#StareaEducației (INTERVIU) Marian Staș, expert în educație: „România iese cu sistemul public de învățământ din paradigma comunistă centralizată, odată cu implementarea planurile-cadru alternative de către 43 de licee din țară.”

Publicat de andreeadaraban, 27 iunie 2026, 09:26 / actualizat: 30 iunie 2026, 15:22

Expertul în educație Marian Staș consideră că schimbările aflate în desfășurare reprezintă un moment de cotitură pentru școala românească și susține că actualul sistem de evaluare nu mai răspunde nevoilor reale ale elevilor.

Invitat în emisiunea Starea Educației, Marian Staș a declarat că atât Evaluarea Națională, cât și Bacalaureatul funcționează după o filozofie depășită. „Știm că lucrurile nu sunt așa cum ar trebui să fie, dar e un fel de cal mort pe care îl târâm după noi, ani și ani, incapabili să mutăm decisiv la nivel de sistem”, afirmă expertul.

Marian Staș consideră că școala românească acordă prea multă importanță rezultatelor măsurabile și prea puțină dezvoltării reale a elevilor. „Output este rezultatul brut, tehnic, specific și măsurabil. De pildă, am luat media 9,50 la Evaluarea Națională. Outcome înseamnă, de fapt, valoarea adăugată. Care este potențialul meu? Cum ceea ce învăț mă ajută să devin și mai performant și mai bun în anii care vin?”, explică acesta. În opinia sa, succesul educațional ar trebui evaluat prin impactul pe termen lung asupra parcursului profesional și personal al absolvenților.

Expertul apreciază că extinderea programului de pilotare a planurilor-cadru alternative reprezintă una dintre cele mai importante transformări din învățământul românesc. „România iese cu sistemul public de educație din paradigma comunistă centralizată”, afirmă Marian Staș. El consideră că autonomia curriculară oferită liceelor marchează trecerea „de la ceea ce înseamnă centralizare de tip comunist la subsidiaritate de tip european”, prin posibilitatea ca unitățile de învățământ să aloce până la 60% din curriculum disciplinelor alese din oferta proprie.

Ca exemplu de bună practică, Marian Staș indică experiența Colegiului Tehnic „Unirea” din Pașcani, pe care îl consideră „nava amiral a pilotării curriculare”.

Elevii beneficiază aici de sesiuni de învățare mai lungi, bazate pe proiecte, iar în ultimul an de liceu dezvoltă un proiect practic de tip „capstone”, pornind de la o idee și ajungând până la un plan de afaceri. „Eu cred că asta înseamnă o modalitate de evaluare infinit mai relevantă, mai apropiată de realitate și mai corectă decât cea doar cu note de 7, 8 sau 9”, afirmă expertul.

 Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Săptămâna aceasta a fost cu mari emoții pentru absolvenții de liceu, dar și pentru părinții acestora. De altfel, în fiecare an, Evaluarea Națională de la clasa a VIII-a creează un tumult general. Chiar dacă nu ai copii care susțin examenul, tot te cuprind emoțiile. O fi oare la fel și în alte țări când se susține un examen național?

Marian Staș: Sigur că emoțiile legate de școală, de educație și de încheierea unor cicluri, momente materializate prin evaluări, au în ele o încărcătură emoțională și rațională deosebită. E firesc să fie așa. E normal atunci când suntem puși să dăm seama câtă carte știm, într-un fel sau altul. În ceea ce privește eterna și fascinanta Românie, aici lucrurile sunt într-un siaj deopotrivă de mediocritate și de inerție, care și-a trăit traiul și și-a mâncat mălaiul de foarte multă vreme. Și mă refer la ceea ce înseamnă actuala structură și filozofie atât a Evaluării Naționale cât și-a examenului de Bacalaureat. Știm că lucrurile nu sunt așa cum ar trebui să fie, dar e, cum să zic, un fel de cal mort pe care îl târâm așa după noi, ani și ani și ani, incapabili să mutăm decisiv la nivel de sistem. Și îmi asum fiecare caracterizare pe care o fac. Pentru că, de pildă, Evaluarea Națională, din punctul de vedere cel puțin al probei de matematică, este un construct malonest, atât din punct de vedere al conținutului cât și din punct de vedere docimologic, adică al felului în care sunt alocate punctele pe problemele respective și care îmbată la greu și părinții și copii cu apă rece, crezând sau creându-le falsa impresie că dacă iau 8,50 sau 9 la acele probe, cum sunt ele acolo, și știu matematică. Nimic mai fals. La fel și cu Bacalaureatul, cel puțin în probele de Română și Istorie, care sunt croite tot așa malonest, structural, creând falsa impresie că elevii și știu Română și Istorie dacă iau nota 6, de pildă, rezolvând subiectele I și II, care de fapt nu sunt de Română și de Istorie, ci sunt recunoaștere de text. Nu întâmplător, și cu asta închei analiza mea, nu întâmplător, anul trecut, la simularea de Bacalaureat, foarte mulți elevi au plecat după ce au rezolvat primele două subiecte pentru că subiectul al treilea, care într-adevăr însemna să știi Istorie pe bune, eseul respectiv pe care proba îl solicita, valorează 30 de puncte, adică nu are niciun fel de impact asupra faptului de a promova sau nu. Dacă știu subiectele I și II și recunosc textul așa cum se cuvine, promovez de fapt fără să știu Istorie pe bune și fără să știu Română pe bune.

Andreea Daraban: În multe sisteme educaționale se discută despre evaluare continuă și portofolii educaționale. România rămâne dependentă de examenele cu miză foarte mare. Vom putea schimba această paradigmă? Pentru că nimeni nu spune că nu trebuie să evaluăm,  dimpotrivă.

Marian Staș: Evident că e nevoie să evaluăm, clipă de clipă, într-un fel sau altul. Iar dacă toată evaluarea stă doar în nenorocitele astea de puncte și în toată birocrația de sfârșit de clasa VIII-a sau de sfârșit de clasa a XII-a, nu bineînțeles. Dar așa e românul, după cum ne amintim foarte bine de la Titu Maiorescu, începând de la 1865, formă fără fond. Și atunci cum maschezi lipsa de fond și superficialitatea și toată, cum să zic așa, malonestitatea de care vorbeam? Hai să punem puncte, să facem liste, să facem tabele, să repartizăm computerizat, adică toate nebuniile pământului care nu fac decât să valideze o birocrație nenorocită, lasă că se mai și blochează platformele de încărcat lucrări, așa cum am auzit, ducând în derizoriu un aspect esențial și aș vrea să-l marchez aici încă o dată, ca să învățăm cu toții, din toată povestea asta. De ce? Pentru că ne e frică să ne asumăm evaluările alea care sunt subtile și care nu pot fi în mod necesar cuantificate. Putem să le cuantificăm dacă avem curaj, dacă suntem înțelepți. Cei doi termeni esențiali din economie la care mă refer sunt ”output” și ”outcome”. Output este rezultatul brut, tehnic, specific și măsurabil, cuantificabil. De pildă, output este așa: am luat media 9.50 la Evaluarea Națională. 9.50 este un parametru de tip output, de ieșire. Outcome înseamnă, de fapt, valoarea adăugată. Ce fac? Care este potențialul meu? Cum ceea ce învăț mă ajută să devin și mai performant și mai bun în anii care vin? De pildă, un parametru de tip outcome poate să fie, să zicem, în cazul liceelor care pilotează planuri cadru noi, procentul de angajabilitate sporit în ceea ce privește copiii care absolvă, de pildă, colegiile tehnologice cu planuri cadru din alt film. Acela este un lucru pe care nu-l putem măsura încă. Dar în mod cert, toate lucrurile serioase și forme cu fond și toate transformările și Curriculum la decizia elevilor  din oferta școlii (CDEOȘ) și toate celelalte, în mod cert, își vor aduce contribuția și vor genera un potențial încă necuantificabil, dar relevant, în ceea ce privește, de pildă, așa cum spuneam, potențialul de angajabilitate al viitorilor absolvenți.

Andreea Daraban: Această generație de absolvenți de clasa a VIII-a este prima generație care va învăța după noi planuri cadru, după programe școlare noi și va susține și un alt tip de Bacalaureat. Pe de altă parte, încă 11 licee s-au înscris în programul de pilotare a planurilor cadru alternative, iar numărul total a ajuns la 43 la nivel național. Cât de importante sunt aceste schimbări care vor avea loc în ciuda a ceea ce se întâmplă atât pe scena politică din România cât și în educație?

Marian Staș: Relevanța este absolută, pentru că începând cu anii 2021-2022, când primele școli și-au asumat pilotări curriculare de un anume gen și iar procesul este amplificat acum la nivel de sistem, prin acest program de pilotare, cu cele 43 de licee care și-au luat soarta curriculară în propriile mâini, România iese cu sistemul public de educației din paradigma comunistă centralizată. Așa cum excepțional, în opinia mea, a caracterizat procesul  fostul ministru Daniel David, este cel mai distructiv proces pozitiv menit să schimbe paradigma depășită în sistemul public al educației, și-anume comutând superb cu 43 de licee de la ceea ce înseamnă centralizare de tip comunist la subsidiaritate de tip european, unde liceele au la dispoziție până la 60% Curriculum la decizia elevilor  din oferta școlii (CDEOȘ).

Andreea Daraban: Aș vrea foarte mult să facem o diferență între ceea ce înseamnă planurile cadru noi, care vor intra în vigoare pentru toată lumea din toamnă, și ceea ce presupune acest program pilot de planuri cadru alternative, pentru că nu știu dacă toată lumea înțelege diferențele.

Marian Staș: Ce fac planurile cadru de sistem? Împart bugetul de timp, de număr de ore, din clasa a IX-a până în clasa a a XII-a în trei mari categorii, o ”struțo-cămilă” cum îi spun eu și o să vedeți imediat de ce. Alocând 50% din buget pentru Trunchiul Comun (TC), deci pentru corpul de cunoștințe obligatorii pentru toți copiii, alocând 35% din buget pentru ceea ce se numește Curriculum de Specialitate (CS), adică un fel de uman și real reinterpretat, vorbim de 85% tot din pixul Ministerului Educației, lăsăm 15% la dispoziție elevilor  să aleagă din oferta școlii. Cele 15% înseamnă 10% în clasele a IX-a și a X-a,  respectiv 20% în clasele a  XI-a și a XII-a. Și este această ”struțo-cămilă” iarăși un caz nefericit de formă fără fond. Paradigma pe care ministrul Daniel David a creat-o, prin ordinul de anul trecut,  împarte același buget anual de ore din clasele a IX-a până în clasele a XII-a. Și anume, exact același buget de ore pentru Trunchiul Comun obligatoriu pentru toate liceele din România, care înseamnă cam 1800 de ore, lăsând la dispoziția  liceelor până la 2200 de ore, din clasa a IX-a până în a XII-a, pentru ca ele să-și facă un portofoliu de Curriculum la decizia elevilor din oferta școlii.  Asta înseamnă că în clasele a IX-a și a X-a,  raportul dintre Trunchi Comun și CDEOȘ este de aproximativ 60% la 40%, așa cum e normal, cum e firesc, iar în clasele a XI-a și a XII-a, raportul se inversează: până la 40% Trunchi Comun și până la 60% CDEOȘ. Asta face structural diferit programul de pilotare curriculară alternativă și sunt extrem de recunoscător și de bucuros că 43 de licee au avut curajul, pe de-o parte, să proiecteze astfel de planuri cadru. Primele 32 au proiectat 77 de planuri cadru, din care încă 11 licee și-au ales și-au intrat în această echipă superbă de licee care redefinesc și care rescriu istoria educației din România, aducând-o în secolul XXI, așa cum spuneam, prin principiul esențial curriculum oferit de școală.

Andreea Daraban: În contextul acestor noi planuri cadru alternative, credeți că putem ajunge la o școală în care succesul să fie definit mai degrabă prin competențe și dezvoltare personală decât prin medii și clasamente?

Marian Staș: Răspunsul cert este da,  din tot sufletul și cu toată asumarea și rațională și emoțională. Și am să vă dau un exemplu, necitat foarte des, dar din alt film, pe care minunații de la Colegiul Tehnic ”Unirea” din Pașcani l-au pus deja în fapt prin aceste planuri cadru. Eu am considerat întotdeauna că echipa de la Pașcani este nava amirală a pilotării curriculare. Mai sunt și altele, dar în esență oamenii aceia fac un lucru excepțional. De pildă, alocă în loc de 50 de minute pe unitatea de lucru, 75 de minute. Sesiunile de lucru sunt un pic mai extinse, ca să poată să lucreze așa cum se cuvine. Au un procent foarte consistent de ceea ce înseamnă învățare bazată pe proiecte. În clasa a XII-a ocupă anul respectiv cu două lucruri, și anume pregătirea pentru Bacalaureat și pentru Universitate, și ceea ce se cheamă proiect de tip ”capstone”, adică o chestie practică, un proces practic pornit din primul modul până în al cincilea, începând cu o idee de afaceri, începând cu un proiect tehnic pe care îl construiesc, pe care îl validează, pe care îl justifică teoretic și pe care îl aduc în faza de plan de afaceri. Eu cred că asta înseamnă o modalitate de evaluare infinit mai relevantă, mai apropiată de realitate și mai corectă decât cea doar cu note de 7, 8 sau 9 sau mai știu eu ce. Asta înseamnă, de fapt, o schimbare de paradigmă, pentru că asta înseamnă deschidere, încredere, curaj, viziune, aplicate în particular la felul în care decurge fiecare oră, la felul în care fiecare disciplină este acolo prezentă și la felul în care întregul an este structurat, așa cum spuneam, cu până la 60% opțiuni, astfel încât copiii să învețe să aleagă. Este o competență esențială pentru viață, să învățăm să evaluăm opțiuni alternative și să decidem ce este cel mai bine pentru noi într-un anumit moment.

Andreea Daraban: Cum ar trebui să arate, în opinia dumneavoastră, ”fișa de succes” a unui absolvent de gimnaziu sau de liceu?

Marian Staș: Aș vrea întâi, pentru conformitatea și pentru istorie, să vă mai dau două detalii,  ca să știți de unde a început întregul proces în 2021. Vă aduceți aminte că au fost cinci școli publice care au pornit pilotarea, patru gimnazii și un liceu. În România sunt cam vreo 4.800 de gimnazii în total. Deci, cu alte cuvinte, procentul școlilor gimnaziale care și-au asumat pilotarea curriculară, patru din 4.800, este de 0,08%. Iar un liceu din 1.400 înseamnă 0,07%. Așa a început istoria, cu 0,08% și cu 0,07%. Iar ca să ajungem la ceea ce înseamnă felul în care așa ceva va avea impact asupra copiilor, păi în primul și în primul rând le va cultiva valori. Le va cultiva asumare, curaj, viziune, seriozitate, integritate și ceva foarte important, toate lucrurile pe care le vor învăța în liceu, le vor folosi și le vor plăcea. Pentru că lucrurile respective sunt apropiate de nevoile lor, de interesele lor, coroborat cu încă un aspect important, și anume, conștientizarea faptului că în fiecare clipă avem de acceptat atât ceea ce înseamnă Trunchiul Comun, deci cu alte cuvinte, un anume tip de servitute, de a învăța ceea ce toată lumea învață, completat sau complementat cu fiecare dintre visurile noastre, dintre aspirațiile noastre și așa mai departe. E un proces care, în mod cert, va schimba și cultura școlilor și atitudinea părinților față de acele școli, dar mai ales va schimba destinele și viitorul copiilor noștri.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Marilena Bârsan, director Liceul ”Ion Neculce” Iași: ”Unul dintre câștigurile elevilor, odată cu introducerea noilor planuri cadru alternative, va fi claritatea asupra parcursului educațional la finalul liceului. Pentru profesori va presupune mai mult timp petrecut împreună în școală, lucrând ca o echipă și ajungând la un consens care recunoaște importanța egală a fiecărei discipline.”

