La mulți ani, Opera Națională Română din Iași

Publicat de dvlad, 3 noiembrie 2023, 17:38

La mulți ani, Operei Naționale Române din Iași

Pe 3 noiembrie 1956, Opera din Iași își lansa lunga istorie ce avea să fie de la bun început glorioasă, cu opera Tosca de Giacomo Puccini.

Astăzi, în preajma Zileie Operei ieșene, a avut loc premiera unui Diptic inspirat de opera marelui Caragiale: „Făclia de Paști” de Alexandru Zirra și celebra și spumoasa „O noapte furtunoasă” de Paul Constantinescu. Dacă prima parte, în variantă de concert a fost extrem de sobră, impusă și de subiectul dramatic, partea a doua a adus o izbucnire de ritm, culoare și tinerețe care a surprins extrem de plăcut publicul ieșean.

Evenimentul a avut loc pe 25 octombrie, Ziua Mondială a Operei, în cadrul Festivalului Muzicii Românești și a reprezentat o fericită continuare a colaborării dintre Universitatea Națională de arte George Enescu și Opera ieșeană. Astfel, documentarea pentru prima parte a fost realizată de prof. univ. dr. Loredana Iațeșen, iar orchestrația de Ciprian Ion, prof. univ. dr., decan al Facultății de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice și Bogdan Chiroșcă, conf. univ. dr. și dirijor al Operei. Felicitări tuturor artiștilor și realizatorilor celor două spectacole!

Distributie

PREMIERĂ ABSOLUTĂ | Făclia de Paști de Alexandru Zirra:

Leiba (tenor) – Andrei Lazăr (debut) – invitat
Sura (soprană) – Cristina Grigoraș (debut)
Gheorghe (bariton) – Alexandru Constantin (debut)
Țăran 1 – Ștefan Linu (debut)
Țăran 2 – Cezar Octavian Ionescu (debut)

PREMIERĂ | O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu:

Veta – Diana Ionescu (debut)

Zița – Angelica Solomon (debut)

Chiriac– Ovidiu Manolache

Jupân Dumitrache – Andrei Yvan (debut)

Spiridon – Sorana Nastasiu (debut)

Nae Ipingescu – Mădălin Munteanu (debut)

Rică Venturiano – Alexandru Savin (debut)

Ghiță Țircădău – Dmytro Melnyk (debut)

Regia: Cristi Avram

Pe 3 noiembrie 2023, opera TOSCA aduce pe scena ieșeană atât parfumul amintirilor unei istorii glorioase, cât și marile voci ale operei de astăzi

Iată în doar câteva linii, o istorie a teatrului liric pe scenele ieșene ale secolului al 19-lea.

Povestea începe cu primele spectacole de operă susţinute de trupe franceze, italiene sau ruseşti şi primii muzicieni străini stabiliţi la Iaşi pentru a activa aici pe scenă, sau ca profesori. Conservatorul Filarmonic Dramatic înfiinţat în 1836 şi coordonat de marele animator al vieţii artistice şi culturale din Moldova, cărturarul Gheorghe Asachi, are din păcate o existenţă scurtă, dar meritul său este de a fi prezentat după numai doi ani, cu elevii săi, prima operă în limba română: „Norma” de Vincenzo Bellini. Au urmat adevărate stagiuni de operă ale unor trupe străine.

Prima operetă românească, Baba Hârca de Matei Millo, pe muzica de Alexandru Flechtenmacher,  este prezentată în 1848 la Teatrul cel Mare din Copou. În 1873 are loc premiera operei „Faust” de Charles Gounod; în 1874, Theodor Aslan creează prima trupă ieşeană de operetă; au loc premierele ieşene ale unor opere de Verdi: Lombarzii, Rigoletto, Nabucco, Ernani. Vodevilul, comedie cu cântece şi dansuri, începe să atragă un public din ce în ce mai numeros. În 1877, anul izbucnirii Războiului de Independenţă, la Iaşi se joacă două operete româneşti, semnate de Ioan Andrei Wachmann şi Eduard Caudella.

În 1880, compozitorul ieşean Eduard Caudella, împreună cu Gheorghe Bengescu-Dabija şi Teodor Aslan, sub preşedinţia lui Nicolae Şuţu, înfiinţează Societatea muzicală dramatică cu scopul de a promova muzica dramatică şi de a avea un teatrul liric permanent la Iaşi. Prima operă comică românească se joacă în acelaşi an – “Olteanca”sau”Urechile bărbatului în dar de nuntă”, compusă de Eduard Caudella şi Gustav Otremba. Tot Eduard Caudella este creatorul primei opere româneşti, Petru Rareş.

Să ne amintim Programul serbărilor de inaugurare a elegantei clădiri a Teatrului Național din Iași, din 1 şi 2 decembrie 1896, care a cuprins „Uvertura Naţională” de Alexandru Flechtenmacher, vodevilurile „Muza de la Burdujeni” de Costache Negruzzi şi „Cinel-cinel” de Vasile Alecsandri şi comedia în versuri „Poetul romantic” de Matei Millo.

Spre sfârşitul deceniului al nouălea sunt prezente la Iaşi trupe româneşti de operă, iar trupele străine aduc titluri noi: are loc prima reprezentaţie a operelor „Evgheni Oneghin” de Ceaikovski, „Viaţă pentru ţar” de Glinka; trupa germană a lui Leo Bauer aduce la Iaşi, în 1894, primele opere wagneriene – „Tannhäuser”, „Lohengrin”, „Maeştrii cântăreţi din Nürnberg”; o companie italiană prezintă în premieră operele „Otello” de Giuseppe Verdi, „Cavalleria rusticană” de Pietro Mascagni, „Paiaţe” de Leoncavallo; o trupă franceză prezintă „Mignon” de Ambroise Thomas şi „Mireille” de Charles Gounod. În aceeaşi perioadă, în capitala Moldovei cântă cei mai importanţi artişti lirici români, printre care: Hariclea Darclée, Elena Teodorini, Margareta Iamandi, Giovanni Dimitrescu sau Leonard, prințul operetei.

În timpul Primului Război Mondial, marii artişti români refugiaţi aici reușesc să ofere publicului acea rază de speranță și încredere, de consolare și căldură, atât de necesară în acele vremuri, animaţi în primul rând de George Enescu, prin minunatul său exemplu de abnegaţie şi generozitate. Muzica își împlinește mai mult decat oricând rolul, prin prin elementul de echilibru şi prin patosul eroic pe care numai ea îl poate trezi atât de puternic, într-o vreme în care toate pot sfârși tragic, în orice clipă.

În stagiunea 1917-1918, cele 20 de concerte simfonice au fost primite cu mult entuziasm și bucurie de publicul din ce în ce mai numeros. Primul spectacol de operă a fost „Faust”, cu George Niculescu-Basu  în rolul lui Mefisto, Vasile Rabega în Faust şi Elena Drăgulinescu-Stinghe în Margareta. Societatea Română de Operă a fost înfiinţată la Iași de aceşti primi interpreţi împreună cu dirijorul italian Umberto Pessione, care activa la București.

Astfel a apărut şi ideea înfiinţării unei opere la Iaşi. Teatru era, orchestră era – condusă fiind chiar de George Enescu, costume se găseau la Teatrul Naţional, corul se putea forma din ieşeni şi din refugiaţi, aşa că Umberto Pessione, tenorul Vasile Rabega şi George Niculescu-Basu au luat lucrul în serios. Noaptea se scriau ştimele pentru orchestră, iar ziua se repeta. Văzând determinarea artiştilor, Alexandru Mavrodi i-a reunit pe toţi şi a înfiinţat Societatea Română de Operă. Timp de doi ani s-au reprezentat la Iaşi spectacole de operă şi operetă precum:„Faust” de Charles Gounod,„Povestirile lui Hoffmann” de Jacques Offenbach, „La Traviata” şi „Ernani” de Giuseppe Verdi, „Madama Butterfly” de Giacomo Puccini, „Cavalleria rusticană” de Pietro Mascagni, „Pagliacci” de Ruggero Leoncavallo, „Mam’zelle Nitouche” de Hervé.

În perioada de după război, reluarea firului normal al lucrurilor s-a făcut mai ales la conservator, unde Alexandru Zirra era profesor de armonie și de canto, iar Enrico Mezzetti de canto.

În anii celui de-al Doilea Război Mondial a avut loc o încercare foarte aproape de a se concretiza în prima instituție de Operă ieşeană. În iarna 1941-1942 se hotărăşte înfiinţarea Operei Române a Moldovei, care urmă să funcţioneze prin colaborarea Conservatorului cu Teatrul Naţional. Printre iniţiatori s-au aflat compozitorul Alexandru Zirra, Vasile Rabega şi dirijorul Antonin Ciolan. Au fost interpretate atunci „Boema” de Giacomo Puccini, „Bărbierul din Sevilla” de Gioachino Rossini (dirijor Antonin Ciolan) şi „Vagabonzii” de Karl Michael Ziehrer (dirijor Mircea Bârsan). În anul 1944, are loc o nouă încercare de a constitui Opera Moldovei, când este prezentată opera „LaTraviata” de Giuseppe Verdi (sub conducerea lui Egizzio Massini). În anul 1948 are loc o a treia încercare de înfiinţare a unui ansamblu liric permanent – când s-a cântat opera „Lakmé” de Léo Delibes, sub conducerea artistică a lui Nicolae Broşteanu.

După o lungă perioadă de afirmare şi consolidare a teatrului liric în capitala Moldovei şi după mai multe încercări de recunoaştere oficială a acestor eforturi, pe 1 ianuarie 1956 este înființată prima instituţie publică de operă din regiunea Moldovei – Opera de Stat din Iaşi, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2998 din 30.12.1955. Cea care în anul 2003 va deveni Opera Naţională Română din Iaşi (prin Hotărârea Guvernului nr. 742, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 493 din 8 iulie 2003).

Prima stagiune a debutat în seara de 3 noiembrie 1956 cu spectacolul „Tosca” de Giacomo Puccini, sub bagheta dirijorului Radu Botez, regia artistică fiind semnată de Hero Lupescu, iar scenografia de Zoltan Gerzanich.

Primul director al Operei a fost muzicianul şi profesorul Ioan Goia (1956-1965). De-a lungul anilor, acestuia i-au urmat personalităţi de seama ale vieţii muzicale româneşti: regizorul de opera George Zaharescu (1965-1969), dirijorul Ioan Pavalache (1965-1974), regizorul Dimitrie Tabacaru (1974-1982), muzicologul şi compozitorul Constantin Dediu (1982-1991) şi dirijorul Corneliu Calistru (1991-2008). În perioada 2008-2011, conducerea Operei a fost asigurată de către directori interimari.

În continuarea evenimentelor prilejuite de Ziua Operei Ieșene, pe 7 noiembrie are loc

GALĂ EXTRAORDINARĂ RAMONA ZAHARIA