Luni, 18 aprilie 2016 la Muzeul Unirii din Iași – Lansare de carte și vernisajul unei expoziții de pictură

1987-1989,  Şcoala Populară de Arte, clasa prof. Ghiţă  Leonard

1990-1995, Academia de Arte „G. Enescu”, Facultatea de Arte Plastice şi Design, Iaşi,  Specialitatea  Pedagogia artei, clasa prof. Parghel Virgil. Membru al U.A.P.R Filiala Iaşi din 1997.

Expoziţia-concurs “Dominus” Bucureşti 1991, Muzeul de artă “Târgovişte” 1994 , Salonul  de Toamnă – Muzeul de artă Palatul Culturii Iaşi 1997, 2002, Muzeul de artă Constanța 2007, Concursul internaţional de artă Bârlad, Expoziţia Sacru şi profan, Bârlad 2007,  Saloanele Moldovei 2008, Iarna in picture romăneasca Muzeul Municipiului București 2009, Artis, World Trade Center, Iaşi 2006-2010, Muzeul Municipiului București 2013, Galeriile de artă U.A.P Sibiu 2013, Institutul Cultural Budapesta, Pictori români la Sozopol 2014, Palatul Șuțu 2014 Pro Boholț, Muzeul Cotroceni 2014-2015, Muzeul Unirii 2015 Pro Boholț, Muzeul Etnografic Sighetul Marmației 2015.

Galeria de artă “Cupola” Iaşi 1998, 2004, 2005, 2007, 2010, Galeriile de artă “N. Tonitza” Iaşi 2009, Galeriile de artă “Artis” Bucureşti 2005, Galeriile de artă “Orizont” Bucureşti 2006, 2014, Galeriile de artă “Europe” Braşov 2004, 2005,  Muzeul Etnografic Gura Humorului 2006, Galeriiele de artă “Frunzetti” Bacău 2007, Galeriile de artă “Lascar Vorel” Piatra Neamţ, Casa O.N.U. Bucureşti 2007, Muzeul de artă Vaslui 2007, Muzeul de artă Braşov 2007, Galeriile de artă “Sofia” 2009 , Galeria de artă a Municipiului Rădăuţi 2003, 2005, Castelul Bruhl, Germania 2008, Sala “Constantin Brâncuşi” Palatul Parlamentului Bucuresti 2009, Galeriile de artă “Dana” Iași 2011, Galeriile de artă Câmpulung Muscel 2013, Galeriile de artă “Nicolae Mantu” 2014-2015.

Publicaţii: 29 de articole in ziarul Flacăra Iaşului: “Un tablou pentru eternitate”, “Autenticitate şi ipocrizie”, “În clasa   domnului profesor Ghiţã Leonard”, “Avangarda şi comunismul I,II”, “Spovedania unui artist”, “Umbre ale avangardei”, “Sã moarã realismul”, etc. 2006 albumul „Penelul şi paleta” – Mihai Coţovanu semnat de Valentin Ciucã.

 – Prezentat în albume de artã:  „ Un secol de artã ieşeanã” de Valentin Ciucă, “Nudul în pictura românească”, Pictorii portretului și orgoliul în artă de Mircea Deac și pictori români la Sozopol,  „Portretul in pictura romăneasca” din colecții particulare 2014, „Manualul Colectionarului” de artă semnat de “Tudor Octavian”, “Buchetul de flori” din colectii particulare Muzeul Cotroceni.

Albume personale: “Penelul şi paleta” – Mihai Coţovanu semnat de Valentin Ciucã, “Arta întru desăvârșire” semnat de Mircea Deac.

– Premiul l –Cântarea României ,1988, Salonul de toamnã.

– Premiul Academica  ”C.D. Stahi”, Concursul Naţional de Artã „Nicolae Tonitza”, Bârlad, 2006

– Medalia Fundaţiei de Artã “Sf. Luca” -Premiul Naţional de Performanţã  „Top Art” acordat de revista „Top Bussines”, Noiembrie 2008 – Permiul special pentru portret , Simpozionul Naţional “Dimitrie Cantemir” 2010 – Premiul special pentru pictură, -Premiul “Mihai Eminescu” pentru pictură la Concursul Internaţional de Arte vizuale “Noi şi Eminescu” 2011, Iaşi.

Lucrări în colecţii personale: Dr. Constantin Teodorescu, Ilie Sârbu, Dr. Hortensiu Aldea, Carmen Saenciuc, Dr. Iulian Simina, Ilie Constantin Sârbu, Mircea David, Dorin Mihalache, Valentin Ciucă, Căşuneanu Paulina, Claudiu Paradais etc.  Franţa, Israel, Japonia, S.U.A., Canada, Germania, Italia, Grecia, Austria, Elveţia şi Belgia, Emiratele Arabe Unite.

Lucrări în muzee de artã: Muzeul de artã Vaslui, Muzeul de artã Braşov, Muzeul Etnografic Gura Humorului.

Tabere de creaţie: Dobrovăţ Iaşi 2007, Balcic 2008/2010 Hârsa Ploieşti 2009/2010, Plopeni Ploieşti 2009/2010, Serbia 2011, Sozopol 2011, Boholț 2013, Boholț 2014, Desești Maramureș 2014-2015, Văleni de munte 2015, Barbizon, Giverny si Etretat Franța 2015.

1 – Adevărul culorilor şi strălucirea luminii, Antic Art Magazin, criticul de artă Mircea Deac: “Când răsfoieşti paginile istorie artei româneşti a sec XX, un secol zbuciumat, traversat de doua războaie mondiale, suferind două ocupaţii străine  şi un regim social insensibil la artă, constaţi că majoritatea artiştilor au urmat traiectorii ale unor vocaţii creatoare proprii sau hotărâtoare de un “eu”superior muritorilor pragmatici. Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Constantin Brâncuşi, Thedor Pallady, Camil Ressu, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Alexandru Ciucurencu, Ion Gheorghiu, Constantin Piliuţă, Sabin Bălaşa, pot constitui exemple strălucite al trecutului nostru artistic. Pornind de la evaluarea acestora şi aşezarea  lor pe simeze, îl descifrăm pe Mihai Coţovanu. El se constitueun “continuator” sincer şi talentat al tradiţiei. … Mihai Coţovanu ne demonstrează că deţine o măestrie tradiţională de a picta portretele. Ca şi în picturile reprezentând obiecte din lumea noastră, portretele sunt uneori legate în lumea lor ca în portretul fetei care cântă la pian. Portretele reprezintă lumea artistului: familia, prietenii, oameni de cultură redaţi ca personalităţi şi caractere distincte. Întreaga sa pictură este o expresie a adevărului, a sincerităţii, a emoţiei, a talentului neobosit. Forţa sa de muncă este impresionantă fiind împins înainte de un foc misterios şi mistuitor numit talent, care, ne dă certitudinea valorilor si a prespectivelor sale de a deveni un reprezentant fidel al picturii ieşene.” – noiembrie 2009.

2 – Moldova ne trimite veşti, Viaţa medicală, poeta Paula Romanescu: „Prima impresie la întâlnirea cu lucrările sale este că Ion Andreescu, cel prea devreme plecat printre umbre, l-ar fi trimis pe Mihai Coţovanu să “spună” pe mai departe lumiii darul de frumuseţe pe care natura ni-l oferă cu minima condiţie de a învăţa să privim.” – 31 martie 2006.

3 – Mihai Coţovanu în Parlamentul României… , Flacăra Iaşului, Criticul de artă Valentin Ciucă.:

”O atenţie specială a fost acordată portretelor. Artistul s-a impus prin capacitatea de a remarca  inobservabilul bine tăinuit sub pojghiţa aparenţei şi izbuteşte  dezbaterea unor veritabile enigme. … Mihai Coţovanu se defineşte ca unul dintre profesioniştii portretului românesc în linia interbelicilor”- 10 septembrie 2009.

4- Poziţie clasic tradiţională în arta culorilor,  ziarul Dimineaţa, Criticul de artă Augustin Macarie : “Mihai Coţovanu continuă să privească cu sfinţenie. În fond, este vorba, nu numai de dreptul domniei sale, ci şi de o caracteristică a sensibilităţii sale artistice şi o preferată opţiune de manifestare. Simpla situare pe o poziţie sau alta (tradiţionalism sau modernism) nu înseamnă altceva decât o simplă „alegere”; cărările şi problemele creaţiei artistice abia începând. “ – 2 noiembrie 2004 Bucureşti.

5- Coţovanu, schiţă de portret, Flacăra Iaşului, Călin Ciobotari : “Şi ca om, şi ca artist, are un soi de completitudine, de împlinire amplă, care însă nu concide cu o închidere  atotsuficientă. Spirit altruist, de o generozitate dezinteresată, Coţovanu este, dincolo de calităţile sale de mare artist, un mare umanist. Şi tocmai de pe poziţiile acestui umanism pentru el  lucrurile sunt foarte clare în ce priveşte marile întrebări ale filosofiei:  cine suntem?,  ce facem aici?, încotro ne îndreptăm paşii acestei existenţe? Autodidact,  l-a citit pe Platon,  pe Kant,  s-a iniţiat în filosofia budistă,  a traversat  scrierile unor mistici, după cum n-a rămas nici indiferent la puterea de seducţie a unor gânditori români. Cu ce a rămas din toate astea? Cu o filosofie a simplităţii şi a bunului simţ cu o credintă de fier în Adevărul majusculat, cu certitudinea că lucrurile sunt cum sunt pentru că aşa trebuie să fie. – 26 iulie 2007.