Sâmbătă, 6 OCTOMBRIE, de la ora 12:00, sunteți invitați la sediul central al muzeului, pentru a urmări filmul polonez PRIMA ÎMPĂRTĂȘANIE.
Atunci când adulții sunt incapabili, copiii se maturizează rapid. Ola are 14 ani și îl are in grijă pe tatăl său disfunctional, fratele autist si o mamă care trăiește separat; dar mai presus de toate, încearcă să-și reunească familia. Trăiește cu speranta că o va aduce pe mama ei înapoi acasă. Prima împărtășanie a fratelui ei, Nikodem, în varstă de 8 ani, este cel mai bun pretext pentru ca familia sa se reunească, iar Ola este responsabilă cu pregătirea comemorării perfecte. ,,Prima împartasanie” dezvăluie frumusețea refuzului, puterea celor slabi si nevoia de schimbare atunci cand schimbarea pare imposibilă. Acest curs intensiv în ,,maturizare” ne învață că nici un eșec nu este definitiv. Mai ales când dragostea este în prim-plan.
Intrare gratuită
FILMELE PROPUSE PENTRU ACEST AN
22.09.2018, ora 10:30, Țara Moartă
29.09.2018, ora 12:00, Daliborek și lumea albă
06.10.2018,ora 12:00, PRIMA ÎMPĂRTĂȘANIE
13.10.2018, ora 12:00, Poştaşul Cumsecade
20.10.2018, ora 12:00, Tren spre maturitate
27.10.2018, ora 12:00, Varză, cartofi și alți demoni
03.11.2018, ora 12:00, Campionul din Balcani
10.11.2018, ora 12:00, Nicăieri de unde să te ascunzi
În următoarea etapă, Dinamo joacă, pe teren propriu,cu Wisla Plock (marea favorită la câștigarea grupei)…
Potrivit regulamentului competiţiei, din grupele A şi B, superioare valoric, prima clasată se califică direct în sferturile competiţiei, iar echipele de pe locurile 2-6 ajung în optimi, unde se vor afla şi două echipe din grupele C şi D, inferioare valoric…
Primele lucrări privind drepturile și protecția animalelor au fost publicate în secolul al XVIII-lea; prima lege pentru protecția animalelor s-a numit „Martin’s Act” (a fost votată de Parlamentul britanic la 22 iulie 1822). Textul Declarației Universale a Drepturilor Animalelor a fost adoptat de Liga Internațională a Drepturilor Animalelor și de Ligile Naționale Afiliate[1]; Declarația Universală a Drepturilor Animalelor a fost proclamată în mod solemn[2]…
În 1931, cu prilejul unei convenții a ecologiștilor[3], 4 octombrie a fost proclamată, oficial, de Organizația Internațională pentru Protecția Animalelor, drept Ziua internațională a animalelor[4]. Instituirea Zilei internaționale a animalelor a fost, la acel moment, un mod de a face cunoscută situația speciilor de animale aflate în pericol de dispariție[5]…
Cu prilejul Zilei internaționale a animalelor, ocazie specială de a celebra dragostea și respectul nostru (prin activități speciale care să evidențieze importanța lor în lume), sunt organizate acțiuni de educare și de informare (inclusiv în școli[6]), acțiuni de voluntariat în adăposturi, campanii de sterilizare și de adopție[7], evenimente de strângere de fonduri, diverse competiții pentru susținerea cauzei animalelor, conferințe, emisiuni de radio și televiziune, ceremonii de binecuvântare a animalelor: iubitorii pot face donații (mâncare, medicamente) pentru adăposturile de animale; pot fi organizate marșuri de protest pașnice (spre exemplu, pentru creșterea gradului de conștientizare asupra unei probleme specifice privind bunăstarea animalelor, pentru legi privind protecția animalelor)…
[1] În cadrul Întâlnirii Internaționale pe tema Drepturile Animalelor, desfășurată, la Londra, între 21-23 septembrie 1977…
[2] La sediul UNESCO din Paris, în 15 octombrie 1978…
[4] Tot într-o zi de 4 octombrie/1228, a fost canonizat Sfântul Francisc de Assisi (1182-1226), protectorul animalelor… Pe numele său de mirean Giovanni Bernardone, a văzut lumina zilei la Assisi (Umbria, Italia); pe fiul unui bogat negustor de stofe l-au impresionat poveștile despre ordinul cavalerilor-călugări templieri, l-au făcut să se simtă un oștean al lui Hristos, dorindu-și să plece în cruciade, pentru a cuceri Sfântul Mormânt; visele de a-și croi un drum pe calea armelor au luat sfârșit când a fost luat prizonier de perugieni, într-o luptă internă; s-a convertit la cele sfinte în perioada prizonieratului din Perugia, când, spunea el, „a primit un mesaj de la Iisus Hristos” (îl „chema” să renunțe la stilul lumesc de viață); după eliberare, a adoptat Evangheliile ca regulă de viață și pe Iisus Hristos drept model; se îmbrăca în haine sărăcăcioase, cerșea pentru a se întreține și predica despre puritate și pace, vizita spitale, îi ajuta pe bolnavi și îi considera frați pe toți oamenii. Iubea animalele, considerându-le „creația lui Dumnezeu și frați ai omului”…
[5] Cu timpul, a devenit ziua în care se aduce un omagiu tuturor animalelor, din toate țările lumii…
[6] Multe manifestări pun accentul pe faptul că educația copiilor trebuie să cultive respectul și dragostea față de animale…
[7] Conform cercetărilor, prezența unor animale de companie este benefică, stimulează sănătatea fizică și mentală a omului, ajutându-l, adesea, din punct de vedere emoțional, psihologic și social…
Evoluția vine și cu factori de risc de care consumatorii aproape niciodată nu sunt conștienți. Astfel, se aprind dezbateri privind modul în care organismele de reglementare pot interveni pentru a proteja, pe de o parte, interesele cetățenilor, dar și de a găsi căi suficient de inteligente de instituire a unor noi reguli care să țină seama de faptul că timpul nu mai poate fi dat înapoi. În acest context, orice inițiativă legislativă prin care se încearcă scoaterea în afara legii a unor servicii furnizate prin instrumente tehnologice avansate dovedesc că reglementatorii, indiferent cine sunt ei, nu reușesc să țină pasul cu ceea ce se întâmplă în viața reală.
În cazul particular al criptomonedelor, trebuie să salutăm faptul că în ultimele luni mediul financiar, inclusiv Banca Națională a României (BNR), face eforturi pentru a se înscrie în trendurile reglementării inteligente. România este parte din lumea digitală globală. Un exemplu elocvent este chiar faptul că unele dintre cele peste 2000 de criptomonede existente la nivel internațional sunt rodul inițiativelor unor cetățeni români. Tranzacționarea Bitcoin sau a altor criptomonede este o realitate la care trebuie să participe și România.
Ca politicieni, este de datoria noastră să sprijinim evoluția tehnologică a țării, care, însă, nu este lipsită de riscuri. Iată de ce reglementarea inteligentă a criptomonedelor, prin acțiunea BNR, cu ajutorul legislativului, înseamnă o plasă de siguranță pentru cetățeni, nu o îngrădire a dezvoltării!
Întrevederea senatorului Alina-Ștefania Gorghiu cu delegaţia Grupului parlamentar de prietenie cu România din cadrul Camerei Consilierilor a Regatului Maroc
Totodată, demnitarul român a exprimat mulțumiri delegației parlamentare având în vedere că Maroc și-a exprimat susținerea și intenția de a vota România la locul de membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU. ,,Sper ca pe viitor să existe o colaborare mult mai strânsă în materie de dialog interparlamentar, respectiv la nivel de comisie de politică externă” a adăugat senatorul Alina Gorghiu.
Demnitarul român a evidențiat importanţa pe care România o acordă restabilirii şi diversificării cooperării cu statele din Africa, o atenţie particulară fiind oferită partenerilor tradiţionali din regiunea Magrebului, în perspectiva preluării de către România a preşedinţiei Consiliului UE, în primul semestru al anului 2019. În acest context, doamna senator a concluzionat că România și Regatul Maroc pot colabora în domenii consacrate precum cel politic, economic, educațional și cultural și pot conlucra la menținerea stabilității și a securității regionale, cu accent pe combaterea radicalizării, migrației ilegale și terorismului.
La întrevedere a mai participat senatorul Lucian Romașcanu, membru al Comisiei pentru politică externă.
Întrevederea negociatorului-șef al Comisiei Europene pentru Brexit cu Comisiile parlamentare reunite pentru afaceri europene și politică externă ale Senatului și Camerei Deputaților
Principalele teme de discuție au fost stadiul negocierii și efectele ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, frontul comun pentru protejarea intereselor comunității a peste 400.000 de români, a doua ca dimensiune după cea poloneză, implicațiile Brexitului asupra bugetului Uniunii Europene, importanța încheierii unui acord cât mai cuprinzător UE-Marea Britanie, care să nu se limiteze la o cooperare economică în materie de comerț, ci să acopere o arie cât mai largă de domenii, precum securitate, apărare și politică externă.
În cadrul intervenției sale, Gabriela Crețu, președinta Comisiei pentru afaceri europene din Senatul României, a subliniat faptul că România nu și-a schimbat punctele de vedere în legătura cu principiile care stau la baza negocierilor.
De asemenea, domnia sa, citând dezbaterile actuale din Marea Britanie de la congresul partidului conservator, și-a exprimat îngrijorarea față de dificultățile existente și de posibilitatea de a nu se ajunge la un acord până la dată prevăzută pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.
Michel BARNIER, negociatorul-șef al Comisiei Europene pentru Brexit, a făcut o prezentare detaliată a stadiului actual al negocierilor precum și scenariile luate în calcul, exprimându-și la final hotărârea de a duce negocierile la bun sfârșit.
*
Participarea senatorului Titus Corlățean, președinte al Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru coordonarea activităţilor parlamentare necesare pregătirii Președinției Consiliului Uniunii Europene, la discuțiile ocazionate de vizita la București a negociatorului-șef al Uniunii Europene pentru Brexit, Michel Barnier:
La 2 octombrie 2018, senatorul Titus Corlățean, președinte al Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru coordonarea activităţilor parlamentare necesare pregătirii Președinției Consiliului Uniunii Europene, a participat la reuniunea reprezentanților comisiilor reunite pentru afaceri europene și politică externă din Senat și Camera Deputaților cu negociatorul-șef al Uniunii Europene pentru Brexit, Michel Barnier, aflat în vizită oficială la București.
Discuțiile s-au concentrat pe stadiul procesului de negocieri privind retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană, principalele provocări și multiplele implicații pe care acest complex proces le presupune, precum și perspectivele de finalizare a acestuia.
În cadrul schimbului de vederi, senatorul Titus Corlățean a salutat eforturile și reușitele de până la acest moment ale echipei de negociere și spiritul de unitate de care Uniunea Europeană a dat dovadă, exprimând încrederea că această abordare se va menține, securizând în acest fel forța poziției europene în negocieri.
Președintele Comisiei speciale comune pentru coordonarea activităţilor parlamentare necesare pregătirii Președinției Consiliului Uniunii Europene a exprimat speranța în atingerea de către părți, în negocierile din perioada următoare, a unui nivel de înțelegere cu privire la aspectele cele mai dificile care să permită o evoluție ordonată a procesului în curs și astfel, o limitare a posibilelor efecte perturbatoare pe durata mandatului României la Președinția Consiliului Uniunii Europene, având în vedere că retragerea Marii Britanii din Uniune – prevăzută pentru 29 martie 2019 – intervine în această perioadă.
De asemenea, senatorul Titus Corlățean a subliniat preocuparea față de posibilitatea scenariului „no deal” și a dorit să cunoască evaluarea negociatorului-șef în această privință, din perspectiva încercării de limitare a efectelor unei asemenea posibile alternative.
Cu privire la cadrul relațiilor viitoare dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie, senatorul Titus Corlățean a reliefat interesul deosebit al României și cetățenilor români pentru încheierea unui acord cât mai cuprinzător și aprofundat, care să țină seama de indivizibilitatea celor patru libertăți ale Pieței Unice și de principiile reciprocității și non-discriminării, având în vedere necesitatea respectării drepturilor cetățenilor români care trăiesc, lucrează și studiază în Marea Britanie.
De asemenea, a arătat că Marea Britanie rămâne un partener de încredere și special al Uniunii și un partener strategic al României în abordarea provocărilor globale și având în vedere contribuția substanțială a Marii Britanii în furnizarea de securitate pe continent, un parteneriat în acest domeniu este deosebit de important.
Senatorul Titus Corlățean a apreciat că în condițiile în care Declarația politică asupra cadrului viitoarelor relații dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie (care va însoți Acordul de retragere) va fi adoptată fără a fi supusă controlului la nivelul parlamentelor naționale, este important ca aceasta să fie formulată de o manieră care să nu pună în dificultate procesul ulterior de ratificare a acordului care va guverna relația viitoare Uniunea Europeană – Marea Britanie.
Întrevederea delegației Grupului parlamentar de prietenie România-Maroc cu delegaţia Grupului parlamentar de prietenie cu România din cadrul Camerei Consilierilor a Regatului Maroc
Delegația marocană efectuează, la invitația preşedintelui Grupului parlamentar de prietenie România-Maroc, o vizită oficială în România, în perioada 1-5 octombrie a.c. Din delegație mai fac parte Hamid Kmiza și Mbark Sadi, membri ai grupului. În programul vizitei sunt prevăzute mai multe întâlniri la nivel parlamentar, cu reprezentanți ai grupului de prietenie omolog, ai Comisiei pentru politică externă și ai conducerii Senatului României.
În cadrul discuțiilor, senatorul Gheorghe Baciu a evidențiat relațiile tradiționale de prietenie dintre România și Regatul Maroc și a exprimat interesul părții române pentru dinamizarea și diversificarea dialogului politic bilateral, inclusiv prin implementarea unui calendar de acțiuni concrete pe linie parlamentară.
A fost remarcată cooperarea bilaterală excelentă și în alte domenii precum: educația, cultura, economia, unde s-au înregistrat importante progrese în ultimii ani, Regatul Maroc fiind unul din principalii parteneri comerciali ai României în Africa şi Orientul Mijlociu. În context, Gheorghe Baciu a punctat importanța atât a extinderii și diversificării domeniilor de cooperare economică, cât și a identificării de noi oportunități de colaborare în sfere de interes comun, precum: energii regenerabile, IT, turism, industria auto, construcții navale, infrastructură, industria minieră, etc. și prin stimularea investițiilor reciproce.
Ambele părți au salutat apropiata preluare a Președinției Consiliului UE de către România, în primul semestru al anului 2019, din perspectiva alocării resurselor necesare pentru combaterea terorismului, prevenirea radicalizării şi gestionarea migraţiei ilegale în vederea asigurării stabilităţii şi securităţii regionale în vecinătatea sudică a UE.
La întrevedere au mai participat deputații Vasile Cocoș și Aida-Cristina Căruceru, senatorul Răducu-George Filipescu, deputații Camelia Gavrilă și Ștefan Mușoiu, membri ai Grupului parlamentar de prietenie România-Maroc.
Invitat special: Aurel Chirilă – Astroclubul „Călin Popovici”–Galaţi. Activitatea se desfăşoară la sediul central al muzeului, str. „Vasile Pârvan” nr.1
Despre Săptămâna Mondială a Spaţiului Cosmic (World Space Week)
Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a declarat, în anul 1999, că Săptămâna Mondială a Spaţiului Cosmic va avea loc în fiecare an în aceeaşi perioadă: 4-10 octombrie, aceste date marcând două evenimente / 4 octombrie 1957 — lansarea primului satelit artificial, Sputnik 1, deschizând astfel calea spre explorarea spaţiului; 10 octombrie 1967 — Semnarea Tratatului privind principiile care guvernează activităţile statelor în domeniul explorării şi utilizării paşnice a spaţiului cosmic, inclusiv a Lunii şi a celorlalte corpuri cereşti.
Pentru Departamentul de Astronomie din cadrul Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, momentul Săptămânii Mondiale a Spaţiului Cosmic mai are o semninficaţie, şi anume, aniversarea înfiinţării Astroclubului „Perseus„; pe 9 octombrie 2018 se împlinesc opt ani de la inaugurarea celui mai important program educaţional din cadrul Departamentului de Astronomie.
Concertul „Melancholia” la Grădina Botanică „Anastasie Fătu”: un Stradivarius de colecție și note de tango argentinian pentru a saluta ultima noapte de vară
Pe 31 august, de la ora 19:30, concertul „Melancholia” marchează o premieră absolută la Iași: debutul virtuozului italian Giancarlo Palena,...
Conform eurodeputatului Victor Boștinaru: „A fost dificil să ne imaginăm în dezbaterea noastră din prima parte a acestui an, că situația umanitară deja dramatică din Yemen, ar putea să se deterioreze în continuare. Din păcate, suntem aici astăzi pentru a reaminti comunității internaționale că yemeniții mor în fiecare zi din cauza bombardamentelor fără discernământ din partea rebelilor, iar așa-numiții parteneri economici ai noștri, de ambele părți, contribuie la aceste violențe.
Conflictul brutal și foarte lung din Yemen este pe cale să ajungă într-o situație și mai gravă, deoarece atacurile violente și nediscriminatorii, precum și blocada asupra civililor, continuă. În consecință, în prezent 75% dintre acești civili sunt deja complet dependenți de ajutorul umanitar și mai mult de 17 milioane de persoane trăiesc fără hrană.”
„Totodată – mai arată eurodeputatul român - blocada condusă de Arabia Saudită pe întreg teritoriul controlat de houthi, încă din noiembrie 2017, împiedică intrarea tuturor importurilor și a asistenței umanitare. Rebelii houthi au blocat ei înșiși asistența umanitară trimisă în regiune.
Având în vedere situația umanitară gravă din regiune și riscul grav al destabilizării regionale, grupul nostru solicită ca toate părțile implicate să permită ca ajutorul umanitar să ajungă la toate persoanele care au nevoie pentru a evita foametea și decesele.
Condamnăm atacurile violente și cerem tuturor beligeranților, inclusiv celor care luptă prin interpuși, să se oprească imediat și să împiedice toate forțele armate aflate sub controlul lor de la orice atac nediscriminatoriu împotriva populației civile. Aceste atacuri împotriva civililor constituie crime de război și este esențial să se asigure că persoanele responsabile pentru aceste crime vor fi aduse în fața justiției.”
Vor fi expuse lucrări de pictură, grafică și sculptură semnate de: Petre Achițenie, Marcel Alexa, Viorel Amariei, Aurelian Antal, Costel Badea, Mihai Bandac,Emanoil Bardasare, Aurel Băeșu, Adam Bălțatu, Mihai Bejenariu, Marius Bunescu,Ion Carp Fluerici, Cornel Camarovschi, Mihai Chițac, Radu Dărângă,Corneliu Dumitriu, Constantin Doroftei, Vasile Gorduz, Petru Hârtopeanu,Dem Iordache, Iacob Lăzăr, Ștefan Luchian, Marcel Mănăstireanu, Florica Mereanu, Victor Mihăilescu-Craiu, Ion Murariu, Costin Neamțu, Iulia Oniță, Adonis Papadopoulos, Mihai Pastramagiu, Horia Paștină, Gheorghe Petrașcu, Virgil Pleșca, Aurel Pop, Petre Popovici, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Ion Sălișteanu, Neculiță Secrieru, C. D. Stahi, Gheorghe Stanciu, Eustațiu Stoenescu, Liviu Suhar, Liviu Șoptelea, George Șpaiuc, Nicolae Tonitza, Petru Remus Troteanu, Teodor Valenciuc, Paul Vasilescu, Aristotel Vasiliu, Artur Verona și Vasile Ulian.
Vernisajul are loc vineri, 5 octombrie 2018, ora 18:30.
Premiul Cetățeanului European 2018 – ceremonia națională de decernare
Publicat de Nicolae Tomescu,
3 octombrie 2018, 10:09 / actualizat: 3 octombrie 2018, 19:57
Laureaţii din acest an ai Premiului sunt Mihai Şora /filosof, eseist, gânditor politic/ şi Asociaţia MagiCAMP.
Programul ceremoniei
9:30‐10:00 Înregistrarea participanților
10:00‐10:05 Cuvânt de deschidere, Mădălina MIHALACHE, Biroul de Legătură al Parlamentului European în România
10:05‐12:00 Intervenții deputați europeni şi laureaţi
Monica MACOVEI, membru al Parlamentului European, Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni
Cristian PREDA, membru al Parlamentului European, Grupul Partidului Popular European
Mihai ŞORA, filosof, eseist şi gânditor politic
Siegfried MUREŞAN, membru al Parlamentului European, Grupul Partidului Popular European
Melania MEDELEANU, Asociaţia MagiCAMP
Înmânarea Premiilor Cetățeanului European
Mihai Șora și Asociația MagiCAMP primesc Premiul Cetățeanului European în România în 2018, ca recunoaștere a rolului lor în promovarea valorilor europene.
Începând din anul 2008, Parlamentul European încurajează, prin acordarea acestui premiu, implicarea activă a cetățenilor și a organizațiilor din întreaga Europă în proiecte și inițiative care promovează o mai bună înțelegere reciprocă și facilitează cooperarea transfrontalieră sau transnațională în cadrul Uniunii Europene.
Mihai Șora a fost nominalizat de Monica Macovei și Cristian Preda, deputaţi în Parlamentul European, și primește Premiul Cetățeanului European în 2018 pentru „modul în care dă ființă prin activitățile sale civice valorilor Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene”. (Domnul) Şora contribuie la consolidarea spiritului european, considerând că „nimic, niciodată, nu ar putea altera consistența, vigoarea și temeiul ei ideatic”. Proiectând Europa în viitor, merge regulat în școli asigurându‐se că „temeiul ideatic” al Europei ajunge la copiii de astăzi.”
Asociația MagiCAMP a fost nominalizată de deputatul Siegfried Mureșan și premiată anul acesta pentru „implicare pe termen lung în asigurarea drepturilor la protecție și îngrijiri necesare pentru bunăstarea copiilor, consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE. MagiCAMP s‐a remarcat prin proiecte și activități gratuite de susținere și reintegrare în viața socială a copiilor cu afecțiuni oncologice, cu arsuri grave și a celor care au pierdut pe cineva drag, dar și a familiilor acestora. Peste 500 de copii din România și din Republica Moldova au beneficiat de terapie prin joacă, îngrijire, inclusiv medicală, și de consiliere de specialitate în taberele de vară MagiCAMP.”
***
Pentru decernarea Premiului Cetățeanului European sunt luate în considerare activități sau acțiuni realizate de cetățeni implicaţi în cooperarea culturală transfrontalieră sau transnațională pe termen lung, care contribuie la consolidarea spiritului european, precum şi activități de zi cu zi prin care sunt concretizate valorile consacrate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Nominalizările pentru Premiul Cetățeanul European se fac de către deputaţii în Parlamentul European, urmând că acestea să fie analizate de către un juriu naţional format din deputaţi din ţara respectivă. În urma acestei analize, juriile naţionale înaintează propunerile către Cancelaria Premiului European, forul care ia decizia finală privind lista tuturor laureaţilor.
Anual, sunt premiați până la 50 de cetățeni, grupuri, asociații și organizații din Uniunea Europeană…
Dumnezeu îl întreabă pe cel care cunoscuse, de două ori, gustul puterii în fotoliul „Casei Albe”: „Tu în ce crezi?” G. W. Bush răspunde: „Cred într-o economie liberă, o Americă puternică, o națiune americană unită” ș.a.m.d. Impresionând prin răspuns, este „chemat și așezat pe scaunul din dreapta” Tatălui Ceresc…
Când îi vine rândul, Obama răspunde: „Cred în democrație, în ajutorarea celor săraci, în pacea mondială” și în altele… ceea ce duce la îndemnul: „Vino și așază-te pe scaunul din stânga mea!”
Dumnezeu l-a întrebat și pe cel ales ca președinte al S.U.A. (în anul 2016): „Tu în ce crezi?”… „Cred că stai pe scaunul meu!”
Concertul „Melancholia” la Grădina Botanică „Anastasie Fătu”: un Stradivarius de colecție și note de tango argentinian pentru a saluta ultima noapte de vară
Pe 31 august, de la ora 19:30, concertul „Melancholia” marchează o premieră absolută la Iași: debutul virtuozului italian Giancarlo Palena,...
Discursul ambasadorului american Hans Klemm („Progres și provocări în justiție”)
Publicat de Nicolae Tomescu,
2 octombrie 2018, 11:15 / actualizat: 2 octombrie 2018, 13:57
Domnule Rector Dumitru, Domnule Decan Baias, distinşi profesori, draga mea colegă, Ambasadoare a Franţei, domnule consilier prezidenţial Aurescu, domnule fost ministru al Justiţiei Stoica, distinşi oaspeţi, doamnelor şi domnilor.
