Mănăstirea „Dumbrăvele”
Publicat de Nicolae Tomescu, 25 august 2021, 12:52
Proiect „Ținutul mănăstirilor”/©Nicolae Tomescu
Mănăstirea „Dumbrăvele”
operator imagine: Nicolae Tomescu
montaj video: Alexandru Iurea
Mănăstirea „Dumbrăvele” aşezată în apropiere de satul Oșlobeni comuna Bodești la o distanţă aproape egală de Târgu Neamț și de Piatra Neamț, nu și-a transmis istoricul doar prin viul grai al bătrânilor din satele vecine, este citată în actul din 1774 sub denumirea de „Schitul Dumbrăvelile”…
Prima biserică, cea ridicată de călugări, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în mijlocul stejarilor (după numele pădurii „Dumbrava” era botezată, pentru scurt timp, şi mica localitate din zonă), a primit, în 1900, corpul de chilii şi clopotniţa. În comunism, a funcţionat ca biserică de mir. În 1991, schitul a trecut sub oblăduirea Mănăstirii „Bistriţa”. Doi ani mai târziu, icoanele „Schitul(ui) Dumbrăvele” (așezate, astăzi, în noul paraclis) au scăpat de furia unui incediu, biserica, în schimb, a ars până la temelii. Pavel Toderiţă și-a legat numele de fundaţia pentru noul aşezământ monahal, de temelia funcțională, de acoperirea cu tablă zincată, lucrându-se, cu intensitate, la pictură, catapeteasmă, mobilier. Odată cu slujba de sfinţire, schitul a fost ridicat la rang de mănăstire, cu hramurile „Naşterea Maicii Domnului”, „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”…
Arhitectura mi-a dat de gândit, nu se constituie, la prima vedere, ca un nucleu care să păstreze farmecul, atmosfera monahală străveche; construită din cărămidă, după un plan cruciform, are o singură turlă pe Sfântul Altar, dar păstrează stilul moldovenesc.
Clopotul turnat la Braşov (în 1800), potirul din anul 1841, policandrul mare din 1887 (inscripţionat cu numele donatorilor) sunt lucruri de preț… Pictura pare a fi modul în care gândește Ciprian Istrate, manifestat la exterior; întrebări puse de artistul plastic cu răspunsuri care îi aparțin tot lui… Oricum, Mănăstirea „Dumbrăvele” este ceva mai mult decât asumarea imaginaţiei ca formă de libertate…
