#StareaEducației (INTERVIU) „Ascultă 5 minute de muzică clasică”, proiectul Radio România Muzical care merge la sufletul elevilor. Prof. Antoaneta Luchian: Să stai cinci minute concentrat pe un act sonor mi se pare important și relevant, mai ales în cazul elevilor contemporani care își pierd ușor răbdarea. Cristina Comandașu, manager RRI: Muzica clasică ajută la construirea unei societăți mai frumoase.

Publicat de andreeadaraban, 2 noiembrie 2026, 10:36

De 12 ani, proiectul „Ascultă 5 minute de muzică clasică”, inițiat de Radio România Muzical, contribuie la apropierea copiilor de muzica clasică, oferindu-le posibilitatea de a descoperi compozitori, lucrări și stiluri muzicale din diferite epoci. În anul școlar 2025-2026, aproximativ 215.000 de elevi din București și 28 de județe au participat la această inițiativă, iar în județul Iași au fost înregistrate, din 2015 până în prezent, peste 42.000 de participări.

Proiectul a pornit din dorința de a face muzica clasică mai accesibilă și de a le oferi copiilor nu doar informații teoretice, ci mai ales experiența audiției. Cristina Comandașu, coordonatoarea proiectului și manageră Radio România Muzical, explică faptul că inițiativa a fost gândită ca un ghidaj în universul muzical, prin audiții și explicații adaptate publicului tânăr. „Mi-am dat seama că ceea ce se cere la școală copiilor are o foarte mare doză de teorie și că, în general, exact audițiile care pot forma un viitor public pentru muzica clasică sunt mai greu de accesat”, afirmă aceasta.

Importanța proiectului este confirmată și de experiența profesorilor care îl folosesc la clasă. Antoaneta Luchian, profesoară de muzică la Colegiul Național și Colegiul „Costache Negruzzi” din Iași, consideră că audițiile reprezintă o resursă valoroasă, mai ales într-o perioadă în care elevii au acces la foarte multă muzică, dar nu întotdeauna și la contextul necesar pentru a o înțelege. „Acest elev contemporan are acces la toată muzica pământului, dar nu mai are răbdare să o asculte”, observă profesoara, subliniind rolul explicațiilor și al îndrumării oferite de cadrul didactic.

În opinia sa, miza nu este doar recunoașterea unor compozitori sau instrumente, ci dezvoltarea unei ascultări conștiente. „Să stai și să-ți rupi din timpul tău cinci minute în care să fii concentrat pe un act sonor mi se pare important și relevant pentru timpul pe care îl avem la dispoziție”, spune Antoaneta Luchian.

Dincolo de audițiile realizate în clasă, proiectul își propune să aducă muzica și mai aproape de elevi prin întâlniri directe cu interpreții. Cristina Comandașu anunță dezvoltarea unor concerte educative în școli, prin proiectul „Enescu și contemporanii săi”, propus de pianista Axia Marinescu. Inițiativa ar putea fi extinsă și în alte zone ale țării, inclusiv prin implicarea elevilor care studiază muzica în liceele de profil și care ar putea susține momente artistice pentru colegii lor din școlile generale.

Pentru Antoaneta Luchian, contactul direct cu muzica interpretată live are o valoare aparte: „Muzica emoționează și emoționează prin faptul că e făcută real, e interpretată real în fața ta, mai mult decât ar fi orice înregistrare valoroasă de pe un CD sau de pe un video”.

Cele două invitate consideră că educația muzicală are un rol important în formarea personalității copiilor, contribuind la dezvoltarea sensibilității, a empatiei și a inteligenței emoționale. „Cultura hrănește spiritul din noi”, afirmă Cristina Comandașu, care vede muzica și artele ca elemente esențiale pentru construirea unei societăți mai armonioase.

Iar dacă, după întâlnirea cu acest univers, unii copii vor alege să frecventeze sălile de concert, acesta va fi un câștig în plus. „Cu bogăția acestei muzici și cu frumusețea ei” și-ar dori Cristina Comandașu să rămână fiecare elev care participă la proiectul „Ascultă 5 minute de muzică clasică”.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban:  Proiectul ”Ascultă 5 minute de muzică clasică” a ajuns la 12 ani de activitate în școlile din România. Cum a pornit această inițiativă și ce nevoie ați identificat atunci când ați decis să-l implementați?

Cristina Comandașu: De fapt, proiectul ”Ascultă 5 minute de muzică clasică” a început în anul 2010, însă în spații neconvenționale, acolo unde există și în momentul de față, deci are o istorie, de fapt, încă mult mai lungă în spate. Însă, în aceste spații neconvenționale, asta mi-am propus, să fac o minimă introducere a publicului în ceea ce înseamnă muzica clasică, pur și simplu printr-o audiție și un mic anunț referitor la ce s-a ascultat. Asta este valabil și în momentul de față. În anul 2014, am fost prima dată invitată la consfătuirea inspectorilor de specialitate, respectiv de muzică și arte, și în cadrul acestei consfătuiri s-a născut ideea unui program național, astfel încât ceea ce facem să ajungă în toate școlile din România, prin inspectorate, prin profesori, către toți cei care doresc să se alăture. Așa că, începând cu anul 2014, în fiecare săptămână punem la dispozițiea școlilor și profesorilor câte două lucrări muzicale pe săptămână, însoțite de explicații mai ample, care au legătură cu compozitorul, cu interpreții, cu stilul muzicii respective, sau poate chiar cu perioada istorică la care se referă, pentru că muzica nu a fost pur și simplu ruptă de realitatea timpului în care a fost creată, ci este de fapt o reflexie a istoriei, a condițiilor sociale și, în general, a tot ceea ce înseamnă parcursul istoric al societății, al omenirii. Ca mamă și ca practician al muzicii, mi-am dat seama că ceea ce se cere la școală copiilor are o foarte mare doză de teorie și că, în general, exact audițiile care pot forma un viitor public pentru muzica clasică sunt mai greu de accesat. Atunci era încă și mai greu, pentru că accesul la platforme de streaming, cum sunt astăzi, era încă mai limitat. Astăzi se pune problema selecției, pentru că acum copiii au acces la milioane de înregistrări.

Andreea Daraban: Și au acces nu numai la muzică clasică, ci la tot soiul de genuri muzicale, e vorba și de cultivarea gustului până la urmă, nu?

Cristina Comandașu: Exact, de curatoriere, de ghidajul care trebuie neapărat făcut ca să le pui în față înregistrări de valoare, interpretări de foarte bună calitate artistică și tehnică și sigur însoție de niște explicații care să le faciliteze audiția, mai ales pentru cazurile când la ora de muzică nu intră pe ușă un absolvent de studii superioare musicale, ci un profesor care are de fapt altă specializare.

Andreea Daraban: Peste 200 de mii de copii din București și 28 de județe au participat la acest proiect în anul școlar trecut. Ce vă spun aceste cifre? Sunt îmbucurătoare? Ați observat o evoluție?

Cristina Comandașu: Cifrele acestea rezultă din raportările pe care le fac inspectoratele județene. Se întâmplă, însă, ca din anumite județe să nu se raporteze, cum a fost și anul acesta, deși eu văd din răspunsurile care îmi vin la concursul atașat acestui proiect, care se desfășoară tot pe site-ul proiectului, că există participări din județul respectiv. Deci, din punctul meu de vedere, în anul acesta școlar, au lipsit cel puțin 4 județe din raportare, deci numarul de copii, de fapt, trebuia să fie mai mare. În principiu, a existat o variere de la începuturi, de la 150 de mii de copii participanți spre 250 de mii, poate și mai mult. Asta o raportez la populația școlară care o poate accesa. Ajungem undeva la între 10-20% din populația școlară, respectiv primar, gimnaziu, liceu. Dar, în principal la gimnaziu, pentru că scopul meu a fost, în primul rând, implementarea acestui program la clasele gimnaziale, acolo unde se și formează gustul. Deja la liceu e un pic prea târziu, dacă nu s-a intervenit mai devreme cultural.

Andreea Daraban: Doamna profesoară Antoaneta Luchiana, ați îmbrățișat acest proiect cu elevii dumneavoastră. Cum îl primesc? Care este feedback-ul?

