#StareaEducației (INTERVIU) Forumul Educației România – Republica Moldova, VI-a ediție. Liliana Romaniuc, președinta Asociției Române de Literație: ”Informația este foarte aproape de noi, dar a avea acces la aceasta nu este egal cu învățare sau cunoaștere. Nu trebuie să interzicem elevilor utilizarea AI, însă e necesar ca noi, profesorii, să ne schimbăm modul de predare și evaluare.”
Publicat de andreeadaraban, 21 noiembrie 2025, 18:34
Săptămâna viitoare, pe 25 noiembrie, în Aula Magna a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași se va desfășura Forumul Educației România–Republica Moldova, ajuns la cea de-a șasea ediție. Evenimentul, care adună anual lideri educaționali, profesori, cercetători și experți în politici publice din cele două țări, propune anul acesta o temă ce se află în centrul transformărilor globale: „Predarea și învățarea față în față cu Inteligența Artificială.”
Potrivit președintei Asociației Române de Literație, Liliana Romaniuc, unul dintre organizatorii evenimentului, Forumul Educației România–Republica Moldova și-a propus, încă de la început, să creeze un spațiu de învățare comun pentru profesioniștii celor două sisteme educaționale. „Urmărim să învățăm împreună, să preluăm bune practici și să construim parteneriate reale între școli de o parte și de alta a Prutului”, a declarat în emisiunea Starea Educației, Liliana Romaniuc.
Cei peste 500 de participanți înscriși confirmă interesul ridicat pentru tema acestei ediții. Invitat special este prof. univ. dr. Mircea Miclea, fost ministru al educației și una dintre cele mai respectate voci în psihologia cognitivă din România. Tema intervenției sale: ce înseamnă învățarea într-o epocă în care informația este la un click distanță, dar cunoașterea, în sens real, rămâne dificil de construit.
Liliana Romaniuc a amintit că accesul la informație nu este sinonim cu învățarea: „Informația este foarte aproape de noi, dar a avea acces la informație nu este egal cu cunoaștere.”
Elevii folosesc AI în mod intens, adesea mai mult decât cadrele didactice., iar profesorii se află încă în etapa de explorare. „Și nu întotdeauna reușim să identificăm ce este făcut de copil și ce de o aplicație de inteligență artificială,” a mai spus președinta Asociației Române de Literație.
Una dintre cele mai frecvente preocupări ale profesorilor este „copiatul digital”: elevii folosesc AI pentru teme sau proiecte.
Liliana Romaniuc a respins însă ideea interzicerii utilizării acestor aplicații. „În nici un caz nu trebuie să le interzicem. Nu există soluție magică. Mai întâi trebuie să înțelegem ce poate și ce nu poate face AI, apoi să ne schimbăm modul de predare și evaluare.”
Printre temerile principale identificate de Liliana Romaniuc, atunci când vorbim despre utilizarea AI de către elevi, se află posibila diminuare a capacității cognitive a copiilor.
Redăm, mai jos, interviul integral:
Andreea Daraban: Săptămâna viitoare se desfășoară, la Iași, mai exact marți, 25 noiembrie, Forumul Educației România – Republica Moldova, ajuns la a șasea ediție. Evenimentul va avea loc în Aula Magna a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Ce vă propuneți prin organizarea acestui forum și cine sunt invitații?
Liliana Romaniuc: Da, așa cum bine ați spus, un eveniment care, iată, are deja ceva istorie în spate, suntem la cea de a șasea ediție. Avem un pic de tradiție, aș putea spune. Un eveniment care se desfășoară, anual, la Iași, în toamnă, octombrie sau noiembrie și în primăvară la Chișinău. Forumul Educației România – Republica Moldova își propune să aducă la aceeași masă, în același spațiu de învățare, specialiști și profesioniști în domeniul educației din cele două țări. Și ceea ce urmărim este, pe de o parte să învățăm împreună, pe de altă parte să ne uităm la ce face bine fiecare dintre cele două sisteme educaționale, ce fac bine școlile noastre, ce fac mai puțin bine și, în felul acesta, să preluăm practicile bune, practicile profesionale care merită a fi implementate, care au dovedit că au impact pozitiv asupra învățării elevilor. Un al doilea obiectiv pe care îl avem este să stabilim cât mai multe colaborări și parteneriate între școlile și instituțiile situate de o parte și de alta a Prutului.
Andreea Daraban: Tema de anul acesta este ”Predarea și învățarea față-în față cu inteligența artificială.” Cum este structurată agenda? Cum v-ați propus să se desfășoare lucrările?
Liliana Romaniuc: Lucrările se vor desfășura pe durata unei zile. Vom începe cuinvitatul nostru special, domnul profesorul universitar doctor Mircea Miclea, cunoscut în România nu doar pentru faptul că a fost ministru al educației, aș spune eu, cel mai bun, pentru o perioadă scurtă de timp adevărat, dar cu impact mare după aceea, dar și pentru faptul că are preocupări numeroase, consistente, extrem de riguroase în ceea ce privește învățarea din perspectiva psihologiei cognitive și educația, în general. Așadar, profesorul Mircea Miclea va vorbi despre învățare, despre predare într-un context nou. Contextul acesta în care ni se pare nouă sau înclinăm să credem că informația și, mai bine zis, cunoașterea este foarte aproape de noi. În realitate, informația este foarte aproape de noi, dar a avea acces la informație nu este egal cu învățare și nu este egal cu cunoaștere. Și atunci, dumnealui va aborda tematica noastră din această perspectivă, luând în calcul și efectele pe care utilizarea inteligenței artificiale, mai bine zis, a aplicațiilor de inteligență artificială, fac o mică paranteză, nu sunt sigură că inteligența artificială este chiar artificială și nu sunt sigură nici că este atât de inteligentă. Așadar, împreună vom trece prin informațiile legate de aceste influențe și impactul acestor aplicații ale inteligenței artificiale asupra dezvoltării cognitive a copiilor, pe de o parte, dar și asupra noastră a adulților. Am citit foarte recent un studiu despre impactul pe care folosirea aplicației de inteligență artificială, numită ChatGPT, o are asupra creierului uman și asupra omului. Autorii studiului spuneau că dacă folosești trei luni, în mod constant ChatGPT, unu, devii dependent și doi, capacitatea ta de gândire și de analiză scade. Sigur, încă suntem la început cu studiile, dar au început deja să apară. Eu sunt o persoană care folosește inteligența artificială, care crede că este important să ne folosim de aceste aplicații, dar în egală măsură, am foarte multe întrebări legate de acest subiect.
Andreea Daraban: Credeți că sunt pregătite școlile și profesorii pentru integrarea inteligenței artificiale în procesul de predare, în procesul de învățare?
Liliana Romaniuc: Nu știu să răspund cu exactitate. Știu că elevii o folosesc mai mult decât o folosim noi, profesorii. Nu sunt foarte sigură dacă noi suntem conștienți de lucrurile acestea și dacă reușim să identificăm, de fiecare dată, și să facem diferența între ce a produs efectiv copilul și ce a produs o aplicație de inteligență artificială. Tocmai de aceea, în cadrul forumului, pe lângă profesorul Mircea Miclea, vom avea în partea a doua și specialiști din mediul IT, care vor veni cu perspectiva lor, iar la final o sesiune surpriză, în care vom încerca să aducem, la aceeași masă, perspective diferite, nu cu intenția de a trage niște concluzii, pentru că mi se pare că e prea devreme să tragem concluzii pentru așa ceva, ci doar pentru a face această invitație la reflecție, la interogație și la foarte multă atenție atunci când apelăm, noi, adulții, pe de o parte, și cu atât mai mult atunci când aceste aplicații sunt folosite de copii, de elevi, de studenți. Care sunt riscurile asupra dezvoltărilor, care sunt riscurile din punct de vedere etic, pentru că nu-i formăm pe copiii aceștia doar cognitiv, ci și din punct de vedere moral, etic, deci foarte multe lucruri sunt ,foarte multe aspecte și cred că va urma o perioadă în care tema aceasta, legată de aplicațiile de inteligență artificială, temele acestea vor ocupa spațiul nostru conversațional și e bine să fie așa.
Andreea Daraban: Pe câți participanți mizați la acest eveniment? Aveți deja multe înscrieri?
Liliana Romaniuc: Da, sunt peste 500 de înscrieri. Participanții sunt profesorii din mediul universitar și preuniversitar din Iași, din județele apropiate, pentru că suntem aici în nord-estul țării, dar și colegi de-ai noștri din Republica Moldova. Organizatorii forumului sunt din România, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza”, Asociația Română de Literație, compania Quartzmatrix, care a venit alături de noi chiar de la început și suntem recunoscători pentru lucrul acesta, și colegiul Richard Wrumbrand din Iași, din Republica Moldova, Universitatea de Stat din Republica Moldova, Asociația AGIRoMd și Liceul Teoretic Republican ”Aristotel”.
Andreea Daraban: O problemă foarte des semnalată de profesorii este faptul că elevii, din ce în ce mai des, folosesc inteligența artificială pentru a-și face temele. Cum poate fi gestionat acest aspect?
Liliana Romaniuc: În nici un caz prin a le interzice. Nu cred că aceasta este soluția și nu există soluție de tip magic sau panaceu. Și noi, profesorii, suntem la început. Trebuie să recunoaștem, aplicațiile acestea de inteligență artificială sunt seducătoare, te fascinează realmente și crezi că toate lucrurile pe care ea le produce sunt bune, dar nu sunt toate bune. Deci erorile și halucinațiile sunt imense și atunci, în primul rând noi, profesorii, cred că trebuie să ne convingem de ceea ce poate face, de pericolele pe care le poate aduce, de cum poate influența sau afecta învățarea la elevi. Dar, dincolo de asta, cred că modul în care noi predăm, modul în care noi evaluăm trebuie să se schimbe în mod fundamental. Cred că suntem într-o altă perioadă. Adică perioada aceea, în care profesorul era singura persoană care deținea cunoștințele, cunoașterea și o împărtășea cu cei din jur, o transmitea elevilor, acele timpuri au trecut. Așa cum am spus la început, accesul la informații este foarte facil pentru oricine. Acum, modul nostru de predare trebuie să meargă către alte niveluri.
Andreea Daraban: La fel și evaluarea.
Liliana Romaniuc: Fără doar și poate. Trebuie să ne îndreptăm către mai multă interactivitate. Activități prin care elevii să fie puși în situații cât mai apropiate de ceea ce se întâmplă în viața reală, la dezvoltarea competențelor de literație. Adică capacitatea de a înțelege ceea ce citești. Că până la urmă, orice aplicație de inteligență artificială, mai ales cele generative, îți generează un text, pe care tu trebuie să îl citești. Dar dacă tu nu îl înțelegi, practic, sunt niște elemente fundamentale, fără de care poți să ai oricât de multe aplicații, fie de inteligență artificială, mai mult sau mai puțin artificială sau inteligentă. Până la urmă, dacă tu nu înțelegi despre ce este vorba, practic nu are loc învățare.
Andreea Daraban: În afară de această chestiune, trebuie să știi ce întrebare să pui ca să obții un răspuns.
Liliana Romaniuc: Exact. În ce rol îi ceri unei aplicații de inteligență artificială să îți răspundă la întrebare? Dar în calitate de ce? Pentru că dacă îi spui, uite, dacă ești profesor, cum ai răspunde la această întrebare? Dar dacă ești un cercetător? Dar dacă ești o persoană care analizează critic? Răspunsurile sunt diferite. Dacă ești un elev care este într-un proces de învățare? Deci e un element care nouă ne scapă, dar acesta este foarte important. Rolul în care tu pui sau îi soliciți aplicației de inteligență artificială să se pună sau să caute atunci când îți oferă răspunsul respectiv. Legat de competențele acestea de literație, sunt competențele de gândire critică, capacitate de analiză, de a compara rezultatele, de a face legătură cu ceea ce tu știai dinainte sau cu ceea ce se întâmplă în jurul tău. De asemenea, dezvoltarea și legat de competențele acestea de literație sunt competențele de gândire critică. Oricât de atractivă este o aplicație de inteligență artificială, în final este foarte important ceea ce fiecare persoană știe, înainte de a pune întrebarea. Altfel, poate fi victima manipulării și victima unor răspunsuri greșite.
Andreea Daraban: Care considerați că ar fi cel mai mare risc al utilizăriei AI în educație?
Liliana Romaniuc: Nu sunt sigură de răspuns și eu studiez și documentez foarte mult domeniul acesta din perspectiva, evident, pedagogică, din perspectiva educațională. Am o teamă, de fapt am mai multe temeri, am foarte multe întrebări, dar una dintre temerile mele majore are legătură cu capacitatea cognitiva a copiilor. Creierul nostru este până la urmă, și știm asta, e ca un mușchi, pe care dacă nu îl exersezi, la un moment dat, va intra într-o stare latentă și lucrul acesta nu ni-l putem permite cu copiii. Deci, temerea mea cea mai mare are legătură cu capacitatea cognitivă a copiilor, cu capacitatea lor de a învăța, de a-și dezvolta abilitățile, funcțiile cognitive, funcțiile executive. Fără asta nu se poate în viață.
Andreea Daraban: Ar putea utilizarea excesivă a tehnologiei de către elevi să adâncească această problemă a analfabetismului funcțional?
Liliana Romaniuc: Sigur, nu avem încă date de cercetare, dar mă gândesc că dacă tu nu-ți folosești creierul, dacă nu te concentrezi să înțelegi și dacă iei totul de-a gata, nici măcar nu încerci să mai reții, asta nu va conduce la învățare. Există, în mod clar, un pericol, pe de o parte din această cauză a, știu eu, folosirii insuficiente și a dezvoltării insuficiente a capacității lor cognitive, dar mai este încă ceva. Decalajul dintre mediul rural și mediul urban este foarte mare și atunci mă gândesc că există și acest pericol, ca elevii care vin din mediul rural sau din medii defavorizate să nu aibă acces egal, pentru că, știu eu, din cauza faptului că poate le lipsesc device-urile, să nu aibă acces egal la aceste aplicații de inteligență artificială. Și atunci, da, de la un anumit punct încolo, s-ar putea ca acești copii, din nou, să fie lăsați în urmă.
Andreea Daraban: Cauzele analfabetismului funcțional sunt multiple, Dumneavoastră sunteți președinta Asociației Române de Literație. Cât de importantă este literația pentru a rezolva această problemă a analfabetismului funcțional?
Liliana Romaniuc: Noi spunem că literația, care înseamnă, de fapt, să ai aceste competențe de alfabetizare funcțională sau de literație funcțională, cum vrem noi să le spunem, care înseamnă să fii capabil să citești, să înțelegi ceea ce citești, să gândești și apoi să folosești informația respectivă în contexte diferite. Și noi obișnuim să spunem că literația schimbă vieți. Adică în momentul în care tu, ca persoană, că până la urmă noi îi pregătim pe copiii aceștia nu doar pentru timpul pe care ei îl petrec în școală, ci pentru ce se va întâmpla după școală. Și dacă tu ești o persoană care ai această capacitate de a citi și îți place și dorești să citești, poate că nu-ți place foarte mult, dar conștientizezi că fără a citi, practic, este imposibil să reușești în viață și înțelegi ceea ce citești și poți folosi informațiile respective în contexte de viață cât se poate de diverse, e clar că acesta este un avantaj, prin comparație cu o persoană care să zicem că citește bine, memorează bine, reproduce bine, dar nu e capabilă să înțeleagă și atunci, când ai scos-o dintr-un anumit context este pierdută. Mie mi se pare fundamental, aș putea spune, că aceste competențe de literație sau de alfabetizare funcțională sunt chiar metacompetențe, pentru că dacă ai această metacompetență, cum e literația, atunci tu vei fi capabil să-ți dezvolți și alte competențe în contexte diverse de viață.
Varianta audio a interviului:
