#StareaEducației (INTERVIU) Bogdan Cristescu, directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare: ”Sunt 30% dintre copii care nu au luat nota 5 la simularea Evaluării Naționale, iar acest procent înseamnă foarte mult pentru o generație.”

Publicat de andreeadaraban, 3 aprilie 2026, 17:24 / actualizat: 6 aprilie 2026, 10:23

În cadrul emisiunii #StareaEducației,  Andreea Daraban a discutat aceste rezultate cu Bogdan Cristescu, directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare, oferind o perspectivă detaliată asupra modului în care trebuie interpretate aceste date și asupra schimbărilor pregătite în sistem.

Bogdan Cristescu atrage atenția că rezultatele trebuie privite în context și nu interpretate simplist. Dincolo de procente, analiza reală se face la nivelul fiecărui item și al fiecărui elev. Compararea cu anii anteriori, calibrarea subiectelor și analiza comportamentului itemilor sunt esențiale pentru înțelegerea performanței.

Diferențele dintre Limba română și Matematică nu sunt o surpriză, acestea fiind constante în ultimii ani. Totuși, dimensiunea fenomenului rămâne îngrijorătoare: într-o generație de peste 150.000 de elevi, aproximativ 30% nu ating nivelul minim.

Un punct al discuției a fost și diferența dintre rezultate și performanță. Oficialul subliniază că accentul ar trebui mutat de la simpla notă la analiza modului în care elevul gândește și rezolvă sarcinile. De asemenea, s-a observat că elevii obțin rezultate mai bune la itemii care permit mai multe metode de rezolvare, ceea ce sugerează că flexibilitatea în gândire este un avantaj important.

Un alt aspect relevant este cel al corectării lucrărilor. Aproape 10% dintre lucrările la Limba română au necesitat reevaluare din cauza diferențelor dintre corectori. Chiar dacă procesul este digitalizat și implică mii de profesori, aceste variații indică o lipsă de uniformitate.

Ministerul Educației pregătește introducerea standardelor naționale de evaluare, menite să aducă mai multă unitate și predictibilitate în notare. Acestea nu vizează doar examenele naționale, ci și evaluarea curentă din clasă.

Potrivit lui Bogdan Cristescu, principalul rol al acestor standarde este de a oferi un feedback clar elevilor și de a crește încrederea părinților în sistem.  Implementarea  a început printr-o etapă de pilotare, urmată de validare și introducere treptată la nivel național. Procesul ar putea dura între unu și trei ani până la generalizare completă.

Deși Evaluarea Națională are un rol important în admiterea la liceu, directorul Centrului Național de Curriculum și Evaluare, Bogdan Cristescu, a subliniat că scopul principal al acestor teste este diagnoza sistemului educațional.  Oficialul respinge ideea că rezultatul acestui examen determină definitiv parcursul unui elev, subliniind că există flexibilitate și posibilități de redirecționare în anii următori.

Bogdan Cristescu a mai spus că standardele de evaluare pentru liceu vor fi elaborate odată cu noile programe școlare. Cele pentru clasa a IX-a sunt realizate în proporție de aproximativ 90%, urmând să fie completate integral până în luna mai. În paralel, a fost demarat procesul de achiziție pentru manuale. Autoritățile estimează că vor exista manuale cel puțin în format digital la începutul anului școlar, însă distribuția fizică ar putea întârzia în unele cazuri, în funcție de procedurile administrative și eventualele contestații.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Ce ne spun rezultatele simulării examenului de Evaluare Națională din acest an?

Bogdan Cristescu: Este o întrebare foarte generoasă și ar trebui să vă răspund că depinde de cel care citește. Și anume, dacă mă întrebați ce îmi spun mie rezultatele, în calitatea mea de director general al centrului, sigur eu ar trebui să fac o comparație cu felul în care s-a răspuns la aceste întrebări anul trecut. Pentru că știți că atunci când se calibrează un item, acest item este calibrat, pe de o parte, la nivel de expert, apoi la nivel de profesor cu expertiză la clasă, iar într-un final o calibrare foarte bună ne dă aplicarea efectivă în teren, adică ceea ce primim acum de la elevi. Și atunci, la nivelul acesta se analizează itemii, se analizează comportamentul lor, se analizează din perspectiva recomandărilor, dacă vreți, de politică educațională, performanța elevilor. Mai departe, mai putem face niște analize de următorul tip, care transmise mai departe în sistem, pot ajuta. Și vă dau un exemplu. Sigur, ați vorbit de o diferență procentuală între limba română și matematică. Așa cum știți, aceasta este uzuală. Dacă stăm și ne gândim poate în ultimii 20 de ani, veți vedea că procentul la matematică, nu doar la simulare, ci și la examen, este poate un pic mai scăzut decât cel la limba română. Și totuși este un procent important. Mă refer al copiilor care iau sub 5, deși acum 5 nu mai este un prag obligatoriu pentru trecerea la liceu. Din nou, sunt lucruri care trebuie văzute, inclusiv în perspectiva aceea ce facem o dată la 3 ani sau 4 ani când apar rezultatele la testările internaționale. Da, sunt acești 30% dintre copii, care vă dați seama, înseamnă foarte mult, la o generație de 150.000-160.000, care nu iau nota 5 și pe care reușim să îi ridicăm cu greu. Pe de altă parte, la Matematică, dacă ne uităm, sunt aproape 17% de copii care au luat între 4 și 5. Sigur, noi putem defalca chiar mai mult de atât. Din punctul meu de vedere, copiii care au luat nu peste 4, ci chiar peste 3, sunt copiii care, în cele câteva luni până la examen, pot fi ridicați cu relativă ușurință lucrând specializat pe itemi. Și atunci, aș ajunge la nivelul următor de analiză, la nivel județean, unde în județe au avut și mai multe simulări. Și atunci nu trebuie să te uiți, din punctul meu de vedere, la procent, cât trebuie să te uiți la întrebări din aceeași familie, la itemi care adresează aceeași competențe și aceleași conținuturi și să faci o comparație, să vezi dacă ai un progres, să vezi dacă măsurile pe care le-ai luat la nivel județean au dat rezultat. La fel la nivelul școlii, pentru că, din punctul meu de vedere, itemii cam rămân, și sigur, asta unii o reproșează ca și șablonizare. Dar eu mă refer la locul itemului în test rămâne cam același. De exemplu, știm sigur că la I-4 avem o ecuație de gradul I. Și atunci, la ecuația de gradul I, ne uităm dacă a fost un progres față de anul trecut. Adică, dacă profesorul meu de la clasă și-a făcut o îmbunătățire a felului în care a predat acel conținut, în felul în care a format această competență.

Andreea Daraban: Comparativ cu anul trecut, cum sunt aceste rezultate? Puteți face o comparație în prezent?

Bogdan Cristescu: Este un răspuns foarte greu de dat așa. Procentul de 5 este un pic mai mic, nu mult mai mic, un pic mai mic. Pe tranșe de note stăm cam în aceeași imagine, național vorbind, dar vă dați seama, pentru fiecare copil este important cum stă el. Avem doi subitemi, 3b și 6b la Matematică, unde am identificat niște răspunsuri, bine, sunt acei numiți itemi, dacă vreți de diferențiere sau mai grei, unde am identificat un procent de răspuns corect mai mic. Dar de asta vă spun, eu degeaba compar un copil din clasa A cu un copil din clasa B. Trebuie să văd unde se situează el la nivelul clasei și să-l compar cu locul în care se situează el la nivelul școlii, trebuie să-l compar cu ce își dorește el să facă în clasa a IX-a. Deci, aceste rezultate trebuie tratate cu foarte, foarte mare atenție, dacă ne uităm la rezultate. Eu aș prefera să nu ne uităm doar la rezultate, aș prefera să ne uităm la performanța copiilor. În ce sens? Profesorul are teza în școală, are borderourile puse la dispoziție, e felul în care a fost evaluat copilul. Și atunci, poate discuta cu fiecare dintre ei unde a greșit, care poate fi motivul greșelii, unde nu a încercat, unde este un non-răspuns, la ce s-a gândit, care erau metodele de rezolvare. Pentru că, de exemplu, iarăși noi, când analizăm de-a lungul timpului, observăm că, de obicei, pentru un item care are mai multe căi de răspuns, rezultatele sunt mai bune. Ceea ce înseamnă că acel copil gândește, gândește matematic, dar uneori poate aparatul matematic legat de conținuturi, dacă nu îl restricționezi și deschizi un pic, el performează mai bine. Deci de asta vă spun, important este să analizezi performanța fiecăruia și să vezi unde o poți îmbunătăți.

Andreea Daraban: Cum sunt concepute subiectele pentru aceste testări? Ce se urmărește? Auzim mereu, anul acesta a fost mai greu la Matematică, anul trecut a fost mai ușor la Română și invers. Cum se calibrează aceste subiecte?

Bogdan Cristescu: Un examen are o așa numită matrice de specificații. Iar acea matrice de specificații, acolo sunt competențele, sunt conținuturile transport care pot fi utilizate pentru verificarea formării de dezvoltare a acelei competențe. Sigur, sunt niveluri de dificultate, deci toate aceste subiecte se încadrează, dacă vreți, într-o formă de standardizare și de comparabilitate cu ceilalți ani. Nu putem să avem o comparabilitate perfectă, cum este, de exemplu, la testările internaționale, pentru că un item odată văzut, deci gradul lui de familiaritate, afectează procentul de răspunsuri corecte. Și atunci, în secunda în care noi avem itemi publici, nu poți avea itemi așa numiți ancoră. De ce? Acești itemi ancoră, dacă vreți, sunt itemii la care ne așteptăm ca toți copiii să răspundă în același fel de la o generație la alta și, în funcție de ei, calibrăm rezultatele și vedem, dacă vreți, această variație. Cum este, nu știu, scorul 500 la PISA, sau cum este 1600 la SAT și așa mai departe. Deci acest lucru se pot face doar în contextul unor itemi care nu devin familiari, care nu sunt cunoscuți, nu sunt făcuți publici. Felul în care arată examenul nostru nu ne permite acest lucru. În secunda în care va crește gradul din încredere în sistem, eu cred că vom putea și noi trece, poate odată cu platforma digitalizată, vom putea trece și spre acest item și spre această comparabilitate. Sigur, asta nu înseamnă că nu se poate face comparabilitate deloc. Aceasta se poate face. Dar gradele dificultate, v-am spus, este gradul dificultate de tip expert, este gradul dificultate de tip practician și este și gradul dificultate, dacă vreți, al percepției elevului. Un elev, când știe, spune că a fost ușor, când nu știe, spune că a fost greu. Un elev care este interesat de notă peste 9.50, pentru el să ia 9.20 e puțin și înseamnă că a fost greu. Pentru un copil care nu ia nici 3, să spui că a fost greu, dar am luat 9.20 este un vis. Deci de asta vă spun, întotdeauna trebuie contextualizat acest răspuns. Dar subiectele se calibrează, sunt foarte multe runde de calibrare plecând de la această matrice unică de specificații. Se finalizează, este un număr de variante din care se extrage o variantă și o variantă de rezervă în ziua examenului.

Andreea Daraban: Ele sunt concepute, de obicei, după același model an de an, adică ceea ce se extrage face parte dintr-un set de subiecte pe care le rulăm an de an.

Bogdan Cristescu: An de an se realizează subiecte noi, nu le refolosim, sunt calibrate pe aceeași matrice de specificații.

Andreea Daraban: În ce măsură actualele teste măsoară cu adevărat competențele pe care spun că le evaluează?

 Bogdan Cristescu: Este o întrebare foarte dificilă și cred că necesită un pic de contextualizare. Din punctul nostru de vedere, uitându-ne la matricea de specificații, aceste teste măsoară ceea ce ne propunem să măsoare. Sunt corecte din punctul de vedere, dacă vreți, al profesiei noastre, a ceea ce facem. Nu trebuie să reducem toată evaluarea elevilor la aceste teste. Tocmai de asta ai o evaluare de-a lungul anului, tocmai de asta ai un profesor la clasă. Sigur, avem nevoie de standarde de evaluare, pe care le-ați menționat, ca să ajutăm colegii profesori, pe de o parte, să se calibreze, pe de altă parte să și crească nivelul de credibilitate în fața societății care, din păcate, a scăzut. Dar evaluarea este un proces continuu care merge odată cu învățarea. Dacă reducem un copil la un examen, eu nu cred că este foarte bine.

Andreea Daraban: Dar totuși îl reducem, în condițiile în care această evaluare națională presupune o selecție, o selecție către un liceu care poate să-i contureze parcursul elevului.

Bogdan Cristescu: Sunt de acord cu dumneavoastră că acest examen, pentru că este legat și de admitere pe baza acestor note, este un examen cu o miză foarte mare. Nu sunt de acord, și sunt și eu părinte, cu abordarea: este o predestinare. Foarte, foarte des, copiii ajung la o școală la care nu găsesc ceea ce și-ar fi dorit, se mai transferă, ajung la un profil pe care apoi, când încep să intre în profunzimea profilului, pentru că trec de cultura generală din gimnaziu, își dau seama că poate asta nu este pentru ei. Unii dintre ei descoperă ceva ce credeau că nu le place și devin foarte buni. Deci, din punctul meu de vedere, ar trebui să completăm acest examen și cu toate formele de evaluare anterioare. Dar pentru asta avem nevoie de standarde de evaluare și de o evaluare care să demonstreze în timp un grad de încredere.

Andreea Daraban: Dar aceste evaluări, așa cum sunt ele concepute în prezent, pot măsura și pot face distincția între elevii buni și foarte buni?

Bogdan Cristescu: Scopul principal al acestor evaluări nu este să fac această distincție. Scopul lor principal este o diagnoză de sistem. Ele, având și acest rol de selecție, suntem puși în situația, la matematică, în cele 24 de întrebări, să încercăm să le grupăm în ceea ce se numesc ”CAD scoruri”, adică să știm barierele, dacă vreți. Când trec de la, cum ați spus dumneavoastră, ”bun”, ”foarte bun”, să fie asociat unei note. Și dacă vă uitați, avem an de an și subpuncte care fac diferențele. Acum, dacă ați vrea să vă dau două exemple, că ne tot uităm la subiecte și ne facem analize. De exemplu, acum, la subiectul III, la Matematică, subpunctul 6b, deci ultimul dintre ele, care cerea un pic, dacă vreți, ieșirea din uzual, era un item frumos, dar care combina noțiuni matematice nu doar din clasa a VIII a, l-au făcut corect și complet, asta nu înseamnă că nu au avut și punctaj parțial, dar corect și complet l-au făcut 1% dintre copii. Deci, avem o modalitate de a-i diferenția. Tot la fel, itemul 3a, l-au făcut corect și complet mai puțini copii decât ne-am fi așteptat. Sunt niște variații de la un an la celălalt, dar sunt câteva întrebări care fac și diferența, apropo de liceele la care se intră cu note foarte, foarte mari.

Andreea Daraban: Cum interpretați rezultatele simulării din acest an din perspectiva calității evaluării, nu doar a performanței elevilor?

Bogdan Cristescu: Vă dați seama că aceasta necesită o analiză foarte, foarte profundă a fiecărui corector. Iar aceasta ia timp. Gândiți-vă că și în străinătate, nu știu, raportul de la un test TIMMS îl primești după un an și ceva, pentru că, în mod normal, ar trebui să te uiți la care dintre întrebări au fost variații, trebuie să te uiți apoi dacă variațiile acelea sunt specifice întrebării sau sunt specifice anumitor evaluatori. Apoi trebuie să vezi dacă acei evaluatori au variații și la alți itemi, pentru că dacă au doar la unul dintre ei, îți poți pune problema dacă baremul nu a fost destul de clar, dacă nu a fost destul de amănunțit. Dar, dacă vezi un coleg că a avut variații la mai mulți itemi, începi să te gândești și la performanța lui. Tot la fel, când vezi o diferență între doi corectori, chiar dacă după aceea ai încă doi corectori și ai patru corectori sau poate ajungi la șase, trebuie să vezi care dintre ei, dacă vreți, are o abatere mare, ca să îți pui întrebarea care ar fi evaluarea corectă și atunci, dacă ne uităm la Matematică, numărul de teze recorectate a fost de 0,1%. Un procent care era la fel și când corectarea nu era digitalizată. Poate la Matematică sunt mai puține zone unde interpretarea profesorului să intervină. La Română procentul este mai mare, dar chiar și așa este mai mic decât anul trecut, deci credem că încet, încet lucrurile devin mai bune. Ceea ce ar mai trebui spus este următorul lucru. Tezele intră la recorectare în secunda în care diferența este de un punct. Granularizarea noastră este la 1 din 100, nu la 1 din 10, deci vă dați seama, pentru a intra la recorectură trebuie să fie 10 diferențe de punctaj care să valoreze un punct din 100. Este destul de mult.

Andreea Daraban: Standardele naționale de evaluare ar urma să contribuie la reducerea acestor probleme care ar putea să apar în evaluarea unor lucrări, mai ales la o disciplină ca limba română, de exemplu?

 Bogdan Cristescu: Părerea mea este că și acesta ar putea fi un efect, dar este unul dintre efectele secundare. Ceea ce ar fi extrem de important este că standardele de evaluare, pe de-o parte, vor ajuta la o evaluare unitară, atât în clasă cât și la nivel extern, național, județean. În evaluarea de zi cu zi, pentru că acesta este scopul, în evaluarea curentă și formativă, standardele vor ajuta foarte mult pentru că ele sunt astfel încât formulate, încât conțin foarte clar ceea ce a făcut elevul față de așteptarea de la el. Și atunci sunt un foarte, foarte bun feedback, ceea ce, în opinia noastră, va ajuta profesorul în furnizarea de feedback și va ajuta părintele să aibă mai mult încredere în sistem, pentru că despre asta este vorba. Vor ajuta foarte, foarte mult la luarea în considerare pentru deciziile de carieră a unor răspunsuri calibrate. Faptul că, într-un final, în cazul unei corecturi digitalizate, profesorii vor uzita aceleași lucruri pe care le utilizează zi de zi, sigur, va conta și va îmbunătăți. Dar nu acesta este scopul. Revin, și noi repetăm asta foarte des, scopul învățării nu este această evaluare finală. Scopul evaluării este să ghideze învățarea prin feedbackul formativ și prin adresarea la nevoile elevi. Pilotarea a început. Este, bineînțeles, un schimb între noi și școli, pentru că avem colegi care, de exemplu, s-au hotărât să piloteze la mai multe clase, avem colegi care s-au hotărât să piloteze la o singură clasă, avem colegi învățători care și-au dorit să piloteze și standarde de română și standarde de matematică și încercăm să găsim un echilibru pentru a nu-i încărca foarte mult pe unii, pentru că presupune un efort pe care ei îl fac voluntar și ne ajută prin privirea, dacă vreți, a activităților zilnice și prin alte lentile. Vor urma și niște item calibrați și niște teste adresate copiilor, deci sunt trei luni pline în care acești colegi, cărora  le mulțumesc din nou, și directori care și-au asumat această pilotare.  Fac un efort extraordinar astfel încât la finalul lunii  iunie, așa cum este planificat, să avem validarea standardelor ca urmare a aplicării directe la clasă.

Andreea Daraban: Astfel, după această pilotare, luați feedbackul, se realizează validarea acestor standarde, iar din toamnă ar trebui introduse la nivelul întregii țări pentru ciclurile primar și gimnazial?

Bogdan Cristescu:  Da, planul acesta este ca după ce le privim și le validăm să le punem în transparență decizională, așa cum este normal, și să le adaptăm înainte de începerea noului an școlar pentru ca acestea să fie în vigoare. Am mai spus-o, dar o repet. Standardele sunt cuprinse în lege, dar sunt un element de noutate. Dacă ne uităm la programe, vedem că nu întotdeauna din primul an ele chiar au efect. Știți cum este, sunt întâi o masă de first followers, dacă vreți, care le implementează, apoi mai încep și alții, și alții. Decizia este o decizie de politică educațională și nu îmi aparține. Eu, dacă ar fi să fiu în postura de a decide, le-aș avea introduse, aș sublinia în primul an importanța folosirii lor și aș promova exemplele de bună practică și aș colecta eventuale observații, pentru că una este pilotarea, chiar dacă este pe eșantion, alta este aplicarea la nivel național. În primul an le-aș introduce în cercurile metodice, în lecțiile deschise, deci ca să ajute la adoptarea lor. În anul următor aș crește nivelul de adoptare prin, nu știu, luarea în considerare a lor și a folosirii standardelor de către directorii unităților de învățământ, în cadrul asistențelor la oră și așa mai departe. În al treilea an le-aș lua în cadrul inspecțiilor școlare, astfel încât după mai mulți ani în care ele sunt folosite și validate și oamenii încep să le folosească, iar noi să venim cu evaluări externe care să certifice că cele două abordări al evaluării interne și externe sunt convergente, să se treacă în zona de obligativitate. Dar asta este doar părerea unui om implicat în fenomen.

Andreea Daraban: Care ar fi orizontul de timp în care am putea vorbi de o evaluare standardizată în România?

Bogdan Cristescu: Să vorbim de o abordare obligatorie pe standardele de evaluare, depinzând de decizia de politica educațională, între un an și trei ani.

 Andreea Daraban: Pentru liceu când vor fi introduce aceste standarde? Se lucrează la ele?

