28 ian. 2026: Elevi de la Băncilă în Expoziția „Expresii și Curaj”

Vernisajul a avut loc pe 28 ianuarie 2026, la sediul Radio Iași din str. Lascăr Catargi nr. 44. Expoziția poate fi vizitată de luni până vineri între orele 10.00-20.00 Accesul în instituție se face doar în prezența unui reprezentant al angajaților.

Publicat de dvlad, 29 ianuarie 2026, 16:03 / actualizat: 3 februarie 2026, 16:29

Radio Iași găzduiește  a 2-a ediție a expoziției elevilor plasticieni de la Colegiul Național de Artă Octav Băncilă. Vernisajul a avut loc pe 28 ianuarie, la doar o zi de la aniversarea lui Mozart, care împlinește nu mai puțin de 270 de ani. Și Mozart a fost prezent la vernisaj, nu doar prin muzica discretă din fundal, ci și într-un portret al unui elev de clasa a V-a, cu imaginea cunoscută a copilului Mozart.

Poate că unii s-au gândit deja că există o legătură între el și copiii precoce de azi. În fiecare din lucrările celor mici am întrezărit o scânteie, un talent înfiripat, o predilecție pentru linii sau culoare și chiar un dar de a crea atmosferă. Puritatea unor fluturi sau a păsărilor se întâlnește undeva în câmpul cuantic tot cu Mozart și muzica lui celestă, iar vasele de ceramică din natura așa-zis moartă poartă cu ele exact mesajul de trăinicie și spiritualitate autentică de care avem nevoie în aceste vremuri de prefaceri planetare. Am descoperit din nou forța de expresie și culoare care poate răzbate deja din lucrările unui elev de doar 13 ani și adevăratele compoziții în lut ale elevilor de clasa a XII-a. Ei au adus de asemenea două lucrări excepționale de mari dimensiuni, un bust al lui Sergiu Celibidache și un basorelief  cu bustul lui Nicolae Iorga.

Aș spune că inițiativa acestor expoziții, pe care o dorim perpetuată îndelung, are un impact extraordinar atât pentru noi cât și pentru tinerii expozanți, pentru că arta lor ne ține ancorați de esența noastră, în aceste vremuri în care suntem permanent provocați de oceanul de informații aproape imposibil de procesat de mintea umană matură, cu atât mai mult de mintea unui copil.

Arta este pentru acești copii și tineri cel mai bun mijloc de a-și descoperi și crește forța creatoare, de a se centra pe valori și de a se ține în prezent, cu mintea trează. De a pune pe pauză orice ecran în stare să-i influențeze în sens negativ.

Îndrumătorii expozanților sunt profesorii Carmen Gîtlan, Miea Grivincă, Lavinia Lucaci și curatorul expoziției, profesor Raluca Adamescu. Gazdele evenimentului au fost Claudia Crăcăleanu, manager Radio Iași și Daniela Vlad, realizatoare de emisiuni.

Ne bucurăm că am reușit să oferim celor mai mulți elevi prima lor expoziție de dincolo de zidurile școlii, primul lor vernisaj, prilejul de a explora emoția dezvăluirii sinelui în fața unui public necunoscut, un prilej de a-și cunoaște colegii și dincolo de sala de clasă și de a fixa în memorie acest moment al evoluției lor.

La final, am apreciat și exercițiul provocator de reprezentare pe care l-au făcut doar câțiva curajoși, pe care i-am invitat la microfon pentru primul lor interviu.

Vă mulțumim dragi profesori, dragi părinți și dragi artiști mici, care promiteți să deveniți repede din ce în ce mai mari.

Expoziția poate fi vizitată de luni până vineri între orele 10.00-20.00, accesul în instituție se face doar în prezența unui reprezentant al angajaților.

Aș adăuga câteva gânduri inspirate de lucrările expuse.

M-a preocupat in ultima vreme ce înseamna neuroplasticitatea creierului și cum lucrează asupra noastră.

În funcție de unde ne este inima, acolo se va afla și atenția noastră și acel loc – sau idee – va fi cel/cea care ne va reactualiza conștiința.

Neuroplasticitatea este capacitatea de a ne automodela în permanență. Cum funcționează creierul? El reține mai ales ceea ce repetăm mereu. Un om veșnic supărat va avea cute pe frunte, un optimist va avea mereu colțurile gurii ridicate, un depresiv tinde să aibă trăsăturile feței căzute. Cei care se ocupă de citirea feței spun că buza de jos căzută e semn al frustrărilor îndelungi. La fel și în creier, repetarea timp îndelungat a unui exercițiu, va forma un șanț nou, adică o nouă deprindere. Repetarea îndelungată a unei rugăciuni cât de simple, de exemplu „Doamne, Iisuse Hristoase, miluește-mă”, va întări mai ales atenția și concentrarea, deoarece rugăciunea, ca să aibă efect, trebuie spusă cu toată mintea adusă în inimă, în așa fel încât gândurile să nu rătăcească înafară, noi să fim cu totul atenți la interiorul nostru. Doar așa ne putem redobândi duhul pus în noi la naștere, cu care cei mai mulți dintre noi nu mai reușim să ne contectăm.

Și aici aș aduce acel text celebru, din Talmud: Fii atent la gândurile tale, pentru că ele vor deveni cuvinte./Fii atent la cuvintele tale, pentru că ele vor deveni fapte./Fii atent la faptele tale, pentru că ele vor deveni obiceiuri./Fii atent la obiceiurile tale, pentru că ele vor deveni caracterul tău./Fii atent la caracterul tău, pentru că el va deveni DESTINUL TĂU.

Cuvintele au o mare putere de manifestare. Sunt forme de energie, care dacă sunt repetate, în timp formează obiceiuri, care la rândul lor determină comportamente. Iar atunci când acestea ne afectează în mod distructiv, este un semn că e momentul să schimbăm ceva.

Atunci când se conștientizează că au impact negativ, cuvintele trebuie controlate și schimbate cu altele care oferă starea de bine.

Cuvintele pot avea putere să distrugă, sau să vindece. Când aceste cuvinte sunt adevăr și bunătate, ele pot schimba lumea. La fel se întâmplă cu muzica și cu toate artele. Puterea unor cuvinte și gesturi malefice s-a văzut în cazul unor artiști – și vă dau exemple din muzică – ei l-au invocat pe Celălalt, nu pe Dumnezeu, ori s-au crezut Dumnezei. Un caz mai recent și tare ciudat este cel de acum 10 ani, când la clubul Colectiv  din capitală era lansat albumul Mantras of War al trupei Goodbye to Gravity. Mai departe în timp, ar fi cazul grupului AC/DC, al cărui vocalist Bon Scott a murit după ce a făcut albumul Highway to Hell. Și mult mai departe în timp este cazul lui John Lennon, care a fost împușcat după ce a spus că Beatles erau mai populari decât Iisus. De asemenea, piesa Imagine a grupului Beatles cu textul ei controversat (chiar dacă unii au spus că e un manifest pentru pace), a primit destule acuzații că ar încuraja comunismul și că Lennon era un ipocrit, un star rock milionar care trăia în lux, dar îi influența pe ascultători să renunțe la bunurile materiale. Și mai ales Lennon a fost acuzat că a influențat publicul său să renunțe la religie.

Imagine there’s no heaven/It’s easy if you try/No hell below us/Above us only sky/Imagine all the people/Living for today, ah/Imagine there’s no countries/It isn’t hard to do/Nothing to kill or die for/And no religion too/Imagine all the people/Living life in peace, you/You may say I’m a dreamer/But I’m not the only one/I hope someday you’ll join us/And the world will be as one/Imagine no possessions/I wonder if you can/No need for greed or hunger/A brotherhood of man/Imagine all the people/Sharing all the world, you/You may say I’m a dreamer/But I’m not the only one/I hope someday you’ll join us/And the world will live as one

Iată de ce sunt convinsă că artiștii au o mare responsabilitate față de societate și că  arta lor nu poate fi niciodată neutră și neimplicată.

Simbolurile ne influențează profund prin inconștientul colectiv și emoții, modelându-ne percepțiile, comportamentele și reacțiile sociale. Acestea simplifică informația complexă, facilitează comunicarea nonverbală (ca în cazul emoticoanelor) și ajută la dezvoltarea empatiei prin înțelegerea unor arhetipuri culturale comune.

Iată principalele moduri prin care ne influențează simbolurile:

–Comunicare emoțională rapidă: Emoticoanele și simbolurile vizuale transmit printr-un singur semn nuanțe și subtilități care, în comunicarea scrisă, ar avea nevoie de o mulțime de cuvinte. Ele influențează direct reacțiile noastre emoționale.

–Conexiune culturală și socială: Simbolurile acționează ca un limbaj universal sau cultural, facilitând empatia și înțelegerea între oameni prin modele comune.

–Influență la nivel inconștient: Arhetipurile și simbolurile adânc înrădăcinate (din mituri, religie, societate) ne ghidează acțiunile și percepția realității, fără să ne dăm seama.

–Simplificarea realității: Simbolurile sintetizează concepte complexe, permițându-ne să procesăm informații rapide despre identitate, siguranță sau direcție.

În esență, simbolurile sunt instrumente puternice care ne structurează gândirea și ne conectează la experiențe umane colective.

Voi mai da un singur exemplu: un semn pe care foarte mulți oameni îl fac este fluturarea mâinii cu degetul arătător și cel mic ridicate. Este un semnul care indică două coarne. Semnificația depășește ideea de victorie, este victoria precisă a Celuilalt. Și dacă simbolurile îl invocă pe Celălalt, cum lucrează ele în noi?

Citiți Faust de Goethe, sau urmăriți opera Faust de Charles Gounod sau Mefistofele de Arigo Boito. Faust își vinde sufletul lui Mefistofele pentru a căpăta tinerețea veșnică și pentru a o putea seduce pe Margareta. De ce l-am invoca în viața noastră pe Mefistofele, când noi ar trebui să căutăm să regăsim duhul pe care l-a pus Dumnezeu în noi, ca să ne întărim în crediță, în iubire și bunătate? Daca îi intoarcem spatele Domnului, cu cine suntem?

Cum să devii un om mai bun, decât purtându-l mereu în inimă, cu recunoștință, pe Creator? El este acolo, chiar dacă noi nu suntem conștienți de asta. Inima noastra arde de dragostea pentru El. Pentru că inima este izvorul vieții. Unde este inima noastră, acolo este și conștiința, atenția și mintea, acolo este întregul suflet. Când inima se află în Dumnezeu, omul stă in fața Lui într-o neîncetată închinare în Duh și adevăr.

De aceea, mai ales pentru un tânăr artist plastic în devenire, este important să-și pună întrebările esențiale.

Care este direcția mea în viață? Ce modele urmez? Sunt aceste modele compatibile cu valorile supreme ale umanității? Care este estetica pe care o imprim artei mele?

Daniela Vlad