Flori şi lacrimi, pentru victimele din Colectiv, la o lună de la tragedie

Publicat de Andreea Drilea, 30 noiembrie 2015, 16:42

Zeci de persoane, în mare parte aparţinători şi cunoştinţe ai celor care şi-au pierdut viaţa sau au fost răniţi în incendiul din clubul Colectiv, au venit luni la locul tragediei, la o lună după cele întâmplate, pentru a aduce flori, a aprinde o candelă şi a spune o rugăciune în memoria celor 60 de persoane care au murit.

O bătrână, ţinând o candelă în mână, spune cu vocea înecată de lacrimi, în timp ce păşeşte cu băgare de seamă pe asfaltul, cu urme de ceară închegată: ‘Nici nu pot să calc pe aici’.

‘A trebuit să se întâmple aşa ceva ca să putem să învăţăm. (…) În afară de faptul că s-a schimbat Guvernul, nu ştiu ce s-a schimbat. Au mai închis şi localurile care sunt la parterul blocurilor cu bulină. Suferim toţi, toată lumea vine aici. Dar pentru familie e cel mai greu, să nu-l avem printre noi. Băiat tânăr, care avea tot viitorul în faţă’, spune o altă femeie plângând.

A venit, de asemenea, familia Mariei Ion, femeia de serviciu care şi-a pierdut viaţa în noaptea incendiului. Cei cinci copii, sora şi fratele femeii au adus o fotografie pe care o aşează pe un altar improvizat, chiar la intrarea în clădire, pe o cutie metalică, alături de zeci de alte fotografii şi icoane. Aprind o candelă şi păstrează câteva momente de reculegere. Ion Florin, fratele femeii, spune că sora lui mai mare i-a luat sub tutela ei pe toţi cei cinci copii ai Mariei Ion. Adaugă că deşi au primit multe ajutoare, constând în haine, alimente şi chiar bani, copiii ar avea mare nevoie de o locuinţă, deoarece în acest moment locuiesc cu chirie.

‘E foarte greu, pentru că nu are o casă. Decedata avea dosarul depus la Primăria Sectorului 2, de zece ani de zile – pentru că noi am fost evacuaţi din casă – şi nu i s-a dat nicio locuinţă. Stătea cu chirie. Iar acum, când a venit primarul interimar al Capitalei, i s-a promis un apartament, care era în comuna Roşu, unde nu erau utilităţi, nu era nimic. Foarte departe. (Sora mea mai mare, n.r.) l-a refuzat, deoarece copiii trebuiau să meargă la şcoală. Sora mea e îngropată la cimitirul Izvor şi nu ar mai fi putut să ajungă acolo. Ni s-a promis că se caută o casă la curte în sectorul 2. Aşteptăm să vedem ce facem, pentru că e foarte greu să stai cu chirie, mai ales pentru o familie numeroasă. Aşteptăm să vedem dacă primăriile de sector se ţin de cuvânt’, adaugă el.

Sandu ‘Coşaru’ spune că a pierdut nouă prieteni în incendiul din 30 octombrie. A venit pentru a aprinde o lumânare şi a adus peria de coşar cu el, în memoria celor pe care i-a cunoscut. ‘Toţi mă iubeau, eram coşarul lor. Când mă vedeau, beam o bere. Normal că am venit. Poţi să uiţi oamenii? (…) Erau nişte băieţi minunaţi, le plăcea muzica rock, cum îmi place şi mie de altfel. Ne întâlneam în Iron City, în Centrul istoric, dar ei mai veneau şi pe aici. În seara fatidică eram şi eu invitat şi nu am putut să vin. În memoria lor, am venit acum să aprind lumânare. Altceva ce să mai fac?’, spune el, plin de amărăciune.

Adaugă că singura speranţă a ţării sunt tinerii, care ar trebui să facă o schimbare adevărată. ‘Clubul ăsta nu trebuia efectiv să funcţioneze. Aici a fost o fabrică de încălţăminte. Pereţii erau impregnaţi cu prenadez, cu alte substanţe. Trebuiau degresaţi înainte. De ce s-a întâmplat nenorocirea? Substanţele alea au fost impregnate timp de 50 de ani în pereţi. Nu trebuiau degresate?’. întreabă el.

O altă femeie spune că a venit pentru a aprinde o lumânare, deoarece în noaptea incendiului, când era de serviciu la un local din apropiere, a asistat la tragedie.

‘Am văzut că ieşea multă lume, oameni arşi, erau ambulanţe. Îţi era şi frică să te uiţi. (…) Am avut multe cunoştinţe care veneau aici, una dintre ele nu a putut să vină în noaptea aceea, deoarece a fost la o aniversare’, mai spune ea.

Cristian Hurdubaia, reprezentant al fundaţiei #ÎmpreunăRezistăm, a declarat că în fiecare lună, pe data de 30, victimele incendiului vor fi comemorate.

‘La o lună de la tragedia din clubul Colectiv, am considerat că este normal să venim aici şi să plângem cei 60 de oameni frumoşi care au plecat dintre noi, atât de repede. Tot noi, cei de la #ÎmpreunăRezistăm, am decis ca în fiecare lună, pe data de 30, să venim aici. Cine vrea să vină cu noi este binevenit: să aducem flori, să aprindem lumânări şi să îi comemorăm lună de lună, pentru că noi considerăm că nu trebuie să uităm că ei au fost cei sacrificaţi, practic, pentru ca noi şi generaţiile viitoare să puteam avea o viaţă mai bună’, a mai spus Hurdubaia.

(Agerpres/FOTO arhivă rador.ro)