Dănilă Prepeleac, în lumea de astăzi, la Ateneul din Iași
Publicat de isoreanu, 14 octombrie 2017, 10:13
Arta trebuie să vină cu teme de gândire, în pas cu realitatea. Indiferent de forma pe care o îmbracă, indiferent de modalitățile alese, actul artistic pune publicul în situația de a reflecta.
În Dănilă Prepeleac – gem seșăn, regizorul Octavian Jighirgiu face asta alegând umorul ca instrument. Povestea lui Ion Creangă, dramatizată de Ion Sapdaru, este perfect completată de muzică, de mișcare, de improvizație, și toate la un loc ne determină să reflectăm la spiritul fatalist al românului, la ceea ce desparte sau dimpotrivă, unește două generații și la cât suntem de dispuși să ne ascultăm cu adevărat unii pe ceilalți.
Spectacolul a avut premiera joi seara, la Ateneul din Iași. Codrin Dănilă, Ana Hegyi, Daniel Onoae, Alexandra Paftală, Dumitru Florescu, Alexandra Macovei, Cezara Fantu, Laura Bilic, Ovidiu Ivan și Theodor Ivan, debordând de energie, nu lasă spectatorilor niciun moment de pauză, nuanțând textul care a capătăt astfel ieterpretări noi.
Ioana Soreanu a discutat, imediat după premieră, cu regizorul Octavian Jighirgiu, cu Victoria Bucun – coregrafa spectacolului, și cu actorii Codrin Dănilă și Ovidiu Ivan:
Ioana Soreanu: Dănilă Prepeleac, într-o viziune modernă. Octavian Jighirgiu, de altfel, ne-a obișnuit cu proiectele inedite, fie că vorbim despre teatru senzorial, fie că iată, un text al lui Ion Creangă este adus în actualitate.
Octavian Jighirgiu: Trebuie spus, a propos de acest preambul, că Dănilă Prepeleac este parte a căutării, a căutării drumului pe care încerc de câțiva ani de zile să-l parcurg, în care formele și fondul încep să nu se mai potrivească. Mă refer la ceea ce noi încercăm să numim estetică teatrală. Adică, e atât de mult mélange între toate artele în teatrul contemporan, sunt forme hibride care apar și dispar, altele care rezistă, și așa mai departe, încât artiștii sunt, din punctul meu de vedere, în momentul ăsta, într-o căutare permanentă. Deci, mai mult ca oricând, astăzi, se caută în teatru și în toate celelalte arte. Dănilă Prepeleac este, ca să revin, parte a acestui traseu al meu, încerc, cu fiecare nou text, fiecare nouă abordare regizorală, să destructurez un text, să înțeleg mai bine fibra lui și să găsesc acele corespondențe cu realitatea noastră. În cazul de față, acțiunea mutată în Vama Veche, acțiunea mutată într-o lume de… cum să spun, de boemi, de tineri hipioți, de tineri liberi, este aidoma Visului unei nopți de vară shakespearian, este o experiență de o noapte în care mai mulți tineri hotărăsc să îi facă o farsă unuia dintre ei care este, între ghilimele spus, „loser-ul” trupei. Ca și în povestea lui Ion Creangă, acest om considerat destul de nătâng, reușește, cred că e vorba de un spirit al românului căruia îi mănânci din traistă până la un punct, dar când l-ai călcat pe bătături și i-a ajuns cuțitul la os, se transformă, găsește soluții. La fel și Dănilă Prepeleac, în spectacolul meu, găsește forța interioară pentru a contraataca, pentru a răspunde farsei pe care i-o propun, pe care o încearcă tinerii din jurul lui. Este practic o corespondență cu o realitate a, nu neapărat a României, cât a tinerilor liberi și furioși, a tinerilor rebeli care își caută repere, care încearcă în toate felurile să epateze, să își găsească propriile voci. Cred foarte mult că avem în spatele nostru, să spun așa, niște generații de tineri care ne vor surprinde tocmai pentru că au de foarte devreme identitate, personalitate și un cuvânt de spus. Nu are sens să discut despre mișcarea #rezist sau despre alte forme care înglobează mulți tineri în România contemporană, România prezentului. Sunt tineri frumoși, sunt tineri furioși, rebeli, sper să aibă și cauză, cei care nu au cauză, din păcate, se pierd. În Dănilă Prepeleac există o cauză, cauza este rezumată la această poveste, la această farsă, dar se poate foarte bine extrapola la nivel de oraș sau de țară. Întotdeauna, o astfel de mișcare, sau ecourile unei astfel de mișcări ne influențează, ne interesează, le urmărim cu drag, în primul rând, atunci când ele ne reprezintă. Și în cazul de față, cred că suntem reprezentați de acești tineri. Eu sunt unul dintre oamenii care a prins boemia de la mare din acele locuri minunate, și din Vamă și din alte locuri, mi-e dor de ele, mi-e dor de acele vremuri, și cred că e și un soi de aducere aminte, un soi de nostalgie a mea personală legată de acea perioadă a Vămii Vechi.
Ioana Soreanu: Dincolo de faptul că Dănilă Prepeleac, în viziunea lui Octavian Jighirgiu, pune probleme, te îndeamnă la reflecție, este un spectacol lucrat minuțios, foarte atent. Un spectacol plin de energie, cu multă mișcare, cu multă improvizație, în spate, însă, totul este programat ca un ceasornic, foarte exact.
Octavian Jighirgiu: E adevărat. Fiecare scenă în parte a avut un set up al ei inițial. Le-am gândit ca pe o succesiune de secvențe din acest, hai să-i spunem trip al unei nopți. Colaboratorii mei, Bobo Burlăceanu, Victoria Bucun, Adi Buliga, Alina Dincă Pușcașu, care a făcut niște costume minunate, toți au înțeles din prima spiritual acesta tineresc, răzvrătit oarecum, și din clipa în care am reușit să pun în actori conștiința ceasului de care vorbești tu, conștiința faptului că vreau să fie fiecare scenă ca o nanocelulă, o particulă a unui corp, a unui organism de tip ceas, construcția a ieșit de la sine. Adică, s-au ridicat scenele foarte ușor și improvizația a fost un instrument de bază. De asta spectacolul are și un subtitlu, Gem Seșăn. Bine, Gem Seșăn scris în varianta românească pentru că gem, la noi, înseamnă și altceva. Da, e un spectacol, cred eu, destul de bine articulat. Această minuțiozitate li se datorează actorilor, li se datorează colaboratorilor, iar eu am fost fericit să pot pune toate elementele astea într-un tot și să scot ceea ce ați văzut în seara asta.
Ioana Soreanu: Este un spectacol viu, accentul cade foarte mult pe mișcare. Vica Bucun este autoarea.
Victoria Bucun: Oricum, a fost ideea lui Tavi să fie spectacolul așa colorat cum e. Mie mi-a plăcut trupa la nebunie pentru că sunt tineri, sunt nebuni, sunt temperamentali. Pe mine mă urmărește tema asta pentru că primul spectacol era Ivan Turbincă, cu Ion Sapdaru, care tot era… e un spectacol foarte colorat, nebunatic. Mă bucură foarte mult ceea ce am văzut astăzi, mă bucur pentru ei foarte mult pentru că sunt foarte pozitivi și au meritat reacția asta a spectatorilor, și… sunt sinceri, sunt sinceri și în scenă, și în afara scenei, și asta se vede, se vede.
Ioana Soreanu: Codrin Constantin Dănilă, Prepeleac, în seara asta.
Codrin Dănilă: Într-adevăr, Codrin Dănilă a devenit Dănilă Prepeleac. Uh! Am terminat spectacolul, e minunat ce s-a întâmplat!
Ioana Soreanu: Feedback-ul a fost foarte bun, din partea publicului.
Codrin Dănilă: A fost minunat, oamenii au fost incredibil de… au o energie extraordinară.
Ioana Soreanu: În montarea lui Octavian Jighirgiu, Dănilă Prepeleac este adus în actualitate, se confruntă cu niște probleme actuale.
Codrin Dănilă: De când eram mic și ascultam poveștile lui Creangă, m-am gândit că poate, într-o zi, o să ajung să joc Dănilă Prepeleac și da, într-adevăr, în spectacolul lui Tavi, se vorbește de niște probleme, sunt probleme care au fost dintotdeauna, ispita, banii, cum își bagă dracu’ coada, și da, e adus în lumea noastră, în actual. Probabil că în ziua de astăzi, găsim soluții mai rapid.
Ioana Soreanu: Este un spectacol foarte solicitant, cu foarte multă mișcare, improvizație.
Codrin Dănilă: Da, e un spectacol în care actorul nu este doar actor, ci este performer, noi cântăm, dansăm, improvizăm, recităm, facem de toate. Este un spectacol complex, complet. Și Tavi a știut să adune o echipă foarte bună, coregrafa Vica Bucun, care e un om extraordinar, Alina Dincă Pușcașu, care a făcut costumele, muzica, versurile îi aparțin lui Bobo Burlăceanu de la Fără Zahăr, light design-ul făcut de Adrian Buliga. Superb! Totul s-a închegat, multă muncă, dar până la urmă, am reușit cu toții.
Ioana Soreanu: Ne întâlnim în Dănilă Prepeleac Gem Seșăn și cu Ovidiu Ivan, Scaraoschi.
Ovidiu Ivan: Bună ziua, seara… Bună dimineața. Mă bucur extraordinar de mult că a ieșit premiera și că am primit un feedback cât se poate de pozitiv. Înainte de premieră, am mai avut niște ieșiri la tv, interviuri la radio, și de fiecare dată, s-a remarcat traba asta, că simțeau oamenii… veneam imediat din repetiții, și spuneau, dar aveți o energie cumva stranie. Da, e adevărat pentru că e un spectacol făcut în draci. În draci, nervi, și pozitivi, și mai puțin pozitivi, dar oricum, constructivi, asta-i foarte important, și acum, mă simt ușor vlăguit, dar împlinit, adică, știu că-mi va fi somnul somn.
Ioana Soreanu: Ai un rol foarte important în economia spectacolului. Cum este Scaraoschi în viziunea aceasta modernă a lui Octavian Jighirgiu?
Ovidiu Ivan: Cred că poate fi asociat cu vulpea bătrână și comodă, din anumite puncte de vedere, cel care consideră că le-a văzut și le-a învățat pe toate. Ori, în momentul în care apare această atitudine, apar și puncte vulnerabile. S-ar putea, când te surprinde ceva, să te lase complet dezarmat. S-a mers pe tema vacanței de vară, Vama Veche, cât se poate de precis, unde sunt acei bătrâni care cred că le-au văzut pe toate, și la un moment dat, noul val s-ar putea să-i surprindă cumva. Să păstreze, totuși, un grad de rudenie cu ce era odată, chiar dacă nu se suprapun până la capăt, și s-ar putea, ăștia să fie surprinși de noul spirit tânăr cu care ar avea opțiunea să fuzioneze, dar n-o fac. Efectul de lupă de scenă este ceva mai pronunțat, cred, în spectacolul nostru, convenția e cât se poate de dulce și de declarată, în sensul ăsta, de hai să ne jucăm, iar pe partea cealaltă, tot despre adevăruri cărora ne place nouă să le spunem că sunt adevăruri mici, dar cu o importanță foarte mare. Deci, da, este o joacă frumoasă!
Ioana Soreanu: E un spectacol care pune probleme, care ne trimite acasă cu o temă de gândire, am văzut o trupă de actori talentați, tineri, frumoși, cu mult chef de joc și de joacă și vă felicit!
(Radio Iași/ FOTO Facebook Ateneul din Iași)