Nu există nimic mai înălțător decât sa participi la începutul unui an universitar. A vedea un grup de tineri pregătiți să-și înceapă călătoria academică readuce în actualitate o tradiție veche de secole – cei mai buni și mai străluciți reprezentanți ai fiecărei generații, reuniți în centre de învățământ superior pentru a dobândi și pentru a duce mai departe cunoștințele înaintașilor lor.
Această expansiune a cunoașterii, acumulată prin truda a generații întregi și adesea cu costuri personale majore pentru femeile şi bărbații care au apărat gândirea liberă sau i-au tras la răspundere pe cei aflați la putere, este fundamentul civilizației noastre.
Progresul acestei călătorii intelectuale colective nu a fost mereu constant. Rezultatul nu a fost garantat. Vremurile întunecate, mai lungi sau mai scurte, au înregistrat pași înapoi și au blocat extinderea progresului. Conflictul, corupția, mulțumirea de sine și vanitatea pot determina în continuare societățile să privescă doar spre ele însele, să se închidă faţă de exterior și să respingă ideile și inovațiile care amenință interese și status quo-ul.
Pe termen lung însă, progresul intelectual a învins. Dreptul a jucat un rol central în apărarea și dezvoltarea lui. Efortul de a ne perfecționa legile și sistemele judiciare, de a le face mai eficiente, juste și independente este atât un element central al progresului intelectual, cât și unul vital pentru apărarea acestui progres.
Dat fiind rolul legii de apărător al progresului, ocazia de a vorbi generației viitoare de juriști este extrem de relevantă acum. Sistemul de justiție din România nu a mai cunoscut atât de multe dezbateri aprinse și posibile schimbări de la aderarea țării la Uniunea Europeană în urmă cu peste un deceniu. A fost o perioadă de mari speranțe și de perspective care păreau nelimitate.
Sistemul românesc de justiție, construit cu mari eforturi în peste 20 de ani de generațiile anterioare de jurişti poate să fie destrămat în mod semnificativ în mai puțin de un an. Mă adresez în mod special acum celor care se gândesc sa urmeze cariere de magistrați, deși orice domeniu al dreptului veți hotărî să urmaţi va fi afectat de aceste modificări în curs.
Amendamentele la legile justiţiei adoptate de Parlament anul trecut vor reduce vârsta de pensionare pentru judecători și procurori de la 25 de ani de activitate la 20 de ani. Totodată, aceste modificări vor mări durata totală de pregătire postuniversitară a magistraților de la trei la șase ani, oprind temporar afluxul de magistrați noi în instanțe.
E dificil să întrevezi cum un sistem judiciar deja supraîncărcat va reuşi să facă față acestei pierderi bruște de cunoştinţe instituționale, combinată cu un decalaj de personal de câțiva ani. Aceste probleme cu privire la structura de personal al justiţiei din România au fost discutate cu mult mai multă pricepere şi mai în detaliu de alţii, inclusiv de profesorul Stoica, aflat în această dimineaţă alături de noi.
Între timp, continuă să se acumuleze dovezile că magistrații sunt din ce în ce mai vizați politic și în mass-media pentru hotărâri judecătorești și opinii publice despre care liderii politici consideră că le pun în pericol interesele personale sau le contestă agenda legislativă. Mai ales activitatea Inspecției Judiciare din ultimul an și jumătate este greu de înțeles în orice alt context decât acela că a devenit subiect al manipulării politice.
Pentru acei magistrați care nu au fost intimidați deja, noua legislație judiciară creează mai multe oportunități de constrângere și pedepsire a celor considerați incomozi, printr-o Inspecție Judiciară mai puternică și o nouă secţie destinată exclusiv anchetării judecătorilor și procurorilor.
Aceste schimbări cumulate amenință să întoarcă timpul la începutul anilor 2000, când sistemul judiciar românesc era afectat de corupție și de influența politică.
Progresele înregistrate de sistemul juridic din România sunt, de asemenea, amenințate de amendamentele la Codul Penal și la cel de Procedură Penală adoptate de Parlament în această vară. Disimulate sub veşmântul preocupării pentru un proces echitabil și drepturile omului, aceste schimbări sunt o tentativă clară de a proteja anumite interese de acțiunile unei justiții independente. Dacă vor fi promulgate în forma lor actuală, aceste modificări vor face ca investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor, de la omor până la cazuri complexe de criminalitate organizată, să fie greu de efectuat sau chiar imposibile. Cooperarea internațională în materie de aplicare a legii va fi redusă semnificativ din cauza îngrijorărilor legate de schimbul de informații cu România. Rezultatul final va fi mai puțină responsabilitate, mai multă criminalitate și mai puțină cooperare internațională în lupta împotriva ameninţărilor globale la adresa societăţilor noastre şi a securităţii naţionale, cum ar fi: criminalitatea cibernetică, traficul de ființe umane, corupția, spălarea banilor și terorismul.
În demersul de adoptare a acestor schimbări, Parlamentul s-a izolat. Susținând nevoia de urgență și că a avut deja consultări suficiente cu părțile interesate, Parlamentul României a ignorat, printre altele, opiniile Consiliului Superior al Magistraturii, o petiție semnată de majoritatea magistraților români și recomandările scrise ale unor experți juridici internaționali independenți din Comisia de la Veneția, Comisia Europeană și Grupul de State împotriva Corupției.
În fața acestor provocări, există totuşi semne care dau speranţă. Cel mai important e faptul că magistrații români par să fi ajuns la un nivel de maturitate, încredere și independență care nu vor permite cu ușurință ca sistemul să regreseze sau să îşi încetinească ritmul. Magistrații au protestat față de schimbările legislative care le afectează profesia și faţă de atacurile împotriva lor într-o manieră care ar fi fost de neconceput cu doar un deceniu în urmă. Au fost atacați şi pentru că au protestat, li s-a spus despre comportamentul lor că ar reprezenta o activitate politică inadecvată și au fost amenințați cu sancțiuni profesionale, dar ei continuă totuși să-și facă cunoscute opiniile. Acest lucru demonstrează o încredere și integritate care sugerează că se poate ca sistemul judiciar să se fi maturizat suficient pentru a supraviețui loviturilor actuale.
Dar cei care ar prefera un sistem de justiție mai maleabil, mai receptiv faţă de cei de la putere sunt încă pe val. În mare măsură, viitorul sistemului de justiție va fi decis de următoarea generație de juriști români – de voi, cei care vă aflați astăzi aici. Întrebarea este, aşadar: Veți avea imboldul și curajul de a apăra și de a îmbunătăți sistemul de justiție al țării voastre? Nu este o decizie pe care o veți lua fără costuri personale. E întotdeauna mai ușor să te conformezi celor aflați la putere decât să acționezi cu integritate.
Sunt însă încrezător că suficienți dintre voi vor continua munca bună a juriştilor de dinaintea voastră, care au condus reforma în ultimii 20 de ani. Ei au luptat pentru a garanta independenţa justiţiei, a asigura accesul cetăţenilor români la justiţie, a îmbunătăţi administrarea şi activitatea de zi cu zi a sistemului judiciar, pentru reforma cadrului instituţional al jurisprudenţei româneşti, şi accelerarea luptei împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate. Ce veţi lăsa voi viitoarei generaţii va depinde în ultimă instanţă de dorinţa voastră de a apăra şi exinde acest progres.
În concluzie, am două sfaturi pentru studenţii prezenţi azi aici: unu – învăţaţi bine, doi – fiţi ambiţioşi!
În această informare: „rolul istoric” al Arhanghelilor Mihail, Raphael și Gabriel; marele flux al pelerinilor (din septembrie) în Țara Sfântă; a treia reuniune a Comitetului științific al Muzeului „Terra Sancta” din Ierusalim; descoperirea orașului Acre, pe care l-a vizitat Sfântul Francisc; un pelerinaj pe urmele arhitectului italian Barluzzi…
Muzeul „Terra Sancta”: de la muzeografie la arhitectură
A avut loc, la Ierusalim, cea de-a treia reuniune a Comitetului științific al Muzeului „Terra Sancta”; sesiunile de lucru și vizitele au pregătit deschiderea ultimei secțiuni a muzeului…
Despre bucuria contagioasă a pelerinilor care ajung în Țara Sfântă
Septembrie desemnează o lună plină de sărbători, dar și înțesată de pelerinii care își propun să viziteze Țara Sfântă. Diferențele culturale și religioase nu constituie un obstacol în calea manifestărilor privind coexistența și respectul…
Sărbătoarea liturgică a Sfinților Arhangheli și misiunea lor Pe 29 septembrie, în fiecare an, romano-catolicii se bucură de sărbătoarea liturgică a Sfinților Arhangheli: Sf. Mihail, Sf. Rafael și Sf. Gabriel. Sunt cunoscute puține lucruri despre rolul lor în istorie/în mod special, dialogul dintre Gabriel și Fecioara Maria a fost destinat să schimbe istoria omenirii; dialogul a devenit una dintre cele mai cunoscute rugăciuni ale Bisericii, „rugăciunea lui Angelus”…
Sanctuarele lui Barluzzi: „Sentimentul de mister”
În această primă parte, prin cuvintele părintelui Giuseppe Gaffurini, sunt reiterate realizările arhitectului Barluzzi /„lucrări care exprimă (trasmit instantaneu) simțul misterului”…
„Mihai Taraşi aduce un proiect artistic ce comprimă desenele explicative realizate între 1995-2018, proiect ce poate fi citit în cel puţin trei direcţii. Înainte de a le denumi, trebuie făcută precizarea că toate au o miză personală ce o domină pe cea estetică, sau altfel spus, esteticul este prezent prin proprietăţile intrinseci ale desenului şi nu dintr-o dorinţă formală a artistului de a exploata plasticitatea. O primă direcţie este cea a artistului colecţionar şi arhivist. Timp de 23 de ani, desenele explicative realizate în cadrul cursurilor au fost păstrate, selectate şi reevaluate astfel că fiecare imagine îşi aduce cu sine propria poveste – gândul artistului, dar, în suită, povestea acestora repetă vocile fiecărui privitor (student sau masterand) cu care au intrat în contact. O a doua direcţie este cea a artistului pedagog, o radiografie asupra tehnicii, o înregistrare a conexiunilor, un alfabet practic ce înregistrează progresul sau impasul, dar care desprinzându-se de momentul realizării, devine un corp documentar în sine. O a treia direcţie este cea a comunicării prin imagine. Conţinutul comunicat apelează distinct pe privitor, decontextualizat acesta fiind o concepţie asupra a ceea ce percepem şi nu percepţia în sine, mai exact, fragmente dintr-un întreg ca părţi ale unei conversaţii mai întâi cu sinele, proiecţia externă este rezultatul dialogului şi a analizei interioare, conversaţii cu subiectul din acel moment aduse în prezent sub forma expresiei unui nou gând. Acest proiect artistic echivalează, ca demers cultural cu publicarea, după mulţi ani, a jurnalului artistic. Artistul Mihai Taraşi provoacă noţiunea de arhivă, distinct de Derrida ori Foster, nu o teoretizează, ci o transformă într-un nou organism, viu, organism ale cărui forme sunt date de selecţiile făcute, o arhivă ce se îndepărtează de propriul scop, fiind o poartă către memoria artistului.” (Maria Bilașevschi)
_______
„Contrar teoriilor (post-)structuraliste, potrivit cărora semnificaţia şi valoarea operei de artă se desprinde de autorul său, datorându-se sistemului de semnificare şi interacţiunii dintre elementele care îl compun, poziţiei relative a operei de artă într-un anumit câmp cultural, sau chiar a negocierii lor de către privitori, opera lui Mihai Taraşi cu greu poate fi disociată de personalitatea artistului. Cu riscul de a suna caduc, am putea afirma că “stilul este omul însuşi”.
Format în ambianţa anilor optzeci, cu lecturi şi atitudini postmoderne, dar manifestând totodată o puternică afinitate pentru experimentalismul ludic al grupării Fluxus şi cochetând adesea cu împrumuturile dezinhibate din cultura vernaculară specifice artei Pop, Mihai Taraşi ne apare astăzi intempestiv şi mereu neadecvat, greu de încorsetat conceptual. Prin curiozitatea sa pentru jazz, blues şi rock, cultura filosofică şi istoria cinematografiei, transpuse într-o practică picturală pe care o putem clasifica drept performativă, arta sa se situează la intersecţia epocilor, timpurilor, modelor şi curentelor, voit inadecvată. Taraşi a activat mereu în afara constrângerilor pieţei, publicului sau ideologiilor estetice sau politice de tot felul.” (Cristian Nae)
______
Mihai Tarași (născut în 1958, la Dorohoi-județul Botoșani), a absolvit /în anul 1987/ Facultatea de Muzică și Arte Plastice, secția Arte plastice-Pictură, clasa profesorului Adrian Podoleanu; în prezent, este profesor universitar doctor în cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, Facultatea de Arte Vizuale și Design, secția Pictură.
Eveniment special, deschis la Noaptea Albă a Galeriilor
De ce a jucat dacă se știa accidentată? Un posibil traseu explicativ: Regulamentul WTA stipulează faptul că „primește 1.000.000 de dolari tenismena care termină precedentul sezon pe primul loc și care participă la toate turneele Premier Mandatory și Premier 5 dintr-un sezon”…
Accidentarea ar pune în pericol participările de la Moscova și de la „Turneul Campioanelor”; totodată, Simona Halep pierde 640 de puncte în clasament/câștigătoarea turneului organizat în Beijing primește 1.000 de puncte…
Echipa din Mediaș primise o lovitură de la 11 m /în minutul 17/, ca urmare a faptului că fundașul Gallego a lovit mingea, cu mâna, în careul propriu; Marius Constantin, care și-a asumat răspunderea executării penalty-ului, a șutat imprecis și Cobrea, portarul ieșenilor, a apărat. În prelungirile partidei, gruparea antrenată de Mihai Teja a fructificat o fază fixă, consecința acordării, cu mare lejeritate, a unui presupus fault (arbitrul întâlnirii, „demn de fotbalul românesc”, s-a străduit să iasă în evidență și prin cele 11 cartonașe galbene); Ely Fernandes a profitat de o respingere greșită a apărării ieșene și a înscris din careul mic…
Gaz Metan ajunge pe locul 3 (clasament provizoriu) și la un singur punct de FCSB (un meci mai puțin jucat); Poli Iași ocupă, deocamdată, locul 7, cu 14 puncte…
Joaca a devenit, treptat, serioasă, antrenoarele de atunci (Veronica Enache şi Alice Curtubaie) au realizat ceea ce poate fi făcut sau imaginat; tatăl a îndrumat-o, mama a cam strâmbat din nas (ar fi vrut ca Andreea să se ţină de şcoală) dar a rezolvat chestiunea împreună cu fiica sa…
Andreea Răducan a început să câştige concursuri naţionale, competiţii locale şi regionale, întrând în vizorul Federaţiei Române de Gimnastică (în 1996, la Oneşti, era selecţionată în lotul de junioare; doi ani mai târziu, lotul naţional avea nevoie de ea la Deva)…
Pare un parcurs facil? Antrenamente intense, cu mobilitate artistică – dimineaţa, forţă şi lucru, pe fiecare aparat, după-amiaza, acolo unde intervine uzura psihică şi fizică greu de suportat…
În 1999, la Campionatele Mondiale organizate în Tianjin/China, a triumfat la sol…
Impresiona prin expresivitate, în contrast cu impresia (generală) lăsată de gimnastele din România, excelente din punct de vedere tehnic, dar nivelate din punct de vedere artistic…
În anul 2000, participantă la Jocurile Olimpice de la Sydney, deşi câştigase medalia de aur la individual compus, gimnasta a fost descalificată, din cauza testului pozitiv pentru pseudoefedrină (substanţă interzisă la vremea respectivă). Astfel, medalia de aur a fost acordată Simonei Amânar, iar Maria Olaru a primit medalia de argint… Rezultatul unei investigaţii a arătat că mai multe componente ale lotului naţional urmau tratamentul prescris de medicul echipei. În seara de dinaintea concursului, Andreea Răducan a luat două pilule de Nurofen (împotriva febrei şi tusei). Medicul a fost găsit vinovat de neglijenţă, pentru că ar fi trebuit să ştie despre substanţa interzisă; prin urmare, a fost expulzat de la Olimpiadă şi suspendat până la următoarele Jocurile Olimpice. De o manieră logică, celui depistat pozitiv îi este retrasă medalia şi urmează excluderea din viaţa sportivă; or, Andreei Răducan i s-a retras medalia, după care a fost lăsată să concureze peste alte două ore… Decizia de descalificare a fost atacată la Curtea de Arbitraj pentru Sport; s-a admis faptul că gimnasta română nu s-a trezit avantajată datorită medicamentelor pe care le-a luat, dar comisia de arbitraj a refuzat să anuleze hotărârea…
A fost, poate, cea mai dură lecţie de viaţă, o lecţie care a ajutat-o să îşi depăşească limitele, transformând-o într-o femeie de succes, într-un model pentru viitoarele gimnaste ale României. Dureros, episodul„Sydney” a demonstrat, dacă mai era nevoie, cât de puternică este Andreea; ieri şi astăzi, sufletul deloc strivit al unei sportive exemplare nu a ezitat/nu ezită în a da răspunsuri la întrebările, inevitabile, legate de subiect…
A continuat să se antreneze cu echipa, în Deva. Odată cu retragerea Simonei Amânar, Mariei Olaru şi Claudiei Presăcan, Andreea Răducan a devenit veterana echipei. În 2001, a participat la Campionatele Mondiale în Gent/Belgia, unde a câştigat medalia de aur pe echipe; în probele individuale s-a clasat pe locul întâi la solşi bârnă, pe locul al treilea la individual compus… Anul 2002 a fost marcat de accidentări şi probleme extra-sportive; după o evoluţie sub aşteptări la Campionatele Mondiale, a decis retragerea din activitatea competiţională…
Comentator sportiv (talentat în mânuirea şi tramsmiterea cuvântului), a promovat importanţa mişcării şi a sportului, a început să lucreze, totodată, pentru organizaţia Forul Olimpic Român – implicându-se în susţinerea proiectelor caritabile pentru foşti campioni care se confruntă cu situaţii delicate. În 2010, a publicat prima ediţie a cărţii autobiografice, „Reversul medaliei” (republicată în anul 2012, cu multe completări).
Ce i se părea, în 2016, demn de predat sau, mai curând, de comunicat?
*
Andreea Răducan a fost aleasă/4 august 2017/ în funcția de președinte al Federației Române de Gimnastică, fiind votată, la Adunarea Generală, de majoritatea membrilor afiliați (prezenți)…
Bilanțul de până în clipa de față? În octombrie 2017, țara noastră încheia, fără medalie, participarea la Campionatele Mondiale organizate în Montreal (trecuseră șase ani de la ultima contraperformanță similară); în 2018 (Glasgow), pentru prima dată în istoria participărilor la competiția feminină, România a ratat finala Campionatului European pe echipe… Adevărat, pregătirea este cea pe care o intuiți, talentele gimnasticii românești merg pe sârmă/într-un echilibru precar, mai mult, pentru succes, sportivii au nevoie de ambiţie, iar aceasta din urmă se defineşte ca o dorinţă covârșitoare venită din interior, nu dinspre Andreea Răducan…
„În urmă cu o săptămână, la Iași, a avut loc un Congres al Drumarilor, unde s-au reunit oficialități și specialiști din întreaga țară. La acest eveniment a participat și directorul CNAIR. Opinia publică ieșeană nu a putut afla despre subiectele discutate în plen (evenimentul fiind lipsit de transparență), dar mai ales despre stadiul proiectului Autostrăzii Ungheni-Iași-Tg. Mureș, principalul proiect al Moldovei, prin care se asigură dezvoltarea economică a regiunii“, a declarat parlamentarul ieşean.
În lipsa unor declarații de presă și a informărilor publice, deputatul ieșean Dumitru Oprea a cerut să fie prezentate concluziile Congresului Drumarilor în legătură cu dezvoltarea infrastructurii rutiere, dat fiind că în România nu a fost demarat nici un proiect nou în mandatul actualului Guvern.
Nu despre metafore este vorba, ci despre ura sinceră, nemascată a lui Liviu Dragnea față de Justiție și față de statul de drept. De la înălțimea funcțiilor sale, formale și informale, președintele PSD a atacat în mod direct atât Ministerul Public, cât și președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. În ziua CEx-ului, procurorii militari i-au pus oficial sub acuzare pe șefii Jandarmeriei și un secretar de stat din Ministerul de Interne pentru represiunea populației nevinovate în seara zilei de 10 august. Șirul de nelegiuiri din comunicatul Parchetului General este unul foarte mare. Ancheta, în ciuda tuturor opreliștilor puse de Guvern (prin secretizarea documentelor ș.a.), ar putea ajunge până la căpeteniile politice care și-au permis să ia Jandarmeria pe persoană fizică și să ordone acțiuni în forță împotriva unor opozanți politici pașnici.
Președintele PSD se mai arată incomodat și de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna Tarcea, care s-ar face vinovată de încălcarea legii pentru că nu i-a dat completul de judecători potrivit, care să-l achite în dosarul „Bombonica“. Din 8 octombrie, imediat după Referendum, domnul Liviu Dragnea are din nou de urcat scările Înaltei Curți, în vreme ce alte dosare grele (care privesc deturnarea unor sume uriașe de fonduri din bani europeni) îi strică somnul.
Peste toate, cu puține excepții, liderii PSD au ales în majoritate să își cauționeze liderul care așteaptă înfrigurat o a doua condamnare definitivă. Explicația a dat-o tot domnul Dragnea: nimeni în afară de el nu ar fi atât de „curajos“ încât să promită la televizor, la oră de maximă audiență, distrugerea statului de drept, masacrarea legilor de funcționare a serviciilor care asigură siguranța națională, pedepsirea tuturor procurorilor și judecătorilor care au dat sentințe împotriva politicienilor corupți, demiterea procurorului-șef și, regina reginelor, Ordonanța de Urgență privind amnistia și grațierea.
Urmează alte săptămâni și luni de luptă, „pe viață și pe moarte“, pe care o vor duce PSD și ALDE pentru destructurarea totală a oricărei instituții care ar mai putea pune stavilă autocrației originale de Teleorman, pe care Liviu Dragnea urmărește să o instaureze. Cu prețul distrugerii României și scoaterii ei din Uniunea Europeană, s-a văzut că sunt destui politicieni din PSD și ALDE dispuși să meargă pe mâna unui piroman, în speranța că vor prinde și ei niște firimituri!
Sâmbătă, 29 septembrie, de la ora 12,00 vă invităm, la sediul central al muzeului, să urmăriți filmul ceh DALIBOREK SI LUMEA LUI ALBA
Daliborek este un vopsitor industrial, de aproape 40 de ani, ce încă locuieste cu mama lui, Vera. Este regizor amator de filme horror, compune cantece furioase, îi place sa se joace pe PlayStation si sa stea pe Facebook. și îl admiră pe Adolf Hitler. Planul lui de a avea o relatie serioasa cu o femeie nu s-a concretizat încă. Documentaristul ceh, Vit Klusak realizeaza un portret stilizat al unui neo-nazist blând din Prostejov, Republica Ceha. in ciuda faptului ca nu poate sa faca rău nimănui, sunt multe lucruri pe care nu le suportă: slujba lui, romii, evreii, refugiatii, homosexualii, pe Merkel, paianjenii si dentistii. Noul prieten al mamei lui, Vladimir, îl irita deasemenea, în ciuda tentativelor sale de solidarizare. Își urăște propria viață, dar nu stie cum sa o schimbe. Absurdă, corosivă și relaxantă. În egală masură aceasta tragicomedie investighează viziunea radicală a cehilor obisnuiti si decenti.
Intrare gratuită.
FILMELE PROPUSE PENTRU ACEST AN
22.09.2018, ora 10.30, Țara Moartă
29.09.2018, ora 12:00, DALIBOREK ȘI LUMEA ALBĂ
06.10.2018, ora 12:00, Prima Împărtășanie
13.10.2018, ora 12:00, Poştaşul Cumsecade
20.10.2018, ora 12:00, Tren spre maturitate
27.10.2018, ora 12:00, Varză, cartofi și alți demoni
03.11.2018, ora 12:00, Campionul din Balcani
10.11.2018, ora 12:00, Nicăieri de unde să te ascunzi
Protestele pot merge până la greva generală, salariații fiind îndreptățiți în mod legal la acest protest extrem. Decizia finală va aparține Consiliului de Coordonare la FSSR care va fi organizat în București în data de 12 octombrie 2018. Principalele revendicări:
Negocierea și semnarea Contractului colectiv de muncă la nivel de sector sanitar, conform Acordului încheiat cu Guvernul.
Acordarea creșterilor salariale aferente anului 2019 începând cu luna ianuarie 2019 pentru toate categoriile de salariați care nu au beneficiat de creșterea salariului de bază.
Respectarea drepturilor sociale prin impozitarea indemnizației de hrană la același nivel cu tichetele de masă (sau considerarea ei ca normă de hrană) și eliminarea indemnizației de hrană din limita de 30% (art. 25 din legea 153/2017), această limită trebuind să includă doar sporurile pentru condițiile de muncă.
Eliminarea inechităților aferente sporurilor prin negocierea și acordarea sporurilor între limitele minime și cele maxime pentru salariații din toate categoriile de spitale, inclusiv pentru cei din spitalele aflate în subordinea Ministerului Sănătății.
Modificarea legii salarizării conform solicitărilor înaintate de Federația „Solidaritatea Sanitară”.
Plata sporurilor de sâmbătă și duminică la nivelul de 100% din salariul de bază și eliminarea sumelor aferente lor din limita de 30%, această limită trebuind să includă doar sporurile pentru condițiile de muncă.
Acordarea sporurilor de gardă și a sporului de tură prin raportarea la noul salariul de bază; acordarea drepturilor de hrană în gărzi.
Introducerea echității în sistemul de pensie prin luarea în considerare în calculul stagiului de cotizare a întregului timp de lucru al salariaților, inclusiv a celui corespunzător normelor prin cumul (reducerea stagiului de cotizare proporțional cu timpul lucrat în cadrul celui de-al doilea CIM).
Acordarea voucherelor de vacanță la toți salariații din toate unitățile sanitare și eliminarea cheltuielilor cu aceste vouchere din limita de 30%, această limită trebuind să includă doar sporurile pentru condițiile de muncă.
Îmbunătățirea condițiilor de muncă ale salariaților și de tratament a pacienților prin creșterea finanțării unităților sanitare.
Până la întrunirea Consiliului de coordonare se vor desfășura câteva acțiuni de protest prealabile, respectiv:
– Desfășurarea unei greve japoneze din data de 5 octombrie 2018 ca măsură de avertisment din partea Federației „Solidaritatea Sanitară”împotriva blocării negocierii contractului colectiv de muncă la nivel de sector. – Pichetarea Ministerului Sănătății în data de 12 octombrie 2018 de către delegații participanți la Consiliul de coordonare.
Călin Popescu-Tăriceanu a salutat prezenţa, la Bucureşti, a delegaţiei franceze reprezentative din partea Grupului parlamentar de prietenie cu România; în contextul aniversării a 10 ani de la semnarea Declaraţiei de Parteneriat Strategic între România şi Franţa, a subliniat relaţia specială existentă între cele două ţări – care funcţionează într-un spirit profund european.
În planul colaborării în cadrul UE, Președintele Senatului a evidențiat că viitoarea preşedinţie a României a Consiliului UE reprezintă o oportunitate pentru România și Franța de a conlucra pentru promovarea valorilor francofoniei şi creşterea vizibilităţii limbii franceze în rândurile statelor membre UE.
La întrevedere a participat și senatorul Titus Corlăţean, preşedintele Grupului parlamentar de prietenie cu Franța (Senat).
Călin Popescu-Tăriceanu a apreciat că există evoluții pozitive ale relațiilor bilaterale româno-cubaneze și a evidențiat prietenia de care Cuba s-a bucurat din partea României, inclusiv în perioada de aplicare de către UE a măsurilor restrictive în relațiile politico-diplomatice cu regimul de la Havana (1996-2016).
Președintele Senatului a transmis întreaga deschidere a autorităților de la București pentru aprofundarea dialogului cu scopul de a promova proiecte concrete de cooperare economică. Domnia sa a arătat că o deschidere similară din partea Cubei va marca intrarea într-o nouă logică a relației bilaterale, caracteristică economiei de piață, prin care să se poată identifica soluții acceptabile și reciproc avantajoase pentru depășirea problemei creanțelor istorice, existând obligații față de România care datează din perioada dinainte de 1989 și care se cifrează la peste un miliard de „ruble transferabile”.
Călin Popescu-Tăriceanu a subliniat așteptarea ca autoritățile cubaneze să dea curs, în spiritul bunelor relații bilaterale tradiționale și a înțelegerii de către România a evoluțiilor din societatea cubaneză, la invitațiile constante pentru inițierea unui dialog la nivel de experți și stabilirea unui calendar de negocieri în vederea avansării în rezolvarea problemei creanțelor care grevează agenda bilaterală.
Referitor la relația UE-Cuba, Președintele Senatului României a menționat intrarea provizorie în vigoare a Acordului de Dialog Politic și de Cooperare, în pregătirea ratificării sale de către statele membre, care va spori oportunitățile economice și de cooperare între România și Cuba.
Departamentul de Stat administrează anual programul de imigrare “Diversity Visa” mandatat de Congresul S.U.A. Secţiunea 203(c) a Legii de Imigrare şi Naționalitate (INA) stabileşte o clasă de imigranți cunoscută ca “diversity immigrants” din ţările cu rate mici de imigrare în Statele Unite de-a lungul istoriei. Pentru anul fiscal 2020, vor fi disponibile 50.000 de vize DV (“diversity visas”). Nu se percepe nicio taxă de înregistrare în programul DV. Instrucțiunile complete se pot găsi pe pagina de internet a Departamentului de Stat la www.usvisas.state.gov/dv/instructions
Când începe perioada de înregistrare pentru DV-2020?
Înregistrarea electronică în Programul Diversity Visa al Statelor Unite va începe miercuri 3 octombrie 2018 la 19:00 (ora României). Va rămâne disponibilă până marți 6 noiembrie 2018 la 19:00 (ora României). Pentru a participa în programul din acest an, vă rugăm să accesaţi pagina de internet a Departamentului de Stat www.dvlottery.state.gov în cursul perioadei de înregistrare. Acolo veţi găsi formularul de participare (E-DV) şi informaţiile complete pentru a trimite cererea dvs. de înregistrare.
Nu se percepe nicio taxă! Cum mă înscriu?
Departamentul de Stat acceptă cereri de înregistrare NUMAI pe pagina de internet E-DV. Cererea de înscriere necesită furnizarea unei adrese de e-mail. Îi încurajăm cu tărie pe cei care doresc să participe să îşi completeze şi să îşi trimită singuri cererea de participare de pe adresa de e-mail personală. Participanţii pot alege ca altcineva să trimită cererea în numele lor, dar ar trebui să fie precauţi dacă persoana care se oferă să îi ajute încearcă să le ceară o taxă – reţineţi, formularul online este simplu şi NU SE PERCEPE NICIO TAXĂ pentru a participa. Fie că o persoană trimite o cerere de participare direct, sau un avocat, un prieten, sau o rudă îi oferă asistenţă, numai o singură cerere de participare poate fi trimisă în numele fiecărei persoane.
Este important să îmi tipăresc pagina de confirmare generată online?
Este foarte important ca cei care participă la program să îşi tipărească pagina de confirmare generată online şi să o păstreze până la data de 30 septembrie 2020. Numărul unic de confirmare este singura modalitate de a verifica dacă o cerere de participare a fost selecţionată şi de a obţine informaţii despre solicitarea de viză şi despre programarea la interviu, dacă cererea a fost selecţionată. Participanţii nu trebuie să permită altor persoane să le rețină pagina de confirmare, ci să şi-o păstreze ei înșiși astfel încât să poată verifica independent situaţia cererii lor de participare. Vă atragem atenţia asupra înscrierii cu o fotografie recentă, fără să purtaţi ochelari, care să fi fost făcută în ultimele şase luni. Cererile de participare însoţite de fotografii care au mai fost trimise cu cereri de participare în programul anterior (DV-2019) vor fi descalificate.
Cum voi şti că am fost selecţionat?
Începând cu data de 7 mai 2019, participanţii la programul DV-2020 vor putea folosi numărul lor de confirmare pentru a verifica online pe Entrant Status Check la adresa de internet www.dvlottery.state.gov dacă cererea lor a fost selecţionată. Pe pagina Entrant Status Check participanţii selecţionaţi vor fi informaţi despre modalitatea de a solicita vize de imigrare DV pentru ei şi membrii de familie eligibili. Departamentul de Stat nu trimite mesaje e-mail pentru a îi înştiinţa pe participanţi că au fost selecţionaţi pentru programul Diversity Visa. Informaţia este disponibilă NUMAI pe Entrant Status Check. Vă atenționăm să nu daţi crezare niciunui e-mail care vă informează că aţi fost selecţionat să solicitaţi o viză în programul DV. Aceste e-mailuri înşelătoare sunt trimise de persoane de rea credinţă cu intenţia de a extorca sume de bani din partea dvs. sau pentru a obține datele dvs. personale. Rețineți: guvernul american nu a trimis niciodată e-mailuri de înștiințare a participanților că au fost selecționați și nici nu se intenționează acest lucru pentru programul DV-2020. Departamentul de Stat nu va solicita niciodată bani prin poștă sau servicii de tipul Western Union.
Programul Loteria Vizelor DV-2020 – Infomații importante
Când:Transmiteți cererile de înregistrare pentru programul DV-2020 începând de miercuri, 3 octombrie 2018, orele 19:00 (ora României) și până marți, 6 noiembrie 2018, orele 19:00 (ora României).
Taxe: NU există nicio taxă pentru transmiterea unei înregistrări electronice.
Cum: Instrucțiunile complete se pot găsi la www.dvlottery.state.gov numai în timpul perioadei de înregistrare.
Câte cereri de înregistrare pot să trimit?
Legea permite numai o singură cerere de înregistrare în numele unei persoane.
Reguli noi: Participanții trebuie să transmită o fotografie recentă, făcută în ultimele șase luni. Participanții care vor folosi fotografii transmise în programul anterior (DV-2019) vor fi descalificați automat. Nu se acceptă fotografiile în care persoanele fotografiate poartă ochelari.
Câștigători: 50,000 de participanți vor fi selecționați aleatoriu, iar începând cu 7 mai 2019, participanții vor putea folosi numerele unice de confirmare, pentru a verifica dacă au câștigat, pe pagina de internet Entrant Status Check (Verificarea Statutului Înregistrării) la www.dvlottery.state.gov. Însă, nu toți cei selecționați vor solicita sau se vor califica pentru o viză, așa că mai mulți selecționați vor putea fi aleși. De aceea trebuie să păstrați numărul dvs. de confirmare până în ultima zi a programului DV-2020, adică 30 septembrie 2020.
Atenție! Departamentul de Stat NU va trimite o notificare că un participant a câștigat loteria vizelor și nu vă va cere bani prin poștă sau servicii de tipul Western Union. Dacă vi se solicită bani aceasta este o fraudă – nu deveniți o victimă! Folosiți numai Entrant Status Check (Verificarea Statutului Înregistrării) pe pagina oficială la www.dvlottery.state.gov pentru a verifica dacă ați fost selecționați.
Vasille Pârvan (28 septembrie 1882 / Perchiu, județul Tecuci; astăzi, comuna Huruiești județul Bacău/-26 iunie 1927, Bucureşti),
a urmat primele studii la Bereşti-Covurlui şi Bârlad… Istoria şi arheologia i-au fost la îndemână în Universitatea din Bucureşti[2]. Între 1905-1908 a terminat specializări la Jena, Berlin şi Breslau[3]. Din 1913, a devenit profesor titular la catedra de istorie veche, epigrafie şi antichităţi greco-romane a Universităţii din Bucureşti…
Considerat părintele şcolii arheologice româneşti, i se datorează primul plan de efectuare a unor cercetări organizate la nivel naţional şi aplicarea acestuia, prin efectuarea de săpături, în mai multe sit-uri arheologice din Dobrogea[4] şi Muntenia[5]. Unul dintre fondatorii Institutului de studii sud-est europene (1913), a condus, în calitate de director, Muzeul Naţional de Antichităţi (din 1910) şi Şcoala română din Roma (din 1921). Iniţiator al publicaţiilor „Ephemeris Dacoromana” (1923) şi „Diplomatarium italicum”, s-a remarcat și ca membru al prestigioaselor organisme ştiinţifice internaţionale: Comisiunea monumentelor istorice (din 1913), Institutului arheologic german (din 1913), „Pontifica Academia Romana di Archeologia”, „Reale Società Romana di Storia Patria” (din 1924), Academia „Lincei” din Roma (1927)…
Opera sa, valoroasă ca metodologie şi conţinut ştiinţific, cuprinde monumentala Getica (1926)[6], M. Aurelius Verus Caesar si L. Aurelius Commodus. Studiu istoric (1909), Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman (1911), Cetatea Tropaeum (1912), Începuturile vieţii romane la gurile Dunării (1923), Dacia. Civilizaţiile străvechi din regiunile carpato-danubiene(1928)…
[1] Membru corespondent (1911), titular (1913), vicepreşedinte (1921-1922) şi secretar general (1923-1927) al Academiei Române…
[2] Avându-i ca profesori pe Nicolae Iorga și Dimitrie Onciul (1904)…
[3] Acolo unde obţine doctoratul în filosofie, cu teza Die Nationalität der Kaufleute im römischen Kaisereiche. Eine historisch-epigraphische Untersuchung (1909)…
[4] A coordonat şantierele de la Histria (descoperită de Vasille Pârvan în 1913), Callatis, Ulmetum… complexul dacic din Munţii Orăştiei…
[5] Aşezări neolitice şi dacice din Câmpia Dunării…
[6] O protoistorie a Daciei în mileniul I, lucrare care prezintă istoria geto-dacilor sub aspectele politic, economic, cultural şi religios, folosind, pentru întâia oară, izvoare arheologice şi numismatice din Dacia preromană…
Publicat de Nicolae Tomescu,
26 septembrie 2018, 21:05 / actualizat: 26 septembrie 2018, 22:54
Tenisul este, păstrând proporțiile, o stare (permanentă) de alertă, precum și o gândire tactică, capabilă să genereze noi conexiuni, asemănătoare cu cea antrenată de jocul numit șah; sportivilor le stau la „îndemână” sprinturile și frînele bruște (împreună cu multiplele schimbări de direcție, într-un interval de câteva secunde); tenisul le întărește oasele (adevărat, ele obosesc, inclusiv în cazul Simonei Halep), le menține sănătos sistemul cardiovascular/reduce riscul de deces din orice cauză medicală; forma anaerobică capătă frumusețe datorită exploziilor de energie, de scurtă durată, care apar de fiecare dată când tenismenul/tenismena tâșnește, urmând ca, ulterior, să facă o pauză de câteva secunde, până când mingea returnată este trimisă înapoi de adversar; într-un interval de timp definit ca durata meciului, mintea nu li se se odihnește/pe palierul cunoașterii și reacțiilor, formează reflexe pentru a fi pregătiți să anticipeze, să aibă timp scurt de reacție, iar acțiunile să le fie intense și explozive; greu să fie menținute viteza și rezistența, din cauza numeroaselor sprinturi pe care trebuie sa le facă (în urmărirea mingii), dar și din cauza schimbărilor de scor pe parcursul unui meci; în general, jucătorii de tenis sunt mai optimiști, au un respect de sine și o poftă de viață mai mare decât cele obișnuite (rareori sunt deprimați, nervoși, nerăbdători, confuzi și tensionați), ajutați în a-și controla greșelile și a realiza identificarea, controlul, reducerea erorilor, pentru a reuși – în pofida obstacolelor, să se adapteze, să-și modifice jocul în funcție de condiții (context), să fie întăriți de stresul fizic, emoțional și mental, să devină mai abili în rezolvarea problemelor (tenisul are destule din matematică, mintea calculează, în permanență, traiectorii, luând în considerare diverse variabile, cum ar fi unghiuri, viteză, efect); pare plictisitor să adopți mișcările fixe (dar orice sport are o rutină, care trebuie executată ori de câte ori produci respectiva mișcare – mișcarea fixă în tenis este serviciul/„serva”), să te obișnuiești (antrenarea și dezvoltarea acestei laturi psihologice se poate aplica, cu succes, oricărei activități repetitive din viața de zi cu zi) cu ritualul– pentru a obține cea mai bună performanță), să înveți să câștigi cu modestie și să pierzi cu onoare; la fel ca în viață, în tenis nu trebuie să împânzești, la tot pasul, cuvinte despre victoriile tale, deopotrivă nu se cuvine să găsești scuze după meciurile în care schemele de joc nu au funcționat iar planurile ți s-au prăbușit…
Cel mai mare duşmanal Simonei Halep se ascunde acolo unde suntem tentați să căutăm și să înțelegem mai puţin: accidentări (rare, ce-i drept) la umăr și la tendonul lui Ahile, la coapsa stângă, la şold, la genunchi, la gleznă, probleme fizice cauzate de căldură, dureri abdominale, tendinită, probleme repetate în zona lombară…
Pe de o parte, cele puternice şi pline de forţă nu sunt întotdeauna ceea ce par; Simona Halep impresionează tocmai prin performanțele obținute în relație directă cu fragilitatea (aparentă sau/și evidentă). Personal, sunt mai apropiat de tenisul-rațiune decât de tenisul-torpilă; pot înțelege și pot fi impresionat de starea de extremă iritare, de mânia nestăpânită a unor jucătoare, dar mă simt mai apropiat nu numai de românca mea, cât, mai ales, de facultatea proprie omului, de a cunoaște prin judecăți, raționamente, prin gândire (în sport, orice sport, este nevoie nu numai de instinct, ci de toate cele invocate)…
Pe de altă parte, este (prea) vulnerabilă, în unele momente ale carierei; ai impresia că o luptătoare de talia ei trăiește, câteodată, într-o încăpâțânare sinucigașă (cu tenismena de dincolo de fileu – plasarea amândurora în același spațiu pare un tablou precum un colaj, total incongruent, suprarealist; faptul că devine total opacă la ce îi comunică, fie și non-verbal, antrenorul, prin simpla sa prezență, nemaivorbind despre sfaturile utile atunci când este solicitat, demonstrează că, într-un anumit fel, își alege o acțiune total independentă, indiferent de consecințe)…
Simona Halep a trecut, la „Australian Open”, printr-o schimbare de paradigmă privind intensitatea jocului, agresivitatea loviturilor, poziționarea în teren, duritatea mentală excepțională, capacitatea de a depăși momente dramatice (ultimele două ar presupune și recunoașterea meritelor antrenorului Darren Cahill); a reușit zeci de lovituri incredibile care au străpuns apărarea adversarelor (până atunci, se baza, exclusiv, pe calităţile defensive, pentru a contracara planul de joc al sportivelor mai puternice din punct de vedere fizic, construia punctele, multe alte competitoare lovind cu furie)… Trag speranța, în cazul Simonei Halep, că tot ceea ce urmează după „Australian Open”, „Roland Garros” (încununarea carierei sale), „Rogers Cup”, nu va fi o prăpastie adâncă; dimpotrivă, că evoluția ei spectaculoasă – din prima parte a anului 2018 –, constanța remarcabilă din capitala Franței, acumulările tehnico-tactice și de încredere ale lunii august înseamnă evoluția conștiinței sale…
Câteodată, puterea mentală cântăreşte mai mult decât superioritatea tehnică, tactică sau fizică (nu exclud șansa, uneori ea deține un rol semnificativ). În liniştea „de catedrală” (cum o numeşte Rafael Nadal), din timpul unui punct, când întreaga arenă soarbe fiecare mişcare şi când tot ce aud tenismenii sunt propriile gânduri, întrerupte de sunetele ascuţite ale întâlnirii dintre minge şi corzile întinse ale rachetelor, contează dacă vocea interioară reuşeşte să-i calmeze în momentele critice, să-i ridice în momentele nu tocmai fericite, să-i tempereze în momentele exuberante.Participarea la competiții, motivată de dorința de a accesa poziția de lider sau de „top X” este aproape ucigătoare, prin consumul de energie fizică și mentală; deloc întâmplător, acestor cerințe le fac față, cu un grad acceptabil de regularitate, un număr (extrem de) redus de jucătoare (fiecare fiind capabilă să o învingă pe cealaltă și să piardă în fața unor tenismene mai slab cotate); caracterul pare determinant, totodată sunt necesare consecvența, respectarea principiilor, fair-play-ului, asumarea reală a unei doze suficiente de modestie – pierderea unor schimburi, game-uri, seturi sau chiar meciuri nu este doar rezultatul propriilor greșeli, ci, uneori, a superiorității adversarului (care trebuie respectat în orice ocazie)… Tenisul, vorba lui Andre Agassi, este cel mai solitar sport. Structura lui se învecinează cu tiparele vieții de zi cu zi. Punctele devin game-uri, apoi seturi, turnee; orice mișcare poate deveni clipa de cotitură. Precum în viață, nu-i așa? Secundele se adună în minute și ore, dar nu toate ceasurile au „de gând” să ne bucure; rareori este alegerea noastră, nu totdeauna ne putem ajuta singuri, mai ales atunci când un alt destin vrea același lucru ca și noi…
La numai 17 ani, Maria Tănase se angajează la un restaurant central din Bucureşti, loc din care află că la Teatrul „Cărăbuş” se caută tinere talente pentru „muzica uşoară”; audiţia a fost încununată de succes, astfel încât debutează (1934) sub pseudonimul de „Mary Atanasiu”, cu prima romanţă intitulată Mansarda.
În vara anului 1936, imprimă celebrele cântece populare Cine iubeşte şi lasă, M-am jurat de mii de ori – la casa de discuri „Columbia” (sub îndrumarea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu şi Harry Brauner). După respectivele înregistrări, străbate ţara în lung şi în lat, pleacă în străinătate pentru o serie de turnee în Bulgaria, Iugoslavia, Turcia, Franţa[2], America de Nord[3].
Din 1940, muzica ei este interzisă de legionari[4], care i-au distrus toate plăcile de megafon. În acelaşi an, artista susţine un turneu în Ankara şi Istanbul, locuri de întâlnire a agenţilor secreţi; întoarsă în ţară, este luată în vizor de către serviciul secret al armatei germane, care încearcă să o recruteze, însă Maria Tănase refuză; la scurt timp după acest turneu, în anul 1941, artista este zărită în preajma lui Alfred de Chastelain[5]; întoarsă în ţară, pentru a doua oară, Maria Tănase este acuzată de colaborare cu reţeaua de spionaj britanică.
Mulți susţin că Maria Tănase era, în privat, o persoană înzestrată cu simţul umorului, o împătimită a discuţiilor[6]. Vizitele frecvente în Franţa şi America o transformă într-un spirit cosmopolit, în sensul atracției față de tot ce este străin… Ben Smith, supranumit în acea perioadă, „magnatul aluminiului”, a încercat să ajungă în braţele marii cântărețe; s-au logodit, dar ea l-a lăsat repede atunci când venise vorba de măritiş. Marea ei dragoste s-a îndreptat către Constantin Brâncuşi; Maria Tănase avea în jur de 25 de ani, iar sculptorul… 62 de ani[7].
Maria Tănase trece la cele veșnice în 22 iunie 1963 (din cuza cancerului la plămâni). Înainte să moară, dictase unui notar ultimele dorinţe: a vrut să fie înmormântată cu hainele alese de ea, cortegiul funerar să nu fie motiv de „mascaradă şi panoramă”; a propus ca după moartea ei să se facă o fântână „pe un drum secetos, dornic de apă”, pentru ca drumeţii să îşi potolească setea; a lăsat câteva rânduri speciale dedicate soţului ei, Clery Sachelarie, cu care se măritase în anul 1950. Dan Falcan povesteşte că la înmormântarea celei supranumite Pasărea măiastră și Regina cântecului românesca venit aproape un milion de oameni, în România fiind declarată zi de doliu naţional…
Unul dintre filmele documentare interzise de regimul comunist, a cărui premieră a avut loc abia după patru ani de la realizare, în 1990. Produs de „Sahia Film”, documentarul cuprinde mărturii și imagini-document despre viața și activitatea muzicală a interpretei Maria Tănase. Se spune că America a avut-o pe Marilyn Monroe, Franța pe Edith Piaf, iar România pe Maria Tănase. Când vorbim însă despre viața Mariei Tănase, nu întotdeauna suntem cuprinși de frenezia pe care ne-o inspiră muzica sa, pentru că ritmurile săltărețe ascund o poveste secretă pe care puțini dintre noi o cunosc…
[1] Tatăl era foarte mândru de „fata lui cu părul bălai şi ochii verzi”… Unele documente amintesc de faptul că Maria Tănase trezea la viaţă mahalua atunci când se punea pe cântat… În 1928, pe când avea doar 15 ani, i s-a propus să participe la ediţia concursului de „Miss”…
[3] Unde a încântat politicieni, ambasadori şi preşedinţi…
[4] În pofida interpretărilor folclorice interzise de mișcarea legionară, Maria Tănase a trăit în cele mai înalte cercuri boeme din „Micu Paris”… Era altruistă – atunci când întâlnea în cale tinere sărace, le dăruia cele mai luxoase şi mai scumpe rochii; „Avea o croitoreasă care îi făcea rochii frumoase. Purta pe scenă rochii frumoase. Nu pregeta să cheltuiască o bună parte din câştig în mîndria ei de interpretă a celui mai pur cântec popular. Însă, în viaţa de toate zilele rămînea înveşmântată modest, fata moşului Tănase”, notează Harry Brauner, cel care i-a stat alături în vremurile de început ale carierei…
[5] Care lucrase, timp de 15 ani, în România, ca director al companiei petroliere „Unirea”. Chastelain ne-a părăsit din cauza conflictelor ivite între Antonescu şi Marea Britanie. În timpul turneului din Ankara, fostul director îi propune artistei să rămână, oferindu-i o slujbă la un post de radio din Turcia…
[6] „Era o persoană dezinvoltă şi vorbea cu mult patos, nu îi lipseau din limbaj nici înjurăturile pe care le folosea adesea, cu toate că se perinda în cele mai înalte cercuri cosmopolite ale Bucureştiului”, afirmă Dan Falcan…
[7] Fragment din Brâncuşi – Amintiri şi exegeze/carte scrisă de Petre Pandrea. În acelaşi volum se arată că „Brâncuşi a cunoscut-o intim pe Maria Tanase”. „Când te ascult cum le zici, Marie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!” „S-au întâlnit pe linia folclorului muzical, a inteligenţei şi a mondenităţii. S-au văzut prima dată la Paris. Era fatal (…) să se împrietenească fulgerător, să se iubească, să se despartă cu invective din partea neichii Costache” (n.n. – așa cum era alintat sculptorul de apropiaţi). Brâncuşi nu a regretat nimic, considerând că dragostea pentru Maria „a durat exact cât trebuia”…
Se născuse pe 25 septembrie 1920, la Suceviţa. A încetat din viața cunoscută nouă pe 4 iulie 2018…
Dimitrie Vatamaniuc a urmat şcoala primară în comuna natală, pentru ca apoi să studieze la Cernăuţi[2] şi la Rădăuţi; după ce a urmat cursurile Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi”, a absolvit, în 1947, Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj-Napoca[3].
Profesor de limba și literatura română la Liceul „Andrei Mureşanu” din Dej (județul Cluj)[4], cercetător la „Institutul de Istorie Literară şi Folclor”, lector la Universitatea dinBucureşti, a fost, din 1964, şef de secţie la „Centrul de Documentare şi Informare Știinţifică” al Academiei Române; din 1974, a lucrat – în calitate de cercetător – la „Institutul de Teorie şi Istorie Literară” al Academiei Române[5].
Reputatul eminescolog, membru de onoare al Academiei Române[6], s-a remarcat și în calitatea lui de apărător și promotor al culturii și civilizației românești din Nordul Bucovinei[7]…
A primit titlul Doctor Honoris Causa din partea Universităților „Lucian Blaga”-Sibiu și „Ştefan cel Mare”-Suceava; a fost, de asemenea, membru al „The International Academy Mihai Eminescu” (India, 1998) şi al Centrului Internaţional „Mihai Eminescu” (Chişinău, 2001)…
Activitatea literar-științifică cuprinde zeci de studii monografice[8]…
L-am cunoscut (anul 1996) în autocarul care ne purta pe traseul Iași – Chișinău – Cernăuți – (Transilvania)[9]– Budapesta – Viena… Dimitrie Vatamaniuc m-a învățat cum, pe unde şi prin ce împrejurări a ajuns Eminescu în capitala Austriei:
[1]A asigurat continuitatea ediţiei integrale a operei lui Mihai Eminescu, inițiată și coordonată de Perpessicius… Au apărut (între 1977-1993), sub îngrijire, volumele VII-XVI din integrala operei eminesciene (ediție care avea să fie desăvârșită în 1999); pe baza ei, Dimitrie Vatamaniuc a editat mai multe serii de „Opere” (Editura „Univers Enciclopedic” și Editura „Academiei Române”, 1999-2003; „Fundația Națională pentru Știință și Artă” – sub egida Academiei Române, 2015), precum și „Publicistica lui M. Eminescu. 1870-1877” (1977), „Eminescu. Manuscrisele” (1988), „Eminescu. Contribuţii documentare” (1993), „Eminescu şi Transilvania” (1993), „Publicistica lui Eminescu. 1877-1883, 1888-1889” (1996); „Caietele lui Eminescu. Mitologie şi document” (1998), „Bucovina între Occident şi Orient” (2006), „Eminescu în ediţia academică integrală” (2010), „Eminescu în ediții integrale” (2013)…
[2] Unde a absolvit „Şcoala Normală de Învăţători”…
[3]Teza sa de doctorat, pe care a susținut-o la Institutul „de Istorie Literară şi Folclor” al Academiei Române (în 1957), l-a avut în calitate de conducător ştiinţific pe George Călinescu…
[5] Activitatea culturală şi activitatea ştiinţifică facilitau recunoaşterea celui mai înalt for de consacrare, Academia Română alegându-l membru de onoare în 2011…
[7]Născut și crescut în Bucovina de Nord, Dimitrie Vatamaniuc s-a implicat în studierea, apărarea și promovarea valorilor culturale românești din această zonă locuită de români, rămasă în granițele țării/înstrăinată de sovietici și, apoi, de ucraineni. A fost director al „Centrului pentru Studierea Problemelor Bucovinei” din Rădăuţi al Academiei Române, transformat (1992), în „Institutul Naţional Bucovina”; redactor-responsabil al revistei „Analele Bucovinei” şi coordonator al „Enciclopediei Bucovinei în studii şi monografii”; director al revistei „Septentrion”, publicaţie a „Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română din Bucovina”…
[8] Amintesc următoarele: „G. Coşbuc. O privire asupra operei” (1967); „Ioan Slavici şi lumea prin care a trecut” (1968); „Ioan Slavici. Opera literară” (1970); „Ion Agârbiceanu” (1970); „Lucian Blaga. Biobibliografie” (1977), „Lucian Blaga. Contribuţii documentare” (1998), „Tudor Arghezi. Biobibliografie” (2 vol., 2005)…
[9] Astãzi, destui vorbitori de limbă românã (îndeosebi cei de peste Carpați), folosesccuvintele Ardeal și Transilvaniapentru a numi toate teritoriile de peste munți. Deși pare comodă, utilizarea menționată este prea putin corectã. Din punct de vedere istoric, Ardeal înseamnã doar partea cuprinsă între Carpații Apuseni, cei Răsăriteni și cei de Miazăzi. În afara spațiului invocat, se aflã, pornind dinspre sud cãtre nord, Banatul, Crișana (numitã, în trecut, Partium) și Maramureșul, cărora se cuvine să le recunoaștem statutul și să le denumim de maniera firescului…
#StareaEducației (INTERVIU) ”Bac Pentru Viitor”, o nouă șansă pentru adulții care vor să-și schimbe parcursul profesional. Oana Sergentu, președinte ”Asociația Învață pentru tine”: „Pentru un adult care revine la studiu după ani de pauză, dificultatea nu este doar materia, ci și recâștigarea exercițiului învățării, mai ales atunci când timpul și responsabilitățile zilnice fac procesul mult mai greu.”
Pentru unii adulți, lipsa diplomei de Bacalaureat nu înseamnă lipsă de experiență, de competențe sau de dorință de a munci, ci o limită...
#StareaEducației (INTERVIU) Festivalul de literatură pentru copii și adolescenți APOLODOR revine la Botoșani. Scriitorul Dan Lungu, director al evenimentului: ”Copiii trebuie să trăiască bucuria lecturii, să asocieze cartea cu un fapt legitim social. Chiar și cei care nu citesc se pot converti la lectură la astfel de festivaluri.”
Festivalul de Literatură pentru Copii și Adolescenți Apolodor revine la Botoșani, între 17 și 20 septembrie, cu o a doua ediție care își...
#StareaEducației (INTERVIU) Admiterea separată la liceu. Mihaela Gotcu, director Colegiul Național ”Emil Racoviță” Iași: ” Ni se dă acum o șansă să decidem în funcție de specificul nostru, e un prim pas spre o mai mare autonomie. Un examen suplimentar poate introduce criterii mai fine de selecție. O astfel de decizie trebuie însă luată după consultarea întregii comunități școlare.”
Din 2027, liceele ar putea organiza propriul concurs de admitere în clasa a IX-a, pe lângă Evaluarea Națională. Măsura, prevăzută de Legea...
#StareaEducației (INTERVIU) Iuliana Țugui, inspector pentru învățământ tehnic și profesional în cadrul ISJ Iași: ”În anul școlar 2026–2027, elevii vor urma un traseu educațional mai flexibil, care le permite să obțină o calificare după trei ani, să continue până la nivelul 4 de calificare și să susțină Bacalaureatul./ „Performanța unui liceu tehnologic nu se măsoară doar prin promovabilitatea la Bac.”/
Învățământul tehnologic din România intră, din această toamnă, într-o nouă etapă. Începând cu anul școlar 2026–2027, vechile școli...
#StareaEducației: (INTERVIU) Luciana Antoci, consilier de stat în Cancelaria Prim-Ministrului: „Succesul școlar nu se măsoară doar prin nota de la Evaluarea Națională sau Bacaluareat.”/„La fel de valoros este profesorul care reușește să ducă un elev de la nota 5 la nota 7 într-o școală vulnerabilă, precum și cel care lucrează cu elevi de performanță.”
Rezultatele examenelor naționale readuc, în fiecare vară, aceeași întrebare în spațiul public: ce înseamnă, de fapt, succesul școlar?...
#StareaEducației (INTERVIU) Bacalaureatul a confirmat o realitate care persistă de ani de zile: elevii din mediul rural pornesc cu șanse inegale. Mihaela Nabăr, director World Vision România: „Este foarte greu să aduci un copil la nota 6 la Bacalaureat dacă pornește cu mari decalaje.” Robert, absolvent promoția 2026: Fără programul ”Vreau în clasa a IX-a” nu cred că aș fi putut continua liceul.
Rezultatele finale ale Bacalaureatului din acest an aduc o veste bună pentru sistemul de educație: aproape 97.000 de candidați au promovat...
#StareaEducației (INTERVIU) Bogdan Cristescu, directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare: „Standardele naționale de evaluare îi vor spune elevului și părintelui ce știe copilul și cum poate merge mai departe. Vom începe cu adevărat să folosim evaluarea pentru învățare. Examenele cumva direcționează predarea, copiii nu învață decât ceea ce știu că se dă la examen.”
Sistemul de învățământ din România se pregătește pentru una dintre cele mai importante schimbări din ultimii ani în ceea ce privește...
#StareaEducației (INTERVIU) România, pe primul loc la Olimpiada Europeană de Geografie. Doi elevi din Iași, printre medaliați. Alexandra Aramă, medalie de aur: „Profesorul îți poate arăta resursele și strategiile, dar până la urmă totul se rezumă la muncă individuală și pasiune.”/Prof. Cornelia Fiscutean:”Noi le construim rădăcini și le creștem anvergura aripilor.”
România a obținut un rezultat excepțional la Olimpiada Europeană de Geografie, desfășurată la Varna, în Bulgaria, în perioada 27 iunie – 3...
Liturghie cu ocazia Sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci; manifestările pentru cea de-a 130-a aniversare a înființării „Institutului Pontifical «Notre Dame»” din Ierusalim; scenarii, elemente și obiecte care ne permit astăzi să înțelegem (mai bine) parabolele lui Isus și, în sfârșit, descoperirea orașului antic Megiddo, asociat cu Armaghedon, descris în Cartea Apocalipsei…
„Viața Bisericii se întemeiază pe Crucea lui Hristos”
Pe 14 septembrie a.c., Biserica Romano-Catolică a sărbătorit Înălțarea Sfintei Cruci; cu respectivul prilej, vicarul Custodei din Țara Sfântă a oficiat Liturghia pe Muntele „Calvar”…
„Institutul Pontifical «Notre Dame»” din Ierusalimaaniversat (13 septembrie) 130 de ani de la întemeiere, reunind autorități religioase, congregații și prieteni…
Reprezentanții Federației „Solidaritatea Sanitară” au prezentat deja această solicitare partenerilor europeni în cadrul seminarului internațional Three years after the migration and security agendas: “Where does the public sector stand?”/ Trei ani după agendele privitoare la migrație și securitate: “Unde se află sectorul public?” (ce se desfășoară în perioada 20-22.09.2018 la Hotel Novotel, București) împreună cu argumentele în favoarea acestui demers.
Este de domeniul evidenței faptul că migrația masivă combinată cu principiul subsidiarității sistemelor de asigurare socială are un impact dramatic asupra țărilor de plecare. În condițiile în care cei care migrează pentru muncă sunt în marea majoritate a cazurilor cetățeni la vârstă activă, odată cu plecarea forței de muncă România pierde contribuțiile pe care acești cetățeni le-ar fi făcut la sistemele sociale (în special la cel de sănătate). Fenomenul afectează toate țările sursă pentru migrație din Uniunea Europeană, sistemele sociale din aceste state riscă să devină nesustenabile din cauza migrației. Cu alte cuvinte, sporul de sustenabilitate pentru sistemele sociale din țările de destinație pe care-l aduc migranții devine un cost cu un impact major în țările de plecare ale acestora. Libertatea de care se bucură cetățenii și oportunitățile de care profită țările de destinație aduc cu ele un cost imens pentru cetățenii țărilor de plecare.
În condițiile în care rezultatele studiului Impactul migrației asupra salariaților din sănătate[1], dat publicității în aceste zile, au indicat condițiile de muncă drept principala cauză în determinarea migrației salariaților din sănătate, ele fiind afectate atât de cadrul deficitar de desfășurare a activității profesionale cât și de absența resurselor necesare pentru tratarea pacienților, este evident că România se află într-un cerc vicios:
– Sistemul de sănătate din România este deja afectat de migrația specialiștilor din sănătate prin reducerea posibilității de-a acorda îngrijiri medicale specializate și de calitate.
– Migrația unui număr mare de cetățeni reduce continuu resursele financiare necesare pentru sănătate, lipsind Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) de o parte semnificativă a contribuțiilor.
– Scăderea capacității financiare a FNUASS determină la rându-i alterarea continuă a condițiilor de muncă din sănătate.
– Alterarea continuă a condițiilor de muncă determină migrația specialiștilor din sănătate.
Principala ieșire din acest cerc vicios o constituie revizuirea principiului subsidiarității cel puțin în privința sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Reamintim faptul că Federația „Solidaritatea Sanitară” susține de peste 10 ani revizuirea principiului sustenabilității, prezentând de-a lungul timpului și câteva principii de compensare a pierderilor suferite de sistemele sociale ale țărilor sursă pentru migrație (cel mai important fiind compensarea prin intermediul fondurilor structurale).
Pentru transpunerea în practică a acestei solicitări Federația „Solidaritatea Sanitară” pune la dispoziția Guvernului României expertiza necesară atât în acest domeniu specific cât și în materia soluțiilor de compensare.
Federația „Solidaritatea Sanitară” publică concluziile studiului Influența calității vieții profesionale asupra tendinței de migrare pentru muncă a personalului din sănătate. Cercetarea a fost comandată de Federația „Solidaritatea Sanitară”, fiind desfășurată de Centrul de Cercetare și Dezvoltare Socială „Solidaritatea” (CCDSS) în perioada 12-18 septembrie 2018 pe un eșantion de 1253 salariați din sectorul de sănătate. Eșantionul este reprezentativ pentru categoriile profesionale medici și asistente medicale. Cercetarea face parte din Strategia de acțiune bazată pe dovezi, implementată de Federația „Solidaritatea Sanitară” din România.
Din perspectivă sindicală analiza concluziilor studiului evidențiază următoarele:
Creșterea salariilor de bază ale medicilor și asistentelor medicale are un impact pozitiv restrâns asupra tendinței de migrație, cu mult mai mic decât cel estimat. Impactul optim a fost ratat din cauza distorsiunilor pe care legea salarizării le-a introdus în sistemul de sănătate. Cel mai relevant aspect îl constituie procentul pe care-l are tendința de migrație asupra medicilor – categoria care a beneficiat de cele mai mare creșteri ale veniturilor salariale.
Există instrumente care pot reduce impactul migrației, dar care nu sunt utilizate. Cel mai evident aspect îl constituie mulțimea intervențiilor pozitive, în favoarea creșterii calității vieții profesionale a salariaților din sănătate și a scăderii tendinței de migrație, pe care le permit negocierile colective, respectiv Contractul colectiv de muncă la nivel de sector. Deși negocierea și încheierea unui contract colectiv de muncă la nivel de sector a fost asumată prin Acordul cu Guvernul, această obligație nu a fost îndeplinită nici până la ora actuală.
Din cauza discontinuităților din politica de salarizare, fenomenul migrației, care afecta până acum în special medicii și asistentele medicale, tinde să se extindă rapid, în masă, la toate categoriile profesionale. În condițiile în care acest efect survine pe fondul unui deficit în creștere de forță de muncă, impactul negativ riscă să fie unul foarte puternic, aproape similar cu cel pe care îl are migrația medicilor și asistentelor medicale.
Singurul aspect pozitiv îl constituie faptul că în absența măsurilor adoptate împreună cu Ministerul Sănătății în această primăvară situația ar fi fost de-a dreptul dezastruoasă. Reținem însă că Ministerul Sănătății nu a reușit încă să utilizeze eficient toate instrumentele pe care le are la îndemână în combaterea fenomenului migrației.
Concluziile studiului vor fi prezentate astăzi în cadrul seminarului „Trei ani după agendele privitoare la migrație și securitate: Unde se află sectorul public?” care se desfășoară la Novotel, București.
Cca. 78% dintre respondenți (83,7% dintre respondenții medici și 74,4% dintre respondenții asistente medicale) au indicat că au luat în considerare posibilitatea de a migra pentru muncă. Cca. 26% dintre medici și cca. 19% dintre asistentele medicale au indicat că au lucrat anterior în străinătate pe perioade variabile de timp.
Intenția clară de a migra pentru muncă este situată la nivelul a cca. 23% (cca. 24% dintre medici și cca. 19% dintre asistentele medicale). 17% dintre respondenți au indicat că sunt hotărâți și foarte hotărâți să-și caute un loc de muncă în străinătate. Per ansamblul, dorința expresă de a rămâne în țară este situată între 16% și 19%; doar cca. 23% dintre asistentele medicale și cca. 17% dintre medici au indicat faptul că nu au intenționat niciodată să migreze pentru muncă, aceasta putând fi considerată zona de stabilitate certă a profesioniștilor din sănătate. Specialitățile cu procentele cele mai mari de salariați care au indicat hotărârea de a migra sunt următoarele:
ATI 6,46%
Chirurgie 5,44%
Upu 4,08%
Pediatrie 3,06%
Radiologie 1,70%
Oncologie 1,36%
Precizăm că procentele nu exprimă suficient impactul de unele singure, fiind necesară raportarea la numărul total de personal din secțiile respective și la distribuția geografică a intenției de migrație.
Cauzele migrației și soluții pentru diminuarea fenomenului
Din perspectiva factorilor locali (tip push) care influențează/determină decizia de a migra distribuția răspunsurilor – date de toți subiecții – pentru cele mai importante variabile este următoarea:
Condițiile de lucru din unitățile sanitare românești: 23,62%;
Condițiile de viață/civilizație din România: 21,95%;
Nemulțumirea față de venitul actual: 19,15%;
Dificultățile de realizare profesională în România: 10,3%.
În privința factorilor externi (pull) care influențează/determină decizia de a migra, respectiv atrag specialiștii din sănătate să lucreze în alte state distribuția răspunsurilor – date de toți subiecții – pentru cele mai importante variabile este următoarea:
Condițiile de viață mai bune din țara de destinație (nivelul de civilizație): 26,34%;
Veniturile salariale mai mari: 21,31%;
Respectul de care se bucură profesioniștii: 19,79%;
Condițiile de lucru mai bune: 15,48%.
În domeniul schimbărilor care ar putea reduce tendința de migrație îmbunătățirea condițiilor de muncă este soluția indicată de numărul cel mai mare de respondenți (56%) – dintre cei care intenționează să plece – ca măsură ce ar putea determina renunțarea la intenția de a migra, urmată de creșterea veniturilor salariale (44%); asistentele medicale optează în primul rând pentru creșterea veniturilor salariale în timp ce medicii pun un accent mare pe îmbunătățirea condițiilor de muncă. Distribuția răspunsurilor sugerează necesitatea a două direcții complementare de intervenții pentru diminuarea tendinței de migrație: creșterea veniturilor pentru asistentele medicale și îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru medici.
Abordarea de ansamblu indică faptul că veniturile salariale actuale nu se situează pe primul loc al factorilor care contribuie la reținerea salariaților în țară, acesta fiind ocupat de obligațiile de familie. Dacă ținem cont de acest răspuns cea mai eficientă abordare pare să fie cea privitoare la armonizarea vieții profesionale cu viața de familie. Veniturile salariale actuale sunt indicate în măsura cea mai mare de medici ca factori ce determină rămânerea în țară. 43% dintre salariații care nu au declarat în mod explicit că nu doresc să plece indică drept motiv al plecării condițiile de lucru și de avansare profesională acesta fiind un domeniu relevant de intervenție în vederea stopării migrației. Condițiile de viață mai bune din țările de destinație, ca factor de atracție, constituie numitorul comun pentru toate categoriile profesionale.
Compararea valorilor pe care le au cele mai importate variabile pe cele două mari categorii de tipuri de cauze ale migrației indică următoarea distribuție:
Variabila/cauza
Push („împingere”)
Pull (atracție)
Condițiile de lucru
23,62%
15,48%
Veniturile salariale
19,15%
21,31%
Condițiile de viață și de civilizație
21,95%
26,34%
După cum se poate observa, condițiile de viață/civilizație și condițiile de lucru ocupă ceea mai mare parte a tabloului cauzal.
Efecte ale migrației
3.1) Colegii plecați în alte țări
Abordarea acestei perspective are în vedere două obiective: obținerea unor informații relevante pentru tabloul general al migrației și rolul de rețete de succes pe care îl au reușitele în urma migrației asupra celor rămași în țară. Cca. 85% dintre respondenți au indicat faptul că au colegi/colege de secție / compartiment / departament plecați/plecate la muncă în străinătate. În privința informațiilor pe care aceștia le oferă despre cei plecați situația este următoarea (principalele tușe ale imaginii de ansamblul pe care o au cei rămași în țară):
89% indică faptul că, colegii plecați lucrează în unități sanitare (cca. 6% în unități de asistență socială).
Cca. 69% indică faptul că, colegii plecați nu intenționează să se întoarcă (doar 7,2% indică intenția colegilor de a se întoarce).
Cca. 80% arată că, colegii plecați și-au luat cel puțin un membru al familiei cu ei (cca. 40% și-au luat toți membrii familiei).
În măsura în care intenția de întoarcere va fi confirmată și de alte cercetări (având ca subiecți pe cei plecați) putem lua în considerare faptul că, creșterile salariale ar putea să nu aibă efect semnificativ asupra dorinței de întoarcere/nu constituie un element de atracție. În măsura în care un astfel de efect există, el poate fi generat de contribuția altor variabile la tendința de migrare și rămânere în țările de destinație, cum ar fi condițiile de muncă și de civilizație.
3.2) Colegii întorși din alte țări Cca. 42% dintre respondenți au indicat că au colegi/colege care au lucrat în străinătate și s-au întors să lucreze în România. Principalele efecte asupra celor care au lucrat anterior în străinătate sunt legate de creșterea pregătirii și eficienței profesionale, respectiv a atitudinii față de pacienți.
3.3) Deficitul de personal Cca. 80% dintre respondenți au indicat fie că au personal insuficient (46%), fie deficit de personal (34%). Chiar dacă asocierea migrației cu deficitul de personal este un loc comun în mentalul colectiv, precizăm că fenomenul caracterizează într-o măsură foarte mare trecutul (impactul lui fiind mai redus în prezent), având la bază două cauze: plecările din cauza migrației (la care s-au adăugat plecările firești, în special prin pensionare) și blocarea posturilor. Cu alte cuvinte, statul a acționat ca un potențator al efectelor migrației o bună perioadă de timp, situația cunoscând acum schimbări semnificative.
Protecția prin intermediul ghidurilor de bune practici în domeniul recrutării
Doar cca. 22% dintre respondenți consideră că ghidurile de bune practici în domeniul recrutării constituie o măsură eficientă de protecție împotriva efectelor migrației. Marea majoritate a respondenților nu au cunoștință despre existența unor ghiduri de bune practici în domeniul recrutării. Răspunsurile la întrebările deschise indică salariați care le confundă cu protocoalele de practică. În condițiile în care firmele de specialitate ca sursă de informații pentru migrație reprezintă doar cca. 30% impactul ghidurilor de bune practici în domeniu recrutării este extrem de limitat, acestea fiind mai curând o soluție de formă decât una de fond.
Creșterile salariale și intenția de migrație
Analiza de ansamblul arată că, creșterile salariale din ultimii 3 ani au determinat scăderea tendinței de migrației în cazul a cca. 31% dintre salariați. În același timp însă reținem faptul că cca. 43% dintre respondenți au indicat că aceste creșteri salariale nu le-au modificat intenția de a migra pentru muncă. 55% dintre asistentele medicale au indicat că creșterile salariale nu au efect asupra intenției salariaților de a migra în timp ce doar 42% dintre medici au indicat același lucru. Majoritatea medicilor se declară mulțumiți și foarte mulțumiți de veniturile obținute în timp ce asistentele medicale sunt împărțite în mod aproape egal între mulțumire și nemulțumire față de veniturile obținute. Mai exact, 64,55% dintre medici se declară mulțumiți și foarte mulțumiți de veniturile obținute; doar 13,66% dintre ei se declară nemulțumiți și foarte nemulțumiți. În același timp, 39,21% dintre asistentele medicale se declară mulțumite și foarte mulțumite de veniturile obținute; doar 38,99% dintre ele se declară nemulțumiți și foarte nemulțumiți. Respondenții aparținând restului categoriilor de personal se situează în marea lor majoritate de parte nemulțumiților.
Imigrația
Doar cca. 30% dintre respondenți agreează în mod explicit recurgea la lucrători migranți (în România) pentru a anula deficitul de personal; cca. 31% o consideră o soluție greșită. În același timp, doar 5,5% dintre respondenți consideră că s-ar simți amenințați de colegii de muncă ce provin din alte state. Cca. 16% dintre respondenți au indicat că au deja colegi de serviciu care provin din alte state. Cca. 66% dintre respondenți declară că nu se simt amenințați de valul de migranți ce doresc să vină în/să tranziteze România; doar 15,45% au indicat că se simt amenințați.
O sinteză a răspunsurilor la întrebările deschise
Condițiile inadecvate de muncă, lipsa dotărilor necesare pentru tratarea pacienților și supraîncărcarea cu sarcini de serviciu în contextul lipsei de personal sunt frecvent invocate. Cauzele deficitului de personal sugerate de răspunsurile la întrebările deschise:
Migrația
Absența angajărilor
Creșterea responsabilităților profesionale.
Un număr semnificativ de medici au reclamat încărcarea cu sarcini birocratice și timpul redus rămas pentru comunicarea cu pacienții. De asemenea, absența eficienței asigurărilor de malpraxis constituie un motiv de stres adus în discuția despre cauzele migrației. O bună parte dintre respondenți se simt înșelați de Guvern, inclusiv din categoria celor care au beneficiat de creșterea salariilor de bază în acest an. Reducerea sporurilor și impozitarea indemnizație de hrană în regim de drepturi salariale (asimilate unui furt) sunt cel mai des invocate ca exprimând lipsa de respect cu care sunt tratați, aceasta din urmă constituind una dintre cauzele importate pentru decizia de a migra pentru muncă. Creșterile salariale din ultimii 3 ani nu au scăzut semnificativ dorința de migrație pentru muncă – este punctul de vedere exprimat într-o mare parte a răspunsurilor deschise. Deși întrebările se referă în mod explicit la creșterile salariale din ultimii doi ani, un număr mare dintre respondenți au preferat să se refere doar la efectele Legii nr. 153/2017. Spre exemplu, răspunsul „Sunt farmacist si nu am beneficiat de mărire salarială!” „ratează” în mod evident că farmaciștii au beneficiat de o creștere semnificativă a salariului de bază prin Legea nr. 250/2016 (care îi așezase pe aceeași poziție cu medicii). În discuție este efectul pe care-l generează contextul: amploarea creșterii salariilor medicilor a determinat un nivel de referință pentru așteptările tuturor categoriilor de salariați „învecinate”, generând efectul de nemulțumire prin comparație.
Precizări privind alte categorii de personal
Studiul are ca subiecți exclusiv salariații din sănătate, fiind reprezentativ pentru categoriile profesionale medici și asistente medicale, pentru restul categoriilor profesionale datele având doar caracter informativ. Precizăm că informațiile privitoare la alte categorii de personal indică o pondere în creșterea intenției de a migra pentru muncă. În măsura în care aceste informații vor fi confirmate de cercetări ulterioare fenomenul poate fi considerat unul îngrijorător, fiind de natură a afecta semnificativ activitatea unităților sanitare, deoarece el survine în contextul unui deficit de forță de muncă, înlocuirea celor plecați – indiferent de calificarea lor – devenind din ce în ce mai dificilă. Cu alte cuvinte, deficitul de specialiști din sectorul public de sănătate (valabil mai ales pentru unele specializări) tinde să fie dublat de un deficit general de personal.
Personalul auxiliar (infirmiere și îngrijitoare – în special) este în ascensiune din perspectiva tendinței de migrație, probabil și datorită unei nișe specifice de activitate existentă în occident (ex. îngrijire bătrâni la domiciliu).
Cu turnee în ţară şi în străinătate, cu prezențe remarcabile în filme de lung și de scurt-metraj, distinsă cu numeroase titluri[3], ordine şi medalii[4], a înregistrat, a case de discuri, la radio şi televiziune, zeci de cântece, mai vechi sau mai noi, adunate, cu trudă şi migală, din ţinuturile Bucovinei natale (Mama ei s-a dovedit a fi o păstrătoare de melodii vechi)…
Frumusețe, artă, leac de vindecat tristețea și amarul… Din repertoriul Sofiei Vicoveanca fac parte cântecele de leagăn, de nuntă sau cumetrie, doinele de dragoste şi de dor, colindele, bocetele sau baladele, deopotrivă cântecele de voie bună…
Cu fidelitate, contopită cu tradiția, Sofia Vicoveanca oferă întâlnirea de vis cu virtuozitatea sa interpretativă; în cântece, sunt armonizate valoarea, bogăția, varietatea repertoriului cu cea a interpretării și a glasului unic, duioase cântece de leagăn, sfâșietoare bocete, sensibile cântece de dragoste și de dor, spirituale sau nostalgice cântece ale ceremonialului de nuntă, vioaie cântece de joc cu pitorești și bogate imagini ale satului vechi/satului nou…
A publicat mai multe volume de versuri: „Dureri ascunse” (1996), „Cu inima-n palme” (2004), „Taine în adânc păstrate” (2009)…
La Radio Iași, nu am încetat să privim, cu admirație, către oamenii de valoare. Drept consecință, fiecare (re)întâlnire cu Sofia Vicoveanca s-a transformat/se transformă într-o sărbătoare…
[1] A fost unul dintre cei patru copii ai familiei de negustori Gheorghe și Veronica Fusa… Copilăria i-a fost întunecată de greutăți, tatăl său fiind luat prizonier de sovietici, după anexarea Bucovinei de Nord la U.R.S.S. Sofia s-a refugiat, împreună cu mama sa, în comuna Vicovu de Sus (acum, artista are o casă în Vicovu de Jos). „Părinții mei au fost înstăriți acolo, la Cernăuți, au avut prăvălie, case, vite, cai, dar aici nu mai aveam nimic”, mărturisea cântăreața. Ulterior, și-a ales numele de scenă Sofia Vicoveanca…
[3] A primit titlul de „Cetăţean de Onoare” al localităţilor Suceava, Rădăuţi, Siret, Pojorâta, Ciocăneşti, Vicov (judeţul Suceava), al comunelor Ion Creangă (din judeţul Neamţ) şi Cicârlău (din judeţul Maramureş)… La 28 noiembrie 2011, i-a fost conferit titlul de „Cetăţean de Onoare” al Municipiului Bucureşti…
[4] Ca o recunoaștere a activității sale, Sofiei Vicoveanca i-au fost decernate mai multe distincții: „Meritul Cultural” clasa a IV-a (1973); Medalia „Tudor Vladimirescu” cl. I (1975); Medalia „Meritul Cultural” cl. I (1976); Crucea Națională „Serviciul Credincios” clasa a III-a (2002); Ordinul Național „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer (2004)…
interviu realizat de Nicolae Tomescu (luni, 11 septembrie 2017, „Palatul Culturii” din Iași)
*
La Vicovul de Jos, în casa-muzeu a Sofiei Vicoveanca, dai la tot pasul peste certificate de înaltă iscusinţă şi pricepere, peste etaloane de frumuseţe, de aici limbajul comunicării unor tradiţii străvechi, mărturiile vii…
Războiul a fost consecința directă a unei serii de dispute teritoriale, legate de frontiera comună a celor două state[3]. Deşi Irakul a încercat să profite de haosul apărut după „Revoluţia Iraniană” şi a atacat fără o declaraţie de război, trupele sale au avut un succes limitat, fiind respinse de iranienii care au recuperat, până în iunie 1982, aproape întreg teritoriul pierdut; în următorii şase ani, Iranul s-a găsit în ofensivă[4]…
Războiul a pricinuit pierderi omeneşti[5]; pe de altă parte, nu a presupus, ca finalitate, nici despăgubiri de război, nici modificări teritoriale…
Iraqi soldiers come into conflict with Iranian troops along the border region of Iran and Iraq in July 1984 during the Iran and Iraq War. | Location: Border of Iran and Iraq. (Photo by Jacques Pavlovsky/Sygma via Getty Images)
*
Sunt convins că o parte a publicului din România consideră că se cuvine desfiinţat caracterul ideologic prăfuit al discuțiilor despre regiunea Golfului Persic; eliberarea începe însă cu trebuinţa nesublimată acolo unde ea este mai întâi reprimată…
Sunt date care populează câmpul reprezentărilor. Saddam Hussein s-a distins de ceilalţi conducători ai ţărilor arabe prin faptul că nu părea deloc mulţumit să poarte titlul de Preşedinte[6]. El avea viziunea – unii îi spun amăgirea – grandorii personale şi măreţiei Irakului. Încă din 1980, Saddam aproape că şi-a adus regimul la ruină atacând Iranul. Cândva, el îşi căutase refugiul la ayatolahul Khomeiny. Acesta l-a izgonit din Iran, sub presiunea Şahului. Conflictul iraniano-irakian nu trebuie privit doar ca o dispută teritorială. Într-un fel, preşedintele irakian a fost provocat de ayatolah, care începuse să numească blasfemie regimul lui Saddam (conducătorul irakian este musulman sunnit, deşi mulţi compatrioţi aparţineau ramurii, rivale, şiite). Răspunsul s-a concretizat prin invadarea Iranului. Conştient de puterea sa, prea încrezător însă că echipamentul sovietic din dotarea armatei va pulveriza miliţiile ayatolahului, Irakul a primit o replică dură şi a apelat la gaze toxice, armă oribilă scoasă în afara legii bătăliilor după Primul Război Mondial. Atunci când lupta cu Iranul, Saddam a prevăzut şi războiul împotriva rebelilor kurzi* Dictatorul a ordonat folosirea gazelor toxice şi aceasta nu împotriva unor soldaţi, ci a civililor (femei şi copii)*. „Primul război din Golf”, pe lângă numărul mare de morți, a însemnat şi ruinarea economiei. Pentru a reface ţara, era nevoie de mai mult petrol, iar atunci când Kuweitul s-a intersectat cu planurile sale, Saddam a hotărât invazia…
[2] Conflictul a fost comparat, adesea, cu Primul Război Mondial, datorită/din cauza tacticilor de luptă similare (război de tranşee, cuiburi de mitralieră, atacuri la baionetă, utilizarea sârmei ghimpate, atacuri frontale, în masă, ale infanteriei peste „ţara nimănui”, utilizarea armelor chimice, de către Irak, împotriva trupelor iraniene şi a civililor irakieni kurzi)…
[3] Dar şi ca urmare a temerilor Irakului privitoare la o insurgenţă Şiia (ramura islamică predominantă, însă oprimată, a Irakului) inspirată de „Revoluţia Iraniană”… Mai curând, Irakul și-ar fi dorit să înlocuiască Iranul ca putere dominantă în zona Golfului Persic…
[4] În pofida cererilor Consiliului de Securitate al ONU, de încetare a focului, ostilităţile au continuat până la 20 august 1988. Războiul s-a încheiat cu acceptarea, de ambele părţi, a Rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU nr. 598. A durat câteva săptămâni până când iranienii au părăsit întreg teritoriul ocupat, respectându-se, astfel, graniţele dinaintea războiului, stabilite, în 1975, prin Acordul de la Alger. Ultimul schimb de prizonieri de război a avut loc în anul 2003…
[5] Unele surse îndică aproximativ 500.000 de victime (fără răniţi) pentru fiecare parte implicată în conflict… Din perspectiva altora, „Primul război din Golf” a însemnat, pentru Irak, pierderea a 75.000 până la 150.000 de vieţi…
[6] Irakul cunoscuse următorii preşedinţi: între 8 februarie 1963-13 aprilie 1966, Abd al Salim Mohammad Aref; Abd ar-Rahman Mohammad Aref (16 aprilie 1966-17 iulie 1968); Said Ahmed Hassan al-Bakr (17 iulie 1968-16 iulie 1979) şi, din 16 iulie 1979, Saddam Hussein… De fapt, din 10 mai 1969 se unificau funcţiile de preşedinte şi de prim-ministru. Oricum, tendinţa de concentrare a puterii nu reprezintă invenţia absolută a lui Saddam Hussein…
Cea mai sudică dintre insulele greceşti, cea mai mare din Grecia, a cincea din Marea Mediterană, Creta are o suprafaţă de 8.336 km pătraţi, o linie de coastă cu o lungime totală de 1.040 km, aproximativ 700.000 de locuitori…; depăşeşte, în sensuri şi semnificaţii, dicţionarele şi ghidurile turistice (acestea din urmă insinuează itinerarii ideale, împart insula în zone, fiecare loc menţionat avându-şi corespondentul pe o hartă de referinţă, alcătuiesc top-uri, de la cele mai bune plaje, taverne, festivaluri, la situri arheologice; de fapt, informaţiile sunt ierarhizate conform criteriilor/intereselor editorului)…
*
Am ajuns în locul unde muntele şi marea se întâlnesc, nerăbdătoare, pe plajele cu nisip fin sau cu pietriş măcinat de apă şi de vreme, sub privirea cerului de un albastru pur. Timid doar la gândul că, oricum, voi fi înghiţit de Cronos, fără să am pretenţia unui nou-născut şi fără a încerca să-i uzurp, în vreun fel, puterea titanului, mi-am imaginat naşterea lui Zeus în peştera Dikti, modul în care Rhea şi-a ascuns copilul, pentru a-l scăpa de urgia tatălui, trimiţându-l pe Muntele Idi. Este greu să-ţi potoleşti mirarea: zeităţile au început să semene oamenilor… imediat după ce îi doborâseră pe titani; Zeus, căsătorit cu Hera, mişcat însă de frumuseţea pământencelor, a luat forma taurului şi a adus-o în Creta pe Europa, fiica regelui fenician Agenor; din mezalianţă a apărut regele Minos, blestemat, se pare, să-şi vadă regina, Parsifae, născându-l pe Minotaur şi să aibă, în mitologia greacă, statutul tiranului care a poruncit lui Dedal construirea Labirintului. După victoria împotriva atenienilor, Minos (probabil, reprezentarea câtorva regi minoici ale căror putere şi bogăţie supravieţuiseră declinului civilizaţiei minoice) i-a obligat să sacrifice tineri şi fecioare, victimele fiind aruncate în labirintul Mionotaurului, până când Tezeu, prinţul atenian, l-a ucis pe monstru şi a scăpat din labirint cu ajutorul ghemului de aţă primit de la Ariadna, fiica lui Minos; „tiranul” ar fi vrut să-i pedepsească, totodată, pe Dedal şi Icar, din cauza sprijinului acordat lui Tezeu la uciderea Minotaurului, dar cei doi şi-au făcut aripi – din pene şi ceară de albine – pentru a ieşi din labirint; Dedal a ajuns nevătămat în Sicilia, copleşit, în schimb, de soarta nefericită a fiului său, îmbrăţişat mortal de mare deoarece zburase în înaltul cerului iar razele soarelui i-au topit ceara de pe aripi.
Dar oare Zeus a fost om, chip şi asemănare? Un om pierzându-şi vederea asupra spiritului, uitând că Pământul şi Cerul, Întunericul şi Lumina se născuseră pentru a-l naşte pe el? Poate că, fiind însingurat, s-a gândit să-i binecuvânteze pe alţii atunci când, din fiecare Olimp, izvora cunoaştere şi ceva fericire; creator fără iubire, nu a dorit să împartă singurătatea cu nimeni altcineva; pentru a stăpâni sensul, a uitat ce era adevărat: sufletul viu…
Cu aceste întrebări, am pornit în căutarea Cretei şi mi-am ales drept prieten duhul mitului. Raţiunea îmi şoptise să aştept, dar aşteptarea mi s-a părut un delir al muzelor frământând metafizica; pot accepta raţiunea ca faptă care a devenit gând, iubind ceea ce Dumneazeu îţi dăruieşte: sentiment, raţiune, indiscreţie (ca „derivat” al dorinţei de a cunoaşte), legendă…
*
Alţii vor să simtă excesul plăcerii şi, cufundaţi în somnul propriei lor nopţi, trăiesc şi retrăiesc experienţe. Europenii (de fapt, adolescenţi şi alte persoane, nicidecum personaje, care vor să cunoască doar distracţia lumii globalizate) au un program cu mult mai subţire decât firul Ariadnei: ziua, parcurile acvatice sau croazierele pe mare completează bronzul unei prietenii năbădăioase cu apa şi soarele; noaptea, în inflaţia de cluburi şi taverne, mâncarea şi băutura par de neoprit (după cum au sunt şi confruntările fizice). Asta i-a făcut nefericiţi pe unii cretani din Limin Chersonisos, locul în care mi-am petrecut opt zile (ale anului 2009). Fără să mişte vreun deget, la mare distanţă de arta negocierii, dormind în timpul zilei nu numai pentru a-şi apropia viaţa de noapte, se simt bine în pielea lor, dispreţuindu-i, în esenţă, pe englezi, germani, olandezi, danezi, scandinavi, italieni, francezi, ruşi, polonezi, români, dar mulţumindu-se cu faptul că milioanele de „invadatori” transformă Limin Chersonisos (cea mai mare şi mai aglomerată staţiune de pe litoral, având o mulţime de hoteluri, baruri, restaurante, cluburi) într-un paradis al leneviei; trăieşti clipe în care mentalitatea şi formele ei de manifestare sunt de-a dreptul sordide, cu picături mari de neputinţă în faţa lucrurilor serioase şi greu de îndeplinit, dar cu bani câştigaţi cât ai clipi. Desigur, şansele se întrezăresc din mai multe unghiuri de incidenţă: pentru unii localnici, este ideal că în magazinele lor muncesc indieni, români, albanezi; turiştii care nu şi-au propus să risipească mii de euro au la dispoziţie şi magazine „de 1,5 Euro”, mărfuri din Hong Kong (China), dieta formată din brânză feta, roşii, măsline, respectiv apartamente închiriate cu 25-40 de Euro/noapte. Desigur, despre oameni (şi despre popoare) se poate spune orice. Orice se afirmă poate fi la fel de bine acceptat sau respins. Psihologia etnică oferă, vorba cărturarului Lucian Boia, un exerciţiu tentant, dar cu totul lipsit de consistenţă, câtă vreme este vorba de impresii/judecăţi parţiale şi subiective. Devin foarte prudent, imediat ce sunt tentat să comit păcatul generalizărilor false – care transformă structurile şi evoluţiile socio-culturale în fenomene; or, nu toţi vorbim la fel, nu toţi gândim la fel, nu toţi avem aceleaşi trăsături, după cum nu putem izola şi calcula calităţi şi defecte doar pentru unii, nu putem individualiza un popor printre celelalte. Dacă există un mod de a fi grec (sau cretan, pe insulă aproximându-se un specific originar şi transcendent) se datorează deprinderilor infuzate (nicidecum înnăscute) prin contextul cultural, prin şcoală, prin acţiunea ideologiei, prin forţa modelatoare a opiniei publice. Oricum, chestiunile personale şi-au găsit izbăvirea, „Minoan International College” (locul unde Sonia, fiica mea, și-a început studiile universitare) mutându-se în Iraklion, eu încercând să descopăr cât mai multe accente cretane…
*
Mi-am simţit sufletul desţelenit de împrejurări reale atunci când Cnossos înlănţuia privirile mele. Monolitul încântării s-a aşternut, acoperind uimirea primordială: de ce pare goală inima unui imperiu din epoca bronzului care a dominat teritoriile egeene în urmă cu patru milenii)? De ce s-a scurs lichidul, înfierbântat de viaţă, al unei mari civilizaţii (prima din spaţiul european)? „Cnossos (Knossos) este un sit arheologic lângă Malia şi Phaistos în insula Creta, în care se află ruinele unei cetăţi greceşti descoperite şi restaurate la începutul secolului XX de către Sir Arthur Evans. Cnossos a fost capitala Cretei pe vremea minoicilor. Minoicii au fost foarte buni negustori. Obiecte minoice au fost găsite în ţările vecine.” – iată tot ceea ce găsiţi în „Enciclopedia liberă WIKIPEDIA”.
Foto: Nicolae Tomescu
Cnossos mi-a frământat gândurile; mi-am amintit că ele existau în facultate, cunoscute şi citite de studenţii la istorie, cu lentilele conştiinţei, aşteptând lumea să-şi deschidă braţele. Toate cercetările arheologice au scos la iveală faptul că, în anul 1750 înainte de Cristos, un cutremur devastase construcţiile din Knosos, Phaistos şi Malia, astfel încât, după 50 de ani, un alt palat, mai mare şi mai luxos, a fost înălţat pe locul celui vechi. „Palatul lui Minos” presupune nivele care comunicau prin trepte:Sala nobililor (denumire dată de Evans încăperii de la etajul superior al palatului) avea pereţii interiori decoraţi cu fresce în culori vii, podeaua fiind acoperită cu pardoseală iar stâlpii de lemn sustinuţi de fundaţii săpate în piatră; prevăzut cu un „sistem sanitar”, palatul cuprindea şi camere legate între ele prin coridoare care formau un adevărat labirint, grupate, totodată, în jurul unei curţi centrale (toate palatele minoice s-au construit împrejurul locului în care se desfăşurau ceremoniile sau audienţele), echipate cu sisteme de ventilaţie, de luminare şi de scurgere a apei; frescele de pe pereţii palatului înfăţişează mulţimea într-o zi de sărbătoare, scene de lupte cu tauri sau elegante femei minoice;
Foto: Nicolae Tomescu
camerele reginei erau decorate cu fresce care scormonesc, în mijlocul mării, după delfinii în mişcare; „magaziile” se umpleau cu pithoi, vase de lut imense, care ajungeau şi la capacitatea de 200 de litri, folosite de oamenii epocii minoice pentru a păstra uleiul de măsline, măslinele, grâul, alte provizii; poarta de sud, parţial restaurată, păstrează iluzia unui univers în care totul s-a născut ieri pentru astăzi, prin decoraţiunea celebră a copiei Procesiunii (fresca originală, dar şi alte artefacte, păstrate în Muzeul de Arheologie din Iraklion, nu mai sunt atât de umbrite de acoperişul porticului care, în momentul construcţiei, avea susţinerea celor patru coloane de lemn); scara principală desemnează trei trepte mai mici şi un labirint de coridoare pornind de la cele cinci trepte late, nu foarte adânci (patru dintre ele s-au păstrat, până în ziua de astăzi, precum şi o copie a frescei Scutului, găsită în această parte a palatului); coridorul care duce spre Sala Regelui îşi datorează numele simbolului oraşului Cnossos, al întregului imperiu – toporul cu două tăişuri, înfăţişat pe coloane şi pe perete; pasajul intrării de nord este decorat cu o frescă, a taurului gata de atac, simbol înconjurat de săli şi spaţii de depozitare, în ruină, de imagini care au supravieţuit civilizaţiei minoice şi au păstrat vie legenda Minotaurului – nu poţi trece, nepăsător, peste legendă, de vreme ce labirintul pasajelor întrerupte pare să se mişte şi să-şi schimbe poziţia, astfel încât te rătăceşti; Sala tronului imprimă un aspect graţios, cu spătarul înalt sculptat în piatră, flancat de fresce reprezentând grifoni (lângă tron se poate vedea şi un bazin cu apă folosit pentru purificare înainte de îndeplinirea ritualurilor)… În miezul visului devenit realitate, faţă de care proiecţiile poartă făpturi şi cuvinte, s-au născut atâtea aripi şi porţi, într-un ritual de lumină preamărind îndrăzneala, încât am găsit „un nou punct cardinal”…
Foto: Nicolae Tomescu*
Capitala Heraklion, cel mai mare oraş al insulei, unde trăiesc peste 200.000 de oameni, poate impresiona cu o istorie bogată, din care se mai păstrează şi acum vestigiile dominaţiei romane şi veneţiene. Am remarcat silueta elegantă a vechiului port, luat în stăpânire de fortăreaţa veneţiană care a rezistat atacurilor furibunde ale turcilor (secolul al XVII-lea). Rocca al Mare, fort ridicat în 1523, se învecinează cu arsenalul, locul unde navigatorii medievali îşi reparau corăbiile.
Heraklion găzduieşte şi Muzeul de Arheologie, unde este expusă singura lucrare, rămasă în Grecia, a pictorului El Greco (născut în Fodele), precum şi exponate din cetăţile minoice: Sala cu fresce viu colorate, Sarcofagul din Agia Triada (cu încrustaţii elaborate, ornat cu figuri de animale sacrificate, procesiuni funerare, femei şi zeiţe pe care trase de sclavi şi animale mitologice), Discul din Festos (încrustat cu simboluri considerate drept una dintre cele mai timpurii forme de tipar, cu hieroglife care reprezintă cel mai vechi scris minoic cunoscut şi… cu secretul său nedescifrat), Rhythonul cu cap de taur (un vas pentru vin, sculptat în piatră neagră, având coarnele poleite cu aur şi ochi din cuarţ, descoperit la Cnossos), Figurinele de faianţă ale Zeiţei Şarpe (descoperite tot la Cnossos, asemănătoare cu reprezentările mai târzii ale zeiţei Astarte, ceea ce sugerează o continuitate a culturilor), Urciorul cu trestii (închise la culoare, pictate pe un fundal deschis, un model de vas din lut datând din perioada 1700-1450 înainte de Cristos), podoabele şi coifurile minoice (coliere de aur, inele, cercei, sigilii, mânere de săbii şi coifuri găsite în timpul săpăturilor de la Cnossos, Phaistos şi Gortys), Plăcile emailate (Mozaicul, reprezentând clădiri cu etaje din epoca minoică, parte a unei decoraţiuni murale care împodobea peretele unui palat), Tabla de jocuri (decorativă, încrustată cu foiţă de aur şi argint, turcoaz şi fildeş), figurinele miniaturale (descoperite în sanctuare montane şi în grote, par jucării în formă de oameni şi animale, dar pot avea şi un important scop religios)…
*
Kydonia minoică (peninsula Akrotiri), aflată la vest de Heraklion, oferă călătorului imagini de vis, peisajul deluros şi muntos fiind armonizat ritualic cu plaje însorite. Obsesiile au căzut, fără gingăşie, din fructul tărâmului pe care vi-l puteţi închipui, mai ales că sărăcia bogată a locului pornise furtuna vremurilor, zona fiind dominată, pe rând, de romani, bizantini, veneţieni, genovezi, turci, hitleriştii germani. În Kydonia s-au găsit tăbliţele de lut inscripţionate cu scrierea lineară A, nedescifrată…
*
De la Octavian Paler încoace, desconsider banalităţile debitate pe seama Veneţiei: oglinzi care s-au umplut de umbre, gondole care lunecă pe canale ca un suspin, Veneţia lunecând ea însăşi într-un exil iremediabil, timpul a pătat zidurile, a înverzit statuile, a coclit aurul leilor veneţieni, prin urmare, acest amestec de vanitate şi zădărnicie, care se numeşte Veneţia, a învăţat totul şi despre vanitate şi despre zădărnicie. Nu ştiu cum şi-a petrecut Veneţia timpul cu vanităţile, cu măreţia şi decadenţa ei, dar văd – în schimb – ce a lăsat moştenire cretanilor. Invocasem „silueta elegantă a vechiului port din Heraklion, luat în stăpânire de fortăreaţa veneţiană care a rezistat atacurilor furibunde ale turcilor (secolul al XVII-lea), faptul că Rocca al Mare (fort ridicat în 1523) se învecinează cu arsenalul, locul unde navigatorii medievali îşi reparau corăbiile”…
Rethimnon îşi arată eleganţa a cărei istorie începuse acum 4.000 de ani; peste zidurile minoice s-au ridicat cetăţi greceşti şi romane; oraşul a fost devastat, în urmă cu aproape 500 de ani, de temutul pirat Barbarossa, dar locul nu a fost ocolit de otomani sau de greci; până la obţinerea independenţei Cretei, în 1908, Rethimnon avea o populaţie turcă numeroasă, dar mulţi etnici – cu răspânditul prenume Hadzi (vine din turcă şi trimite la un „cretan” care a fost în pelerinaj prin „Țara Sfântă”) au plecat în insula Rhodos. Vechiul cartier păstrează destule din eleganţa medievală, dar mai impozantă îmi apare Fortezza (secolul al XVI-lea), după ale cărei porţi aşteaptă, în soare, o moschee (Ibrahim Han) şi o bisericuţă; un fost bastion turcesc găzduieşte astăzi Muzeul de arheologie, unde sunt expuse piese din neolitic, alături de vestitele racle minoice (din nefericire, după cum rezultă şi din fotografiile mele, nu este deschis publicului, inclusiv sau mai ales în sezonul turistic). Muzeul de Istorie şi Artă Folclorică, amplasat într-o veche clădire în stil veneţian, propune colecţia de covoare şi decoraţiuni de perete din lână, dantelă fină, obiecte tradiţionale din lut şi podoabe de argint şi chihlimbar. Fântâna Rimondi, construită de o familie de aristocraţi veneţieni, în 1626, ascunde, precum paznicii unei temniţi a privirilor, Logia veneţiană – cea mai importantă dovadă arhitecturală a stăpânirii veneţiene, transformată de localnici într-un magazin care vinde reproduceri de artă clasică. Când tai copacul, porţi – fără să vrei – rămăşiţele acelei feţe a durerii revărsate asupra pământului; asta au făcut şi cretanii, smulgând rădăcini de istorie şi tulburând actele de civilizaţie ale predecesorilor, fie ei cotropitori: au dezasamblat porţi pentru facilitarea accesului vehiculelor, singura „reminiscenţă” a fortificaţiilor veneţiene numindu-se Porta Gora, o poartă arcuită, amplasată între cartierul vechi şi partea modernă a oraşului. Rethimnon este capitala culturală a Cretei, iar Nerandzes – locul din oraş unde grecii organizează concerte, după ce, în urmă cu secole, turcii transformaseră biserica veneţiană în moschee…
Foto: Nicolae Tomescu
Khania mă proiectează faţă în faţă cu ceea ce simt, câteodată, despre mine însumi. Respectând proporţiile, oraşul este un miracol care se valorizează în şi prin deriva propriei modernizări. Ca unul dintre cei care nu consideră valabili factorii de regresiune simplificatori, invit publicul să spună „da” mondializării şi „nu”globalizării, aculturaţiei. Peste tot unde merg le spun celorlalţi: pentru a medita este agreabil să trăieşti, să joci „roluri” diferite, să ai şi bani, dar fără să crezi că asta înseamnă un fundament absolut (dacă vreţi alt termen – civilizaţie). În condiţiile în care Europa va deveni un paradis al culturii, un teritoriu privilegiat al cărţilor, al cinematografiei, nu al telenovelelor sau filmelor care împroaşcă, atunci vom putea spune cu toţii că schimbarea este, mai curând, valabilă pentru alţii, vom avea motive întemeiate să ne mândrim cu această evoluţie a europenismului. Şansa de a fi europeni nu exclude condiţia de a fi români, de a cultiva diferenţele, de a fi complementari, democraţi, să respectăm cultura celorlalţi. Dacă nu vom face acest lucru, lumea va fi foarte tristă, nu vom avea posibilitatea de a ne întâlni şi ne vom limita la un fast-food, intrând în jocul cretinizării, fără a crea, fără a vorbi, fără a ne dărui, fără schimburi, fără iubire. Respectând acest scenariu, Europa va fi cu adevărat tristă…
Revenind la cel mai frumos oraş al Cretei, cu clădiri veneţiene colorate, aşezate pe malurile unui golf apărat de fortificaţii masive, în partea de sud profilându-se vârfurile golaşe ale Lefka Ori (Munţii Albi), deseori acoperite cu zăpadă, voi aminti: Piaţa Municipală (amenajată într-o clădire din secolul al XIX-lea); clădirea de stil bizantin care protejează muzeul arheologic (obiecte minoice de ceramică, sculptură clasică şi elenă, sticlărie şi mozaicuri), Firkas (bastion construit pentru a apăra golful şi care găzduieşte, în prezent, Muzeul Naval unde se află o reconstituire a „bătăliei pentru Creta”); chiar lângă Firkas am văzut Colecţia Bizantină (care sintetizează istoria de peste 1.000 de ani a Imperiului Bizantin – prin obiecte precum monede, podoabe, statui, mozaicuri şi icoane); Farul, situat pe colţul zidului fortificat din golf, oferă elanul altei lumi, un fel de spaţiu al încercărilor de a înfrunta marea; Moscheea Ienicerilor (cu multe cupole, reprezintă cea mai veche construcţie otomană din Creta, ridicată după cucerirea insulei, în 1645); Bastionul Schiavo şi Zidurile Veneţiene care pornesc, de la primul menţionat, pe ambele laturi, sunt cele mai bine conservate fortificaţii (complex defensiv construit în secolul al XV-lea, atunci când se contura invazia turcilor)…
Foto: Nicolae Tomescu
Veneţienii au înălţat şi Frangokastello, pentru apărarea coastei de sud a Cretei în faţa piraţilor sarazini (în 1821, un grup restrâns de rebeli a ţinut piept numeroasei armate turceşti, iar legenda spune că stafiile lui Chatzimichalis Dalianis şi oamenilor săi masacraţi, vin, o dată pe an, de pe mare, pentru a recuceri fortăreaţa aflată în ruină). Din nefericire, nu am ajuns în sud-vest, ci în sud-est – prin Anno Viannos şi Kalamafka, la Mirtos, pe ţărmul grecesc al Mării Libiei.
Foto: Nicolae Tomescu
Nu am strâns elogiul succesului nici la Paleochora (Kastel Selinou), construită în acelaşi scop precum Frangokastello, rămasă, la fel ca surata ei, o ruină pitorească. „Creta de vest” concentrează substanţa, dar ruinele castelului Da Molini, Alikianos (scena altui masacru, atunci când Georgios Kadanoleon, lider al rebelilor, a fost trădat de Francesco Molini, chiar în noaptea nunţii cretanului cu fiica veneţianului fără onoare şi umanitate) s-au îndepărtat pentru că destinul a hotărât să văd nord-estul, relativ departe de fortăreaţa veneţiană din Siteia (zid de protecţie care a făcut faţă asediului turcilor, între 1648-1651), prin staţiunea Agios Nicolaos, al cărei port seamănă cu punctul de întâlnire al tuturor ambarcaţiunilor din această zonă a Mării Cretei, mai ales Insula Spinalonga.
Foto: Nicolae Tomescu
Fortificată, cu secole în urmă, de veneţienii care voiau să apere, mai lesne, Golful Elounda, a fost botezată „spin lung”; unii susţin că Spinalonga ar fi fost, la începuturi, o peninsulă, având forma ascuţită a unui os de peşte; ca să se apere mai bine, veneţienii au săpat un şanţ impresionant şi au separat o bucată de pământ (insula de astăzi), pe care au construit apoi fortăreaţa; o altă variantă ar fi că numele locului se trage de la vegetaţia spinoasă care creşte pe insulă; potrivit unei a treia ipoteze, veneţienii i-au zis Spinalonga după ureche, pentru că asta înţelegeau ei din expresia locală „stinelounda” (adică, „spre Elounda”). De abia în 1715, veneţienii au pierdut insula în favoarea otomanilor (conduşi de Kapudan Paşa). Spinalonga a revenit grecilor abia la sfârşitul secolului al XIX-lea, iar, în 1904, prin decizia autorităţilor cretane, a fost transformată în colonie pentru leproşi, „o insulă a tăcerii” (în acele vremuri, numărul localnicilor care sufereau de lepră era foarte mare). Cât timp teritoriul a fost sub ocupaţie otomană, leproşii trăiau în locuri izolate, numite „meskinies” („cartierul leproşilor”, în dialectul cretan) sau în peşterile de pe lângă Heraklion. Cu timpul, Spinalonga a devenit domiciliu forţat pentru toţi leproşii din Grecia. În 1957, ultimii bolnavi au părăsit insula. Au fost duşi într-un spital din Atena. Se găsise leac pentru suferinţa lor. Parte dintre ei ar trăi şi astăzi, unul (chiar) în România. De atunci nu a mai fost locuită Spinalonga (sau Kalidon, cum au botezat-o grecii), ultima colonie de leproşi din Europa. Vedeţi, fie şi obsedată de măreţia ei, Veneţia poate să facă din decadenţă o formă de glorie. Turist pribeag prin Creta, încercasem melancolia atunci când am vizitat locuri „bântuite” de veneţieni. Agonia poate să aibă grandoare. Şi regret faptul că, prin cuvintele mele, am întrerupt măreţia tăcerii…
Foto: Nicolae Tomescu
*
Alt regret mă apropie de întrebarea: Unde sunt sinagogile de altădată? În Creta ele erau foarte numeroase (nicăieri ca în Handaka, vechea denumire a Iraklion-ului – trei, dacă nu patru, în Rethimnon, cea din Kissamos, alte două la Khania/în cursul secolului al XVII-lea). Una dintre cele mai vechi se găseşte în Heraklion, aproape ascunsă, sub hotelul „Xenia”; ştim că ar fi fost vorba de o bazilică cu trei aripi: Ehal (arcada) se afla în aripa de vest, în timp ce Vima este localizată în centru. Tipul de construcţie pare destul de obişnuit pentru Evul Mediu. Însă propensiunea comunităţii evreieşti din Khania a făcut necesară construirea celei de-a doua sinagogi. Primele săpături de la Etz Hayyim arată că fondul principal ar aparţine sfârşitulului de secol XV sau începutul secolului al XVI-lea; este posibil ca ea să fi fost în întregime distrusă, ca urmare a bombardamentelor lui Barbarossa asupra Khaniei. Etz Hayyim ne apare la fel de cunoscută precum Sinagoga „Zakinthinioţilor”, în timp ce vechea sinagogă de la Zakhintos purta numele de „Caniota”; deşi ultima localitate invocată nu s-a pierdut sub dominaţie otomană, relaţiile celor două sinagogi nu au putut să se dezvolte decât în timpul anilor dominaţiei veneţiene (înainte de începutul secolului al XVII-lea). Două inscripţii datând din secolul al XVI-lea, găsite în Etz Hayyim, vin să confirme teoria potrivit căreia este cea mai veche sinagogă din Grecia, alături de cea din Rhodos. Aranjamentul interior este specific sinagogilor „romaniote” din Grecia. Termenul romaniot evocă faptul că evoluţia evreilor are ascendent până în perioada greco-romană şi bizantină; formele sinagogilor din vechea Eladă prezintă interes particular în măsura în care existenţa acestora poate fi comparată cu cele din Italia nordică şi din Veneţia. Ehal este în partea opusă zidului, Vima – în faţă, în timp ce faţada laterală este orientată spre vest; dispoziţia locurilor celor care vor să-i treacă pragul reflectă proiecţiile ideologiei religioase: faţă în faţă, la ceremonie, de o parte şi de alta a unei nave centrale (de exemplu, sinagoga din Rhodos este, oarecum, de tradiţie sefardă, întrucât Vima se găseşte la o distanţă mai mare de centru). Sinagoga Etz Hayyim dispune de două pergamente ale Legii: una aparţinea, iniţial, Sinagogii lui David Ibn Zimra din Cairo şi este păstrată prin obişnuinţa evreilor romanioţi; conform tradiţiei, Torah trebuie păstrată în poziţie verticală, într-un dulap special, fiind interzis să o aşezi în poziţie orizontală, chiar şi în momentul lecturii; cea de-a doua Torah a fost achiziţionată prin intermediul „Memorial Scroll Trust” (peste 1.500 de pergamente, descoperite, după Al Doilea Război Mondial, într-o sinagogă abandonată din apropierea oraşului Praga); cele două Torah sunt păstrate în Ehal, amintind, încă înainte de Cea Mai Mare Conflagraţie Mondială, că Etz Hayyim a fost dotată cu două secţiuni rezervate femeilor (una în partea de nord, alta în partea de sud); cea mai veche „mehitsa” a fost plasată la primul etaj, într-o construcţie păstrată până în ziua de astăzi, unde se găseşte curtea sudică; ea are o intrare separată şi comunică cu mikveh” sau baia rituală care, din fericire, s-a conservat intactă. Vorbesc despre o construcţie solidă acoperită de o boltă unde credincioşii se pot scufunda într-o cisternă care conţine “apa „vieţii”, adică apă de ploaie sau apă de la zăpada topită (în general, o sursă de apă, dar aceasta nu trebuie să fie stătută, de aici şi fluxul regulat care garantează puritatea sa rituală); femeile se îmbăieză înainte de a se căsători şi după fiecare naştere; pentru cei care meditează la lege şi, mai ales, pentru ultracredincioşi, „mikveh” trebuie îndeplinit înainte de Sabbat şi înainte de marile sărbători (noii convertiţi la iudaism trebuie să îndeplinească, la rândul lor, datina); „mikveh” are, deci, o triplă semnificaţie. Cât despre curtea meridională, aceasta adăposteşte mormintele a 4 rabini: în primul odihneşte R. Hillel Eskenazi, mort la 1710, un sfânt cunoscut, ultimul Mare Rabin al Cretei, caracterizat drept „Hasid” şi „Tzadik”; în spate se găsesc cel al rabinului R. B. Ben Salom şi cel al fratelui său, R. I. Ben Salom (care datează de la începutul secolului al XIX-lea), iar ultimul este mormântul R. Habib de Galliopolis…
Foto: Nicolae Tomescu
*
Aproape toţi avem nevoie să ne hrănim cu un nucleu de convingeri. Ne deosebim unul de celălalt în funcţie de cât de coerente par aceste convingeri şi cât de mult suntem dispuşi să le modificăm. Fascinaţia unui set de credinţe împărtăşit de toţi cei din jur este evidentă; dar, într-o lume pluralistă, nu am vrut şi nu vreau să plătesc preţul separării de celelalte perspective. Iată de ce, ajungând în Creta, m-am gândit la Zeus, regele Minos, Nicephoros Fokas (generalul bizantin care a recucerit insula/ în 961/ de la sarazini), Michailis Damaskinos (cel mai de seamă reprezentant al şcolii cretane de pictură pe icoane), El Greco (figurile prelungi ale persoanjelor pictate de Domenikos Theotokopoulos şi culorile vii folosite mi-au şoptit că, din moment ce ai dat poţi considera că ai şi primit), Vincenzo Cornaros (renumit datorită celei mai mari opere literare elene postbizantine), Nikos Kazantzakis (romancierul care mi-a luminat studenţia cu Alexis Zorba şi Hristos răstiginit a doua oară), Eleftherios Venizelos (faimos în timpul revoltelor din 1889 şi 1896, a condus campania pentru unirea Cretei cu Grecia, devenind prim-ministru şi lider politic până în anii ’30 ai secolului trecut), nu am jertfit în cuget aşteparea şi dorinţa de a vedea biserici bizantine, greco-ortodoxe, romano-catolice, evanghelice, moschei şi sinagogi… Uşor strâns în sticla zilelor care incendiază, a neşansei de a trăi cu ajutorul agenţiilor de turism, reaprind nestatornicul foc al neliniştii ce împrumută ideea, prin fotografii (originalele s-au pierdut, le mai am pe cele cu rezoluție adaptată, în 2009, rigorilor unui site) şi câteva cuvinte. Turcii cuceriseră Chania în 1645, Rethymnon în 1646 şi restul insulei, cu excepţia oraşului Heraklion, până la sfârşitul anului 1648. Doar în 1669 turcii au supus Heraklion. Multe biserici cretane au fost transformate în moschei. „Marea Revoltă Cretană”, care a izbucnit în 1866 şi a durat până în 1868 a dus la distrugerea Mănăstirii Arkadi şi la pierderea multor vieţi.
*
Când revin asupra acestor lucruri mă gândesc la anii care au trecut ireparabil, la cărţile căzute prin bibliotecă într-un fel de uitare… Rămân solidar cu valorile şi când aerul se rarefiază în jurul meu. Prin România, dar şi prin Creta sau altundeva, trăiesc oameni care trădează orice, minţind şi coborând în interese de conjunctură; nu străbat ruinele sacre ale istoriei noastre sau ale istoriei universale; prin urmare, nu ştiu ce înseamnă istoria. Ar fi mai potrivit să culeagă fructul memoriei, fără a-i strica floarea. Ar fi mai uman să-şi amintească, pentru o clipă, diferite mituri şi legende; asta ar putea să-i salveze de prezentul lor…
Dragoș Nica, geograf ieșean, în căutarea peisajelor superlative: Borneo, a treia cea mai mare insulă din lume, acoperită în proporție de 85% de junglă. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (15.09.2024)
Fie și dacă luăm doar numele, gândurile ne duc spre ideea de destinație cu amprentă exotică. Este situată la Ecuator, de aici, poate, și...
Ieșeanul Lucian Roșu, pe vârful Musztagh Ata din China: ”cea mai mare provocare este să ai răbdare și să urci atunci când tu ești pregătit și când muntele este pregătit să te lase să ajungi pe vârf.” Emisiunea ”Weekend cu prieteni” (25.08.2024)
”Tatăl munților de gheață”, astfel se traduce numele vârfului Musztagh Ata din vestul Chinei. Are altitudinea de 7546 de metri și a fost...
Profesorul ieșean Gheorghe-Ilie Fârte, pentru al patrulea an, călător pe Via Transilvanica: ”cred că se creează un fel de dependență. Dacă ai făcut destul de des anumite lucruri, nu te mai poți lipsi de ele”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (4.08.2024)
Călătoriile pot însemna realizarea unor legături profunde între oameni, dar și cu natura. Toate acestea, dacă punem preț și pe poveștile pe...
Fănel Apostu, ieșean, pe cel mai înalt vârf al Europei, cu planuri de expediții pentru ascensiuni pe cele mai înalte șapte piscuri de pe șapte continente. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (28.07.20024)
Orizontul e mereu deschis, prima condiție este să-l vedem astfel, iar de aici ideea de călătorie devine palpabilă. Europa, Asia, continentul...
Muzeul Satului Vrâncean, reper turistic al județului, spațiu de desfășurare a școlilor de vară, evenimente rezervate copiilor. Emisiunea ”Weekend cu prieteni” (21.07.2024)
Se află la aproximativ șase kilometri de Focșani, pe drumul județean 204. Coordonatele geografice succinte pot face parte și dintr-o invitație...
Dorin Bofan, pietrean, fotograf – călător în ”Terra Silva”: ”pădurile de România, din punct de vedere al biodiversității, sunt printre cele mai bogate din întreaga Europă”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (3.03.2024)
”Tărâmul Pădurii” – cu această sintagmă, la ”Weekend cu prieteni”, ediția din 3 martie 2024, a fost deschisă harta de...
Marius Alexa, om de afaceri ieșean, globe-trotter sub stindard antreprenorial: ”mergând pe piețe străine, te înțelegi pe tine și înțelegi și România”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (18.02.2024)
În dese rânduri au fost aduse la ”Weekend cu prieteni” impresii de călătorie culese de la cei care au încercat orizonturile nu numai cu...
Ștefan Baciu, membru în comitetul executiv al FIJET: ”industria ospitalității aduce Tunisiei circa 16% din produsul intern brut”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (29.10.2023)
La sfârșitul lunii octombrie, în Tunisia, țară situată pe coasta de nord a Africii, a avut loc Congresul Federației Internaționale a...
„Unul dintre principalele subiecte de pe agenda publică, din ultimii ani, l-a reprezentat dezbaterea proiectului de regionalizare a României. Artizanul acestor dezbateri a fost chiar actualul președinte al PSD, fost ministru al dezvoltării. În primăvara anului 2013, Liviu Dragnea afirma că regiunile nu reprezintă un moft, ci o necesitate pentru România, iar descentralizarea administrativă era un proces care trebuia finalizat în acel an. Însă, având în vedere că PSD, în toți acești ani, a deținut guvernarea, este neclar de ce a fost abandonat unul dintre proiectele pe care șeful coaliției PSD-ALDE le-a susținut cu cea mai mare înflăcărare“, a declarat parlamentarul ieşean.
În acest context, deputatul PNL Dumitru Oprea consideră că este important să fie făcute publice cauzele pentru care s-a renunţat la proiectele de regionalizare şi descentralizare administrativă. În plus, s-a solicitat Ministerului Paul Stănescu informații privind posibila reluare şi finalizare a acestor proiecte înainte de a începe următorul exercițiu financiar al Uniunii Europene.
născut pe 21 septembrie1952, în județul Buzău, satul Știubei/comuna Râmnicelu (lângă Râmnicu Sărat) – s-a stins din viață la 16 septembrie2000 (bolnav de cancer), cu câteva zile înaintea aniversării a 48 de ani[1], unul dintre liderii generației/cea din anii ’70 ai secolului trecut/ care a pus bazele folkului românesc, remarcându-se în calitatea muzicianului și poetului[2], a avut contribuții esențiale în dezvoltarea genurilor folk[3]și folk-rock în România, dar și în realizarea fuziunii între starea și mesajul exprimate de versuri și linia melodică folk-rock…
Nu a fost doar talentat, a muncit enorm, a studiat, știa exact ce și cum trebuie făcut, era tipicar, perfecționist, avea target-uri înalte, foarte bine stabilite; a căutat să-şi descătuşeze sentimentele (interiorizate), din dragoste pentru oameni (deși orgolios, nu avea răutăți fundamentale; într-adevăr, sensibilitatea lui a purtat, deseori, masca durității); de fapt, muzica artistului reprezintă istoria vieţii pe care a trăit-o; dintr-un fel de sacrificiu datorat Revoluţiei, a simțit dezamăgire față de politica românească; în versuri pline de înţeles (esență, substanță), simple, niciodată banale, folosindu-și timbrul vocal inconfundabil, reflecție a personalității puternice (psiholog apăsat de împrejurări, de clima aspră a vieții socio-politice, cu o perseverenţă extraordinară), „Ne-a învățat, de-a lungul vieții sale, să fugim într-o poveste” (Cristi Luca, vechiul coleg al lui Valeriu Sterian la „Compania de Sunet”)…
Pe 25 decembrie 1989, piesa „Nopți”, cenzurată încă de la apariția ei[4], răsuna la „Televiziunea Română Liberă”. Valeriu Sterian a întreprins un turneu în Norvegia și a înregistrat, la Oslo, alături de un grup de muzicieni și prieteni, melodia care a dobândit o formă nouă, de baladă rock, adaptată evenimentelor (realizase și o filmare, cu secvențe din timpul revoluției). „Nopți” a devenit primul hit liber al României și a intrat în conștiința publicului drept „Vino, Doamne!” (ne amintește de cei care au murit în decembrie 1989)… În 1991, Valeriu Sterian, după ce înființase Compania de Sunet S.R.L. (pentru a-și produce albumele), a lansat „Vino, Doamne”, primul dintr-o serie de 3 (trei) materiale discografice axate pe lupta împotriva regimului neocomunist al lui Ion Iliescu[5]…
[1] Apropiaţii considerau că Vali Sterian a suferit, psihic şi fizic, după accidentul de circulaţie pe care l-a provocat (24 septembrie 1999) și în care au murit doi oameni; în lunile dinaintea operaţiei, artistul a părut că își pierde vizibilitatea publică, deşi obişnuia să frecventeze Casa Eliad, unde vorbea și consuma cu prietenii…
[2]O parte a textelor, a compozițiilor muzicale (nu mai scriu despre voce, percuții și chitara acustică) era semnată de cantautor… S-a întâmplat și până în anii ’80 ai veacului trecut, și atunci când Vali Sterian se îndreapta, tot mai mult, către rock (hard, baladă, progresiv), ieșind, treptat, din sfera folk-ului…
[3] „Amintire cu haiduci”, una dintre cele mai populare piese ale folkului autohton, abordează o temă specifică poporului român… Adevărat, Vali Sterian, împreună cu cei mai importanți artiști folk și rock ai momentului (Mircea Florian, Nicu Vladimir, Doru Stănculescu, Marcela Saftiuc, Dan Chebac, Virgil Ioniță, „Sfinx”, „Pro Musica”, „Phoenix” ș.a.) se alăturaseră Cenaclului „Flacăra”, contribuind, practic, dacă nu la apariția, măcar la popularizarea acestuia. Nemulțumit de intențiile și regulile impuse de Adrian Păunescu, dar și de faptul că lucrurile tindeau să se transforme într-o mișcare populistă, Vali Sterian a părăsit cenaclul – la începutul anilor ’80 ai secolului XX…
[4] Povestea nu uită și ceva petrecut anterior… Când, în martie 1973, Grupul folk „Vali și Carmen” ajungea în atenția publicului, participarea la Festivalul „Primăvara Baladelor” (aflat la prima ediție) a reprezentat câștigarea premiului de compoziție pentru cel mai bun cântec… cu piesa „Nopți”, care intra, astfel, în topurile săptămânale; melodia a fost cenzurată, Vali Sterian o cânta cu refrenul „Vino, mamă, să vezi ce-a mai rămas din oameni!”… Atras de limbile străine, Valeriu Sterian începuse să corespondeze cu tineri din Anglia și Franța; aceștia i-au trimis albume cu Beatles, greu de digerat în vremuri tulburate, motiv pentru care tatăl său a fost chemat să dea declarații la Securitate. În primăvara lui 1971, cu puțin timp înaintea încheierii clasei a XII-a, viitorul artist era exmatriculat din liceu, pentru două săptămâni, deoarece, în cadrul unui festival-concurs, a cântat piese din repertoriul Beatles (ulterior, și-a mustrat profesorii, considerându-i nedrepți); când tatăl său a fost rechemat la Securitate, Vali s-a închis în camera lui și a strigat: „Vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni!”; strigătul de furie și de durere al unui tânăr, căruia i se cerea să nu mai fie el însuși, va deveni refrenul uneia dintre cele mai cunoscute și importante creații ale sale…
[5]Mesajele de protest la adresa sistemului politic au scos în evidență curajul artistului și au ajuns în inimile fanilor. În scurt timp, piesa „Exercițiu” a devenit hit; rămâne un cântec-simbol al anilor ’90 ai secolului XX, datorită modului în care reflectă realitățile politice și sociale ale perioadei de tranziție… Vali Sterian participase, activ, la fenomenul Piața Universității (aprilie-iunie 1990), implicându-se în evenimentele de atunci și devenind, pentru destui români, un lider de opinie; în cele 53 de zile ale „Golaniadei”, alături de Alexandru Andrieș și Cristian Pațurcă, a oferit suportul muzical (principal) al manifestațiilor. „Nopți” era unul dintre cântecele de rezistență din „Piața Universității”, îngânat de mulțime (în sensul acompanierii, însoțirii), în genunchi și cu lumânări aprinse…
De altfel, Vali Sterian a conturat un segment artistic neîntâlnit în întreg peisajul muzicii românești – pendulând între ironie și cinism, a criticat în cântecele sale, de o manieră constantă, ororile determinate de Războiul Rece, lipsa de orientare a omului societății contemporane, nedreptatea, subproducțiile muzicale…
România dispunea de mai multe treceri ale Carpaților Meridionali, moștenite dinainte de perioada comunistă (Șoseaua Alpină Novaci-Săliște, vechea Șosea Câmpina-Predeal); altele, precum drumul Bumbești Jiu-Petroșani, au prins viață în primii ani ai noului regim, după invazia Cehoslovaciei (1968) și ținând cont de ușurința cu care puteau fi blocate sau atacate trecerile existente între Transilvania și Muntenia (cu o singură excepție, urmau cursul unor râuri); iată ce a determinat inițierea, de urgență, a proiectului Transfăgărășanul, drum strategic care să lege garnizoanele Piteștiului și Sibiului[1].
Printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri, din 10 decembrie 1969, au fost aprobați indicatorii tehnico-economici pentru obiectivul strategic Transfăgărășan[2]. Drumul trebuia să aibă o singură bandă de circulație plus acostament; totodată, era prevăzută continuarea drumului în sud, spre Curtea de Argeș, pe conturul malului vestic al lacului Vidraru (care ar fi urmat să lege și noua Cabană Cumpăna, relocată în urma creării lacului de acumulare); însă, în 1971s-a hotărît realizarea conform normativelor de drum național în zonă montană[3]; s-a lucrat pe toată perioada anului, în condițiile climatului alpin (la peste 1.600 de metri altitudine, cu vânturi vijelioase și viscole frământate), la care s-a adăugat specificul Munților Făgăraș[4]. Drumul a presupus eforturi materiale imposibil de susținut în democrație și a cerut tribut uman/viața unor soldați și muncitori[5]. Inaugurarea oficială, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, s-a desfășurat la 20 septembrie 1974, dar lucrările, pentru asfaltare și alte activități conexe, au continuat câțiva ani[6]…
*
În general, perioada iunie/iulie-octombrie, presupune ca DN 7C-TRANSFĂGĂRĂŞAN să fie DESCHISpe toată lungimea de la Bascov [7] (km. 0) până la intersecţia cu DN 1 (km. 152); tot ca un fel de regulă, porţiunea de drum cuprinsă între kilometrul 104 (Piscu Negru – județul Argeş) şi kilometrul 130,8 (Bâlea Cascadă – județul Sibiu) se închide circulaţiei începând cu 1 noiembrie…
*
La sfârșitul lui septembrie 2017, mi s-a întâmplat să înțeleg un efort colosal. Transfăgărășanul a răspuns întrebărilor legate de cunoaștere; la altele mi-a dat să înțeleg faptul că tăcerea ar ajuta lumea să-și deschidă brațele… Am gustat dintr-o realitate incredibilă, deopotrivă din vremea încântătoare sau frigul și ceața altui anotimp, ocrotind amintirile prin fotografie, călători ai ochiului într-o lumină pe cât de incertă, pe atât de clară…
[1] În notele de fundamentare a proiectului se menționează, totodată: deschiderea bazinelor forestiere din masivul Făgăraș, folosirea mai rațională a pășunilor alpine, realizarea unui centru turistic montan în zona Lacului Bâlea… Printre propunerile inițiale s-a numărat și cea a unui tunel de aproximativ 7 km, care ar fi evitat zona de gol alpin, pornind din zona cabanei Bâlea-Cascadă, trecând pe sub Căldarea Glaciară Bâlea și creasta Făgărașului, și ieșind în zona Piscul Negru; acest lucru ar fi permis menținerea deschisă a drumului pe tot parcursul anului; din cauza costurilor mari, cât și a dificultăților de realizare, propunerea a fost abandonată din fașă…
[2] Căruia i se alocă resursele trupelor de geniu ale Armatei Române (pe 10 martie 1970)… Regimentul 52 Alba-Iulia începe să lucreze dinspre nord, Regimentul 1 Râmnicu-Vâlcea dinspre sud, în zonele montane înalte), părțile de tunel fiind realizate de specialiștii Trustului de Construcții Hidroenergetice (TCH). Sectorul Contur Lac Vidraru a fost atribuit Ministerului Transporturilor, proiectul fiind executat de Institutul de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale și Aeriene (IPTANA) și construit de Întreprinderea Construcții Drumuri Poduri și Lucrări Speciale Transporturi București; sectorul Contur Lac-Tunelul Bâlea era atribuit Ministerului Economiei Forestiere și executat de Institutul de Cercetare și Proiectare în Industria Lemnului (ICPIL), construirea delegată Întreprinderii de Construcții Forestiere (ICF) Râmnicu Vâlcea…
[3] Două benzi de circulație, cumulând 6m și acostament de 1m, de pământ, cu supralărgiri și supraînălțări în curbe). După ce s-a constatat impracticabilitatea folosirii traseului de pe malul vestic (deși era mai scurt cu 10 km decât conturul estic, punea mari probleme din cauza zăpezilor ce se acumulau mult mai abundent decât pe celălalt mal, fiind expus mult mai puțin soarelui), se hotărește schimbarea din mers a proiectului și mutarea drumului pe traseul actual, prin lărgirea și consolidarea vechiului drum forestier de contur (se explică și lipsa unui viaduct care ar fi scurtat, simțitor, traseul, deoarece, odată cu modificarea, nu se aprobase suplimentarea bugetului alocat; astfel, până în 2000, drumul de contur al țărmului vestic al Lacului Vidraru a fost trecut în nomenclatorul rutier ca DN7D, atunci când clasificarea a fost reatribuită drumului Câineni-Perișani-Curtea de Argeș)…
[4] Situația nu permitea, în mod normal, decât 4-5 luni de muncă pe an…
[5] Bilanțul oficial a fost de 40 de morți… Lucrătorii de atunci (mă refer la cei rămași în viață) fac referire la cifre mai mari, la câteva sute de oameni pierduți în acest proiect pe cât de fascinant, pe atât de infernal…
[7] Comuna ((în trecut, Bascovu-Flești) se află în centrul județului, pe malul drept al râului Argeș și pe malurile râului Bascov, la nord-vest de municipiul Pitești…
#StareaEducației (INTERVIU) ”Bac Pentru Viitor”, o nouă șansă pentru adulții care vor să-și schimbe parcursul profesional. Oana Sergentu, președinte ”Asociația Învață pentru tine”: „Pentru un adult care revine la studiu după ani de pauză, dificultatea nu este doar materia, ci și recâștigarea exercițiului învățării, mai ales atunci când timpul și responsabilitățile zilnice fac procesul mult mai greu.”
Pentru unii adulți, lipsa diplomei de Bacalaureat nu înseamnă lipsă de experiență, de competențe sau de dorință de a munci, ci o limită...
#StareaEducației (INTERVIU) Festivalul de literatură pentru copii și adolescenți APOLODOR revine la Botoșani. Scriitorul Dan Lungu, director al evenimentului: ”Copiii trebuie să trăiască bucuria lecturii, să asocieze cartea cu un fapt legitim social. Chiar și cei care nu citesc se pot converti la lectură la astfel de festivaluri.”
Festivalul de Literatură pentru Copii și Adolescenți Apolodor revine la Botoșani, între 17 și 20 septembrie, cu o a doua ediție care își...
#StareaEducației (INTERVIU) Admiterea separată la liceu. Mihaela Gotcu, director Colegiul Național ”Emil Racoviță” Iași: ” Ni se dă acum o șansă să decidem în funcție de specificul nostru, e un prim pas spre o mai mare autonomie. Un examen suplimentar poate introduce criterii mai fine de selecție. O astfel de decizie trebuie însă luată după consultarea întregii comunități școlare.”
Din 2027, liceele ar putea organiza propriul concurs de admitere în clasa a IX-a, pe lângă Evaluarea Națională. Măsura, prevăzută de Legea...
#StareaEducației (INTERVIU) Iuliana Țugui, inspector pentru învățământ tehnic și profesional în cadrul ISJ Iași: ”În anul școlar 2026–2027, elevii vor urma un traseu educațional mai flexibil, care le permite să obțină o calificare după trei ani, să continue până la nivelul 4 de calificare și să susțină Bacalaureatul./ „Performanța unui liceu tehnologic nu se măsoară doar prin promovabilitatea la Bac.”/
Învățământul tehnologic din România intră, din această toamnă, într-o nouă etapă. Începând cu anul școlar 2026–2027, vechile școli...
#StareaEducației: (INTERVIU) Luciana Antoci, consilier de stat în Cancelaria Prim-Ministrului: „Succesul școlar nu se măsoară doar prin nota de la Evaluarea Națională sau Bacaluareat.”/„La fel de valoros este profesorul care reușește să ducă un elev de la nota 5 la nota 7 într-o școală vulnerabilă, precum și cel care lucrează cu elevi de performanță.”
Rezultatele examenelor naționale readuc, în fiecare vară, aceeași întrebare în spațiul public: ce înseamnă, de fapt, succesul școlar?...
#StareaEducației (INTERVIU) Bacalaureatul a confirmat o realitate care persistă de ani de zile: elevii din mediul rural pornesc cu șanse inegale. Mihaela Nabăr, director World Vision România: „Este foarte greu să aduci un copil la nota 6 la Bacalaureat dacă pornește cu mari decalaje.” Robert, absolvent promoția 2026: Fără programul ”Vreau în clasa a IX-a” nu cred că aș fi putut continua liceul.
Rezultatele finale ale Bacalaureatului din acest an aduc o veste bună pentru sistemul de educație: aproape 97.000 de candidați au promovat...
#StareaEducației (INTERVIU) Bogdan Cristescu, directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare: „Standardele naționale de evaluare îi vor spune elevului și părintelui ce știe copilul și cum poate merge mai departe. Vom începe cu adevărat să folosim evaluarea pentru învățare. Examenele cumva direcționează predarea, copiii nu învață decât ceea ce știu că se dă la examen.”
Sistemul de învățământ din România se pregătește pentru una dintre cele mai importante schimbări din ultimii ani în ceea ce privește...
#StareaEducației (INTERVIU) România, pe primul loc la Olimpiada Europeană de Geografie. Doi elevi din Iași, printre medaliați. Alexandra Aramă, medalie de aur: „Profesorul îți poate arăta resursele și strategiile, dar până la urmă totul se rezumă la muncă individuală și pasiune.”/Prof. Cornelia Fiscutean:”Noi le construim rădăcini și le creștem anvergura aripilor.”
România a obținut un rezultat excepțional la Olimpiada Europeană de Geografie, desfășurată la Varna, în Bulgaria, în perioada 27 iunie – 3...
Singurele investiții publice, la fel de necesare, sunt cele finanțate din bugetul de stat sau din creditele de angajament, prin celebrul PNDL. Sunt însă investiții de bază în școli, grădinițe și podețe, adică acele obiective care fac parte din abc-ul unei lumi civilizate și europene, așa cum ne pretindem. Primarii preferă să acceseze mai ușor, prin intervenții directe la oficialii guvernamentali, fondurile necesare unor mici proiecte pentru comunitățile lor. Vina pentru această stare este, în primul rând, a executivului pentru că nu îi încurajează să folosească fondurile europene pentru proiecte de investiții mai mari!
În doi ani, cu excepția eforturilor primarilor de orașe (îndeosebi edilii PNL, performanți în atragerea finanțărilor UE!), pentru urbanul mare guvernarea PSD-ALDE nu a făcut absolut nimic! România a fost divizată, încă o dată, de PSD și ALDE. Comunitățile cu electorat captiv au prioritate, în vreme ce orașele mari, cu viziuni politice diferite față de cele ale puterii, sunt lăsate să se descurce singure.
Iașul reprezintă în acest tablou unul dintre cazurile extrem de nefericite. Condus de un „primar dizident“ și de un președinte de Consiliu Județean obedient față de conducerea PSD, orașul a fost scos de pe lista oricărei priorități bugetare pentru infrastructură, deși promisiuni s-au tot făcut. Lupta politică din interiorul aceluiași partid îi lasă pe ieșeni (și moldoveni, în general) fără o perspectivă clară privind autostrada Ungheni-Iași-Tg. Mureș, fără lucrări demarate la Spitalul Regional de Urgențe, fără o nouă clădire pentru Opera Națională Română Iași (promisă și de liderii locali ALDE). În același context, numărul călătorilor de la Aeroportul Internațional Iași scade, dovedind că, în lipsa unei viziuni globale și a unor proiecte concrete, Iașul riscă să își piardă tot mai mult relevanța și atractivitatea.
Iată cum în Anul Centenar, transformat de politicienii puterii în „Anul Dezbinării Noastre”, sunt anulate speranțele ieșenilor și ale tuturor românilor la un trai mai bun și liniștit. În schimb, în lipsa oricăror rezultate în actul guvernării, mașina infernală de propagandă și ură a PSD-ALDE își continuă campania distructivă cu motoarele turate.
Sâmbătă 22 septembrie de la ora 10:30 începe KineDok powered by One World Romania, ediția a IV-a, la Muzeul „Vasile Pârvan” cu filmul „ȚARA MOARTĂ”. Ecranizarea are drept punct de pornire Colecția „Costică Acsinte”, fotograful din Slobozia a cărui prodigioasă producție fotografică, întinsă pe aproape șapte decenii, a fost redescoperită și restaurată de Mario-Cezar Popescu și a devenit prilej de proiecție nostalgică pentru publicul românesc însetat după un trecut romanțat. Dar Radu Jude folosește colecția ca fundal pentru o narațiune construită din întregistrări de arhivă și texte din jurnalul personal al doctorului Emil Dorian, ale cărui scrieri literare au fost interzise de regimul antisemit condus de Mareșalul Antonescu. După un scurt preambul care acoperă cele două decenii anterioare, filmul prezintă perioada dintre 1937 și anii imediat următori lui August 1944, în ceea ce regizorul numește „fragmente de vieți paralele”: fotograme cu români obișnuiți în ipostaze private, acompaniate în fundalul sonor de ororile politice și istorice abătute asupra celor care au devenit ținta autorităților române. În fricțiunea dintre imagine, sunet și text, Jude restituie imaginea unuia dintre cele mai rușinoase episoade din istoria României, aproape inexistent în arhivele noastre de film. Radu Jude ne prezintă un montaj provizoriu de 85 minute al acestui foto-roman social și politic cu totul special.
Este prezentă, la Bârlad, și doamna Andreea Burdujanu, una dintre coordonatoarele proiectului la nivel național.
Vă invităm, începând cu data de 22.09.2018, în fiecare sâmbătă (în prima, proiecția începe la ora 10:30), de la ora 12:00, să vizionați o serie de 9 filme după următorul program:
22.09.2018, ora 10.30, ȚARA MOARTĂ
29.09.2018, ora 12:00, Daliborek și lumea albă
06.10.2018, ora 12:00, Prima Împărtășanie
13.10.2018, ora 12:00, Poştaşul Cumsecade
20.10.2018, ora 12:00, Tren spre maturitate
27.10.2018, ora 12:00, Varză, cartofi și alți demoni
03.11.2018, ora 12:00, Campionul din Balcani
10.11.2018, ora 12:00, Nicăieri de unde să te ascunzi
Institutul Francez, Europe Direct Iaşi, British Council şi Centrul Cultural German vă dau întâlnire la Institutul Francez pe 26 septembrie 2018, să sărbătorim împreună diversitatea !
În acest sens, vă propunem o serie de activităţi în limbile germană, engleză şi franceză, dar şi o Cafenea a cuvintelor şi un Carusel al cărţilor, la care veţi avea ocazia să participaţi pe parcursul întregii după-amieze, începând cu ora 15:00.
Adulţii şi copiii care vor participa la ateliere vor avea posibilitatea de a câştiga la tombola cu premii un curs gratuit sau un curs cu preţ redus în organizarea uneia dintre instituţii.
PROGRAM ATELIERE GRATUITE ŞI ÎNSCRIERI
• Engleza pentru cei mici (clasele I-IV) : 16.00-17.00
Joi, 6 septembrie a.c., Laura-Iuliana Scântei a avut o intervenție în panelul cu tema „A Secure State in a Secure Europe – How to Prevent Extremisms?” În cadrul intervenției, senatorul Laura-Iuliana Scântei a subliniat faptul că acțiunile întreprinse de statele europene în vederea prevenirii sau combaterii extremismului violent trebuie să țină cont și să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Astfel, măsurile care vizează salvgardarea securității naționale nu ar trebui să submineze dreptul cetățenilor de a trăi într-o societate caracterizată prin libertate, diversitate și pluralism, în care indivizii își pot exprima, în orice situație, dezacordul cu pivire la politicile guvernamentale, atât în mediul online, precum și offline. În opinia doamnei senator, orice acțiune represivă întreprinsă de statele europene ca răspuns la ascensiunea extremismului violent ar avea un efect advers, acela al încurajării discursului promovat de ideologiile extremiste.
Soluția concretă identificată de demnitarul român în vederea prevenirii și combaterii extremismului violent are la bază educația, politicile și programele educaționale, urmând să constituie o prioritate pentru viitoarea Comisie Europeană și, respectiv, Parlament European, după alegerile europarlamentare care vor avea loc anul viitor (2019).
Laura-Iuliana Scântei a opinat: garantarea accesului tuturor la o educație de calitate este un efort absolut necesar pe care Uniunea Europeană ar trebui să îl facă pentru a putea aduce în discuție subiecte sensibile precum marginalizarea anumitor categorii, inechitățile sociale și șomajul – care stau la baza extremismului. Pentru a preveni propagarea extremismului violent în rândul tinerilor, doamna senator a evidențiat importanța analizei ratelor mari de abandon școlar în rândul elevilor din școlile primare și liceu, precum și a rolului deosebit pe care îl joacă social media în educație, educația interculturală și siguranța în școli, dezvoltarea gândirii critice și a abilităților de a gestiona diverse probleme în rândul tinerilor, precum și pregătirea profesorilor pentru a detecta semnale timpurii de radicalizare în cazul propriilor elevi.
Ascensiunea populismului extremist, însoțită de utilizarea discursului urii în dezbaterile politice ar putea conduce la creșterea nesiguranței în spațiul european. Potrivit Rezoluției 2178 din data de 24 septembrie 2014 a Consiliului de Securitate din cadrul Organizației Națiunilor Unite, extremismul violent constituie una dintre cauzele care stau la baza terorismului. Deși există tentația de a acorda prioritate dreptului la siguranță al cetățenilor, politicienii europeni nu ar trebui să piardă din vedere faptul că scopul suprem, așa cum a fost afirmat de fondatorii UE în tratatele de bază, a fost acela al creării unei Europe a multiculturalismului și a toleranței, a respectului și a dialogului politic, a integrării comunităților defavorizate și vulnerabile și, respectiv, a accesului egal la educație.
În cadrul aceluiași panel au mai avut intervenții: Hashi Mohamed, consultant special în cadrul Guvernului Marii Britanii cu privire la revizuirea independentă a legislației care vizează lupta împotriva terorismului, și Yan St-Pierre, director, consultant în domeniul combaterii terorismului, Grupul Modern de Consultare în materie de Securitate MOSECON GmbH, Germania…
Președintele Senatului României și vicepreședintele Indiei, E.S. Venkaiah M. Naidu, deschid „Forumul Economic România-India” organizat de Camera de Comerț și Industrie București, în seara zilei de 19 septembrie a.c.
Vizita în România a înaltului demnitar indian are loc în perioada 18-20 septembrie 2018, la invitația Președintelui Senatului României…
În acest interval de timp s-au produs 166 de eclipse, din care 34 de Soare şi 132 de Lună. Din categoria eclipselor de Soare au avut loc 2 eclipse totale, pe 15 februarie 1961 şi 11 august 1999, şi 32 de eclipse parţiale, ultima s-a produs pe 20 martie 2015. Din cele 132 de eclipse de Lună, 50 au fost totale, 39 parţiale şi 43 prin penumbră, ultima a avut loc pe 27 iulie 2018.
De asemenea, în perioada menţionată s-au produs 10 (zece) tranzituri, dintre care două ale planetei Venus şi opt ale lui Mercur. Ultimul tranzit, al lui Venus, a fost pe 6 iunie 2012 (cel definitoriu pentru Mercur – pe 9 mai 2016).
Expoziţia constă în imagini printate cu fenomene astronomice reprezentative, realizate de-a lungul timpului de astronomi amatori sau oameni simpli, care au mortalizat frumuseţea spectacolului ceresc.
Vernisajul are loc, sâmbătă 22 septembrie 2018 ora 12:00, la Sediul Central al Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad (str. Vasile Pârvan nr.1).
Invitat special: Cătălin Beldea, editor la revista „Ştiinţă&Tehnică” şi cel mai cunoscut vânător de eclipse din România.
În expoziţia temporară sunt prezente imagini de la următoarele fenomene astronomice:
Eclipsa totală de Lună din 8 decembrie 1927
Eclipsa totală de Soare din 15 februarie 1961
Eclipsa totală de Soare din 11 august 1999
Eclipsa parţială de Soare din 31 mai 2003
Eclipsa totală de Lună din 9 noiembrie 2003
Eclipsa parţială de Soare din 3 octombrie 2005
Eclipsa parţială de Soare din 29 martie 2006
Eclipsa totală de Lună din 21 februarie 2008
Eclipsa parţială de Soare din 1 august 2008
Eclipsa parţială de Lună din 17 august 2008
Eclipsa parţială de Soare din 15 ianuarie 2010
Eclipsa parţială de Soare din 4 ianuarie 2011
Tranzitul lui Venus din 6 iunie 2012
Eclipsa parţială de Lună din 25 aprilie 2013
Eclipsa parţială de Soare din 20 martie 2015
Eclipsa totală de Lună din 28 septembrie 2015
Tranzitul lui Mercur din 9 mai 2016
Eclipsa de Lună prin penumbră din 16 septembrie 2016
Eclipsa de Lună prin penumbră din 11 februarie 2017
Eclipsa totală de Lună din 27 iulie 2018
Colaboratori:
Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii Galaţi;
Societatea Astronomică Română de Meteori – SARM;
Institutul Astronomic al Academiei Române;
Revista Ştiinţă&Tehnică;
Asociaţia Astronomică „Sirius” Bârlad;
Astroclubul „Perseus” Bârlad;
Biblioteca Academiei Române.
Expoziţia este deschisă spre vizitare în intervalul 22 septembrie-1 noiembrie 2018
După o perioadă în care a experimentat războiul, îmbrățișează cumplitul gând că nu există un concept al fiinţei inocente; faptul a fost resimţit şi în tema creaţiei: răul se manifestă și prin oameni aflați la vârste fragede… Romanul Lord of the flies[1], devenit un clasic al secolului al XX-lea, continuă să reverbereze asa cum rareori s-a întâlnit în istoria literaturii[2]…
Un grup de copii scapă din catastrofa prăbușirii unui avion; încearcă să înțeleagă supraviețuirea pe o insula pustie din mijlocul Pacificului; ar putea fi aventura vieții lor, o nouă robinsoniadă departe de adulți și de regulile acestora, dar totul se transformă într-un coșmar; ura ia locul inocenței, crima devine suverană peste o lume care nu își recunoaște boala și rătăcește busola. Parabolă care ne oferă răspunsul crud și realist la intrebarea: este libertatea (absolută) calea către Paradis? Protagonistul, pe nume Ralph[3], care pare cel mai viteaz dintre copii; împreună cu cel poreclit „Piggy”, cei doi reunesc membrii zborului şi îşi fac planuri pentru salvare. Liderul „cercetaşilor” (re)simte concurenţa şi îşi face propria echipă de vânătoare. Mărul discordiei, precum în oricare altă haită, se confundă cu postul de şef; se dovedește neîndestulător să ai o cochilie (proiectată, inițial, pentru a fi un fel de microfon). Singurătatea şi, totodată, libertatea desăvârşită înfiripă sâmburele malefic în sufletele tinerilor (se despart în două tabere): dacă scopul lui Ralph este de a ţine focul aprins, lui Jack i se pare sublim să vânezi. Puştii se sălbăticesc şi totul scapă de sub control, germenii malefici îi fac să se lupte între ei, până ce se produc accidente. Vieţile a doi dintre ei nu sunt suficiente, prada cea mare este Ralph însuşi. La o analiză posibilă, şirul acţiunilor urmează un mit sau, mai bine zis, o amprentă a mai multora combinate, de la prăbuşirea în abis, până la bezna inimii omeneşti. Pe această cale, iluminează şi condiţia lumii actuale, ce devine, printre rânduri, o artă narativă extrem de realistă. Se răstoarna iluzia pe care toti adulții o trăiesc, în legătură cu universul pur și inocent al copiilor[4]. Bunătatea, empatia, mila, simțul pentru dreptate, valorile morale ș.a. sunt modelări ale caracterului uman asimilate de individ și, mai ales, impuse de grup. Dacă nu există încorsetări, în condițiile în care copiii sunt guverați de copii, iese la iveală caracterul necontrolat al individului[5], se reface drumul, grotesc, al celor fără de principii, renunţându-se la trăsături care includ simţul răspunderii[6]…
Au urmat alte 11 romane și două volume de eseuri, tratând, toate, aceeași temă… WILLIAM GOLDING a primit Premiul Nobel pentru literatură în 1983; în discursul de recepție, se arăta uimit de obstinația cu care oamenii caută semnele deznădejdii lăsate, chipurile, de el însuși, în propria-i operă: „Nu mă simt deloc deznădăjduit”. Paradoxul exprimă luciditatea și îmi amintește de eminescianul „Lumea-i așa cum este și ca dânsa suntem noi!”…
[1] Într-o traducere discutabilă, Impăratul muștelor… Metafora folosește ca pretext una dintre secvenţele textului în care Simon, independent şi perspicace, ia contact cu spiritul insulei devastate de gloata copiilor, aflată, permanent, la confluenţa dintre furie, teamă, revoltă…
[2]Transpunerea cinematografică a romanului, din 1963, aparține regizorului Peter Brook…
https://youtu.be/QnCn2VTzY90
„Împăratul muştelor”a intrat pe lista de lectură obligatorie a elevilor americani, drept model pentru conştinţa omului modern care se confruntă cu vicisitudinile realităţii. Lectura pare facilă, cu un stil uşor ludic, copilăresc, însă, în esenţă, tare şi înspăimântător. Sfatul recenzorului este de a reflecta asupra oricărui discurs, oricărei descrieri neobişnuite, acolo regăsești stropul de realitate ce frământă mintea, ritualurile din spatele maleficului şi al Lordului. Nu se dezvăluie ca un roman ușor de digerat, deși îl poți citi, lejer, în câteva ore. Acțiunea nu e deloc complicată, Golding nu este vreun Nabokov (în sensul în care nu abundă metaforele)…
[3] Ralph, având o minte mai deschisă şi dintr-o dorinţă de organizare naturală, propune soluţii pentru conviețuire şi posibilităţi de salvare; astfel am interpretat construirea adăposturilor, desemnarea grupului de vânători (de sub conducerea lui Jack), desemnarea unor reguli conform cărora aveau să trăiască, nu în ultimul rând, prefigurarea celui mai important element – pornirea focului al cărui fum avea să cheme vapoarele ce ar fi trecut pe lângă insulă; face toate aceste lucruri după ce a fost ales şef, în urma unui vot liber. Dar, aşa cum se întâmplă în toate situaţiile, setea de putere a lui Jack îl îndeamnă să instige la revoltă, tocmai pentru a-şi creea propriul său „trib” (preocupat de vânătoare)… Cât despre Piggy, acesta pare un copil dezavantajat de aspectul fizic, înzestrat însă cu o mare capacitate de gândire, aflat aproape întodeauna în spatele acţiunilor lui Ralph; un personaj aflat undeva la limita mai multor categorii; deşi avantajat de minte, din punct de vedere fizic nu are nicio şansă pe drumul supravieţuirii: poartă ochelari, suferă de astmă, cântărește destul cât să îi fie încetinit mersul…
[4] Să nu uităm că William Golding a avut experiența războiului; de aici, modificarea perspectivei asupra vieții și a naturii umane; condiția umană se câștigă, nu este intrisec obținută prin naștere. De asemenea, Golding s-a jucat cu simbolul focului: rațiune/salvare/distrugere…
[5] Copiii, izolați pe o insulă pustie, conturează reprezentarea unei societăți umane în absența „Ochiului” care să înregistreze și să „taxeze”. Cartea nu tratează războiul și nu se referă, neapărat, la răutate, ci este despre natura umană…
[6] Devastator este faptul că „inocenții” ajung să apeleze la luptă, la ambuscade, la crimă. Alegoria asupra unei situaţii-limită, Lord of the flies poate fi interpretată și ca istoria inversă a omului preistoric, de aici percepția unora despre „romanul trist, cu accente definitive asupra destinului şi istoriei”…
Publicat de Nicolae Tomescu,
18 septembrie 2018, 12:00 / actualizat: 18 septembrie 2018, 13:06
„Mă văz lângă mormânt al slavei strămoşeşti
Şi simţ o tânguire de lucruri omeneşti;
Şi mi se pare încă c-auz un jalnic glas
Zicând aceste vorbe: Ce, vai! a mai rămas,
Când cea mai tare slavă ca umbra a trecut,
Când duhul cel mai slobod cu dânsa a căzut.”
(fragment din „Ruinurile Târgoviștei”)
*
Grigore Tocilescu, unul din primii istorici care s-a ocupat de studiul civilizaţiilor de pe teritoriul fostei Dacii, s-a născut la 26 octombrie 1850[12]. După terminarea şcolii primare şi a gimnaziului (la Ploieşti), a studiat în Bucureşti[13]; studiile superioare le-a absolvit la Praga şi Viena. Doctor în filosofie şi licenţiat în drept, Tocilescu a revenit în ţară, în 1881, obţinînd postul de profesor de istorie antică şi de epigrafie la Universitatea din Bucureşti. Istoric, arheolog, epigrafist, folclorist, membru al Academiei Române, autor al „MareluiDicţionar Geografic al României”, secretar general la Ministerul Învăţământului, senator (în mai multe rânduri) al Partidului Conservator, a lucrat ca director la Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti (1881-1909)[14], rămânând în conștiința noastră drept iniţiatorul cercetărilor arheologice de la Adamclisi[15]. Prin pregătire temeinică, prin inteligenţă, perseverenţă, pasiune şi muncă fără preget, Tocilescu a adus, preț de aproape trei decenii, o contribuţie excepţională la dezvoltarea arheologiei româneşti. S-a stins din viaţă (18 septembrie 1909, București), răpus de o boală de inimă[16]…
*
1947: A fost inaugurat Teatrul Municipal din București, cu piesa Insula, de Mihail Sebastian…
*
„În legătură cu lipsa de instrucţiune. Singurul dezavantaj al celor care ştiu carte şi se exprimă corect gramatical este că ajung, fără să-şi dea seama, să nu mai ştie ce-i corect. Omul care ştie că nu se pune virgulă între subiect şi predicat, care ştie când se scrie «mi-au» cu cratimă şi când «miau» ca pisica, ajunge, poate, să spună, la un moment dat, «ei este mulţi». Exagerez(…) dar presiunea majorităţii agramate este mai mare decît rezistenţa.” Sunt cuvintele lui Romulus Vulpescu (5 aprilie 1933, Oradea-18 septembrie 2012, București)…
Francois Villon, Rabelais, Dante Alighieri, iată câțiva dintre marii scriitori tălmăciți în limba română. S-a încumetat să traducă, într-o formă exemplară, „Craii de Curte Veche” din română în franceză. A fost și un publicist remarcabil, a lucrat ca editor dar a cochetat, deopotrivă, cu lumea teatrului[17]. În democrația aparențelor a dus o viață la limita sărăciei, dar nu s-a plâns celorlalți. Într-o zi de septembrie, așa cum încântă și versurile scrise de el, Romulus Vulpescu nu s-a putut impotrivi destinului; a părăsit, discret, lumea cunoscută (nu prea ai timp să-ți iei la revedere de la cei care te iubesc). Ne-a dăruit 9 volume de poezie și proză[18]: textele sale au fost preluate, în cântec, de Tatiana Stepa, Margareta Paslaru, Tudor Gheorghe…
*
Principesa Ana de Bourbon-Parma[19], cu reperele existenței lumești între 18 septembrie 1923, Paris/Franța-1 august 2016, Morges/Elveția, a fost[20]soția regelui Mihai I al României[21]. Principesa Ana, cetățean francez naturalizat, a participat la cel de-al Doilea Război Mondial. În cercurile monarhiste și în cadrul familiei regale a României, Ana de Bourbon-Parma era cunoscută sub titlul/apelativul Regina Ana (cu calificativul Majestatea Sa). A fost înmormântată la Curtea de Argeș, în ziua de 13 august 2016[22]…
[1] Ca fiu al medelnicerului Ioniță Cârlova, fost ispravnic de Buzău, descendent al unei familii de boiernași (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintași pe Luca, episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul), mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei. După mamă, se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni-Dolj…
[3] La Craiova, căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu…
[4] După încercări de versificare în limba greacă, scrie poezii în limba română – la stăruința lui Ion Voinescu II…
[5] După Hero și Leandru a lui Musaios și a poemului Zaire avându-l ca autor pe Voltaire…
[6] Poezie publicată la 8 mai 1830 în „Curierul Românesc”, condus de I. Heliade Rădulescu. La 8 mai 1850, poezia a fost pusă pe muzică de Anton Pann…
[7] Tipărită la 20 martie 1830, în aceeași gazetă, cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu, care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduiește mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă subt pana lui”… La 30 mai 1830, revista ieșeană „Albina Românească” a reprodus poezia „Ruinurile Târgoviștei”…
[14] Patrimoniul muzeului şi-a mărit spaţiul expoziţional cu încă două săli, una pentru secţia ecleziastică şi cealaltă pentru monumentele antice provenite din Dobrogea…
[15] Cercetări sistematice, între anii 1882-1890… În colaborare cu Otto Benndorf şi Georg Nieman au pus bazele lucrării „Monumentul de la Adamklissi Tropaeum Traiani”, editată la Viena (1895). De altfel, toate studiile ştiinţifice care s-au întreprins în jurul monumentului de la Adamclisi se întemeiază pe lucrările lui Grigore Tocilescu. Într-o conferinţă desfăşurată la „Ateneu”, în anul 1890, savantul declarase: „monumentul de la Adamclisi aparţine lui Traian şi numai lui!”…
[21] L-a cunoscut pe Regele Mihai al României la nunta principesei Elisabeta a Marii Britanii, în noiembrie 1947, cei doi logodindu-se înainte de întoarcerea regelui în România. Guvernul Groza nu și-a dat agrementul pentru căsătorie; mai mult, l-a forțat pe Regele Mihai să abdice (la 30 decembrie 1947); cuplul s-a căsătorit în cursul anului următor, în ciuda opreliștilor de natură religioasă…
[22] În memoria ei, guvernul României a decretat ziua de sâmbătă, 13 august, zi de doliu național; 13 august 2016 a fost decretată și în Republica Moldova, de fostul președinte Nicolae Timofti, zi de doliu național. La funerali au participat reprezentanți ai guvernului României (fostul prim-ministru Dacian Cioloș), reprezentanți ai bisericii romano-catolice și ai bisericii ortodoxe române, membri ai corpului diplomatic și reprezentanți ai familiilor Imperiale ale Rusiei, Austriei și Germaniei, ai familiilor regale ale Olandei, Belgiei, de Luxemburg, de Baden, de Württemberg și de Bourbon-Parma, precum și ai familiilor Princiare de Ligne, de Hohenberg și de Schaumburg-Lippe…
Publicat de Nicolae Tomescu,
17 septembrie 2018, 17:00 / actualizat: 18 septembrie 2018, 13:04
Respect ritmul esenţial al celor scrise de alții despre alții… Câteva adăugiri sunt de acceptat pentru orice acţiune umană şi pentru orice act vital; nu cred că vom ajunge la o diminuare continuă a materialităţii, poate chiar la o fragilizare a materialului, ci la o creştere a densităţii…
***
În familie i se spunea Iorguț. Numele lui real era Gheorghe Vasiliu (al cincilea copil din cei nouă pe care i-au avut Dimitrie și Zoița Vasiliu, un comerciant și o casnică)…
Nu a fost un elev bun la învățătură: în clasele mici, nota 8 la purtare, corigent la limba română, geografie, istorie, elină, matematică, științe fizico-chimice…
Îi plăcea sportul (preferințe pentru patinaj, înot, gimnastică); lucra mult la bare, la paralele și la inele; prietenii afirmau că avea o „musculatură de atlet”…
Îi plăcea muzica încă din școală, când făcuse parte din coruri (patriotice) și învățase să cânte la vioară; nu era un instrumentist bun și nici nu compunea, dar improviza melodii pe diverse texte, inclusiv pe propriile versuri…
Era un bărbat scund, având o conformație plăpândă, cu ochii albaștri; ticul său (să-și ciupească mustața) poate trăda și caracterul timid, tăcut și retras, „răspundea doar dacă era întrebat”, după cum și-l amintea un cunoscut… „Societatea cere mereu oameni robuști, care să construiască cu spor pentru ea, să-i ducă mai departe rostul. Melancolia firii mele nu ar fi niciodată înțeleasă. Unii din prietenii mei îmi spun că sunt inadaptabil, că fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii și îi privesc cu interes prin geamul din fața casei mele… Evit oamenii pentru că persoana mea ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor spontană. Îi respect prea mult ca să le aduc vreo supărare.”
Tot mai tăcut si singur
În lumea mea pustie –
Și tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie.
Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine –
Aceeași nepăsare
De oameni, și de tine.
Iubea mult porumbeii; în școala primară și în liceu a crescut și a îngrijit peste 200 (două sute) de porumbei din mai multe rase și de toate culorile; dăduse fiecăruia câte un nume…
La vârsta de 17 ani, din dorința de a ajunge ofițer, s-a înscris la Școala Militară din Iași; nu a suportat regimul de cazarmă; după (doar) două săptămâni, a evadat din internat îmbrăcat în uniforma de cadet/pe care și-o cumpărase singur…
S-a întors la liceul pe care l-a terminat abia la 22 de ani, după multe reexaminări, fără să implice în examenul de bacalaureat, obținând însă drept echivalent un certificat de absolvire a studiilor liceale cu media anuală de 6,43. „Anii de liceu nu mi-au părut prea fericiți. Era prea multă asprime în școală și prea puțină înțelegere”, a mărturisit poetul într-un interviu…
(…)Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele –
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
Atât de blazat…
Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele!
Tot în perioada liceului s-a îmbolnăvit de zona zoster (eczemă intratabilă, derivată din malaria și varicela netratate competent). A suferit toată viața din cauza acestei eczeme situate la baza nasului. „Hidoșenia l-a torturat până la nebunie, tocmai pe cel care era un desăvârșit estet”, își amintea un prieten. A fost bolnav (mai) toată viața; eczema intratabilă i-a afectat psihicul. La 33 de ani a fost internat la Sanatoriul de boli nervoase din București; la 47 de ani, la clinica de neuropsihiatrie Colentina, iar la 55 de ani în Clinica de neuropsihiatrie a Spitalului Central din București. Bolnav fiind, vreme de zece ani n-a publicat nicio poezie inedită…
Nici studenția nu s-a dovedit a fi ușoară: exmatriculat de la Facultatea de Drept din București după șase ani în care, din cauza nefrecventării cursurilor și a examenelor nepromovate, a reușit să încheie doar primii trei ani, înscris la Facultatea de Drept din Iași, pe care a terminat-o cu greu și fără a-și da examenul de licență, a primit Cartea de avocat, fără să profeseze…
În tinerețe, frecventa cafenelele, birturile, tavernele, mustăriile și cârciumile cu lăutari, unde îi plăcea să se delecteze cu vin, niciodată cu bere (băutor de nădejde și un boem care nu prea dădea pe acasă). ,,Bacovia mai înseamnă însă și altceva. Prescurtând pe Bacchus în Baco și adăugând apoi cuvântul latin via – calea, adică ajungi să vezi că Bacovia înfățișează pur și simplu Calea lui Bacchus. Pe calea aceasta am mers eu într-adevăr de foarte multe ori. De vină e și regiunea în care m-am născut, viile de la Bacău având renumele lor.”…
De-a lungul vieții, a avut mai multe slujbe. Din cauza boemiei sale, dar și a bolii, îi era greu să respecte un program de lucru, cerea mereu concedii sau își dădea demisia. Astfel, a fost, rând pe rând, suplinitor și profesor de desen și caligrafie la Școala Normală/Comercială de Băieți din Bacău, funcționar și ajutor de contabil Prefectura Bacău, copist la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice din București sau șef de birou la Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale…
(…)Şi ce dacă veacuri grele pândesc
Clipe din viaţă mai uşurele!…
Şi dacă corpuri cereşti se-nvârtesc,
Ori stau departe lucinde stele.
A publicat poezii sub pseudonimul V. George, precum și G. Andoni.
Ca publicist, a semnat cu pseudonimele A. Muste și Gr. Mustea – Muste(a) aparținând strămoșilor paterni ai poetului, nume a cărei primă atestare datează din vremea lui Ștefan cel Mare. Ca recenzent și prozator, a publicat sub psudonimele Bob, Vag și Geo Vas. „Numele [Bacovia] eu l-am luat din dicționarul lui Hașdeu, cum cred că va fi făcut și Arghezi în legătură cu râul Argeșului”, a mărturisit într-un interviu.
I-a apărut prima carte (volumul Plumb, sub îngrijirea lui Ion Pillat, într-un tiraj de 500 de exemplare) la 35 de ani… verbele sale favorite – conform frecvenţei din poezii – erau „a plânge” şi „a ninge”…
Scria în mijlocul naturii („deoarece operele mele sunt impresii de peisagii”), schițând cu creionul, pe caiete cu foi dictando, câteva versuri pe care ulterior le relua, le reformula, uneori vreme de mai mulți ani, până ce poemul i se părea desăvârșit. Scria greu și, cel mai adesea, era nemulțumit. În momentele sale de depresie, voia să-și ardă manuscrisele. Transcrierea poemelor pe foi ministeriale, înainte de a fi trimise revistelor, o făcea cel mai adesea soția lui…
S-a căsătorit cu Agatha Grigorescu, orfană de ambii părinți încă din adolescență; biografii o descriu pe Agatha Grigorescu, absolventă a Facultății de Litere și Filosofie din București, ulterior profesoară de limba română și ea însăși poetă, drept o ambițioasă fără scrupule, căsătorită cu el doar din dragoste pentru poezie…
Nu avea o conștiință artistică bine definită; considera arta „ca o recreație după muncă”. Într-un interviu a mărturisit: „Nu am nici un crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru că-mi place această îndeletnicire. Trăind izolat, neputând comunica prea mult cu oamenii, stau de vorbă adesea cu mine însumi, fac muzică și, când găsesc ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai târziu. Nu-i vina mea dacă aceste simple notițe sunt în formă de versuri și câteodată par vaiete. Nu sunt decât pentru mine.”
(…) Şi voi lua din cer
Ceea ce nu mai găsesc
Prin stele,
De când rătăcesc.
Nu citea foarte mult și nu avea scriitori preferați. Comentariile criticilor literari la poemele sale i se păreau de-a dreptul fanteziste…
Avea un talent deosebit la portrete și caricaturi (a produs câteva sute pentru diverse gazete și reviste, dar și pentru propria sa plăcere)…
La 73 de ani, a înregistrat – pentru radiodifuziunea română – 28 de poezii, difuzate pe discuri de vinil (apărute în 1966 și 1977 la Electrecord), apoi pe CD (apărut în 2005 la Editura Casa Radio, ulterior reeditat). Este singura înregistrare radiofonică a poetului – mai făcuse una cu un an mai devreme, dar banda imprimată se ștersese…
Mai întîi, are (luni 17 septembrie), la Bucureşti, convorbiri politice şi este prezent la Summitul Iniţiativei Celor Trei Mări (Germania participă, pentru întâia oară, la această conferinţă importantă pentru Europa de Sud-Est).
Marţi 18 septembrie, HeikoMaascălătorește în Balcanii de Vest – mai întâi, la Skopje, apoi, miercuri, la Tirana (procesul de reformă al celor două ţări şi continuarea drumului spre UE). În centrul atenţiei sunt plasate convorbirile legate de înţelegerea istorică privind disputa numelui de Macedonia (între Skopje şi Atena); la 30 septembrie, are loc, în fosta Republică iugoslavă Macedonia, un referendum privind Acordul cu Grecia, care constituie un moment important pentru ţară.
În încheierea călătoriei, ministrul federal de Externepoposește, pentru prima dată, la Atena – acolo unde sunt programate convorbiri pe teme bilaterale şi ale cooperării în cadrul UE…
