#StareaEducației (INTERVIU) Bogdan Cristescu, directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare: ”Sunt 30% dintre copii care nu au luat nota 5 la simularea Evaluării Naționale, iar acest procent înseamnă foarte mult pentru o generație.”

Publicat de andreeadaraban, 3 aprilie 2026, 17:24 / actualizat: 6 aprilie 2026, 10:23

În cadrul emisiunii #StareaEducației,  Andreea Daraban a discutat aceste rezultate cu Bogdan Cristescu, directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare, oferind o perspectivă detaliată asupra modului în care trebuie interpretate aceste date și asupra schimbărilor pregătite în sistem.

Bogdan Cristescu atrage atenția că rezultatele trebuie privite în context și nu interpretate simplist. Dincolo de procente, analiza reală se face la nivelul fiecărui item și al fiecărui elev. Compararea cu anii anteriori, calibrarea subiectelor și analiza comportamentului itemilor sunt esențiale pentru înțelegerea performanței.

Diferențele dintre Limba română și Matematică nu sunt o surpriză, acestea fiind constante în ultimii ani. Totuși, dimensiunea fenomenului rămâne îngrijorătoare: într-o generație de peste 150.000 de elevi, aproximativ 30% nu ating nivelul minim.

Un punct al discuției a fost și diferența dintre rezultate și performanță. Oficialul subliniază că accentul ar trebui mutat de la simpla notă la analiza modului în care elevul gândește și rezolvă sarcinile. De asemenea, s-a observat că elevii obțin rezultate mai bune la itemii care permit mai multe metode de rezolvare, ceea ce sugerează că flexibilitatea în gândire este un avantaj important.

Un alt aspect relevant este cel al corectării lucrărilor. Aproape 10% dintre lucrările la Limba română au necesitat reevaluare din cauza diferențelor dintre corectori. Chiar dacă procesul este digitalizat și implică mii de profesori, aceste variații indică o lipsă de uniformitate.

Ministerul Educației pregătește introducerea standardelor naționale de evaluare, menite să aducă mai multă unitate și predictibilitate în notare. Acestea nu vizează doar examenele naționale, ci și evaluarea curentă din clasă.

Potrivit lui Bogdan Cristescu, principalul rol al acestor standarde este de a oferi un feedback clar elevilor și de a crește încrederea părinților în sistem.  Implementarea  a început printr-o etapă de pilotare, urmată de validare și introducere treptată la nivel național. Procesul ar putea dura între unu și trei ani până la generalizare completă.

Deși Evaluarea Națională are un rol important în admiterea la liceu, directorul Centrului Național de Curriculum și Evaluare, Bogdan Cristescu, a subliniat că scopul principal al acestor teste este diagnoza sistemului educațional.  Oficialul respinge ideea că rezultatul acestui examen determină definitiv parcursul unui elev, subliniind că există flexibilitate și posibilități de redirecționare în anii următori.

Bogdan Cristescu a mai spus că standardele de evaluare pentru liceu vor fi elaborate odată cu noile programe școlare. Cele pentru clasa a IX-a sunt realizate în proporție de aproximativ 90%, urmând să fie completate integral până în luna mai. În paralel, a fost demarat procesul de achiziție pentru manuale. Autoritățile estimează că vor exista manuale cel puțin în format digital la începutul anului școlar, însă distribuția fizică ar putea întârzia în unele cazuri, în funcție de procedurile administrative și eventualele contestații.

Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Ce ne spun rezultatele simulării examenului de Evaluare Națională din acest an?

Bogdan Cristescu: Este o întrebare foarte generoasă și ar trebui să vă răspund că depinde de cel care citește. Și anume, dacă mă întrebați ce îmi spun mie rezultatele, în calitatea mea de director general al centrului, sigur eu ar trebui să fac o comparație cu felul în care s-a răspuns la aceste întrebări anul trecut. Pentru că știți că atunci când se calibrează un item, acest item este calibrat, pe de o parte, la nivel de expert, apoi la nivel de profesor cu expertiză la clasă, iar într-un final o calibrare foarte bună ne dă aplicarea efectivă în teren, adică ceea ce primim acum de la elevi. Și atunci, la nivelul acesta se analizează itemii, se analizează comportamentul lor, se analizează din perspectiva recomandărilor, dacă vreți, de politică educațională, performanța elevilor. Mai departe, mai putem face niște analize de următorul tip, care transmise mai departe în sistem, pot ajuta. Și vă dau un exemplu. Sigur, ați vorbit de o diferență procentuală între limba română și matematică. Așa cum știți, aceasta este uzuală. Dacă stăm și ne gândim poate în ultimii 20 de ani, veți vedea că procentul la matematică, nu doar la simulare, ci și la examen, este poate un pic mai scăzut decât cel la limba română. Și totuși este un procent important. Mă refer al copiilor care iau sub 5, deși acum 5 nu mai este un prag obligatoriu pentru trecerea la liceu. Din nou, sunt lucruri care trebuie văzute, inclusiv în perspectiva aceea ce facem o dată la 3 ani sau 4 ani când apar rezultatele la testările internaționale. Da, sunt acești 30% dintre copii, care vă dați seama, înseamnă foarte mult, la o generație de 150.000-160.000, care nu iau nota 5 și pe care reușim să îi ridicăm cu greu. Pe de altă parte, la Matematică, dacă ne uităm, sunt aproape 17% de copii care au luat între 4 și 5. Sigur, noi putem defalca chiar mai mult de atât. Din punctul meu de vedere, copiii care au luat nu peste 4, ci chiar peste 3, sunt copiii care, în cele câteva luni până la examen, pot fi ridicați cu relativă ușurință lucrând specializat pe itemi. Și atunci, aș ajunge la nivelul următor de analiză, la nivel județean, unde în județe au avut și mai multe simulări. Și atunci nu trebuie să te uiți, din punctul meu de vedere, la procent, cât trebuie să te uiți la întrebări din aceeași familie, la itemi care adresează aceeași competențe și aceleași conținuturi și să faci o comparație, să vezi dacă ai un progres, să vezi dacă măsurile pe care le-ai luat la nivel județean au dat rezultat. La fel la nivelul școlii, pentru că, din punctul meu de vedere, itemii cam rămân, și sigur, asta unii o reproșează ca și șablonizare. Dar eu mă refer la locul itemului în test rămâne cam același. De exemplu, știm sigur că la I-4 avem o ecuație de gradul I. Și atunci, la ecuația de gradul I, ne uităm dacă a fost un progres față de anul trecut. Adică, dacă profesorul meu de la clasă și-a făcut o îmbunătățire a felului în care a predat acel conținut, în felul în care a format această competență.

Andreea Daraban: Comparativ cu anul trecut, cum sunt aceste rezultate? Puteți face o comparație în prezent?

Bogdan Cristescu: Este un răspuns foarte greu de dat așa. Procentul de 5 este un pic mai mic, nu mult mai mic, un pic mai mic. Pe tranșe de note stăm cam în aceeași imagine, național vorbind, dar vă dați seama, pentru fiecare copil este important cum stă el. Avem doi subitemi, 3b și 6b la Matematică, unde am identificat niște răspunsuri, bine, sunt acei numiți itemi, dacă vreți de diferențiere sau mai grei, unde am identificat un procent de răspuns corect mai mic. Dar de asta vă spun, eu degeaba compar un copil din clasa A cu un copil din clasa B. Trebuie să văd unde se situează el la nivelul clasei și să-l compar cu locul în care se situează el la nivelul școlii, trebuie să-l compar cu ce își dorește el să facă în clasa a IX-a. Deci, aceste rezultate trebuie tratate cu foarte, foarte mare atenție, dacă ne uităm la rezultate. Eu aș prefera să nu ne uităm doar la rezultate, aș prefera să ne uităm la performanța copiilor. În ce sens? Profesorul are teza în școală, are borderourile puse la dispoziție, e felul în care a fost evaluat copilul. Și atunci, poate discuta cu fiecare dintre ei unde a greșit, care poate fi motivul greșelii, unde nu a încercat, unde este un non-răspuns, la ce s-a gândit, care erau metodele de rezolvare. Pentru că, de exemplu, iarăși noi, când analizăm de-a lungul timpului, observăm că, de obicei, pentru un item care are mai multe căi de răspuns, rezultatele sunt mai bune. Ceea ce înseamnă că acel copil gândește, gândește matematic, dar uneori poate aparatul matematic legat de conținuturi, dacă nu îl restricționezi și deschizi un pic, el performează mai bine. Deci de asta vă spun, important este să analizezi performanța fiecăruia și să vezi unde o poți îmbunătăți.

Andreea Daraban: Cum sunt concepute subiectele pentru aceste testări? Ce se urmărește? Auzim mereu, anul acesta a fost mai greu la Matematică, anul trecut a fost mai ușor la Română și invers. Cum se calibrează aceste subiecte?

Bogdan Cristescu: Un examen are o așa numită matrice de specificații. Iar acea matrice de specificații, acolo sunt competențele, sunt conținuturile transport care pot fi utilizate pentru verificarea formării de dezvoltare a acelei competențe. Sigur, sunt niveluri de dificultate, deci toate aceste subiecte se încadrează, dacă vreți, într-o formă de standardizare și de comparabilitate cu ceilalți ani. Nu putem să avem o comparabilitate perfectă, cum este, de exemplu, la testările internaționale, pentru că un item odată văzut, deci gradul lui de familiaritate, afectează procentul de răspunsuri corecte. Și atunci, în secunda în care noi avem itemi publici, nu poți avea itemi așa numiți ancoră. De ce? Acești itemi ancoră, dacă vreți, sunt itemii la care ne așteptăm ca toți copiii să răspundă în același fel de la o generație la alta și, în funcție de ei, calibrăm rezultatele și vedem, dacă vreți, această variație. Cum este, nu știu, scorul 500 la PISA, sau cum este 1600 la SAT și așa mai departe. Deci acest lucru se pot face doar în contextul unor itemi care nu devin familiari, care nu sunt cunoscuți, nu sunt făcuți publici. Felul în care arată examenul nostru nu ne permite acest lucru. În secunda în care va crește gradul din încredere în sistem, eu cred că vom putea și noi trece, poate odată cu platforma digitalizată, vom putea trece și spre acest item și spre această comparabilitate. Sigur, asta nu înseamnă că nu se poate face comparabilitate deloc. Aceasta se poate face. Dar gradele dificultate, v-am spus, este gradul dificultate de tip expert, este gradul dificultate de tip practician și este și gradul dificultate, dacă vreți, al percepției elevului. Un elev, când știe, spune că a fost ușor, când nu știe, spune că a fost greu. Un elev care este interesat de notă peste 9.50, pentru el să ia 9.20 e puțin și înseamnă că a fost greu. Pentru un copil care nu ia nici 3, să spui că a fost greu, dar am luat 9.20 este un vis. Deci de asta vă spun, întotdeauna trebuie contextualizat acest răspuns. Dar subiectele se calibrează, sunt foarte multe runde de calibrare plecând de la această matrice unică de specificații. Se finalizează, este un număr de variante din care se extrage o variantă și o variantă de rezervă în ziua examenului.

Andreea Daraban: Ele sunt concepute, de obicei, după același model an de an, adică ceea ce se extrage face parte dintr-un set de subiecte pe care le rulăm an de an.

Bogdan Cristescu: An de an se realizează subiecte noi, nu le refolosim, sunt calibrate pe aceeași matrice de specificații.

Andreea Daraban: În ce măsură actualele teste măsoară cu adevărat competențele pe care spun că le evaluează?

 Bogdan Cristescu: Este o întrebare foarte dificilă și cred că necesită un pic de contextualizare. Din punctul nostru de vedere, uitându-ne la matricea de specificații, aceste teste măsoară ceea ce ne propunem să măsoare. Sunt corecte din punctul de vedere, dacă vreți, al profesiei noastre, a ceea ce facem. Nu trebuie să reducem toată evaluarea elevilor la aceste teste. Tocmai de asta ai o evaluare de-a lungul anului, tocmai de asta ai un profesor la clasă. Sigur, avem nevoie de standarde de evaluare, pe care le-ați menționat, ca să ajutăm colegii profesori, pe de o parte, să se calibreze, pe de altă parte să și crească nivelul de credibilitate în fața societății care, din păcate, a scăzut. Dar evaluarea este un proces continuu care merge odată cu învățarea. Dacă reducem un copil la un examen, eu nu cred că este foarte bine.

Andreea Daraban: Dar totuși îl reducem, în condițiile în care această evaluare națională presupune o selecție, o selecție către un liceu care poate să-i contureze parcursul elevului.

Bogdan Cristescu: Sunt de acord cu dumneavoastră că acest examen, pentru că este legat și de admitere pe baza acestor note, este un examen cu o miză foarte mare. Nu sunt de acord, și sunt și eu părinte, cu abordarea: este o predestinare. Foarte, foarte des, copiii ajung la o școală la care nu găsesc ceea ce și-ar fi dorit, se mai transferă, ajung la un profil pe care apoi, când încep să intre în profunzimea profilului, pentru că trec de cultura generală din gimnaziu, își dau seama că poate asta nu este pentru ei. Unii dintre ei descoperă ceva ce credeau că nu le place și devin foarte buni. Deci, din punctul meu de vedere, ar trebui să completăm acest examen și cu toate formele de evaluare anterioare. Dar pentru asta avem nevoie de standarde de evaluare și de o evaluare care să demonstreze în timp un grad de încredere.

Andreea Daraban: Dar aceste evaluări, așa cum sunt ele concepute în prezent, pot măsura și pot face distincția între elevii buni și foarte buni?

Bogdan Cristescu: Scopul principal al acestor evaluări nu este să fac această distincție. Scopul lor principal este o diagnoză de sistem. Ele, având și acest rol de selecție, suntem puși în situația, la matematică, în cele 24 de întrebări, să încercăm să le grupăm în ceea ce se numesc ”CAD scoruri”, adică să știm barierele, dacă vreți. Când trec de la, cum ați spus dumneavoastră, ”bun”, ”foarte bun”, să fie asociat unei note. Și dacă vă uitați, avem an de an și subpuncte care fac diferențele. Acum, dacă ați vrea să vă dau două exemple, că ne tot uităm la subiecte și ne facem analize. De exemplu, acum, la subiectul III, la Matematică, subpunctul 6b, deci ultimul dintre ele, care cerea un pic, dacă vreți, ieșirea din uzual, era un item frumos, dar care combina noțiuni matematice nu doar din clasa a VIII a, l-au făcut corect și complet, asta nu înseamnă că nu au avut și punctaj parțial, dar corect și complet l-au făcut 1% dintre copii. Deci, avem o modalitate de a-i diferenția. Tot la fel, itemul 3a, l-au făcut corect și complet mai puțini copii decât ne-am fi așteptat. Sunt niște variații de la un an la celălalt, dar sunt câteva întrebări care fac și diferența, apropo de liceele la care se intră cu note foarte, foarte mari.

Andreea Daraban: Cum interpretați rezultatele simulării din acest an din perspectiva calității evaluării, nu doar a performanței elevilor?

Bogdan Cristescu: Vă dați seama că aceasta necesită o analiză foarte, foarte profundă a fiecărui corector. Iar aceasta ia timp. Gândiți-vă că și în străinătate, nu știu, raportul de la un test TIMMS îl primești după un an și ceva, pentru că, în mod normal, ar trebui să te uiți la care dintre întrebări au fost variații, trebuie să te uiți apoi dacă variațiile acelea sunt specifice întrebării sau sunt specifice anumitor evaluatori. Apoi trebuie să vezi dacă acei evaluatori au variații și la alți itemi, pentru că dacă au doar la unul dintre ei, îți poți pune problema dacă baremul nu a fost destul de clar, dacă nu a fost destul de amănunțit. Dar, dacă vezi un coleg că a avut variații la mai mulți itemi, începi să te gândești și la performanța lui. Tot la fel, când vezi o diferență între doi corectori, chiar dacă după aceea ai încă doi corectori și ai patru corectori sau poate ajungi la șase, trebuie să vezi care dintre ei, dacă vreți, are o abatere mare, ca să îți pui întrebarea care ar fi evaluarea corectă și atunci, dacă ne uităm la Matematică, numărul de teze recorectate a fost de 0,1%. Un procent care era la fel și când corectarea nu era digitalizată. Poate la Matematică sunt mai puține zone unde interpretarea profesorului să intervină. La Română procentul este mai mare, dar chiar și așa este mai mic decât anul trecut, deci credem că încet, încet lucrurile devin mai bune. Ceea ce ar mai trebui spus este următorul lucru. Tezele intră la recorectare în secunda în care diferența este de un punct. Granularizarea noastră este la 1 din 100, nu la 1 din 10, deci vă dați seama, pentru a intra la recorectură trebuie să fie 10 diferențe de punctaj care să valoreze un punct din 100. Este destul de mult.

Andreea Daraban: Standardele naționale de evaluare ar urma să contribuie la reducerea acestor probleme care ar putea să apar în evaluarea unor lucrări, mai ales la o disciplină ca limba română, de exemplu?

 Bogdan Cristescu: Părerea mea este că și acesta ar putea fi un efect, dar este unul dintre efectele secundare. Ceea ce ar fi extrem de important este că standardele de evaluare, pe de-o parte, vor ajuta la o evaluare unitară, atât în clasă cât și la nivel extern, național, județean. În evaluarea de zi cu zi, pentru că acesta este scopul, în evaluarea curentă și formativă, standardele vor ajuta foarte mult pentru că ele sunt astfel încât formulate, încât conțin foarte clar ceea ce a făcut elevul față de așteptarea de la el. Și atunci sunt un foarte, foarte bun feedback, ceea ce, în opinia noastră, va ajuta profesorul în furnizarea de feedback și va ajuta părintele să aibă mai mult încredere în sistem, pentru că despre asta este vorba. Vor ajuta foarte, foarte mult la luarea în considerare pentru deciziile de carieră a unor răspunsuri calibrate. Faptul că, într-un final, în cazul unei corecturi digitalizate, profesorii vor uzita aceleași lucruri pe care le utilizează zi de zi, sigur, va conta și va îmbunătăți. Dar nu acesta este scopul. Revin, și noi repetăm asta foarte des, scopul învățării nu este această evaluare finală. Scopul evaluării este să ghideze învățarea prin feedbackul formativ și prin adresarea la nevoile elevi. Pilotarea a început. Este, bineînțeles, un schimb între noi și școli, pentru că avem colegi care, de exemplu, s-au hotărât să piloteze la mai multe clase, avem colegi care s-au hotărât să piloteze la o singură clasă, avem colegi învățători care și-au dorit să piloteze și standarde de română și standarde de matematică și încercăm să găsim un echilibru pentru a nu-i încărca foarte mult pe unii, pentru că presupune un efort pe care ei îl fac voluntar și ne ajută prin privirea, dacă vreți, a activităților zilnice și prin alte lentile. Vor urma și niște item calibrați și niște teste adresate copiilor, deci sunt trei luni pline în care acești colegi, cărora  le mulțumesc din nou, și directori care și-au asumat această pilotare.  Fac un efort extraordinar astfel încât la finalul lunii  iunie, așa cum este planificat, să avem validarea standardelor ca urmare a aplicării directe la clasă.

Andreea Daraban: Astfel, după această pilotare, luați feedbackul, se realizează validarea acestor standarde, iar din toamnă ar trebui introduse la nivelul întregii țări pentru ciclurile primar și gimnazial?

Bogdan Cristescu:  Da, planul acesta este ca după ce le privim și le validăm să le punem în transparență decizională, așa cum este normal, și să le adaptăm înainte de începerea noului an școlar pentru ca acestea să fie în vigoare. Am mai spus-o, dar o repet. Standardele sunt cuprinse în lege, dar sunt un element de noutate. Dacă ne uităm la programe, vedem că nu întotdeauna din primul an ele chiar au efect. Știți cum este, sunt întâi o masă de first followers, dacă vreți, care le implementează, apoi mai încep și alții, și alții. Decizia este o decizie de politică educațională și nu îmi aparține. Eu, dacă ar fi să fiu în postura de a decide, le-aș avea introduse, aș sublinia în primul an importanța folosirii lor și aș promova exemplele de bună practică și aș colecta eventuale observații, pentru că una este pilotarea, chiar dacă este pe eșantion, alta este aplicarea la nivel național. În primul an le-aș introduce în cercurile metodice, în lecțiile deschise, deci ca să ajute la adoptarea lor. În anul următor aș crește nivelul de adoptare prin, nu știu, luarea în considerare a lor și a folosirii standardelor de către directorii unităților de învățământ, în cadrul asistențelor la oră și așa mai departe. În al treilea an le-aș lua în cadrul inspecțiilor școlare, astfel încât după mai mulți ani în care ele sunt folosite și validate și oamenii încep să le folosească, iar noi să venim cu evaluări externe care să certifice că cele două abordări al evaluării interne și externe sunt convergente, să se treacă în zona de obligativitate. Dar asta este doar părerea unui om implicat în fenomen.

Andreea Daraban: Care ar fi orizontul de timp în care am putea vorbi de o evaluare standardizată în România?

Bogdan Cristescu: Să vorbim de o abordare obligatorie pe standardele de evaluare, depinzând de decizia de politica educațională, între un an și trei ani.

 Andreea Daraban: Pentru liceu când vor fi introduce aceste standarde? Se lucrează la ele?

Bogdan Cristescu: Pentru liceu, normalitatea este să realizăm aceste standarde odată cu programele școlare. Demersul de a realiza programele școlare este un demers și spun este pentru că el continuă, este un demers extrem de complex. Adică, dacă în decembrie am aprobat 87 de programe, acum de abia am trecut prin aprobările interne și prin transparența decizională alte 330 pe care le trimitem la Monitorul Oficial. Urmează ca în perioada următoare să finalizăm restul programelor pentru liceu. Vorbim de toți anii, adică încă aproape 200. Vă dați seama că a fost dificil, mai ales nici beneficiind de formarea anterioară la elaborarea standardelor, pentru că acest proces pe care îl facem acum a beneficiat de o formare cu experți internaționali, pentru că expertiza aceasta la noi, în țară, este suficient de redusă. Și atunci, eu cred că odată ce ne validăm munca în luna iunie și colegii mei au finalizat partea aceasta de programe de liceu, începem lucrul la standardele pentru liceu, începând cu clasa a IX-a,  cu fiecare programă.

Andreea Daraban: Că tot ați adus în discuție programele școlare pentru clasa a IX-a, acestea vor fi gata? Vom avea și manuale din toamnă?

 Bogdan Cristescu: Programele școlare pentru clasa a  IX-a sunt gata. Odată cu aceste 330 sunt gata. N-aș vrea să spun în procent de 100%, sunt în procent de 90%. Mai sunt câteva programe foarte de nișă, din zona vocaționalului teologic sau artistic, care afectează câteva clase de elevi, la care colegii încă nu au reușit să termine, dar noi ne așteptăm ca până în mai să fie gata. Referitor la manuale, din acest motiv am tras atât de tare, pentru că vrem să avem manuale și să nu începem cum am început cu gimnaziul, cu un an în urmă. Noi, la clasa a IX-a, am încărcat caietul de sarcini în SEAP, așteptăm o validare, pentru că se face o anumită verificare de către Autoritatea Națională de Achiziții Publice. Astăzi ar fi ultima zi în care o putem primi, să vedem pe ce tip de procedură intrăm, dacă este o monitorizare ex-ante sau o monitorizare continuă și caietul va deveni public. Sunt tot felul de pași administrativi. Dar da, începem această achiziție de manuale, depinzând de faptul că vom avea sau nu contestații. Vom avea, zic eu, manuale, cel puțin în format digital, adică încărcate în format digital, ceea ce cred că va fi un lucru foarte bun, pentru că, cu toate investițiile prin PNRR, acum majoritatea școlilor au infrastructura digitalizată, platforma manuale.edu.ro este o platformă user friendly. Faptul că sunt discipline, cum este Limba română, cred că la clasa a VIII a,  de exemplu, acum avem 6 manuale încărcate, profesorii pot lucra. Sigur, partea cealaltă, de comenzi, de ajuns manualul efectiv la elevi, n-aș putea garanta că se va întâmpla la toate disciplinele în septembrie, oricât ne-am dori noi. Depindem foarte, foarte mult de cum va merge această licitație, de termene, depindem și noi de alți parteneri, dar noi am început demersurile și ținem un ritm cât putem de susținut.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Mioara Pește, director Școala ”N. Iorga” Iași: ”Noile standarde naționale de evaluare a elevilor reprezintă un instrument util atât pentru profesori, cât și pentru formarea capacității de autoevaluare a copilului. Dacă știi clar ce înseamnă nivel bază, mediu sau avansat, înveți de mic să te autoevaluezi.”

Publicat de andreeadaraban, 27 februarie 2026, 13:03 / actualizat: 2 martie 2026, 10:44

Demersul urmărește crearea unui sistem de evaluare unitar și coerent, centrat pe competențe, în care notarea să se bazeze pe standarde clare și comparabile la nivel național.

Despre modul în care se va desfășura această pilotare la nivel local și despre impactul noilor standarde asupra elevilor și profesorilor, a discutat colega noastră, Andreea Daraban, cu directorul Școlii gimnaziale ”Nicolae Iorga” din Iași, Mioara Pește.

 Mioara Pește: Este o bucurie pentru colectivul didactic pe care îl reprezint, pentru comunitatea școlară pe care o reprezint, să facem parte din acest demers. Privim ca pe o oportunitate pentru că vom avea șansa să luăm la cunoștință, să avem acces printre primii, la toate modificările care presupun această pilotare. E o oportunitate și de formare pentru că a avea învățământ de calitate presupune a avea resursă umană bine formată și ne-am bucurat foarte mult când am aflat că am fost selectați. Când a fost lansat provocarea de a ne înscrie, am făcut așa un chestionar rapid  printre colegi. Mulți dintre ei și-au exprimat dorința de a fi parte a acestui demers de cercetare, până la urmă. Am înscris școala, acum suntem în faza de bucurie că am fost acceptați.

Andreea Daraban:  Mai sunt câteva zile până intrăm în luna martie. Cadrele didactice au fost instruite pentru a utiliza aceste noi standarde de evaluare?

Mioara Pește: Nu, programul de instruire nu a început încă. Deocamdată, am fost selectați și așteptăm cu interes acest demers. Din câte am înțeles, vor fi două sesiuni online de 3-4 ore. Așteptăm și să fim anunțați la ce niveluri se vor aplica pentru că nu toată școala va participa. Vor fi selectate anumite discipline, anumite clase, anumiți profesori și aceia vor participa la formare și vor aplica standardele.

Andreea Daraban: Din ceea ce am citit,  este vorba despre disciplinele din trunchiul comun. Ce schimbări concrete, din informațiile pe care le aveți până în prezent, aduc aceste standarde în modul de evaluare?

Mioara Pește: Disciplinele din trunchiul comun sunt disciplinele obligatorii la nivel național. Trunchiul comun se completează în fiecare an cu curriculum la decizia școlii și a elevului, prin acele discipline opționale. Fiecare disciplină are o programă. În programă sunt precizate clar competențele specifice pe care la finalul anului un elev trebuie să le dobândească. Standardele vin și aplică fiecărei competențe trei niveluri. Nivelul bază, nivelul mediu de cunoștințe și nivelul avansat. În fiecare din aceste trei niveluri vor fi descriptori. Standardele, de fapt, vor preciza pentru fiecare nivel, pentru fiecare competență, ce știe elevul și mai ales ce poate și ce știe să aplice.

Andreea Daraban: Există și în prezent astfel de standarde.

Mioara Pește: Sigur că da, sigur că există.

Andreea Daraban: Cu ce  vin nou acum aceste standarde?

Mioara Pește: Noutatea este aceasta, împărțirea pe cele trei niveluri, pentru fiecare competență.  Dacă până acum am o competență pe care elevul trebuie să o atingă și eu ca profesor apreciez nivelul la care acesta a ajuns, standardele vin să precizeze cele trei niveluri și în cadrul fiecărui nivel, se va preciza exact, dacă știe două, trei, cinci noțiuni, înseamnă că este la nivelul de bază. Dacă știe mai multe sau are mai multe competențe în a aplica ceea ce știe, va fi spre nivelul avansat.

Andreea Daraban: Vor exista niște rapoarte? Practic, profesorul va face la disciplina pe care o predă un raport individualizat pentru fiecare elev care să justifice nota pe care o primește?

Maria Pește: Cred că aici se va ajunge și asta este foarte bine din punct de vedere al evaluării, pentru că este un instrument și pentru profesorul care face evaluarea și pentru cei care evaluează o unitate școlară, dar este un instrument de formare a capacității de autoevaluare a fiecărui copil. În momentul în care ai scris clar competența specifică, apoi cele trei niveluri și în cadrul fiecăruia ce ar trebui să știi ca să fii considerat bază, mediu sau avansat, atunci îți formezi, de mic, această competență de autoevaluare, lucru care este foarte important, nu numai în școală, ci și în viață.

Andreea Daraban: Ulterior ar trebui, dacă tot le aplicăm, să facem și niște ore remediale pentru copiii care nu ating nivelul indicat.

 Mioara Pește: Sigur, e mult mai ușor să-ți proiectezi ceea ce urmează, să faci o activitate menită să remedieze, să aprofundeze niște cunoștințe,  în momentul în care vezi că au fost atinse două, trei sau mai puține standarde din cele prevăzute. E un instrument foarte bun, care va fi, cu siguranță, dacă vom reuși să-l implementăm corect la nivel național, unitar, va fi un instrument care va susține elevul, dar și profesorul. Este, cred, pentru prima dată când se va face lucrul acesta, la acest nivel, de a acoperi fiecare bucățică. Nimic nu mai este, ”ei, dar poate e așa”. E standard, e un tipar în care trebuie să ne încadrăm. Plus că va fi și un element motivațional pentru elevi. Sună bine bază, dar sună mai bine mediu, dar sună și mai bine avansat.

Andreea Daraban: Rezultatele acestor evaluări standardizate se vor exprima prin calificative la clasele primare și prin note la gimnaziu. Cum verificăm dacă nota pusă de un profesor respectă standardele?

Mioara Pește: Nu știu la ce s-au gândit cei care implementează proiectul, dar presupun și cred că o variantă ține de faptul că standardele acestea, fiind publice, oricine poate verifica. Ai o verificare și un feedback din partea beneficiarilor educației, elevi, părinți, ai un feedback și la nivelul catedrei. Într-o școală sunt mai mulți profesori de aceeași disciplină, sigur că ei discută, lucrează împreună. Ai o evaluare la nivelul școlii, există acolo o echipă care are competențe în evaluare și mai departe structurile care vor funcționa și vor avea abilități. Sigur, și inspectoratele școlare și Centrul Național de Evaluare.

Andreea Daraban: Înțeleg că dacă un profesor nu respectă standardele ar putea fi sancționat disciplinar. E realistă această verificare a respectării utilizării acestor standarde de către inspectoratele școlare?

Mioara Pește:  Nu știu, în faza asta când sunt  în fața  unei noutăți, a unui proiect atât de bine gândit și necesar în procesul acesta de evaluare, care nu mai trebuie lăsat așa la sufletul și mintea fiecăruia, nu vreau să mă gândesc la sancțiuni.

Andreea Daraban: Considerați că noile standarde vor contribui la o evaluare mai echitabilă la nivel național? Că o notă de la o școală din Iași, de exemplu, va avea aceeași valoare ca una dintr-un sat din județul Vaslui?

Mioara Pește:  Așa ar trebui să fie, dar eu vă spun acum ca profesor, eu predau fizică. Dacă eu pun astăzi un 10 unui copil la fizică, mergem pe extreme, un 10 sau o notă mai mică, dar mergem pe 10. Nu înseamnă că acel copil știe de 10. Din punctul meu de vedere ca profesor, înseamnă sigur că a atins niște competențe specificate în programă, dar eu evaluez și munca pe care copilul a depus-o pentru sarcina dată. Și eu am grijă să le spun copiilor cu care lucrez faptul că ai primit o notă mică sau o notă mare, nu înseamnă că știi de această notă mică, mare și e ca o etichetă pe care cineva ți-a pus-o. Mai mult înseamnă atenția și munca pe care tu ai depus-o pentru o anumită sarcină de lucru. Astăzi ți-ai făcut treaba de 10, mâine poate de mai puțin sau invers, ceea ce e de dorit. Astăzi mai puțin, iar mâine vei atinge nivelul de performanță maxim. De asta cred eu că e prea mult spus că va fi unitar, pentru că fiecare profesor evaluează…

Andreea Daraban: Chiar și cu aceste standarde?

Mioara Pește:  Chiar și cu aceste standarde. Aș vrea, eu ca profesor, să am libertatea să încurajez și să susțin munca unui copil care atât a reușit, atât poate, și să am posibilitatea, libertatea mea profesională, de a aprecia munca și efortul acestui elevi și de a-i acorda un punct în plus pe o notă. Vedeți dumneavoastră, când ajungem la media pe an școlar, cum se calculează acum, deja lucrurile se autoreglează. De aceea, cred că nu va fi o cuantificare așa foarte precisă, riguroasă la a doua, a treia zecimală, dar sigur va fi mai unitar decât este acum.

Andreea Daraban: Credeți că odată cu această standardizare a evaluării și a notării am putea avea și examene modificate?

Mioara Pește: Cu siguranță! Examenul pentru intrarea în clasa a V-a e un concurs organizat de anumite unități școlare. Cu siguranță dacă noi formăm profesorii pe această direcție a standardizării, dacă elevii și părinții vor fi obișnuiți cu astfel de evaluări, nu putem veni cu examene, cu evaluări la final de ciclu de altă natură.

Andreea Daraban: Poate că dacă am avea aceleași note și am putea compara notele, am putea renunța la un astfel de examen.

 Mioara Pește: Evaluarea la final de ciclu gimnazial a trecut prin foarte multe modificări. Am început cu acel examen de capacitate la trei discipline, am renunțat la trei-patru, că erau la alegere, istoria și geografia, am renunțat la una dintre ele și am rămas doar pe cele două discipline, română și matematică. Există, din ceea ce a lansat ministerul ca schimbări în viitor, tendința aceasta de a merge pe evaluări la mai multe discipline la final de ciclu. Să nu uităm că există, de câțiva ani buni, în sistemul de învățământ gimnazial evaluările la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a. Aceste tipuri de evaluări sunt cu un pas înaintea aplicării standardelor, pentru că acolo ai descriptori de performanță, ai standarde minimale, ai coduri pentru fiecare tip de item pe care elevul îl are de rezolvat și nu trebuie să inventăm ceva, ci să îmbunătățim acest sistem și dacă este evaluare la  clasele a II-a, a IV-a și a VI-a,  poate va fi, în final, și la a VIII-a. Inițial, evaluările la a II-a, a IV-a și a VI-a,   au început la limba română și o limba modernă, acum s-a renunțat, se merge doar pe limba română, iar la matematică și științe, trei discipline, matematică, biologie, fizică. Deci se pot îmbunătăți aceste tipuri de evaluări și în final să ajungem la clasa a VIII-a cu un altfel de tip de evaluare.

Andreea Daraban:  Dar credeți că modalitatea de selecție a viitorilor liceeni ar trebui schimbată?

Mioara Pește: Rreprezentanții sistemului de învățământ sunt cei care au în față mereu alte generații de copii. E firesc ca și noi sistemul, prin reglementări și prin programe și prin toate acțiunile pe care le derulăm, să ne adaptăm, să ne schimbăm. Nu putem rămâne cu aceeași programă, cu aceleași manuale, cu aceleași modalități de evaluare. Și sigur admiterea la licee, din punctul meu de vedere, nu cred că va fi doar evaluarea de final de ciclu. Evaluarea de final de ciclu gimnazial e un instrument de evaluare a școlii, e un instrument de a arăta fiecărui copil unde se află, la ce nivel a ajuns, dar admiterea la liceu,  cred eu, că ar trebui, totuși, să aibă o formă de competiție. Și asta privită nu pentru a ierarhiza copiii, ci pentru a-i motiva. Vreau să studiez la un anumit liceu, la un anumit colegiu tehnic sau teoretic, fac tot ce pot ca să ajung acolo. Și e bine ca fiecare copil să aibă o țintă, un obiectiv și noi, adulții din viața lui, să-l sprijinim să și-l atingă. Personal, aș opta mai mult și pentru o variantă de concurs, de admitere, nu știu în ce formă, dar cred că ar face bine pentru copii. Plus că fiecare unitate liceală primește o anumită resursă, de o anumită calitate.

Andreea Daraban:  Nu credeți că este o presiune foarte mare la un copil de 14-15 ani să treacă printr-un astfel de examen? Adică să aibă și o evaluare de final de ciclu, să aibă și o admitere la liceu, separată, în condițiile în care avem învățământ obligatoriu până în clasa a XII-a?

 Mioara Pește: Și asta este adevărat, dar cum îi pregătim pe copii pentru viață? Nu sunt pentru a pune presiune, nu sunt pentru a merge pe extreme, dar nici pentru a evita sau a amâna la infinit  niște provocări, pe care trebuie, până la urmă, să le facem față toată viața. Nu dăm toată viața un examen de admitere, dar în fiecare zi, prin deciziile pe care le luăm acasă, în viața particulară sau în cea profesională, simțim această presiune. Ori în momentul în care nu putem să o controlăm și nu putem face față acestei presiuni, am putea să nu controlăm nici succesul, nici insuccesul. Cumva trebuie să ne pregătim. Nu apăsând foarte mult pe această pedala a presiunii, dar gândită o formă de evaluare, la admiterea la anumite colegii, pe baza unui portofoliu care să conțină rezultatele pe care copilul pe parcursul gimnaziului le-a obținut în diverse competiții, de exemplu.  Deci sunt multe modalități care pot fi incluse în această admitere. Nu neapărat o foaie albă sigilată, un examen de la 9 la 11, cu presiunea și cele două variante: de eșec emoțional, până la urmă, e un copil bine pregătit și nu face față stresului, sau de succes. E de gândit aici, dar eu aș merge totuși pe o selecție în funcție de opțiuni, pentru că ține lucrurile în mișcare. Prima dată când am văzut cum arată copiii de clasa a IV-a în curtea unui colegiu, atunci când susțineau admiterea la clasa a V-a, mi s-a strâns inima, pentru că dădeau probă de română și de matematică în aceeași zi, cu jumătate de oră pauză, în timp ce la clasa a VIII-a, era organizat pe atunci examenul de capacitate cu o zi liberă între cele două probe. E prea mult la clasa a V-a. Acolo e prea mult, din punctul meu de vedere. Dar sunt convinsă că sunt și contraargumente.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației: (INTERVIU) Școlile se pot înscrie pentru a pilota standardele naționale de evaluare pentru învățământul primar și gimnazial. Bogdan Cristescu, directorul CNCE: ”În opinia mea, după introducerea acestor standarde, ne putem aștepta ca în patru ani, notele pe care le pun profesorii, într-un ciclu de învățământ, să poată fi luate în considerare mai departe în parcursul educațional al elevilor.”

Publicat de andreeadaraban, 16 ianuarie 2026, 18:22 / actualizat: 20 ianuarie 2026, 15:57

Despre miza acestei reforme și despre modul concret în care se va desfășura pilotarea a vorbit, într-un interviu realizat de Andreea Daraban, Bogdan Cristescu, directorul general al Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare, instituție parteneră în implementarea proiectului.

Potrivit lui Bogdan Cristescu, una dintre cele mai mari probleme ale sistemului educațional românesc este lipsa posibilității de a compara  notele. ”O notă de 7 într-o școală nu înseamnă același lucru cu un 7 dintr-o altă școală”, a subliniat acesta. În prezent, singurele evaluări comparabile la nivel național sunt cele externe – Evaluarea Națională, Bacalaureatul și testările de la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a – însă acestea nu acoperă toate disciplinele și nu pot reflecta în mod complet progresul elevilor.

În lipsa unor standarde clare, evaluarea diferă semnificativ de la o clasă la alta, ceea ce duce la discrepanțe mari între mediile obținute pe parcursul școlii și rezultatele de la examenele naționale, a mai declarat Bogdan Cristescu.

Noile standarde sunt elaborate pentru toate disciplinele din trunchiul comun, la nivel primar și gimnazial, și sunt corelate direct cu competențele prevăzute în programele școlare. Ele sunt structurate pe trei niveluri de performanță: de bază, consolidat și avansat, descriind concret ce știe și ce poate face un elev la fiecare etapă. ”Aceste standarde nu sunt efectiv niște standarde de notare, pentru că nu spunem elevul primește nota 5, dar sunt extrem de apropiate de standarde de notare,” a explicat directorul CNCE.

Participarea la pilotare este voluntară, iar interesul este deja ridicat: peste 100 de școli s-au înscris în primele zile de la lansarea apelului. După încheierea perioadei de înscriere, pe 23 ianuarie, unitățile de învățământ vor fi selectate astfel încât să rezulte un eșantion reprezentativ la nivel național.

Profesorii din școlile incluse vor beneficia de instruire și vor utiliza standardele în activitatea lor curentă, fără a schimba sistemul de notare sau modul de încheiere a mediilor, a mai spus Bogdan Cristescu, directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare. Aceștia vor oferi feedback detaliat privind claritatea, utilitatea și aplicabilitatea standardelor, informații esențiale pentru ajustarea lor înainte de implementarea la scară largă. Pilotarea propriu-zisă va avea loc în perioada martie–iunie, după etapa de formare din luna februarie.

Obiectivul Ministerului Educației este ca, după validarea standardelor pentru primar și gimnaziu, acestea să fie introduse la nivel național, iar ulterior să fie dezvoltate și pentru liceu. Planul este ca, din toamna anului 2026, cel puțin pentru clasa a IX-a, noile programe școlare să fie însoțite de standarde de evaluare.

Introducerea standardelor naționale de evaluare ar putea deschide, în viitor, și discuția despre schimbarea modului de admitere la liceu, printr-o pondere mai mare acordată evaluării continue realizate de profesori, validată extern. Deși decizia rămâne una de politică educațională, Bogdan Cristescu consideră că o astfel de abordare ar fi „normală și necesară”, odată ce evaluarea la clasă devine unitară și credibilă.

 Redăm, mai jos, interviul integral:

Andreea Daraban: Ministerul Educației a deschis apelul pentru înscrierea școlilor în vederea pilotării standardelor naționale de evaluare, de ce este important acest moment și ce urmărește în esență acest demers?

Bogdan Cristescu: Demersul este foarte important și vă mulțumesc că îmi dați ocazia să-l prezint. Așa cum știm cu toții, unul dintre aspectele care deranjează în sistemul de educație este faptul că nota 7 într-o clasă sau într-o școală nu este același lucru cu nota 7 în altă școală. Motiv pentru care, vă dați seama, singura evaluare care arată ceva comparabil este evaluarea externă, adică, în cazul nostru, evaluarea de la clasa VIII-a și bacalaureatul, împreună cu evaluările de la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a, dar care, știți că au coduri și un punctaj alocat, deci nu se prea poate face o evaluare comparativă. Asta pe de-o parte. Pe de altă parte, știm cu toții că extern nu evaluăm toate disciplinele. Evaluăm doar o parte dintre ele, ceea ce este păcat, pentru că, pe de-o parte, transmit un mesaj că o disciplină este mai importantă decât alta, ceea ce nu este adevărată în profilul de formare a absolventului, și, pe de altă parte, pentru că implicit reflexul uman este de a învăța ceea ce se evaluează. Și atunci, de mulți ani, standardele de evaluare au fost declarate o necesitate, dacă vreți, de rang 0 în sistemul de educație și, după mai mulți ani de demersuri, am reușit obținerea unei finanțări pentru a le realiza. Finanțare care este necesară, pentru că expertiza de elaborare a acestor standarde lipsește destul de mult în România și nu am putut să ne sprijinim, dacă vreți, pe efort intern. Uitându-ne un pic în istorie, ultimele, nici măcar nu standarde de evaluare, au fost niște criterii de notare, au fost realizate înainte de anul 2000, pentru clasele primare și pentru clasa VIII-a, de către instituția anterioară Centrului și anume Serviciul Național de Evaluare și Examinare. Revenind, am reușit să obținem o finanțare externă, în cadrul unui proiect european, RECRED în cazul de față. Au fost parcurse mai multe etape. Etapele au constat, în primul rând, într-un training făcut de experți externi. Apoi s-a format un grup de persoane care au fost sau care sunt lideri pe discipline, pentru că e important să spunem că aceste standarde sunt realizate pentru toate disciplinele din trunchiul comun, la momentul actual pentru primar și pentru gimnaziu, dar urmează și pentru liceu. Apoi am avut o selecție și sunt 135 de experți pentru toate disciplinele din țară care au lucrat la standarde, iar la acest moment, după aproape nouă luni, suntem în situația de a avea standarde pentru fiecare disciplină și fiecare competență din programa școlară,  la discipline de trunchi comun, pentru clasele primare și gimnaziu.

Andreea Daraban: Înțeleg că aceste standarde sunt structurate pe trei niveluri: de performanță, de bază, consolidat și avansat.

Bogdan Cristescu: Da, la fiecare competență, poate voi intra în niște detalii un pic prea tehnice, dar cred că sunt importante. Așa cum știm, programele școlare au competențe și au și teme de conținut care ajută la formarea, dezvoltarea acestor competențe. Competențele acestea sunt avute în vedere pentru un standard de învățare, pentru o finalitate a învățării, numai că terminologia este suficient de largă pentru a acoperi ceea ce se întâmplă la nivelul tuturor claselor, iar pe de altă parte, trebuie să ajungem până la nivelul vizibil și evaluabil, măsurabil în mod unitar. Elevul face un lucru sau altul și ceea ce se întâmplă cu ceea ce face el. Și atunci, pentru fiecare competență s-a dezvoltat standardul de învățare, iar pentru acest standard de învățare s-au dezvoltat pre-niveluri. Într-adevăr, cele pe care le-ați menționat dumneavoastră.

Andreea Daraban: Ce înseamnă concret pilotarea acestor standarde la nivelul școlilor și al claselor implicate?

Bogdan Cristescu: Asta înseamnă că voi trece puțin în revistă planul de pilotare, și anume, vom selecta școlile pe baza înscrierii lor. Este o activitate voluntară și mă bucură faptul că școlile au răspuns pozitiv. În primele trei zile avem deja mai mult de 100 de școli înscrise, ceea ce este un lucru îmbucurător pentru noi, pentru că este un efort din partea colegilor profesori. Și atunci, școlile se înscriu, baza de date cu școlile înscrise este trecută pentru un proces de eșantionare, ca să avem un eșantion reprezentativ la nivelul tuturor elevilor din România, iar apoi, aceste standarde sunt puse la dispoziția profesorilor din școli, împreună cu o instruire. Colegii profesori, care le vor implementa la nivelul școlii, trec printr-o instruire. Ce înseamnă le implementează? Ei nu își schimbă de azi  sistemul de notare  și pun alte note copiilor, ci efectiv, în activitatea lor uzuală, încearcă să se bazeze pe aceste standarde. Și ei își notează unde aceste standarde le-au creat dificultăți, unde li s-a părut ambiguu, unde li s-au părut insuficiente, unde li s-au părut prea detaliate. Și atunci, ne dau un feedback efectiv și direcționat pe fiecare nivel standard de învățare, asociat cu competențele din programele școlare. Deci, vă dați seama, dacă ne gândim la o disciplină, la care în patru ani de studiu am, nu știu, 60 de competențe și am dezvoltat 60 sau 90 de standarde, dacă le mai duc și în trei niveluri de performanță, vă dați seama că sunt foarte, foarte multe. Deci, colegii-profesori le folosesc în activitatea dumnealor zilnică, atât pentru evaluarea curentă cât și pentru evaluările sumative și, la final, ne oferă un feedback structurat către echipa de proiect.

Andreea Daraban: Așadar, nu se modifică sistemul de notare sau modul de încheiere a mediilor pentru școlile care pilotează.

Bogdan Cristescu:  Sub nici o formă, pentru că sistemul românesc, care este suficient centralizat, nu permite acest lucru. Ei își fac activitatea de profesori în continuare, se bazează, dacă pot, pe aceste standarde, că îi vor ajuta, pentru că pur și simplu aceste standarde, dacă vreți, explică în profunzime și în mod unitar ce se dorește prin programa școlară. Este un demers care nu se reduce doar la standarde, ci se reduce, dacă vreți, și la o abilitare curriculară și o citire critică a programei școlarei, în vederea implementării ei, având în minte obiectivele de învățare.

Andreea Daraban: Când se termină sesiunea aceasta de înscriere și de când vor fi pilotate efectiv în școli?

 Bogdan Cristescu: Înscrierea are loc până pe 23 ianuarie. Am prevăzut-o astfel,  deoarece în săptămâna următoare se realizează eșantionul. Și dacă atunci când realizăm eșantionul, descoperim sau vedem că sunt anumite tipuri de școli, clase sau de elevi care lipsesc, ne dorim completarea acestui eșantion. Și atunci, în ianuarie terminăm cu înscrierea școlilor, și v-am spus mă bucur că deja 100 de școli erau înscrise în primele trei zile de la lansarea proiectului, și cu realizarea eșantionului. Dacă va fi nevoie, vom face o completare sau ne adresăm direct unor tipologii de școli pentru a avea un eșantion valid și reprezentativ. În luna februarie, când știm că sunt mai multe vacanțe școlare, vom realiza instruirea profesorilor și punerea la dispoziție a acestor standarde și a procedurilor de pilotare, urmând ca apoi între martie și iunie această pilotare să aibă loc.

 Andreea Daraban: Practic, aceste standarde de evaluare sunt similare cu cele de notare?

Bogdan Cristescu: Aceste standarde nu sunt efectiv niște standarde de notare, pentru că nu spunem elevul primește nota 5, dar sunt extrem de apropiate de standarde de notare, pentru că în secunda în care noi spunem ca la nivelul avansat, care este un nivel corespondent, dacă vreți, unei plaje orare 9-10, elevul trebuie să facă cutare, cutare, cutare, și pentru ele, un descriptor de performanță este consolidat sau avansat, ne dăm seama când apare nota 10 și când apare nota 9. Deci, nu sunt efectiv și vizual standarde de notare, pentru că nu se văd notele în ele, dar sunt cvasi echivalente standardelor de notare. Nu ne-am dorit ca ele să fie niște standarde de notare, pentru că rolul profesorilor în clasă și judecata lui critică, analiza lui de specialist care cunoaște tot contextul elevului, este foarte importantă pentru noi. Pentru că știm cu toții că o notă, în realitate, este o fotografie a unui proces, a unui demers, iar rolul profesorului este esențial, pentru că el poate vedea acest lucru într-un întreg context de evaluare și de dezvoltare.

Andreea Daraban: În lipsa acestor standarde, în prezent cum evaluează profesorul practic, ce evaluează și cum notează?

Bogdan Cristescu: La acest moment, profesorul evaluează pe baza programei școlare, adică pe baza competențelor care sunt scrise acolo, dar este evident că neavând un cadru de referință clar, pe care îl introducem acum, evaluarea variază și putem vedea acest lucru. Vă aduceți în aminte acum câțiva ani, când se lua în considerare la admiterea în clasa a IX-a media claselor de gimnaziu, unde vedeam niște fluctuații extraordinare. Vedem acum în statistici când sunt niște diferențe foarte, foarte mari între media copilului la română și matematică de la Evaluarea Națională și media lui pe clase de studiu. Este foarte greu de înțeles cum un copil care, să spunem, are 3 la Matematică, deci nu dezvoltă foarte, foarte bine niște lucruri, are media 10 la clasă sau media peste 9 la clasă. Și nu numai la matematică, ci și la fizică, chimie sau alte obiecte care presupun și un aparat matematic. Tot la fel, un copil care poate are nota 10 la clasă sau la examen, să vedem că are o notă mai mică pe parcursul gimnaziului, știm că acest lucru se poate întâmpla, este așa numitul efect de halou, în care orice cadru didactic este influențat și de nivelul mediului din jur. Și vă dați seama, într-o clasă cu copii foarte, foarte buni, implicit, instinctiv, cerințele tale sunt mai mari, pentru că îți dorești să poți să faci o diferențiere și acolo. Pe de altă parte, într-un context național, acest lucru nu este tocmai fair.

Andreea Daraban: Odată cu introducerea acestor standarde, nu vom mai vedea astfel de decalaje?

Bogdan Cristescu: Vă dați seama, în educație lucrurile nu se întâmplă peste noapte. Ceea ce ne dorim noi este ca, odată ce introducem aceste standarde, din anul școlar următor, după o perioadă de un an, doi, trei ani, în care profesorii se vor obișnui cu ele, în paralel cu platforma digitală de evaluare care va permite evaluări externe în orice moment.  Adică, de exemplu, eu ca director voi putea intra la clasa a VI-a B și să rog profesorul ca la ora de astăzi să-și facă evaluarea pe platformă. În platforma digitală a Ministerului, lucrurile fiind clar asociate standardelor, cu teste psihometrice, eu ca profesor, îmi voi putea da seama dacă felul în care am evaluat elevii mei este consistent cu felul în care sunt standardele naționale și îmi voi regla acest lucru. Da, deci, în opinia mea, după introducerea acestor standarde, perioada de adaptare a profesorilor, suportul metodologic  prin platformă, pe care îl va oferi ministerul, directorul, inspectoratele, ne putem aștepta ca la un viitor de, nu știu, eu sper patru ani, deja notele pe care le pun profesorii noștri să fie niște note care să poată fi luate în considerare mai departe în parcursul educațional al elevilor.

Andreea Daraban: Așadar, spuneați că din toamna acestui an, standardele de evaluare vor fi introduse în toată țara la nivel primar și gimnazial.

Bogdan Cristescu: Da, noi ne dorim. Planul este, sper să reușim, pentru că este un an suficient de aglomerat și cu multe, multe lucruri de implementat. Noi ne dorim ca la nivel de septembrie 2026 să avem standardele de evaluare dezvoltate și pentru programele de liceu care tocmai au fost aprobate, măcar pentru clasa a IX-a. Ne-am dorit, este cumva un demers foarte ambițios ca liceul să înceapă cu programe care să aibă și standarde de evaluare. Colegii noștri care au lucrat la aceste programe au avut patru luni extrem, extrem de intense. Este o muncă neplătită, au fost aproape 1800 de colegi care au lucrat, nu a fost ușor, dar odată ce vom valida la primar și la gimnaziu tipologia de lucru, vom avea și niște evaluări externe cu teste psihometrice, ca să vedem dacă ceea ce evaluează colegii noștri pe baza standardelor sunt similare cu ceea ce s-a intenționat. Odată ce avem această capacitate profesională dezvoltată, eu îmi doresc ca până în septembrie să reușim ca la disciplinele de trunchi comun să avem standarde de evaluare.

Andreea Daraban: Dacă vom avea aceste standarde uniformizate la nivel național, atunci vom putea vorbi și de altfel de modalități de trecere de la un ciclu de învățământ la altul? De exemplu, Evaluarea Națională să nu mai fie folosită ca metodă de selecție pentru liceu?

Bogdan Cristescu: Aceasta este o decizie de luat. Dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană, vom vedea că a fost o perioadă în care nu se foloseau foarte mult evaluările externe, acestea cu miză mare,  pentru că sunt un stres pentru copii, mai ales la 14 ani,  ci se punea foarte mult accesnt pe expertiza profesorilor, validată prin evaluări externe. Este un studiu OECD care abia este publicat și care arată un demers de recreștere a ponderilor evaluărilor externe, pentru că și părinții și conducerile școlilor simt, uneori, o validare externă, în afară de cea a profesorilor. Dar, în mod cert, vom putea să folosim, într-un grad suficient de mare, evaluarea profesorilor la clasă, pentru că în secunda în care evaluarea profesorilor la clasă va fi unitară, pe baza standardelor și validată prin evaluări externe, este absolut normal și necesar ca evaluarea pe parcursul unui întreg ciclul al copiilor să conteze la admitere. Nu aș putea spune dacă ar fi doar atât sau combinat cu niște evaluări externe. Eu cred că aceasta ar fi situația ideală, dar este o opinie personală. Dar în mod cert, evaluările la toate disciplinele  vor fi luate în calcul și poate vom avea, dacă vreți, o distribuție de note mai echilibrate decât avem acum la toate disciplinele.

Varianta audio a interviului:

#StareaEducației (INTERVIU) Bogdan Rațiu, profesor Merito, autor de manuale și auxiliare școlare: ”Eu cred că vocea noastră, a profesorilor, nu prea este auzită. Și poate de aceea tot ce vine de sus în jos undeva se rupe. Nu cred că suntem ascultați, nu cred că înțelegem ce înseamnă a negocia niște idei, niște viziuni și nu cred că ni se dă foarte multă încredere.”

Publicat de andreeadaraban, 27 octombrie 2025, 20:02 / actualizat: 29 octombrie 2025, 9:18

La Iași, s-a desfășurat conferința Connected 3.2, care a adus împreună profesori, elevi și părinți ce au discutat despre educație și tehnologie. Printre invitați s-a regăsit și Bogdan Rațiu, doctor în filologie, profesor de Limba și literatura română. Activitatea sa profesională este strâns legată de orașul Târgu Mureș, unde predă atât în licee de prestigiu, cât și în cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie ”George Emil Palade”. În prezent este director adjunct al Liceului Universității și vicepreședinte al Asociației Profesorilor de Limba Română ”Ioana M. Petrescu” din Cluj-Napoca. A fost distins cu premiul Merito pentru inovație în educație, este autor și coautor de manuale, programe școlare, auxiliare didactice, dar și de cărți de specialitate.

Andreea Daraban: Cum vedeți impactul Inteligenței Artificiale în procesul educațional actual? Poate fi un aliat real al profesorilor și al elevilor sau riscă să devină un instrument de superficializare a cunoașterii?

 Bogdan Rațiu: Cred că trebuie să ne uităm în trecut, pornind de la apariția tiparului, apariția internetului, a smartphone-urilor și acum discutăm despre apariția Inteligenței Artificiale. Cred că e un moment de cotitură. E un moment în care trebuie să ne reconfigurăm, să ne revitalizăm, dacă îmi permiteți cuvântul acesta, pentru că în acest moment ce face un instrument AI? Aduce informație mult mai ușor, însă trebuie să vedem dacă școala vrea doar informație sau vrea să producă cunoaștere. Vrem cunoaștere, vrem competențe și dacă răspunsul este afirmativ, înseamnă că ne vom uita cu mai multă atenție la ce se întâmplă în sala de clasă. Adică nu mai putem să ignorăm formarea competențelor care conțin și atitudini și cunoștințe. Cred, e o opinie personală, foarte mulți ani ne-am dus spre dezvoltarea de abilități și acolo ne-am cam oprit, fără să vedem cum trebuie să dinamizăm un conținut pe abilități cognitive superioare sau cum să formăm o anumită atitudine în fața conținutilor pe care le predăm. Inteligența Artificială poate fi privită, pe de o parte, ca un act de superficializare, dacă nu le dezvoltăm elevii lor noștri discernământul, gândirea critică, reflexivitatea, poate fi o modalitate prin care vom vedea foarte mulți elevi care vor trece prin blocaje, pentru că le va fi stopată creativitatea, capacitatea de a discerne între ce este adevărat și ce este fals, inclusiv fake news-urile, inclusiv toată viața lor pe rețelele sociale. Dar în același timp, cred că este și o oportunitate extraordinar de mare. De ce? Eu sunt unul dintre profesorii care folosește AI, instrumente foarte multe, cred că am vreo 5-6 pe care le folosesc constant, care mi-au facilitat drumul spre cunoaștere, care mă ajută să-mi documentez cursurile și lecțiile foarte bine, lucruri pe care înainte poate le făceam într-o lună, acum pot să le fac și în 10 minute. E adevărat că discut foarte mult cu o anumită aplicație, dar după aceea merg spre cealaltă aplicație unde mă adâncesc, apoi caut resursele în diferite baze de date. Recunosc, pe mine mă ajută să fiu foarte informat și să-mi formez o opinie validată prin foarte multe studii.

”Atât timp cât tu creezi în elevul tău valori, atitudini proactive, niciodată nu va cădea în mirajul superficialității pe care îl oferă AI-ul.”

Andreea Daraban: E nevoie însă de o maturitate pentru a putea face acest lucru, de o experiență profesională, de cunoștințe destul de aprofundate.

Bogdan Rațiu: Cred că trebuie să punem din nou accentul pe cunoștințe. Acum, mai mult ca niciodată, elevul sau tânărul trebuie să fie conștient de paradigme, de curente, de modul în care a evoluat lumea, în care a evoluat o anumită știință, pentru că atunci când ai gândire critică, încerci să gândești în nuanțe. Nuanțele înseamnă o anumită subtilitate a gândirii, a rafinamentului. Momentan, aceste instrumente ne oferă niște informații generale, create după niște modele. Dacă discutăm despre cunoștințe, ele trebuie legate de valori. Atâta timp cât tu creezi în elevul tău valori, atitudini proactive, niciodată nu va cădea în mirajul superficialității pe care îl oferă AI-ul. Pe lângă valori, atitudini, spuneam și gândire critică. Dar gândire critică înțeleasă așa cum spune litera științei, nu așa cum uneori o improvizăm la clasă. Când a apărut smartphone-ul, a fost așa o stare de revoluție, a apărut internetul la fel, acum a apărut AI-ul, haideți puțin să ne punem întrebarea. ”Dezvoltăm procesele cognitive superioare la elevi?” Pentru că sistemul, din păcate, lasă o ampretă puternică asupra oamenilor care intră la clasă. Evaluările pe care noi le dăm, de atâția și atâția ani, faptul că sistemul se mișcă foarte greoi, programele se schimbă după zeci de ani, în loc să fie ceva foarte dinamic în care cunoașterea să intre în școli rapid, din păcate, toate astea lasă o amprentă puternică pe profesori și cred că în ultima perioadă am diminuat foarte mult modul în care înțelegem procesele cognitive superioare, modul în care înțelegem creativitatea, modul în care îmbinăm cunoștințele la nivel transdisciplinar. Noi deseori mergem spre pluridisciplinaritate, dar nu ajungem spre transdisciplinaritate, deși e un concept pe care îl vehiculăm foarte des. Și atunci discuția aceasta aș vrea să o punctez cu o idee importantă: adevărul de la clasă e adevărul științei. Profesorul trebuie să ducă în clasă adevărul științific pentru ca elevul cu adevărat să fie format. Pentru că acum, datorită acestor tool-uri, minusurile se vor vedea foarte rapid. Carențele apar instant.

”Dacă nu modificăm experiența de învățare a elevilor, nu vom putea lupta cu toți factorii care îi impactează în mediul digital. Și nu vorbesc doar de AI.”

Andreea Daraban: Credeți că profesorii din România sunt pregătiți să integreze AI în activitatea didactică? Ministrul Educației vorbea recent despre un ghid de utilizare a Inteligenței Artificiale care ar urma să apară în scurt timp.

 Bogdan Rațiu: Așa e, am citit și eu în presă și e foarte bine că s-au gândit la un astfel de proiect. Sunt curios cum apare și vă spun de ce. În liceul în care lucrez, noi în momentul de față gândim cum să integrăm Inteligența Artificială la fiecare disciplină. Dar, dincolo de acest aspect, mai există o disciplină care a apărut în spațiu anglosaxon de ceva timp, se numește ”Literație AI”. Ca să vă ofer un context, literația apare de câte ori e nevoie de un nou subiect al cunoașterii. Ai o problemă în educație? Apare un tip de literație. Acum avem o problemă cu AI-ul. Există programe foarte bune, deja construite, care te ajută să conștientizezi cât, cum să folosești inteligența artificială, dar în același timp îți creează și un algoritm. E important să fie o viziune coerentă pentru că nu ne interesează doar cum s-a creat modelul, să înțelegem cum funcționează, cum îl aplicăm noi la clasă, cum îl aplicăm în formarea noastră, ci și cum formăm etica. Până nu există discernământ și etică în utilizarea acestor instrumente, tot ceea ce noi îi învățăm la clasă pe elevi va fi diminuat sau nu va mai fi relevant de la o zi la alta. Dar, dincolo de modul în care utilizăm Inteligența Artificială, eu cred că e foarte important să reconfigurăm procesul din clasă, modul în care ne proiectăm lecția. De ce spun asta? Eu trec puțin, ca practician, dincolo de statistici, dincolo de cifrele care apar în politicile educaționale. Noi, profesorii de la clasă, ne analizăm elevii, vedem ce fac în bancă, mergem înapoi în cancelarie și începem să reflectăm. De ce n-a putut să fie atent elevul? Ce i s-a întâmplat? De ce ceea ce a mers la altă clasă, la ei nu a mers. Tot procesul acesta reflexiv ne duce spre o primă ipoteză de lucru. Dacă nu modificăm experiența de învățare a elevilor, nu vom putea lupta cu toți factorii care îi impactează în mediul digital. Și nu vorbesc doar de AI. Toată această multimodalitate care le ocupă mintea, ea trebuie să se găsească sub o anumită formă și în clasă. Poate chiar să concurăm cu ea. E greu, dar să știți că zona asta de cercetare, care cred că trebuie să devină relevantă pentru profesori, vorbește deja despre activități care nu mai sunt doar formative și informative, deci nu doar îmi formează caracterul, mintea, nu doar mă informează asupra unui subiect, ci sunt și activități performative. Elevul e dornic de cunoaștere, e dornic de experiențe. Ar trebui încă să ne bucurăm de lucrul acesta și să creăm un alt fel de etos, un etos al încrederii în clasă, în care profesorul să vină deschis, să primească întrebări, să-i învețe pe elevi să adreseze cât mai multe întrebări.

Andreea Daraban: Nu mi-ați răspuns însă la întrebarea, credeți că profesorii din România sunt pregătiți să integreze AI în activitatea didactică?

 Bogdan Rațiu: Cred că sunt medii și medii. România are foarte multe variabile. Avem urban mare, urban mic, capitală, mediul rural. Cred că în mediul urban, profesorii se vor adapta rapid. Cred că în mediul rural vor fi niște sincope, însă eu cred că e nevoie automat de cursuri de formare. Cred că aceste cursuri de formare îi vor ajuta, dar eu am încredere în profesorii din urbanul mare și urbanul mic, că vor încerca. Vor încerca pentru că e presiunea prea mare din partea elevilor.

”În nicio altă țară nu se formează competențele având modele de subiecte.”

Andreea Daraban: Sunteți autor de manuale, de auxiliare didactice care să-i ajute pe elevi pentru examenele naționale. Cât de relevante sunt Evaluarea Națională, Bacalaureatul, în formele lor actuale, pentru ceea ce înseamnă viitorul elevilor?

 Bogdan Rațiu: Ține foarte mult de o anumită viziune pe care o are țara. Voi spune ”țara”, nu voi spune sistem, nu voi spune minister, pentru că până la urmă toți suntem răspunzători de cum sunt evaluați copiii noștri. Dacă la Evaluarea Națională se simte un progres în ultimii ani, la Bacalaureat stagnăm. De ce? Pentru că programele școlare n-au mai fost revizuite de 20 de ani.

 Andreea Daraban: Se lucrează acum.

 Bogdan Rațiu: Acum se lucrează și cred că undeva în patru ani va apărea un nou examen de Bacalaureat. Dar mai avem o tradiție, îi voi spune tradiție. Voi folosi acest eufemism, să apară tot timpul modele de subiecte. Noi ne dorim foarte tare să formăm competențe. În nicio altă țară nu se formează competențele având modele de subiecte. Și fiind așa o isterie, dacă nu ai un item identic cu cel de pe model, subiectul a fost împotriva copiilor noștri. Nu e niciodată împotriva copiilor noștri. Și știu că părinții vorbesc foarte mult între ei. Anul acesta va fi mai greu, anul acest se dă liric, etc. Niciodată nu cred că ministerul a vrut să dea ceva care să-i pună în dificultate pe elevi, ci poate a încercat să evalueze și competențe. Eu cred că mergem pe drumul bun, dar cred că e nevoie de a schimba această atitudine și a părinților și a profesorilor față de ce înseamnă modelele de subiecte. Permanent să ai siguranță, dar a avea o competență, a-ți fi dezvoltat o competență înseamnă să faci față la un transfer în orice situație. Și atunci, cumva, prin aceste modele pe care noi le primim, de fapt, anulăm o parte din ceea ce înseamnă formarea competențelor la elevii noștri. Cred că în timp vor începe să fie mai relevante, dacă ne vom asuma puțin că oamenii se învață în timp. Sunt niște riscuri pe care cu toții trebuie să ni le asumăm, însă mi se pare că sistemul se mișcă greoi. E rezistent la schimbare, e rezistent la foarte mult adevăr științific. Să știți că de aceea am plecat din zona unei cercetări academice și am trecut spre carte educațională pentru că mi-am dat seama că nu totdeauna auxiliarele, manualele, au în spate un fundament științific, de care autorul să fie conștient. Ceea ce am încercat împreună cu echipele în care lucrez a fost să cobor marea știință, teoriile mari de conferințe, de simpozioane în sala de clasă pentru că atunci, de fapt, ești cu adevărat relevant, dacă ceea ce tu ai cercetat și ajunge la elevul din față.

 Andreea Daraban: Se discută tot mai mult despre schimbarea examenului de Evaluare Națională. Spunea domnul ministru (n.r. Daniel David,) la un moment dat, că nu e suficient să testăm copiii doar la matematică și la limba română, că ar trebui introduse mai multe discipline. Cum vedeți aceste aspecte?

 Bogdan Rațiu: Dacă m-ați fi întrebat acum 5-6 ani, v-aș fi spus da, să o facem mâine. Acum o văd cu mai multă chibzuință și spun așa: noi avem o tradiție didactică, noi avem niște profesori alături de care încercăm să ne formăm elevii. O schimbare a examenului de română și de matematică, care există de zeci de ani, mi se pare hazardată, dar cred că e nevoie și de încă o evaluare care să îmbine mai multe conținuturi, mai multe discipline, mai multe competențe. Însă nu cred că de pe o zi pe alta se poate anula un examen ca matematica sau română, ci e nevoie de timp și e nevoie ca noi și să integrăm nevoia de a face o schimbare.

Andreea Daraban: Și poate să îi pregătim din timp pe copii pentru un astfel de examen. Poate că la clasă ar trebui să ne raportăm în acest fel la viitorul examen.

 Bogdan Rațiu: Și mai ales de când începe un ciclu. Nu poți să faci schimbări în mijlocul unui ciclu de învățare. Adică pentru cei care încep clasa V-a, da, ne putem gândi la așa ceva. Dar aici aș mai rămâne pe o idee, dacă îmi permiteți. Eu cred că vocea noastră, a profesorilor, nu prea este auzită. Și poate de aceea tot ce vine de sus în jos undeva se rupe. Pentru că eu nu cred că intențiile din minister nu sunt bune. Nu pun sub semnul îndoielii. Chiar cred că oricine e în sistem, vrea binele sistemului. Însă nu cred că suntem ascultați, nu cred că înțelegem ce înseamnă a negocia niște idei, niște viziuni și nu cred că ni se dă foarte multă încredere. Pentru că, să știți, eu fac parte dintr-un colectiv de profesori la școală, la Merito, în Asociația Profesorilor de Limba Română, am parte tot timpul de oameni foarte bine pregătiți. Oameni care citesc constant. În ultima perioadă s-a tot spus că profesorii nu mai citesc, profesorii nu mai fac carte. Să știți că în bula mea oamenii citesc. Și atunci, de ce nu ne folosim de ei? Cu siguranță sunt și pe alte discipline oameni care, cu adevărat citesc, sunt informați, pot face o sincronizare cu ceea ce se întâmplă în spațiul occidental, dar pot să o facă asumat și mizând pe integrarea acelor concepte în sistemul cumva de cunoștințe pe care profesorul îl are.

”Mi se pare că în documente noi ne-am updatat. Avem cuvinte mari, frumoase. Problema e cum le punem în practică.”

Andreea Daraban: Dar ce ar trebui, în opinia dumneavoastră, să măsoare aceste examene? Cele precum Evaluarea națională, Bacalaureatul, cunoștințele acumulate, competențele de viață, gândirea critică?

 Bogdan Rațiu: Se întâmplă, iarăși, o scurtcircuitare în momentul în care plecăm de pe ce scrie într-un document curricular și ce se întâmplă în practică. Cum vă spuneam mai devreme, ceva de sus ni se spune să facem, până jos lucrurile încep să fie viciate. La fel se întâmplă și în documente. Mi se pare că în documente noi ne-am updatat. Avem cuvinte mari, frumoase, dacă nu avem literație, avem înțelegere de text, avem texte multimodale, avem conștiință lingvistică, conștiință matematică, deci avem toate cuvintele mari și frumoase care sunt și în spațiul occidental. Problema e cum le punem în practică. Pentru că eu, dacă vreau să evaluez gândirea critică, eu nu evaluez gândirea critică pe un anumit tip de item pe care știu că îl dau de 10 ani și acel item deja poate primi un șablon și rămânem în zona șabloanelor chiar dacă intenția a fost foarte bună. Deci dacă nu schimbăm din mers, lucrurile intră într-o rutină care nu ne face bine. Lucrurile acestea se pot distruge dacă avem curaj, dacă suntem asumați.

Andreea Daraban: Așadar, șablonizarea este o mare problemă a sistemului educațional.

 Bogdan Rațiu: Dar nu e doar vina ministerului, e și vina profesorilor care așa au fost învățați să gândească de-a lungul timpului. Știți ce se poate șabloniza? Procesele cognitive inferioare. Doar acelea. Unui proces cognitiv superior niciodată nu vei putea să-i dai un șablon. Dacă îl lași pe elev în fața unui text liric și ceri semnificație și spui lumea textului cu propriile tale cuvinte, dacă am face un barem în care să fim foarte atenți, așa cum sunt la examenele Cambridge, de exemplu, în care știm foarte clar nivelul, tipul de cuvânt, dacă am exersa puțin altfel baremul de corectare, cred că am ajunge mult mai sus. Deci nu sunt niște schimbări totale, dar ar trebui niște nuanțe.

”Când folosești standarde, nu te mai interesează testul de la sfârșitul unității. Te interesează evaluarea ca formă de învățare.”

Andreea Daraban: Ce schimbări ar fi necesare pentru a avea o evaluare autentică? Știu că în lipsa unor standarde de evaluare la nivel național, și la acestea se lucrează în prezent, ați contribuit la o serie de standarde ale comunității Merito, din care faceți parte.

 Bogdan Rațiu: Am încercat. A fost un proces de învățare. N-am avut scopul de a fi publicate, a fost pe final ideea aceasta de a le publica. Știți de ce am făcut-o? Am citit foarte mult despre standarde. Am citit despre standarde de învățare, standarde de evaluare și am spus, împreună cu Antoaneta Luchian, profesoară de muzică la Iași, hai să încercăm să vedem ce iese. Să știți că noi am lucrat mult la ele. Un an de zile ne-a luat. Le-am încercat. Le-am dus la clasă. Ne-am mai luat aproape de noi cinci, șase, zece colegi de-a lungul timpului, care să le aplice la clasă și să știți că le-a fost greu.

 Andreea Daraban: De ce?

 Bogdan Rațiu: Le-a fost greu pentru că, din nou, nu au fost învățați niciodată să lucreze așa. Un curs de formare de 4, 10, 20 de ore nu îți rezolvă un mindset, o mentalitate în fața evaluării. Pentru că, de fapt, când folosești standarde, nu te mai interesează testul de la sfârșitul unității. Te interesează evaluarea ca formă de învățare. Eu permanent îi dau feedback elevului meu, dar el și părinții trebuie să primească feedback-ul, să știe ce să facă cu el și va produce progres, categoric. Dar e nevoie și de comunitate, care să înțeleagă impactul. De asemenea, acolo nu mai poți mușamaliza anumite procese cognitive superioare pe care elevul trebuie să le facă, o anumită complexitate a gândirii sau o anumită profunzime a cunoștințelor. Și după ce noi le-am scris, să știți că am mai făcut un pas important. Am încercat să le ducem în clasă. Am încercat să-i învățăm să-și proiecteze lecțiile. După aceea să facă evaluare, să dea feedback constant. I-am format, dar să știți că efectul nu a fost cel pe care l-am sperat. De ce? Pentru că e nevoie ca tot sistemul să fie coherent, de la standardele de la clasa 0 până la clasa a-IV-a, fără ruptura aceea de la a II-a la a III-a, pe care cred că toți părinții au resimțit-o împreună cu ai lor copii. De asemenea, să nu fie ruptură între clasa a-IV-a și clasa a V-a, la sfârșit de clasa a VIII-a. În momentul în care spunem răspuns critic, să fie cu adevărat răspuns critic cu nuanțe și nu doar o opinie. Și atunci, continuând idea, trebuie să fie totul coherent, inclusiv realizarea de manuale, inclusiv evaluările la  -a, a IV-a și a VI-a. Când vom avea suficientă viziune încât să oferim coerență unui curriculum de la clasa 0 până la clasa a XII-a, lucrurile vor dobândi consistență, cu mențiunea că e nevoie ca acestea să fie integrate și de profesori universitari din Departamentele de Pregătire ale Profesorilor, și atunci da, cu adevărat sistemul poate să fie relansat. E foarte important să nu mai lucrăm insular. Vedeți, noi lucrăm acum, ca țară, la noile programe de liceu. Ele trebuiau să fie făcute de foarte mult timp pentru că au terminat, trei sau patru generații deja de când trebuiau să fie făcute. Deci, sunt niște sincope, de asemenea nu știu dacă există o viziune coerentă, de exemplu, pe competența de lectură de la clasa 0 până la clasa a XII-a, competența specifică matematicii, cum raționalizează copilul, ce tipuri de deducții să facă, ce tipuri de argumente să folosească în logică, etc. Deci, sunt foarte multe concepte, idei pe care dacă nu le vedem coerent, ele vor produce niște sincope. Vom spune ”da”, sunt doar pe hârtie. Nu, tot ce este pe hârtie în clasă se simte de 10 sau de 20 de ori mai puternic.

”Cred că leadership-ul din școli poate fi schimbat și atunci mult mai mulți profesori vor fi cu speranță.”

Andreea Daraban: Ce vă dă speranță în ciuda tuturor dificultăților cu care se confruntă școala românească?

 Bogdan Rațiu: Ca profesor am fost mereu omul clasei, nu am fost omul școlii. Nu prea am știut ce se întâmplă în cancelarie, nu prea am știut ce se întâmplă în fiecare colțișor al școlii, dar am știut foarte bine ce se întâmplă în clasă, cu elevii mei. Și cred că de aceea sunt cu foarte multă speranță. Cred că leadership-ul din școli poate fi schimbat și atunci mult mai mulți profesori vor fi cu speranță. E adevărat că simțim o anumită blazare, o anumită lipsă de speranță,  o rutină care ne-a făcut să ne îngrădim mintea și trăirile în ceea ce privește educația, dar cred că, atunci când ai parte de colegi foarte buni, când poți să admiri, când te poți bucura de reușita elevilor tăi și când ești omul clasei, cu siguranță vei fi un om cu speranță și care nu va mai sta să asculte fiecare Breaking News din educație. Pentru că eu cred că e momentul să ne mai și purificăm puțin de acest Breaking News din educație și să vorbim mai calm, mai așezat, mai înțelept, pe specificul pe care îl are fiecare în clasă, să înțelegem că nu sunt soluții valide pentru toți, să ne bucurăm că suntem oameni ai cărții.

Andreea Daraban: Pe finalul dialogului nostru voiam să vă întreb, este adevărat că ați fost corigent la limba română?

 Bogdan Rațiu: Am fost corigent la limba română pentru că poate am fost un copil pe care sistemul l-a uitat. Eram copilul acela invizibil din bancă, foarte cuminte, dar care nu înțelegea câtă bucurie poate să-ți ofere o lectură sau cunoașterea dintr-o anumită disciplină.

Andreea Daraban: În ce clasă erați când ați rămas corigent?

 Bogdan Rațiu: Eram în clasa a IX-a. După aceea, în clasa a X-a, o nouă profesoară tânără, extrem de riguroasă, foarte atentă la fiecare moment al lecției, a început să mă ridice, pas cu pas. Și astăzi sunt profesor de limba română, categoric că dacă nu era un om care să-mi construiască mintea, nu aș fi evoluat, nu mi-aș fi depășit condiția, nici cea socială și nici cea umană. De aceea, cred că soluția țării noastre e în profesori. E în profesori și în dialog constructiv, în comunități care să instituie un dialog constructiv.

Varianta audio a interviului:

Bogdan Rațiu este doctor în filologie, cadru didactic al Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș. Parcursul său academic și profesional este strâns legat de orașul Târgu Mureș. În prezent, este director-adjunct în cadrul liceului universității, profesor de Limba și literatura română și asistent universitar la Facultatea de Științe și Litere „Petru Maior”. Este vicepreședinte al Asociației profesorilor de Limba și literatura română „Ioana Em. Petrescu” din Cluj-Napoca, profesor laureat MERITO pentru inovație în educație și cetățean de onoare al orașului Târgu Mureș (2022). Bogdan Rațiu este coautor de manuale școlare publicate în România și Republica Moldova, de resurse didactice, programe școlare, auxiliare educaționale, cărți și studii de specialitate, precum și de articole de opinie. În calitate de fondator al centrului educațional AGIR EDU TRAINING SRL, organizează workshopuri, ateliere și conferințe educaționale la nivel național și internațional, contribuind activ la formarea unei culturi educaționale moderne, centrate pe inovație, competență și valori autentice.