Pedeapsă de abuz în serviciu, anulată în baza deciziei CCR. Explicații la subiect, oferite de avocatul Liviu Bran

Pornind de la dispoziţia Curţii Constituţionale 405 din 15 iunie 2016, Curtea a interpretat ca nefiind constituţional doar un paragraf din articolul 297, respectiv abuzul în serviciu în sensul în care legiuitorul a prevăzut iniţial că orice funcţionar public poate să încalce o lege în mod defectuos. Aceasta este sintagma la care s-a referit Curtea Constituţională. Curtea Constituţională a crezut şi a reglementat în mod clar că ar fi trebuit să fie explicat care este legea pe care a încălcat-o funcţionarul respectiv în momentul în care este acuzat de un abuz şi în serviciu. Şi aici ne referim la trei dispoziţii legale: ordonanţe de Guvern, legi sau hotărâri ale Guvernului. Dacă vorbim de legislaţie primară, vorbim de legi şi ordonanţele Guvernului. Nu vorbim şi de hotărâri ale Guvernului. Ca să fie mai clar, cei care sunt acuzaţi, respectiv procurorii în momentul care fac încadrarea juridică, ar trebui să indice într-un mod foarte clar dacă (n.r. inculpatul) a încălcat o dispoziţie primară sau nu. Nu este dezincriminat în totalitate articolul 297, asta cu siguranţă vă spun. Și cele 45 de zile pe care Curtea Constituţională le-a dat la dispoziţie Guvernului pentru a-şi îndrepta această eroare, dacă aş putea să o numesc aşa, lucru care nu a fost făcut, astfel că fiecare instanţă de judecată poate să interpreteze, în funcţie de acuzaţia care i se aduce inculpatului şi faţă de rechizitoriul care a fost întocmit de procuror, dacă aceştia au încălcat sau nu o hotărâre de Guvern. Dacă nu este indicat clar în rechizitoriu care este articolul încărcat prin hotărâre de Guvern, atunci există posibilitatea de a fi dezincriminată fapta. Dar nu în toate cazurile de abuz în serviciu, atenţie, putem vorbi de o dezincriminare. Practic, articolul 297 rămâne în picioare, cu obligaţia Parchetului de a arăta hotărârea, legea sau hotărârea de Guvern pe care a încălcat-o respectivul funcţionar. Deci nu este vorba de o dezincriminare totală a abuzului în serviciu. Chiar dacă o instanţă de judecată a admis o contestaţie la executare cu privire la o anumită persoană, care deja era condamnată definitiv şi a fost anulată, să zicem, hotărârea judecătorească şi încetat procesul penal, nu înseamnă că în toate cazurile este vorba de acelaşi lucru. De foarte multe ori am întâlnit, după apariţia deciziei Curţii Constituţionale, care este obligatorie pentru instanţe şi pentru cei care aplică legea, lucrurile s-au reglementat, în sensul în care aceştia indică într-un mod foarte clar ordonanţa sau legea care a fost încălcată. Din ceea ce am observat, eu nu mă încadrez în niciunul dintre dosarele pe care le am în portofoliu, cu privire la faptul că procurorul s-a rezumat la a indica doar o hotărâre de Guvern. Dacă a indicat hotărârea de Guvern, automat a fost urmată şi de legea care a fost încălcată, pentru că întotdeauna hotărârile de Guvern trebuie să treacă prin legiuitor şi automat a fost indicat şi articolul din lege. Deci nu am în portofoliul meu pentru a putea să invoc dezincriminarea articolului de abuz în serviciu. În schimb, au fost cazuri când s-au invocat de către Parchet anumite hotărâri, nu neapărat de Guvern, ci hotărâri ale Consiliului Local, atenţie, care şi acestea pot fi invocate ca dezincriminare. În portofoliul meu nu am aşa ceva pentru a invoca dezincriminarea, din păcate sau din nefericire pentru clienţii mei.