#StareaEducației – REMIGRANT ÎN ROMÂNIA – ”Dacă îl lăsați aici, îl distrugeți.” Povestea unei familii întoarse în țară după 13 ani în Austria și lupta pentru integrarea copiilor în școala publică
Publicat de andreeadaraban, 10 decembrie 2025, 17:37
După 13 ani petrecuți în Austria, familia Serediuc din Iași a decis în 2021 să revină în România. Dorul de casă, libertatea resimțită în perioada pandemiei și dorința sinceră de a-și reconstrui un viitor în țara natală au cântărit decisiv. Alături de ei au venit și cei trei copii, dintre care doi erau deja integrați în sistemul educațional austriac.
Dar realitatea pe care au găsit-o, odată cu reintrarea în școala românească, avea să le schimbe din nou traseul.
Maria Serediuc își amintește cu nostalgie: ”Am fost primiți extraordinar. Familia și comunitatea ne-au așteptat cum nu se întâmplă niciodată în străinătate. Acolo ești doar un străin.”
Decizia privind școala a venit firesc. Pe fiica lor, Ema, care era în clasa a III-a, au înscris-o în sistemul privat. Pentru Josh, fiul cel mare, care era în clasa a V-a, părinții au ales Liceul de Informatică din Iași, școala pe care o absolvise tatăl lui. Pentru ei, a fost o alegere sigură, familiară.
Numai că lucrurile s-au schimbat încă din prima săptămână. Josh avea 10 ani. Venea dintr-un sistem în care se punea accent pe practică, pe echilibru între materii, pe ritm adaptat dezvoltării copilului. În România, după cum povestește chiar mama sa, s-a lovit de multă teorie, de un ritm alert, scriere rapidă de pe tablă, teme multe, la toate disciplinele, concepte complet noi.
Josh povestește că pentru el a fost un șoc. ”Nu știam ce sunt ecuațiile.
În Austria nu făcusem. În prima zi, profesorul a scris una pe tablă și a întrebat cine iese. Am ridicat mâna fără să știu ce fac.”
Limba română orală nu a fost obstacolul principal pentru Josh, pentru că o vorbea acasă, dar scrisul, ortografia și noțiunile literare au reprezentat un efort dificil. ”Cuvintele cu cratimă sau literele î sau ă chiar nu le stăpâneam absolut deloc. Nici măcar nu știam că sunt parte din alfabetul român. Și le-am învățat atunci în anul ăla și acum le stăpânesc foarte bine.”
Maria Serediuc își amintește că, după câteva luni de teme interminabile, diferențe de programă și presiune constantă, a primit un verdict dur de la profesorul de limba română:”Dacă îl lăsați aici, îl distrugeți. Sistemul nu este făcut pentru un astfel de copil.”
Cuvintele au căzut ca o lovitură. ”Am simțit că eu, cu mâna mea, îmi pot distruge copilul și viitorul lui. Și am început să mă întreb: ce am făcut? ce am făcut?”
Deși familia a încercat să continue, făcând meditații și încurajându-l permanent pe Josh, stresul devenise vizibil: oboseală, insomnii, frici legate de teme. ”În fiecare noapte mă gândeam: oare mâine primesc și mai multe teme? Ce rost are să le fac dacă tot o să fie și mai multe?”, mărturisea Josh.
La finalul anului școlar, familia i-a dat dreptate profesorului de română și a decis să se întoarcă în Austria, unde Josh a continuat gimnaziul.
”Nu a fost foarte ușor, dar nivelul era potrivit pentru mine. M-am simțit eu însumi”, povestește Josh.
A doua întoarcere în România: aceeași țară, dar altă alegere
În vara acestui an, familia Serediuc a revenit în România. Dar și-au învățat lecțiile, spune Maria. Au ales o școală privată pentru toți cei trei copii, în ciuda efortului financiar considerabil. ”Când copilul e bine emoțional și social, partea academică vine natural. Nu trebuie presiuni, note, competiție permanentă,” afirmă Maria Serediuc.
Josh povestește acum că la școala la care se află simte că învață și are timp și pentru el. Adolescent fiind, Josh privește cu claritate lucrurile. Plănuiește să finalizeze liceul cu bacalaureat internațional și visează să își deschidă propria afacere.
Privind în urmă, Maria Serediuc spune că experiențele grele i-au învățat să asculte nevoile reale ale copiilor: ”Îmi doresc mai mult pentru ei decât am reușit noi. Să își găsească talentele și să aibă curaj să le urmeze.”
Interviul integral în varianta audio:
