Copiii violenți sunt aproape întotdeauna copii răniți. Asta nu justifică violența, dar o explică și arată unde trebuie intervenit.
Violența extremă între copii este un subiect sensibil și complex, iar cercetările ne arată clar că nu apare „din senin”. De obicei, este rezultatul unei acumulări de factori care nu sunt observați sau sunt minimalizați și astfel ignorați.
Factorii psihologici – emoționali și individuali, aceștia țin de modul în care o persoană procesează realitatea și își gestionează propriile impulsuri. Putem enumera aici:
trauma timpurie: abuzul sau neglijarea în copilărie pot altera dezvoltarea creierului, în special în zonele responsabile cu empatia și controlul impulsurilor, dezvoltând un atașament profund dezorganizat.
lipsa empatiei: anumite trăsături de personalitate (precum cele antisociale sau narcisice) pot face ca individul să nu simtă suferința provocată altora.
stima de sine fragilă sau instabilă care se poate transforma în furie cronică, cu o frustrare intensă și incapacitatea de a tolera eșecul, sentiment de nedreptate, iar violența extremă apare uneori ca o reacție la o „rană narcisică” – o umilință percepută care este atât de insuportabilă încât individul simte nevoia să „șteargă” sursa umilinței prin forță.
capacitate redusă de anticipare a consecințelor și de a discerne între acțiunile reversibile și cele ireversibile.
tulburări de personalitate sau idei paranoide, cu percepția constantă de amenințare, construindu-și o narațiune de genul: „merită”, „nu am alternativă”, „așa opresc tot”
consumul de alcool sau droguri, care reduce autocontrolul.
Factori sociali și de mediu: aceștia pot acționa ca un „incubator” pentru comportamentele agresive și pot genera o frustrare cronică ce explodează în violență.
Percepțiasărăciei extreme și a inegalității sociale, interiorizate prin sentimentul de injustiție socială.
Izolarea socială și alienarea. Copiii care nu se simt conectați la comunitate sau care simt că societatea i-a respins sunt mai predispuși să adopte comportamente destructive pentru a atrage atenția.
expunerea la violență și lipsa modelelor pozitive. Martorii la violența domestică sau comunitară învață că forța este singura metodă eficientă de rezolvare a conflictelor sau de obținere a respectului.
influența anturajului. Apartenența la grupuri care glorifică violența (găști, grupări extremiste) oferă unui adolescent validarea de care are nevoie pentru a comite acte atroce.
Bullying sever și repetat care se transformă în bullying cronic.
Factori culturali. Cultura adesea oferă „scenariul” prin care un individ își justifică acțiunile. Aici intră acceptarea socială și toleranța la violență: mass-media, rețelele sociale, jocurile video (în exces și fără context familial) sau discursul public agresiv întâlnit frecvent, care amplifică manifestarea comportamentelor violente în rândul copiii și adolescenții și pot reduce capacitatea acestora la suferința trăită de ceilalți. Nu jocurile sau filmele singure produc violență, ci contextul emoțional în care sunt consumate.
Factori situaționali sau declanșatori. Chiar și persoane relativ stabile pot deveni violente în anumite contexte cum ar fi: umilință publică, escaladarea unor accese de furie ca urmarea a unor conflicte repetate, eșecuri școlare sau relaționale transformate în evenimente percepute ca „ultima picătură”, în lipsa unor mecanisme de rezolvare a conflictelor.
Factori biologici (secundari, dar relevanți). Aceștia nu determină direct violența, dar pot contribui: creierul este hiper-reactiv la vârsta adolescenței, iar cortexul prefrontal (controlul impulsurilor) e insuficient dezvoltat, disfuncții în controlul impulsurilor, anumite leziuni cerebrale, reactivitate crescută la stress, dezechilibre neurochimice (în combinație cu alți factori).
Fără mecanisme de auto-reglare emoțională sau sprijin social, escaladarea devine tot mai probabilă.
Factorii de protecție:
Relații stabile și de sprijin din partea familiei cu stabilirea de limite clare, manifestarea de căldură emoțională și zero toleranță pentru violență, modele de gestionare calmă a conflictelor.
Educație emoțională și învățarea empatiei în familie, dar și în mediul școlar.
Acces la servicii de sănătate mintală, care oferă modalități de prevenire sau intervenție.
Modele non-violente de rezolvare a conflictelor, prin dezvoltarea rezilienței și însușirea unor mecanisme de autoreglare emoțională.
Sentiment de sens și apartenență, implicarea adolescenților în luarea deciziilor și rezolvarea de probleme.
Intervenție rapidă în situațiile de bullying, prin implicarea consilierilor școlari și crearea unui climat de siguranță în mediul școlar. (Comunicat Organizația Salvați Copiii România/ FOTO AI)
Organizația Salvați Copiii România avertizează asupra faptului că proliferarea în mediul online a imaginilor ce înfățișează abuz sexual asupra copiilor sau cele care prezintă conținut dăunător a crescut față de anul trecut cu 133%
Peste 90.000 de link-uri individuale raportate în 45.245 de sesizări primite prin linia esc_Abuz privind materiale de exploatare a minorilor în 2025
București, 10 decembrie 2025:Organizația Salvați Copiii România avertizează asupra faptului că proliferarea în mediul online a imaginilor ce înfățișează abuz sexual asupra copiilor sau cele care prezintă conținut dăunător a crescut față de anul trecut cu 133%. O serie de personalități publice – Simona Halep, Cristina Neagu, Dana Rogoz, SORE, Tilly Niculae, Alexandra Ungureanu, Alex Zlăvog, Bianca Adam, Constantin Popovici, Gabriel Fereșteanu, Iulia Ionescu, MIRA și Răzvan Moței – se alătură astfel campaniei „Dacă locul ei nu e în ramă, nu trimite poza mai departe”, pentru a reaminti că, în mediul digital, responsabilitatea nu se oprește la cel care apasă pe declanșator. La linia de raportare esc_ABUZ a Organizatiei Salvați Copiii, care vizează conținutul ilegal sau dăunător pentru copii din mediul online, au fost primite, în perioada 01.01- 03.12.2025, 45.245 de raportări conținând peste 90.000 de link-uri individuale.
Aceste cifre arată o nevoie crescută de a conștientiza riscurile online la care sunt expuși copiii și subliniază nevoia de strategii eficiente pentru protecția acestora în mediul digital.
Inițiativa „Dacă locul ei nu e în ramă, nu trimite poza mai departe” aduce în prim-plan riscurile distribuirii necontrolate a datelor personale și îi invită pe tineri să privească altfel gesturile aparent inofensive din online. Printr-un mesaj direct și ușor de reținut, campania propune un criteriu simplu de decizie: dacă o fotografie nu ar putea fi pusă într-o ramă, atunci nu ar trebui să fie văzută de alții și, cu atât mai puțin, distribuită. În același timp, campania evită orice ton de culpabilizare: adolescentele nu sunt învinovățite sau reduse la statutul de victime, ci încurajate să spună „nu” atunci când sunt puse sub presiune și să ceară ajutor atunci când simt că nu mai au control asupra situației.
Demersul început în această toamnă continuă printr-o expoziție fotografică, construită ca o celebrare a fotografiilor care merită să fie înrămate și privite de o lume întreagă. Imagini rare din adolescența unor persoane publice, admirate pentru parcursul lor, reamintesc o vârstă complicată, dar memorabilă. Fotografii cu voluntarii Salvați Copiii România spun povestea dorinței de a face bine fără a aștepta nimic la schimb, iar instantanee din activitățile organizației surprind inițiativele care au produs schimbare în comunități. Fiecare fotografie poartă o poveste și, prin așezarea ei în ramă, trece simbolic pragul de a fi expusă, asumată și împărtășită în siguranță.
Expoziția de fotografie poate fi vizitată în perioada 10–17 decembrie 2025, la Galeria Kulterra (București), în intervalul orar 12:00–18:00.
În acest contrast stă mesajul central al expoziției: există imagini prețioase care pot fi celebrate și există imagini care nu ar trebui împărtășite cu nimeni, pentru că pot afecta profund adolescențe. Expoziția devine, astfel, un gest-simbol care continuă și întărește mesajul campaniei Salvați Copiii România.
Printre persoanele publice care au ales să susțină această expoziție-manifest se numără Simona Halep, Cristina Neagu, Dana Rogoz, SORE, Tilly Niculae, Alexandra Ungureanu, Alex Zlăvog, Bianca Adam, Constantin Popovici, Gabriel Fereșteanu, Iulia Ionescu, MIRA și Răzvan Moței.
“În spatele fiecărei imagini care ajunge online se află un copil real, cu rușinea, frica și vulnerabilitatea lui. Iar atunci când o fotografie nu e de pus în ramă, nu e nici de trimis pe internet. A opri distribuirea nu este doar un gest de responsabilitate, ci un act de protecție. De aceea, avem nevoie de politici actualizate, de resurse reale și de implicarea companiilor tech, pentru ca adolescenții să fie sprijiniți să aleagă responsabil și curajos. Prevenția începe cu noi toți, cu un singur gest care poate opri un abuz.”, a declarat Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România.
Uneori, abuzul nu începe cu un agresor, ci cu un simplu “trimite mai departe”. Materialele încadrate în categoria celor de abuz sexual asupra minorilor, care au fost produse chiar de către victimele copii (autogenerate – Self-Generated Child Sexual Abuse Material) reprezintă conținut cu caracter sexual care implică un minor și care este produs direct de copil, de regulă prin intermediul propriului telefon inteligent. Conform INHOPE[1], chiar dacă materialele explicite au fost inițial trimise de către minor, odată ce copilul pierde controlul asupra lor, acestea sunt descărcate – prin metoda capturii de ecran, iar ulterior distribuite, iar situația devine de exploatare. Totodată, INHOPE subliniază că producerea voluntară a materialelor nu reduce caracterul abuziv al acestora, deoarece pierderea controlului transformă situația într-o formă clară de exploatare digitală. Conform definiției IWF (Internet Watch Foundation)[2], materialele autogenerate se referă la imagini sau videoclipuri cu minori care produc singuri conținut cu caracter sexual, imagini ce pot fi ulterior exploatate în scopuri sexuale. Acest punct de vedere este împărtășit și de alte organizații internaționale, precum We Protect Global Alliance[3], care consideră că mediul digital a agravat fundamental riscurile pentru copii.
Fenomenul materialelor autogenerate care implică abuz sexual asupra minorilor (SG-CSAM) a înregistrat o creștere bruscă începând cu perioada pandemiei, când izolarea, trecerea la mediul online și timpul îndelungat petrecut de copii în spațiul digital au creat condiții favorabile pentru interacțiuni nesigure și contact cu persoane necunoscute [4]. Această creștere nu a fost temporară. Nivelul conținutului de tip SG-CSAM continuă să se mențină ridicat și să se amplifice, pe fondul utilizării masive a dispozitivelor mobile, expunerii constante la diferite rețele sociale, funcțiilor de mesagerie criptată și anonimizării crescute a interacțiunilor online [5].
Necesitatea înlocuirii sintagmei „pornografie infantilă” cu „materiale de abuz sexual asupra copiilor”
Legislația română, prin Codul Penal (Legea nr. 286/2009, art. 374)[6], folosește sintagma „materiale pornografice cu minori” pentru a defini și sancționa producerea, deținerea, distribuirea și promovarea oricărui material ce prezintă un minor în ipostaze sexuale explicite. Deși articolul interzice toate formele de creare și circulație a acestor materiale, considerăm că denumirea infracțiunii este inexactă. În context uzual, termenul „pornografie” este folosit pentru a descrie activități sexuale legale, consensuale între adulți sau materiale destinate exclusiv adulților, produse fără existența unei victime. Copiii nu pot consimți la un act sexual și nu pot participa legal la realizarea de conținut sexual, astfel că „pornografie” și „pornografie infantilă” sunt termeni incompatibili și se exclud reciproc.
De aceea, considerăm că materialele care arată minori în contexte sexuale nu sunt produse pornografice, ci probe ale unei infracțiuni grave, ce documentează un abuz sexual asupra unui copil. Folosirea termenului „pornografie” în relație cu abuzul asupra minorilor minimizează gravitatea faptelor, estompează diferența fundamentală dintre conținutul sexual legal și cel ilegal și riscă să normalizeze sau să banalizeze victimizarea copiilor.
Organizațiile internaționale recomandă în mod constant înlocuirea termenului „pornografie infantilă” cu sintagme care descriu precis această formă de abuz, precum „materiale de abuz sexual asupra copiilor” și „exploatare sexuală a copiilor”, deoarece acestea reflectă cu acuratețe natura infracțională a faptelor și statutul de victimă a copilului. Terminologia actualizată pune accent pe definirea abuzului, respectiv manipularea la care este supus minorul și pe traumele psihice și fizice asociate.
Înlocuirea sintagmei „pornografie infantilă” cu „materiale de abuz sexual asupra copiilor” nu este doar o modificare terminologică, ci o aliniere necesară la standardele europene și internaționale, care recunoaște natura reală a acestor materiale: nu produse destinate consumului, ci dovezi ale unei infracțiuni severe, imprescriptibile și cu efecte profund traumatizante asupra minorului victimă.
Din raportul anual INHOPE 2024: Victimele de sex feminin au continuat să fie reprezentate în mod covârșitor, reprezentând 98,71% din cazurile raportate, o creștere față de 94,60% în 2023. În contrast, procentul victimelor de sex masculin a scăzut semnificativ, de la 3,66% în 2023 la doar 0,76% în 2024. (raportul anual INHOPE, pagina 30)
Un analist de la o linie telefonică de urgență membră INHOPE a estimat că numai în 2024, linia telefonică de urgență a gestionat înregistrări online care descriau cel puțin 30.000 de copii. Un memento îngrozitor că aceste înregistrări documentează crime reale care afectează copii reali. (raportul anual INHOPE, pagina 19)
Cel mai recent studiu al organizatiei Salvati Copiii arată că un procent semnificativ de părinți (75%) declară că cea mai mare îngrijorare a lor legată de utilizarea internetului de către copii este expunerea acestora la conținut nepotrivit pe internet sau posibilitatea ca aceștia să fie contactați online de persoane pe care nu le cunosc în viața reală (70%).
În plus, doar 9% dintre părinți declară că știu faptul că copilul lor s-a confruntat în ultimul an cu o situație neplăcută online.
De 35 de ani, Salvați Copiii România construiește programe sociale, politici publice și practici solide în beneficiul copilului din România. Expertiza și complexitatea proiectelor la nivel național fac din organizație o instituție socială esențială, al cărei rol este medierea între societate și autoritatea publică, în beneficiul copilului. În cele peste trei decenii de activitate, Salvați Copiii a intervenit activ în societate, identificând soluții concrete pentru protejarea și sprijinirea copiilor vulnerabili, și a militat, în același timp, pentru o colaborare viabilă cu autoritățile decidente, pentru asigurarea interesului superior al copilului. Salvați Copiii și-a asumat rolul de supraveghere vigilentă a autorităților publice, în așa fel încât acestea să implementeze politici publice de durată care să corecteze cauzele care duc la vulnerabilizarea copiilor. Totodată, organizația a reușit să creeze rețele active de solidaritate, prin încurajarea responsabilității sociale a companiilor și a societății, în sens larg. În calitate de membru al Save the Children, cea mai mare organizaţie independentă din lume care promovează drepturile copilului şi care cuprinde 30 de membri şi desfăşoară în prezent programe în 108 ţări, VIZIUNEA noastră este o lume care respectă, pentru fiecare copil, dreptul său la supraviețuire, educație, protecție și participare, asumându-ne MISIUNEA de a obţine progrese importante privind modul în care copiii sunt trataţi şi producerea schimbărilor imediate şi de durată în viaţa acestora. Peste 4.150.000 de copii au fost implicați în programele și campaniile Organizației Salvați Copiii.
Copiii cu litiază renală severă au primit o șansă la viață și îngrijire medicală de calitate, prin echipamentele medicale donate Spitalului „Victor Gomoiu”
În ultimii 15 ani, Salvați Copiii România a dus o muncă de pionierat și a dotat 135 de unități medicale, secții de neonatologie, terapie intensivă neonatală, pediatrie și obstetrică-ginecologie, din toate județele țării, investindu-se peste 17 milioane de euro. Peste 2.000 de echipamente au susținut și facilitat tratamentul a peste 300.000 de copii.
Secția de Chirurgie Pediatrică, înființată în 2019, se confruntă cu un număr tot mai mare de cazuri complexe, fiind un centru de referință pentru copiii din București și din țară. În 2024, aici au fost realizate aproximativ 1.300 de intervenții chirurgicale, dintre care 40% prin tehnici laparoscopice. Aici au loc intervenții cu patologie chirurgicală curentă – hernie inghinală, hidrocel, testicul necoborât, hernie ombilicală, hernie de linie albă, fimoză, etc.; patologie abdominală – apendicită, patologie anexială, diverticul Meckel, litiază biliară, invaginație intestinală, ocluzii intestinale, chist hidatic, chist splenic, stenoză de pilor, etc.; patologie urologică – sindrom de joncțiune pieloureterală, reflux vezicoureteral, megaureter obstructiv, hipospadias, diverticul vezical, valvă de uretră, chist renal, litiază renală, etc.; patologie toracică – malformații congenitale bronhopulmonare (CPAM, sechestrație pulmonară, emfizem lobar congenital, chist bronhogenic), pleurezii, pneumotorax, chilotorax, etc.; leziuni cutanate – hemangioame, nevi pigmentari, chisturi dermice, tumorete, infecții cutanate (abces, flegmon, celulite), etc.; patologie tumorală malignă sau benignă; patologie traumatică – plăgi, corpi străini, etc. ; endoscopie digestiva superioara și inferioară (colonoscopie).
O patologie în creștere este litiaza renală și ureterală, care afectează inclusiv pacienți pediatrici.
La mai puțin de un an de la primirea echipamentelor, echipa de la „Victor Gomoiu” a reușit să trateze aproximativ 80 de copii cu litiază renală și ureterală, majoritatea prin tehnici minim invazive care reduc semnificativ trauma chirurgicală și timpul de recuperare. Cel mai mic pacient cu litiază renală, tratat cu echipamentele donate de Organizația Salvați Copiii, avea 9 luni și a avut nevoie de 2 ședințe.
„Am avut pacienți cu vârste mici, inclusiv de un an și chiar și de numai 9 luni. Unul dintre cazurile grele a fost un copil în vârstă de 1 an, diagnosticat cu litiază renală de tip cistinic, o afecțiune extrem de rară, caracterizată prin formarea unor pietre foarte dure, aproape imposibil de spart prin metode convenționale. Unul dintre rinichi era complet blocat de pietre între 1 și 3 cm, iar salvarea sa a fost posibilă prin utilizarea laserului donat de Salvați Copiii, în cadrul a 8 intervenții chirurgicale sub anestezie generală, realizate la intervale de 6 săptămâni. A fost una dintre cele mai dificile serii de intervenții. Pietrele de cistină sunt de o duritate similară cu cimentul.”, a declarat Dr. George Sălăvăstru, Medic Primar Chirurgie pediatrică din cadrul Spitalului Clinic de Copii „Dr. Victor Gomoiu” din București.
CONTEXT: În perioada 2010 – prezent, Organizația Salvați Copiii s-a implicat activ în susținerea sănătății copiilor și a mamelor prin proiecte de renovare, modernizare și dotare cu echipamente performante a unităților medicale. Au fost dotate 135 de unități medicale, secții de neonatologie, terapie intensivă neonatală, pediatrie și obstetrică-ginecologie, din toate județele țării, investindu-se peste 17 milioane de euro. Peste 2.000 de echipamente au susținut și facilitat tratamentul a peste 300.000 de copii. În cadrul programului, secția Chirurgie pediatrică din Spitalul de Copii „Dr. Victor Gomoiu” a fost susținută cu echipamente în valoare de 87.000 euro.
„Programul de dotare a spitalelor pediatrice este o extindere firească a angajamentului Salvați Copiii față de sănătatea copiilor din România. Acești copii nu au timp să aștepte. Fiecare echipament livrat înseamnă vieți salvate. Dacă în urmă cu 15 ani am început prin susținerea maternităților și a secțiilor de terapie intensivă neonatală, astăzi investim tot mai mult în secții de pediatrie și obstetrică, oferind sprijin concret medicilor pentru a trata cazuri complexe, prin intervenții minim invazive, rapide și eficiente.”, a explicat Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Organizația Salvați Copiii.
Redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit, vitală pentru maternități și secțiile de pediatrie
Peste 35 de unități medicale cer sprijinul Salvați Copiii, pentru a fi dotate cu aparatură medicală
Pentru că viața unor copii care se luptă să trăiască depinde de investiția pe care o facem în maternități și programe integrate pentru susținerea sănătății mamei și copilului, Salvați Copiii lansează un apel pentru redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit către o cauză vitală: dotarea cu echipamente performante a maternităților (secții de Neonatologie, Terapie Intensivă Neonatală, Obstetrică-Ginecologie) și a spitalelor și secțiilor de pediatrie.
Toți cei care doresc să se implice pot trimite formularul de redirecționare a 3,5% din impozitul pe venit către administrația financiară de care aparțin cu domiciliul, termen limită – 26 mai 2025.