Publicat de andreeadaraban, 26 ianuarie 2026, 09:16 / actualizat: 27 ianuarie 2026, 9:46

Programul de pilotare presupune autonomie curriculară sporită, deschidere către parteneriate externe și o regândire a parcursului educațional al elevilor, pe o perioadă de minimum 5 ani. După etapa de înscriere, unitățile de învățământ intră în etapa de evaluare calitativă. Echipele Ministerului verifică eligibilitatea și relevanța fiecărui plan, iar lista finală a instituțiilor care vor deveni, oficial, școli pilot va fi aprobată până pe 15 martie 2026.

Despre ce înseamnă concret acest proiect pentru elevi și profesori, dar și despre provocările unui astfel de demers într-un liceu public, a discutat colega noastră, Andreea Daraban, în emisiunea  Starea Educației cu Marilena Bârsan, directorul Liceului Teoretic ”Ion Neculce” din Iași.

Andreea Daraban: Ce v-a determinat să înscrieți liceul pe care îl conduceți în programul de pilotare a planurilor cadrul alternative?

Marilena Bârsan: Un motiv care ne-a determinat pe noi, ca echipă, să dorim înscrierea liceului la această provocare este faptul că ne dorim foarte mult ca elevii noștri să aibă deschidere și să manifeste această deschidere în momentul în care termină școala. După cum se știe, până în acest moment, ceea ce presupune parcursul școlar și procesul educativ este cumva, să spunem, subsidiar unei forme de rigiditate și noi vorbim atât în calitate de pedagogi cât și în calitate de părinți. Noi, echipa liceului, dorim ca elevii noștri să aibă parte de un parcurs educațional care să fie marcat de flexibilitate și mai ales de flexibilitate în gândire, ceea ce presupune dezvoltarea unei gândiri critice autentice și asumarea autentică a unor responsabilități.

Andreea Daraban: A fost o decizie ușor de luat la nivelul conducerii și al corpului profesional sau au existat rezerve, dezbateri interne?

Marilena Bârsan: Să știți că noi nu suntem la prima pilotare, suntem la a  treia pilotare, în acest moment, în sensul în care noi, în anul 2021, am obținut, un ordin de ministru pe școală pilot. În acel moment eram școală gimnazială, facem parte din primele șase școli pilot din România și am pilotat, la acel moment, și încă mai pilotăm, o altfel de evaluare pentru ciclul primar, dar și pentru ciclul gimnazial. Este doar, să spunem, una dintre modalitățile prin care am înțeles noi să schimbăm cumva ceea ce se numește proces educațional. Pentru că, de fapt, la nivelul primei pilotări, pilotăm mult mai multe lucruri la nivelul programului educațional, dar mă refer strict la evaluare, pentru că abordăm o evaluare nu doar din punct de vedere cognitiv, adică a ceea ce presupune un parcurs educațional din punct de vedere cognitiv și al competențelor pe care le-a atins elevul, ci se pilotează mai ales modul în care el se integrează, atât la nivel școlar, cât și la nivel mai larg și modul în care această adaptare școlară se reflectă în rezultatele pe care le obține copilul la școală.

Andreea Daraban: Ne puteți da un exemplu, ca să înțelegem mai bine despre ce este vorba?

Marilena Bârsan: Sigur. Copiii de la ciclul primar sunt evaluați prin rapoarte narative sau prin rapoarte descriptive și se evaluează atât competențele la nivel de obiecte, cât și modul în care copilul dobândește competențe privind gândirea critică, privind capacitatea de a putea decela între ceea ce înseamnă să înveți și ceea ce înseamnă să înveți mecanic și, evident, se evaluează foarte mult modul în care copilul lucrează în echipă, modul în care se integrează la nivelul echipei, atât în clasă, cât și la nivel de unitate școlară. De ce spun lucrurile acestea? Spun lucrurile acestea pentru că această evaluare care se produce, se produce și la nivelul unor săptămâni ale competențelor care și ele sunt prinse în acest plan de pilotare.  Și ce înseamnă școala competențelor? Înseamnă abordarea unui principiu științific, din perspectiva tuturor obiectelor de studiu într-o singură săptămână. Copilul poate fi evaluat pe baza proiectelor pe care le realizează, de cele mai multe ori în echipă, și sunt criterii de evaluare specifice pentru fiecare obiect, în așa fel încât profesorul de la clasă, împreună cu echipa pedagogică, să poată evalua copilul atât la nivel de ansamblu al cunoștințelor, cât și la nivel particular, al obiectului de studiu.

Andreea Daraban: Așadar, sunt deja cinci ani de când îl implementați. putem vorbi și despre niște rezultate concrete?

Marilena Bârsan: Da, dar înainte să vă spun despre rezultate, vreau să precizez faptul că elevii, de la ciclu primar, nu primesc calificative de-a lungul anului școlar. Ei primesc un singur calificativ final, care este rezultatul tuturor acestor evaluări care se fac sistematic la nivelul școlii. Rapoartele sunt discutate cu părinții și sunt discutate de echipele pedagogice care includ și profesori de sprijin, consilier școlar  și logoped. Se merge foarte mult pe niște măsuri, cumva țintite, legate de progresul copilului.

Andreea Daraban: Copilul nu primește niciun calificativ, primește unul final. Asta se întâmplă doar la clasele primare?

Marilena Bârsan: Da, doar la clasele primare nu se pun calificative decât cele finale. În schimb, avem același tip de evaluare și la gimnaziu, doar că evaluările de la gimnaziu sunt dublate de note.

Andreea Daraban: Pentru fiecare disciplină, pentru a putea încheia în mediile?

Marilena Bârsan: Da. Adică aici nu am optat să renunțăm la note, deși poate ar fi o idee, pentru că, de cele mai multe ori, nota poate ajuta sau poate împiedica, pentru că, din punctul meu de vedere, este foarte important cum este învățat elevul să se raporteze la notă. Și dacă elevul înțelege că nota este doar un moment din parcursul său școlar și că nu înseamnă un eșec, dacă este o notă considerată slabă, ci poate fi un impuls ca el să se autodepășească, atunci cred că am rezolvat foarte multe.

Andreea Daraban: Revenind la întrebarea anterioară. Care sunt rezultatele pe care le-ați observat după cinci ani de pilotare a acestui program, care prevede o altfel de evaluare?

Marilena Bârsan: Când am demarat această pilotare, am plecat din perspectiva unei școli care avea, să spunem, probleme, din punctul de vedere al abandonului școlar. Și pentru că am schimbat cumva abordarea și evident că au fost și alți factori care, să spunem, ne-au susținut în acest demers, am reușit să aducem copiii la școală într-o proporție mult mai mare, deși cumva această problemă a absenteismului școlar nu era atât de marcantă, deci nu era un procent extraordinar, dar exista un procent pe care noi ne-am dorit să-l ameliorăm. Și în afară de aceste lucruri, copiii care au ajuns la gimnaziu au devenit mult mai responsabili, pentru că au înțeles foarte bine ceea ce înseamnă munca în echipă și deja nu mai vorbim despre competiție, ci de colaborare. Și au înțeles că doar împreună pot face niște lucruri. Și în momentul în care apare ceea ce se numește ”peer education”, adică acea colaborare între egali, între copii de aceeași vârstă, altfel se produce și fenomenul de învățare. Evident că este nevoie și de cineva care să mentoreze lucrul acesta la nivelul adulților.

Andreea Daraban: În urma acestor evaluări pe care le-ați făcut s-au îmbunătățit rezultatele la examenele naționale?

Marilena Bârsan: Da, inclusiv rezultatele la examenele naționale s-au îmbunătățit. Am reușit să obținem procente mai mari, raportate la ceea ce obțineam înainte de a pilota aceste lucruri. Și a doua pilotare a debutat în 2024, în decembrie. Este, de fapt, un grant pe care l-am câștigat. Suntem liderul unui consorțiu la nivelul Regiunii Nord- Est, în care suntem cinci școli. Sunt patru din Iași și județul Iași, una din județul Neamț, și pilotăm o altfel de guvernanță managerială și leadership, precum  și modul în care se reflectă aceste lucruri atât la nivelul echipei pedagogice, cât și la nivelul colectivelor de elevi.

Andreea Daraban: Revenind la a treia pilotare pe care a îmbrățișat-o școala dumneavoastră, cea referitoare la planurile cadru alternative, vă întrebam dacă ați consultat și elevii, ați consultat și părinții, atunci când ați luat decizia de a înscrie școala în acest program pilot?

Marilena Bârsan: Au fost întrebați toți reprezentanții școlii și ai comunității școlare, atât părinții, cât și elevii. Această decizie a fost trecută și prin Consiliul de Administrație și prin Consiliul Profesoral. Noi am discutat despre faptul că intenționăm să aplicăm și pentru această pilotare și pentru că părinții și elevii sunt obișnuiți deja cu pilotările din școală, nu am avut niciun fel de împotrivire din acest punct de vedere.

Andreea Daraban: Practic, ce înseamnă pentru elevii și profesorii Liceului Teoretic ”Ion Neculce” pilotarea acestor planuri cadru alternative? Ce se schimbă? Ce vă propuneți de fapt prin adoptarea acestor planuri cadru alternative?

Marilena Bârsan: Noi am mers strict pe filiera umană, profilul socio-uman, pentru că acesta este profilul pe care îl avem în acest moment în liceu. Avem o singură clasă de a IX-a, și la anul va fi tot o singură clasă care va intra în pilotare. Ne-am propus o altfel de abordare a planurilor cadru, a modului în care vom configura, să zicem, arhitectura curriculară și ne-am gândit atât la ceea ce presupune trunchiul comun al disciplinelor, cât și ceea ce presupune acel vestit CDEOȘ,  adică acel curriculum la decizia elevului. Și dat fiind faptul că avem, cum, o experiență legată de săptămâna competențelor, noi am mers foarte mult pe ceea ce se numește transdisciplinaritate. Ne-a interesat foarte mult acest aspect, pentru că de-a lungul acestor cinci ani am înțeles că este, cumva, limitativ să abordezi realitatea dintr-un singur punct de vedere sau să ții doar la un singur punct de vedere. Este foarte important pentru noi ca elevul să înțeleagă că, de fapt, realitatea este pluridimensională și că poate fi abordată din perspectiva tuturor disciplinelor pe care le studiază la clasă. Noi nu facem decât să readucem atenția pe acest fapt.

Andreea Daraban: Cum vor fi structurate orele? Practic, la ce discipline v-ați gândit, astfel încât să vină în sprijinul elevilor?

Marilena Bârsan: Ne-am gândit să abordăm din perspectivă modulară acest lucru și, cel mai probabil, vom avea module în care vom face disciplinele de trunchi comun și module în care vor fi abordate, să spunem, anumite opționale transcurricular și cred că vom aplica această alternanță tocmai pentru ca elevii să poată decela între ceea ce presupune abordarea din anumite puncte de vedere și ceea ce presupune abordarea pluridisciplinară.

Andreea Daraban: Adică elevii își vor putea organiza singuri orarul? Va fi astfel construit încât să vină în ajutorul lor pentru aprofundarea unor cunoștințe?

Marilena Bârsan: Da, și vreau să vă spun un alt amănunt pe care vrem să-l abordăm în această pilotare. Faptul că CDEOȘ-urile vor fi organizate și în sistem ”blending learning”, în sensul în care vom lucra cu o platformă educațională, în care copiii vor primi sarcini, vor fi contorizați cât stau pe sarcină, cât stau pe platformă, modul în care ei rezolvă sarcinile. Și CDEOȘ-urile intenționăm să le evaluăm din perspectiva portofoliilor și a jurnalelor,  deci nu vor avea note clasice, ci vor fi prin calificative notați acești copii.

Andreea Daraban: Vă referiți la disciplinele opționale, cele din  Curriculum la decizia elevului din oferta școlii.

Marilena Bârsan: Da, iar disciplinele din trunchiul comun  vor fi făcute în manieră clasică. Ceea ce vreau să mai adaug și credem noi că se poate înscrie în inovație,  este faptul că vom introduce internship-uri la nivelul acestui profil. Se știe că, de regulă, practica este folosită în cu totul și cu totul alte specializări și ne-am gândit că, totuși ,și elevii de la socio-uman au nevoie de o formă de internship și am gândit-o pentru clasele a IX-a și a X-a, la nivel intern, la nivelul școlii. Această practică va consta atât în ceea ce se numește ”peer education”, adică mentorarea între egali, cât și ceea ce presupune sarcini administrative și nu numai, legate de ceea ce se întâmplă la nivelul școlii, în compartimentele specifice. Iar din clasele a XI-a li a XII-a,  vom avea acordul de parteneriat cu instituții care să ofere locuri de practică acestor copii, evident, pe profilul pe care ei îl au.

Andreea Daraban: Ne puteți da exemple de discipline pe care vreți să le propuneți pentru acest Curriculum la decizia elevului din oferta școlii?

Marilena Bârsan: Vă pot spune câteva la care ne-am gândit: ”Gândire, critică și democrație”, în care este indicat să fie combinată istoria cu educația socială. Și, evident, aici pot fi studiate istoria ideologiilor la nivel global, forme de guvernare, mișcări civice. Un alt opțional la care ne-am gândit și care poate fi pe acest specific este ”Etica aplicată și decizie morală”. Și aici ar putea intra, inclusiv elevii care renunță la ora de religie. Și am avut în vedere, în mod deosebit, acest aspect, adică cei care optează să nu facă această oră sunt, obligatoriu, incluși în opționale care s-aibă specific. Un alt opțional ar putea fi ”Comunicare interculturală”, în care s-ar întâlni obiectele română, istorie, educație pentru drepturile omului. Și așa mai departe. Un alt aspect legat de ceea ce ne-am propus să pilotăm este și includerea elementelor de ”well-being” la nivelul acestor CDEOȘ-uri, în sensul în care nu vom avea neapărat opționale cu specific pe sănătate mintală și dezvoltare personală, ci vor fi incluse elemente în cadrul fiecărui CDEOȘ. Și nu în ultimul rând, ne-am gândit pentru absolvenții clasei a XII-a la un proiect interdisciplinar, care să vizeze disciplinele specifice a acestui profil și care să fie cumva echivalentul unui atestat.

Andreea Daraban: Cum va influența acest model, parcursul educațional al elevilor, în special în raport cu pregătirea pentru Bacalaureat? Îi va ajuta acest model pentru a se pregăti mai bine pentru examenul final de liceu?

Marilena Bârsan: Da, sigur îi va ajuta pentru Bacalaureat, pentru că, în primul rând, acest model la care ne-am gândit, credem că le va dezvolta, în mod special, gândirea critică și vor ajunge să dețină competențe superioare în ceea ce înseamnă învață să înveți. Și cred că un alt câștig al acestor elevi va fi faptul că, în momentul în care vor termina acest liceu, vor ști exact spre ce să se îndrepte din punct de vedere al parcursului lor educațional. Cred că și forma aceasta de practică la care ne-am gândit îi va ajuta foarte mult să hotărască asupra parcursului lor viitor.

Andreea Daraban: Există riscul ca o libertate mai mare de alegere să creeze confuzii în rândul elevilor sau inegalități în traseele educaționale?

Marilena Bârsan: E o întrebare bună.  Nu neapărat, dacă au ghizii potriviți. Pentru că, până la urmă, dreptul de alegere nu îl poți sustrage nimănui. Este foarte important ca cel care alege să fie învățat, să aibă maturitatea necesară, să-și asume alegerea.

Andreea Daraban: Dar ce presupune acest proiect pentru profesori? Din punct de vedere al formării, al volumului de muncă, al responsabilității?

Marilena Bârsan: Colegii mei sunt obișnuiți cu pilotări. Nu neapărat la acest nivel, dar suntem obișnuiți să pilotăm. Și viitoarea pilotare presupune să stăm mai mult timp în școală, în primul rând, pentru că, personal, cred cu tărie că o școală se construiește pe umerii unor oameni și oamenii respectivi sunt, de fapt, o echipă. Și cred că această pilotare o să presupună, în primul rând, să ne întâlnim și să depășim, să spunem, rigiditățile mentale pe care le avem fiecare dintre noi și să ajungem undeva la mijloc și să ne punem de acord și să înțelegem că fiecare obiect este la fel de important, pentru că fiecare dintre noi și fiecare dintre obiectele pe care le predăm, practic, reprezintă o perspectivă asupra realității. Ceea ce, din punctul meu de vedere, cred că este benefic. Poate fi inconfortabil, dar nu înseamnă că este rău.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Marian Staș, consultant în educație: ”Ar fi sănătos să se facă pilotări de programe școlare alternative. E păcat să începem să proiectăm planuri cadru alternative deștepte și, pe urmă, să le blocăm, să ne înțepenim în restul pașilor, cum ar fi, de pildă, programe școlare care nu sunt suficient de flexibile și de deschise.”

Publicat de andreeadaraban, 5 decembrie 2025, 11:45 / actualizat: 9 decembrie 2025, 8:17

În acest context, am  discutat cu Marian Staș, consultant în educație și membru al Comisiei Ministerului Educației pentru pilotarea curriculară strategică, despre viziunea din spatele noilor programe, riscurile, avantajele și provocările aduse de planurile-cadru alternative.

Deși programele au la bază un model de competențe considerat foarte bine construit, Marian Staș atrage atenția asupra riscului de conservatorism și rezistență la schimbare: „Există un tip de reticență axată mai mult pe norme și salarii, și mai puțin pe curajul de a oferi copiilor o școală de secol XXI.” Acesta avertizează că, fără asumare reală, programele riscă să repete greșelile vechiului sistem, unde formulările moderne au rămas adesea doar la nivel declarativ.

Feedbackul din spațiul public indică, spune Marian Staș, că unele programe, precum cea de fizică, sunt promițătoare, dar prea încărcate.

Soluția propusă: pilotarea de programe alternative, după modelul pilotării planurilor-cadru.„Există profesioniști respectabili care văd lucrurile altfel. E păcat să blocăm planuri-cadru inteligente cu programe insuficient de flexibile,” afirmă Marian Staș.

Până la 15 ianuarie, liceele se pot înscrie pentru a pilota planurile-cadru alternative. Peste 100 de școli au semnalat deja interesul.

Ce aduce nou acest model? Trunchiul Comun (TC) este identic pentru toate liceele – 1.800 de ore pe parcursul celor patru ani. Noutatea: Curriculum la Decizia Elevilor din Oferta Școlii (CDEOȘ). Liceele pot proiecta până la 2.200 de ore de curriculum flexibil, construit pe nevoile elevilor.

Redăm mai jos interviul:

Andreea Daraban:  Atât de multă așteptate, aceste noi programe au stârnit discuții aprinse în spațiul public odată cu publicarea lor. Cele mai multe referiri au fost legate de Limba și literatura română. Au fost însă exprimate opinii și în legătură cu alte discipline. Domnule Marian Staș, programele sunt niște instrumente folosite de profesori. Ce calități ar trebui să aibă acestea din punct de vedere structural, care sunt practic obiectivele pe care le urmărim?

Marian Staș:  Sunt cel puțin trei obiective de fond, de principiu. În primul rând, să ofere profesorilor reperele de conținut relevante pentru disciplinele pe care le predau. În al doilea rând, să ofere un numitor comun și o platformă la care toți profesorii, care predau anumite discipline, să se poată raporta în cunoștință de cauză și cu încrederea că ceea ce văd acolo este profesionist, are relevanță și are consistență atât din punctul de vedere al conținutului cât și din punctul de vedere al procesului pedagogic. Și în sfârșit, al treilea aspect pe care eu l-aș numi aici egal de important, dar poate chiar mai relevant strategic, în condițiile pe care le-ați menționat, de 20 de ani n-au mai fost programe școlare noi în liceu, e realmente ceea ce eu aș dori, o deschidere spre viitor. Cu alte cuvinte, un echilibru sănătos între ceea ce înseamnă reperele clasice, necesare ale oricărei discipline, dar în același timp faptul că recunoașterea și materializarea în programă, faptul că suntem în secolul 21, copiii care vor studia pe aceste programe școlare au nevoie de lucruri bune pentru ei și pentru competențele lor pentru următorii 10 ani, deci vorbim de 2030, vorbim de 2035  și așa mai departe. Astea ar fi cele trei componente pe care eu le-aș urmări în evaluarea setului acestei programe școlare.

Andreea Daraban: Cum sunt formulate competențele? Sunt atinse competențele cheie? Se pune accent pe competențele transversale? Ați avut ocazia să le consultați?

Marian Staș: Am văzut câteva programe și aici aș face mai degrabă o analiză de risc, cu mențiunea că eu sunt optimistul incurabil,  eu mai degrabă văd sticla pe jumătate plină. Și acum, revenind la analiza de risc, deja avem o exemplificare, în sens mai degrabă negativ,  la planurile cadru. Și anume, riscul este ca modelul de competențe, care este unul foarte bine construit, deștept făcut în urmă cu vreo doi ani, cam așa l-au pus cei din minister în discuția publică, să fie mai degrabă o formă fără fond. Adică, cu alte cuvinte, ne facem că facem. Nu e cazul foarte, foarte extins, dar există un anume tip de rezistență la schimbare, pe care l-am văzut manifestat atât în proiectarea planurilor cadru, cât și în proiectarea programelor școlare. Numitorul lor comun este un anume tip de conservatorism, un anume tip de reticență centrată mai degrabă, dacă vreți, între ghilimele, pe normele și  salariile profesorilor și mai puțin pe curajul de a oferi copiilor școală de secol XXI. E normal, e firesc să se întâmple până la un punct lucrul acesta, pentru că, repet, suntem într-un proces blocat în paradigma lui de 15-20 de ani, atât la nivelul planurilor cadru, cât și la nivelul programelor școlare. Și, evident, atunci când doresc să vin cu un lucru nou, dintr-odată apar temeri, prejudecăți, incompetențe, imposturi, calcule, tot felul de alte componente care, mai degrabă, tind să țină procesul cât de mult blocat într-o paradigmă depășită.

Andreea Daraban: Sunt mai aerisite aceste programe, așa cum ar fi vrut domnul Daniel David, de exemplu? Pentru că s-a exprimat în repetate rânduri pe acest subiect.

Marian Staș: Cel puțin, unde m-am uitat eu și din comentariile pe care le-am auzit în spațiul public, de la oameni care știu și pedagogie și știu și meseria lor,  de exemplu, la fizică, am primit un feedback, cum că zona aceasta, într-o bună măsură, are ce-i trebuie, dar e încă foarte, foarte bogată, prea încărcată. Aici suntem acum. De aceea, și încă o dată, nu doresc să fac un proces de intenție chestiunii ca atare. E firesc,  e normal să fie așa, până la un punct. Pentru că e un proces care n-a mai avut precedent de 20 de ani. Și atunci, când fac un lucru pe care nu l-am mai făcut de 20 de ani, pun în el, și pun în el, și pun în el, până la Dumnezeu și înapoi. De aceea, spun eu, că ar fi sănătos, în acest cadru al programelor școlare, un proces similar pilotării din planurile cadru, care să deschidă pilotări de programe școlare alternative. De pildă, la  Limba și literatura română.  Sunt în acest domeniu o multitudine de oameni, cât se poate de respectabili și cât se poate de deschiși  și cum să zic așa, cu prețuire față de cei care au scris până acum programele școlare, dar care văd lucrurile altfel și merită, fără doar și poate, să creeze astfel de alternative de pilotare, tot sistemică. Pentru că, repet, cele două merg mână-n mână. E păcat de Dumnezeu să începem să proiectăm planuri cadru deștepte și, pe urmă, să le blocăm, să ne cramponăm, să ne înțepenim în restul pașilor, cum ar fi, de pildă, programe școlare care nu sunt suficient de flexibile și de deschise. Pasul tehnic următor, după programele școlare, după ce Ministrul Educației zice aprob, este construirea sau redactarea manualelor care să reflecte acele programe școlare. Prin urmare, sunt două instrumente esențiale aici, în contul profesorilor. Pe de-o parte, pregătirea lor pedagogică și de specialitate față cu aceste programe școlare și, în al doilea rând, felul în care manualele școlare vor fi scrise,  astfel încât, realmente, să le fie unelte de ajutor profesorilor și să nu fie  încă o piedică pe calea unei bune predări în clasă. L-am creditat pe ministrul Daniel David și îl creditez pe ministrul Daniel David cu curajul și viziunea, în sfârșit, să creeze istorie în învățământul preuniversitar, semnând un ordin care pune alternativele de planul cadru pe aceeași putere, pe aceeași forță echivalentă cu planurile cadru convenționale, pentru că ambele au forța asemnăturii de ministru. Un alt aspect esențial aici,  este o teză otrăvită, în opinia mea, păcătoasă, pe care, acum, o demontăm împreună. Teza este în felul următor: ”Lasă,  domnule! Fie planurile cadru cât de proaste, fie programele școlare cât de vai mama lor, dacă profesorii sunt buni, o să fie bine și nu o să fie rău.” Este cât se poate de eronată teza asta. Pentru că toți profesorii care vor fi foarte, foarte buni și foarte profesioniști, ei ca profesori, vor începe să șmecherească și planurile cadru și programele școlare ca să facă ei cum știu  că e bine acolo. Păi, nu mai bine le facem pe toate cum trebuie? Și planurile cadru și programe școlare și manuale, astfel încât oamenii aia să își împlinească menirea, să fie profesioniști pe bune, așa cum se cuvine, și nu se înceapă să inventeze tot felul de scurtături, ca să iasă din clinciuri de proiectare proastă de planuri cadru și de programe școlare. Asta este de fapt teza, care evident că presupune, în această cheie, deopotrivă manuale bine scrise în primul și întoarse cu fața către copii și în al doilea rând, profesori bine pregătiți, antrenați, așa cum a menționat ministrul educației, pe ceea ce înseamnă aceste noi conținuturi care vor intra în operă începând cu anul școlar 2026-2027.

Andreea Daraban: Spuneam că liceele se pot înscrie, până pe 15 ianuarie, în programul național pentru pilotarea sistemică de planuri cadru în învățământul liceal de stat, particular și confesional. Am înțeles că sunt deja peste 100 de licee din țară care ar dori să opteze pentru aceste planuri cadru alternative. Ce trebuie să știe cei care ne ascultă? Practic, ce e diferit la aceste planuri cadru de cele oficiale?

Marian Staș:  Minunată întrebarea asta. Totul este diferit, cu excepția ancorei comune pentru întregul sistem public al educației, care poartă numele de Trunchi Comun (TC). Tehnic, practic, liceele care doresc să-și proiecteze propriile planuri cadru au la îndemână un cadru extrem de deschis, care definește bugetul de ore de trunchi comun, identic celorlalte planuri cadru convenționale, în număr de 1800 de ore între clasele a IX-a și a XII-a și acestea este sfânt pentru toată lumea. Cu alte cuvinte, fie că pilotez, fie că nu pilotez, toate liceele din România au de executat ceea ce scrie în acel trunchi comun de 1800 de ore pentru toată lumea. Acum, conceptul esențial, care deschide jocul, poartă numele de Curriculum la Decizia Elevilor din Oferta Școlii (CDEOȘ), iar în aceste planuri cadru alternative, bugetul de ore alocat acestei componente este de până la 2200 de ore. Este excepțional și este istoric. Câte licee și-au mai proiectat planurile cadru având la dispoziție 2200 de ore, până acum? Răspuns corect, niciunul. Prin urmare, este un exercițiu excepțional, care deschide creativitatea, inspirația, curajul, dorința reală. Este o formă cu fond prin definiție. N-are cum să fie șmecherit procesul acesta, pentru că odată proiectate planurile cadru, din clasa a IX-a pînă în clasa a XII-a, ele vor intra în funcțiune și vor schimba pe veci cultura organizațională a școlilor respective. În plus, mă bucur să menționez că, prin ordin, există o comisie foarte bună de profesioniști, oameni care sunt deschiși schimbării, în același timp foarte, foarte competenți și care, cu siguranță, vor modela procesul de monitorizare, astfel încât planurile cadru, pe care liceele le vor pune în fapt, începând cu anul școlar următor, să fie cât mai bune și cât mai deschise. Prin urmare, ca să sintetizez răspunsul la întrebarea dumneavoastră, elementele esențiale sunt așa: schimbarea paradigmei de la curriculum centralizat la curriculum proiectat de școală, extragerea din acest model a procentului de curriculum de specialitate despre care nu mai facem vorbire și focalizarea doar pe cele de două componente, Trunchi comun și Decizia Elevilor din Oferta Școlii. Astfel, în clasele a IX-a și a X-a, aproximativ 60% din bugetul de ore este pentru TC și aproximativ 40% pentru CDEOȘ, iar în clasele a XI-a și aXII-a, procentul se inversează. Până la 40%  TC și până la 60% CDEOȘ, așa cum e firesc, așa cum e normal, pentru că pe măsură ce copiii se apropie de finalizarea studiilor liceale, fiecare dintre ei dorește să meargă pe un traseu profesional cât mai individualizat. Elevii vor trebui să aleagă din oferta școlii, iar școala trebuie să vină cu o ofertă bogată, astfel încât să-i susțină pe elevi.

Andreea Daraban: Sunt capabile școlile să creeze programele și discipline, astfel încât să vadă interesul elevului mai mult decât interesul profesorului?

Marian Staș: În mod cert, liceele care nu știu, nu vor și nu pot să facă așa ceva, nu vor da deloc semnal că doresc să fie liceu pilot. Toate cele peste 90 de licee, care au dat semnal, până acum, știu, vor și pot să facă ceea ce dumneavoastră ați menționat. Pentru că există două mari ancore de sprijin în tot acest proces, pe care le-am testat și le-am trăit și eu cu liceele cu care am lucrat până acum. Prima o reprezintă faptul că există licee cu profesori isteți, profesioniști, curajoși, și care știu, vor și pot să proiecteze planuri cadru. Și al doilea aspect important este că, deopotrivă, liceele au la îndemână inteligența artificială ce le vine în sprijin.

Andreea Daraban: Care sunt avantajele pentru elevi? Pentru elevii care învață într-un astfel de liceu și care alege să piloteze planurile cadru? Care vor fi beneficiile?

Marian Staș:  Am să vă dau răspunsul meu, subiectiv, așa, știind foarte bine procesul, pentru că eu am creat conceptul de Curriculum la Decizia Elevilor din  Oferta Școlii, cu 15 ani în urmă. E al meu conceptul, așa că știu exact despre ce-i vorba în el. Cea mai importantă competență pe care copiii ăștia o vor exersa, este aceea de a decide, de a opta, de a evalua alternative. Din clasa a IX-a pînă în clasa a XII-a vor avea o paletă de opțiuni din ce în ce mai consistentă, în care copiii ăștia să învețe să gândească cu mintea lor, să gândească critic, să evalueze alternative, să decidă ce vor fiecare dintre ei, să-și asume consecințele și să trăiască foarte, foarte bine și în cazul în care au fost fericiți că au ales ceva la care s-ai așteptat să fie bine, dar și în cazul în care alegerea nu e așa cum s-ar fi așteptat. Un al doilea lucru real, într-adevăr, consistent, este centrarea în proporție de peste 80%. mai mult decât până acum,  a învățării pe elevi. Și în sfârșit, al treilea lucru, pe care iarăși îl dau în scris, fără niciun fel de problemă, în mod cert, elevii care vor parcurge aceste modele alternative vor obține, statistic, rezultate mai bune la bacalaureat decât celelalte licee. Pentru că așa e făcută școala, așa e croit planul cadru, să fie cât mai aproape de felul lor de a învăța.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Radu Szekely, consilier onorific al Ministrului Educației: ”Sistemul de învățământ din România nu este pregătit să piloteze planurile cadru alternative pentru liceu. Nu este pregătit pentru că este un sistem foarte centralizat. De zeci de ani a funcționat fără a da profesorilor sau unităților de învățământ un grad minim de autonomie în decizie, la orice nivel.”  

Publicat de andreeadaraban, 17 noiembrie 2025, 13:55 / actualizat: 18 noiembrie 2025, 10:58

Andreea Daraban: Ce presupune pilotarea planurilor cadru pentru liceu? De anul viitor vor intra în vigoare, în mod obligatoriu, noile planuri cadru despre care au avut loc dezbateri intense. Ceea ce propune spre pilotare ministerul este însă diferit.

Radu Szekely: Da, într-adevăr, momentul a fost poate cel mai bine ales. A fost momentul oportun, pentru că din anul școlar următor intră în vigoare noile planuri cadru, care au fost dezbătute foarte mult timp și vizavi de care mulți au exprimat nemulțumiri, respectiv că sunt, în continuare, foarte rigide și nu permit suficientă libertate de a dezvolta în funcție de resursele umane, de resursele locale și de interesele și nevoile comunității locale programa și curriculumul școlar. Și atunci am profitat, dacă vreți, de acest moment și în paralel cu planurile cadru standard, ministerul dă posibilitatea liceelor curajoase, care vor să-și stabilească propriile planuri cadru, să facă acest lucru într-un mod legal, adică să vină cu o propunere care este a lor. Ministerul a stabilit prin Ordinul de ministru 4444 un plan cadru foarte general, care poate fi pilotat. În ideea în care se dă un număr minim de ore care fac parte din trunchiul comun, care trebuie să fie acoperite și asigurate de liceul respectiv, asta reprezintă aproximativ 40% din bugetul total de ore pe care îl au la dispoziție elevii pe durata parcursului liceal. Restul de 60% sunt la dispoziție a liceului. Profesorii, directorul, împreună cu elevii, împreună cu agenții economici, împreună cu ONG-uri pot să stabilească ce programe educaționale doresc în aceste 60% din ore, pe principiul subsidiarității. Adică, noi trebuie să dezvoltăm anumite competențe, care sunt prevăzute în lege, dar cum o facem rămâne de acum înainte la latitudinea acestor licee și trebuie să vină cu niște propuneri  foarte concrete. De exemplu, pe lângă orele obligatorii din trunchiul comun, să spunem la matematică, biologie, chimie, fizică, pe restul de 60% din orele care sunt pe bugetul total se pot face programe transdisciplinare, se pot face proiecte, se poate face învățare la locul de muncă, de exemplu, dacă vorbim de liceele tehnologice sau în alte spații decât în școală. Pot să vină cu orice tipuri de activități de învățare, coordonate, care să dezvolte acele competențe, fără să mai fie limitați de programa sau de planul cadru standard, care spune că trebuie să aibă, de exemplu, două ore de matematică pe săptămână.

Andreea Daraban: Va putea fi totuși acoperită programa, având în vedere că există un buget de ore pentru trunchiul comun mai redus? La final, toți elevii de liceu vor da același bacalaureat.

Radu Szekely: Corect. Bacalaureatul se dă în mare parte pe trunchiul comun. Programa de bacalaureat se va defini în funcție de trunchiul comun. În ordinul de ministru de pilotare este prevăzută obligativitatea de a asigura competențele necesare pentru examenul de bacalaureat. Cei care propun proiecte de pilotare trebuie să se asigure că aceste competențe sunt dezvoltate. Însă, eu sunt convins că niciun liceu nu va veni cu propuneri de plan cadru în care să nu acopere ceea ce este necesar pentru bacalaureat. Noi ne așteptăm, dimpotrivă, să se acopere asta și mult mai mult, pentru că se poate face într-un mod mai flexibil și mai interesant. Să nu uităm că, în felul acesta, dacă un elev decide că dorește să dea bacalaureatul la chimie, să spunem, sau la o limbă străină, poate pe parcursul anilor să aleagă mult mai multe ore din acea arie curriculară, astfel încât să-și dezvolte competențele necesare și pentru bacalaureat, dar și pentru că îl interesează subiectul respectiv sau disciplina respectivă.

Andreea Daraban: Asta dacă va găsi un opțional în oferta școlii.

 Radu Szekely: Nu mai vorbim de opționale aici, pentru că curriculumul la decizie a elevului din oferta școlii trebuie să acopere toate aceste discipline.Adică școala trebuie să ofere pe toate ariile curriculare. Nu poate decide că nu acoperă aria curriculară științe, de exemplu. Doar că bugetul de ore îi permite să organizeze în ce discipline dorește sau în ce tipuri de cursuri dorește această disciplină, dacă vreți, acest subiect, această arie curriculară, fără să mai fie limitat. Aici intervine inovarea, momentul, dacă vreți, de schimbare de paradigmă. Li se spune profesorilor ce anume trebuie să acopere, dar cum o fac este decizia lor. Important este să atingă acele obiective de învățare care sunt prevăzute la nivel de liceu. Nu este o libertate absolută, în sensul în care o anumită școală poate să acopere anumite competențe și o alta decide să nu o facă. Această a doua decizie nu există. Pot decide doar cum fac acest lucru, dacă predau, de exemplu, chimia și fizică separat sau fac un subiect transdisciplinar, care se numește științe sau predau astronomie, de exemplu, și în cadrul unui an de astronomie să acopere și geografie și fizică și chimie și așa mai departe. Aici este inovarea. Deci, să nu ne temem că elevii nu vor avea acces la programe care le dezvoltă competențele necesare. Vor avea acces la programe diferențiate care tind spre aceleași competențe.

Andreea Daraban:  În ce mod această pilotare va influența direct viața elevilor? Reflectă ceea ce a spus domnul ministru, Daniel David, că avem nevoie ”să intrăm în logica școlii pentru copii”?

Radu Szekely:  Da. A fost punctul de plecare. Inițial, legea și planurile cadru standard prevedeau un număr mult mai mare de ore la decizia elevului din oferta școlii, lucru care nu a fost posibil în urma recalibrării planului cadru standard. După consultările publice, s-a revenit la o formă destul de rigidă, care era centrată pe ofertă, mai degrabă decât pe cerere. Și atunci discuțiile în jurul planului cadru alternativ au fost să mergem înspre elevi. Ce-i interesează pe elevi? Sunt totuși destul de maturi la liceu, deja știu ce-i interesează, ce vor să studieze, știu cum pot să studieze, ce le place să studieze sau cum le place să studieze. Și atunci va fi o oarecare negociere peste tot între ceea ce oferă școala și ceea ce își doresc elevii. O temere foarte mare a fost că dacă elevii nu sunt interesați de un anumit curs, pe care îl oferă școala. Aici, din nou, intervine schimbarea de paradigmă. Dacă nu sunt interesați de acest curs, trebuie să vedem de ce nu sunt interesați și cum îl schimbăm astfel încât să-i facem interesați sau să răspundem la interesul lor, cu ceea ce trebuie noi să oferim. Deci este o școală pentru copii, în sensul în care dacă ne gândim că din cele minimum 4.000 de ore pe care un elev trebuie să le parcurgă în cei 4 ani de liceu, 2.200 sunt la decizia elevului din oferta școală. Adică ei aleg din aceste 2.200 de ore. Oferta școlii, evident, nu va exploda din primul an. Aici să nu ne facem iluzii că deja din toamna anului viitor vom avea extrem de multe cursuri în plus în școli, din care elevii pot să alege. Va dura puțin pentru că și pe profesori va fi o presiune destul de mare să dezvolte oferta curriculară. Nu avem experiența ofertei curriculare la nivel local, încă, în România. Cursurile opționale erau de foarte multe ori, sau sunt, în contiuare, foarte limitate, la aceeași arie curriculară sau suplimentar la ceea ce facem la clasă. Va fi nevoie de o inovare profundă în ceea ce oferă școlile. Și poate că un lucru care trebuie menționat acum, apropo de inovare, este că orarul nu mai trebuie făcut pe clasă. Orarul se face pe cursuri, iar la un anumit curs se pot înscrie elevi din clase diferite, care doresc să studieze acel subiect.

Andreea Daraban: Vor fi afectate normele profesorilor? Când se vor aplica astfel de planuri inovative, vor fi unii profesori care ar putea rămâne pe dinafară?

Radu Szekely:  Nu, nu este vorba despre asta. Dinmpotrivă, va fi greu, cred, pentru directori, în primii ani, să asigure tot necesarul de resurse umane pentru a diversifica atât de mult oferta, încât elevii chiar să aibă de unde alege. Să nu uităm că,  momentan, normarea s-a făcut pe minimul necesar în majoritatea liceelor, minimul necesar pentru a acoperi programa. Adică ceea ce are școala de oferit, nu ceea ce primim din programă, nu ceea ce își dorește elevul. Acum, pentru a permite, într-adevăr, o alegere din partea elevilor, să poată opta, trebuie să aibă, în loc de două ore de chimie pe săptămână, cât era în program, trebuie să aibă, probabil, undeva șase sau măcar patru, ca să pot să spun că alege nu programul acesta de chimie, ci pe celălalt. Deci va crește necesarul de ore în licee. Din nou, având în vedere că este treptat, se intră cu un an, deci cu clasa a IX-a, anul viitor, și pe urmă crește. Va trebui să identificăm, la nivelul fiecărui liceu, în parte, ce resurse umane suplimentare sunt necesare în sens de, fie norme, fie resurse umane în afara normelor, pe care le au în momentul de față, adică să angajeze oameni, să aducă oameni noi, colaboratori din alte domenii. Dar asta, evident, este și o problemă bugetară, la care nu aș putea să răspund cât de urgent se va rezolva, însă nu este vorba de asta. S-ar putea să existe profesori care sunt, nu știu, mai populari, mai căutați, mai doriți de către elevi în unele licee și alții mai puțin populari. Nu cred că se va ajunge vreodată la situația în care să nu există cerere pentru cursurile unui profesor. Și acolo unde nu există, este datoria directorului și a conducerii școlii să sprijine acel profesor în a-și actualiza modul de lucru, în a-și îmbunătății competențele și oferta de cursuri, astfel încât să atragă elevii înspre programele pe care le oferă. Cumva și temerea aceasta, pe care am mai auzit-o, că nu vor fi ore suficiente, reprezintă o întelgere greșită a realității, pentru că numărul de ore pe care le oferă liceul trebuie să crească, astfel încât elevii chiar să aibă de unde alege, altfel n-am rezolvat nimic.

Andreea Daraban: Liceele care se înscriu în acest proiect vor pilota timp de 5 ani și abia atunci vom putea vedea rezultatele. Care sunt indicatorii prin care se va măsura succesul acestei pilotări?

Radu Szekely:  Nu ne dorim ca după 5 ani acest program să înceteze, dimpotrivă, peste 5 ani ar trebui cumva calibrat, deși nu cred că vom aștepta 5 ani. Pe măsură ce descoperim cum funcționează, vor exista calibrări anuale ale programului, însă ideea este ca pe parcursul celor 5 ani să identificăm ce funcționează, ce nu funcționează, să facem un program, dacă vreți, generalizat, de adoptare a unor planuri cadru alternative, în care liceele să aibă un grad mult mai mare de autonomie, fără să mai treacă printr-un proces atât de strict de evaluare ex-ante, inițială, a proiectului de pilotare și așa mai departe, adică să poată decide la nivel local. Ideea acestui program strategic, de-aia se numește strategic, este să ajungem la momentul în care liceele chiar au autonomie în a-și decide programa școlară, cu condiția asigurării trunchiului comun și a competențelor minimale prevăzute în lege. Însă, ca să ne convingem că lucrul ăsta funcționează, trebuie să trecem printr-o perioadă de pilotare, în care vom evalua cu cât crește oferta școlii, adică dacă este reală creșterea ofertei și elevii chiar au de unde alege, cât de mult crește, de fapt, curriculumul la deciziei elevului din oferta școlii, ăsta este unul din criteriile importante de evaluare. Diversificarea ofertei, adică nu oferim de patru ori același curs, ci să vedem că există o diferență între cursurile care se oferă și de unde elevii aleg, cât de diferit se profilează liceele, astfel încât să existe o diferență între ele și o competiție sănătoasă între ele și gradurile de satisfacție ale elevilor. Vor fi niște evaluări făcute de Institutul de Științe ale Educației, care deocamdată sunt în pregătire, în discuție, cu un grup de control, evident, din liceele care nu pilotează, să vedem dacă există o îmbunătățire a competențelor mai rapide sau o formare mai eficientă în aceste licee, deci vor fi niște indicatori care sunt evaluați.

Andreea Daraban: Din experiența dumneavoastră, cât de pregătit este sistemul nostru educațional pentru o reformă bazată pe inovație și flexibilitate?

Radu Szekely:  Nu este foarte pregătit. Dacă era foarte pregătit, cred că nu mai aveam nevoie de pilotarea aceasta. Rolul pilotării este să-l pregătească, să vedem unde sunt punctele slabe și unde trebuie să intervenim. Nu este pregătit pentru că este un sistem foarte centralizat. De zeci de ani a funcționat centralizat, fără a da profesorilor sau unităților de învățământ un grad minim de autonomie în decizie, la orice nivel, de la finanțare la angajarea personalului, la organizarea orarului, la curriculum. Abia în ultimii ani, am început să permitem o anumită flexibilitate pe care multe școli nu au știut cum să o folosească. Aș vrea să dau ca exemplu Programul Național de Reducere a Abandonului Școlar, așa scurt, ca o idee care a fost construită pe principiul descentralizării.  Adică, se dă o sumă de bani unităților de învățământ, care erau într-o situație dezavantajată, pentru a încerca să rezolve problema, să caute soluții și să rezolve problema abandonului școlar. Temerea a fost atât de mare,  încât după un an de zile s-a intervenit în program și au început să apară directive, cu ghilimele de rigoare, de la centru cu ce trebuie să facă școlile pentru că nu aveau experiența asumării unor măsuri. Întrebau mereu, pot face asta? Pot face asta? Și când faci asta cu 2500 de școli, câte erau în program, este extrem de complicat. Și atunci s-a revenit la o formulă centralizată. Ca să nu ajungem în aceeași situație, vom începe pilotarea planurilor cadru cu un număr mic de licee în primul an și pe urmă numărul va tot crește, pe măsură ce se construiește capacitatea. Acum, sistemul nu este pregătit. Și nu din cauza oamenilor din sistem, ci din cauza faptului că nu a existat, de-a lungul timpului, niciun pic de libertate și de autonomie pe care sistemul să le exerseze. Acum încercăm să dăm această libertate și sunt convins că în 5 ani  va exista suficientă capacitate de autoadministrare în sistemul de învățământ.

Varianta audio a inetrviului: