#StareaEducației (INTERVIU) Radu Szekely, consilier onorific al Ministrului Educației: ”Sistemul de învățământ din România nu este pregătit să piloteze planurile cadru alternative pentru liceu. Nu este pregătit pentru că este un sistem foarte centralizat. De zeci de ani a funcționat fără a da profesorilor sau unităților de învățământ un grad minim de autonomie în decizie, la orice nivel.”  

Publicat de andreeadaraban, 17 noiembrie 2025, 13:55

Ministerul Educației a lansat Programul național pentru pilotarea sistemică a planurilor cadru în învățământul liceal, un demers amplu care își propune să aducă mai multă flexibilitate și inovație în structura curiculumului liceal. Acesta se adresează tuturor liceelor din țară, de stat, particulare sau confesionale. Prin acest program, școlile vor avea posibilitatea să testeze modele curiculare noi, să-și adapteze ofertea educațională la nevoile elevilor și să contribuie activ la o reformă bazată pe descentralizare și autonomie școlară. Ministrul Educației, Daniel David, a subliniat că această inițiativă reprezintă un pas important către o școală pentru copii, o școală care să răspundă real nevoilor și particularităților elevilor de astăzi. Durata minimă a pilotării este de 5 ani, iar liceele interesate pot depune propunerile de înscriere până la data de 15 ianuarie 2026.  Colega noastră, Andreea Daraban, a discutat despre ce înseamnă concret acest program, care sunt oportunitățile, dar și provocările pe care le aduce pentru școli, profesori și elevi cu domnul Radu Szekely, consilier onorific al Ministrului Educației, consultant în educație.

Andreea Daraban: Ce presupune pilotarea planurilor cadru pentru liceu? De anul viitor vor intra în vigoare, în mod obligatoriu, noile planuri cadru despre care au avut loc dezbateri intense. Ceea ce propune spre pilotare ministerul este însă diferit.

Radu Szekely: Da, într-adevăr, momentul a fost poate cel mai bine ales. A fost momentul oportun, pentru că din anul școlar următor intră în vigoare noile planuri cadru, care au fost dezbătute foarte mult timp și vizavi de care mulți au exprimat nemulțumiri, respectiv că sunt, în continuare, foarte rigide și nu permit suficientă libertate de a dezvolta în funcție de resursele umane, de resursele locale și de interesele și nevoile comunității locale programa și curriculumul școlar. Și atunci am profitat, dacă vreți, de acest moment și în paralel cu planurile cadru standard, ministerul dă posibilitatea liceelor curajoase, care vor să-și stabilească propriile planuri cadru, să facă acest lucru într-un mod legal, adică să vină cu o propunere care este a lor. Ministerul a stabilit prin Ordinul de ministru 4444 un plan cadru foarte general, care poate fi pilotat. În ideea în care se dă un număr minim de ore care fac parte din trunchiul comun, care trebuie să fie acoperite și asigurate de liceul respectiv, asta reprezintă aproximativ 40% din bugetul total de ore pe care îl au la dispoziție elevii pe durata parcursului liceal. Restul de 60% sunt la dispoziție a liceului. Profesorii, directorul, împreună cu elevii, împreună cu agenții economici, împreună cu ONG-uri pot să stabilească ce programe educaționale doresc în aceste 60% din ore, pe principiul subsidiarității. Adică, noi trebuie să dezvoltăm anumite competențe, care sunt prevăzute în lege, dar cum o facem rămâne de acum înainte la latitudinea acestor licee și trebuie să vină cu niște propuneri  foarte concrete. De exemplu, pe lângă orele obligatorii din trunchiul comun, să spunem la matematică, biologie, chimie, fizică, pe restul de 60% din orele care sunt pe bugetul total se pot face programe transdisciplinare, se pot face proiecte, se poate face învățare la locul de muncă, de exemplu, dacă vorbim de liceele tehnologice sau în alte spații decât în școală. Pot să vină cu orice tipuri de activități de învățare, coordonate, care să dezvolte acele competențe, fără să mai fie limitați de programa sau de planul cadru standard, care spune că trebuie să aibă, de exemplu, două ore de matematică pe săptămână.

Andreea Daraban: Va putea fi totuși acoperită programa, având în vedere că există un buget de ore pentru trunchiul comun mai redus? La final, toți elevii de liceu vor da același bacalaureat.

Radu Szekely: Corect. Bacalaureatul se dă în mare parte pe trunchiul comun. Programa de bacalaureat se va defini în funcție de trunchiul comun. În ordinul de ministru de pilotare este prevăzută obligativitatea de a asigura competențele necesare pentru examenul de bacalaureat. Cei care propun proiecte de pilotare trebuie să se asigure că aceste competențe sunt dezvoltate. Însă, eu sunt convins că niciun liceu nu va veni cu propuneri de plan cadru în care să nu acopere ceea ce este necesar pentru bacalaureat. Noi ne așteptăm, dimpotrivă, să se acopere asta și mult mai mult, pentru că se poate face într-un mod mai flexibil și mai interesant. Să nu uităm că, în felul acesta, dacă un elev decide că dorește să dea bacalaureatul la chimie, să spunem, sau la o limbă străină, poate pe parcursul anilor să aleagă mult mai multe ore din acea arie curriculară, astfel încât să-și dezvolte competențele necesare și pentru bacalaureat, dar și pentru că îl interesează subiectul respectiv sau disciplina respectivă.

Andreea Daraban: Asta dacă va găsi un opțional în oferta școlii.

 Radu Szekely: Nu mai vorbim de opționale aici, pentru că curriculumul la decizie a elevului din oferta școlii trebuie să acopere toate aceste discipline.Adică școala trebuie să ofere pe toate ariile curriculare. Nu poate decide că nu acoperă aria curriculară științe, de exemplu. Doar că bugetul de ore îi permite să organizeze în ce discipline dorește sau în ce tipuri de cursuri dorește această disciplină, dacă vreți, acest subiect, această arie curriculară, fără să mai fie limitat. Aici intervine inovarea, momentul, dacă vreți, de schimbare de paradigmă. Li se spune profesorilor ce anume trebuie să acopere, dar cum o fac este decizia lor. Important este să atingă acele obiective de învățare care sunt prevăzute la nivel de liceu. Nu este o libertate absolută, în sensul în care o anumită școală poate să acopere anumite competențe și o alta decide să nu o facă. Această a doua decizie nu există. Pot decide doar cum fac acest lucru, dacă predau, de exemplu, chimia și fizică separat sau fac un subiect transdisciplinar, care se numește științe sau predau astronomie, de exemplu, și în cadrul unui an de astronomie să acopere și geografie și fizică și chimie și așa mai departe. Aici este inovarea. Deci, să nu ne temem că elevii nu vor avea acces la programe care le dezvoltă competențele necesare. Vor avea acces la programe diferențiate care tind spre aceleași competențe.

Andreea Daraban:  În ce mod această pilotare va influența direct viața elevilor? Reflectă ceea ce a spus domnul ministru, Daniel David, că avem nevoie ”să intrăm în logica școlii pentru copii”?

Radu Szekely:  Da. A fost punctul de plecare. Inițial, legea și planurile cadru standard prevedeau un număr mult mai mare de ore la decizia elevului din oferta școlii, lucru care nu a fost posibil în urma recalibrării planului cadru standard. După consultările publice, s-a revenit la o formă destul de rigidă, care era centrată pe ofertă, mai degrabă decât pe cerere. Și atunci discuțiile în jurul planului cadru alternativ au fost să mergem înspre elevi. Ce-i interesează pe elevi? Sunt totuși destul de maturi la liceu, deja știu ce-i interesează, ce vor să studieze, știu cum pot să studieze, ce le place să studieze sau cum le place să studieze. Și atunci va fi o oarecare negociere peste tot între ceea ce oferă școala și ceea ce își doresc elevii. O temere foarte mare a fost că dacă elevii nu sunt interesați de un anumit curs, pe care îl oferă școala. Aici, din nou, intervine schimbarea de paradigmă. Dacă nu sunt interesați de acest curs, trebuie să vedem de ce nu sunt interesați și cum îl schimbăm astfel încât să-i facem interesați sau să răspundem la interesul lor, cu ceea ce trebuie noi să oferim. Deci este o școală pentru copii, în sensul în care dacă ne gândim că din cele minimum 4.000 de ore pe care un elev trebuie să le parcurgă în cei 4 ani de liceu, 2.200 sunt la decizia elevului din oferta școală. Adică ei aleg din aceste 2.200 de ore. Oferta școlii, evident, nu va exploda din primul an. Aici să nu ne facem iluzii că deja din toamna anului viitor vom avea extrem de multe cursuri în plus în școli, din care elevii pot să alege. Va dura puțin pentru că și pe profesori va fi o presiune destul de mare să dezvolte oferta curriculară. Nu avem experiența ofertei curriculare la nivel local, încă, în România. Cursurile opționale erau de foarte multe ori, sau sunt, în contiuare, foarte limitate, la aceeași arie curriculară sau suplimentar la ceea ce facem la clasă. Va fi nevoie de o inovare profundă în ceea ce oferă școlile. Și poate că un lucru care trebuie menționat acum, apropo de inovare, este că orarul nu mai trebuie făcut pe clasă. Orarul se face pe cursuri, iar la un anumit curs se pot înscrie elevi din clase diferite, care doresc să studieze acel subiect.

Andreea Daraban: Vor fi afectate normele profesorilor? Când se vor aplica astfel de planuri inovative, vor fi unii profesori care ar putea rămâne pe dinafară?

Radu Szekely:  Nu, nu este vorba despre asta. Dinmpotrivă, va fi greu, cred, pentru directori, în primii ani, să asigure tot necesarul de resurse umane pentru a diversifica atât de mult oferta, încât elevii chiar să aibă de unde alege. Să nu uităm că,  momentan, normarea s-a făcut pe minimul necesar în majoritatea liceelor, minimul necesar pentru a acoperi programa. Adică ceea ce are școala de oferit, nu ceea ce primim din programă, nu ceea ce își dorește elevul. Acum, pentru a permite, într-adevăr, o alegere din partea elevilor, să poată opta, trebuie să aibă, în loc de două ore de chimie pe săptămână, cât era în program, trebuie să aibă, probabil, undeva șase sau măcar patru, ca să pot să spun că alege nu programul acesta de chimie, ci pe celălalt. Deci va crește necesarul de ore în licee. Din nou, având în vedere că este treptat, se intră cu un an, deci cu clasa a IX-a, anul viitor, și pe urmă crește. Va trebui să identificăm, la nivelul fiecărui liceu, în parte, ce resurse umane suplimentare sunt necesare în sens de, fie norme, fie resurse umane în afara normelor, pe care le au în momentul de față, adică să angajeze oameni, să aducă oameni noi, colaboratori din alte domenii. Dar asta, evident, este și o problemă bugetară, la care nu aș putea să răspund cât de urgent se va rezolva, însă nu este vorba de asta. S-ar putea să existe profesori care sunt, nu știu, mai populari, mai căutați, mai doriți de către elevi în unele licee și alții mai puțin populari. Nu cred că se va ajunge vreodată la situația în care să nu există cerere pentru cursurile unui profesor. Și acolo unde nu există, este datoria directorului și a conducerii școlii să sprijine acel profesor în a-și actualiza modul de lucru, în a-și îmbunătății competențele și oferta de cursuri, astfel încât să atragă elevii înspre programele pe care le oferă. Cumva și temerea aceasta, pe care am mai auzit-o, că nu vor fi ore suficiente, reprezintă o întelgere greșită a realității, pentru că numărul de ore pe care le oferă liceul trebuie să crească, astfel încât elevii chiar să aibă de unde alege, altfel n-am rezolvat nimic.

Andreea Daraban: Liceele care se înscriu în acest proiect vor pilota timp de 5 ani și abia atunci vom putea vedea rezultatele. Care sunt indicatorii prin care se va măsura succesul acestei pilotări?

Radu Szekely:  Nu ne dorim ca după 5 ani acest program să înceteze, dimpotrivă, peste 5 ani ar trebui cumva calibrat, deși nu cred că vom aștepta 5 ani. Pe măsură ce descoperim cum funcționează, vor exista calibrări anuale ale programului, însă ideea este ca pe parcursul celor 5 ani să identificăm ce funcționează, ce nu funcționează, să facem un program, dacă vreți, generalizat, de adoptare a unor planuri cadru alternative, în care liceele să aibă un grad mult mai mare de autonomie, fără să mai treacă printr-un proces atât de strict de evaluare ex-ante, inițială, a proiectului de pilotare și așa mai departe, adică să poată decide la nivel local. Ideea acestui program strategic, de-aia se numește strategic, este să ajungem la momentul în care liceele chiar au autonomie în a-și decide programa școlară, cu condiția asigurării trunchiului comun și a competențelor minimale prevăzute în lege. Însă, ca să ne convingem că lucrul ăsta funcționează, trebuie să trecem printr-o perioadă de pilotare, în care vom evalua cu cât crește oferta școlii, adică dacă este reală creșterea ofertei și elevii chiar au de unde alege, cât de mult crește, de fapt, curriculumul la deciziei elevului din oferta școlii, ăsta este unul din criteriile importante de evaluare. Diversificarea ofertei, adică nu oferim de patru ori același curs, ci să vedem că există o diferență între cursurile care se oferă și de unde elevii aleg, cât de diferit se profilează liceele, astfel încât să existe o diferență între ele și o competiție sănătoasă între ele și gradurile de satisfacție ale elevilor. Vor fi niște evaluări făcute de Institutul de Științe ale Educației, care deocamdată sunt în pregătire, în discuție, cu un grup de control, evident, din liceele care nu pilotează, să vedem dacă există o îmbunătățire a competențelor mai rapide sau o formare mai eficientă în aceste licee, deci vor fi niște indicatori care sunt evaluați.

Andreea Daraban: Din experiența dumneavoastră, cât de pregătit este sistemul nostru educațional pentru o reformă bazată pe inovație și flexibilitate?

Radu Szekely:  Nu este foarte pregătit. Dacă era foarte pregătit, cred că nu mai aveam nevoie de pilotarea aceasta. Rolul pilotării este să-l pregătească, să vedem unde sunt punctele slabe și unde trebuie să intervenim. Nu este pregătit pentru că este un sistem foarte centralizat. De zeci de ani a funcționat centralizat, fără a da profesorilor sau unităților de învățământ un grad minim de autonomie în decizie, la orice nivel, de la finanțare la angajarea personalului, la organizarea orarului, la curriculum. Abia în ultimii ani, am început să permitem o anumită flexibilitate pe care multe școli nu au știut cum să o folosească. Aș vrea să dau ca exemplu Programul Național de Reducere a Abandonului Școlar, așa scurt, ca o idee care a fost construită pe principiul descentralizării.  Adică, se dă o sumă de bani unităților de învățământ, care erau într-o situație dezavantajată, pentru a încerca să rezolve problema, să caute soluții și să rezolve problema abandonului școlar. Temerea a fost atât de mare,  încât după un an de zile s-a intervenit în program și au început să apară directive, cu ghilimele de rigoare, de la centru cu ce trebuie să facă școlile pentru că nu aveau experiența asumării unor măsuri. Întrebau mereu, pot face asta? Pot face asta? Și când faci asta cu 2500 de școli, câte erau în program, este extrem de complicat. Și atunci s-a revenit la o formulă centralizată. Ca să nu ajungem în aceeași situație, vom începe pilotarea planurilor cadru cu un număr mic de licee în primul an și pe urmă numărul va tot crește, pe măsură ce se construiește capacitatea. Acum, sistemul nu este pregătit. Și nu din cauza oamenilor din sistem, ci din cauza faptului că nu a existat, de-a lungul timpului, niciun pic de libertate și de autonomie pe care sistemul să le exerseze. Acum încercăm să dăm această libertate și sunt convins că în 5 ani  va exista suficientă capacitate de autoadministrare în sistemul de învățământ.

Varianta audio a inetrviului: