(FILM) Lacul „Colibița”/din Bistrița-Năsăud/

Publicat de Nicolae Tomescu, 27 septembrie 2022, 13:51

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=yO1lx4op1ZI[/youtube]

Proiectul „Locuri incredibile povești de împărtășit”©Nicolae Tomescu

Imagine, scenariu, voce: Nicolae Tomescu

Music:

https://soundaudio.cc/?gclid=CjwKCAjw_ISWBhBkEiwAdqxb9sI5jbfJovWExcRU5L8N1eBgj3ng6xFmwlHW5Ia2fv3CsSBNY2TSjRoCIKUQAvD_BwE („Muse” și „Lavender”)

Atunci când jonglăm cu nuanțele, smulgerea rădăcinilor, tulburarea răbdării zilelor unor locuri și comunități, pot fi compensate, oarecum, de ideea potrivit căreia multă frumusețe ia naștere din apă (modelul meu de analiză); marele public, cât și o parte din exegeză, nu mai receptează, chiar sub influența stilului polemic al rețelelor de socializare, atacul la adresa constituirii artificiale a unor acumulări de apă care afectaseră viața unor oameni, dar au adus și beneficii însemnate; accept faptul că măsurilor (mai vechi) nu le pot fi retrase consecințele; nu am știință dacă „maeștrii gândirii democratice” se simt nevoiți să-și propună configurarea unor proiecte care țin seama de trecut și oferă detalii despre ceea ce poate deveni o întindere de apă stătătoare închisă între maluri…

Lacul „Colibița”, format prin inundarea controlată a unui sat, are o suprafață care țintește 300 de hectare (bazinul hidrografic are peste 100 km²). La el am ajuns parcurgând drumul dinspre Vatra Dornei către Bistrița, trecând de „Bârgaie” (Mureșenii Bârgăului, Tiha Bârgăului, Prundu Bârgăului, Susenii Bârgăului, Mijlocenii Bârgăului, Josenii Bârgăului, Rusu Bârgăului/le-am menționat pe toate, întrucât deviasem, cu premeditare, înspre Sângeorz Băi și Valea „Cormaia”/inclusiv întoarcerea pe traseu); din Prundu Bârgăului, vis-à-vis de biserică, trebuie urmat drumul prin Bistrița Bârgăului; la circa 7 Km de localitatea invocată apar barajul de acumulare și lacul Colibița…

Credeam că pot să fac înconjurul acestuia, pornind și dinspre barajul construit pe cursul „Bistriței Ardelene” (într-o zonă de „chei”, la îngemănarea munților „Călimani” și „Bârgăului”); admirând doar stăvilarul ridicat (perioada 1979-1991) din anrocamente (andezite vulcanice); părăsind, dintr-o anume clipă, drumul forestier, am încercat o senzație de greață la vederea construcțiilor ridicate sub cota expropiată a lacului; acesta a devenit captiv, „arestat de interesele private având binecuvântarea reprezentanților Statului Român”…

De regulă, deasupra zidului apei nu mai pendulează mare lucru. Dacă barajul a distrus modul de viață al oamenilor din satul inundat/din jur (pe alții i-a împins, asemenea unei „vrăji”, în brațele nemiloase ale comercialului), noua etică de conservare ecologică s-ar traduce prin formula „apă, aer, sol, baza vieții”… În mireasma aerului de sfârșit al „gustar”-ului, nu am urmat „cântecul adâncului”, am văzut și filmat „oglinda lucie”a Lacului Colibița – fără să confirm dacă apa este limpede ca lacrima, i-am întrezărit micile insule pe suprafață… Deocamdată, contează faptul că studiile au măsurat 90 micrograme/m3 valoare medie a concentrației maxime de ozon în „zona” Colibița[1] (respectiva „cotă” poate fi întâlnită doar în Munții Alpi). Până când va scădea, dramatic…

[1] În România, valoarea medie a concentrației maxime de ozon este de 72,6 micrograme/m3…