„Ușa deschisă…”/FILM (teaser) de Nicolae Tomescu
Publicat de Nicolae Tomescu, 18 februarie 2020, 15:51
M-am gândit la ce ar fi utile excursiile/expedițiile mele…
Trecutul unor experiențe îmi stă la dispoziție, pot scruta amintirea, cât vreau și cum vreau. Pot visa mereu, fără să-mi fie teamă că până prind clipa (imagine și cuvânt) aceasta a și trecut. Oricum, clipa mea – în relație cu așchii din ceea ce îți propun – rămâne timp viu, unic în felul său, în care viața freamătă, paradoxal, a deznădejde/dezamăgire și plinătate/încântare. Nu este nevoie sa te așezi mereu la pândă, cu toate simțurile concentrate (precum în cazul vânătorii de știri)…
*
Montaj din Filmele
https://youtu.be/GPQwjqqsJbQ /„EGIPT (2006)”
https://youtu.be/LMBe3FDrFUM /„IORDANIA (2007)”
https://youtu.be/j4CKc1hdT0g /„CHINA (2008)”
https://youtu.be/fq9lM9vhof0 /„ISRAEL (2009–2011)”
https://youtu.be/xBt2Y6KmUJ0 /„5 zile prin EUROPA (2012)”
https://youtu.be/EeqU_riEf-E /„RHODOS (2013)”
https://youtu.be/aXlkLiwTVPw /„MALTA (2015)”
https://youtu.be/3ZotAKzHt-I /„CIPRUL DE NORD (2016)”
*
Ce valoare au toate câte sunt cuprinse în noile filme? Desfătări de moment, prin forța lucrurilor superficiale, oarecum frivole, oprite la aventura optică (ușor incoerentă, până și în privința aeroportului, atunci când părăsești Bucureștiul)?
Plecasem[1] cu escală în Doha[2]; la întoarcere (14 mai 2014)[3], am primit viză de Qatar; de la 2:00 la 5:00 dimineața, având cazarea asigurată[4], dar convins că o călătorie cere dezlipirea de comoditate, cere căutare, chiar fără acces în privința atracțiilor de top din zonă[5], m-am plimbat de-a lungul Golfului „Doha”, fotografiind vestita „Cornișă”, inclusiv de pe artera principală – care leagă cartierul de afaceri din „West Bay” cu partea de sud a orașului și Aeroportul Internațional…
De fapt, experiența care mă urmărește și pe care o văd, pretutindeni, a fost cea de pe traseul Nepal – Bhutan – Tibet…
©Nicolae Tomescu
Peisaje deloc mincinoase, care nu îmbătrânesc. Priveliști fantastice asupra vârfurilor înalte ale Himalayei, inclusiv din avion…
Obiectivele din Kathmandu (Nepal), îndeosebi Stupa „Chaitya Swayambhunath”/„Templul Maimuțelor”/, Palatul „Hanuman Dhoka”, din Bodhanath, din Patan–Bhaktapur–Pasupathinath;
entuziasmul provocat de înfățișarea Bhutan-ului, mai ales de Paro, de capitala Thimpu cu „Tashichho Dzong”/„Fortăreața Glorioasei Religii”/ și Memorialul „Chorten”, de Buddha „Dordenma”, de pasul „Dochula”, de „Pǔnàkǎ Dzōng”, de „Tiger’s Nest”/așa cum este cunoscută Mănăstirea „Taktshang Goemba”/;
Platoul tibetan, cea mai mare și cea mai înaltă zonă care a existat, vreodată, în istoria Pământului, amestecă locuri incredibile, precum „Yamadrok” („Lacul de Turcoaz”), cu budismul tras oarecum îndărăt din fața ochiului rece al „civilizatorului” chinez, întreținând iluzia perfecțiunii, absolutului, prin Potala, ca sacerdot al purității tibetane…
Poate că lumea nu ți se pare mai bună, dacă inspiri aerul fetid al capitalei nepaleze, cu străzi în care craterele simbolizează corupția politicienilor, dacă te pălmuiesc controalele drastice ale poliției și armatei chineze din Tibet, dacă rupi, din context, obiceiul unor bhutanezi de a întinde cadavrele pe platforme înalte, astfel încât vulturii să se înfrupte… Dar natura rămâne convertită la propria ei trăire, fără obiecții teoretice. Valorile pe care ni le pun la dispoziție societățile respective punctează cât un tratat de morală. Religiile sunt îmbinate și îmbină. Misterele stăruie, fără prea mari anxietăți (cel puțin, sunt ascunse atât de bine încât îți asumi riscul să nu le cunoști)…
Poți întâlni și întrebări dramatice, ecouri dureroase, emoții răscolitoare? Se desprind și povești mute ale unor ore apuse? Destule alte întrebări căută răspunsurile tale. Din adâncul vitalității unui act artistic, aș fi recomandat mii de fotografii și de filmări; de fapt, multe au fost „șlefuite”, deopotrivă cu intriga, scenariul, dimensiunea epică, îmbinarea principiului acțiunii cu înțelegerea superioară…
Oglinda planetei rămâne aceeași, dar chipurile reflectate sunt mereu altele. Oameni și locuri, fiecare cu amintiri și speranțe. Eu unul nu m-am mulțumit să trăiesc pe „Acoperișul Lumii” doar în imaginație. Las ușa deschisă – să te conving de faptul că merită să încerci mai multe decât am reușit…
[1] ZIUA 1 / 03.05.2014: BUCUREȘTI – DOHA… Zborul companiei (una dintre puținele linii aviatice care are zboruri pe cinci continente) „Qatar Airways” – QR 220 (18:25 / 22:55)…
[2] Aeroportul/unde am fotografiat până în clipa în care forțele de securitate m-au „rugat” să șterg pozele/ este foarte întins, nu și foarte modern (când afirm acest lucru, nu mă gândesc doar la angoasa provocată de grupurile sanitare); distanța între terminale pare uriașă; se folosesc autobuze, care te transportă câțiva kilometri; boarding galbene (pentru tranzit), albastre (pentru cei care intră în Doha), portocalii (pentru cei cu short transfer); majoritatea angajaților definește statutul de imigrant (nepalezi – în calitate de agenți de securitate, originea thailandeză – la vânzări, creuzet în care se topesc și diferite influențe africane etc.); magazinele duty free, cu parfumuri și accesorii întâlnite în mai toate aeroporturile, pun în vânzare suveniruri (printre care și magneți cu perle – Qatar fiind renumit, pe vremuri, în privința căutătorilor de perle)… Treceam în revistă oameni aparținând clasei de mijloc sau de „rang inferior”, indiscreție care nu ofensează, ci elogiază prețul cu adevărat accesibil al biletelor…
[3] După ZIUA 13 / 15.05.2014: LHASA – KATHMANDU – DOHA… Transfer la Aeroportul „Lhasa Gonggar” pentru zborul spre Kathmandu cu „Air China” CA 407 (11:05 / 10:30)… Zbor spre Doha cu „Qatar Airways”, QR 651 (23:35 / 02:00)…
ZIUA 14 / 16.05.2014: DOHA – BUCUREȘTI… Sosire la Doha (ora 02:00) și zbor către București cu QR 219 (08:35 / 13:30)…
[4] („Moevenpick Hotel Doha”)
[5] („Muzeul de Artă Islamic”, „Qatar Islamic Cultural Center”, „Souq Waqif”, „Al-Baraha Majlis”)…
