PROIECT(ul) „Oglinda memoriei. Biserici de zid, mănăstiri, biserici de lemn din județul Botoșani”
Publicat de Nicolae Tomescu, 7 aprilie 2021, 14:10 / actualizat: 7 aprilie 2021, 16:23
„Galbenul de Coşula” este sugestiv, chiar la fel de semnificativ precum albastrul de Voroneţ: ultimul menționat beneficiază de promovare continuă, pe când Mănăstirea Coşula[1] trebuie refăcută printr-un proiect cu fonduri europene (se cuvin asfaltate, dar nu în stil românesc, căile de comunicație care fac legătura dintre lăcaşul de cult şi Drumul European Botoşani-Târgu Frumos)…
În judeţul Botoşani /vezi și (FILM) Oglinda Memoriei: Județul Botoșani/ am început să filmez mănăstiri şi biserici din lemn de acelaşi „nivel”[2] cu cele din Bucovina, din Maramureş…
- Mănăstirea „Sfânta Treime”-Balș
– Mănăstirea „Sfânta Treime”/monument istoric din Frumuşica-Vlădeni Deal;
– Biserica „Sfântul Nicolae” din Prisăcani-Flămânzi(1657);
–Mănăstirea Vorona (maici)/monument istoric + Mănăstirea „Sihastriei Vorona” (de călugări);
–Schitul „Oneaga”;
–Mănăstirea „Zosin” din Băluşeni (călugări)/biserica de lemn „Sfântul Nicolae”, situată în cadrul mănăstirii, monument istoric (una dintre foarte rarele biserici cu pereți din împletitură de nuiele cunoscute în România și în Europa) + Bisericile de lemn „Sfinţii Voievozi” şi „Adormirea Maicii Domnului”-Băluşeni;
–Mănăstirea Zăiceşti;
–Mănăstirea „Cozancea” (călugări)/din Suliţa;
–Mănăstirea „Agafton” (maici) din Curteşti, monument istoric;
–Mănăstirea Popăuţi (de călugări), monument istoric şi arhitectonic din Botoşani;
- Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Vorona și „Stăreție” (același sat, Vorona Nouă)/monumente istorice
–Biserica „Pustie” din Bucecea;
–Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril” din Cotârgaci;
–Biserica din lemn de la Ionăşeni;
–Bisericile de lemn din Dobrinăuţi şi Vorniceşti;
– Biserica de lemn „Schimbarea la Față” din Schit-Orășeni (Cristești)
–Biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Dimăcheni (monument istoric, fiind ridicată la 1612);
–Biserica „Sfântul Dumitru”, din Talpa–Cândeşti (monument istoric);
– Biserica de lemn din Vorniceni;
5 și 6 aprilie a.c. (în echipă cu Alexandru Iurea):
- Biserica „Sfântul Nicolae” – zidită la Dorohoi, în 1495, de Ştefan cel Mare /monument istoric/
+ biserica din lemn „Naşterea Maicii Domnului” (ridicată în 1779/monument istoric);
– Biserica de lemn din Cerviceşti;
– Biserica–monument din Brăești (monument istoric);
– Biserica din lemn – Saucenița (monument istoric);
– Biserica din lemn – Prelipca (monument istoric);
– Biserica din lemn – Stracova;
– Biserica din lemn – Horlăceni (monument istoric);
– Biserica din lemn – Văculești (monument istoric);
–Biserica din lemn de la Corjăuţi (monument istoric);
–Biserica „Sfântul Nicolae” de la Dămileni (1700);
–Biserica din Suharău;
–Biserica „Sfântul Nicolae” din Darabani;
–Biserica „veche” din Mileanca;
–Bisericile de la Adăşeni şi Zoiţani;
–Mănăstirea „Eroii Neamului” (de maici) din Guranda-Durneşti;
– Biserică-unicat din lemn și în stil maramureșean, la Mănăstirea „Sfânta Treime” din Ştiubieni…
Reunirea acestora (nu toate vor primi „girul” documentarului de sine stătător)
desemnează o premieră absolută
În România se păstrează aproximativ 1.440 de biserici de lemn ridicate până în anul 1918; aproximativ 650 se găsesc în Transilvania[3] și Banat, peste 490 sunt în Oltenia, Muntenia și Dobrogea, mai mult de 300 sunt în Moldova[4]… Bisericile de lemn formează un grup numeros, unitar și distinct în patrimoniul cultural și istoric al umanității; valoarea lor este conferită de nota distinctă pe care o manifestă în ansamblu, deopotrivă de exemple particulare… Trăsăturile fundamentale comune /planimetria dreptunghiulară – alungită între răsărit și apus, boltirea navei și acoperișul în patru ape, calitatea execuției/ completează varietatea tehnică, formală și decorativă. Cercetătorii le grupează pe regiuni, motivați (îndeosebi) de condițiile diferite în care comunitățile au trăit și au ridicat lăcașuri de rugăciune; împărțirile și subdiviziunile[5] sunt date și de manifestarea unor trăsături formale specifice regionale[6]…
Se afirmă că recunoștința modelează viața creștină. Recunoștința include o datorie morală, o prețuire a ajutorului dat, întărește legăturile sociale (prin faptul că leagă oamenii prin acțiunile lor și consolidează sentimentul de apartenență)…
Nicolae Tomescu, Redactor Șef
[1] Coşula amintește și de locul în care a început secularizarea averilor mănăstireşti…
[2] Potrivit unei cercetări realizate de Angela Paveliuc Olariu, judeţul Botoşani s-a îmbogățit cu peste 60 de astfel de lăcaşuri de cult, majoritatea datând din secolele XVIII-XIX; distribuite (aproape uniform) pe toată suprafaţa (de astăzi), bisericile din lemn au fost păstrate (în cele mai multe dintre ele se oficiază slujbe); aceste capodopere poartă amprenta meşterilor, lemnul fiind decorat cu motive specifice; felul construcţiei este similar cu cel al caselor ţărăneşti; construite „fără fason”, cu simţ artistic şi măiestrie, cu sute de ani de existenţă, din modul de îmbinare a lemnului, forma bisericii, ancadramentul ușilor și ferestrelor, felul în care este decorat interiorul sau exteriorul, se desprinde concluzia potrivit căreia ele trec de pragul construcţiilor uitate/părăsite, rămân depozitarele unui stil arhitectural şi decorativ cu totul particular…
[3] Selectarea, în 1999, a 8 (opt) biserici de lemn din Maramureș – pe lista patrimoniului mondial UNESCO, nu înseamnă că ele sunt, pe de-a întregul, cele mai reprezentative pentru respectiva regiune istorică, cu atât mai puțin pentru întreaga țară. Exemple formale/simbolice de unicat, rarisime, reprezentative/revelatoare pentru întreg ansamblul se întâlnesc în toate regiunile țării; iată motivul pentru care documentarea, în profunzime, a bisericilor de lemn rămâne, în cele mai multe locuri, un deziderat pentru cercetarea românească; din același motiv, dispariția sau mutilarea unor biserici de lemn izolate și anonime se resimte asupra întregului ansamblu (un fel de pagini necitite, rupte dintr-o carte de patrimoniu)…
[4] Putna (județul Suceava) adăpostește cea mai veche biserică de lemn din România, datată 1401-1403, cu două prelungiri spre apus (prima în 1778, a doua în 1871)… În Moldova, pereții înalți și absidele laterale sunt elemente preluate din marile ctitorii de zid din mănăstiri…
[5] În alte situații, subîmpărțirile au doar un substrat administrativ…
[6] Biserici de lemn din Moldova, Biserici de lemn din Bucovina, Biserici de lemn din Transilvania, Biserici de lemn din Banat, Biserici de lemn din Crișana, Biserici de lemn din Țara Românească, Biserici de lemn din Dobrogea…
Bisericile de lemn caracteristice românilor sunt întâlnite și dincolo de hotarele actuale ale României (Republica Moldova, regiunile Cernăuți și Transcarpatia din Ucraina – unde apar numeroase influențe și împrumuturi reciproce inovatoare în formele lăcașelor de cult ale românilor și ucrainenilor); în Serbia, la sud de Dunăre, se păstrează câteva biserici de lemn în zona Morava-Timoc, asemănătoare celor din Oltenia și Banat…
