Mănăstirea ,,Acoperământul Maicii Domnului” din Moișa (comuna Boroaia, județul Suceava)

Publicat de Nicolae Tomescu, 4 martie 2021, 13:40

,,Pe la îngânarea zorilor, ieșim din cotlonul mănăstirii, pe poarta pârâului Agapia în largul luncii aburite de brumă, trecem prin Târgul-Neamțului(…), deschizând ochii somnoroși, urcăm dealul Oglinzilor din zona care vedem la stânga Băile Oglinzi sub poalele codrului și dăm pe la satul Boroaia[1], în frumoasa și îmbelșugata vale a Moldovei.(…) În stânga, pe marginile luncii, își lasă Carpații găteala lor de codri.” (Alexandru Vlahuță, ,,România pitorească”)

Având hramul ,,Acoperământul Maicii Domnului”, începută ,,în anul mântuirii 1988 30-VII”, sub arhipăstorirea fostului mitropolit de stil vechi Silvestru Onofrei, prin contribuția lui Ghenadie ,,Băcăoanul” – fostul duhovnic al mănăstirii[2], terminată și sfințită pe 21 septembrie 1992, nu şi-a propus, cu prioritate, satisfacerea gustului sau simţului estetic al credincioşilor, al unor vizitatori predispuși la filmări, ci are, în primul rând, caracter catehetic, de instruire în adevărurile de credinţă. Pictura a fost concepută şi cultivată ca o predică prin imagini, precum un material intuitiv de mare valoare. La Moișa, chiar dacă nu s-a urmărit înfrumuseţarea/împodobirea lăcaşului de cult, efectul a fost atins (cu prisosință), cauzele au rămas aceleași: transpunerea, în formele şi culorile artei, a ideilor religioase, a conţinutului cărţilor Sfintei Scripturi, a ceremoniilor cultului divin…

Nu am surprins imagini supraîncărcate cu elemente decorative (dimpotrivă); nimic nu frânează rezolvarea, simplă, a funcţiunilor şi a structurii; freamătul de viaţă – așa cum o înțelege biserica ortodoxă de stil vechi – străbate arhitectura și ceea ce o înconjoară…

realizator: Nicolae Tomescu

operator imagine: Nicolae Tomescu

montaj: Alexandru Iurea

[1] Primii locuitori ai satului Moișa ar fi venit de peste munți, din Transilvania (denumirea satului Boroaia vine, se pare, de la Bora, conducătorul celor aproximativ 200 de ardeleni care s-au stabilit aici; căpetenia lor, Bora, murind pe drum, conducerea grupului a fost preluată de soția sa, Bouoaia/Boroaia)… Răsfirate în trepte, între albia majoră a râului Moldova la E-NE, în ulucul flancat de dealul „Spătăreștilor” și Culmea „Pleșului”, supranumită  „Olimpul Boroaiei”, la V-SV, în partea sudică a Depresiunii „Baia”, cele 5 (cinci) sate sunt etalate pe terasele de dreapta ale Moldovei, de la albia acesteia (Giulești și Bărăști – cuprins între apele Moldova, spre nord, și Râșca, spre sud; numele satului îl privește pe boierul Bărășeu); cătunul Nemțeni – așezat la sud de Bărăști, pe malurile pârâului „Saca”, are în comun cu satul Bărăști faptul că întemeietorii veniseră din ținutul Neamțului (fiind clăcași pe moșia Mănăstirii Neamț, împroprietăriți în anul 1864) la terasele I și II (Boroaia) și la terasa III (Moișa și Săcuța), de la altitudinea medie de 355 de metri la cea maximă de circa 915 metri, în vârful „Toaca” sau „Cerdac” din Culmea Subcarpatică „Pleșu”…

[2] Ghenadie Gheorghe se născuse, pe 19 iunie 1936, în comuna Tămădău (Călărași), primind, la botez, numele de Gheorghe… Unchiul său fusese condamnat (în anul 1936) la ani grei de temniță, pentru convingerile sale religioase, fiind acuzat că nu renunță la calendarul iulian; după liberare, a devenit călugăr de stil vechi, primind numele de Martinian. Iată cum, încă din copilărie, Gheorghe a primit educația religioasă/a fost integrat în spiritul gândirii înaintașilor săi, mergând la slujbele mănăstirii de stil vechi din Copăceni. Mai târziu, a urmat pilda unchiului, intrând ca frate în obștea monahală a mănăstirii Copăceni (pe vremea stăreției arhimandritului Martinian Comănici). Presiunile statului ateu, asigurând, paradoxal, continuitate prigoanei asupra Bisericii de stil vechi, începute prin 1924 (vezi, de același autor, Dobru: prima biserică de stil vechi înălţată într-o comună din România), l-au determinat să se retragă la Mănăstirea Slătioara, unde, după efectuarea stagiului militar, era tuns în monahism (îndeplinea mai multe ascultări în cadrul mănăstirii) de Părintele Arhimandrit Dionisie. Hirotonit ierodiacon (10 noiembrie 1964), de IPS Mitropolit Glicherie Tănase, era hirotonit (patru ani mai târziu) ieromonah de P.S. Episcop Meftodie Marinache Nemțeanul și trimis să predice în Bacău, Tulcea, Constanța, Botoșani, deghizat cu haine laice și pălărie – pentru a înșela vigilența autorităților. Pe 29 iulie/11 august 1985, PS Silvestru a fost ales ca mitropolit; în aceeași zi, arhimandritul Vlasie Mogârzan fusese hirotonit episcop-vicar al Bisericii Ortodoxe de Stil vechi din România, de Î.P.S. Mitropolit Silvestru Onofrei și P.S. Episcop Demosten Nemțeanul; imediat, pe 30 iulie/12 august 1985, ieromonahul Ghenadie era hirotonit episcop-vicar al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, primind numele de „Băcăuanul” (până a trecut la cele veșnice). Desigur, participa, frecvent, la diferite slujbe de sfințire de biserici sau la hramuri ale bisericilor de stil vechi, a fost duhovnic al mai multor mănăstiri și schituri de monahii din cadrul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România (avându-și reședința în Mănăstirea Slătioara); s-a ocupat, totodată, de zidirea Bisericii Mănăstirii Moișa, din comuna Boroaia-Suceava, riscând să fie arestat și condamnat la ani grei de temniță…