Bogdan Cristescu: Pentru liceu, normalitatea este să realizăm aceste standarde odată cu programele școlare. Demersul de a realiza programele școlare este un demers și spun este pentru că el continuă, este un demers extrem de complex. Adică, dacă în decembrie am aprobat 87 de programe, acum de abia am trecut prin aprobările interne și prin transparența decizională alte 330 pe care le trimitem la Monitorul Oficial. Urmează ca în perioada următoare să finalizăm restul programelor pentru liceu. Vorbim de toți anii, adică încă aproape 200. Vă dați seama că a fost dificil, mai ales nici beneficiind de formarea anterioară la elaborarea standardelor, pentru că acest proces pe care îl facem acum a beneficiat de o formare cu experți internaționali, pentru că expertiza aceasta la noi, în țară, este suficient de redusă. Și atunci, eu cred că odată ce ne validăm munca în luna iunie și colegii mei au finalizat partea aceasta de programe de liceu, începem lucrul la standardele pentru liceu, începând cu clasa a IX-a,  cu fiecare programă.

Andreea Daraban: Că tot ați adus în discuție programele școlare pentru clasa a IX-a, acestea vor fi gata? Vom avea și manuale din toamnă?

 Bogdan Cristescu: Programele școlare pentru clasa a  IX-a sunt gata. Odată cu aceste 330 sunt gata. N-aș vrea să spun în procent de 100%, sunt în procent de 90%. Mai sunt câteva programe foarte de nișă, din zona vocaționalului teologic sau artistic, care afectează câteva clase de elevi, la care colegii încă nu au reușit să termine, dar noi ne așteptăm ca până în mai să fie gata. Referitor la manuale, din acest motiv am tras atât de tare, pentru că vrem să avem manuale și să nu începem cum am început cu gimnaziul, cu un an în urmă. Noi, la clasa a IX-a, am încărcat caietul de sarcini în SEAP, așteptăm o validare, pentru că se face o anumită verificare de către Autoritatea Națională de Achiziții Publice. Astăzi ar fi ultima zi în care o putem primi, să vedem pe ce tip de procedură intrăm, dacă este o monitorizare ex-ante sau o monitorizare continuă și caietul va deveni public. Sunt tot felul de pași administrativi. Dar da, începem această achiziție de manuale, depinzând de faptul că vom avea sau nu contestații. Vom avea, zic eu, manuale, cel puțin în format digital, adică încărcate în format digital, ceea ce cred că va fi un lucru foarte bun, pentru că, cu toate investițiile prin PNRR, acum majoritatea școlilor au infrastructura digitalizată, platforma manuale.edu.ro este o platformă user friendly. Faptul că sunt discipline, cum este Limba română, cred că la clasa a VIII a,  de exemplu, acum avem 6 manuale încărcate, profesorii pot lucra. Sigur, partea cealaltă, de comenzi, de ajuns manualul efectiv la elevi, n-aș putea garanta că se va întâmpla la toate disciplinele în septembrie, oricât ne-am dori noi. Depindem foarte, foarte mult de cum va merge această licitație, de termene, depindem și noi de alți parteneri, dar noi am început demersurile și ținem un ritm cât putem de susținut.

Varianta audio a interviului:

(AUDIO) Mircea Bertea, consilier onorific al Ministrului Educației: Asociația Națională a Colegiilor și Liceelor Pedagogice din România cere programe școlare axate pe competențe, nu pe conținuturi

Publicat de Andreea Drilea, 16 decembrie 2025, 10:01

Acesta a explicat, pentru Radio Iași, că asociația a elaborat un document de fundamentare și evaluare, menit să corecteze direcția dezbaterilor publice, dominate în prezent de subiectivism și dispute centrate exclusiv pe conținuturi.

Potrivit lui Mircea Bertea, o programă modernă nu înseamnă liste de teme, ci dezvoltarea competențelor elevilor: ”Noile programe, în viziunea documentului programatic al ministrului Daniel David, Raportul QX, și în viziunea OECD, pentru că ne pregătim să intrăm în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, înseamnă, în primul rând, dezvoltare de competențe, înseamnă înlăturarea analfabetismului funcțional și, de ce nu, anticiparea intrării noastre, cu succes, în era revoluției Inteligenței Artificiale. Din acest punct de vedere, Asociația Națională a Colegiilor și Liceelor Pedagogice a pregătit un document de evaluare generală a programelor, care să-i oblige să iasă din aceste dezbateri pe conținuturi pasionale și să intre pe fondul problemei.”

În același timp, Mircea Bertea, președintele Asociației Naționale a Colegiilor și Liceelor Pedagogice din România și consilier onorific al ministrului Educației, amintește că programele școlare ar fi trebuit finalizate încă de acum două decenii. El recunoaște dificultățile procesului actual, explicând că reforma se face cu resursele și oamenii existenți: ”Noi, inclusiv ca popor, prorogăm, amânăm, amânăm, amânăm. Este lăudabilă inițiativa lui Daniel Daniel și curajul de a intra în finalizarea acestor proiecte. Lucrezi cu oameni pe care nu i-ai selectat tu, cu resurse pe care nu le-ai selectat. Deci, noi anticipam anumite carențe și anumite opinteli. În mod normal, în țările dezvoltate există instituții care se ocupă cu aceste programe. Există oameni care sunt acreditați pentru a face programe și a le evalua. Noi am luat ce-am găsit.”

Noile programe şcolare pentru liceu au fost în dezbatere publică până la 12 decembrie.

Ministerul Educaţiei a anunțat, aseară, că perioada dedicată integrării sugestiilor primite pentru programa la disciplina Limba şi literatura română a fost extinsă cu o săptămână, având în vedere dezbaterile intense.

Următoarea etapă, prevăzută pentru finalul lunii ianuarie 2026, este publicarea programelor şcolare pentru toţi anii de studiu şi pentru toate disciplinele obligatorii prevăzute în noul curriculum liceal.

Noile programe şcolare pentru liceu ar urma să în vigoare începând cu anul şcolar 2026-2027.

(Radio Iaşi/Andreea Daraban/FOTO imagine ilustrativă radioiasi.ro)

(AUDIO) Controverse în jurul noilor programe pentru clasa a IX-a la Limba și literatura română. Profesorii ieșeni, Camelia Gavrilă și Emil Munteanu, avertizează că elevii riscă să se îndepărteze de lectură

Publicat de andreeadaraban, 28 noiembrie 2025, 15:57 / actualizat: 30 noiembrie 2025, 22:03

În spațiul public au apărut însă reacții, mai ales după prezentarea programei pentru Limba și Literatura Română de clasa a IX-a.

Profesorul Emil Munteanu, de la Colegiul Național Iași, cofondator Alecart, avertizează că mutarea studiului literaturii vechi la începutul liceului poate crea o ruptură între elevi și lectura autentică: „În momentul de față, în clasa a XI-a, predau literatura veche și am observat la ei, deși au reflexul acesta de a citi, o anumită reticență. În prezent, la clasa a IX-a, materia este organizată tematic. De fapt, e o invitație pentru elevi să descopere altfel literatura, să observe că literatura este despre ei, despre stările lor, despre sentimentele lor. Ori în momentul în care îi aruncăm direct în istoria literaturii, în momentul în care îi confruntăm cu textele vechi, cred că vor manifesta, de-a lungul întregului liceu, această reticență față de literatură. Ori obiectivul meu este să pun în mâna elevului o carte, să-l fac să citească, să vadă că literatura e mai mult decât o materie pentru bacalaureat, că literatura devine,la un moment dat, chiar o necesitate. Din punctul meu de vedere, clar îi îndepărtăm. Pentru mine e foarte important cum intră în liceu un elev, cum reușesc să-i aduc textele, am în vedere aici, nu neapărat textele din literatura contemporană, să fim înțeleși, cum îi fac să problematizeze și cum îi fac să intre în dialog unii cu alții pe marginea textelor pe care le propun. Ori programa actuală, de clasa a IX-a,  îmi permitea lucrul acesta, fără să renunț la acei autori canonici.”

O poziție mai nuanțată are Camelia Gavrilă, profesor de Limba și Literatura Română și director al Colegiului „Costache Negruzzi” din Iași. Aceasta nu respinge criteriul diacronic propus de autorii programei, dimpotrivă, consideră firesc ca elevii să înțeleagă evoluția fenomenului literar în relație cu contextul istoric și social. În opinia sa, problema esențială nu este cronologia, ci faptul că programa se limitează prea mult la opere dintr-un timp puțin apropiat de universul adolescentului de astăzi. Fără un contact cu literatura recentă, comparativă, elevii riscă să nu găsească repere contemporane care să le ofere sens și ancore în actualitate: „Eu am așa o poziție cumva echilibrată, pentru că faptul că în centrul conceptului acesta curricular se află criteriul diacronic, adică ideea de cronologie, de înțelegere a evoluției fenomenului literar în relație cu cel istoric, social, plecând de la mit, de la literatura populară, de la cronicari, apoi de la iluminism, principiile Școlii ardelene, mergând spre perioada pașoptistă, romantism și așa mai departe,  nu este rău. Pentru că e firesc să proiectăm evoluția fenomenului literar pe un context cultural, pe un context istoric și sunt niște temeiuri care trebuie așezate în școală. Ce este deficitar însă în programă este că aceasta se cantonează foarte mult pe lucrări, fie ele poezii, memorial de călătorie, romane, nuvele, ale unui timp puțin desuet și dacă rămânem doar în zona aceasta, la momentul de început al anilor de liceu și de conturare a unor obișnuințe de lectură, este foarte grav.  Pentru că e greu să îți poți imagina că vei atrage spre literatură un tânăr, un adolescent, care va pierde din anumite puncte de vedere un an, mergând pe ideea de cronică literară, o literatură mai puțin apropiată de timpurile sale. Pe de altă parte, e firesc să așezăm și această istoricitate a fenomenului literar și lingvistic, dar este firesc să avem și comparația cu elemente de literatură din actualitate.”

Camelia Gavrilă  propune introducerea unui grupaj de aproximativ 20 de autori români contemporani, validați critic, din ale căror opere profesorii să poată alege fragmente. Astfel, elevii ar putea observa cum teme ca iubirea, istoria sau condiția umană sunt reflectate atât în secolele trecute cât și în prezent: ”Ce s-ar putea face la momentul acesta, păstrând principiile de la care autorii au pornit, ar fi să existe, să se adauge anumite momente de comparații între texte ale secolului al XVIII sau XIX și texte din actualitate. Modul cum o temă istorică sau o temă socială sau tema erotică se regăsește în literatura timpului, aflat sub lupa cronologică și cum se regăsește prin alte fragmente de text din actualitate. Nu sunt nici adepta unei explorări, așa neorientate, în literatura actuală, care încă este în proces de facere și de judecare valorică. Avem nevoie și de validări critice. De aceea, aș propune să existe un grupaj de 20 de scriitori valoroși, deja consacrați, să spunem, Ioana Pârvulescu, Radu Vancu, Radu Paraschivescu, Ioana Nicolae, Simona Antonescu, Dan Lungu. Deci nume care au confirmat și care sunt receptate și critic și în conștiința modernă, postmodernă și din care să se studieze fragmente, texte, dar în mod obligatoriu din cei, să spunem, 20 propuși de programă, să existe un grupaj, la alegerea profesorului, care să se regăsească pentru a avea în oglindă timpul, secolul respectiv aflat la un început de evoluție literară și timpul actual, pentru a nu pierde cititorii de mai târziu.”

Profesorul Emil Munteanu,  de la Colegiul Național Iași, cofondator Alecart,  subliniază, la rândul său, că momentul intrării în liceu este decisiv pentru modul în care elevii vor percepe literatura în următorii patru ani: „Nu sunt pentru eliminarea scriitorilor care, să spunem, pentru unii, ar părea anacronici. Vă dau un singur exemplu, ”Ion”, de Liviu Rebreanu, este unul dintre romanele preferate ale elevilor mei. Nu funcționează această prejudecată că unii autori ar fi anacronici doar pentru că au ca teme lumea satului, țăranului etc. Nu. Problema este să găsim textele care să-i facă pe ei să intre, cu adevărat, în dialog cu colegii lor și apoi cu ei înșiși.”

Camelia Gavrilă, director al Colegiului „Costache Negruzzi” din Iași, atrage atenția, totodată, asupra modului netransparent în care programelor  școlare li s-au conturat principiile: ”Ce constatăm este că, nu știu, poate graba, poate un exces de organizare, s-a păstrat așa un mister și un mod destul de închis de lucru încât, aceste programe au apărut, acum, fără să fi fost cumva anumite principii supuse discuției. Eu sunt sceptică asupra faptului că dialogurile care vor urma și propunerile mai pot fi integrate întru totul, deși fiind, să spunem, la momentul dezbaterii, teoretic, ar trebui să se întâmple acest lucru. Și să nu repetăm povestea planurilor cadru, care au lăsat multă dezamăgire în privința raportării la Limba și literatura română: 3 ore pe săptămână în clasele a IX-a, X-a, 2 ore pe săptămână în clasele a XI-a, a XII-a. Spun acest lucru pentru că am văzut o opacitate față de propunerile formulate și că am văzut, de asemenea, o doză de iresponsabilitate, poate e dur termenul, față de o disciplină fundamentală pentru valorile identitare ale tinerilor pe care îi formăm, ale adulților, românilor care vor intra în lume mai departe.”

Prima generație care va învăța după noile programe este cea care intră în clasa a IX-a în septembrie anul viitor, generație care va susține bacalaureatul în 2030, după o structură curriculară regândită.

(Andreea Daraban/ FOTO imagine ilustrativă)