„Locuri incredibile, povești de împărtășit”: „Grădina Zmeilor”

Există repere care permit anumite ordonări, astfel încât sentimentul de navigare, fără cârmă, într-un „larg zbuciumat” să fie înlocuit de cel al siguranţei că putem afla mijloace prin care călătoria în imagini „nu ne îneacă în furtunile acestora”, ci ne oferă posibilitatea înţelegerii, revelației…

Aproape de Jibou (județul Sălaj), în satul Gâlgău din comuna Bălan, formațiunile[1] geologice (atribuite holocenului [2]), cu picior înalt (în care „pălăria”/„pălăriile” se ițesc până la o înălțime de 15 m), alcătuite din gresii (de culoare cenușiu-gălbuie) cu intercalații de microconglomerate, s-au format prin acțiunile repetate ale aerului (îngheț-dezgheț, vânt, temperatură), apei (spălare, șiroire), a proceselor gravitaționale (prăbușiri[3], surpări); configuraţia „Grădinii Zmeilor” este în continuă schimbare, din cauza alunecărilor de teren, a diferenţelor de temperatură, a ploilor şi ninsorilor (câte mai sunt)…

Percepţia populară nu este, din punctul meu de vedere, memorie sleită care vrea să retrăiască dansul primitiv al amintirilor… Se spune că aici și-ar fi găsit refugiu câțiva zmei[4]; luau ei tot ceea ce își doreau, chiar și fetele localnicilor[5]; unul dintre zmei a vrut mai mult, să poarte pe umerii lui ceva de neîndurat – să fure Soarele, convins că „steaua i se cuvine”; un voinic de-al locului, la temelia luptei pe care a vrut să o poarte, a destrămat gândul cel rău al zmeului, l-a pedepsit, a aruncat Soarele, sus pe cer, pentru ca, din nou, toți oamenii să fie bucuroși de dulcea lui căldură; voinicul pătrunsese în frământarea torentului care îmbrățișează alte încercări – a dorit să redea libertatea fetelor furate; când a găsit-o pe cea dintâi, zmeii rămași teferi s-au năpustit asupra voinicului, dar, orbiți de Soarele care îi copleșea, au suferit o ruptură rituală, păcăliți fiind de fata care a aruncat asupra lor o vrajă și i-a transformat în stane de piatră…

Descoperită şi studiată de un geolog maghiar, la începutul secolului al XX-lea, nu a suscitat un interes major până în 1977 (atunci când au început studiile geologice). În anul 2000, a fost declarată zonă protejată – datorită importanţei geologice şi peisagistice. Treptat, în stil românesc, au fost direcționate fonduri pentru parcare, drumuri, alei, scări din piatră şi din lemn, amenajarea unui „chioşc” pentru belvedere, plăcuţe cu numele popular al fiecărei formaţiuni („Zmeul”, „Zmeoaica”, „Soldaţii”, „Cătana”, „Acul Cleopatrei”, „Moşul”). În 1971, consecință a ploilor şi alunecărilor de teren, s-a prăbuşit stânca principală („Fata Cătanei”)[6]…

După o noapte întunecoasă şi friguroasă ar veni lumina zorilor şi căldura Soarelui, dar apar clipe de viață în care vezi, de dimineață, cerul pictat cu nori plutind în culori sumbre; renunţarea este mai aproape decât dorinţa de a continua; în ciuda unor aparenţe potrivnice, cu ploaie și ceață, trebuie să filmezi; Dumnezeu mi-a dăruit un sfert de oră de tonuri călduțe, contraste blânde şi fundaluri colorate în lumina toamnei…

[1] Formaţiunile carstice ocupă 3 ha…

[2] Holocenul reprezintă epoca geologică actuală (a început cu circa 11.650 de ani în urmă)…

[3]  De notat desprinderea unor blocuri/compartimente de gresii din masivul care constituie Dealul „Închieturi” (376 m) şi alunecarea lor pe argilele vineţii de la bază…

[4] Imaginați ca niște uriași cu puteri supranaturale, întruchipare a răului, învinși, în orice împrejurare, de forțele Binelui, s-ar părea că numele și aspectul „Zmeului” sunt derivate din slavă…

[5] De cele mai multe ori, zmeul „captura” domniţe de viţă nobilă sau renumite pentru frumuseţea lor; s-ar putea crede că zmeul „fura”, deopotrivă, bărbaţi sau femei din popor, dar faptul este consemnat rareori…

[6] Având parcă „părul despletit”, purtând un fel de „ulcior” în mână, un fel de „doniţă” în spate, și-a împlinit destinul printr-o poveste tragică: mama vitregă a prefăcut dragostea fetei, față de o cătană, în coșmarul stanei de piatră…