#StareaEducației (INTERVIU) Performanță pentru două eleve de clasa pregătitoare de la Școala “Carol I” din Iași! Acestea vor reprezenta România la Campionatul Mondial de Șah din Serbia. Claudia Cărăușu, director al instituției: „Este de datoria noastră, a școlii actuale, atunci când descoperim valoarea, să o șlefuim și să o valorizăm.”

Publicat de Andreea Drilea, 23 ianuarie 2025, 10:52

Șahul, sportul minții, așa cum este cunoscut, depășește cu mult limitele unui simplu joc, fiind recunoscut ca un instrument valoros în educație și având un impact semnificativ asupra dezvoltării cognitive și emoționale a celor care îl practică. Prin complexitatea sa și necesitatea de a anticipa mișcările adversarului, șahul încurajează gândirea critică, răbdarea, concentrarea, respectul pentru regulile jocului, disciplina, abilități esențiale nu doar în domeniul academic, ci și în viața cotidiană.

România are o tradiție în șah și a fost una dintre națiunile de top pe plan mondial, atât la nivel individual, cât și pe echipe. Performanțele țării noastre în acest domeniu sunt remarcabile.

Țara noastră a avut succese considerabile și la competițiile internaționale de șah pentru juniori, unde tinerii talentați au demonstrat abilități excepționale și au adus țării multe medalii și titluri. Anul acesta, două eleve de la Școala Primară “Carol I” din Iași, vor reprezenta țara noastră la Campionatul Mondial de Șah din Serbia, ce se va desfășura în perioada 19-29 martie, după ce au obținut premii la Campionatul Național Școlar “Elisabeta Polihroniade”, competiție ce s-a desfășurat în perioada  2-7 ianuarie. Evenimentul a reunit peste 300 de participanți, organizați în șase categorii de vârstă, atât pentru băieți, cât și pentru fete.

Ermina Ioana Covalciuc și Ruxandra Maria Teslariu sunt eleve în clasa pregătitoare și fac parte din clubul de șah “CarolȘah” al Școlii Primare “Carol”. Ioana este campioană națională la categoria fete U7, iar Ruxandra vice-campioană națională la aceeași categorie. Ele sunt antrenate de domnul Emanuel Chifor, absolvent al școlii “Carol”, de profesie medic. Toți trei, alături de doamna director al Școlii “Carol I” din Iași, doamna Claudia Cărăușu, au acceptat invitația colegei noastre, Andreea Daraban, de a fi alături de ascultătorii Radio Iași.

Andreea Daraban: În primul rând, felicitări pentru această performanță deosebită!  Ioana, tu de când joci șah?

Ermina Ioana Covalciuc: De un an și jumătate.

Andreea Daraban: Acum câți ani ai?

Ermina Ioana Covalciuc: Șase ani. 

Andreea Daraban: Cam de la 4 ani ai început să joci șah și de când ai intrat la școala “Carol I”  faci parte din clubul de șah?

Ermina Ioana Covalciuc: Da.

Andreea Daraban:  De atunci te pregătești intens, bănuiesc, pentru a participa la competiții. Ruxandra, tu când te-ai apucat de șah? 

Ruxandra Maria Teslariu: M-am apucat la 5 ani …

Andreea Daraban: … și ai făcut încă de la grădiniță șah?

Ruxandra Maria Teslariu: Da.

Andreea Daraban: Ai frățiorii tăi cu care te antrenezi în plus față de ce faci la școală, așa povesteai anterior…

Ruxandra Maria Teslariu: Da.

Andreea Daraban: Ioana, spune-mi, te rog, te-ai antrenat mult pentru competiția la care ai participat, acum, de curând?

Ermina Ioana Covalciuc: Da, foarte mult!

Andreea Daraban: De câte ori pe săptămână faceți șah la școală, la club?

Ermina Ioana Covalciuc:  5 ore în două zile…

Ruxandra Maria Teslariu: …într-o zi facem două ore și intr-o zi facem 3 ore.

Andreea Daraban: Am înțeles. Deci faceți 5 ore pe săptămână, într-o zi faceți 2 ore de șah, în altă zi 3 ore. Și vi se pare greu?

Ruxandra Maria Teslariu: Nu, nu! 

Andreea Daraban: Ce vă place cel mai mult la jocul acesta?

Ermina Ioana Covalciuc: Este un sport de gândire și ne ajută să fim buni și la matematică și să mergem și la mondiale.

Andreea Daraban: Aveți emoții?

Ermina Ioana Covalciuc: Nu!

Andreea Daraban: Cum vă pregătiți voi pentru campionatul mondial de șah? Ce faceți ?

Ermina Ioana Covalciuc: Facem multe fișe din caiet…

Andreea Daraban: … faceți și din caiete, deci nu vă jucați doar cu piesele, lucrați și pe caiet?

Ermina Ioana Covalciuc: Jucăm partide și intrăm pe chess.ro și mai jucăm si online.

Ruxandra Maria Teslariu: Și eu mai joc cu frații mei mai mari..

Andreea Daraban: Și ei sunt pasionați de șah?

Ruxandra Maria Teslariu: Da.

Andreea Daraban: Ioana,  tu cu cine mai joci acasă?

Ermina Ioana Covalciuc: Cu mama și cu tata.

Andreea Daraban: Tu nu ai frați și surori?

Ermina Ioana Covalciuc: Doar o “soră câine”…E mai mare decât mine…

Andreea Daraban: …și nu joacă șah. O vei învăța și pe ea până la urmă șah,  nu crezi? (fetițele râd.)

Andreea Daraban: Domnule Emanuel Chifor, sunteți antrenorul clubului de șah de la Școala “Carol”. Faceți asta din pasiune, pentru că dumneavoastră sunteți de profesie medic. Cum ați ajuns să antrenați elevii de la clubul de șah de la Școala “Carol”?

Emanuel Chifor: Este o pasiune pe care împărtășesc copiilor în continuare. Eu sunt șahist, de mic am făcut șah de performanță, am obținut și eu numeroase premii ca jucător de șah și cu toate că sunt medic, încerc să împărtășesc pasiunea către șah și micilor copilași și elevilor Școlii “Carol”, întrucât și eu sunt un fost absolvent al școlii și sunt legat sufletește de această școală.

Andreea Daraban: De cât timp sunteți antrenorul clubului de șah de la școala “Carol”?

Emanuel Chifor: De mulți ani, de înainte de pandemie, 5-6 ani, cel puțin.

Andreea Daraban: Nu vă e greu să vă împărțiți între activitatea aceasta de la școală și profesia pe care o aveți și care este una solicitantă?

Emanuel Chifor: Ba da, într-adevăr, este foarte greu, dar pasiunea pentru șah și bucuria de a împărtăși copiilor și de a colabora cu ei mă umple de energie și îmi de putere să mă împart pe aceste două planuri.

Andreea Daraban: Ce considerați că e cel mai greu pentru copii, în cadrul acestor competiții?

Emanuel Chifor: Șahul îi învață să piardă, să piardă într-un mod frumos și să învețe din greșeli. Asta cred că la vârsta lor este cel mai important lucru și asta îi învață să evolueze.

Andreea Daraban: Reușiți să gestionați eșecurile? Copiii sunt copii, știm foarte bine că atunci când pierd se supără.

Emanuel Chifor: Bineînțeles, asta este o parte importantă în progresul lor. De asta noi, după fiecare partidă jucată la campionatul național, partidele sunt notate de către ele, cu toate că sunt mici, ele deja știu să scrie și analizând partidele învățăm din greșeli și învățăm și să gestionăm momentele grele din timpul unui concurs.

Andreea Daraban: Sigur, despre beneficiile jocului de șah se tot vorbește, însă pot face performanță toți cei care aleg acest joc sau ce calități ar trebui să aibă un copil pentru a ajunge campion?

Emanuel Chifor: Principalul antrenament este studiul individual, pe lângă orele de la club, dar și perseverența, ambiția sunt lucruri care fac un campion să continue și să performeze.

Andreea Daraban: La Școala “Carol” aveți întâlniri cu elevii de două ori pe săptămână, 5 ore pe săptămână de șah. Cum e structurat clubul?

Emanuel Chifor: În principiu, sunt copiii cărora le place suplimentar șahul și care vor să performeze. Ei participă la acest club întocmai pentru a se pregăti pentru competiții, pentru a-și dezvolta și pasiunea pentru șah.

Andreea Daraban: Sunt primii copii pe care îi coordonați pentru a ajunge la Campionatul Mondial sau ați mai avut astfel de performanțe anterior?

Emanuel Chifor: Am mai avut astfel de performanțe anterior. Am lucrat, cred, că o știe toată lumea pe Miruna Lehaci, care e ieșit campioană mondială în timp ce lucram împreună ”cot la cot” pentru aceste performanță. Mai sunt și alți mici campioni care au ajuns la campionate europene sau mondiale, precum Darie Cleopatra sau mulți alți campioni naționali.

Andreea Daraban: Cum vă pregătiți pentru Campionatul Mondial din Serbia? Cum se desfășoară antrenamentul? E unul special pentru acest campionat?

Emanuel Chifor: Bineînțeles, o să avem o serie de competiții bine alese pentru a atinge punctul maxim de eficiență și de concentrare la acest Campionat Mondial, precum și sesiuni intense de antrenamente, pe lângă competiții.

Andreea Daraban: Așa cum spuneam și la început, alături de noi este și doamna profesoară Claudia Cărăușu, director al Școlii “Carol” din Iași. Iată, instituția promovează o serie de proiecte educaționale care nu rămân fără rezultate: Clubul de Șah, Clubul de Robotică, ce a dat campionii mondiali la robotică, Clubul de excelență Limba și Literatura Română, ș.a.m.d. Mai aveți și alte proiecte, doamna director?

Claudia Cărăușu: Avem, pentru că Școala “Carol I” a fost o școală model, a rămas o școală model, cred că își păstrează acest destin de reprezentativitate și acum, în contemporaneitate. Este de datoria noastră, a școlii actuale, și aici vorbesc generic, atunci când descoperim valoarea, să o șlefuim și să o valorizăm. Personal, sunt preocupată de tot ce înseamnă diversitate. Am învățat când am venit la Școala “Carol”, ca director, de la Liceu de Informatică, unde sunt profesor, că școala primară este locul de unde se pornește sau se dă startul în a deveni oameni mari. Cei care ne ascultă, nu ne pot vedea, însă eu pot descrie că alături de noi sunt două fetițe care abia ajung la colțul mesei, dar pe fruntea cărora va scrie România. Și va scrie România nu oricum și nu oriunde, ci în cel mai spectaculos sport al minții, șahul. Vorbim de două fetițe mici de statură, subțirele ca niște fluturași, care au o gândire extraordinar de bine structurată și care nu fac decât să ne onoreze comunitatea “Carol”, să ne onoreze pe noi ca dascăli, să-și facă mândrii părinții, dar în același timp să mulțumească, așa cum pot ele, cu mânuțele lor și prin mutările lor, pe cel care a fost absolventul școlii “Carol”, actualul antrenor. Cred că destinul generațiilor face să existe puncte de interferență. Emanuel a fost absolventul școlii “Carol”, un tânăr modest, astăzi îl vedem un antrenor de succes. Un medic care a învățat să dăruiască sănătate. În cazul clubului de robotică, vedem o generație precedentă care oferă, iar actuala generație primește. Ce poate fi mai frumos? Eu vreau să-i mulțumesc personal, să-i mulțumesc în numele comunității “Carol”, pentru că face acest efort și îl face de foarte mult timp. Îl face benevol și îl face indiferent de nivelul de vârstă al copiilor. Acum vorbim de copii de clasa pregătitoare, fluturașii de la colțul mesei, cum îmi place mie să-i numesc, extrem de isteți, cu mânuțe agere, dar cu minte sclipitoare. O face și cu copiii de clasa a IV-a. Important este că acest sport, cu certitudine le va dezvolta acele competențe care duc spre domenii de gândire. Mi-a plăcut foarte mult întrebarea dumneavoastră și abordarea aceasta din sfera prefigurării unui eșec. Cred că orice sport pe care trebuie să îl practicăm, și vorbeam anul trecut de robotică, când am venit aici și nu știam că vom fi campioni mondiali. Ca o paranteză, ne-ați purtat noroc, poate ne purtați și acum. Cred că este foarte important să ne educăm în spiritul faptului că adversarul niciodată nu este o persoană. Adversarul este o problemă pentru care adevărații profesioniști găsesc soluții, indiferent cât de mic sau mare ești.

Andreea Daraban: Cum le veți sprijini pe aceste două fetițe drăguțe pentru campionatul din Serbia?

Claudia Cărăușu:  În primul rând, doamna director are întotdeauna ceva minunat și extraordinar pe masă. Fetițelor, ce am eu pe masă tot timpul și ce mâncați voi tot timpul când veniți la mine în cabinet? Ce este acolo?

Fetițele: Bomboane magice.

Claudia Cărăușu: Întotdeauna, pe biroul meu, sunt bomboane magice. Este stimulentul meu pentru magia faptelor lor, și nu numai a lor, pentru toți copiii din școala “Carol”, pentru că sunt foarte atentă să descopăr, indiferent de domeniu, acolo unde se depune muncă adevărată, copilul care se duce spre performanță. Eu nu pot oferi multe, dar bomboane magice, să știți, că pot oferi. Am un proiect foarte frumos, se numește Ziua performanței. Toți copiii care, pe parcursul unei luni de zile, primesc certificări prin diplome la tot felul de competiții de muzică, de șah, de matematică, competiții școlare sunt premiați în cancelaria școlii “Carol” de întregul corp profesoral. Este un moment de mândrie pentru el. Ajungi în cancelaria școlii în două situații: ori când face o boacănă, dar nu e cazul,  ori când aduci un rezultat cu care te mândrești și atunci toți copiii sunt invitați în cancelaria școlii. O dată pe an ne întâlnim la “Seara performanței caroliștilor”. Îmi place să spun că am 550 de copii. În seara performanței, cred că am vreo 250, triați la sânge. Sunt de acord cu faptul că nu trebuie să dăm note sau să facem ierarhizări, dar nu sunt de acord să nu stimulăm valoarea. Copiii aceștia au renunțări la copilărie, au momente în care se gândesc, în cazul fetițelor, la partide de șah. Așa cum au spus, au caiete pe care le completează și ele abia sunt în clasa pregătitoare, când cei mici abia învață semnele grafice. Ele învață mutările tehnice pe caiete. Nu se poate să nu-i valorizăm. Ca ele sunt copii în diverse domenii și este de datoria mea, ca manager, să-i felicit, să-i valorizez, să le mulțumesc pentru munca depusă și să le transmit ideea că parcursul lor întotdeauna este susținut de oamenii mari, fie de părinți, fie de profesori.

Andreea Daraban: Doamna director, ați vorbit extraordinar de frumos,  se vede că iubiți comunitatea de elevi de la “Carol” și că le sunteți aproape mereu. Eu voiam să le mai întreb, pe final, pe cele două campioane naționale, ce vor reprezenta România în Serbia, ce vă doriți să câștigați acolo? Cu ce vreți să vă întoarceți?

Fetițele:  Cu locul I!

Andreea Daraban: Eu sper să vi se îndeplinească acest vis și să vă întoarceți de acolo pe locul întâi, să fiți pe podium și să veniți cu diplome, cu medalii și cu trofee. Eu sunt sigură că vom mai auzi de voi. Așa este, veți continua cu șahul, nu? 

Fetițele:  Da!

Claudia Cărăușu: Mulțumim și noi și sperăm să venim la dumneavoastră cu acele trofee obținute de copii mici într-o competiție foarte mare, cu un antrenor tânăr, dar plin de înțelepciune.

Varianta audio a interviului: