Remember: aprilie 2010 și erupția unui vulcan

Publicat de Nicolae Tomescu, 15 aprilie 2018, 11:10

Periodic, Natura ne (re)aminteşte de forța ei colosală, de multe ori prin intermediul unor erupţii vulcanice… Intensitatea lor se măsoară prin scara VEI (Volcanic Explosivity Index), un sistem dezvoltat în anii ’80 ai secolului al XX-lea, care utilizează factori precum volumul, durata și alte elemente necesare cuantificării puterii exploziei. În ultimii 10.000 de ani, nu am avut parte de nicio erupţie gradată la maximul de 8, dar acest fapt nu înseamnă că vulcanii au stat „liniştiţi”…

Iată exemplul oferit de Islanda, insulă mai aproape de Europa continentală (dincolo de motivele istorice, politice, culturale, practice) decât de America de Nord continentală:

• Sfârșitul lunii decembrie 2009… A început o activitate seismică în jurul vulcanului Eyjafjallajökull (în principal, cutremure micii, majoritatea cu magnitudinea 1, la adâncimi de 7-10 kilometri sub vulcan);
• 26 februarie 2010… Măsurătorile făcute cu ajutorul hărților și ale aparatelor de măsurare au arătat o deplasare a scoarței locale de 3 centimetri în direcția sud, din care o deplasare de 1 centimetru avusese loc în ultimele 4 zile; activitatea seismică neobișnuită, împreună cu mișcarea rapidă a scoarței, desemnau dovezile potrivit cărora masa minerală fluidă și incandescentă din interiorul scoarței curgea în camera magmatică a vulcanului Eyjafjallajökull;
• Activitatea seismică a continuat… Între 3-5 martie 2010, aproape 3.000 de cutremure au fost măsurate la epicentrul vulcanului, cele mai multe au fost de o intensitate mică (magnitudinea 2) ca să fi putut fi privite drept prevestirea unei erupții;
• Se pare că erupția a început pe data de 20 martie 2010 (între orele 22:30- 23:30, ora locală), la câțiva kilometri est de ghețar, pe pantele nordice ale pasului Fimmvörðuháls;
• Cursele aeriene întrecapitala Islandei și Aeroportul internațional Keflavík au fost sistate, dar în seara zilei de 21 martie circulația aeriană a fost reluată; poliția a închis unele drumuri, dar acestea au fost redeschise (29 martie) pentru o parte a autovehiculelor;
• La 22 martie 2010, un fluometru instalat pe râul în care se scurg apele glaciare ale ghețarelor Eyjafjallajökull și Mýrdalsjökull, la câțiva kilometri nord-vest de locul erupției, a înregistrat schimbări ale temperaturii apei de până la 6 °C într-o perioadă de 2 ore, ceea ce nu se întâmplase niciodată în râul Krossá (de când începuseră măsurătorile);
• La 25 martie 2010, vulcanologii care studiau erupția au observat, pentru prima dată în istorie, formarea unui pseudocrater în timpul unei explozii de vapori de apă;
• După ce a fost observată o a doua fisură, care ar fi putut cauza unei viituri torențiale, drumurile au fost închise din nou, dar redeschise pe 1 aprilie 2010; fisura era lungă de 500 m, iar 10-12 cratere aruncau în aer lavă cu o temperatură de 1000 °C, până la 150 m înălțime;

La 14 aprilie 2010, vulcanul a erupt o a doua oară, după o scurtă întrerupere, de data aceasta în centrul ghețarului, cauzând viituri de zăpadă topită, ceea ce a dus la evacuarea a 800 de oameni. Spre deosebire de prima erupție, a doua erupție a avut loc chiar sub calota de gheață. Apa rece a zăpezii topite a răcit lava repede și a fragmentat-o în sticlă, creând mici particule de sticlă care s-au amestecat cu coloana erupției. Acest fenomen, plus magnitudinea erupției, care se crede că ar fi de 10 sau de 20 de ori mai puternică decât cea de la Fimmvörðuháls din 20 martie 2010, au creat un nor de erupție plin cu fragmente de sticlă, foarte periculos pentru motoarele avioanelor.

A doua erupție vulcanică a avut numeroase efecte negative asupra traficului aerian. Cea mai mare parte a cenușii era dusă de vânt spre est, faptul având drept consecință închiderea multor aeroporturi din Europa[1].

Până pe 14 aprilie 2010 nu se măsurase un efect la fel de mare asupra temperaturii globale precum aceea cauzată de erupția vulcanului Pinatubo din Filipine în 1991. Cu îndreptățire, Dumitru Baltă, meteorolog la ANM, a declarat: „Nu cred că această erupţie va avea vreun efect asupra temperaturilor medii globale pentru că nu este o erupţie spectaculoasă. Are o evoluţie lentă şi se caracterizează mai mult prin curgere de lavă. Spectaculoase sunt erupţiile cu bombă şi care ajung la înălţimi foarte mari, în stratosferă. Acelea, într-adevăr, pot influenţa temperaturile pe o perioadă mai lungă de timp şi pe un spaţiu mai mare”…

[1] Între 11 și 13 aprilie 2010, cenuşa aruncată și-a continuat traiectoria prin atmosferă, ajungând deasupra României. Cu o înălţime de peste 11 kilometri, norul a provocat haos prin aeroporturile europene. Sute de mii de pasageri şi mii de avioane au rămas la sol. Mai bine de jumătate din cursele aeriene spre şi dinspre Europa au fost anulate din cauza imensului nor de cenuşă rezultat în urma erupţiei vulcanului islandez. Cel puţin 11.000 de zboruri au fost anulate, în timp ce, în condiţiile unei zile normale, numărul curselor ajunsese la 28.000. În privinţa traficului transatlantic, Eurocontrol a mai arătat că, din cele 300 de zboruri prevăzute dinspre S.U.A. spre Europa, doar pentru 120 au putut fi asigurate condiţiile de trafic şi de aterizare în conformitate cu normele de siguranţă. Din cauza traficului aerian perturbat, a fost pusă sub semnul întrebării sosirea delegaţiei UE la Cracovia, pentru funeraliile preşedintelui polonez Lech Kaczynski. Cantităţile de cenuşă afectau inclusiv traficul aerian spre Asia-Pacific, unde companiile de zbor au anulat sau au reprogramat numeroase curse către Europa…