Antoaneta Luchian: Vom face un pic de context. ”Vinovată” de accesibilizare a fost și este doamna inspector Irina Florian, cea care ni l-a prezentat la o consfătuire, dacă nu mă înșel, prin 2016. Mărturisesc că atunci m-am dus, repede m-am uitat, ulterior mi-am dat seama de valoarea proiectului și o să o contrazic un pic pe doamna Comandașu. Eu l-am folosit și la primar și la liceu și iată îl folosesc chiar zilele acestea la liceu, în contextul în care la clasele a IX-a încă nu avem manuale. Și atunci, proiectul acesta este o resursă importantă pentru profesorul de educație muzicală care, așa cum spunea și doamna Comandașu, în clasa a IX-a, pe programa nouă, trebuie să navighiezi prin spații culturale din diferite perioade ale timpului și să le aduci în fața elevului. Acest elev contemporan, care are acces la toată muzica pământului, dar care nu mai are răbdare să o asculte. Și proiectul vine perfect pentru că e limitat, cu ghilemele de rigoare, la cele 5 minute de audiție. Cât mai e plaja de atenție a elevului contemporan? Și are și acele explicații care îmi oferă mie un prilej de a discuta suplimentar pe subiect. Chiar zilele acestea, la clasa a X-a, am făcut o audiție comparată între  sonata ”Patetica” de Beethoven, luată de pe internet și ce ne oferă site-ul ”Ascultă 5 minute de muzică clasică”, interpretarea lui Radu Lupu. Și am discutat despre aspectele care țin de interpretarea unui text muzical. Deci, vă contrazic îl folosim și la liceu.

Cristina Comandașu:  Când am gândit proiectul, m-am concentrat, în primul rând, pe clasele gimnaziale, pentru că știți, copiii la care nu ai sădit o sămânță mai devreme, de la primar, de la gimnaziu, deja la liceu devine prea târziu. Asta nu înseamnă că proiectul nu se poate adresa și elevilor de clase primare sau de liceu. Este folosit inclusiv la grădinițe. Doar că, pentru mine, a fost important ca măcar la gimnaziu să se aplice, că este folosit mai mult, este cu atât mai bine. Și ar mai fi ceva de spus. În momentul de față, pe site-ul proiectului, așa cum spune și doamna profesoară, avem o întreagă arhivă de peste 350 de lucrări comentate, unele dintre ele cu diverse interpretări, deci profesorul are o paletă foarte largă de opțiuni. Ceea ce ofer oferim noi prin acest program, atât la concurs cât și săptămânal, este o trecere prin istoria muzicii, de la medieval la contemporan, astfel încât un copil care trece prin acest program într-un an școlar să aibă habar de niște lucrări importante, de cum a evoluat istoria muzicii clasice vest-europene.

Andreea Daraban: Cum reacționează elevii la primele audiții? Au răbdare să asculte chiar și atunci când nu sunt familiarizați cu acest gen muzical?

Antoaneta Luchian: Să știți, copiii din ziua de astăzi au cultură muzicală, să spunem că mai mult din sfera clasico-romantică, pentru că ei ascultă această muzică, nu știu, în jocuri, în filme. Ce le lipsește e acest context de care spunea doamna Comandașu. Rolul profesorului de educație muzicală și ce face acest proiect este de a crea contextul și a aduce explicații. Pentru că dacă facem un sondaj acum, ieșim pe stradă, copiii au auzit de fragmente din ”Carmen” de Bizet, de exemplu,  dar nu știu despre ce este vorba. Și aici intervine rolul de curator al profesorului, de a traduce, cu ghilimele de rigoare, această muzică către copii, de a-i ajuta să înțeleagă mai bine contextul în care a fost creată și valoarea pe care a avut-o în timpul respectiv și în timpul nostru. Ce mi se pare important la acest proiect, pentru profesorul de educație muzicală, e că oferă înregistrări de calitate. Pentru că avem acces la foarte multă informație, dar să stai, să verifici, să asculți, poate fi, să zicem, chinuitor, mai ales dacă ai șapte, șase ore și clase de la a V-a până la a XII-a. Faptul că poți, oricând, să accesezi resursa aceasta, să o adaptezi nevoilor tale, este un mare avantaj. Poți să asculți aceeași lucrare la clasa a V-a și să o duci cu altă valență la clasa a XI-a, de exemplu. Și atunci, ăsta este un avantaj pentru profesorul de muzică. Ce mi se pare foarte fain este că se adresează și copiilor. Eu am rămas surprinsă, recunosc că ei folosesc, deschid platforma, Copiii văd că există și un concurs, dar eu nu-i oblig să participle, pentru că fiecare are timpul său. Și am descoperit că sunt copii care chiar au participat și participă constant la concursul ”Ascultă 5 minute de muzică clasică” și chiar câștigă premii.

Andreea Daraban: Doamna Comandașu, anul acesta sunt și câteva noutăți ale proiectului. Vă propuneți să dezvoltați și concerte educative susținute în sălile de clasă. Cum intenționați să faceți acest lucru?

Cristina Comandașu:  Este ceva ce urmează să comunic în perioada imediat următoare. Sub pălăria proiectului ”Ascultă 5 minute de muzică clasică” vom începe, într-adevăr, concerte chiar în școli. Este vorba de un proiect intitulat ”Enescu și contemporanii săi”, propus de pianist Axia Marinescu, care este în momentul de față unul dintre cele mai cunoscute nume românești care evoluează în spațiul francofon. Este stabilită la Paris. Ea a mai prezentat un proiect asemănător în școlile din Franța și iată că vine cu el în România și pentru copiii din țara ei. O să încep în București pentru că, sigur, logistica îmi permite lucrul acesta. O să vă spun că eu rezervasem loc pentru 15 concerte, care să aibă loc în săptămâna care începe cu 2 noiembrie. S-au înscris 24 de școli și în momentul de față fac eforturi să pot acoperi și bugetele și tot ce e necesar ca să ducem proiectul către toți profesorii care și-au dorit să-l aibă la școală. De cel mai probabil se va desfășura pe parcursul a 8 zile lucrătoare, începând din 2 noiembrie. Noi intenționăm să realizăm și un film, un video cum ar veni, pe care să-l urcăm pe platformele de streaming Radio România Muzical, astfel încât acest concert educativ să poată să fie folosit, eventual, în mediul online și de ceilalți profesori. Pe viitor, în măsura în care găsim sponsorii care să ne ajute în acest demers, pentru că acest proiect este finanțat exclusiv din sponsorizarea atrasă de Radio România Muzical și de Asociația Prietenilor Radio România Muzical. Intenționăm să mergem mai departe și în țară și intenționez chiar să aplic o idee, care mi-a fost sugerată de un anumit profesor de muzică, aceea de a-i aduce pe copiii care studiază muzica în licee de muzică, în școli de muzică, către cei care sunt publicul lor, adică copii din școlile generale. E o altă direcție la care mă gândesc să o dezvolt în continuare.

Andreea Daraban: Vă gândiți să faceți și în teritoriu astfel de concerte?

Cristina Comandașu:  Exact, pentru că, mai ales, pentru concertele din țară este mult mai eficient să organizăm liceele de muzică din orașele respective, să meargă și să cânte direct în salile de clasă ale colegilor lor de la școlile generale. E mult mai eficient decât să aduc un artist, care să facă un turneu, care presupune, evident, costuri mult mai mari și poate nici nu are impactul droit. Pentru că, până la urmă, și cei care studiază muzica, cei care sunt acum la vârsta copilăriei adolescenței, vor trebui să evolueze pentru publicul lor, iar publicul lor este acum în școlile de cultură general, respectiv copiii de vârsta lor. E bine ca ei să fie expuși cât mai devreme, mă refer la cei care studiază muzica și să fie puși în contact cu cei care le sunt public, pentru că e un aspect esențial pentru generația lor.

Andreea Daraban:  Ce aduce în plus întâlnirea directă cu interpreții față de audiția unei înregistrări, doamna profesoară?

Antoaneta Luchian: Aduce acea emoție firească pe care muzica o poate clădi în fiecare dintre noi, indiferent de background-ul cultural, și mă bucur să aud că se vine către ascultătorul elev, pentru că oricât ne-am strădui noi să aducem muzica bună în fața copiilor, contactul direct cu arta făcută real, este important. Eu vin dintr-un oraș mic, sunt născută în Bârlad, am făcut un liceu de artă, am fost un tânăr practician al muzicii. Îmi amintesc cât era de emoționant să ieși în fața părinților, pentru că noi aveam acelea producții muzicale, și cum ar fi ca acești copii să vină către colegii lor și să cânte live împreună. Pentru că în rural, în urbanul mic, noi suntem în Iași, e ușor, avem două instituții muzicale importante, oricând le putem frecventa, mai vin și concerte, dar pentru copiii din toată țara, din zonele care nu sunt expuse cultural, e important că această muzică vie să vină către ei. Unii ar putea spune, vai, dar nu comparăm un artist important cu un elev de liceu. Nu este adevărat. Muzica emoționează și emoționează prin faptul că e făcută real, e interpretată real în fața ta mai mult decât ar fi orice înregistrare valoroasă de pe un CD sau de pe un video.

Andreea Daraban: Cum se schimbă relația copiilor cu muzica pe măsură ce participă, iată, constant la acest proiect, ”Ascultă 5 minute de muzică clasică”? Ați observat poate că ajung să recunoască anumite instrumente, compozitori sau poate stiluri muzicale?

Antoaneta Luchian: Asta ține de aspectele teoretice pe care le pomenea doamna la început și pe care noi le practicăm, să zicem, în meseria pe care o facem, în disciplina pe care o predăm. Ce mi se pare mie important este că în momentul în care ascultă o muzică nouă, să spunem ceva la care n-au mai avut acces, este că reușesc să defragmenteze, să se ducă în straturile profunde, să asculte cu atenție. Această audiție activă, de care avem mare nevoie, este scopul meu. Recunosc, în momentele în care fac audiție, pentru că noi ascultăm muzică, involuntar sau voluntar, dar nu o mai facem conștient. O facem ca background, pentru că ne facem temele și ascultăm muzică, o facem ca fundal sonor pentru un film, dar să stai și să-ți rupi din timpul tău cinci minute în care să fii concentrat pe un act sonor, mi se pare important și relevant pentru timpul pe care îl avem la dispoziție.

Andreea Daraban: Dincolo de acest proiect, cum arată astăzi locul educației muzicale în școala românească?

Antoaneta Luchian: Arată pe măsură profesorului pe care îl au în față, pentru că eu nu cred în discipline importante sau neimportante. Profesorul este cel care dictează, cum să zicem, atitudinea față de disciplină. Și ceea ce mi se pare important pentru profesorul de educație muzicală este că e o materie plăcută. Nu știu cum e să nu-ți placă muzica, poate nu-ți place un test sau nu-ți place că ești ascultat, dar eu n-am auzit elev căruia să nu-i placă muzica. Așa că avem un avantaj față de profesorul de matematică sau de română sau de științe și cred că de aici ar trebui să pornim. Ce construim în fiecare copil? Construim un ascultator activ în sala de concert sau o persoană care se duce în diferite contexte culturale și înțelege valoarea actului sonor în acel context și cred că la asta ar trebui să lucrăm cu toții.

Andreea Daraban: Cum poate fi explicată, doamna Comandașu, importanța educației muzicale, a educației artistice în general, în fața celor care o consideră poate mai puțin relevantă decât alte discipline?

Cristina Comandașu: Aici e foarte mult de discutat, dar în primul rând eu cred că ar trebui să ne gândim dacă ar fi să dăm o definiție despre ce înseamnă să fii om față de un AI, de exemplu. Ce am spune? Ce am spune legat de ce face să funcționeze bine o societate? Și aici mă refer, de fapt, la construcția unei personalități, a unei moralități și a unui tip de om care poate să gândească liber, care îi înțelege pe ceilalți și are suficientă finețe și inteligență emoțională încât să poată să trăiască frumos alături de ceilalți. Dacă o spun în felul acesta cred că se înțelege mai bine ce face muzica. Nu numai muzica, în general tot ce face cultura înaltă, așa cum era definită ea de Humboldt, dacă ne uităm puțin în urmă, în istoria filozofiei. Ei, toate artele asta fac de fapt. Fac un om mai frumos, un om care face să funcționeze societatea mai bine. Sigur că sunt multe alte cercetări care spună că ascultarea muzicii culte reduce stresul, reduce anxietatea, o grămadă de lucruri din sfera aceasta psihologică și care nu sunt deloc de neglijat într-o perioadă în care sunt studii care spun, referitor la populația de adolescenți, de exemplu, că 75% reclamă că suferă de anxietate și chiar suferă. Adică efectele pandemiei credem că au trecut așa peste noapte, dar nu e chiar așa. Să ne uităm la ce spun chiar copiii care ascultă, pentru că și eu am trimis reporteri în școli, care au stat de vorbă cu copiii și cu profesorii, și în primul rând acesta este lucrul pe care îl sesizează copiii, că muzica îi liniștește, le dă posibilitatea să viseze, le dă posibilitatea să respire, în sensul de a-și găsi pentru sine niște momente de liniște. Ori e bine să facem treaba asta cu muzică clasică, să ne gândim și că simțul auditiv este singurul pe care noi nu putem să-l închidem. În sensul că putem închide ochii și nu mai vedem, dar urechile nu putem să le închidem, iar orice auzim are un efect direct asupra creierului nostru. Dar dincolo de asta este efectul asupra spiritului nostru și dacă e să facem o diferență față de inteligența artificială, care pune multă presiune astăzi…

 Andreea Daraban: Da, e o mare provocare. E o mare provocare în toate domeniile, inclusiv în muzică. Avem muzică făcută cu AI.

Cristina Comandașu:  Mă scuzați, dar aia nu e muzică făcută cu AI. Adică cei care se cred compozitori când trimit un prompt către AI pentru că întâlnesc deseori această confuzie…

Andreea Daraban: Aici devine importantă educația.

Cristina Comandașu:  Exact. Și întrebarea, cum ne diferențiem noi față de inteligența artificială? Deci un cap, un creier, un trup și mai e ceva la oameni, care este spiritul, ăla greu de definit, greu de pus eticheta pe el, dar care face diferența. De fapt, cultura hrănește spiritul din noi, mai simplu spus, într-un mod care ne și scoate dintr-o realitate complicată, ducându-ne către o lume mai bună, către cei care înțeleg și pot, prin educație, să acceseze lumea asta altfel.

Andreea Daraban: Există percepția că muzica clasică este dificilă, inaccesibilă sau destinată unui public restrâns, elitist. Cum putem depăși această barieră și cum putem să-i ajutăm, în special, pe copii să se apropie de ea, fără prejudecăți?

Antoaneta Luchian: Ascultând-o, efectiv, și conștientizând. Ce-mi place mie în sala de clasă e că ascultăm aceeași muzică care creează în noi emoții diferite. Asta e importat de punctat și eu îi invit pe copii să reia audiția în alt timp, în altă perioadă a zilei și să conștientizeze dacă au aceeași emoții. Ce mi se pare mie că aduce muzica clasică în fața copilului e frumosul ăsta care a rezistat în timp. Pentru că noi avem melodii care ne plac, care ne fac să ne simțim bine, cu care noi, ca adulți, ne asociem, ne amintim de copilărie, de cum era, dar această muzică a rezistat în timp. E expresia frumosului atemporal. La orele mele le spun copiilor, hai să vedem, muzica aceasta a fost construită în timpul ăla, dar de ce noi mai putem rezona cu ea? Ce aduce? Cu ce ne sensibilizează? Și aici e frumos de discutat, pentru că lucrurile contemporane sunt ok, sunt frumoase, răspund nevoilor noastre de acum, dar hai să vedem ce va rezista în timp. Oare cum va arăta istoria timpului când vom merge la izvoarele scrise, așa cum au făcut istoricii în secolul XIX, să vedem ce mai rămâne din timpurile pe care le trăim noi. E un exercițiu interesant și sunt convinsă că marea muzică, așa cum o numesc eu, va fi și atunci prezentă, nu știu ce va rămâne din zilele noastre.

Andreea Daraban: Cu ce vă doriți să rămână un copil, după participarea la proiectul ”Ascultă 5 minute de muzică clasică”?

Cristina Comandașu:  Cu bogăția acestei muzici și cu frumusețea ei. Dacă ulterior în viața lui de adult va alege să mai meargă și într-o sală de concerte, este bonus. Și cum să spun eu, chiar cred că ascultarea muzicii clasice ajută să fii un om mai bun, un om mai frumos pe interior, un mai bun cetățean, sprijină democrația și tot ce aducem noi bun în societate. Da, un om mai frumos creează o societate mai frumoasă și muzica clasică ajută cu siguranță la lucrul acesta.

Varianta audio a interviului: