scăderea mediei de vârstă (în FM erau abordate segmentele mai tinere de populaţie, diminuându-se riscul pierderii altor categorii prin reconstrucţia AM-ului), fiecare plajă a primit proiecţia unei grile de programe adecvate; pornind de la nevoile şi aşteptarile publicului vizat, exprimate în şi prin studiile naţionale şi regionale; devenise solubilă chestiunea găsirii unor formate care să se adreseze, în aceeaşi măsură, segmentelor tinere cât şi segmentelor cu vârstă „mai ridicată”; schimbările, atât de fond cât şi de formă, în ceea ce priveşte politica editorială, precum şi eforturile depuse la nivel de promovare, s-au concretizat într-o imagine din ce în ce mai fericită pentru Radio Iaşi, care ajunsese să fie perceput drept postul preferat al celor mai mulţi ascultători din Moldova.

A fost rampa de lansare a discuțiilor; o distracție exprimată prin bucuria cu care, atunci când vorbești, „cuvintele formează alte cuvinte”. Unii au afirmat că sunt „copii ai radioului”. Eu nu eram genul de adolescent care, în timpul verii, să privească /noaptea/ către o stație aflată la distanță; m-aș fi putut regăsi atunci când semnalele AM ​​„străluceau” în toată țara; până la urmă, cu începere din 1990, cred că am dat mai mult… Mediul (sau confruntarea cu el) a jucat un rol-cheie în viața mea; mi-am dorit să lucrez la Radio Iași (parte componentă a Societății Române de Radiodifuziune), dar nu în orice condiții. Ceea ce mi-a plăcut a fost capacitatea de a dezvolta o relație cu publicul. La „Puls 120”, prin anul 2002, începusem să cred că sunt parte din viața oamenilor – chiar dacă unii mă urau sau credeau că știu totul despre mine; m-a incitat să formez ascultători loiali (tot atât de adevărat, am primit și mesaje „urâte”, care au avut, în mod paradoxal, rolul de a mă face mai creativ); două tipuri de apeluri constituie baza oricărui format: elementul de surpriză, oferit de acțiunea propriu-zisă (dacă vreți, forma oarecum ideologică folosită în numeroase spectacole), și prezentarea interviurilor cu oameni care au ce transmite; discuțiile „stricte” presupun să ai un public „încorporat”, că „predici unui cor” care vrea să-și întărească opiniile; iată de ce invitam, în mod regulat, tipologii adverse programului conceput de mine pentru conversații; totodată, am înțeles că scurtarea formatului este esențială pentru a păstra totul în limitele interesului și atractivității; mi-am întărit convingerea potrivit căreia cultul personalității, pe care unii sunt tentați să-l adopte (apelanții se „întind” pentru a complimenta gazda), este ucigașul ideilor…

Ceea ce am văzut altădată și funcționează este elementul conversației, îmbrățișat acum de podcast-uri. Dacă generația mai tânără înțelege că ascultă radio atunci când lucrurile se potrivesc într-un podcast, mi se pare, pur și simplu, o chestiune de semantică. Sistemul de difuzare poate fi schimbat, dar nimic nu poate înlocui ascultarea programelor gândite și vorbite…

*

Radioul a devenit companion intim într-o societate mobilă…

Condițiile de receptare s-au modificat considerabil. Dintr-un aparat greu și static, radioul a devenit un receptor mic, care permite „o ascultare mobilă și individuală”. Înainte vreme, familia se strângea, în jurul radioului, pentru „a surprinde” știrile serii sau emisiunile de divertisment; astăzi, ascultarea se face individual, chiar dacă produsele mediatice sunt consumate de colectivitate în întregul său. Radiourile portabile au adus posibilitatea ascultării în mers, ținând cont de mișcarea permanentă… În anii ’30 ai secolului al XX-lea /„epoca de aur” a radiodifuziunii/, programele au dobândit importanță profesională și socială. Radioul era sursa de informare a experiențelor comune și de răspândire a „culturii comune”, totodată un mijloc redutabil de eliminare a izolării culturale. Radiodifuziunea devenise un mijloc vital al integrării în spirit. Programele de divertisment aveau tendința să creeze un echilibru între ceea ce dorește fiecare și ceea ce „ar trebui” să cunoască publicul; ca intenție, produsele mediatice urmau să „ghideze” preferințele prin expunerea la calitate, divertisment și cultură. Satisfacerea dorințelor publicului larg avea drept catalizator competiția pentru audiență a posturilor de radio, inclusiv „logica profitului”; programele atractive și simplificate, pentru „consumul de masă”, au propulsat, în prim-plan, divertismentul popular (care, desigur, umbrește oferta culturală)[1]. „Inflorirea” radiourilor a coincis și cu dezvoltarea „culturii juvenile autonome” – de la începutul anilor ’60 ai secolului trecut (muzica rock, apoi yé-yé)[2]. Formatele au declanșat o segmentare a publicului, au succes printre tineri. Liberalizarea și privatizarea au modificat peisajul radiofonic. Vrănd-nevrând, posturile publice au intrat în concurență cu rețelele private de radio (locale), care se diferențiau pe piața audio prin strategia formatului (programe și muzică), deopotrivă a culorii (voci, tonul animat, jingle-uri, modul de inserare a publicității, politica informației), lesne de identificat. „Condamnat la pieire” de apariția și propensiunea televiziunii, radioul „a produs anticorpii necesari”[3]. Așa-numitului radio modern trebuie să-i recunoaștem câteva caracteristici semnificative – din perspectiva relației sale cu publicul; prin comparație cu presa scrisă, „fuzionează” (în sensul de contopire) cu oamenii; canalul audio cuprinde ansamblul de materiale care țin de universul sonor; oralitatea stilului permite apropierea; comunicarea are un caracter mai personal/este chiar personalizată – prin „telefonul ascultătorului”, prin forumurile de discuții online; interacțiunea crește exponențial, datorită introducerii procedurilor interactive care solicită; apelurile telefonice sunt personalizate – cu scopul de a obține o identificare a ascultătorului, adresarea este, de multe ori, directă; pin stabilirea unei relașii interpersonale telefonice, prezentatorul se adresează întregii comunități de auditori, generează, astfel, o relație triangulară prin discuția radiofonică, receptată de auditoriul întreg/aflat într-o ipostază comodă, câtă vreme pe „scenă” apar protagoniștii discursului…

[1] Spre exemplu, buletinele de știri prezentate sub masca divertismentului (uneori, de un grotesc aparte), pentru a atrage publicurile…

[2] Muzica yé-yé desemnează o mișcare, un fenomen european, care și-a avut originile în programele radiofonice (Franța, „Salut les copains”) dedicate, în special, adolescenților…

[3] Fiind cel mai popular (un miliard de receptoare), cel mai des întâlnit în cămine (98% în Franța și S.U.A)…

Dumitru Oprea: „Cine repară imaginea Iașului afectată de Ministerul Turismului în fața Europei?”

Publicat de Nicolae Tomescu, 31 octombrie 2018, 21:11

În locul unei vizite de informare, jurnaliștilor din Portugalia, Bulgaria, Slovacia, Cipru, Danemarca, Finlanda, Suedia și Franța li s-au prezentat, fără nici un fel de profesionalism, câteva obiective turistice din Iași și din împrejurimi. Nici Primăria, nici Consiliul Județean, nici reprezentanţii mediului economic din oraș nu au fost implicate în această acțiune cu mass media europeană, după cum reiese din relatarea jurnalistei franceze Iréne Costelian.

Întâmplarea, poate izolată, este o nouă dovadă a faptului că administrația centrală este incapabilă să pregătească preluarea președinției Consiliului Uniunii Europene și că riscăm să ne facem de râs, în mod nemeritat, în fața întregii lumi. Dacă la Timișoara jurnaliștii străini s-au bucurat de ospitalitatea administrației publice locale și a mediului privat, Iașul pare că a fost sabotat de către Ministerul Turismului din cauza neglijenței sau a vendetei politice la adresa primarului căzut în dizgrația PSD.

În același timp, observăm cum președintele Consiliului Județean Iași, aflat din plin în grațiile PSD, se laudă că a reușit să aibă în Guvernul României pe Ministrul Comunicațiilor și Societății Informaționale. Dacă e așa, oare nu ar fi fost de interes organizarea la Iași a unei întâlniri cu mediul IT în prezența ministrului atât de lăudat de președintele CJ?

Lăsând la o parte subiectivismul de înțeles al jurnalistei franceze, episodul este unul, în esență, deosebit de grav. Acesta dovedește că Ministerul Turismului nu deține nici cea mai vagă competență despre modul în care se face promovarea țării prin oferirea de subiecte pentru articole și reportaje jurnaliștilor străini. Mai mult, Iașul trebuie să suporte consecințele de imagine de pe urma indolenței și incompetenței funcționarilor din Ministerul Turismului, dar și a lipsei de comunicare și preocupare a administrației publice locale!

Lascăr Catargiu, „bătrân boier moldovean, cumpănit la minte, sincer la vorbă și cu fire potolită”…

Publicat de Nicolae Tomescu, 31 octombrie 2018, 19:28

Iată ce nu trebuia să absenteze din totalitatea elementelor care formează „intriga” acestui articol… Faptul curios, referitor la amănunte „secundare” din viața marii personalități în discuție… De fapt, în momentul când Carol a vrut să abdice (vremuri tulburi, pronunțat anti-dinastice), Catargiu a venit la palat, încercând să-l convingă să „renunţe la renunțare”; atunci ar fi pronunţat memorabila frază: Aiasta nu se poate, Măria Ta, fiindcă aşa se pierde Ţara!...

„Sub înfăţişarea aceea blajină” (scria Ion Luca Caragiale, în Lascăr Catargiu), „nimini, poate, nu ştie câtă tenacitate şi câtă energie stau ascunse; îndărătul acelor doi ochi blajini, stă dârză o voinţă neîncovoiată; sub chipul acela de răzeş plin de bonomie naivă, e totdeauna deşteaptă la pândă cea mai sigură judecată politică, cea mai adâncă dibăcie de om de stat. Toate acestea, pe un fond moral fără cea mai mică imputare”[1]…

Născut la 1 noiembrie 1823, în Iași[2], a urmat primii ani de şcoală în pensioane particulare; după terminarea studiilor, era numit în funcţii importante din sistemul administrativ al Moldovei[3]…

Unionist convins, Lascăr Catargiu a ajuns membru în Comitetul Electoral al Unirii-Iaşi (februarie 1857) şi deputat în Divanul ad-hoc din Iaşi, poziţie din care contribuie la elaborarea şi adoptarea punctelor programului unionist. În Adunarea Electivă, din postura candidatului la domnia Moldovei din partea conservatorilor, creditat cu cele mai mari şanse la victorie, a trăit o mare mâhnire în clipa când s-a trezit constrâns să renunţe la candidatură în favoarea colonelului Alexandru Ioan Cuza…

Membru în Comisia Centrală de la Focşani, la scurt timp după Unirea Principatelor, ministru de Interne[4], declanșează conflicte intense cu domnitorul Cuza; alături de C.A. Rosetti/liderul liberalilor radicali, devine principalul artizan al cristalizării „monstruoasei coaliţii”[5]…

Între 11 februarie-10 mai 1866, Lascăr Catargiu a făcut parte din Locotenența Domnească (organism politico-administrativ format pentru a substitui activităţile unui şef de stat, până la aducerea prinţului străin). Totodată, Catargiu a fost desemnat să formeze primul guvern[6] sub domnia lui Carol I, timp în care se proclamă o nouă Constituţie[7]. La sfârşitul anului 1866, Catargiu era ales preşedinte al Adunării Deputaţilor. Mai târziu, ăntr-un context deja invocat, domnitorul a cerut un guvern puternic cu care să aplice politica sa, astfel că Lascăr Catargiu a format un guvern de orientare conservatoare/pe 11 martie 1871[8], primul Consiliu de miniştri care reuşea să guverneze pe întreg parcursul celor patru ani legitimi, până pe 31 martie 1876[9]…

Lascăr Catargiu s-a afirmat drept cea mai avizată voce a conservatorismului românesc[10]; a fost preşedintele celor două decenii al Partidului Conservator. A ocupat, preț de patru mandate, funcţia de prim-ministru şi pe durata a cinci mandate funcţia de ministru de Interne[11]; a fost ales, în două rânduri, preşedinte al Adunării Deputaţilor…

Lascăr Catargiu a fost unul dintre marii oameni de stat ai veacului al XIX-lea; unul dintre fondatorii doctrinei conservatoare din România s-a găsit în prim-planul scenei politice timp de aproximativ 45 de ani[12]…

[1] Un „român neaoş, fără declamaţii teatrale, fără apucături zănatece, dinastic până la târâre, patriot cuminte şi dezinteresat până la a refuza un scaun de domnie, cunoscând profund ţara şi lumea ei”, continua Ion Luca Caragiale… Titu Maiorescu, referindu-se la liderul conservator, aprecia: „era un om de bun simţ, totdeauna demn în purtarea sa, onest şi de o neobosită activitate în amănuntele administraţiei”...

[2] Într-o familie (veche) de boieri moldoveni, tatăl său fiind Constantin Catargiu…

[3] Tânărul Catargiu a devenit ataşat la Treburile din Lăuntru (Ministerul de Interne), apoi locţiitor de ispravnic la Huşi (1843-1844) şi prefect (pârcălab) de Neamţ… Pe 28 martie 1848, se regăsea printre semnatarii Petiţiei-proclamaţiune de la Hotelul „Petersburg” din Iași, în care se aduceau critici regimului politic, se propuneau măsuri pentru dezvoltarea ţării pe baze mai liberale; după înăbuşirea mişcării, domnitorul Mihail Sturdza l-a exilat pe Lascăr Catargiu la moşia sa din judeţul Neamţ. Grigore Alexandru Ghica l-a readua în administraţia de stat. În 1853 a fost numit pârcălab de Iaşi, iar peste un an ocupa aceeaşi funcţie în Covurlui. Timp de doi ani, până în 1856, a dobândit poziţia de agă al Poliţiei Iaşi…

[4] În cabinetul Manolache Epureanu, din Moldova (27 aprilie-10 noiembrie 1859)…

[5] Disensiunile (chiar resentimentele, explicate anterior) cu Alexandu Ioan Cuza l-au ajutat să fie unul dintre liderii consipraţiei care a acţionat pentru detronarea domnitorului, după care a devenit principalul membru al Locoteneţei domneşti care a substituit atribuţiile şefului statului până la aducerea prinţului străin…

[6] Între 11 mai-13 iulie 1866…

[7] Prin care România devine monarhie constituţională…

[8] Tot atunci declara: „(…)vom aplica constituţiunea cu toată sinceritatea, litera şi spiritul ei; eu nu voi permite ca uliţa să ne facă legi; nu ne vom abate un singur moment de la calea legilor şi a libertăţii garantată prin buna ordine…”

[9] Și-a depus mandatul pentru organizarea unor noi alegeri legislative… Lascăr Catargiu a obţinut, între 27 noiembrie 1891-3 octombrie 1895, un al patrulea mandat la conducerea guvernului României…

[10] La 3 februarie 1880, Catargiu se număra printre cei care semnau programul şi statutul Partidului Conservator, alături de 88 de reprezentanți ai aceleiași familii politice. După decesul lui Emanoil Costache Epureanu (septembrie 1880), Comitetul executiv al Partidului Conservator îl alegea în funcţia de preşedinte, poziţie în care a rămas până la moarte. În perioada marii guvernări liberale, Catargiu a fost liderul cel mai ferm al opoziţiei; în acest sens, a acţionat pentru formarea „Opoziţiei Unite”, în cadrul căreia a coalizat majoritatea grupărilor politice care doreau înlăturarea de la putere a Guvernului Ion C. Brătianu. În martie 1884, avea loc fuziunea Partidului Conservator cu Partidul Liberalilor, condus de Gheorghe Vernescu; din respectiva fuziune a rezultat o formaţiune politică hibridă, intitulată Partidul Liberal Conservator. La sfârşitul anului 1888, liderul conservator a primit un mandat (de trei luni) în fruntea Adunării Deputaţilor. În perioada 29 martie 1889-3 noiembrie 1889, a devenit şi preşedintele Consiliului de miniştri. După căderea lui Brătianu, coaliţia conservatorilor cu „liberalii sinceri” nu şi-a mai justificat sensul, astfel încât, în noiembrie 1891, PLC s-a dizolvat, reluându-se activitatea sub forma Partidului Conservator („sincerii” s-au întors în Partidul Naţional Liberal)…

[11] În cele 5 (cinci) mandate la conducerea Ministerului de Interne, Catargiu a susţinut adoptarea legii pentru înfiinţarea Jandarmeriei rurale (în locul dorobanţilor), potrivit căreia se înfiinţau 8000 de posturi de jandarmi comunali, 1260 de jandarmi judeţeni şi 69 de ofiţeri (practic, un jandarm la 100 de locuitori contribuabili), Legea pentru organizarea comunelor urbane, Legea pentru reînfiinţarea birourilor de paşapoarte (1867). În ministeriatul său a fost aprobată „Legea pentru organizarea Serviciului Administraţiunii Centrale a Ministerului de Interne” (1892), s-a înfiinţat Serviciul fotografic, primul serviciu de identificare şi poliţie tehnică din ţară, a fost aprobat „Regulamentul relativ la atributele comisarilor speciali de poliţie în gările Căilor Ferate”, „Legea poliţiei vânatului”…

[12] Lascăr Catargiu a încetat din viaţă pe 30 martie 1899, la vârsta de 76 ani…

„Colectiv, extremă urgență”… de 3 ani încoace

Publicat de Nicolae Tomescu, 30 octombrie 2018, 21:40 / actualizat: 31 octombrie 2018, 9:19

De fapt, defectul principal ar fi că ne jucăm cu vorbele și dezlănțuim spectacole, că am transformat acest lucru în vanitate interesată. Provocați de fapte, ieșim stingheriți din orgoliu. Soarta are prea multe asemănări cu viața pentru a nu atrage atenția…

Suntem așa cum suntem… Poate/sigur avem trăsături specifice, mai accentuate/mai puțin îndepărtate de alte națiuni/popoare europene; nu cred doar în existența/persistența dereglărilor, derapajelor și neîmplinirilor, însă prea multe particularități au format România de astăzi; propria ființă pare prinsă, deseori, în „combinații” contradictorii (pe care nu le înțelegem noi înșine, darmite să le priceapă alții); avem pretenția că vom face (sau putem face) să meargă ceea ce nu funcționează, dar, de fapt, strâmbătatea strică bruma de normalitate…

După noaptea de 30 octombrie 2015, alături de cronologia faptelor[1], au ieșit la iveală grave disfuncții instituționale. Dacă v-aș întreba despre lipsa de interes (nu invoc absența compasiunii[2]), din partea autorităților, față de tragedia[3] unor oameni?

În lumea civilizată[4], asigurările de răspun­de­re faţă de terţi sunt obli­gatorii pentru toa­te cluburile, restau­ran­­te­le, hotelurile/ori­care alt loc unde se organizează eve­ni­mente; funcţionează ca un prim filtru al industriei de profil; fără avizul „Inspectoratului pentru Si­tuaţii de Urgenţă”/presupune, de fapt, inspecţia Pompierilor/, o poliţă de răs­­pun­dere faţă de terţi nu poate fi obţinută, iar refuzul unui asigurător echivalează, prac­tic, cu imposibilitatea apariţiei unei „bom­be cu ceas” de tipul „Colectiv”. Vreme îndelungată, în România[5], caracterul obligatoriu se rezuma[6] la RCA[7] (ca și cum doar șoferii ar fi contat)…

Între timp[8], destulă presă a (re)devenit organizatorul, prezentatorul ședintelor de nudism mediatic și intelectual, ascunzând, dedesubtul masei de moloz intim, senzația însemnătății/iluzia identității unor subiecte. Trăim într-o lume fabricată de presă, iar mulți scriu sau vorbesc despre ceva (parcă s-ar referi la izvorul vieții, al măreției) care nu există sau are cu totul alt fond și alte forme decât dejecțiile. Mi se pare o dereglare care repetă inversiunea bolnavă a comunismului[9]; „Colectiv” i-a servit și îi servește drept „momeală” manipulatorie, pretext, vampirism emoțional…

Ar mai fi fost şi altele de amintit (sistemul de sănătate desemnează o discuție aparte, „invazia bacteriilor” prin spitalele românești fiind unul dintre coșmaruri), povestit și analizat, dar memoria mea (subiectivă şi capricioasă, precum orice memorie) le-a ales pe acestea…

Epilog: nu (prea) există, în afara unor posibile condamnări (cineva trebuie să plătească „prețul”, nicidecum ca expresie a puterii de a face dreptate, de a despăgubi victimele sau de a pedepsi vinovații).

[1] Cel mai grav incendiu din România post-decembristă/dacă luăm ca sistem de referință cluburile de noapte/ și cel mai grav accident din țară de după 1989 (peste accidentul aviotic de la Balotești), incendiul din clubul „Colectiv”[1] *sectorul 4 București* s-a declanșat în timpul unui concert (cu gratuitate) al trupei „Goodbye to Gravity”/ocazia lansării unui nou album, numit „Mantras of War”. Conform datelor existente (cercetările se află în curs), focul a fost provocat de artificiile folosite în timpul concertului, artificii care au dus la aprinderea buretelui poliuretanic (ușor inflamabil) folosit pentru antifonare de pe un stâlp al clădirii; flăcările s-au extins, cu repeziciune, în tot clubul, provocând leziuni multora dintre participanții la concert – în unele situații cauzatoare de moarte, prin combustie, asfixie, intoxicații cu monoxid de carbon și alte gaze. Amploarea evenimentului a determinat Ministerul de Interne să instituie „Planul Roșu de Intervenție”; guvernul a decretat trei zile de doliu național; a demisionat întreaga „constelație guvernamentală”, în frunte cu Victor Ponta (4 noiembrie 2015), dar și Cristian Popescu Piedone – primarul Sectorului 4. Au murit 65 de oameni (inclusiv artişti, fotografi, jurnalişti, olimpici şi studenţi străini); în afară de cei 26 (din incinta clubului) și de unul care a murit în drum spre spital, au fost identificați, în faza inițială, alți 186 de răniți, din care 146 au fost spitalizați; în săptămânile de după incendiu, au mai murit 33; în iulie 2017, un supraviețuitor al serii de 30 octombrie 2015 și-a pus capăt zilelor…

Nu veți fi mai liniștiți dacă scotocesc prin „arhivele” perioadei interbelice: La 18 aprilie 1930, în „Vinerea Mare”, biserica din Costești-judetul Argeș a ars din temelii (odată cu ea, multe femei și mulți copii strânși pentru slujbă) după ce o lumânare aprinsese, accidental, o coroană…

[2] Imposibil de explicat reacția țâfnoasă a premierului Dăncilă – atunci când „a prins din zborul lent al unui eveniment” întrebarea legată de „Colectiv”, revenind printr-un mesaj postat – în care folosește, nefericit din punctul meu de vedere, termenul „incident” (întâmplare neașteptată și neplăcută care apare în desfășurarea unei acțiuni; sinonimele sunt episodul, peripeția, aventura, evenimentul, ciocnirea, confictul, disensiunea)…

[3] Dramă (cu sensul de întâmplare tragică); Tragedie (eveniment funest, nenorocire, catastrofă)…

[4] În Vestul Europei, cluburile şi restaurantele au asigurare de răspundere civilă care funcţionează ca un filtru împotriva dezastrelor…

[5] Multe comentarii deveneau inutile dacă legea românească ar fi impus obligativitatea unei asigurări de răspundere (în alte ţări, aceasta este încheiată de proprietar din propria conştiinţă, nu forţat de lege)…

[6] Există și obligativitatea încheierii unor poliţe de asigurare din partea persoanelor care intră în categoria profesiilor liberale (medicii, avocaţii), firmelor de construcţii şi firmelor de turism…

[7] Importanța asigurării obligatorii, pentru orice proprietar de autovehicul, apare în cazul în care asiguratul este implicat într-un accident rutier (au loc vătămări corporale sau pagube materiale); persoana păgubită primește despăgubiri din partea companiei de asigurări a celui care a produs accidentul…

[8] Singura măsură drastică luată de Legislativ a fost interzicerea fumatului în spațiile publice…

[9] Chestiunea se agravează atunci când în media, deţinute de indivizi care le dirijează în interese personale, se iau decizii şi se formulează opinii în privinţa unui eveniment sau a unei persoane; deciziile sunt influenţate fie de frecvenţa cu care auzim o opinie, fie de vehemenţa cu care este exprimată; o minoritate gălăgioasă, cu opinii radicale, domină opiniile mai nuanţate, chiar dacă acestea din urmă descriu mai fidel realitatea. Iată mecanismul de manipulare folosit în multe studiouri din România, acolo unde predomină „analiştii” care se pricep la puţine lucruri, dar au opinii ferme despre întregul social, politic, economic. Combinate între ele şi distribuite zilnic, „analizele” formează o poţiune prin care sunt manipulate milioane de români…

Conferinţa “EduproSummit#1 – Educate for future” pentru dezvoltarea învăţământului profesional în sistem dual în România

Publicat de Nicolae Tomescu, 29 octombrie 2018, 20:14

Scopul conferinţei este acela de a consolida sistemul de învăţământ profesional în sistem dual în România. În acest fel se contribuie la combaterea lipsei crescute a forţei de muncă calificate din România, forţă de muncă imperios necesară, având în vedere cu precădere creşterea economică puternică din anii trecuţi.

Conferinţa oferă factorilor de decizie din domeniul politic, economic, din sectorul educaţional, elevilor şi mass-media o platformă pentru a discuta despre dezvoltarea învăţământului profesional în sistem dual în România.

În prim-plan se află următoarele întrebări: Cu ce provocări se confruntă companiile şi şcolile? Cum pot fi încurajate mai multe companii să devină mai angajate în acest demers? Cum poate fi îmbunătăţită calitatea programei şi a sistemului de învăţământ? Cum pot fi atraşi mai mulţi elevi către învăţământul profesional? Cum poate fi preîntâmpinată reticenţa existentă în rândul familiilor faţă de opţiunea pentru pregătirea profesională?

Este, înainte de toate, rândul tinerilor de a vorbi în mod public despre experienţa şi despre aşteptările lor privind sistemul de învăţământ.

Evenimentul este organizat în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale al României.

Mai multe informaţii despre această conferinţă găsiţi la următorul link: www.eduprosummit.ro

Selecţie pentru Burse de Practică internaţională (anul 2019), în Parlament, oferite de Bundestagul German

Publicat de Nicolae Tomescu, 29 octombrie 2018, 12:51

Delegaţia germană este condusă de deputatul Frank Heinrich; pe durata şederii în capitala României, delegaţia germană are programate întâlniri cu personalităţi din domeniile politic, economic şi educaţie.

În cadrul programului IPS, în perioada cuprinsă între începutul lunii martie şi sfârşitul lunii iulie 2019, un număr total de 120 de bursieri din 42 de state vor avea posibilitatea să cunoască sistemul parlamentar german, în cadrul unui program de burse finanţat de Bundestag. Scopul programului este acela de a le oferi posibilitatea participării nemijlocite la derularea activităţii politice şi a proceselor decizionale democratice. Bursierii îşi desfăşoară activitatea în biroul unui deputat din Bundestag; pot fi prezenți şi la seminarii ale Universităţii din Berlin.

Programul se află sub patronajul preşedintelui Bundestagului German, Prof. Dr. Wolfgang Schäuble şi se desfăşoară în cooperare cu trei universităţi din Berlin. Toate costurile privind transportul, cazarea şi asigurarea, inclusiv bursa lunară, sunt preluate de Bundestagul German.

Informaţii suplimentare despre program găsiţi accesând pagina de internet: http://www.bundestag.de/ips

.

Lansarea cărții „Hotel Camberi”, de Angela Baciu

Publicat de Nicolae Tomescu, 29 octombrie 2018, 12:01

 Manifestarea se desfăşoară sub egida Primăriei Bârlad şi a Consiliului Local Bârlad.

„Hotelului Camberi din Sulina, cândva un loc al luxului, azi „i se spune hotelul cu stafii”. În cimitirul marin din oraşul dunărean îşi găsesc somnul de veci oameni din multe neamuri care au trecut prin acest loc devenit cîndva, din sat pescăresc, un loc european al întîlnirii tuturor naţiilor şi-apoi decăzut tot mai mult în perioada comunistă. „Viii cu viii, morţii cu morţii”, așa cum spune un personaj dintr-un poem. În cartea de faţă, viaţa celor vii şi viaţa celor duşi, timpurile şi poveştile oamenilor, trecutul şi prezentul se amestecă aşa cum se amestecă – nu e doar o metaforă! – apa dulce cu apa sărată la Sulina („marea era una cu Dunărea”). Ne amintim, citind, de personajele din Spoon River Anthology a lui Edgar Lee Masters sau de exotismul (nu doar al spaţiului, dar şi al vocabularului) lui Saint-John Perse, poetul mării. O „reconstituire” nostalgică prin care pluteşte o boare de frangipani sau plumeria – florile unui arbust care se mai numeşte şi „arborele vieţii”. / Simona Popescu

„Să scrii despre vieţile oamenilor, îi spune o florăreasă din poemele ei într-o anumită împrejurare. Si exact asta face Angela Baciu: scrie despre vieţile oamenilor dintr-o localitate de pe Dunăre, adunând în micile biografii pe care le construieşte cantităţi semnificative de timp (aproape două secole încap în stampele ei), de spatiu (oamenii reconstruiti aici s-au vânturat prin toată lumea) si, mai ales, de umanitate. E o lume foarte umană, lumea unui Jean Bart trecut prin biografismul american – implicit caldă, ataşantă si convingătoare.” / Radu Vancu

* Angela Baciu s‑a născut într-o zi de 14 martie. Este poetă, prozatoare, publicistă, trainer, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi. Membru în PEN Club România. A publicat 18 cărţi, printre care: „Maci în noiembrie” (1997), „Trei zile din acel septembrie” (2003), „Tinereţe cu o singură ieşire” (2004), „De mîine pînă mai ieri alaltăieri” (2007), „Mărturii dintre milenii” (2012), „Despre cum nu am ratat o literatură grozavă” (2015), „4 zile cu nora” (2015), „mai drăguț decît dostoievski”/de Nora Iuga și Angela Baciu (2017), „Charli. Rue Sainte–Catherine 34” (2017, poezii), „Hotel Camberi” (2017). Are în pregătire o nouă carte.

„Hotel Camberi” se lansează într-un turneu de promovare în toată ţara. Până acum, autoarea s-a întâlnit cu publicul şi a lansat cartea la Târgul Internaţional „GAUDEAMUS – Carte de Învăţătură”, la Libraria „Cărtureşti Verona”-Bucureşti, Libraria „Humanitas”-Braşov, Biblioteca Municipală „Ştefan Petică”-Tecuci, la Biblioteca Orăşenească „Jean Bart” din Sulina (oraşul în care s-a scris cartea), la Libraria „Alexandria” din Galaţi, Libraria „Humanitas”-Sibiu.

• foto coperta carte & imagini: Simona Andrei
• afişe realizate de Editura „Tracus Arte”  

Alimentarea cu gaze naturale este sistată la consumatorii de pe mai multe străzi ale municipiului Iaşi

Publicat de Nicolae Tomescu, 29 octombrie 2018, 11:30

• B-dul Tudor Vladimirescu;
• Tătăraşi;
• Nicoriţă;
• Mizil;
• Eternitate;
• Profesor Paul;
• Apelor;
• Misai;
• Gălăţeanu;
• Mihail Sadoveanu;
• Cucu;
• Conductelor;
• Popescu Eremia;
• Pantelimon;
• Sărăriei;
• Curelari.

Reluarea alimentării cu gaze naturale se efectuează treptat, cel mai probabil începând cu ora 14:00.

Compania a solicitat consumatorilor să închidă toate focurile și, după reluarea distribuţiei gazelor naturale, să supravegheze modul de ardere a acestora timp de 30 minute…

Regina Maria: „Nimeni nu e judecat pe drept cât trăieşte; abia după moarte este pomenit sau dat uitării”

Publicat de Nicolae Tomescu, 29 octombrie 2018, 10:26

După o copilărie şi o adolescenţă petrecute în casa părintească, din Eastwell Park, comitatul Kent, Maria s-a logodit – la 16 ani – cu principele Ferdinand I, moştenitorul tronului României. S-au căsătorit la 10 ianuarie 1893, pe când principesa Maria avea numai 17 ani[1]. Un an mai târziu s-a născut primul copil al cuplului princiar: Carol al II-lea[2].

Soţia viitorului rege al României s-a implicat, de tânără, în treburile statului şi pentru binele poporului. În timpul Războiului din Balcani (1912-1913), izbucnise o epidemie de holeră[3] în tabăra românească situată aproape de Sofia. În pofida poruncilor ferme ale Regelui Carol I, principesa Maria a trecut Dunărea pentru a vedea care este soarta soldaţilor români; întoarsă la Sinaia, a obţinut acordul regelui în ceea ce privește organizarea unei tabăre de ajutor. În timpul Primului Război Mondial, îmbrăcată în haine de soră medicală, Regina Maria a organizat spitalele de campanie şi a fost prezentă printre cei suferinzi, împărţind medicamente, mâncare, pături soldaţilor răniţi pe front sau bolnavilor de tifos[4].

Maria a devenit regină în 1914, odată cu moartea lui Carol I şi cu întronizarea lui Ferdinand ca rege al României. Încoronarea oficială a celor doi a avut loc în 15 octombrie 1922, la Alba Iulia.

A făcut diferenţa într-o vreme în care rolul femeii în politică nu avea însemnătate. A fost principalul sfătuitor al Regelui Ferdinand[5]; în acest sens, rămâne antologică afirmaţia lui Charles de Saint–Aulaire, ambasadorului Franţei la Bucureşti (vremea respectivă):  „Există un singur bărbat la Palat şi acela este regina”.  Intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei se datorează, într-o măsură, Reginei Maria.

A fost şi un diplomat virtuos; vizitele sale în străinătate au făcut cunoscută România, mai ales interesele acesteia; a ajuns, când era mai mare nevoie, la Conferinţa de Pace (Paris), după retragerea delegaţiei noastre, și le-a reamintit aliaţilor occidentali de sacrificiile armatei române în timpul Primului Război Mondial; a avut convorbiri cu Raymond Poincare, preşedintele Franţei, cu prim-ministrul Georges Clemenceau; vizitele neoficiale de la Paris şi Londra au avut drept consecință reunirea provinciilor istorice. În 1926, a vizitat S.U.A.[6], împreună cu principesa Ileana şi cu principele Nicolae, moment care poate fi desemnat drept apogeul popularităţii sale.

Desigur, contemporanii s-au grăbit să-i dezvăluie amorurile[7]… În 1935, scriitoarea şi jurnalista Berthe Vulliemin scria, în prestigioasa publicaţie franceză „Revue des deux Mondes”: „Ceea ce te izbşte mai întâi, când întâmpini pentru prima dată pe Regina Maria, e frumuseţea ei. Înfăţişarea sa, căreia i se potriveşte atât de bine termenul de înfăţişare de regină, statura ei înaltă, albeaţa de lapte a tenului ei, ovalul chipului ei, cu trăsături de-o puritate clasică, nasul mic, aquilin, buzele bine desenate şi zâmbetul atât de sincer, atât de blând, ochii de-un albastru intens, deasupra cărora sunt trase sprâncene minunate, fruntea descoperită, părul de un blond de aur, astăzi de-abia încărunțit, dar mai ales expresia privirii, în care străluceşte inteligenţa, bunătatea, încordarea şi adesea bucuria, alcătuiesc un tot de-o atracţie irezistibilă. Dar pe lângă acestea, poate şi în oarecare măsură din cauza aceasta, ca şi când, instinctiv, ea ar trebui să ceară iertare de această superioritate fără voie, cât farmec, câtă graţie în felul de-ai primi pe oameni, cât interes ştie să arate tuturor. Aci se vădeşte caracterul, intervin calităţile sufletului. Nenumărate sunt gesturile, de milă sau de dragoste, la care am asistat; dar gesturi atât de spontane, atât de discret făcute, încât trec aproape neobservate şi, totuşi, câtă mărinimie, ce ghicire a sensibilităţii aproapelui, nu trădează”.

Regina Maria a fost şi o scriitoare îndrăgită[8]. Întreaga ei operă adună peste 30 de volume de povestiri pentru copii, poezii şi proză, dintre care cele mai cunoscute sunt Memoriile (apărute în anii 1934-1935, sub titlul Povestea vieţii mele). A colecţionat şi lucrări de artă ale unor pictori (Arthur Verona, Ştefan Popescu, Kimon Loghi, Cecilia Cuţescu Storck, Nicolae Vermont, Eustaţiu Stoenescu); multe dintre obiectele personale ale reginei pot fi văzute la „Maryhill Museum”, locuinţa iniţială a lui Sam Hill, om de afaceri (domeniul feroviar) din statul american Washington, cu care Regina Maria a purtat o îndelungată corespondenţă.

După venirea la putere (în 1930) a lui Carol al II-lea, a fost marginalizat rolul Reginei Maria în viaţa publică. Mai mult, a fost obligată să se autoexileze la Balcic[9], unde anturajul său era strict supravegheat şi unde i s-a interzis orice implicare politică.

Regina Maria s-a îmbolnăvit în anul 1936. La începutul anului 1938, a fost internată în mai multe sanatorii din Italia şi Germania, existând bănuiala că ar fi avut cancer la esofag şi ciroză hepatică. Simţindu-şi sfârşitul aproape, Regina Maria i-a cerut fiului ei, Carol al II-lea, să-i trimită un avion care să o aducă în România; monarhul a refuzat (sugestiv pentru un om care a făcut ca întreaga viaţă politică a României, între 1930-1940, să se învârtă în jurul unui organ de-al său). S-a oferit… Hitler – pentru a-i pune la dispoziţie reginei un avion sanitar; Maria a ales să vină cu trenul – în care, potrivit câtorva surse[10], ar fi murit[11]; avea 63 de ani… Paradox revoltător: trecerea în veşnicie a fost anunţată, la 18 iulie 1938 (Sinaia), de către Carol al II-lea…

Corpul neînsuflețit a fost depus la castelul „Pelișor”[12]. În ziua de 24 iulie 1938 au avut loc funeraliile naționale. Respectându-se dorinţa ei, Maria nu a fost îmbrăcată în negru, ci cu o roche simplă de culoare albă. Bucureştiul s-a îmbrăcat în culoare sa preferată (violet) şi i-a adus flori roşii. După sicriu a mers calul său iubit, cu cizmele regale ataşate la scăriţe, dar şi membri ai familiilor regale din Europa, ai familiilor nobiliare, diplomaţi de rang înalt, politicieni şi miniştri. „A fost înmormântat un soldat… Regina Maria a fost doar un ostaş care a luptat pentru libertatea românilor”, scria unul dintre ziarele timpului. Conform dorinţei testamentare, inima i-a fost aşezată într-o casetă şi depusă la biserica „Stella Maris”, lângă vila sa din Balcic. În 1940, după ce România a pierdut respectivul teritoriu, caseta a fost adusă la castelul Bran; din 1970 se află la Muzeul Naţional de Istorie al României…

[1] Cu prilejul evenimentului, a primit o cupă de argint (se păstrează la Muzeul Naţional de Istorie al României) pe care stă gravată inscripţia: „Bine ai venit mireasă de Dumnezeu, aleasă spre a patriei cinstire. Ianuarie 1893”…

[2] Care va deveni al treilea rege al României… Regina Maria şi Regele Ferdinand au mai avut trei fete şi doi băieţi: principesa Elisabeta, măritată cu regele George al Greciei; principesa Maria, care – în 1922 – s-a măritat cu Regele Alexandru I al Iugoslaviei; prinţul Niculae; principesa Ileana, soţia arhiducelui Anton de Austria; micul principe Mircea, care a murit la începutul Primului Război Mondial. În urma alianţelor matrimoniale realizate de copiii ei în marile case regale din Balcani, Reginei Maria i se spunea, în glumă, la începutul anilor ’30 ai secolului trecut, „Soacra Balcanilor”.

[3] În iulie 1913…

[4] Pentru atitudinea sa curajoasă din timpul Primului Război Mondial, a primit titlul de „Regina– soldat”…

[5] Până la moartea acestuia (în 1927)…

[6] Traseul a inclus câteva mari orașe din Statele Unite și Canada: New York, Montreal, Ottawa, Winnipeg, câteva așezări ale indienilor din Dakota de Nord (regina fiind botezată „Steaua Dimineții”, de către tribul Blackfoot)…

[7] Bănuită că fiica sa, Maria-Mignon, a apărut ca urmare a unei relații cu locotenentul Zizi Cantacuzino, aghiotantul său (care a însoțit-o pretutindeni), s-ar fi îndrăgostit, apoi, de Waldorf Astor, un aristocrat american. Adevărata ei dragoste pare să fi fost Barbu Știrbei, bărbat frumos, brunet, cu ochi căprui. Se spune că prințul trebuie considerat părintele autentic al ultimilor doi copii, Ileana și Mircea, care îi semănau izbitor (ceilalți aveau ochii albaștri ai reginei și ai lui Ferdinand). Din această cauză și-ar fi apropiat zilele cumplite ale pedepsei graduale aplicate de Carol al II-lea; ultimul, îl va exila pe prințul Barbu Știrbei, pentru a întrerupe frumoasa poveste de dragoste care se înfiripase. În timpul Primului Război Mondial, în viața reginei Maria și-ar fi găsit loc și colonelul canadian Joe Boyle; bărbatul, se spune, o domina complet, a devenit confident și prieten („Un om care nu are teamă de nimic și care prin forța sa extraordinară reușește în toate domeniile”), a primit de la regină înalte ordine și medalii românești. Dar Barbu Știrbei ar fi rămas, în continuare, în sufletul reginei, până la bătrânețe. Scrisorile către vechiul prieten aveau un mesaj asemănător strigătului de iubire, tristețe și speranță: „Tot dorul meu, toată tristețea mea, toate amintirile dragi, care îmi inundă din nou sufletul… Să te binecuvânteze Dumnezeu și să te aibă în pază.” La rândul său, Barbu Știrbei încheia toate scrisorile înflăcărate cu cele cinci litere : i l y m m („I love you, my Marie”)…

[8] A început să scrie poveştile pe care le spunea copiilor, apoi, în anii războiului, a scris pentru soldaţi şi pentru diferite ziare…

[9] Pe atunci, în România…

[10] Cauza morții ei a generat suspiciuni și speculații. Pentru început, s-a răspândit zvonul potrivit căruia, în urma unui schimb de focuri ce a avut loc între Carol și Nicolae, regina-mamă s-a aruncat în apărarea fiului cel mic, primind glontele în locul acestuia…

[11] Intrând pe la Cernăuți, trenul a primit o restricție (trebuia să se deplaseze încet, fără șocuri/mișcări bruște). Când garnitura a trecut de Bacău, cei care răspundeau de parcursul trenului au fost anunțați să mărească viteza, deoarece regina Maria murise….

[12] A fost înhumată lângă Ferdinand, Carol I și Elisabeta, la mănăstirea Curtea de Argeș…

Nicolae Tomescu, redactor-șef Radio Iași

Marius Copil, cea mai mare performanță a tenisului masculin (individual) din 2008 încoace

Publicat de Nicolae Tomescu, 27 octombrie 2018, 22:23 / actualizat: 29 octombrie 2018, 13:18

Chiar dacă a împlinit 37 de ani, elvețianul Roger Federer (născut în Basel) l-a determinat să piardă pe acest Copil maturizat/dar nu atât de intens încât să evite scorul 6-7(5); 4-6…

Cel care a deținut locul 1 în clasamentul ATP timp de 310 săptămâni (un record al tenisului mondial) a dat impresia că poate ceda (2-3 în primul set, dar, mai ales, 0-3 și 1-4 în al doilea „act”); valoarea + experiența se traduc, uneori, și în mingi pe „muchie de cuțit”/la 4-4 în setul al doilea, au fost 4 Hawk–Eye (toate i-au dat dreptate lui Federer)…

*

Marius Copil s-a calificat în finala turneului ATP „500” de la Basel (Elveţia); în semifinale, reprezentantul României l-a învins pe germanul Alexander Zverev/locul 5 ATP, cu 6-3; 6-7(6); 6-4, obținând, astfel, cel mai bun rezultat al carierei (ajuns, pe tabloul principal, din calificări, Marius Copil reușește cea de-a doua victorie consecutivă în detrimentul unui jucător din „top 10”, după ce, în optimi, a trecut de croatul Marin Cilic/locul 6 ATP)…

Odată cu această calificare în ultimul act, tenismenul de 28 de ani înregistrează un salt de 33 de locuri în clasament (de pe poziția a 93-a pe 60)…

Câștigarea turneului ATP de la Gstaad era cel mai bun rezultat obținut de un român (Victor Hănescu), la nivel individual/anul 2008/… Într-adevăr, la dublu masculin, după evoluțiile foarte bune ale lui Andrei Pavel (până în 2007), Horia Tecău este cel care a strălucit prin câștigarea Turneului de „Grand Slam” de la Wimbledon (2015) și a finalei Australian Open (2012) la dublu mixt…

În finala turneului care se desfășoară în Elveția, românul îl întâlnește pe legendarul Roger Federer, fost lider mondial (a „coborât”, între timp, pe locul 3 ATP)…

Dumitru Oprea: „ANAF descoperă marii evazioniști din România”

Publicat de Nicolae Tomescu, 27 octombrie 2018, 15:36

„În încercarea de a mai scoate bani pentru bugetul statului, secătuit de toate cheltuielile și majorările nesustenabile ale guvernului Dragnea, ANAF a găsit soluția după ce nu a reușit să recupereze marile prejudicii din economia românească. Astfel, a început să trimită tinerilor căsătoriți, după anul 2013, notificări prin care sunt obligați să declare relațiile economice cu furnizorii de servicii de fotografie, muzică pentru petrecere și restaurant, dacă au organizat nunți sau petreceri pentru celebrarea căsătoriei civile. Mai mult, sunt avertizați că declarațiile vor fi date «sub sancțiunea faptei de fals în declarații, prevăzută de art. 326 din Codul Penal». Pe de altă parte, în declarațiile publice, Ministrul Finanțelor a recunoscut că este o exagerare a celor de la ANAF, chiar dacă este în litera legii. Această măsură ar fi printre ultimele priorități ale ANAF, care are multe alte lucruri mai importante de făcut înainte de aplicarea ei”, a declarat parlamentarul ieşean.

În acest context, deputatul PNL Dumitru Oprea a solicitat informații privind măsurile adoptate de către ANAF pentru aplicarea corectă a legii și asigurarea predictibilității fiscale. De asemenea, este important să fie prezentată situația marilor contribuabili care au intrat sub incidența termenului de prescripţie a datoriilor și ce sume s-au pierdut astfel la bugetul de stat.

ACSINTE.100/expoziția itinerantă de fotografie/ ajunge pentru trei zile în Iași

Publicat de Nicolae Tomescu, 26 octombrie 2018, 10:43

ACSINTE.100, expoziția cu fotografii de la începutul secolului 20, din colecția personală a sergentului fotograf Costică Acsinte, este deschisă publicului din Iași, în perioada 28-30 octombrie la Galeria de artă „Dana”.

Expoziția cuprinde 100 de fotografii, în format print și digital, semnate de Costică Acsinte, și acoperă trei teme distincte: Primul Război Mondial, Portrete de militari și Viața socială în orașul Slobozia în perioada 1930 – 1968. ACSINTE.100 include o componentă multimedia, fotografiile din Primul Război Mondial și portretele militarilor fiind însoțite de lectura unor fragmente din scrisori, cărți poștale, jurnale și note de pe front (fragmente din volumul Scrisori de pe front, alcătuit de Mirela Florian), ce permit publicului să își construiască o imagine a Primului Război Mondial și a însemnătății acestuia din punct de vedere istoric, dar și la nivelul istoriei personale a fiecărui individ în parte.

Fotografiile ce prezintă scene din viața socială a orașului Slobozia sunt însoțite de vocea poetului Mircea Dinescu, ialomițean născut în 1950, în Slobozia, care povestește despre copilăria și adolescența petrecute în micul oraș de provincie, dar și despre Costică Acsinte, fotograful unde mergea împreună cu mama lui în vremea copilăriei.

Expoziția ACSINTE.100 este deschisă publicului la Galeria de artă „Dana” din Iași (Str. Prof. Cujba, nr. 17), duminică, 28 octombrie, în intervalul orar 12:00-19:00, și luni și marti, 29-30 octombrie, în intervalul orar 10:00-17:00. Vernisajul expoziției are loc duminică, 28 octombrie, la ora 16:00.

Timp de două luni, în perioada 10 octombrie-4 decembrie 2018, expoziția de fotografie ACSINTE.100 călătorește în opt orașe din țară: Iași, Constanța, Timișoara, Alba Iulia, Cluj-Napoca, București. În perioada 10-13 octombrie, ACSINTE.100 a fost expusă pentru patru zile la Pitești, unde a trezit interesul tinerilor și elevilor din oraș pentru istorie și fotografie, iar în perioada 23 – 26 octombrie este deschisă publicului în orașul Slobozia.

Calendarul complet al expoziției ACSINTE.100:

Pitești – Fundația Culturală Ilfoveanu / 10-13 octombrie 2018

Slobozia – Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea –/23-26 octombrie 2018

Iași – Galeria de artă ”Dana” / 28-30 octombrie 2018

Constanța – Muzeul de Artă Constanța / 1-3 noiembrie 2018

Timișoara – Miscellaneous Art Center / 12-15 noiembrie 2018

Alba Iulia – Casa Forum / 22-25 noiembrie 2018

Cluj-Napoca – Turnul Croitorilor / 27-29 noiembrie 2018

București / 1-4 decembrie 2018.

ACSINTE.100 este un proiect organizat de Asociația Culturală Control N, finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale, în cadrul manifestărilor dedicate Centenarului.

Costică Acsinte, fotograf de război și sergent al Armatei Române, a fotografiat timp de 60 de ani, mai întâi pe front și apoi în Slobozia, unde avea propriul studio – Foto Splendid Acsinte, lăsându-ne moștenire peste 9.000 de negative fotografice pe plăci de sticlă, planfilme și un număr necunoscut de printuri fotografice. Acestea au devenit populare în ultimii ani prin eforturile de restaurare, digitizare și publicare ale Asociației Culturale Atelierele Albe, inițiatoarea proiectului Colecția Costică Acsinte, în colaborare cu Muzeul Județean Ialomița. Prin intermediul proiectului ACSINTE.100, revine în atenția publicului cu o colecție impresionantă și rară de fotografii de pe front.

Mai multe informații pe www.controln.ro și pe www.facebook.com/controlN.

Facebook Event: https://www.facebook.com/events/175317226734527/

Intrarea este liberă.

Proiect finanțat de: Ministerul Culturii și Identității Naționale

Organizator: Asociația Culturală Control N

În parteneriat cu: Asociația Culturală Atelierele Albe

Cu sprijinul: Muzeului Județean Ialomița

Găzduit de: Galeria de artă ”Dana” (Iași), Muzeul de Artă Constanța, Miscelaneous Arts Center (Timișoara), Casa Forum (Alba Iulia), Turnul Croitorilor – Centru de Cultură Urbană (Cluj-Napoca), Fundația Culturală Ilfoveanu (Pitești), Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea” Ialomița. 

Parteneri media: Radio România Iași, Zile și Nopți, IQads, Smark, Modernism, IQool, Cooperativa Urbană, LiterNet.ro, Ziarul de Iași, Iași Fun.

***

Asociația Culturală Control N a fost fondată în 2009 de Oana Răsuceanu (scenarist), Ana Agopian (scenarist) și Iulia Rugină (regizor de film) cu scopul de a înlesni accesul la educație cinematografică în România, de a crea punți între artiștii locali și internaționali, de a sprijini debutul artistic și manifestările creative în zona artelor performative.

De-a lungul celor 9 ani de activitate, Asociația Culturală Control N a derulat proiecte în zona filmului, teatrului, dansului, fotografiei și scrierii dezvoltând parteneriate internaționale cu Italia, Franța, Belgia și Polonia.

În ultimii 3 ani activitatea Control N s-a extins în zona artelor performative, asociația având în portofoliu 3 producții de teatru-dans originale (Telefonul din colțul străzii, Dorian – inclus în selecția oficială a Festivalului Național de Teatru 2017, Dance Yourself) și o expoziție multimedia dedicată discotecilor comuniste (Disco BTT) – proiect recompensat cu Premiul AFCN 2018 pentru activarea patrimoniului cultural imaterial din România.

Experiența de 15 ani în management cultural a celor trei membri fondatori s-a împletit cu o carieră în cinematografie, echipa de scenariști – regizor având în portofoliu 3 filme de lung metraj (Love Building, Alt Love Building, Breaking News) și 12 scurt metraje, proiectate, în total, în peste 70 de evenimente culturale din 30 de țări.

Galeria „Dana” este principala galerie privată de artă din Iaşi, care, în cei 12 ani de activitate, a organizat lunar evenimente artistice importante și s-a implicat ȋn proiecte culturale, bucurându-se de apreciere locală şi naţională, atât din perspectivă culturală, educaţională cât şi turistică.

*

Cine a fost Costică Acsinte?

Constantin C. Axinte s-a născut pe 4 iulie 1897 în comuna Perieți din județul Ialomița fiind al doilea din cei șapte copii ai Mariei și ai lui Costache.

La vârsta de 18 ani, a absolvit Școala de Pilotaj de la Cotroceni, în  București, dar fără a obține licența de pilot. În 1913 România avea doar 20 de piloți licențiați.

Odată cu începerea Primului Război Mondial, Costică Acsinte se înrolează voluntar ca fotograf de război, developând atât fotografiile sale, cât și pe cele ale piloților și observatorilor aerieni români, francezi și ruși din grupurile 1 și 3 Aviație. A făcut parte din Secția Foto a Escadrilei 1 Aviație.

A fost demobilizat pe data de 15 iunie 1920 cu gradul de sergent.

După retragerea din armată a revenit în Slobozia unde şi-a deschis propriul studio pe care l-a denumit „Foto Splendid“.

În iunie 1920, cu titlul „Album. Grupul 3 Aeronautic. Fotografii din Războiul Mondial anii 1916-1917-1918-1919. Sergent fotograf, Acsinte Constantin“, publica un album ce conținea 84 de pagini și 327 de fotografii de pe front, majoritatea fiind însoțite de o scurtă descriere dactilografiată. Printre cei fotografiați se regăsesc Regele Ferdinand, Regina Maria, Pințul Carol, Generalul Eremia Grigorescu, Generalul Berthelot și mulți soldați și ofițeri.

 În 1930 a deschis un studio foto în centrul orașului Slobozia numit „Foto Splendid Acsinte“ unde a făcut mii de fotografii folosind plăci de sticlă pentru ca ulterior să treacă pe planfilm și film de 35mm și 120mm.

S-a pensionat în 1960, iar studioul său a fost demolat la scurt timp după aceea. A continuat însă să facă fotografii prin împrejurimile Sloboziei, plăcându-i să meargă cu bicicleta în satele din apropierea orașului.

A murit pe 7 ianuarie 1984, fiind înmormântat în cimitirul Bora din Slobozia.

Costică Acsinte a lăsat în urma sa peste 9.000 de negative fotografice pe plăci de sticlă, planfilme și un număr necunoscut de printuri fotografice – multe dintre ele aflate la familiile persoanelor ce au fost fotografiate de către Acsinte. Majoritatea printurilor poartă pe verso ștampila studio-ului „Foto Splendid Acsinte“.

Eurodeputatul PSD Victor Boștinaru: „Este timpul să schimbăm relațiile cu Regatul Arabiei Saudite”

Publicat de Nicolae Tomescu, 26 octombrie 2018, 10:25

Conform eurodeputatului Victor Boștinaru: „Cu toții împărtășim astăzi consternarea și indignarea față de uciderea lui Jamal Khashoggi. Termenul de omucidere nu descrie îndeajuns de mult brutalitatea crimei comise în Istanbul. Modul oribil în care cunoscutul jurnalist a fost torturat și ucis de agenți apropiați de regimul saudit este fără precedent în lume. Cel puțin de la finele celui de-al doilea Război Mondial încoace, nu am mai întâlnit un asemenea caz. De asemenea, simt nevoia de a sublinia faptul că aceasta este doar una din lunga serie de încălcări ale drepturilor omului și represiunea pe scară largă a unui regim autocratic și discriminatoriu asupra activiștilor proeminenți, jurnaliștilor și scriitorilor, avocaților și apărătorilor drepturilor omului – opresiune care s-a intensificat din 2017.”

„În cele din urmă, – a mai declarat eurodeputatul Victor Boștinaru în intervenția sa -, aș dori să insist asupra celor mai importante două puncte:

În primul rând, explicațiile date de Riad sunt insuficiente și absolut fără credibilitate. Ele sunt în mare parte o încercare de mușamalizare a asasinării și încălcării flagrante a drepturilor omului și a dreptului diplomatic și consular.

În al doilea rând, aceste evenimente cer un răspuns și o reacție colectivă care depășește simplul tumult internațional scurt. Este timpul să reconsiderăm relațiile occidentale cu Regatul Saudit! Astfel, salut poziția unor state membre, precum și pozițiile unor actori economici și a unor organizații internaționale, de a boicota conferința investitorilor din Riad.

Este esențială adoptarea unor măsuri concrete care să-i vize pe cei care au dat ordinul pentru asasinare, nu doar cei care au înfăptuit crima în Istanbul și invităm toate statele membre ale UE să reexamineze exportul de arme către Arabia Saudită.”

Intervenția eurodeputatului Victor Boștinaru este disponibilă la acest link: https://youtu.be/QA7rSGzeGME

Sâmbătă, 27 octombrie 2018, ora 12:00, la sediul central al muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad: filmul românesc „VARZĂ, CARTOFI ȘI ALȚI DEMONI”

Publicat de Nicolae Tomescu, 26 octombrie 2018, 10:16

Intrarea gratuită

FILMELE RĂMASE DE PREZENTAT  ÎN ACEST AN

27.10.2018,  ora 12:00, VARZĂ, CARTOFI  ȘI  ALȚI  DEMONI

03.11.2018,  ora 12:00, Campionul din Balcani

10.11.2018,  ora 12:00, Nicăieri de unde să te ascunzi

17.11.2018,  ora 12:00, Mulțumesc pentru ploaie

ORGANIZATORI: Muzeul Vasile Pârvan și Asociația One World Romania

ONLINE:oneworld.ro| kinedok.net

Salina Cacica și „Sanctuarul Marian”… Două atracții, două abordări

Publicat de Nicolae Tomescu, 25 octombrie 2018, 22:32

Precum cele mai multe zăcăminte de la noi din țară, cel din Cacica aparține[2] miocenului inferior[3]. Cercetările arheologice dezvăluie faptul că în zona Cacicăi a existat una dintre cele mai vechi exploatări de sare recristalizată din saramură din Europa; aceasta se producea prin fierbere[4]. Mai târziu, Curtea imperială de la Viena[5] a inițiat măsuri cu privire la exploatarea sării[6]. După 1918, s-a ajuns ca sarea extrasă din alte părți ale României Mari să aibă un cost de producție mai redus. Din 1956, s-a început exploatarea sării prin sonde amplasate în subteran; măcar se utiliza metoda dizolvării cinetice în trepte mici[7]; post-comuniștii au umplut salina cu miros de brânză…

La capătul celor 192 de trepte din lemn /în care a pătruns saramura și le-a mineralizat[8]/ se înfățișează capela „Sfânta Varvara”[9] (altarul, amvonul, icoanele, candelabru, balconul pentru cor)[10]. Galeria dispune de lărgime, la o adâncime de 35 de metri. Pereții primesc basoreliefuri sculptate în sare[11], toate având tematică religioasă.  În zona dreaptă a Capelei Ortodoxe este o Icoană a Sfântului Daniil Sihastrul.Sala de dans[12] a fost denumită după primul director general[13] al Regiei Monopolilor Statului. Lacul Sărat (de dimensiunea unei gropi impunătoare) a fost săpat la o adâncime de 35 de metri, fiind unul artificial[14]. Salina Cacica mai găzduiește ceea ce mi s-a părut a fi un simulacru de muzeu și o sală cu un ecou având 8 reveniri…

Se tot afirmă că aerosolii au efecte terapeutice și că „transformă Salina Cacica într-un punct turistic demn de a fi introdus în itinerariul de vacanță”; din păcate, mirosul înțepător de motorină te urmărește la fiecare pas[15], anulând efectul prezumat al sării asupra sistemului respirator…

[1] Munca minerilor a dus, fie și involuntar, la veritabile lucrări de artă: galerii imense, tavane boltite, scări tăiate în masivul de sare…

[2] Administrativ, ca efect al centralismului triumfător într-o Românie pretins democratică, aparține Societății Naționale a Sării, cel mai mare producător de sare alimentară, de sodă și de clor/țara noastră se află între primii zece producători de sare…

[3] O perioadă care a început cu peste 23 de milioane de ani în urmă și s-a terminat, cu aproximație, acum 5,33 milioane de ani… Din punct de vedere geologic, se localizează „între avanfosa pericarpatică și platforma moldovenească”… Zăcământul de la Cacica s-a format „prin depunere în sistem lagunar-evaporitic”…

[4] Locuitorii obișnuiau să ridice ruguri cu patru laturi din lemn, sub care aprindeau focul; după ce flacăra creștea, luau apă din izvor și o lăsau să picure în grămada ce ardea; odată răcit lemnul, sarea era extrasă prin lovire și împachetată în saci; chiar dacă nu există dovezi în acest sens, se speculează că respectiva modalitate de obținere a fost folosită de locuitorii din zona Cacica încă din Evul Mediu… Există (și astăzi) izvoare sărate…

[5] În 1775, Bucovina a intrat în componența Imperiului Habsburgic…

[6] Astfel, în 1783 a început prospectarea izvoarelor sărate; au fost analizate poziționarea, gradul de salinitate și, în funcție de elementele menționate, s-a urmărit ca prin forări și galerii construite să fie descoperit un zăcământ de sare gemă. Prima prospectare, la Slatina Dealul  (în apropiere de Solca), s-a realizat după un an; în 1785, s-a construit /la izvorul din Pârtești/ un cazan de evaporare; începuse extracția de sare pentru comercializare…

[7] Impresionează amintirea legată de transportul sării; acesta s-a realizat cu burduf din piele de bivol – pentru cea gemă, cu burduf din piele de căprioară – pentru saramura din infiltrații; mai târziu, puțul a fost amenajat cu pompă de extracție, acționată cu aburi; sarea a început să fie transportată cu ajutorul vagoneților, iar saramura cu ajutorul pompelor…

[8] Treptele din lemn de brad vechi, peste care au trecut mai mult de două veacuri, s-au mineralizat, în timp, de saramură/care a pătruns în compoziția acestora…

[9] Săpată la 21 de metri adâncime /conform dorinței lui Jakub Bogdaniwich – care a vrut ca muncitorii creștini de confesiune romano-catolică să poată merge la biserică înainte și după încheierea programului de muncă/, este apărată de Sfânta Varvara, cunoscută ca fiind protectoarea minerilor…

[10] Amvonul și altarul sunt sculptate în sare; o lungime de 25 de metri, înălțimea de 7 metri, lățimea de 9 metri, țin de o evidență numerică; esențial era că la liturghie participau minerii catolici, greco-catolici și cei ortodocși; în fiecare an, pe 4 decembrie, de Sfânta Varvara, preoții celor trei confesiuni oficiază o slujbă specială, la care participă toți enoriașii…

[11] Acestea au fost realizate de tinerii sculptori originari din zonă; au fost inspirate din basoreliefurile Salinei Wielizcka (lângă Cracovia)…

[12] Sala se găsește la 37 de metri adâncime și dispune de 3 balcoane; în trecut, aici se desfășurau baluri, spectacole, întâlniri festive; considerată a fi cel mai popular loc de distracție (printre locuitorii comunei), sala are lungimea de 24 metri, o lățime de 12 metri și o înălțime de 12 metri…

[13] Numele lui, Agripa Popescu, este inscripționat în sare…

[14] 10 metri lungime și 6 m lățime sunt îngrădiți de balustradă; cristalele de sare s-au depus pe pereți…

[15] Chiar dacă, în 2003, guvernul a subvenționat un program de ecologizare a minei…

Şi nepăsarea are hotarele ei…

*

Prin 1780, fusese descoperit zăcământul de sare din Cacica; în 1791, s-a deschis salina, astfel încât a apărut solicitarea pentru muncitori şi specialiști[1] din diferite provincii ale Imperiului Habsburgic; veniţi la muncă şi stabiliţi apoi în Cacica, oamenii despre care fac vorbire erau asistaţi, spiritual, de preoţii din Parohia Gura Humorului; fără lăcaş de cult propriu, capela cu hramul „Sfânta Varvara” a părut o binecuvântare săpată în masivul de sare. În anul 1810, înălțarea primei biserici (pe locul unde se află actuala zidire) consacra existența Parohiei Romano-Catolice din Cacica. În jurul anului 1900, ajuns la conducerea Episcopiei de Lemberg (Lvov), episcopul Iosif Weber[2] a oferit altă deschidere localităţii şi pelerinajelor; cel invocat a dispus, îndrumat şi sprijinit ridicarea actualei biserici[3], începută în anul 1903 şi sfinţită solemn la 16 octombrie 1904[4]. Din 1904, s-a hotărât celebrarea şi participarea oficială la hramul şi pelerinajul zilei de 15 august[5]. În 1996, biserica parohială din Cacica a fost declarată „sanctuar diecezan”; la 15 august 1997, sanctuarul din Cacica a fost declarat şi recunoscut drept „sanctuar naţional”; în anul jubiliar 2000, sanctuarul a primit titlul de „basilica minor”[6]…

[1] (cei mai mulţi, creștini de confesiune romano-catolică)…

[2] Călugăr lazarist de lângă Suceviţa…

[3] Noua biserică a fost construită după un proiect originar din Polonia; în stil neo-gotic/în crucieră, din piatră cioplită şi cărămidă roşie presată, are 40 m lungime, 23 m lăţime, 14 m înălţimea interioară, 50 m înălţimea turnului, un adevărat monument de arhitectură… Fascinează „Grota Lourdes”, o reprezentare a grotei din vestita localitate franceză; construită în anul 1936, din piatră brută, are 12 m lungime, 5 m lăţime, 5 m înălţime, fiind încadrată de o galerie de 60 m lungime în formă de semicerc, susţinută de 20 de coloane din beton, ca spaţiu acoperit pentru pelerini…

[4] De faţă fiind şi Iósef Bilczewski, arhiepiscopul de Cracovia…

[5] Astfel, a triumfat cultul icoanei miraculoase a Maicii Domnului de la Cacica şi pelerinajul din solemnitatea Adormirea Maicii Domnului, uimind numărul pelerinilor din România şi din străinătate… Radio Iași a transmis, în perioada 2007-2011, de sărbătoarea Maicii Domnului – ocrotitoarea diecezei, patroana catedralei din Cacica şi inima sanctuarului -, dând curs invitaţiei Bisericii Romano-Catolice, a Episcopului Petru Gherghel…

[6] Titlu acordat de Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea – prin „Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor”…

Dumitru Oprea: „Parteneriatul public-privat, Fata Morgana guvernării PSD-ALDE”

Publicat de Nicolae Tomescu, 25 octombrie 2018, 17:17

„LUCIA CONDREA. HAR ȘI CREDINȚĂ ÎN MEȘTEȘUGUL ÎNCHISTRIRII OUĂLOR”

Publicat de Nicolae Tomescu, 25 octombrie 2018, 13:44

Lucrarea „LUCIA CONDREA. HAR ȘI CREDINȚĂ ÎN MEȘTEȘUGUL ÎNCHISTRIRII OUĂLOR”[1], consacrată marelui artist plastic, vine să înlăture orice urmă a prejudecăţilor[2] cu care ne educă îngustimea mentalităţii media comune. Scrisă, cumva, odată cu trecerea vremii în care se cuvine concepută, este un interludiu necesar transformării, cristalizează și tendința de diversificare, dorința apropierii de public – îndeosebi a acestui muzeu de autor; „Arta Condrea” a realizat trecerea dinspre un mijloc funcțional, deopotrivă vandabil și valorizabil din punct de vedere critic, către alegerea a ceea ce nu este „trecător”, pentru ceva care durează; „LUCIA CONDREA. HAR ȘI CREDINȚĂ ÎN MEȘTEȘUGUL ÎNCHISTRIRII OUĂLOR” merge în direcția „organismelor” (eficiente prin valoarea lor), elastice şi deschise către lume, a traseelor vii de iniţiere…

[1] / Editura „Terra Design” Gura Humorului 2018; prefața este scrisă de Grigore Ilisei, argumentul aparține Otiliei Mahu (în măsură să anticipeze, prin anvergura emoțională și respirația scriiturii, un viitor romancier); fotografiile exprimă și talentul lui Marius Vasiliu (pe lângă cele care provin din arhiva Luciei Condrea)/…

[2] România desemnează un caz diabolic într-o anumită materie: drumul de la dictatura care a interzis la democrația care compromite nevoia de exprimare. Destui oameni au pus, cap la cap, ambele situații și au nimicit sensul discursului etic. Au tăcut despre ce nu aveau voie să vorbească, au început să debiteze despre ce nu merită un cuvânt; mai grav, vorbesc despre ce nu știu sau se pronunță „la comandă”, amestecă minciuna absolută cu minciuna prin omisiune (neglijează să prezinte „informaţia” în tot contextul ei), amestecă fapte, opinii, persoane echivalente acestora, compară nejustificat, exagerează apocaliptic, slăbesc adevărul printr-o prezentare sarcastică sau căzută în derizoriul generalităţilor, etichetează etc. Altfel spus, tăcerea „de moarte”, impusă de comunism, a fost urmată și prelungită de incontinența verbală a democrației; ultima a învățat să ramifice, să amplifice exegeza vorbită a nimicului/actualitatea comentată a minciunii. Mi se pare desăvârșită lipsa de sens a respectivului continuum, în care liniștea adâncă găsește alternanța în zgomotul insalubru, manipulator…

Iași, 8 noiembrie 2018: Gala „Campioni în Business”

Publicat de Nicolae Tomescu, 22 octombrie 2018, 12:33 / actualizat: 23 octombrie 2018, 14:17

Evenimentul are loc la „Sala Mare” a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași.

Invitatul special este Mihai Miron, Președinte „Ropharma”.

Seara este încununată prin piesa de teatru „Iarna Dragostei Noastre”, în regia lui Emil Gaju, interpretată (special) pentru invitații la Gala „Campioni în Business”.

• 18:00 – 19:00 – Welcome reception în foierul „Sălii Mari” a Teatrului „Național” din Iași
• 19:00 – 20:00 / Gala „Campioni în Business Moldova 2018
• 20:00 – 20:15 – Networking Break
• 20:15 – 22:05 – Piesa de teatru Iarna Dragostei Noastre / în Regia lui Emil Gaju

Conferinţă mass-media organizată de Ambasada Germaniei şi Deutsche Welle (07 noiembrie 2018)

Publicat de Nicolae Tomescu, 22 octombrie 2018, 11:49

Ce s-a schimbat? Sunt fake news o tendinţă trecătoare sau un real pericol pentru democraţia noastră? Cum se răsfrâng ele pe termen lung asupra societăţilor noastre?

Conferinţa mass-media româno-germană 2018, care îşi propune să aducă laolaltă reprezentanţi ai mass-media din România şi din Germania pentru un schimb de idei şi experienţă, stă în acest an sub titlul „Fake News – un pericol pentru democraţie?“ Conferinţa începe în 7.11.2017 la ora 13:00 şi ia sfârșit la ora 17:00 (locul desfăşurării este „Sala Cişmigiu“ a Hotelul Hilton Garden Inn din Bucureşti). În continuarea evenimentului, ambasadorul Cord Meier-Klodt invită participanţii la o recepţie, la reşedinţa sa.

Programul detaliat al conferinţei:

Conferinţa mass-media româno-germană (se asigură traducerea simultană) este organizată pentru a 5 (cincea) oară de Ambasada Germaniei din Bucureşti, în cooperare cu Deutsche Welle (DW este vocea media a Germaniei în lume); bucurându-se de independenţă jurnalistică, prezintă evenimentele şi evoluţiile din Germania, Europa şi din întreaga lume – sigur, cuprinzător, diferenţiat şi fundamentat. DW reprezintă jurnalismul de calitate, cu o poziţie clară, deschidere către lume şi curiozitate.

Vipers Kristiansand vs CSM București 27-29 (14-14)

Publicat de Nicolae Tomescu, 20 octombrie 2018, 20:51

Dacă pe plan intern, „Vipers” are un traseu perfect (șase victorii din tot atâtea partide, cu un golaveraj de „plus 66”, ceea ce înseamnă că a câștigat jocurile cu o diferență medie de 11 goluri), norvegiencele aveau un punct după primele două partide din „Liga Campionilor” (acasă, 27-27 cu Bietigheim; apoi joc pierdut cu 26-27, în ultima secundă, la „FTC” Budapesta).

Oficialii CSM București prezumau că aducerea, pe banca tehnică, a sârbului Dragan Djukic, ar însemna adaptarea la mentalitatea echipei, una preponderent balcanică în acest sezon. Schimbări „miraculoase” nu s-au produs peste noapte, dar a doua cea mai slabă apărare din Liga Campionilor a funcționat ceva mai atent, s-au văzut mai multe schimbări atac-apărare, mai multă disciplină; organizarea este crucială, CSM București dispune de un „atac de vis”/astăzi, Andrea Lekic a avut o evoluție remarcabilă…

Dumitru Oprea: „Câte accidente rutiere grave puteau fi stopate dacă exista autostradă în Moldova?”

Publicat de Nicolae Tomescu, 19 octombrie 2018, 16:48

„În programul de guvernare al PSD-ALDE sunt propuse diferite măsuri pentru îmbunătățirea traficului rutier, inclusiv pentru reducerea accidentelor rutiere cu pierderi de vieți omeneşti. Faptul că nu s-a demarat nici o lucrare de acest gen este demonstrat și de accidentele înregistrate pe drumurile ce leagă Moldova de celelalte regiuni, de multe ori soldate cu victime“, a declarat parlamentarul ieşean.

În acest context, deputatul PNL Dumitru Oprea a solicitat informații privind numărul accidentelor rutiere înregistrate pe drumurile europene din zona Moldovei, din ultimii 2 ani, în special a celor care s-au soldat cu pierderea de vieți omenești. De asemenea, s-a cerut să se specifice dacă printre cauzele acestor accidente se numără lipsa marcajelor corespunzătoare şi a unei infrastucturi rutiere adecvate.

Prezentarea proiectului de raport a senatorului Viorel Badea în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (Tbilisi, 17-18 octombrie 2018)

Publicat de Nicolae Tomescu, 19 octombrie 2018, 16:36

Alături de membrii celor două subcomisii ale APCE au participat, la dezbaterea pe această temă, desfășurată la sediul Parlamentului Georgiei, Gabriela Alexandrescu, director executiv Salvați Copiii România, precum și reprezentanți din partea UNICEF Georgia și ai societății civile locale.

În prezentarea sa, senatorul Badea a menționat că inițiativa este o continuare a activității depuse în elaborarea raportului cu tema: Dreptul la muncă al lucrătorilor casnici, în special al femeilor, în Europa, care s-a finalizat cu adoptarea Rezoluției 2167 (2017) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. A evidențiat faptul că perioada postcomunistă în statele din Europa Centrală și de Est a fost caracterizată printr-o deteriorare accelerată a condițiilor economice și sociale, situație care a avut ca efect o intensificare fără precedent a fenomenului migrației economice. Dând exemplul României, a menționat că peste 3 milioane de persoane au părăsit țara pentru a munci în străinătate, în special în Europa de Vest, ceea ce a făcut ca un număr semnificativ de copii să rămână în grija rudelor sau, în cel mai bun fericit caz, în grija unuia dintre părinți. În acest context raportorul român a adăugat că „este mai important ce lași acasă decât ce trimiți acasă”.

Totodată, senatorul Badea a subliniat că, potrivit rețelei europene Children Left Behind (asociație a unor organizații neguvernamentale care activează în acest domeniu), există, la nivel european, aproximativ 500.000 de copii care au trecut prin experiențe traumatizante în urma despărțirii de părinți.

Potrivit raportorului român, lipsa afecțiunii părintești se răsfrânge în mod ireversibil asupra dezvoltării copiilor, psihologii confirmând, în cazul acestora, manifestarea unui spectru larg de tulburări de comportament (anxietate și frustrare, instabilitate afectivă însoțită de depresie, izolare și evitarea contactului cu cei din jur, lipsa stimei de sine, agresivitate și iritabilitate, iar în cele mai grave cazuri chiar suicid). Performanțele școlare modeste sau chiar risc de abandon școlar, un grad mai ridicat de vulnerabilitate în ceea ce privește consumul de droguri sau o tendință mai accentuată de a se alătura unor cercuri de prieteni cu preocupări care adesea transcend limitele legii se numără de asemenea printre tulburările psihocomportamentale identificate de raportorul român.

Problema copiilor rămași acasă reprezintă o problemă stringentă a societății contemporane, care necesită o acțiune imediată din partea decidenților politici din statele membre ale Consiliului Europei, prin adoptarea unor măsuri legislative tangibile și țintite, în conformitate cu drepturile înscrise în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului.

În încheiere, senatorul Badea menționa că orice demers de legiferare în acest domeniu trebuie fundamentat în primul rând plecând de la expertiza valoroasă a organizațiilor neguvernamentale care s-au dedicat acestei cauze, precum și de la sprijinul specialiștilor din diverse domenii care au identificat de-a lungul timpului multe dintre problemele cu care se confruntă copiii rămași acasă și care pot veni cu soluții concrete în acest sens.

Sesiunea Juniorilor „Vasile Pârvan”

Publicat de Nicolae Tomescu, 19 octombrie 2018, 11:19

Prima ediție a acestei manifestări îmbracă forma unei sesiuni de comunicări literare și se adresează tuturor elevilor pasionați de literatură și de istorie.

La competiția literară participă 58 de elevi din clasele V-VIII, de la mai multe instituții de învățământ din oraș: Școala Gimnazială „Vasile Pârvan”, Școala Gimnazială „George Tutoveanu”, Școala Gimnazială „Ep. Iacov Antonovici”, Școala Gimnazială „Iorgu Radu”, din Bârlad și Clubul de limba rusă, Vaslui. S-au implicat în acest proiect: prof. Mamalaucă Mariana, prof. Căruțașu Cristina, prof. Stan Vladimir și prof. Teodorescu Mihaela de la Școala Gimnazială „George Tutoveanu”; prof. Ștefănică Daniel, prof. Ștefănică Maria și bibliotecar Jidănașu Manuela de la Școala Gimnazială „Vasile Pârvan”; prof. Carolina Boroș, prof. Ungureanu Oana, prof. Crăescu Mariana de la Școala Gimnazială „Ep. Iacov Antonovici”; prof. Bodea Jenica de la Școala Gimnazială „Iorgu Radu”; prof. Crețanu Eugenia de la Clubul de limba rusă, Vaslui.

Activitatea cuprinde expunerea lucrărilor pe două secțiuni: PROZĂ ȘI POEZIE.

1. Pentru secțiunea de proză au fost propuse temele:

• Vasile Pârvan / un mare patriot
• 100 de ani de la Marea Unire
• Importanța muzeului în viața noastră
• România, țara mea!

2. Pentru secțiunea de poezie, copiii au avut ca temă de inspirație: TOAMNA.

Cei preocupați de creație literară și istorie au fost invitați să redacteze o lucrare-eseu, de maximum două pagini, în care să trateze una din temele propuse sau să alcătuiască o poezie despre toamnă.

Activitatea se încheie cu o tombolă la care pot participa toți elevii care își prezintă lucrările, iar, în urma extragerii, câștigătorii celor două secțiuni primesc un PREMIU SPECIAL.

Sesiunea juniorilor reprezintă un bun prilej de familiarizare a elevilor cu activitatea de elaborare și expunere a unei lucrări literare într-un cadru extrașcolar și este un exercițiu util ce are ca scop dezvoltarea abilităților de comunicare în fața publicului. De asemenea, prin această manifestare aducem în conștiința tinerilor bârlădeni memoria marelui istoric, filosof, cărturar, profesor universitar, membru al Academiei Române, om politic, un adevărat savant al arheologiei românești – Vasile Pârvan.

Sesiunea juniorilor „Vasile Pârvan”, ediția I, se desfășoară sâmbătă, 20 octombrie 2018, ora 11:00, la sediul central al Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad.

Mioara Velicu: „Datorită publicului sunt ceea ce sunt la ora actuală!”

Publicat de Nicolae Tomescu, 18 octombrie 2018, 21:04

Interviu (ilustrat): Nicolae Tomescu