(INTERVIU) Ambasadorul american Daniel Fried, analist Atlantic Council: “Cu cât România este mai activă la Washington, cu atât mai bine. Cred că președintele Dan va fi un partener excelent pentru Statele Unite”
Publicat de Lucian Bălănuţă, 29 mai 2025, 08:31 / actualizat: 29 mai 2025, 10:19
Într-un context regional tensionat și cu o arhitectură de securitate aflată sub presiunea conflictului din Ucraina, fostul ambasador al SUA în Polonia și consilier al mai multor administrații americane, Daniel Fried, oferă o evaluare a relațiilor româno-americane după alegerea noului președinte al României. Într-un interviu acordat lui Lucian Bălănuță, actualul analist al prestigiosului think tank Atlantic Council, remarcă victoria la alegerile prezidențiale din România a unui outsider pro-transatlantic și reformist ca pe un semnal pozitiv. Fried apreciază faptul că România investește consistent în apărare și poate deveni un actor-cheie în menținerea unei relații solide cu SUA, chiar și miezul dezbaterilor de la Washington despre rolul Americii în Europa. Sunt explorate posibilele scenarii privind încetarea focului și armistițiul, inclusiv rolul coaliției conduse de britanici și francezi. Totodată, analistul avertizează că viitorul Ucrainei depinde de garanții reale de securitate, iar România și Polonia pot contribui decisiv la modelarea unei păci durabile în regiune.
Lucian Bălănuță: În primul rând, aș dori să vă întreb, din perspectiva dumneavoastră, cum ar putea influența rezultatul alegerilor prezidențiale din România rolul strategic al țării noastre în politica externă a Statelor Unite?
Amb. Daniel Fried: În primul rând trebuie să spun că Statele Unite nu au luat și nu ar trebui să ia poziție cu privire la persoana pe care poporul român o alege ca președinte. Au existat unele persoane asociate cu Donald Trump care păreau să îl favorizeze pe George Simeon, dar Statele Unite nu își asumă o poziție cu privire la rezultatul alegerilor. Așadar, vreau să clarific acest lucru. Acestea fiind spuse, cred că președintele Dan va fi un partener excelent pentru Statele Unite. Nu știu dacă povestea conform căreia președintele Trump și președintele Dan au vorbit la telefon este adevărată, dar sper că da.
Lucian Bălănuță: Președintele Dan a confirmat pe X și pe Facebook. Până acum, a fost doar confirmarea președintelui nostru.
Amb. Daniel Fried: Este o veste excelentă. Președintele Dan a condus o campanie, mi se pare mie, ca outsider, simultan pro-transatlantică, pro-europeană, pro-lume liberă, dar a candidat și ca reformist. Este cineva care poate schimba lucrurile în România și poate răspunde preocupărilor românilor, care au dus la înfrângerea coaliției aflate anterior la putere. Și chiar și persoane din afară, cum sunt eu, au observat acest lucru. Mi se pare interesant faptul că un candidat reformist nu trebuie să fie neapărat naționalist, cum sunt AFD în Germania sau partidul lui Le Pen în Franța. Poate fi un reformist democratic, cu o mentalitate transatlantică și orientat către o lume liberă. Este foarte interesant. Așadar, oamenii, americanii care au urmărit politica din Europa Centrală și de Est, au urmărit îndeaproape alegerile din România. Și a fost interesant să vedem cum poporul român a votat pentru doi outsideri care au ajuns în turul al doilea și apoi a votat pentru outsiderul care este pro-transatlantic și pro-european. A fost interesant. Și nu a fost o cursă strânsă. Dan a câștigat cu 10 puncte. Așadar, este impresionant. Cred că va fi un partener bun. Îmi place faptul că guvernele Statelor Unite și României au semnat o scrisoare privind coproducția, producția militară comună. Relațiile dintre SUA și România sunt pe cale să avanseze. Sper să fie așa. Și având în vedere că România se află la frontiera războiului, sunt încântat să văd că președintele Dan a început cu dreptul și îi urez mult succes.
Lucian Bălănuță: Și vă așteptați, indiferent de aceste alegeri prezidențiale, la o recalibrare a abordării regionale a Washingtonului, la schimbări în cooperarea militară sau în prioritățile de apărare între SUA, România, flancul estic, să zicem?
Amb. Daniel Fried: Aceasta este o întrebare care depășește România. Și nu vă pot da un răspuns, deoarece cred că administrația Trump dezbate intern această problemă și altele. Administrația Trump dorește ca Europa să-și mărească cheltuielile pentru apărare și să-și dezvolte capacitățile de apărare. Astfel, Europa poate face mai mult pentru a se apăra, în loc să se bazeze pe SUA. Acum, România, la fel ca Polonia, se pregătește, face deja acest lucru și cred că administrația Trump apreciază acest lucru. Dar nu știu care vor fi deciziile cu privire la o eventuală retragere a forțelor americane din Europa. Cred că ar fi o decizie nechibzuită. În timp ce războiul ruso-ucrainean continuă și Rusia amenință, uneori angajându-se în sabotaje împotriva Europei. Așadar, cred că ar fi o decizie nechibzuită, dar nu contează ce cred eu. Administrația Trump dezbate problema solidarității militare și de securitate transatlantice, nu știu la ce concluzie vor ajunge. Dar România, deoarece cheltuiește mult pentru apărare, deoarece Europa trebuie să-și asume mai multe responsabilități, are șanse mari să mențină o relație bilaterală bună, chiar și în domeniul securității, cu SUA. Sper că așa va fi, deoarece nu există niciun motiv întemeiat pentru ca SUA să-și slăbească legăturile cu Europa, chiar dacă avem și alte responsabilități în lume. Dacă Europa se mobilizează și este gata să-și asume o parte mai mare din povara apărării, să construiască capacitatea necesară, acest lucru va crea circumstanțele pentru o relație transatlantică solidă în viitor, pentru care Trump ar putea să-și asume meritul. El ar putea spune: „Am presat europenii, la fel ca alți președinți, dar eu am reușit, iar alți președinți nu”. Așadar, dacă Trump ajunge la această concluzie, am putea ajunge într-un punct decent în relațiile transatlantice, dar va fi nevoie de eforturi. Și există oameni în lumea lui Trump care consideră că Europa este totuși o risipă de resurse pentru Statele Unite și că prioritățile noastre se află în altă parte. Deci, această dezbatere continuă. Dar cred că Europa este în măsură să influențeze această dezbatere. Și România poate ajuta. Cu cât România este mai activă la Washington, cu atât mai bine.
Lucian Bălănuță: Ați vorbit și despre Polonia, care s-a poziționat ca un actor cheie în domeniul securității în Europa de Est, în special în sprijinul Ucrainei. Vedeți o continuitate în această abordare, indiferent de cine va câștiga președinția?
Amb. Daniel Fried: Cred că da. Adică, îl cunosc pe unul dintre candidații la președinție, domnul Trzaskowski. Îl cunosc de ceva vreme. Pe celălalt nu îl cunosc. Acum, Nawrocki este, din toate punctele de vedere, un susținător puternic al NATO, un susținător puternic al relațiilor cu Statele Unite. Și există un consens în Polonia că armata poloneză trebuie consolidată. Cred că acest consens va continua. Și atunci Polonia, indiferent cine va fi ales, va fi un partener excelent pentru Statele Unite. Acum, cred că președintele Dan, înainte de a fi învestit, a vizitat Polonia și și-a exprimat sprijinul pentru domnul Trzaskowski. Acum, dacă Nawrocki câștigă, s-ar putea să fie nevoie de ceva eforturi pentru a construi relații bune cu Nawrocki și echipa sa, și sunt sigur că România este conștientă de acest lucru. Dar cred că există multă bunăvoință între Polonia și România. Polonezii nu au uitat că, în 1939, România a permis armatei poloneze în retragere să treacă în siguranță prin România și să ajungă în Franța. România nu era obligată să facă acest lucru, și totuși l-a făcut. Zeci de mii de soldați polonezi au supraviețuit pentru a lupta pentru libertate și eliberarea Europei, ceea ce au și făcut. Deci, există o anumită bunăvoință istorică. Polonia și România sunt ancorele nordice și sudice ale flancului estic sau frontului estic, ambele membre NATO, ambele conștiente de natura agresiunii rusești. Ambele au amintiri istorice precise. Cred că România și Polonia pot colabora, sper că o vor face, pentru a ajuta Occidentul să învingă agresiunea lui Putin și să sprijine Ucraina.
“cred că la un moment dat, britanicii și francezii ar putea fi nevoiți să acționeze pe cont propriu, fără a cere permisiunea Rusiei.”
Lucian Bălănuță: Și cu forțele ruse care încă controlează o parte semnificativă a teritoriului ucrainean, care sunt opțiunile diplomatice realiste disponibile pentru Ucraina și partenerii săi?
Amb. Daniel Fried: Esența planului lui Trump ar putea funcționa, și anume încetarea focului și securitatea Ucrainei. Aceasta este esența planului. Nu cred că Ucraina va putea să-și elibereze în curând întreg teritoriul. Dar cred, de asemenea, că nimeni nu ar trebui să recunoască anexarea Crimeei sau a oricărei alte părți a teritoriului ucrainean de către Rusia. Ar trebui să aplicăm agresiunii ruse aceleași principii pe care le-am aplicat ocupației sovietice a statelor baltice. Doctrina Welles, care spunea că nu o vom recunoaște. Acum, în prima administrație Trump, secretarul de stat de atunci, Mike Pompeo, a emis propria sa declarație despre Crimeea, care a fost modelată după Declarația Welles, afirmând că nu o vom recunoaște. Nu o vom recunoaște ca teritoriu rus. Ar trebui să menținem această poziție. Deci, ceea ce discutați în acest plan al lui Trump este o Ucraina liberă, cu suficient sprijin în materie de securitate pentru a fi viabilă și pentru a împiedica rușii să reia războiul. Și, chiar dacă este o analogie imperfectă, Ucraina ar putea deveni Germania de Vest a începutului secolului XXI. Și știm cum s-a terminat asta. Germania a fost reunificată. Agresiunea sovietică a eșuat. A durat doar 45 de ani. Acum, nu știu cât timp va dura reunificarea Ucrainei. Și cred că schița acordului politic al lui Trump pe care l-am menționat nu este o pace justă. O pace justă ar fi eliberarea întregului teritoriu ucrainean de sub ocupația rusă, plus plata de către Rusia a despăgubirilor pentru daunele cauzate. Acest lucru nu este probabil. Deci, nu va fi o pace justă, dar ar putea fi o pace durabilă. Acum, este de asemenea posibil să nu existe deloc un sfârșit oficial al războiului. Cu ce ne vom alege? Cu o situație de tipul celei din Coreea, cu un armistițiu, dar fără acord? Dar un armistițiu care durează și se menține, este posibil. Pentru ca acesta să se mențină, pentru ca un astfel de armistițiu să se mențină, este nevoie de securitate pentru Ucraina. Acum, britanicii și francezii au vorbit despre conducerea unei coaliții a celor dispuși, o forță militară în interiorul Ucrainei pentru a sprijini încetarea focului. Rușii urăsc acest lucru. Iar britanicii și francezii au spus că sunt dispuși să o facă, dar au nevoie de sprijinul american. Acordul nu a fost încă încheiat. Și, bineînțeles, Putin urăște acest lucru. Și dacă condiția britanicilor și a francezilor este ca SUA să ofere sprijin, americanii, Trump ar putea, în cele din urmă, să facă acest lucru. Dar dacă cealaltă condiție a lor este ca Rusia să accepte încetarea focului, Putin s-ar putea să nu o facă niciodată, pentru că nu vrea să vadă forțe occidentale în Ucraina. Așadar, cred că la un moment dat, britanicii și francezii ar putea fi nevoiți să acționeze pe cont propriu, fără a cere permisiunea Rusiei. Acum, s-ar putea să nu dorească să facă asta, dar dacă vrei să vezi o pace stabilă în Ucraina, o pace durabilă, este nevoie de sprijin în materie de securitate pentru Ucraina și nu ca Ucraina să rămână într-o zonă gri de insecuritate. Asta nu va funcționa. Deci, sunt multe de făcut. Dar planul lui Trump ar putea funcționa. Problema este că Putin nu este interesat de acest plan. El a refuzat încetarea focului propusă în repetate rânduri de Trump, iar Trump, din motive pe care nu le înțeleg și care nu au fost niciodată clarificate, nu impune sancțiuni. El amenință că o va face, dar nu o face. Având în vedere această ezitare, Putin nu va răspunde cu siguranță prin negocieri serioase sau prin acceptarea încetării focului. De ce ar face-o? El nu va acționa decât dacă simte că este nevoit să o facă. Și pentru a-l face să simtă că trebuie să acționeze, noi, americanii și Uniunea Europeană, trebuie să exercităm mai multă presiune asupra Rusiei, iar noi avem opțiuni. Există modalități perfect valabile de a viza veniturile Rusiei din exportul de petrol. Și trebuie să o facem, nu doar să vorbim despre asta. Așadar, pentru a ajunge acolo unde Trump spune că vrea să ajungă, trebuie să acționăm. Și asta nu ține de România. Nu ține de Europa. Ține de Trump. Și pur și simplu nu știu când sau dacă vom ajunge acolo. Dar există oameni în administrație și oameni din lumea lui Trump care fac presiuni pentru acțiuni mai puternice, precum și o serie de membri pro-Trump ai Congresului și senatori. Și în ultimele zile, Trump și-a exprimat din nou frustrarea față de refuzul obstinat al lui Putin de a negocia serios.
Lucian Bălănuță: Având în vedere intensificarea recentă a operațiunilor militare și a atacurilor transfrontaliere, în ce măsură va mai fi președintele Donald Trump interesat să medieze un acord de pace?
Amb. Daniel Fried: Ei bine, este o întrebare foarte bună. Trump a sugerat ocazional că ar putea pur și simplu să renunțe, că s-a săturat și, din păcate, a dat vina atât pe ruși, cât și pe ucraineni, când de fapt rușii, și nu ucrainenii, sunt cei care stau în calea păcii. Trump spune asta și nu pot să ignor acest lucru. Ar putea renunța, dar va fi acuzat, pe bună dreptate, că cedează în fața lui Putin, că îl lasă pe Putin să-l intimideze și să-l domine. Și nu cred că vrea asta. Ar părea slab și vulnerabil. Iar el urăște să pară slab și vulnerabil. Așadar, din aceste motive, s-ar putea să nu renunțe. Dar nu pot garanta asta, aș vrea să pot, dar nu pot. Ceea ce înseamnă că Europa, inclusiv România și Polonia, trebuie să colaboreze pentru a găsi modalități de a sprijini Ucraina, chiar dacă Statele Unite fac acest lucru. Dacă renunțăm la diplomație, dar suntem dispuși să vindem arme Ucrainei, Europa ar putea fi nevoită să intervină. Spun acest lucru fără plăcere și fără mândrie ca american. Dar dacă aș fi european, m-aș pregăti pentru toate eventualitățile, inclusiv pentru cele care nu-mi plac. Totuși, cred că există o șansă rezonabilă ca Trump, în cele din urmă, să decidă să exercite mai multă presiune asupra Rusiei și să ofere mai mult sprijin Ucrainei, caz în care planul său ar putea funcționa și el ar putea ieși învingător. Dar dacă se va întâmpla acest lucru, pur și simplu nu pot spune.
Daniel Fried este un diplomat american cu o experiență de peste patruzeci de ani în politica externă a Statelor Unite, specializat în Europa Centrală și de Est, precum și în relațiile cu Rusia. A avut roluri importante în administrațiile președinților Clinton și Bush, contribuind la modelarea politicii americane față de regiune în perioade cheie de tranziție post-comunistă.
Ca Ambasador al SUA în Polonia, Fried a susținut consolidarea democrației și a reformelor economice, întărind legăturile transatlantice. Între 2005 și 2009, în calitate de Secretar de Stat adjunct pentru Europa și Eurasia, a fost implicat activ în extinderea NATO, promovând integrarea statelor europene în structurile occidentale.
În perioada 2013–2017, ca și Coordonator pentru Politica de Sancțiuni în Departamentul de Stat, Fried a coordonat impunerea unor sancțiuni complexe și extinse împotriva Rusiei, colaborând cu aliații europeni și cu alte state-cheie, precum Canada și Japonia.
În prezent, este Weiser Family Distinguished Fellow la Atlantic Council, unde contribuie la dezvoltarea politicilor transatlantice, și profesor asociat la Universitatea din Varșovia. Este, de asemenea, membru al Consiliului Director al National Endowment for Democracy.
ENGLISH VERSION OF THE INTERVIEW
In a tense regional context and with a security architecture under pressure from the conflict in Ukraine, former US ambassador to Poland and advisor to several US administrations, Daniel Fried, offers an assessment of Romanian-American relations following the election of Romania’s new president. In an interview with Lucian Bălănuță, current analyst at the prestigious Atlantic Council think tank, he notes the victory in Romania’s presidential election of a pro-transatlantic and reformist outsider as a positive sign. Fried appreciates the fact that Romania is investing heavily in defense and can become a key player in maintaining a solid relationship with the US, even at the heart of the debates in Washington about America’s role in Europe. Possible scenarios for a ceasefire and armistice are explored, including the role of the British and French-led coalition. At the same time, the analyst warns that Ukraine’s future depends on real security guarantees, and Romania and Poland can make a decisive contribution to shaping a lasting peace in the region.
Lucian Bălănuță: First of all, I would like to ask you, from your perspective, how might the outcome of Romania’s presidential elections influence our country’s strategic role in US foreign policy?
Amb. Daniel Fried: Well, first I have to say that the United States did not and should not take a position on whom the Romanian people elect to be their president. Now, there were some associated with Donald Trump who seemed to be, who seemed to favor George Simeon, but the United States does not take a position on the result of elections. So, I want to make that clear. All that said, I think President Dan is going to be a great partner for the United States. I don’t know whether the story that President Trump and President Dan spoke by phone is accurate, but I hope it is.
Lucian Bălănuță: President Dan confirmed on X and on Facebook. It was only the confirmation of our president by now.
Amb. Daniel Fried: That’s great news. President Dan ran a campaign, it seems to me as an outsider, simultaneously pro-Transatlantic, pro-Europe, pro-free world, but also ran as a reformist candidate. That is somebody to change things in Romania and address the concerns Romanians have that resulted in the defeat for the previously ruling coalition. And even outsiders like myself noticed this. It’s interesting to me that a reformist candidate does not have to be a nationalist like AFD in Germany or Le Pen’s party in France. It can be a democratic, transatlantic-minded, free-world-minded reformer. That’s very interesting. So, people, Americans who have followed politics in Central and Eastern Europe, followed the Romanian elections closely. And it was interesting to see how the Romanian people voted for two outsiders to go to the second round and then voted for the outsider who’s pro-Transatlantic and pro-European. That was interesting. And it was not a close race. Dan won by 10 points. So that’s impressive. I think he’ll be a good partner. I love the fact that the government of the United States and Romania have signed a letter about co-production, co-military production. U.S.-Romanian relations are poised to advance. I hope they do. And considering that Romania is on the frontier of war, so I am delighted to see President Dan off to a good start, and I wish him every success.
Lucian Bălănuță: And do you expect, regardless of these presidential elections, any recalibration in Washington’s regional approach, any shifts in military cooperation or defense priorities between the US, Romania, the eastern flank, let’s say?
Amb. Daniel Fried: This is a question larger than Romania. And I can’t give you an answer because I believe the Trump administration is internally debating this issue and others. The Trump administration wants Europe to step up with defense spending, and it wants Europe to develop defense capabilities. So, Europe can do more to defend itself rather than relying on the U.S. Now, Romania, like Poland, is preparing, is already doing that and I think the Trump administration appreciates it. But I don’t know what the decisions will be about possible withdrawal of U.S. forces from Europe. I think that would be ill-advised. While the Russo-Ukraine war is going on and while Russia is threatening, sometimes engaged in sabotage against Europe. So, I think it would be ill-advised, but it doesn’t matter what I think. The Trump administration is debating the issue of where transatlantic military and security solidarity, I don’t know where they will come out.
But Romania, because it is spending a lot on defense, because it is for Europe to take more responsibility, has a good chance of maintaining a good bilateral relationship, even in the security area with the U.S. I hope so, because there is no good reason for the U.S. to weaken its ties with Europe, even though we have other responsibilities in the world. If Europe is stepping up and ready to assume more of the burden of defense, build the capacity that is needed, that produces the circumstances for a solid transatlantic relationship going into the future that Trump could take credit for. He could say – I pushed the Europeans like other presidents, but I succeeded and other presidents didn’t. So, if that’s where Trump ends up, we could end up in a decent place in transatlantic relations, but it will take an effort. And there are people in Trump’s world who think that Europe is nevertheless a waste of resources for the United States and that our priorities lie elsewhere. So, this debate is going on. But I think Europe is in a position to affect this debate. And Romania can help. The more active Romania is in Washington, the better.
Lucian Bălănuță: You have also spoken about Poland and Poland has positioned itself as a key security player in Eastern Europe, especially in support of Ukraine. Do you see continuity in this approach, regardless of who wins the presidency?
Amb. Daniel Fried: I think so. That is, I know one of the presidential candidates, Mr. Trzaskowski. I’ve known him for a while. I don’t know the other one. Nawrocki is, by all accounts, however, a strong supporter of NATO, a strong support of the relations with the United States. And there is a consensus in Poland that Poland’s military needs to be built up. I think this consensus will continue. And then Poland, whoever is elected, will be a great partner for the United States. Now, I believe that, President Dan, I think before he was inaugurated, visited Poland, expressed his support of Mr. Trzaskowski. Now, if Nawrocki wins, there may be some work to do to build good relations with the with Nawrocki and his team and I’m sure Romania is aware of that. But I think there is a lot of goodwill between Poland and Romania. The Poles have not forgotten, that in 1939, Romania allowed the retreating Polish army, safe passage through Romania and on to France. Romania didn’t have to do it, and yet they did. Tens of thousands of Polish soldiers lived to fight for freedom and the liberation of Europe, which they did. So, there’s some goodwill historically. Poland and Romania are the northern and southern anchors of the eastern flank or the eastern front, both NATO members, both well aware of the nature of Russian aggression. Both have historical memories which are accurate. I think Romania and Poland can work together, I hope they do, to help the West defeat Putin’s aggression and support Ukraine.
Lucian Bălănuță: And with the Russian forces still controlling a significant portion of Ukrainian territory, what are the realistic diplomatic options available for Ukraine and its partners?
Amb. Daniel Fried: The core of Trump’s plan could work, that is a ceasefire in place plus security for Ukraine. That’s the heart of it. I do not think Ukraine will be able to liberate all of its territory soon. But I also believe that no one should recognize Russian annexation of Crimea or any other piece of Ukrainian territory. We should apply to the Russian aggression the same principles we applied to Soviet occupation of the Baltic states. The Welles Doctrine, which said, we are not going to recognize it. Now, in the first Trump administration, the then Secretary of State Mike Pompeo issued his own declaration about Crimea, which was modeled on the Welles Declaration, stating that we would not recognize it. We would not recognize it as Russian territory. We should maintain that position. And so what you’re talking about in this Trump plan is a free Ukraine with enough security support to be viable and prevent the Russians from restarting the war. And so even though it’s an imperfect analogy, Ukraine could become the West Germany of the early 21st century. And we know how that ended. Germany was united. Soviet aggression failed. It just took 45 years. Now, I don’t know how long it will take for Ukraine to be reunited. And I think that the outline of the Trump political settlement that I mentioned is not a just peace. A just peace would be the liberation of all Ukrainian territory from Russian occupation, plus Russia paying reparations for the damage it’s caused. This is not likely. So, it won’t be a just peace, but you could have a sustainable peace. Now, it is also possible, there will be no formal end of the war at all. What we will end up with? Is it a kind of Korea type situation with an armistice, but no settlement. But an armistice that lasts and holds, that’s possible. To make it hold, to make such an armistice hold, there needs to be security for Ukraine. Now, the British and French have talked about leading a Coalition of the Willing, a military force inside Ukraine to support a ceasefire. The Russians hate this. And the British and France have said they’re willing to do it, but they need American backup. That deal has not yet come together. And of course, Putin hates it. And if the British and French condition is that there be American support, the Americans, Trump might, in the end, do that. But if their other condition is that rhere has to be a Russian accepted ceasefire, Putin may never do it, because he doesn’t want to see Western forces inside Ukraine. So, I think at some point, the British and the French may have to act on their own without asking Russia’s permission. Now, they may not want to do that, but if you want to see a stable peace in Ukraine, a lasting peace, it needs to be security support for Ukraine and not have Ukraine hanging out in a gray zone of insecurity. That won’t work. So, there’s a lot of work to be done. But Trump’s plan could work. The trouble is, Putin has no interest in the plan. He has refused a ceasefire that Trump keeps proposing and Trump, for reason which I don’t understand and have never been made clear, is not imposing sanctions. He threatens to, but he doesn’t do it. Given that hesitation, Putin will certainly not respond by negotiating seriously or accepting a ceasefire at all. Why would he? He’s not going to act unless he feels he has to. And to get him to feel he has to, we need to, we, the Americans and the European Union, need to put more pressure on Russia, and we have options. There are perfectly good ways to go after Russia’s income from the export of oil. And we need to do it and not just talk about it. So, to get where Trump says he wants to go, you have to take action. And that’s not on Romania. It’s not on Europe. It’s on Trump. And I just don’t know when or even if we will get there. But there are people in the administration and people in Trump world who are pushing for stronger action, as well as a number of pro-Trump members of Congress and senators. And in the last couple of days, Trump has once again expressed frustration with Putin’s stubborn refusal to negotiate seriously.
Lucian Bălănuță: Also given the recent intensification of military operations and cross-border attacks, to what extent will President Donald Trump still be interested in brokering a peace deal?
Amb. Daniel Fried: Well, that’s a very good question. Trump has occasionally suggested that he could just walk away from it, that he’s tired of it and he has unfortunately blamed both the Russians and Ukrainians when it is the Russians, not the Ukrainians, who are the obstacles to peace. Trumps says that and I can’t dismiss it. He could walk away, but he will be accused, rightly so, of caving Putin, of letting Putin intimidate him and dominate him. And I don’t think he wants that. He would look soft and weak. And he hates looking soft and weak. So, for those reasons, he may not walk away. But I can’t guarantee that, I wish I could, but I can’t. Which means Europe, Romania included, Poland included, has to work together to figure out ways to support Ukraine, even if the United States does that. If we walk away from the diplomacy, but are willing to sell weapons to Ukraine, Europe may have to step up. I say this with no pleasure, or pride as an American. But if I were a European, I would be preparing for all eventualities including the ones I don’t like. Still, I think there is a reasonable chance that Trump, in the end, will decide to put more pressure on Russia and provide more support for Ukraine, in which case his plan could work and he could come out a winner. But whether that happens, I simply cannot say.
