De ziua ei, Bucovina va fi sărbătorită și la Muzeul Național al Țăranului Român. dr. Horațiu Silviu Ilea, curator la Muzeul Național al Țăranului Român, în matinal cu Adina Șuhan

Publicat de Gabriela Rotaru, 24 noiembrie 2025, 09:40

Expoziția ZABRENICELE BUCOVINEI va fi vernisată pe 28 noiembrie 2025, de la ora 17.00, de ZIUA BUCOVINEI, la Muzeul Național al Țăranului Român.

Expoziția va putea fi vizitată în Sala Noua Galerie, în perioada 28 noiembrie 2025 – 11 ianuarie 2026, de miercuri până duminică, între orele 10.00 și 18.00. Lunea, marțea și cu ocazia sărbătorilor legale este închisă.

Expoziția aduce în prim-plan două colecții importante și două personalități esențiale pentru istoria muzeografiei românești: Alexandru Tzigara-Samurcaș și al nostru părinte fondator Ion Ștefureac.

Câmpulungeanul dr. Horațiu Silviu Ilea, curator la Muzeul Național al Țăranului Român, în matinal cu Adina Șuhan

Mesajul curatorului Horațiu Silviu Ilea:

Cei doi se numără printre fondatorii colecțiilor muzeale de artă populară din România de la începutul secolului al XX-lea. Deși trăiau în regiuni diferite ale țării – Samurcaș la București, iar Ștefureac la Câmpulung Moldovenesc – amândoi au împărtășit aceeași preocupare pentru cercetarea, conservarea și valorizarea artei tradiționale, reușind să formeze primele colecții muzeale pornind de la inițiative particulare.

Alexandru Tzigara-Samurcaș, istoric de artă, a descoperit noi valențe ale artei populare, înțelegând-o ca pe o formă de expresie identitară a românilor, atât din interiorul granițelor de atunci, cât și pentru cei din Transilvania, Banat, Bucovina, Macedonia sau Bulgaria.

Ion Ștefureac, profesor la Școala de Arte și Meserii, a colecționat obiecte de artă populară în scop didactic, pentru a sprijini predarea tehnicilor tradiționale specifice Bucovinei, evidențiind totodată valoarea lor culturală și identitară.

Ambele personalități s-au remarcat printr-o activitate intensă de documentare, cartografiere și inventariere a pieselor de mare valoare etnografică și artistică, contribuind decisiv la constituirea unor colecții muzeale care au devenit nucleul instituțiilor de astăzi: Muzeul Național al Țăranului Român și Muzeul Arta Lemnului din Câmpulung Moldovenesc.

Colecțiile lor de ștergare de cap provenite din toate zonele Bucovinei – cunoscute sub diverse denumiri locale, precum zabrenice, minișterguri sau pânzături – au oferit o bază solidă pentru cercetarea evoluției gătelii capului în spațiul bucovinean. Majoritatea pieselor datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea, perioadă în care purtarea acestor podoabe era o normă în comunitățile tradiționale, asociată sărbătorilor și momentelor de trecere din viața omului. Începând cu anii 1930, ștergarul de cap capătă mai ales o funcție ceremonială, fiind purtat la nunți de către nașe și soacre. În ritualul schimbării statutului miresei, piesa apare în momentul numit cârpa, când nașa acoperea capul tinerei cu o pânză și un ștergar de cap. După anii 1950, aceste ștergare au rămas păstrate în lăzile de zestre, ca martori ai unei mode care își pierduse funcția comunitară și ceremonială.

Datorită rafinamentului tehnicilor de țesere și ornamentare, acestea au fost conservate cu grijă, atât în gospodăriile tradiționale, cât și în colecțiile muzeale, unde continuă să reprezinte mărturii artistice remarcabile ale unui meșteșug cu profunde rădăcini culturale.

Expoziția reprezintă evenimentul de încheiere al proiectului „Mâini de aur. Semicentenarul restaurării românești”.