În așteptarea lui Radio Iași 75, despre Radio Iași 70
Publicat de Nicolae Tomescu, 8 octombrie 2016, 17:11
La 2 noiembrie 1941, răsunau – pentru prima dată în eter – cuvintele „Aici Radio Moldova”.
Înzestrarea societăţii româneşti cu acest mijloc de propagandă poate fi interpretată şi în sensul următor: Nu numai peste meleagurile dintre Prut şi Bug, ci până departe, spre Soare-Răsare, până la hotarul culturii germane, etericele unde ale radioului ieşean au dus pe aripile lor graiul, gândurile, simţămintele româneşti.
În 1944, “vocea destinată scopului” a amuţit. În 1956, la 1 mai, este re-vigorată, sub denumirea Radio Iaşi (funcţionând ca studio teritorial, fără personalitate juridică, în cuprinsul Radiodifuziunii Române, aşa cum se întâmplă şi astăzi). Între 1984 şi 22 decembrie 1989 regimul Ceauşescu i-a anulat dreptul de a emite, precum în cazul celorlalte posturi teritoriale.
Vreau să cred că Radio Iaşi a însemnat/înseamnă vocea autorizată a Moldovei, salvarea de la uitare a unor clipe fără egal, gesturi şi trăiri, sincerităţi debordante, oameni născuţi pentru a se dărui. Vreau să cred că fiecare zi presupunea/presupune râvnă, responsabilitate, un uriaş efort de voinţă.
Trag speranţa că, de fiecare dată, Radio Iaşi a renăscut din propria-i cenuşă, că vocea i-a fost auzită/este auzită, tot mai clar şi mai folositor…
*
Oamenii cu un scop în viață sunt mai puternici decât orice grad pe care îl deține cineva într-o ierarhie administrativă…
Oricât de mare ar fi uitarea, cel care desăvârșește imaginea este timpul…
Singura cale de a ieși în afara timpului o reprezintă munca și arta de a ști ce să faci…
Cei care văd, știu…
